Mihai Eminescu biografie Când s-a născut Mihai Eminescu Un

conferențiar susținea la Ateneul Român faptul că Mihai Eminescu

s-a născut la Soleni, un sat din Moldova, în timp ce un registru al
membrilor Junimii a notat faptul că Eminescu s-a născut pe data
de 20 decembrie 1849 în Botoșani. Însă, în registrul școlii primare
data de 6 decembrie 1850 a fost trecută drept data nașterii lui
Eminescu, în timp ce în documentele gimnaziului din Cernăuți s-a
trecut data nașterii de 14 decembrie 1849. Fratele poetului,
Matei, a susținut o altă dată de naștere, respectiv 8 noiembrie
1848, în Dumbrăveni, urmând ca mai târziu data și locul nașterii
lui Mihai Eminescu să fie acceptate la 15 ianuarie 1850, în
Botoșani, așa cum a fost consemnat și în registrul de nașteri și
botez în arhiva bisericii Uspenia (Domnească) din Botoșani, acolo
unde data era trecută „15 ghenarie 1850”, iar a botezului pe 21 în
aceeași lună a aceluiași an. Eminescu a fost fiul căminarului
Gheorghe Eminovici și al Ralucăi Eminovici, fostă Iurașcu. A fost al
șaptelea dintre cei unsprezece copii din familie. Copilăria lui
Eminescu Întreaga copilărie și-a petrecut-o la Botoșani și Ipotești,
în casa părintească și prin împrejurimi, acolo unde a cunoscut o
mulțime de oameni și s-a conectat cu natura ori de câte ori a
dorit, stare pe care a evocat-o cu nostalgie și mai târziu în
poeziile „O, rămâi” și „Fiind băiet”. Nu se știe sigur unde a făcut
primele două clase primare, iar începând cu clasa a III-a, în 1858,
a urmat școala primară National Hauptschule la Cernăuți. A
terminat școala primară cu rezultate foarte bune la învățătură, iar
la sfârșitul clasei a IV-a a fost clasificat al 5-lea din 82 de elevi.
Ipotești, Botoșani – casa în care a copilărit Mihai Eminescu Între
1860 și 1861 a fost înscris la Obergymnasium din Cernăuți, liceu
german, acolo unde se impune de-a lungul anilor datorită unei
bune organizări administrative și mare severitate în procesul de
învățământ. Pe data de 16 aprilie 1863, Eminescu a părăsit
definitiv cursurile, chiar dacă avea o situație foarte bună la
învățătură, avea note bune la toate materiile, deoarece a plecat în
vacanța de Paște la Ipotești și nu s-a mai întors niciodată la
școală. În 1864, elevul Eminovici Mihai a solicitat Ministerului
Învățământului din București o subvenție pentru continuarea
studiilor sau un loc de bursier, dar a fost refuzat pe motiv că nu
este niciun loc vacant de bursier. Îți recomandăm să citești și
lucruri neștiute despre Mihai Eminescu. Viața literară a lui
Eminescu 1866 este anul primelor manifestări literare ale lui
Eminescu. În luna ianuarie moare profesorul de limba română
Aron Pumnul, iar elevii scot o broșură denumită „Lăcrămioarele
învățăceilor gimnaziști”, acolo unde apare și poezia „La
mormântul lui Aron Pumnul”, semnată de M. Eminoviciu. Pe 25
februarie debutează în revista „Familia”, din Pesta, a lui Iosif
Vulcan, cu poezia „De-aș avea”. Atunci Iosif Vulcan îi schimbă
numele în Mihai Eminescu. Între anii 1869 și 1872, Eminescu este
student la Viena, acolo unde urmează Facultatea de Filosofie și
Drept, unde activează în rândul societăților studențești și se
împrietenește cu Ioan Slavici și o cunoaște pe Veronica Micle.
Începe colaborarea la „Convorbiri literare” și debutează ca
publicist în ziarul „Albina” din Pesta. În perioada 1872-1874 este
student la Berlin, iar între 1874 și 1877 este director al Bibliotecii
Centrale, profesor suplinitor, revizor școlar pentru județele Iași și
Vaslui, redactor la ziarul „Curierul” de Iași. A continuat să scrie în
„Convorbiri literare”, l-a cunoscut și s-a împrietenit cu Ion
Creangă, pe care l-a convins și ulterior l-a introdus în „Junimea”.
În anul 1877 s-a mutat la București, acolo unde până în 1883 este
redactor, apoi redactor-șef la ziarul „Timpul”. În această perioadă
scrie marile sale poeme: „Luceafărul” și „Scrisorile”, dar în ciuda
activității publicistice excepționale, sănătatea i se deteriorează, iar
Eminescu se îmbolnăvește grav și este internat la spitalul
doctorului Șuțu. În decembrie 1883 apare volumul de poezii cu
texte selectate de Titu Maiorescu. Vezi care sunt cele mai
frumoase citate de Mihai Eminescu. Mihai Eminescu și Veronica
Micle Poetul Eminescu a recunoscut de multe ori în poeziile și
scrisorile sale influența deosebită pe care Veronica a avut-o
asupra lui. În ciorna scrisorii de condoleanțe la moartea lui Ștefan
Micle, el scrie: „viața mea, ciudată și azi și neexplicabilă pentru
toți cunoscuții mei, nu are niciun înțeles fără tine”. În poezia
„Lumea îmi părea o cifră” mărturisește că până când a întâlnit-o
„n-aveam scop în astă lume, nici aveam ce să trăiesc”, pentru ca
după aceea „începusem s-am în lume ceva ce plătea mai mult
decât lumea”. Veronica Micle era căsătorită și avea doi copii, în
urma unui aranjament între mama ei și Ștefan Micle, un profesor
cu 30 de ani mai în vârstă, care a adus-o în casa sa ca soție,
independent de voința fetei. Veronica avea numai 14 ani atunci
când au făcut nunta. În ciuda acestor piedici, Eminescu și
Veronica Micle au început o relație în capitala austro-ungară, iar
relația dintre ei a fost una plină de neprevăzut, cu despărțiri,
împăcări, gelozii și o mulțime de momente dureroase. După
debutul relației lor, Eminescu a început să scrie poezii inspirate de
muza lui, Veronica fiind pentru Mihai „floare albastră”, „floare
albă de cireș”, „liana”, „copilul cu păr bălai”. După moartea soțului
ei, Ștefan Micle, Veronica a devenit în mod oficial iubita lui
Eminescu și s-au mutat împreună pentru câteva luni în București.
Când Eminescu s-a îmbolnăvit și a murit, Veronica nu a putut
suporta durerea și a intrat într-o puternică depresie. Aceasta și-a
premeditat sinuciderea și fix la 50 de zile de la moartea lui
Eminescu, la mănăstirea Văratec s-a stins și ea din viață, la 4
august 1889. Când a murit Mihai Eminescu Mihai Eminescu
moare la data de 15 iunie 1889 în casa de sănătate a doctorului
Șuțu și este înmormântat la București, la Cimitirul Bellu. Ziarul
Românul a anunțat ziua morții la știri astfel: „Eminescu nu mai
este”. Corpul poetului a fost expus publicului în Biserica Sf.
Gheorghe, pe un catafalc simplu ce a fost împodobit cu cetină de
brad. A fost și un cor dirijat de muzicianul C. Bărcănescu ce a
interpretat litania „Mai am un singur dor”. Portret – bustul lui
Mihai Eminescu Opere semnate de Mihai Eminescu Volumul
Poezii este singurul care este publicat în timpul vieții poetului.
Restul operelor lui Eminescu apar postum, iar printre cele mai
importante sunt: „Epigonii” (1872); „Făt-Frumos din lacrimă”
(1872); ” Călin (file din poveste)” (1873); „Lacul”; „Dorința”;
„Melancolie”; „Crăiasa din povești” (1875); „Povestea codrului”;
„Povestea teiului”; „Singurătate”; „Atât de fragedă”; „Revedere;
„Despărțire”; „Departe sunt de tine” (1878); „Mai am un singur
dor” (1880); „Scrisoarea I”; „Scrisoarea III”; „Scrisoarea IV” (1881);
„Când amintirile”; „Pe lângă plopii fără soț”; „Și dacă…” (1883);
„Sara pe deal” (1885); „La steaua” (1886); „De ce nu-mi vii” (1887).
Opere incluse în programa de Bacalaureat de Mihai Eminescu
„Luceafărul” (1873); „Sărmanul Dionis” (1872); „Floare albastră”
(1872); „Scrisoarea I”. Sursă foto: Shutterstock.com
Citeşte întreaga ştire: Mihai Eminescu - viața și operele celui mai
cunoscut poet și prozator român