Dialectele limbii romanesti

Notiunea de dialect - 1 Limbă (ca mijloc de comunicare). 2 Ramificație teritorială

a unei limbi, ale cărei trăsături caracteristice o deosebesc de alte ramificații
teritoriale ale aceleiași limbi. 3 (Rar) Grai.

Desprinderea succesivă şi deplasarea spre alte regiuni ale unor grupuri de

vorbitori, a dus la apariţia celor patru dialecte româneşti:

Dacoromân – în Dacia istorică;

Aromân – în sudul Peninsulei Balcanice (Grecia, Macedonia, sudul Albaniei şi

Bulgaria, arar în România);

Meglenoromân – în sudul Bulgariei şi nordul Greciei, pe valea râului Vardar, în

regiunea numită Meglenia; vorbitorii acestui dialect sunt urmaşii românilor din
Imperiul Romano-Bulgar;

Istroromân – vorbit azi în Peninsula Istria din Croaţia ( inițial denumit dialect
rotacizant, din care se va dezvolta ulterior dialectul morlac și mai târziu,
dialectul istroromân).

↘ Dialectul dacoromân

În graiurile dialectului dacoromân se observă o „înfrăţire” teritorială a

cuvintelor, în hotarele în care au stat de-a lungul vacurilor cele trei ţări
române: Moldova, Transilvania şi Ţara Românească (în care s-au aflat vremelnic, şi
Banatul, Almaşul şi Făgăraşul, respectiv, Dobrogea); pe da altă parte se remarcă
distanţa dintre cuvinte (parcă nu s-ar cunoaşte unele pe altele) (ex: glod, im,
imală, noroi, tină) şi-n acelaşi timp, unitatea până la identitatea a altora (ex.
pită, pâine).

↘ Dialectul aromân

Dialectul aromân este cel mai arhaic dialect, având o fizionomie ce coincide cu
cea a Românei comune. Cultura şi spiritualitatea bogată a aromânilor (de altfel,
singurii români sud-dunăreni care au un trecut cultural) s-a răspândit pe ambele
maluri ale Dunării. Remarcabilă este dorinţa acestora de a evidenţia apropierea
structurală dintre dialectul aromân şi cel dacoromân. Apropierea este evidentă şi-n
exemplele următoare:

„Cáplu faţi, caplu tradi” (Capul face, capul trage)

„Mintea veadi, ocli nu ved” (Mintea vede, ochii nu văd)

„Katra creapi, s-omlu nu creapi” (Piatra crapă şi omul nu crapă)

Vulpea cu ciciolu adarã torlu sh-cu coada-lu ashteardzi.

Traducere: Vulpea face urmele cu piciorul și le șterge cu coada.

Tuts calea nãs valea.

Traducere: Toți înainte el îndărătat.

Există, de asemenea, discuții printre intelectualii aromâni asupra denumirii

limbii, legate de discuțiile politice asupra statutului vorbitorilor, între
„integraționiști” și „naționaliști”. Primii se vor, în țările unde trăiesc, membri
ai națiunilor respective, dar de limbă aromână, definindu-se ca aromâni albanezi,
aromâni bulgari, aromâni greci, aromâni macedoneni sau aromâni români; ceilalți vor
să fie recunoscuți oficial ca minoritate etnică, definindu-se ca macedoromâni,
macedoni sau machedoni de limbă macedoromână. Despre numărul total de vorbitori ai
aromânei există numai estimări. Un document al Consiliului Europei dă numărul de
circa 250.000 de vorbitori din aproximativ 500.000 de etnici aromâni. Singura dată
exactă se găsește printre cele ale recensământului populației din 2011 din Albania,
unde 3.848 de persoane se declară de limbă maternă aromână, din 8.266 care se
declară de etnie aromână.

↘ Dialectul meglenoromân

În ceea ce priveşte dialectul meglenoromân, ca cel aromân, cu care este asemănător

– tipologic – dar care suportă, în plus, influenţa puternică a limbii bulgare – el
continuă româna comună din sudul Dunării.

Totuşi, meglenoromânii sunt singurii dintre vorbitorii dialectelor româneşti care

şi-au pierdut numele etnic de români. Ei îşi spun vlaşi, termenul având aceeaşi
origine cu vlah, iar populaţiile din jur îi mai numesc şi megleniţi; unii dintre ei
au fost convertiţi la mahomedanism.

Independent de intenţia vorbitorilor – de a se „scufunda” în marea slavă ce-i

înconjoară – apropierea expresiei şi a structurii de dialectul dacoromân (şi, deci,
şi de cel istroromân) este evidentă:

„Capu faţi, capu trazi” (Capul face, capul trage)

„Pera sup per cadi” (Para sub păr cade)

„S`ondili apu nu si faţi” (Sângele apă nu se face)

Deja putem întrezări o concluzie: slavii i-au cucerit pe dacoromâni, fără a se

folosi prea mult calea armelor ci convieţuind cu ei, mai mult paşnic, bine
cunoscută fiindu-le calitatea şi capacitatea de a organiza viaţa obştilor autohtone
în forme superioare de tipul cnezatelor, voievodatelor.

↘ Dialectul istroromân

Dialectul românesc cu cel mai mic număr de vorbitori este cel istroromân.
Istroromânii sunt răspândiţi în Peninsula Istria (aparţinând astăzi Croaţiei), în
apropierea Mării Adriatice, la nord şi la sud de Monte Maggiore.

Numiţi şi „vlahi”, „morlaci”, „cici”, „rumeri”, istroromânii au ca ţară de origine

răsăritul. În ultimul timp a fost avansată şi ideea unei poligeneze a
istroromânilor, prin venirea, după secolul al XIV-lea, a unor elemente româneşti
din partea de nord şi sud a Dunării.

Este de presupus că dialectul istroromân se va stinge odată cu ultimii săi

vorbitori, ori se va menţine ca instrument de comunicare, prin eforturile conjugate
ale autorităţilor croate şi române, în condiţiile în care paşi importanţi în
această direcţie au fost, deja, făcuţi. În faţa iminentei extincţii, un cuvânt de
spus îl are şi dimensiunea religioasă a acestei comunităţi.

Deşi împrumută masiv din croată, slovenă şi italiană, lexicul acestui dialect
poartă încă frumuseţea chipului matern: limba română.

Exemplu:

„Bate fl`eru pira-i câd” (Bate fieru cât e cald).

„Metura nove meture bine” ( Mătura nouă mătură bine)

„După gustu lu ât nu.ţ la mul`ere” (După gustul altuia, nu-ţi lua soţie).

„Nu-ţ pure nâsa iuve nu-ţ cuhe ola” (Nu-ţi băga nasul unde nu-ţi fierbe oala)

Iată varianta instroromână a „Rugăciunii Domnești” – „Tatăl nostru” dintr-o lecție

de limba română a prof. Ion Popescu-Sireteanu.

Tatăl nostru:

Istroromână
Română

Ţåţe nostru car le şti în ţer,

Tatăl nostru care eşti în ceruri,

neca se sveta nomelu Teu.

sfinţească-se numele Tău.

Neca venire craliestro To. Vie

Împărăţia Ta.

Neca fie vol`a Ta, cum în ţer, Facă-se

voia Ta, precum în cer,

aşa şi pe pemint.
aşa şi pe pământ.

Pera nostre saca zi

Pâinea noastră cea de toate zilele

de nam astez.
dă-ne-o nouă astăzi.

Odproste nam dutzan, Şi ne iartă

nouă păcatele noastre,

ca şi noi odprostim a lu nostri dutznici. precum şi noi

iertăm greşiţilor noştri.

Neca nu na Tu vezi en napastovanie, Şi nu ne duce pe noi

în ispită,

Neca na zbăveşte de zvaca slabe. ci ne

izbăveşte de cel rău.