R O M Â N I A

MINISTERUL EDUCAŢIEI NAȚIONALE

ŞCOALA GIMNAZIALĂ „Natalia Negru” Buciumeni

Jud.Galati

Tel.:0236/822744

E-mail:sambuciumeni@yahoo.com

Realizatori:

Prof. înv. primar Melinte Alina

Prof. înv. primar Popovici Silvica

Prof. înv. primar Buscă Lăcrămioara

Prof. înv. primar Popovici Gina Mirela

Prof. înv. primar Dumitrache Cătălina Sabina

Prof. înv. primar Vîlcu Liliana

Prof. înv. primar Lazăr Simona

- 18 NOIEMBRIE 2019 –

1
 REFERAT

Motto:
„Iată care e taina mea: Limpede nu vezi decât cu inima.
Ochii nu pot să pătrundă în taina lucrurilor.”
(Antoine de Saint-Exupery)

2
 CUPRINS

ARGUMENT ......................................................................................................... pag. 4

1. Inteligența emoțională și adaptarea la vârsta

școlară mică …………………………………………………………………….. pag. 5

1.1 De când se poate începe educaţia inteligenţei emoţionale? .................... pag. 5

1.2 Conceptul de inteligenţă emoţională ....................................................... pag. 6

2. Abordarea inteligenţei emoţionale ....................................................................... pag.7

2.1 Activităţi distractive şi educative pentru dezvoltarea inteligenţei

emoţionale a elevilor ................................................................................................ pag.7

2.1.1 Sugestii de activităţi care facilitează exprimarea emoţională ................ pag. 9

2.1.2 Exemple de activităţi practice din şcoala noastră ................................. pag.11

3. Strategii de rezolvare a conflictelor ..................................................................... pag.15

3.1 Cum contribuie inteligenţa emoţională la rezolvarea conflictelor? ........... pag.15

3.2 Studiu de caz .............................................................................................. pag.16

3.3 Test pentru inteligenţa emoţională (varianta pentru copii) ........................ pag.16

CONCLUZII ..................................................................................................... pag. 20

BIBLIOGRAFIE ................................................................................................ pag. 21

3
 ARGUMENT

În calitate de pedagogi, trebuie să acceptăm ideea că educăm atât mintea cât și inima
copilului aflat în grija noastră. Scopul nostru este de a dezvolta deprinderile minții și a inimii
tuturor copiilor cărora le suntem dascăli.
Inteligența emoțională este un alt mod de a fi inteligent: inteligența inimii. Aceasta
înseamnă să cunoști că în condiții specifice trăiești o anumită emoție (furie, teamă, frică, tristețe,
jenă, bucurie, surpriză, etc.), să recunoști ce simți la fiecare emoție și cum se exprimă în exterior,
să știi ce etichetă îi atașezi pentru a putea vorbi despre aceea emoție, să-și contolezi emoțiile, să
știi să iei decizii, să-ți asumi responsabilitatea în ceea ce faci, să-ți canalizezi sentimentele și
emoțiile astfel încât să fii motivat în atingerea scopurilor, să știi să comunici cu ceilalți despre
trăirile tale și ale celor din jur, să manifești empatie.
Datoria noastră este să le dezvoltăm copiilor capacități de a înțelege emoțiile și de a folosi
cuvinte despre emoții, să recunoască asemănări și deosebiri dintre stările emoționale, capacități
de a identifica emoții la alte persoane, în opere de artă, în limbaj, în povești, în comportament.

4
 1. Inteligența emoțională și adaptarea la vârsta școlară mică

1.1 De când se poate începe educaţia inteligenţei emoţionale?

Unii copii sunt mai inteligenţi emoţional decât alţii. Inteligenţa emoţională se poate învăţa,
exersa de timpuriu, chiar din primul an de viaţă. Perioada preşcolarităţii este esenţială, deoarece
atunci învaţă copiii vocabularul emoţiilor, asocierea dintre emoţii şi contextele de viaţă,
exprimarea facială a emoţiilor (de pildă, învaţă să decodifice o frunte încruntată ca fiind semn de
îngrijorare sau supărare, un zâmbet ca semn al bucuriei etc.), modalităţi de reacţie la emoţiile
celor din jur. La vârsta de 6 ani termenii utilizaţi pentru descrierea emoţiilor cresc în diversitate
şi cantitate. Copiii devin capabili să poarte discuţii cu alţii despre emoţiile lor interne sau pot să
asculte ce spun ceilalţi despre emoţiile lor.
Învăţând să comunicăm cu copiii, ne vom bucura împreună cu familiile acestora de o
inteligenţă emoţională armonios dezvoltată. ,,Devenind mai echilibraţi emoţional, va creşte şi
siguranţa lor şi încrederea în sine; curiozitatea lor îşi va găsi căi fireşti de exteriorizare, vor
învăţa cum să-şi câştige independenţa şi autenticitatea în gândire şi comportament, îşi vor
dezvolta capacitatea de a face alegeri responsabile. ”( Daniel Goleman).
Intrarea în şcolaritate reprezintă un prag cu multe şi importante aspecte psihologice, care
marchează adaptarea şcolară şi imprimă direcţia generală a integrării perioadei pe care individual
o va petrece în şcoală. Psihologia compară “şocul şcolarizării”, ca importanţă cu cel al naşterii,
sau cu cel al pubertăţii.
Un rol important în adaptarea cu succes a copilului în şcoală îl are frecventarea grădiniţei,
precum şi modul în care viaţa şcolară este prezentată de adulţi, în speţă de părinţi.
Problema adaptării şcolare a copilului de vârsta şcolară mică este una majoră, deoarece de
această adaptare, de succesul sau insuccesul înregistrat de elev în acest moment, depind toate
performanţele şcolare viitoare ale acestuia.
Una dintre preocupările principale din viaţa oamenilor se referă la alegerea unui plan
profesional potrivit, care să satisfacă nevoile personale. Însă alegerea acestuia depinde în mare
măsură de modalitatea în care se va desfăşura activitatea şcolară a indivizilor, orientarea spre
succes sau eşec în aces domeniu fiind un factor ce va putea influenţa competenţa individuală în
profesia care va avea să fie optată. Fiecare elev are dreptul la succes şcolar şi la atingerea
propriilor standarde şi performanţe. Pentru aceasta, este necesar să cunoaştem unele elemente
care manifestă un rol important în realizarea progreselor în rândul elevilor. În consecinţă, s-au
ales ca factori principali în determinarea succesului/eşecului şcolar rolul socializării şi inteligenţa
emoţională.

5
 1.2 Conceptul de inteligenţă emoţională

Pâna nu demult, omul a fost considerat o fiinţă raţională, iar emoţiile nu trebuiau
exprimate în public, deoarece însemnau un act de imaturitate din partea acelei persoane.
Datorită cercetătorilor, specialiştii au ajuns la concluzia că, de fapt, omul este o fiinţă
emoţională, şi dacă aceste emoţii sunt educate, beneficiile obţinute în urma acestui proces sunt
enorme.
Inteligenţa emoţională redefineşte imaginea despre lume şi om. Astazi, se ştie că emoţiile
sunt cele mai importante resurse ale omului. Inteligenţa generală creşte dacă se dezvoltă
inteligenţa emoţională. Dacă intelectul ne ajută să rezolvăm probleme, să facem calcule mintale
sau să procesăm informaţii, inteligenţa emoţională ne permite să fim creativi şi să ne folosim
emoţiile pentru a ne rezolva problemele.
Complexitatea mereu crescândǎ a societǎţii contemporane face ca inteligenţa probatǎ în
context educaţional sǎ fie insuficientǎ pentru mulţi dintre noi pentru rezolvarea problemelor
cotidiene. Sunt numeroase cazuri de elevi cu mari performanţe pe durata şcolarizǎrii, dar care nu
reuşesc sǎ-şi valorifice potenţialul, eşuând în plan profesional.
Din dorinţa de a depǎşi acest aparent paradox cercetǎtorii au introdus o serie de termeni
noi: inteligenţa socialǎ, practicǎ, inteligenţa emoţionalǎ.
Existǎ mai multe definiţii pentru “ inteligenţa emoţionalǎ”. Într-o primǎ accepţiune
(Salovey & Mayer, 1990), termenul se referǎ la abilităţile în baza cǎrora un individ poate
discrimina şi monotoriza emoţiile proprii şi ale celorlalţi, precum şi la capacitatea acestuia de a
utiliza informaţiile deţinute pentru a-şi ghida propria gândire şi acţiune. Douǎ lucruri esenţiale
sunt subliniate în aceastǎ definiţie: procesele cognitive implicate, precum şi procesele prin care
sunt monitorizate emoţiile proprii de cele implicate în monitorizarea emoţiilor celorlalţi. Aceastǎ
ultimǎ distincţie ne trimite cu gândul la autorul inteligenţelor multiple, Howard Gardner, care
face distincţie între inteligenţa intrapersonală (etichetarea propriilor emoţii) şi cea interpersonalǎ
(înţelegerea emoţiilor celorlalţi).
Daniel Goleman(1995) propune o definiţie mai apropiatǎ de preocupǎrile noastre.
Conform acestuia, inteligenţa emoţională desemnează o capacitate de control şi autocontrol al
stresului şi emoţiilor negative; o meta-abilitate, care determinǎ ţi influenteazǎ modul şi eficienţa
cu care ne putem folosi celelalte capacitǎţi şi abilitǎti pe care le posedǎm , inclusiv inteligenţa
educaţionalǎ. Realitatea ne demonstreazǎ că cei care îşi stǎpânesc emoţiile bine şi care abordeazǎ
eficient emoţiile celorlalţi sunt în avantaj în orice domeniu al vieţii şi au şanse mai mari de a fi
eficienţi şi multumiţi în viaţǎ.
Tema tratatǎ reprezintǎ influenţa dezvoltǎrii emoţionale asupra performanţei şcolare.
Putem vorbi de educabilitate, dezvoltare, în cadrul inteligenţei emoţionale atât la copii cât şi la
adulţi. Dezvoltarea acesteia pe perioada scolaritǎţii le va acorda elevilor, la maturitate, o şansǎ
mai mare de a se adapta la cerinţele mereu crescânde ale societǎţii. Un copil care nu reuşeşte la
şcoală se va considera înfrânt şi reacţioneazǎ ca atare. Prin exercitii şi jocuri de dezvoltare a
inteligenţei emoţionale elevii au şansa de a-şi îmbunǎtǎti abilitǎţile de gândire criticǎ şi, implicit,
de a-şi optimiza sentimentul de autoeficacitate, graţie cǎruia însuşi traseul lor vocaţional şi
stabilitatea acestuia se va limpezi.
Este necesar sǎ acordăm o mai mare atenţie dezvoltǎrii emoţionale. Rolul nostru ca dascăl
este nu doar sǎ oferim cunoştinţe tinerilor, ci şi sǎ-i învǎţǎm abilitǎţile de supravieţuire necesare
pentru a face faţǎ cu succes vieţii în lumea contemporanǎ.

6
 O concepţie îngustă asupra inteligenţei consideră că IQ este un dat genetic care nu se
poate schimba prin experienţa de viaţă şi destinul nostru este stabilit de aceste aptitudini.
Întrebarea este : « Ce anume putem schimba care să dea copiilor posibilitatea să se descurce mai
bine în viaţă?, Ce anume face ca persoane cu IQ ridicat să se descurce mediocru dacă nu chiar să
eşueze lamentabil, în timp ce persoane cu IQ moderat să se descurce surprinzător de bine?»
Răspunsul poate să constea într-un set de abilităţi numite inteligenţe emoţionale care includ
autocontrol, zel, tenacitate, capacitate de motivare, autoconstrângere, empatie etc. Este deosebit
de important să cunoaştem şi să înţelegem emoţiile, să construim «emoţii inteligente», să aducem
inteligenţă emoţiilor.
În cadrul inteligenţei emoţionale sunt incluse mai multe capacităţi grupate în cinci domenii:
1. Cunoaşterea de sine, a propriilor emoţii: introspecţi, asocierea şi recunoaşterea
unui sentiment după generarea lui;
2. Stăpânirea emoţiilor: conştientizarea elementelor care stau în spatele sentimentelor,
aflarea unor metode de a face faţă temerilor, anxietăţii, mâniei şi supărărilor;
3. Motivarea intrinsecă: canalizarea şi controlul emoţiilor şi sentimentelor pentru atingerea
unui scop, reprimarea impulsurilor de abandon şi amânarea gratificaţiilor şi recompenselor;
4. Empatia: capacitatea de a manifesta sensibilitate şi grijă faţă de sentimentele altora;
5. Stabilirea şi dirijarea relaţiilor interumane: se referă la competenţa şi aptitudinile sociale
(cunoaşterea, analiza şi controlul emoţiilor altora).
Componentele sunt legate între ele într-un mod complex – capacitatea de a folosi eficient
oricare dintre ele este legată de gradul în care posedăm una sau mai multe dintre aceste
elemente. Cu alte cuvinte, există un sistem fundamental care le străbate pe toate. Prin urmare,
folosirea simţămintelor într-un mod pe care îl considerăm potrivit (autoreglare) este o aptitudine
care se bazează pe cunoaşterea proprie (conştiinţa de sine) probabil că sunt capabili să le
identifice şi pe ale altor oameni (empatie). Zicala “Cine se asemănă se adună” este folosită
deseori pentru a minimaliza, dar se bazează pe conştiinţă de sine şi pe empatie.A fi capabil să
stabileşti relaţii cu alţii, în mod sincer, nu superficial (abilităţi sociale), este cu siguranţă, o
funcţie cuprinsă în toate celelalte laturi.Similar, fără conştiinţă de sine, care ne dă puterea de a
realiza ceva- numită motivaţie – este puţin probabil să intrăm în vreun joc.

2. Abordarea inteligenţei emoţionale 

2.1 Activităţi distractive şi educative pentru dezvoltarea

inteligenţei
emoţionale a elevilor

În şcoală, prin aplicarea noului curriculm, a activităţilor de tip integrat, a metodelor

tradiţionale îmbinate atent cu cele interactive, moderne, a metodei proiectelor- se poate oferi
fiecărui copil posibilitatea de a trăi succesul şi de a fi motivat.
Şcoala este capabilă să respecte interesele spontane ale copilului şi modurile sale fireşti
de învăţare.
Trebuie respectat entuziasmul pentru activităţile fizice, pentru proiecte creative, pentru
arte şi joc şi trebuie să i se dea ocazia copilului de a învaţa şi de a-şi dezvolta personalitatea prin

7
aceste activităţi. Dacă realitatea arată că persoanele care îşi cunosc şi îşi stăpânesc bine emoţiile
şi care înteleg şi abordează eficient emoţiile celorlalţi sunt în avantaj în orice domeniu al vieţii,
atunci şcoala trebuie să desfăşoare un set de activităţi care vizează dezvoltarea emoţională şi să
faciliteze creşterea emoţională şi socială a copiilor, prin dezvoltarea unor abilităţi de relaţionare
interpersonală, prin îmbunătăţirea stimei de sine, dezvoltarea unei atitudini pozitive faţă de sine
ca persoană unică şi valoroasă, a strategiilor de rezolvare de probleme şi de luare de decizii,
formarea şi dezvoltarea abilităţilor de gestionare a conflictelor prin dezvoltarea unei perspective
flexibile asupra vieţii, prin achiziţionarea unui sistem de valori şi prin învăţarea unor abilităţi de
comunicare.
Sarcina noastră a învăţătorilor este de a ajuta copilul să-şi dezvolte propriile capacităţi,
indiferent dacă ele se potrivesc sau nu cu obiectivele noastre. Aşteptările academice sunt tot mai
ridicate faţă de copiii mici, chiar înainte de intrarea lor în şcoala primară. Copiii mici însă, au
nevoie de a-şi dezvolta laturile « neacademice » ale personalităţii, cum ar fi: capacităţile artistice,
legăturile cu natura şi familia. Presiunile educaţionale premature îi pot lipsi de sansa de a-şi
dezvolta aceste trăsături.
Abordarea inteligenţei emoţionale este necesară încă de la vârste foarte mici. Acest
lucru poate fi realizat prin diverse activităţi ca:
 discuţii de grup şi dezbateri;
 jocuri de rol/teatru;
 metode interactive de grup – problematizarea şi brainstorming;
 exerciţii de exprimare emoţională;
 comentarea unor texte şi filme;
 poveşti;
 exerciţii de relaxare;
 exerciţii de comunicare asertivă etc.
În cadrul acestor activităţi, cadrul didactic poate aborda teme care vor facilita procesul de
identificare, denumire şi exprimare a emoţiilor, precum şi manifestările comportamentale ale
emoţiilor, responsabilitatea, reacţiile sau/şi consecinţele emoţiilor, mituri despre emoţii, empatie
etc. Tot în acest sens, se recomandă cadrelor didactice să manifeste implicare emoţională majoră
în actul didactic şi să promoveze un sentiment pozitiv faţă de meseria pe care o au, în general, şi
de disciplina/disciplinele pe care le predau, în particular, numai aşa putând constitui un exemplu
emoţional eficient pentru proprii elevi. Cum poţi convinge pe cineva de ceva, dacă nici tu nu
crezi?!
Dezvoltarea inteligenţei emoţionale a copiilor este urmărită cu multă atenţie de echipe
de psihologi. Eliminarea emoţiilor este la fel de importantă ca şi înlăturarea problemelor de
natură fizică. Copilul trebuie învăţat să-şi stăpânească  emoţiile fără a le alunga.
Un copil foarte emotiv trebuie ajutat să-şi depăşească teama, ranchiuna, furia, gelozia faţă
de fraţii mai mari sau neînţelegerile cu părinţii. Singurătatea poate avea aspecte teribile pentru
omul în devenire, la fel şi tristeţea, frustrarea, culpabilitatea sau sentimentul de abandon.
Dascălul este dator a învăţa să asculte emoţiile copiilor, să le dea posibilitatea de a şi le
exprima după propriul caracter, să strige, să râdă, să se elibereze de emoţii. Există riscul ca unele
refulări să se exprime prin acte de indisciplină şi violenţă.

8
Profesorul va fi mereu atent la ameliorarea comunicării relaţionale, va conduce la respectul de
sine şi de ceilalţi, la ascultarea sinceră a expresiei nevoilor în orice comunicare. Astfel, relaţia
între adult şi copil se va ţese prin răbdare, încredere, descoperire reciprocă şi descoperirea
valorilor individuale.

2.1.1 Sugestii de activităţi care facilitează exprimarea emoţională

Există o mulţime de modalităţi de a-i ajuta pe copii să-şi înţeleagă şi să-şi exprime
sentimentele. În continuare vom prezenta câteva sugestii de activităţi care facilitează
exprimarea emoţională:
♥ Vocabularul emoţiilor -se va utiliza un set de cartonaşe care au notate pe una din părţi
denumirea unei emoţii (ex.trist, bucuros, mânios etc); fiecare elev sau grup de elevi va alege câte
un cartonaş şi va încerca să exprime emoţia notată printr-un comportament. Ceilalţi elevi vor
trebui să identifice emoţia urmărind comportamentul exprimat de elev sau de grupul de elevi.

♥ Statuile emoţiilor -câţiva elevi vor avea trei roluri:de sculptor, statuie şi observator. Elevul
care şi-a ales rolul de sculptor alege un cartonaş cu o emoţie, caută elevul cu rolul de statuie şi va
încerca să modeleze statuia în funcţie de emoţia pe care trebuie să o reprezinte, modelându-i
expresia facială, postura. Elevul care are rolul de observator va nota toate modalităţiile prin care
elevul sculptor încearcă să exprime emoţia. Ceilalţi elevi trebuie să identifice emoţia exprimată
de elevul cu rolul de statuie.

♥ Sunetele emoţiilor - fiecare elev va extrage câte un cartonaş cu o emoţie şi va încerca să o

reprezinte printr-un sunet caracteristic, fără să folosească cuvinte. Cine va identifica primul
emoţia exprimată de un coleg va descrie o situaţie în care a simţit acea emoţie, ce a gândit şi cum
s-a comportat.

♥ Cele 10 activităţi plăcute –f iecare elev va face o listă de 10 activităţi plăcute care ne
determină să ne simţim bine. Toate activităţiile fiecărui elev se vor afişa în sala de clasă pentru
ca elevii să conştientizeze modalităţile prin care ne putem îmbunătăţi starea emoţională.

♥ Comentariul de imagine (poster, ilustraţie, prezentare PPT) cu accent pe exprimarea de către

copii a propriilor stări emoţionale şi pe urmărirea de către învăţător a reacţiilor afective ale
acestora.

♥ Prezentarea propriei persoane – prin intermediul desenului, modelajului, compunerii, prin

verbalizarea unui enunţ în care fiecare elev prezintă trăsătura sa dominantă.

♥ Prezentarea unei persoane - fiecare copil precizează calitatea pe care el o apreciază în mod
deosebit la un anumit coleg, ales de el.

9
♥ Jurnalul dublu - elevul reprezintă prin desen, enunţuri, pe prima jumătate a paginii, ceea ce l-
a impresionat în mod deosebit dintr-un text citit-audiat, iar pe cealaltă jumătate, în aceeaşi
manieră, motivele care l-au determinat să se oprească asupta acelor impresii, stări sau trăiri.

♥ Blazonul personal - diagramă divizată în 4 secţiuni în care elevului i se cere să reprezinte prin
simboluri, desene, enunţuri, aspecte relevante ale personalităţii acestuia: o faptă bună pe care a
făcut-o, o faptă pe care ar fi încântat să o facă, pasiunea sa, hobby-urile pe care ar dori să le aibă.

♥ Jocul de rol - constând în relatarea în scris, de către fiecare copil, sub anonimat, a unei fapte
mai  puţin lăudabile, amestecarea biletelor strânse, extragerea de către fiecare a unui bilet, citirea
acestuia cu voce tare şi prezentarea opiniilor, sfaturilor, soluţiilor; adresarea de învăţător a unor
întrebări de genul:,,Ce ai simţit atunci când ai citit cazul extras?”,,,Ce ai simţit atunci când ai
ascultat povestea ta?”
♥ Teatrul - a devenit de-a lungul timpului o modalitate minunată de a-şi educa emoţiile.
Asemenea unui profesor care li se înfăţişează la orele de curs, teatrul le ghidează paşii
orientându-i către momentul în care, singuri, îşi vor exterioriza propriile trăiri.
Transpunându-se în pielea diverselor personaje, copilul jonglează cu atitudinile, trăirile,
comportamentele acestora, fiind capabili să-şi însuşească elemente distincte din temperamentul
uman. Ei devin conştienţi de modalităţile diferite de reacţie ale oamenilor, de
totalitatea gesturilor şi a mimicilor pe care aceştia le utilizează, de sentimentele care-i încearcă.
Tudor Muşatescu afirma că: ,,Un adevărat erou de teatru e dramaturgul care e jucat pe scenă, nu pe
degete.”
♥ Galeria personajelor - prezentare de postere, desene, în care elevii se reprezintă pe ei înşişi şi
spaţiile lor existenţiale.

♥ Scrisoare către colegi cu început dat - ,,Ce m-ar face fericit...”; în această scrisoare, elevul
exprimă, fără a-şi dezvălui numele, ceea ce aşteaptă el de la colegii săi din punct de vedere
atitudinal sau afectiv; scrisorile se citesc în faţa clasei de învăţător, apoi se încearcă găsirea de
soluţii constructive.
Desenele, alături de jocuri, sunt considerate cele mai relevante modalităţi de expresie, ele
oferind date importante despre inteligenţa şi afectivitatea copilului. Din orice desen liber,
învăţătoarea poate să extragă informaţii importante despre personalitatea copilului, urmărind
dimensiunile figurilor, culorile folosite, modul de trasare a liniilor. Dimensiunile exagerate, mai
ales când personajul desenat  îl reprezintă pe el, indică tendinţa  spre   autocentrism. Dacă
figurile sunt mici, acest lucru poate indica o stare de tristeţe, neîncredere în sine. Liniile trasate
apăsat  sunt indici de nelinişte, tensiune internă sau chiar agresivitate, iar liniile abia trase  sunt
semne ale timidităţii, nesiguranţei.

10
 Prin desen pot fi exprimate conflicte  inconştiente nerezolvate, frustrări, probleme  care nu
pot fi exprimate direct, atitudini şi sentimente faţă de persoane importante din viaţa sa. Trebuie
să se evite folosirea lor ca instrument  de  diagnostic sau etichetare a personalităţii copilului.
Fiecare dascăl are posibilitatea  să utilizeze diverse game de exerciţii, prin  intermediul
cărora  să răspundă nevoilor emoţionale ale copilului şi totodată să contribuie la dezvoltarea
autoevaluării pozitive, a respectului de sine, a sănătăţii mentale şi emoţionale a copilului.
Pentru a cunoaşte mai bine copiii cu care lucrăm la şcoala noastră (cum sunt trataţi în
familie, cine le sunt prietenii), pentru a-i îndemna să se cunoască, să se exprime liber şi să aibă
încredere în forţele proprii, am desfăşurat exerciţii şi jocuri diverse. Jocurile şi exerciţiile
energizante au urmărit captarea atenţiei, exersarea memoriei, buna relaţionare, exprimarea liberă
a sentimentelor cu o mimică şi gestică adecvată, cunoaşterea, autocunoaşterea, corectarea
ieşirilor negative şi observarea percepţiei sociale a copiilor.

2.1.2 Exemple de activităţi practice din şcoala noastră

Vom exemplifica mai multe activitǎţi practice pentru a arăta modul în care am contribuit
la conştientizarea emoţiilor elevilor de la învăţământul primar de la şcoala noastră:

Activitatea 1: ,,VÂNǍTOAREA DE OAMENI”

Obiectiv: Sǎ înţeleagǎ cǎ fiecare dintre noi are ceva unic

Procedura: Copiii vor pleca într-o expediţie de „Vânǎtoare de oameni” pentru a afla câte ceva
despre colegii lor. Se vor plimba prin clasǎ, observându-şi colegii şi descoperindu-i pe aceea care
au caracteristicile scrise pe planşǎ.Vor reveni la loc, în urma unor discuţii vor nota câte un nume
în dreptul fiecǎrei caracteristici.

Sarcina învǎţǎtorul: Ajutaţi copiii sǎ înţeleagǎ cǎ a fi diferit nu ne face mai buni sau mai rǎi, ci
doar unici.

PLANŞǍ CU „ VÂNǍTOAREA DE OAMENI”

Are ochii cǎprui Are cel puţin un pistrui Îi lipseşte un dinte Este cel mai înalt din clasă

Este cel mai mic din familie Îi place sǎ rezolve probleme Îndrǎgeşte animalele Este nǎscut în aceeaşi lunǎ cu
d-na învǎţǎtoare

Locuieşte pe strada şcolii Poate sǎ stea într-un picior 10 Are acasǎ unul sau mai Îi place sǎ citeascǎ mult
secunde multe animale

Activitate 2: ,,POSTER CU OAMENI”

11
Obiectiv: Sǎ înveţe că oamenii au multe calitǎţi şi caracteristici diferite.

Procedura: Fiecare elev va primi un „Poster cu oameni”. Vor trebui sǎ deseneze imagini pentru
a ilustra ceva din ceea ce au ei special timp de 15 minute. La sfârşit fiecare va împǎrtǎşi colegilor
ceea ce au desenat.

Sarcina învǎţǎtorului: oamenii însumeazǎ calitǎţi diferite şi schimbǎtoare şi nu ne putem

identifica doar printr-o singurǎ calitate

POSTER CU OAMENI

CEVA CE ÎŢI PLACE SǍ FACI CEVA CE NU ÎŢI PLACE SǍ FACI

CEVA SPECIAL DESPRE TINE CEVA LA CARE TE PRICEPI

Activitate 3: ,,EXPRIMǍ-TE!!!”

Obiectiv: Sǎ înţeleagǎ cǎ este bine sǎ ne exprimǎm emoţiile

Procedura: Se scriu pe tablǎ un şir de emoţii pentru a le reaminti elevilor. Li se distribuie pungi
de hârtie şi fâşii de hârtie. Trebuie sǎ scrie pe foaia de hârtie un sentiment pe care l-au simţit şi
nu l-au spus nimǎnui, sǎ scrie emoţia respectivǎ şi sǎ introducǎ fâşia în pungǎ. Iar emoţiile pe
care le-au simţit şi pe care nu le-au ascuns sǎ le scrie în exteriorul pungii (emoţii pozitive). La
sfârşit sǎ dea exemple de emoţii pe care le ţin pentru ei şi exemple de emoţii pe care le
împǎrtǎşesc celorlalţi.

Sarcina învǎţǎtorului: Sǎ punǎ accent pe efectele negative care pot sǎ aparǎ când emoţiile sunt
interiorizate. Este bine sǎ-şi exteriorizeze emoţiile.

Activitate 4: ,,ROATA EMOŢIILOR”

12
Obiectiv: Sǎ îşi dezvolte vocabularul referitor la emoţii

Procedura: Se prezintǎ roata emoţiilor. În timpul jocului un elev va învârti braţul roţii şi, când
acesta se opreşte la o emoţie, va încerca sǎ explice ce înseamnǎ şi sǎ exemplifice cu un moment
din viaţa lui în care s-au simţit în acel fel.

Sarcina învǎţǎtorului: Sǎ se insiste pe emoţii pozitive şi negative pentru a explica cu claritate

ce înseamnǎ o emoţie.

AgitatFericit

SupǎratSingur
Îngrijorat
Speriat
Agresiv

Activitate 5: ,,POT SǍ FAC, NU POT SǍ FAC”

Obiectiv- Sǎ înveţe ca oamenii au atât puncte slabe cât şi domenii în care sunt foarte competenţi

Procedura: Învǎţǎtorul explicǎ elevilor cǎ existǎ domenii în care oamenii se descurcǎ şi domenii
în care oamenii nu reuşesc.Va citi de pe planşa diverse activitǎţi, elevii având obligaţia de a se
ridica când aud o activitate pe care o pot face. Se noteazǎ numele celor care sunt în picioare
urmând discuţii cu întrebǎri de personalizare.

Sarcina învǎţǎtorului: Este important sǎ punǎ accent pe faptul cǎ fiecare are puncte tari şi
puncte slabe şi cǎ e normal sǎ putem face doar anumite lucruri.

PLANSǍ „POT SǍ FAC, NU POT SǍ FAC”

13
NUME

Sǎ deseneze______________________________________________

Sǎ îşi scrie numele_________________________________________

Sǎ spunǎ literele alfabetului__________________________________

Sǎ cunoascǎ tabla înmulţirii__________________________________

Sǎ cǎlǎreascǎ un cal________________________________________

Sǎ vorbeascǎ o limbǎ strǎinǎ_________________________________

Sǎ conducǎ o maşinǎ_______________________________________

Activitatea 6: ,,CE SE ASCUNDE ÎN INTERIOR?”

Obiectiv: Sǎ recunoascǎ efectele etichetǎrii asupra relaţiilor.

Procedura: Se aşeazǎ 6-8 cutii de conserve fǎrǎ etichetele originale. Se confecţioneazǎ douǎ
serii de etichete hazlii: „Gogoşarii lui Andra”, „Super-supa Dianei”, „Cârnaţii fantastici ai lui
Dorel”. Se citeşte eticheta de pe borcan cerându-le elevilor sǎ liciteze conservele în funcţie de cât
de mult ar fi dispuşi sǎ dea pe ele..Se scrie cel mai mare preţ oferit şi se lipeşte pe borcan. Se
realizeazǎ o nouǎ licitaţie cu celelalte etichete mai puţin atrǎgǎtoare. Se discutǎ despre ceea ce i-a
determinat sǎ schimbe preţul. Câteodatǎ etichetǎm oamenii asemeni cutiilor.

Sarcina învǎţǎtorului: Etichetele nu ne spun multe, ne pot influenţa negativ opinia despre
cineva sau modul în care apreciem ceea ce este în interiorul unei persoane.

Utilizând mijloace diverse, ca: basmele şi povestirile terapeutice, colajul, dansul şi

mişcarea creativă, desenul şi pictura, jocul de rol, modelajul, muzica şi teatrul, am urmărit:
dezvoltarea capacităţii de a exprima gândurile, sentimentele, dorinţele; creşterea respectului de
sine şi a încrederii copilului în sine, dezvoltarea capacităţii de autocunoaştere şi autoacceptare,
dezvoltarea capacităţii de rezolvare a problemelor şi a conflictelor, dezvoltarea sociabilităţii, a
capacităţii de integrare în grupuri, transformarea emoţiilor negative, cunoaşterea/recunoaşterea
propriilor sentimente şi emoţii, creşterea stimei de sine, dezvoltarea personalităţii copilului
preşcolar. Alte tipuri de activităţi desfăşurate: jocuri de autocunoaştere pe bază de imagini,
desene, identificarea caracteristicilor personale elementare, portofoliu (sarcină de grup), colaje,
desene, exerciţii pentru identificarea asemănărilor şi deosebirilor prin comparare cu ceilalţi /
celelalte şi cu personaje din poveşti, desene animate, filme, discuţii despre nevoile diferite ale

14
fiecăruia, exercitii în perechi pentru exersarea elementelor simple de ascultare activă, jocuri de
rol, evenimente cotidiene, secvenţe de film pentru observarea şi analizarea diferenţelor între
copii, familii, sarcini de grup în care se stabilesc roluri, reguli, exerciţii situaţionale cu dificultăţi
care pot apărea în grup, dialoguri din poveşti despre relaţiile din familie. Se pune un accent
deosebit pe utilizarea tehnicilor creative ca mijloc de construire a personalităţii, tehnici care
permit o conectare cu sine însuşi,  dezvoltarea capacităţii  de expresie şi  comunicare în relaţiile
interumane, îi ajută pe copii să se înţeleagă pe sine, să se elibereze de anxietăţile acumulate, de
tensiuni şi să-şi dezvolte abilităţi de comunicare şi inserţie socială, facilitând de asemenea,
elaborarea unor strategii de rezolvare a conflictelor.

2. Strategii de rezolvare a conflictelor

3.1 Cum contribuie inteligenţa emoţională la rezolvarea conflictelor?

Asiguraţi-vă că elevii vor vorbi şi vor fi oneşti faţă de sentimentele lor. Spuneţi-le că dacă
ei trăiesc sentimentele de: a fi urâcios, duşmănos, violent, distructiv, dureros, dăunător,
răzbunător este în ordine să vorbească despre ele. Deschideţi activitatea cu destinderea
atmosferei, prin găsirea unor răspunsuri rapide la 10 întrebări. Folosiţi umorul! De ex. “Câţi ochi
ai? Câţi Euro ai în cont? Câte scaune sunt în cameră? Câţi dintre noi sunt goi chiar acum?” etc.
Întrebaţi-i cum se simt! Ce emoţii au? Ajutaţi-i să găsească cele mai curate, cele mai potrivite
„cuvinte care să exprime emoţii, sentimente.“ Cereţi-le să conştientizeze ce anume îi face să se
simtă mai bine. Daţi-le ocazia să ia controlul propriei angajări în spaţiul clasei: întrebaţi-i unde
doresc să se aşeze, sugeraţi-le că se pot aşeza pe scaunul vostru, pe catedră, pe jos, acolo unde se
simt confortabil. În mod frecvent, întrebaţi elevii cum se simt, folosind ghidul alfabetizării
emoţionale (3 propoziţii). Amintiţi-le că dacă ei se află în conflict, simt o anume suferinţă
emoţională. Sarcina voastră principală este de a reduce durerea, suferinţa, să-i ajutaţi să se simtă
mai confortabili, mai relaxaţi dacă sunt stresaţi. Invită elevii să participe la sesiuni de învăţare a
tehnicilor, de rezolvare a conflictelor. Spuneţi-le că obiectivele activităţii investighează cum s-au
simţit. Întrebaţi elevii în ce măsură s-au simţit înţeleşi, pedepsiţi, moralizaţi, speriaţi, temători,
agresaţi, atacaţi, judecaţi, pedepsiţi, chiar se acordă valori de la 1 la 10! Descrieţi concret
emoţiile trăite! Nu-i judecaţi când îşi exprimă ceea ce simt! Când le transmiteţi opiniile voastre
nu le arătaţi dezaprobare sau faptul că sunteţi şocaţi de ideile lor. Nu judecaţi sau invalidaţi ceea
ce afirmă elevii. Fiţi deschişi! Nu adăugaţi temerile, starea de stres sau disconfort pe care le
simţiţi în relaţia cu elevii prin încercarea de a păstra controlul asupra comportamentelor lor,
spunând: „Priveşte-mă în ochi sau cu atenţie când vorbesc cu tine!“, „Încetează să te mai joci cu
părul!“, „Ridică-te când mi te adresezi!“ Căutaţi din nou câteva lucruri pe care fiecare le
agreează! Centraţi-vă pe sugestii specifice. Verificaţi ce simte fiecare. Identificaţi şi apreciaţi cel
mai mic progres. „Mă simt nerăbdător/nerăbdătoare, nervos/nervoasă.“ decât „Eşti aşa de
încet/înceată, abia te mişti.“ „Sunt confuz(ă) pentru că nu ştiu de ce nu ţi-ai făcut temele.“ decât
„Eşti aşa de leneş(ă).“. „Mă tem că te vei răni dacă faci acest lucru.“ „Mă simt rău când văd că
iei diferite lucruri de la alţii/altele fără să întrebi. Îmi este teamă că astfel îţi vei pierde

15
prietenii/prietenele.“ „Mă simt inconfortabil(ă) cu...“ „Mă simt copleşit(ă) când îmi pierd
controlul.“ decât „Tu mă înnebuneşti!“ „M-am simţit jignit(ă) când directorul a fost aici.“ decât
„Tu m-ai jignit în faţa directorului.“ „Am sentimentul că astăzi arăţi ca şi cum te-ai odihnit foarte
puţin.“

3.2 Studiu de caz

Un posibil studiu de caz:

,,Iulia şi Cristina sunt prietene. Elisabeta ar dori să fie şi ea inclusă în cercul lor, dar este
exclusă pentru comportamentul ei. Elisabeta nu ştie de ce. Pentru ca să o ajutăm pe Elisabeta să
înţeleagă care este sursa comportamentului colegelor ei s-a iniţiat un joc. Ştim că cele 2 fetiţe nu
au încredere în Elisabeta aşa că: am întrebat-o pe Iulia: „Ce punctaj acorzi încrederii pe care o ai
faţă de Elisabeta pe o scală de la 1 la 10?“ Iulia a răspuns instantaneu: „Nici cât o firimitură.“
Apoi, am cerut Iuliei să concretizeze: „Poţi să exemplifici cu un aspect specific ce ar trebui
schimbat, din partea tuturor, în relaţia cu Elisabeta astfel încât să crească gradul de încredere de
la 0 la 1 punct?“ Foarte repede, Iulia a listat 6 lucruri specifice! Am întrebat-o pe Elisabeta dacă
acceptă să lucreze asupra acestor aspecte împreună cu fetele. Ea a fost de acord, aşa că le-am
propus o nouă întâlnire peste o saptămână pentru a vedea dacă sentimentele s-au schimbat. Fetele
au agreat ideea şi este evident faptul că sentimentele lor sunt pozitive.“

3.2T
3.3est pentru inteligenţa emoţională (varianta pentru copii)
3.4

Vă propunem un test pentru măsurarea inteligenţei emoţionale- variantă pentru copii:

1. Imaginează-ţi că te afli la ora de curs şi dintr-o dată pământul începe să se

cutremure foarte puternic, cu un zgomot înspăimântător. Ce faci?

a) Continui să stai liniştit în bancă şi să citeşti lecţia din manual, dând puţină atenţie
evenimentului, aşteptând ca acesta să înceteze curând;
b) Devii plin de grijă faţă de pericol urmărind învăţătorul/profesorul şi asculţi cu atenţie
instrucţiunile dat ede acesta;
c) Câte puţin din a) şi b);
d) N-am observat nimic;
2. Eşti în curtea şcolii în timpul recreaţiei. Unul din colegii tăi nu este acceptat în jocul
celorlalţi şi începe să plângă. Ce faci?

16
a) Nu te bagi, îl laşi în pace;
b) Vorbeşti cu el şi încerci să-l ajuţi pe coleg;
c) Te duci la el (ea) şi îi spui să nu mai plângă;
d) Îi dai o bomboană sau altceva care sa-l facă să uite.

3. Imaginează-ţi că te afli în mijlocul ultimului semestru şi speri să obţii un premiu, dar ai

descoperit că nu ai nota dorită la o materie, ci una mai mică decât la care te aşteptai. Ce
faci?

a) Îţi faci un plan special pentru a îmbunătăţi nota, hotărându-te cum să-ţi urmezi planul;
b) Te hotărăşti să înveţi mai bine la anul următor;
c) Îţi spui că nu te interesează materia respectivă şi te concentrezi asupra altor discipline unde
notele tale sunt şi pot fi mai mari;
d) Mergi la învăţător/profesor şi încerci să discuţi cu el în scopul obţinerii unei note mai bune.

4. Consideră că în lipsa învăţătorului/profesorului eşti elevul responsabil cu disciplina în

clasă. În urma unor acte de indisciplină zece elevi au fost deja avertizaţi cu scăderea notei
la purtare şi eşti descurajat din cauza acestei situaţii. Ce faci?

a) Notezi numele elevilor indisciplinaţi şi predai lista;

b) Consideri că nu îţi poţi asuma această responsabilitate;
c) Încerci să discuţi cu elevii propunând soluţii pentru păstrarea disciplinei şi pentru îndreptarea
situaţiei create;
d) Doreşti să devii responsabil cu altceva.

5. Eşti anunţat că mâine o să aveţi un nou coleg rrom. Surprinzi pe cineva spunând cuvinte
urâte şi răutăcioase la adresa lui. Ce faci?

a) Nu-l iei în seamă considerând că este o glumă;

b) Îl chemi afară pe colegul cel răutăcios şi îl cerţi pentru fapta făcută;
c) Îi vorbeşti în prezenţă celorlalţi spunând că asemenea fapte sunt nepotrivite şi nu vor fi
acceptate în clasa voastră.

6. Te afli în recreaţia mare şi încerci să calmezi un coleg de clasă înfuriat pe un alt coleg
care i-a pus pedică pe hol, riscând astfel să-i fractureze braţul. Ce faci?

17
a) Îi spui să îl ierte pentru că ceea ce s-a întâmplat a fost o glumă;
b) Îi povesteşti o întâmplare hazlie şi încerci să-l distrezi;
c) Îi dai dreptate considerând, asemenea lui, că celălalt coleg s-a dat în spectacol;
d) Îi spui că ţi s-a întâmplat şi ţie ceva asemănător şi că te-ai simţit la fel de furios, dar după
aceea ţi-ai dat seama că cel vinovat putea la rândul său să cadă şi să-şi spargă capul.

7. Tu şi prietenul tău cel mai bun vă certaţi şi aproape că aţi ajuns să vă luaţi la bătaie.
Care este cel mai bun lucru de făcut?

a) Faceţi o pauză de douăzeci de minute şi apoi începeţi să dicutaţi din nou;

b) Te opreşti din ceartă şi taci;
c) Spui că-ţi pare rău şi îi ceri şi prietenului tău să-şi ceară scuze;
d) Vă opriţi puţin pentru a vă linişti şi apoi fiecare pe rând spune ceea ce gândeşte despre
problemă;

8. La sfârşit de an şcolar se organizează o serbare. Închipuie-ţi că tu eşti conducătorul unui

grup de elevi şi vreţi să compuneţi o scenetă hazlie. Cum faci?

a) Îţi faci un orar şi acorzi timp pentru fiecare amănunt;

b) Propui să vă întâlniţi după ore şi să vă cunoaşteţi mai bine;
c) Îi ceri separat fiecărui copil să vină cu idei;
d) Vă srângeţi toţi în grup şi tu îi încurajezi pe ceilalţi să propună diverse variante.

9. Imaginează-ţi că ai un frate de 3 ani care întotdeauna a fost foarte timid şi puţin

înfricoşat de locurile şi oamenii străini. Ce atitudine ai faţă de el?

a) Accepţi că are un comportament timid şi cauţi să-l protejezi de situaţii care pot să-l tulbure;
b) Îl prezinţi unui medic cerându-i un sfat;
c) Îl duci cu bună ştiinţă în faţa oamenilor străini şi în locuri necunoscute astfel încât să-şi poată
înfrânge frica;
d) faci cu el o serie permanentă de jocuri şi competiţii uşor de realizat care îl vor învăţa că poate
intra în legătură cu oamenii şi poate umbla prin locuri noi;

18
10. Imaginează-ţi că-ţi place foarte mult desenul. Începi să te pregăteşti pentru a desena în
timpul tău liber. Ce faci?

a) Te limitezi să desenezi doar o oră pe zi;

b) Alegi subiecte de desen mai grele care să-ţi stimuleze imaginaţia;
c) Desenezi doar când ai chef;
d) Alegi subiecte de desenat pe care ştii să le faci.

Modul de notare şi de interpretare a răspunsurilor la cele două teste de

inteligenţă emoţională:

Nr. Itemilor Notarea răspunsurilor Nr. Itemilor Notarea răspunsurilor

(întrebărilor (întrebărilor
) )
1 a,b,c, 20 puncte 6 b, c 5 puncte

d 20 puncte

2 b 20 puncte 7 a 20 puncte

3 a 20 puncte 8 b 20 puncte

4 c 20 puncte 9 b 5 puncte

d 20 puncte

5 c 20 puncte 10 b 20 puncte

Se adună punctele la cele 10 răspunsuri.

Semnificaţia sensului global este:

 la 100: sub medie

 100-150: mediu
 peste 150: peste medie
 200: excepţional

CONCLUZII

19
 Inteligenţa emoţională se învaţă. Acest lucru nu este posibil fără participarea activă a
cadrelor didactice la acest proces, care să integreze activităţi pentru dezvoltarea abilităţilor
emoţionale în programul zilnic şcolar. În calitate de pedagogi, trebuie să acceptăm ideea că
educăm atât mintea cât și inima copilului aflat în grija noastră. Scopul nostru este de a dezvolta
deprinderile minții și a inimii tuturor copiilor cărora le suntem dascăli.
Aşadar, să încercăm o relaţie educativă care recunoaşte, încurajează, valorizează şcolarii
în scopul motivării ei. Să încercăm o relaţie educativă bazată pe inteligenţa emoţională şi pentru
dezvoltarea inteligenţei emoţionale, pornind de la faptul că totalitatea acţiunilor noastre ne
permit să creăm un echilibru mai sănătos în relaţiile cu copiii. Bucuria, tristețea, calmul, frica,
furia, dezamăgirea – toate au rolul lor în viața copilului. Negarea emoțiilor nedorite nu face decât
să îi lase nepregătiţi în fața inevitabilei întâlniri cu acestea.
Fiți alături de ei, înarmați-vă cu încredere în minunata lor capacitate de adaptare și
observați cum le cresc aripi! Fiecare copil are un ritm al său, pe care este nevoie să-l abordăm cu
răbdare și respect.

BIBLIOGRAFIE

20
 Goleman, D. – ,, Inteligenţa emoţionalǎ “, Editura Curtea Veche, Bucureşti, 2001;
 Stein, S. J., Book, H. E. - ,,Forţa inteligenţei emoţionale. Inteligenţa emoţională şi
succesul vostru”, Editura Alfa, Bucureşti, 2003;
 Gardner, H. – ,,Tratat de rǎzgândire”, Editura Allfa, Bucureşti, 2006;

 Roco, M. - ,,Creativitate şi inteligenţă emoţională”, Editura Polirom, Iaşi, 2004;

 Gardner, H. - ,,Inteligenţe Multiple”, Bucureşti: Sigma, 2006;
 Ann Vernon - ,,Dezvoltarea inteligenţei emoţionale prin educaţie raţional-emotivǎ şi
comportamentalǎ”, Editura Ascr, 2004;
 Elias, M., Tobias, S., Friedlander, B. - ,,Inteligenţa emoţională în educaţia copiilor”,
Bucureşti: Curtea Veche, 2007.

21