Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Aprob___________________
Şef Departament Finanțe și Bănci,
Mulic Andrei, dr., conf. univ.
II. Metode si procedee de analiza calitativă și rolul lor în cercetarea științifică. 5p.
II.
Metodele de analiză Caracteristici
calitativă
1. metoda analizei și Analiza reprezintă o modalitate de examinare a fenomenelor şi proceselor
sintezei economice prin descompunerea lor logică în componente esenţiale.
Scopul analizei datelor colectate este descoperirea caracteristicilor
esenţiale ale părţilor componente ale întregului. În realizarea acestui scop
un rol decisiv îi revine procedeul abstractizării.
Sinteza reprezintă reunirea componentelor analizate într-un tot unitar şi
prezentarea funcţionării integrale a fenomenului sau procesului economic
studiat. Ea se deosebeşte de metoda analitică prin două particularităţi:
a. Cuprinde obiectul cercetării în integralitatea sa, permiţînd evidenţierea
contradicţiilor lui interne (dacă ele există);
b. Permite extinderea cunoaşterii şi obţinerea de cunoştinţe noi.
2. Abstractizarea Abstractizarea reprezintă abstragerea mentală de la unele proprietăţi şi
științifică raporturi puţin semnificative ale obiectelor cercetate în scopul evidenţierii
altor proprietăţi şi raporturi semnificative. Abstractizarea îl ajută pe
cercetător să-şi croiască drum prin multitudinea de proprietăţi şi raporturi
ale obiectelor reale, ce-i permite să descopere mai uşor esenţa şi
conţinutul lor.
3. Metoda inducției Metoda inductivă presupune elaborarea generalităţilor din faptele
analizate i sintetizate, adică modul de raţionare de la particular la general.
Sub aspect metodologic, se deosebesc:
-inducţia completă – este generalizarea efectuată pe baza unui număr finit
de cazuri, care acoperă integral categoria respectivă de fapte sau obiecte.
De exemplu, avem numărul locuitorilor dintr-o localitate aridă şi numărul
de climatizoare utilizate. În cazul inducţiei complete, se verifică , familie
cu familie, dacă fiecare posedă climatizor. Dacă se constată că fiecare
familie din localitatea dată este posesoarea unui climatizor, se conchide
(generalizează) că toţi locuitorii manifestă cerere faţă de acest bun.
-inducţia incompletă – este un raţionament bazat pe studiul unui număr
redus de cazuri din cîte cuprinde o clasă de obiecte şi fenomene
economice, concluzia rezultată fiind extinsă asupra tuturor cazurilor,
practic, numeroase sau chiar infinite.
4. Metoda deducției Deducţia este o metodă de demonstrare- raţionare de la generalităţi la
particular, cînd concluzia despre un element al muţimii se face pe baza
cunoaşterii trăsăturilor acestei mulţimi. Deci, prin deducţie, teoriile deja
descoperite se aplică la analiza faptelor, exprimate concret în timp şi
spaţiu, sub forma fenomenelor şi proceselor reale.
Metoda deductivă se bazează pe o serie de principii. Iniţial, ea porneşte de
la noţiunile şi propoziţiile ale căror sens este evident , adevărat prin
definiţie, şi care se numesc axiome. Spre deosebire de ipoteze, ele nu sunt
direct testabile.
Exemplu servesc axiomele comportamentului în abordarea ordinalistă –
axioma ierarhizării , a tranzitivităţii şi a non-saţietăţii; enunţul „firmele îşi
maximizează profitul”. Treapta a doua o reprezintă premisele teoretice –
condiţiile în care se realizează particularul. Astfel, funcţia de producţie
este o axiomă, iar funcţia Kobb-Duglas – o premisă. Deducerea de la
general la particular presupune demonstrarea – argumentarea veridicităţii
unui raţionament prin intermediul altuia. Ea cuprinde teza – enunţ care
merită a fi demonstrat şi argumentul – raţionamentul prin care este
demonstrată teza. Fundamentul logic al demonstraţiei îl formează legile
logicii formale:
Legea identităţii (A=A)
Legea contradicţiei (A^Ā)
Legea terţului exclus (AUĀ)
Legea raţiunii suficiente
Nerespectarea în procesul de cercetare a legilor logicii formale conduce la
comiterea erorilor logice.
5. Metoda dialectică Dialectica este metoda care permite studierea esenţei şi legităţilor
dezvoltării fenomenelor şi proceselor economice. Dialectica concepe
lumea ca pe un sistem complex, în care fenomenele şi procesele
economice se află în interdependenţă şi interacţiune, fiind studiate sub
aspectul:
Esenţei şi manifestării;
Conţinutului şi formei;
Singularului şi generalului;
Posibilului şi realului;
Necesarului şi eventualului;
Dialectica presupune că fenomenele şi procesele economice se află în
continuă mişcare. Ea concepe mişcarea ca o autodezvoltare, ca un proces
în cadrul căruia acumulările cantitative lente duc la salturi calitative
bruşte. Sursa permanentă a mişcării o constitue contradicţia, unitatea şi
lupta contariilor.
Dialectica presupune că cercetarea economică trebuie să se orienteze la
interesele subiecţilor economici, care formează un megasistem alcătuit
din:
Interese economice individuale;
Interese economice de grup;
Interese economice locale;
Interese economice naţionale;
Interese economice internaţional-regionale;
Interese economice globale;
În cadrul metodei dialectice, se operează cu legi ale dezvoltării
economice, concepute ca relaţii esenţiale, constante şi repetabile de
dependenţă cauzală între procesele şi fenomenele economice. Se consideră
că ele:
posedă un caracter obiectiv, existînd independent de voinţa oamenilor;
posedă un caracter relativ, adică încep să acţioneze în anumite condiţii şi
încetează a mai acţiona, dacă aceste condiţii dispar;
posedă un caracter stocastic, adică se impun ca tendinţe dominante, din
care motiv se preferă tot mai mult noţiunea de „legitate” şi nu „lege”.
6. Metoda istorică Metoda istorică reprezintă metoda bazată pe studierea proceselor
economice în consecutivitatea lor cronologică, în dezvoltarea haotică şi
spontană. Utilizarea metodei istorice în cercetarea economică este
cunoaşterea acumulării cunoştinţelor în cadrul ştiinţei economice, sau
investigaţiile în cadrul istoriei gîndirii economice. După cum menţiona
J.M. Keynes, „economistul trebuie să studieze prezentul prin lumina
trecutului, pentru a-şi închipui viitorul”. Problemele metodologice care
apar în acest cadru sunt:
-Alegerea clasificării şcolilor şi doctrinelor economice
-Determinarea aportului reprezentanţilor diferitelor şcoli la dezvoltarea
gîndirii economice
-Modelul de cercetare şi expunere a ideilor din cadrul istoriei gîndirii
economice
7. Metoda sistemică Metoda sistemică este metoda de cercetare a obiectelor organizate
complex. Prin sistem se înţelege un ansamblu de elemente a căror
legătură (interacţiune) duce la apariţia unor proprietăţi definitorii
specifice, pe care nu le posedă părţile constitutive ale ansamblului,
adică la apariţia unor însuşiri integrative. În acelaşi sens, al nevoii
abordării sistemice a fenomenelor economice, trebuie arătat că teoria
generală a sistemelor este o formă a cunoaşterii ştiinţifice care studiază
proprietăţile, principiile şi legile caracteristice sistemelor în general,
indiferent de varietatea, natura elementelor lor componente şi de relaţiile
dintre ele.
Întrebări
1. Care sunt principalele probleme etice în această situație?
Analizand textul dat am observat una din probleme majore care poate exista intr-o intreprindere si
acesta este relatia dintre manageri si subordonatii sai. Pentru a avea un echilibru in intr-un
asemenea sistem, managerii/conducatorii sau şefii trebuie sa pună în discuţia zilei problemele ce le
pot aparea pe viitor, sau să întocmească un plan strategic pentru fiecare grup din subordonaţii săi,
după care se vor conduce treptat către obţinerea unor rezulta pozitive. În cazul nostru unchiul a aflat
despre neplăcerile angajaţilor săi din chestionarle care le-a propus Lefteris, astfel observăm că
unchiul nu abordează discuţiile cu angajaţii referitor la planul strategic, la eşecurile,obstacole care le
pot intâlni zi de zi, nu ascultă angajaţii, cu ajutorul cărora şi poate obţine întreprinderea beneficii
economice.
2. Ar trebui Lefteris să își continue cercetările?
După părerea mea, ar trebui să-şi continuie cercetările, deoarece astfel poate depista şi alte greşeli ale
companiei, poate propune alte idei sau pârghii care pot duce la fie la înlăturarea agregatelor ce nu
ajuta la evoluare, fie întocmirea unor idei de performare a acestora.
3. Cum ar fi trebuit să-și planifice Lefteris procesul de cercetare pentru a nu ajunge într-o astfel de
situație?
Pentru a nu ajunge in astfel de situaţie Lefteris trebuia să analizeze situaţia financiară a companiei şi
factorii care influenţează negativ asupra dezvoltării producţiei şi să pună în discuţie problemele
depistate într-un cerc mai restrâns, cum ar fi doar managerii pentru a nu pune în panică toţi angajaţii.
Baremul de evaluare
Responsabil de disciplină:
Ulian Galina, dr. hab., prof. univ.
24 noiembrie 2021