E . KO L M A N, A . P.

I U ŞKE V I C I

MATEMATICA
PÎNĂ ÎN EPOCA
RENAŞTERII
 Traducere de
A N A T OLI E H RI S T E ,-

Supl'acoperla şi coperta de
I'. VULCĂNESCU

3. HO J1 h MA H
HCTOPIUI MATEMATlH\H B ,IJ;PEBHOCTH
rOCY):(APCTBEHHOE H3,UATEhCTBO
<I> H3HHO-MÂ.TE MATH"IECHO fl JUITE PATYPhl
MocKBa, 1961
 PREFAŢÂ

Obiectul lucrării de faţă îl constituie istoria matematicii pi.nă

la începutul epocii Renal/terii,
În problema periodizării istoriei matematicii, autorii se conduc
după principiul ridicării acestei ştiinţe de pe o treaptă de abstracti­
zare pe alta, mai înaltă, ţinî.nd seama de varietatea condiţiilor sociale,
economice şi geografice . Trăsăturile principale ale acestei periodizări
sînt exprimate de A .N . Kolmogorov în articolul Matematica
tipărit în vol. 26 din ediţia a 2-a a Marii enciclopedii sovietice.
Conform acesteia, fo prezenta lucrare sînt examinate: perioada apa­
riţiei matematicii {în primele două capitole) şi perioada matematicii
elementare (în celelalte şapte capitole) .
Lucrarea constă din două cărţi. Prima carte, scrisă de E. Kolman,
este consacrată is toriei matematicii în antichitate . Aici se examinează
apariţia noţiunilor matematice şi dezvoltarea matematicii la popoarele
care au creat cele mai vechi civilizaţii (egipteni, babilonieni, feni­
cieni, evrei, maya, incaşi, azteci; despre matematica chinezilor şi
indienilor antici se vorbeşte în cartea a doua, care conţine capitole
consacrate în mod special acestor ţări) ; mai departe , se examinează
istoria matematicii în Grecia antică, �n ţările elenistice şi �n ţările
Imperiului Roman.
Cartea a doua, scrisă de A.P. I uşkevici, este consacrată istoriei ma­
tematicii din evul mediu - în China şi India (începînd cu antichi­
tatea) , în ţările Islamului (/ările arabe, Asia Mică, Iran, Azer­
baidjan) şi în Europa. În expunerea istoriei matematicii în Orient
sînt utilizate recentele cercetif,ri care, nu numai că au dezvăluit multe
fapte înainte necunoscute, dar au şi condus la o nouă imagine a
acestei epoci din istoria matematicii. Natural, aceste capitole au un
volum mai mare decît s-a prevăzut mai înainte. Mici părţi izolate
din textul primei cărţi l.i aparţin lui A .P. luşkevici, iar din a
doua - lui E. Kolman.

j
 Expunerea merge pînă la începutul secolului al XV 1-lea. Deşi
perioada matematicii elementare se încheie a bia în secolul al XV 1-lea ,
autorii au crezut de cuviinţă să se oprească la secolul precedent,
deoarece în seco lul al XV1- lea, în sinul noii algebre , începe pregăti­
rea calculului cu infiniţii mici şi a geome triei analitice, şi ac tivita­
tea unei serii de învăţaţi, în special a lui Viete, a contribuit direct
la fundarea matematicii mărimilor variabile , a teoriei funcţiilor
şi a transformărilor geome trice .
Autorii şi-au propus drept scop , în special, să lămurească dezvol­
tarea istorică a noţiunilor matematice fundamentale, a metodelor
şi a algoritmilor, ţinînd seama pe ci.t posibil de tendinţele dezvo ltării
actuale a ştiinţei . Noile probleme ce stau în faţa ştiinţei duc la schim­
barea perspectivei istorice asupra trecutului; de exemplu, dezvoltarea
impetuoasă a matematicii calculatorii pune acum în faţa istoricilor
problema elucidării mai complete a metodelor de calcul prin aproxi­
maţie, începînd cu antichitatea.
Realizarea scopului amintit a fos t urmărit şi în e lucidarea crea­
ţiei diferiţilor savanţi. Dezvoltarea matematicii poate fi studiată
pe diferite planuri . Se poate pune accentul pe legăturile interne în
creaţia unui singur om, se poate urmări istoria u ne i probleme lăsînd
;,
total sau parţial la o parte legăturile ei cu alte robleme, se poate
vorbi despre istoria unei şcoli ştiinţifice ş .a. n cartea noastră,
consacrată dezvo ltării matematicii ca un tot unitar, căutî.nd să nu
ne depărtăm de scopul indicat, am menţinut totodată în centrul
atenţiei legăturile dintre matematică şi ştiinţele naturii, dintre
matematică şi tehnică, dintre matematică şi filozofie , precum şi
legăturile internaţionale, fără a pierde din vedere partic11larităţile
naţionale ale dezvoltării ştiinţei într-o perioadă sau alta. Aceasta
a determinat, fără voia noastră, o anumită stratificare pe mai multe
planuri a expunerii în diferite părţi şi capito le ale lucrării; nu mai
vorbim de particularităţile pur individuale , proprii autorilor. Cu
toate acestea, principiul conducător a fost următorul: caracterul
specific al matematicii ca ştiinţă constă într-o generalizare şi abstrac­
tizare deosebită a noţiunilor şi metodelor ei; matematica, dezvoltîn­
du-se sub influenţa activităţii practice a oamenilor şi a necesi tăţilor
societăţii (uneori această influenţă manifestf.ndu-se nemijlocit,
alteori numai în ultimă instanţă), are posibilitatea într-o măsură
sau alta să dezYolte l.n mod independent abstracţiile o dată create.
Literatura referitoare la istoria matematicii este enormă, însă
lucrări generalizatoare, scrise de pe poziţiile marxismului, deocam­
dată aproape că nu există. De aceea, autorii au tre buit să rezolYe
multe probleme pentru prima dată. Se înţelege că nu considerăm
răspunsurile şi soluţiile noastre drept definitive .
Cîteva observaţii asupra caracterului expunerii . Trimiterile
bibliografice din text sî.nt indicate în paranteze drepte, bibliografia,
ca atare , inclusiv ediţiile surselor originale, este dată la sfî.rşitul
fiecărei cărţi sub denumirea de „Bibliografie" . Cuvintele puse în
paranteze drepte din ci tate ne aparţin nouă sau traducătorilor
textelor respective .
Autorii sî.nt recunoscători profesorului B . A . Rozenfe ld, care a
citit întregul manuscris şi corecturile respective , dindu-ne o serie de
indicaţii foarte preţioase.
Autorii roagă pe cititori să trimită observaţiile şi suges tiile lor
pe adresa: Moc1rna, B-71, J1emrnc1rn:ii npocneKT, 15.
Moscova E. KOLMAN
24 februarie, 1948. A. P. IUŞKEVJCJ
 CA P IT O L_U L I

APARIŢIA MATEMATICII

Naşterea matematicii . Naşterea celor mai simple noţiuni mate­

matice - a noţiuni lor legate de forme spaţiale şi de relaţi i canti­
tative - s-a petrecut la începuturile istoriei omeniri i . Ea este
indisolubil legată de timpul cînd, la începutul perioadei cuater­
nare, omul începe să-şi procure mij loacele de existenţă cu aj utoru]
uneltelor de muncă.
Datorită muncii şi totodată vorbirii articulate, creierul şi
orga nele de simţ ale omului au atins o perfecţiune apreciabilă.
Creieru l a căpătat capacitatea de a crea abstracţii , necesare pen­
tru măsurare ş i numărare .
Studiul apariţiei şi dezvoltării noţiunilor de întindere şi de
număr, atît de i mportante pentru gîndirea umană, are o însemnă­
tate imensă nu numai pentru istoria matematici i , ei şi pentru
istoria cunoaşterii în a nsamblu , deoarece el confirmă teoria mate­
ria li st-dia lectică a cunoaşterii, fapt asupra căruia a atras atenţia
V . I . Lenin, arătînd că „Continuarea operei lui Hegel şi a lui
Marx trebuie să c onstea în prelucrarea dialectică a i storiei gîndi­
rii omeneşti , a ştiinţei şi a tehnicii" [8, p. 116].
În ştiinţa burgheză este răspîndită concepţia după care chiar
]a animale ar exista cele mai simple reprezentări matematice .
Astfel, cunoscutul istoric al matemat icii M . Cantor a scris că
„numărarea , î n măsura în care prin acea sta se înţelege doar o
reunire conştientă a unor anumite obiecte într-un ansamblu, nu
constituie o particularitate a omului, căci raţa de asemenea îşi
numără boboci i săi" [21, vol. I ] . Unii se referă , de exemplu , la
faptul că forma fa gurilor de albine rezolvă în modul optim problema
dotării spaţiului cu prisme hexagonale de înălţime constantă şi
de volum maxim, cu cheltuială minimă de material. Or, pentru
rezolvarea acestei probleme sînt necesare cunoştinţe de matema­
tici superioare , pe care chiar şi adepţii concepţiei criticate şovăie
să le atribuie albinelor. După cum a remarcat însă Marx, „Păian-

9
jenul efectuează operaţii care seamănă cu cele ale ţesătorului ,
iar albina, prin construcţia celulelor ei de ceară , face de ruşine
pe mulţi arhitecţi din rîndurile oamenilor . Ceea ce disti nge
însă din capul locului pe cel mai prost arh itect de albina cea mai
perfectă este faptul că el a construit celula în capul său , îna inte
de�a o construi din ceară" [1, p . 208] .
lnvăţătura lui l . P . Pavlov [35 , p . 490] a demonstrat că ani­
ma lele nu sînt capabile să creeze abstracţii, capacitatea ce se
observă u neori la ele de a face di stincţie între noţiunile cantita­
tive de „mult" şi „puţin" şi între formele spaţiale de „dreaptă"
şi „curbă" fiind generată fie de instincte ereditare , fie de reflexe
condiţionate datorite exerciţii lor îndelungate . Atribuind anima­
lelor capacitatea de a forma reprezentări matemat ice şi chiar
noţiuni , ştii nţa burgheză urmăreşte prin aceasta să întărească
concepţia idealistă despre aşa- numita origine pur spirituală a
acestor noţiuni . Conform acestei concepţii , ele ar fi date omului
de la naştere , ar fi conţinute în sufletul său şi nu ar fi apărut
d i n experienţa materială .
O dată cu apariţia celei mai simple activităţi de producţie s-au
născut necesitatea de evaluare , oricît de grosolană, a mărimii
obiectelor şi aceea de numărare a lor - fie ea oricît de imperfectă
şi mărginită. Şi într-adevăr, monumentele arheologice dovedesc
incontestabil că omul a elaborat noţiunile primare de aritmetică
şi de geometrie chiar în epoca de piatră .
Apariţia ti mpurie a noţiunilor matematice ne-o dovedesc şi
limbile triburilor care au păstrat - datorită mari i stabilităţi,
proprie limbii - rămăşiţe a le terminologiei culturii primitive .
Astfel , de exemplu, la tribul indian de vînători abiponi din Ar­
gentina , pe cale de dispariţie , călătorii au descoperit la începutul
secolului, trecut numerele 1 - initara şi 2 - inioaka. Numărul
3, ei îl exprimau ca inioaka-initara, numărul 4 - degetele stru­
ţulu i , 5
- degetele mîini i , 10 - degetele ambelor mîini, 20 - de­
getele mîinilor şi ale picioarelor [36] .
Călătorii (printre ei au fost mulţi misionari) , plecînd însă de
la concepţia lor preconcepută asupra „sălbaticilor" , aj ungeau la
concluzia că, din moment ce la aceste triburi nu există numerale
mai mari de 2, ele nu ştiu să numere . Astfel, s-a răspîndit în lite­
ratura burgheză afirmaţia că germenii numărării ar fi apărut doar
pe o treaptă relativ înaltă a culturii , afirmaţie tot atît de greşită
ca şi cealaltă opusă , care atribuie capacitatea de a număra ani­
malelor. Sociologul francez Levy-Bruhl [37 , 38] şi adepţi i lui
atribuie omului primitiv o gîndire „prelogică" , „haotică" , „corn-

10
plexă" şi mistică, incapabilă să efectueze operaţn matematice,
chiar cele mai simple. Nu este greu de înţeles că asemenea raţio­
namente justificau în mod obiectiv relaţiile de colonizare faţă
de „sălbatici".

Primele numerale. Explicaţia ştiinţifică, materialistă, a apa­

riţiei matematicii porneşte de la examinarea condiţiilor social­
economice în care au apărut si s-au dezvoltat notiunile matema­
tice, trecînd prin diferite stadii în diferite etape ;le istoriei socie­
tăţii. „Pentru a număra e nevoie nu numai de obiecte care se pot
număra, dar şi de capacitatea de a face abstracţie în considerarea
acestor obiecte de toate celelalte însuşiri ale lor în afară de număr,
iar această capacitate este rezultatul unei îndelungate dezvoltări
istorice bazate pe experienţă" [2, p. 47].
Urmele materiale ale muncii ne permit să ne facem. o părere nu
numai asupra culturii materiale primitive, ci şi asupra lumii spi­
rituale a oamenilor primitivi.
Chiar cele mai simple unelte - ca toporul de piatră - nu au
putut.să apară fără gîndire. Gîndirea omului primitiv a fost săracă,
mărginită şi cuprindea un cerc îngust de obiecte si acţiuni; ea
nu a fost abstractă si cu atît mai mult fantastică. fn limbile tri­
burilor care se află pe o treaptă inferioară a dezvoltării, vocabula­
rul este mărginit la noţiuni ce reflectă aproape exclusiv activi­
tatea lor de producţie; el este extrem de bogat în denumiri con­
crete (de exemplu, a diferitelor specii de animale), însă nu con­
ţine termeni generali (de exemplu, „animal").
Chiar. atunci cînd omul primitiv a reuşit să acumuleze destul
de multe informaţii ştiinţifice şi tehnice, cunoştinţele sale mate­
matice au fost foarte mărginite în comparaţie cu acestea. Omul
primitiv avea rareori cu adevărat nevoie să numere, şi cu atît
mai mult cantităţi mari. De aceea, numărarea şi numerele se
aflau în stare embrionară, ajungînd numai pînă la 2 sau pînă la
3 ; tot ce era mai mult decît atît, omul primitiv îşi reprezenta ca
„mult". Această mărginire în noţiunile asupra numărului s-a
manifestat în însăşi apariţia numeralelor. Iniţial, omul a format
doar numeralele „1" şi „2" care avea sens de „mult". Numeralul
„2" avea o origine calitativă: el reprezenta o pereche naturală
concretă oarecare, de exemplu mîini, picioare, ochi, aripi, rîndul
superior şi inferior de dinţi etc. Că numărul 2 ocupa odinioară
un loc deosebit, putem constata după faptul că, într-o serie de
limbi, alături de forma plural, s-a păstrat forma gramaticală
binară (de exemplu, în limbile greacă, celtă, în limbile semitice,

11
în slava veche); de exemplu, în limba rusă se spunea 2, 3, 4 pyK,u
(genitiv singular de la cuvîntul pyK,a [mină]), ceea ce reprezintă
o rămăşiţă a formei binare, spre deosebire de 5, 6 , .. pyK,, unde
.

substantivul este la forma plural (genitiv plural). În limba cehă

se spune 4 ruky, însă 2 ruce. Originea iniţială concretă a numera­
lului „2" în limbile semitice arată clar înrudirea cuvintelor „doi"
şi „dinţi" (rîndul superior şi inferior de dinţi) - şinaim. În limba
egipteană antică a existat, iar în limbile unor triburi austra­
liene există încă, alături de forma binară, şi forma ternară. Pe
această treaptă de dezvoltare, numeralele au fost pur şi simplu
adjective, formate de la denumirile obiectelor care se întîlneau
totdeauna în anumite cantităţi.
Cu cit activitatea productivă a omului primitiv se complica
şi se lărgea tot mai mult, cu atît mai des el era nevoit să numere
şi cu atît mai mari erau cantităţile de numărat. Astfel a apărut
necesitatea de a lărgi din ce în ce mai mult domeniul numerelor.
La început, în acest scop, a servit o simplă repetare a numeralelor
inferioare existente. Pe această cale se exprima iniţial numărul
multiplu în general, ceea ce s-a păstrat şi pînă astăzi în unele
limbi. Astfel, şi astăzi multe triburi australiene, de exemplu cele
care locuiesc în golful Cooper, exprimă numeralele astfel [39,
p. 26]: 1 - guna, 2 - barkula, 3 - barkulaguna, 4 - barkula­
barkula. În unele limbi, forma plural se formează prin simpla
repetare, de exemplu în limba hindi: bhai - frate, bhai-bhai -
fraţi.
În astfel de cazuri de exprimare a numeralelor şi în altele ana­
loge, are loc o simplă repetare; nu există motive să vorbim despre
„adunare", aşa cum o fac unii cercetători burghezi ai istoriei mate­
maticii, înclinaţi spre o „modernizare" neistorică -substituire
a noţiunilor iniţiale prin cele contemporane.
O necesitate mult mai mare în evaluări cantitative au impus-o
formele de schimb, care au apărut mai tîrziu. Schimbul cu pro­
duse alimentare, cu obiecte de silex, iar apoi cu podoabe, cît
timp a existat ginta matriarhală, cu forme embrionare de agricul­
tură şi de creştere a vitelor, a purtat mai întîi doar un caracter
sporadic. Mai tîrziu, cînd matriarhatul a fost înlocuit prin patriar­
hat, în timpul păstoritului şi al agriculturii, s-a stabilit un schimb
regulat între grupuri, atît între ginţi separate, cit şi între triburi.
Iniţial schimbul nu comporta încă tocmeala. Numai treptat schim­
bul a început să se bazeze pe aprecierea valorii produselor schim­
bate.

12
 În aceste etape, care în trăsături generale pot fi urmărite, chiar
la popoarele actuale aflate pe o treaptă inferioară de dezvoltare
socială, compararea obiectelor pentru schimb a fost pur intuitivă
şi se făcea prin simpla alăturare în şiruri a obiectelor, unul în
faţa celuilalt. Astfel, de exemplu, J. Morgan descrie un procedeu
de schimb cu ţipari şi rădăcini între două triburi australiene din
sud-estul continentului. Doi bărbaţi, de fiecare parte, aduceau
ţipari şi rădăcini pe bucăţi lungi de scoarţă. Apoi ei le transportau
pe cap dintr-o parte în cealaltă, pînă cînd întreaga cantitate era
schimbată [40]. Rămăşiţe ale acestui procedeu s-au păstrat şi
la unele triburi africane, care se află pe o treaptă mult mai înaltă
de civilizaţie decît australienii [41, p. 52].
Aceste exemple arată că iniţial în timpul schimbului, cînd se
comparau cantităţile schimbate, nu era numărată cantitatea
acelor elemente, ci se stabilea, pe cale directă senzorială, o cores­
pondenţă biunivocă între aceste elemente (de exemplu, între ţipari
şi rădăcini sau între pîini şi grupuri de cîte 5 beţe). Se înţelege
că noţiunea de corespondenţă biunivocă ca atare nu era în acest
caz sesizată. A fost necesară o dezvoltare îndelungată a matema­
ticii şi întreaga capacitate de abstractizare a omului pentru ca
noţiunea de corespondenţă biunivocă între două mulţimi (din
punct de vedere istoric - una dintre primele noţiuni) să fie pusă,
în timpul nostru, la baza definiţiei logice a numărului cardinal.
Numai după o dezvoltare ulterioară, care a durat zeci de mii
de ani, s-a fixat o valoare de schimb mai mult sau mai puţin
stabilă, dar şi în acest caz calitatea obiectelor schimbate, masa,
dimensiunile, greutatea lor etc. nu jucau încă un rol hotărîtor.
Astfel, de exemplu, în Iliada se indică următoarea relaţie: 1 tre­
pied de aramă = 12 tauri = 3 sclave:

,,Repede Ahile mai scoate şi alte osebite cîŞti guri.

Pentru al treilea joc, e vorba de-amarnica trîntă.
Dăruie, oricui va învinge un vas încercat de jeratic,
Mare trepied, socotit după preţ ca de doispre'ce tauri,
Pentru bărbatul învins, la mijloc aduce-o femeie
Meşteră mare la lucru de mină, în preţ ca de patru
Boi preţuită; �i apoi sculîndu-se-aheilor zi ce:"
[42, p . 437]

Variaţia valorii în funcţie de calitate a devenit cunoscută şi

mai tîrziu şi a contribuit în mod direct la progresul ulterior al
numărării şi al ideii de număr. Dar dacă apariţia şi dezvoltarea

13
numărării au lărgit posibilităţile de schimb, şi cerinţele schimbului
au contribuit la dezvoltarea capacităţii de numărare a omului.

Dezvoltarea ulterioară a numerelor. Necesitatea de a număra

cantităţi mari, şi în special de a le ţine minte, a făcut ca procedeul
vechi de numărare cu ajutorul repetării numeralelor inferioare să
devină inaplicabil. Numerelor superioare le-au fost date denu­
miri speciale. Apar astfel numeralele superioare. Acest proces de
formare de noi numerale continua pînă Ia o anumită limită, iar
apoi se oprea. Numărul maximal nu mai era 2 sau 3, ci 5, 6 sau
10, 12 şi chiar 20. Cantităţile situate dincolo de numărul maximal
erau percepute ca indefinitul „mult"; la nevoie numărarea acestor
cantităţi se făcea cu ajutorul repetării noilor numerale inferioare.
La unele popoare, acest proces s-a produs de două, uneori chiar
de trei ori: la început numeralul cel mai mare a fost, de exemplu,
2, mai tîrziu 5 şi, în sfîrşit, 10 .
. Rămîne de lămurit de unde se luau denumirile noilor numerale
si de ce anume era determinată limita numărării.
' După cum s-a mai spus, omul primitiv, individualiza obiectele,
dădea o denumire, de exemplu, fiecărui cap de vită. De aceea
şi numărul era perceput iniţial de către el ca o reprezentare directă
a mulţimii, inseparabilă de alte reprezentări, în special spaţiale,
de exemplu „pumn", „braţ", „grămadă" şi altele. Aceasta ne-o
arată limbile triburilor încă slab dezvoltate. Dar şi într-o serie
de limbi mai dezvoltate, cum sînt chineza, japoneza, persana şi
altele, există cuvinte speciale, folosite la numărarea obiectelor
în funcţie de clasa căreia îi aparţin aceste obiecte. Astfel, în limba
chineză între denumirea obiectului şi numeral se introduce tou
- cap pentru numărarea vitelor şi ca terminaţie a denumirii
obiectelor rotunde; bi - mîner pentru instrumente; jen - rădă­
cină pentru sfori, aţe, brîuri, curele; lin---: pentru alice, picături,
obiecte mărunte etc. (43]. În limba rusă, de asemenea s-au păs­
trat cuvinte de numărare în alocuţiuni ca meCTb ]1.ym:u ]1.eTeiI
(6 suflete de copii), ITHTb mTyH H6JioH (5 bucăţi de mere), 'ICThlpe
HycHa caxapy ( 4 bucăţi de zahăr) ş.a.
Aici se vede clar că, în timpul formării ei, noţiunea de număr,
care a devenit apoi baza aritmeticii, nu numai că avea un caracter
concret, dar nu putea fi separată de noţiunea de măsură care a
stat mai tîrziu la baza geometriei. În procesul dezvoltării ulte­
rioare a matematicii, aceste noţiuni se diferenţiază tot mai mult
şi în acelaşi timp, de fiecare dată în noua etapă superioară, se
produce o unificare a lor.

14
 Caracterul concret al primelor reprezentări de mulţime numerică
este confirmat şi de datele psihologiei copilului, deoarece în pro­
cesul dezvoltării psihice a copilului, la fel ca şi în procesul dez­
voltării istorice a psihicului, se produce o trecere de la un psihic
mai puţin dezvoltat la unul mai mult dezvoltat. Din observaţiile
asupra copiilor în primele luni din cel de-al doilea an de viaţă,
rezultă că o mulţime numerică este percepută de ei în ansamblu
ca un întreg, ca o reuniune constantă, dată de natură sau de
practică.
Caracterul concret al primelor reprezentări de mulţime nume­
rică arată clar că dis.putele asupra faptului dacă numărul era
perceput la început ca număr ordinal (de exemplu, „al patrulea")
sau ca număr cardinal (de exemplu, „patru") sînt scolastice. Se
ştie că elementele primare ale gîndirii pot fi cu acelaşi drept con­
siderate atît ca judecăţi, cît şi ca noţiuni. Elementele primare ale
limbii au fost în mod egal şi substantive, şi adjective, şi verbe.
Analog, şi reprezentările numerice primare au fost atît ordinale,
cît si cardinale.
P�rceperea concretă a cantităţii numerice face parte încă din
preistoria numărării. Istoria propriu-zisă a numărării începe
numai atunci cînd numărarea este însoţită de o manipulare mate­
rială a separării, mutării, adăugării ş.a.m.d., efectuată în mod
concret cu obiectele înseşi. Astfel, se ştie despre unele triburi
din Africa de sud că cel care numără obiectele atinge fiecare
dintre ele pe rînd cu degetele, începînd cu degetul mic al mîinii
stingi. Analog procedează şi alte triburi în alte părţi ale lumii.
N.N. Mikluho-Maklai [44, p. 280] a descris un procedeu de
numărare la locuitorii din Noua Guinee:
„Papuaşul îndoaie degetele mîinii unul după altul, emiţînd un
anumit sunet, de exemplu, be, be, be„ . Ajungînd la 5, el spune
ibon-be (mină). Apoi el îndoaie degetele celeilalte mîini, repetînd
din nou be, be„. pînă cînd ajunge la ibon-ali (două mîini). Apoi el
merge mai departe murmurînd be, be... pînă cînd ajunge la samba-be
şi samba-a li (un picior, două picioare). Dacă trebuie să numere
mai departe, papuaşul foloseşte mîinile şi picioarele unui alt ins".
Fiecare numărare are astfel, la bază, o numărare mecanică,
efectuată cu ajutorul extremităţilor degetelor şi al articulaţiilor.
Numărarea cu mina a jucat în dezvoltarea numărării un rol tot
atît de important ca şi descoperirea focului în dezvoltarea gene­
rală a omului primitiv.
Degetele mîinilor şi picioarelor, care au servit iniţial doar
pentru a indica şi a stabili o corespondenţă biunivocă în timpul
schimbului unui obiect pe un alt obiect, s-au transformat apoi
în semne pentru a ţine minte cantitatea pusă deoparte - în
„înlocuitorii" obiectelor numărate. Astfel a fost deschisă calea
pentru formarea şi a altor asemenea „înlocuitori". Cu timpul au
început să se folosească pietricele, scoici, care e_rau puse în pro­
cesul numărării deoparte în grămezi, sau crestăturile după numă­
rul animalelor omorîte, sau nodurile pe o sfoară etc. La triburile
de vînători, acest procedeu de numărare a lăsat urme pînă în
zilele npastre. El s-a păstrat şi sub forma de jetoane, fişe, boabe
(mătănii), precum şi de răboaje; nodul la batistă „pentru a ţine
minte" este şi el moştenire a acestei epoci.
Numărarea pe degete, crearea unor „înlocuitori" senzorial-intui­
tivi ai noţiunilor, a fost un prim exemplu, din punct de vedere
istoric, de modelare a unor procese cu ajutorul altora, inclusiv
modelarea operaţiilor logice. Această idee - existentă, desigur,
doar în germene în procedeul numărării pe degete şi în răboaje
- a devenit mai tîrziu o metodă fertilă, care a contribuit la
dezvoltarea ştiinţelor naturii. În prezent, o dată cu crearea maşi­
nilor electronice de calcul cu acţiune rapidă, care controlează
şi dirijează pe cale automată, aceasta a devenit una dintre ideile
fundamentale ale ciberneticii, aducînd o remarcabilă raţionalizare
a muncii intelectuale, o adevărată revoluţie în tehnică.
Se ştie că o serie de limbi utilizează pentru denumirea unor
numerale termeni asemănători cu aceia ai mîinii, piciorului ş.a.;
de exemplu, în limba rusă IUITb şi ITHCTb (pumn în limba slavă
veche); lima în limba malaieză înseamnă în acelaşi timp şi mină
şi cinci etc. Se ştie, de asemenea, că 'Cele mai răspîndite sisteme
de numeraţie sînt sistemele cu bazele 10 şi 5. Toate acestea au
contribuit la formarea unei concepţii greşite, larg răspîndită,
care identifică apariţia numărării pe degete cu apariţia noţiuni­
l'or cantitative în general. După cum am văzut, însă, au fost nece­
sare zeci de mii de ani pentru ca omul să se ridice de la primele
noţiuni referitoare la cantitate pînă la numărarea pe degete.
O altă explicaţie greşită a originii numeralelor o propune teoria
subiectiv-idealistă a lui Lippert (45]. Acesta ·afirmă că nume­
ralele „unu", „doi", „trei" provin de la pronumele personale „eu",
„tu", „el"; explicaţia ar fi că omul primitiv şi-ar fi concentrat
toate gîndurile sale asupra lui însuşi, opunîndu-se pe sine ca
„unitate" noţiunii indefinite de mulţime ş.a.m.d. Lipsa de fun­
dament a acestei concepţii, care atribuie omului primitiv o încli­
naţie - improprie lui - de autoobservare, se Yede şi din faptul

16
ca rn mc 1 una dintre cele o mie de limbi cunoscute nouă nu se
poate urmări pretinsa înrudire dintre numera le şi pronume.
Tot greşită este şi teoria „biologică" a lui Wundt (46], care
afirmă că sistemele de numeraţie cu bazele 2, 4 sau 8 ar fi apărut
ca rezultat al înmulţirii, atunc i cînd tribul, răspîndindu-se pe
o regiune mai întinsă, se împărţea în mod firesc în două părţi
ce se deosebeau î ntre ele prin totemul lor . Or, necesitatea numă­
rării exista deja de mult în sînul tribului; ea era determinată
de posibilitatea de a face provizii şi de priceperea de a păstra
produse, de existenţa producţiei pentru desfacere , a schimbului
primitiv şi a u nei cantităţi suficiente de produse de acelaşi tip,
şi nic idecum n u era legată doar de împărţirea tribului, care a
ap�rut - după cum se ştie - mult mai tîrziu .
ln sfîrşit, Cajori „explică" deosebirile în sistemele de numeraţie
la diferite popoare , pornind de la „teoria" pseudoşt iinţific ă a
raselor „superioare" şi „inferioare" . EI declară c ă „sistemele cu
baza 5 şi 20 se întîlnesc cel mai frecvent la rasele inferioare ,
în timp ce popoarele aflate pe o treaptă mai î naltă , de obicei,
evitau primul dintre aceste sisteme ca fiind prea sărac , iar al
doi lea ca fiind prea greoi" (11]. După cum vom arăta mai de­
parte, această afirmaţie contrazice faptele istorice.
O dată cu dezvoltarea condiţiilor soc ial-economice a crescut
tot mai mult şi capac itatea de gîndire abstractă a omului. Tot­
odată, se pierdea treptat caracterul concret iniţial al numeralei .or .
C uvîntul care însemna pînă atunci atît obiectul concret , cît Ji
numeralul păstra acum numai cea de-a doua semnificaţie . ln
acelaşi timp, diversitatea extremă în denumirile numeralelor,
care a existat în economia primitivă, se ştergea treptat . Ca rezul­
tat , denumirile numeralelor a u devenit univoce (cu excepţia
fenomenului amintit mai sus al cuvintelor de numărare şi a
genurilor numera lelor după clase, nu se observă s inonime printre
numerale) ; în l i mbile popoarelor etnic înrudite numeralele consti­
tuie, de regulă , elementul cel mai net exprimat , comun acestor
limbi (de exemplu , în limbile indo-europene) (46, p . 82; 49, p . 409].
Astfel s-a stabilit, deşi foarte lent , î n limitele tribului sa u ale
unei reuniuni de triburi , o anumită ordine printre numerale
legate între ele, datorită existenţei în acest sistem a unui număr
maximal. Este vorba de numărul care a reprezentat iniţial limita
numărării în general. El însuşi, sau numărul ce urma , neavînd
o denumire, sau fiind denumit „pulbere", „stele" , era iniţial
echiva lent cu noţiunea de „mult" . Această unitate superioară s-a
transformat apoi în baza sistemului de numeraţie . Numerele ce

2 - Istoria matematicii în antichitate

17
depăşeau această bază se exprimau cu ajutorul acesteia şi cu
aj utorul numerA alelor inferioare . Aceasta se putea rea liza în mai
multe feluri . ln unele cazuri , de exemplu în limba franceză,
pentru 17, 18, 19 se numea mai întîi baza , iar după ea numAe­
ralul inferior corespunzător (18 - dix-huit, adică „zece-opt") . ln
alte cazuri , la început se numea u numeralele inferioare, iar apoi
haza , aşa cum aceasta se întîmplă şi în limba rusă : eoce�ma8Zfam&
- din „opt spre zece"1 . Cele două cazuri c itate d iferă nu numai
prin ordinea succesiunii numera lelor (cea de-a doua ordine , cînd
unitatea superioară precede pe cea inferioară este mai răspîn­
dită) , ci şi prin aceea că în primul caz numeralele se pun pur
şi simplu unul lingă altul, în timp ce în al doilea caz ele sînt
legate prin conjuncţia „spre" (sau , de exemplu, în limba ger­
mană prin und - „şi") . Î n toate aceste cazuri, cu ajutorul cuvin­
telor se exprimau aici operaţii pe care omul Ie efectua pe dege­
tele uneia sau ambelor mîini , uneori şi ale picioarelor . .
D e obice i , î n timpul numărării pe degete, fiecare deget repre­
zenta o u nitate şi numărarea se făcea mai întîi pe degetele mîinii
stingi cu ajutorul degetelor mîinii drepte , şi numai după ce
degetele mîinii stîngi erau epuizate , numărarea trecea la mîna
dreaptă , unde ea începea cu degetul mare . Astfel, de exemplu,
cînd un zuluş vrea să exprime cifra 6, el spune tatizitupa, ceea
ce înseamnă „a ' lua degetul mare al mîinii" . Nu este greu să ghi­
cim că cel în cauză a numărat toate degetele de la mîna stîngă şi
a foceput acum cu degetul mare al mîini i drepte . Pentru a comu­
nica faptul că stăpînul său a cumpărat şapte b ivoli, el spune
u combile, adică „el a arătat" . Aceasta înseamnă că în timpul
numărării stăp înul a ajuns pînă la degetul arătător [49, p. 184.].
Deşi procedeul de numărare cu mîna - indicat aici - era
predominant , existau totuşi popoare la care drept unităţi ale
operaţiei de numărare au fost (şi chiar s-au păstrat parţial pînă
astăzi) utilizate articulaţiile degetului . Astfel, de exemplu, coroa­
doşii din Braz ilia numără din trei Îff trei după numărul articula­
ţiilor de pe fiecare deget al mîini i stingi (fără degetul mare),
adică pînă la 12. Apoi fiecare deget al mîinii drepte (inclusiv
degetul mare) înseamnă 12, datorită cărui fapt numărarea merge
pînă la 60.
Î n cazurile în care numărarea se făcea pe degetele întregi -
şi acest procedeu de numărare a fost cel mai răspîndit - limita
temporară a numărării a fost, fireşte, numărul degetelor fie de

1 Analog ca în limba romînll - N.T.

18
la o singură mină ( uneori fără degetul mare) , fie de la ambele
mîini, iar uneori de la mîini şi de la picioare luate împreună . Î n
modul acesta , ca bază a numeraţiei deveneau cel mai frecvent
numerele 5, 10 sau 20 şi mult ma i rar 4 sau 9. Uneori , după
terminarea numărării pe degetele mîinii stîngi , se adăuga şi mîna
î ntrea gă ; astfel a putut să apară sistemul cu baza 6. Nu este
e xclusă şi o altă posibilitate : s-ar putea ca acest sistem să provină
din încrucişarea a . două sisteme mai vechi cu hazele 2 şi 3, la fel
cum sistemul cu baza 12 putea fi obţinut prin încrucişarea siste­
melor cu hazele 3 şi 4.
Dacă după terminarea numărări i pe degetele ambelor mîini
se includea şi întreaga mină (dreaptă) , at unc i apăreau sisteme
cu haza 11, de exemplu, la locuitorii din Noua Zee landă, în limba
cărora există cuvinte pentru 11, 112 şi 1i3 şi unde 12 se exprjmă
ca „11 cu 1", 1 3 ca „11 cu 2" , 22 ca „de două ori 11" etc . lnsă
sistemele cu baza 9 şi 11 se întîlnesc rar.
Se înţelege c ă sistemele de numeraţie c u b'lză mai mare au
apărut mai tîrziu decît cele cu bază mai mică. Datorită dezvol­
tării legăturilor între diferite triburi, datorită dezvoltării schim­
bului dintre ele, denumirile numeralelor şi sistemele de nume­
raţie s-au unificat . S-a constatat că sistemele cu bază mai mică
(cu baza 2 sau 5) sînt mai puţin utile decît sistemul zecimal,
deoarece în ele chiar numere relativ mici se exprimă destul de
greoi. Pe de altă. parte , şi sistemele cu bază mare , ca sistemul
cu baza 20, n-au găsit o justificare în pract ică, deoarece ele nece­
sitau memorarea unui mare număr de c uvinte - denum iri ale
numerelor i nferioare . Î n modul acesta , în procesul selecţiei natu­
rale , în marea majoritate a cazurilor a triumfat sistemul d·e
numeraţie cu baza de mărime „mijlocie" - sistemul de numeraţie
zecimal. Aceasta înseamnă că răspîndirea mai mare a acestui
sistem nu co nstituie de loc o mărturie că popoarele care îl folo­
sesc aparţin rasei „superioare" . Dimpotrivă , în limbile acestor
popoare e xistă dovez i că pe vremuri ele au folosit sisteme de
numeraţie proprii doar aşa-numitelor rase „inferioare" .
Observăm , de asemenea , că deşi sistemul zecimal este mai
comod decît s istemul cu baza 5 sau 20, el este inferior siste­
mului cu baza 12. Din punct de vedere pur matematic acesta din
urmă este mai avantajos , deoarece baza sa ( 12) se împarte prin
3 şi 4 şi datorită acestui fapt este uşor de făcut operaţi i cu împăr­
ţirile frecvent întîlnite ale cercului şi timpu lui. Sistemul cu
baza 12 se întîlneşte la unele triburi din Africa centrală ; o rămă­
şiţă a lui este numărarea în duzini, în duzini de duzini - grosse,

2• 19
duzini de g rosse - masse, pentru lenjerie , vese lă , mărfuri de
papetărie . In prezent, sistemul binar, complet incomod pentru
viaţa de toate zilele , este folosit cu avantaje enorme în construc­
ţia maşinilor electronice de calcul cu acţiune rapid ă. Deşi scrie­
rea unui n umăr în sistemul binar necesită în medie de trei ori
ma i multe semne (O şi 1) decît scrierea aceluiaşi nu măr cu aj utorul
celor zece semne ale sistemului zecimal, acest neajuns este com­
pensat de faptul că maşina nu scrie semnele . Î n maşină, c ifrei O
îi corespunde absenţa impulsului electric , iar � ifrei 1 - prezenţa
lui , şi astfel numărul impulsuri lor care se formează în tubul
electrtmic se ridică la sute de mii pe secundă.
Prin reunirea sistemelor de numeraţie a păreau uneori sisteme
mixte cu două baze , c a , de pildă, la unele triburi de indieni din
America de nord - sistemul cu baza 5 şi 10. Urmele trecerii
treptate de la sistemele de numeraţie cu bază mică la sistemele
cu bază ma i mare sînt vizibile şi în limbile popoarelor civil izate
actuale . Astfel, în limba rusă, o mărturie a faptului că nume­
ralele „unu", „doi" au o origine mai veche este faptul că, spre
deosebire de celelalte numera le care nu se schin:bă după gen,
primele a u genul mascul in, feminin şi neutru (în limba latină
aceasta se referă şi la numeralul „trei") , ad ică sînt privite ca
adjective .
Faptul că î n limba rusă numeralul „40" (copoii,) nu se formează
prin analogie cu numeralele „30", „50" etc . , ci se exprimă printr-un
cuvînt aparte, arată că înainte în Rusia a fost răspînd1tă _ numă­
rarea din patruzeci în patruzec i şi o !eminiscenţă a acestui obicei
s-a păstrat în numeralele actuale. ln adevăr , se ştie că sobolii
(samurii) se v indeau cîte patruzec i, şi nenumăratele alocuţiuni
ce s-au păstrat arată că copoii, („40"), fiind baza numeraţie_ i , era
folosit totodată si ca „număr maximal" în sensul unei multimi
nedefinite [50, p '. 28]. În legătură cu faptul că la alte pop �are
slave nu există această particularitate legată de numeralul 40,
precum şi din ca uză că ea se întîlne�te în limbile unor popoare
în contact cu ru şii , se presupune că sistemul de numeraţie cu
baza 40 a pătruns în Rusia dinafară. Alocuţiunile păstrate, care
atribuie numărului 7 semnificaţia unei mulţimi nedefinite , de
exemplu , C.Mepo oâuoeo ue ;m;âym (şapte nu-l aşteaptă pe unul),
dovedesc (dac ă ele nu sînt împrumutate) că şi numărul 7 era
privit cîndva de către vechii slavi ca situat dincolo de limitele
sistemului de numeraţie , probabil cu baza 6.
Uneori, dar pe trepte mai îna lte de dezvoltare , în sistemul de
numeraţi e, pentru formarea numeralelor ce depăşesc baza , se

20
folosea nu adăugarea, c i scăderea. numerelor inferioare . Î n nume­
raţia rusă există şi această particularitate, deoarece numeralele
21, 30, . . , 80 se formează prin adunare , în timp ce 90 cu ajutorul
.

scăderii. Nu se spune âeeJim&âec.n'f!'-, ci âeeiuwcmo , adică „ nouă

(al nouălea zece) pînă la sută" . ln multe limbi uralo-altaice ,
de exemplu, „ nouă" se înţelegea ca „unu din zece" ; în limba
latină 19 es te unadeviginti, adică „unu din douăzeci". La fel în
sanscrită şi greaca veche . Dezvoltarea mai departe a sistemului
de numeraţie este legată de reprezentarea lui cu ajutorul sem­
nelor, în particularităţile scrisului .
Studiul răspîndiri i geografice a diferitelor sisteme de numeraţie
ne permite să descoperim unele legităţi . Dacă ţinem seama de
orînduirile socia l-economice ce domneau într-o regiune sau alta ,
atunci ipoteza că sistemele cu baza 5 au apărut în perioa da ma­
triarhatului , iar cele mai complexe - cu baza 10 şi 20 - în
perioada patriarhatului, devine mult mai probabil ă. Materialele
arheologice, etnografice şi lingvistice nu ne dau însă , deocamdată,
baze suficient de sigure pentru a lega diferite etape de dezvoltare
a sistemelor de numerale, şi a noţiunii de număr în general,
de perioade mai scurte de dezvoltare a societăţii.

Exprimarea grafică a numerelor. Î ncă pe treptele relativ tim- .

purii de dezvoltare a culturii primitive, lllături de vorbirea sonoră,
omul a folosit nu ' n umai gesturile ce o însoţeau şi care e xprimau
în primul rînd emoţiile sale , ci a exista t şi un limbaj sui- generis
al semnalelor. Prin semne pe nisip sau prin însemnări pe trun­
chiurile şi ramurile copacilor, vînătorul care urmărea vînatul
arăta semenilor săi direcţia. Sunetul tobei , fumul focului şi
a1tele transmiteau informaţii uneori pe distanţe foarte mari .
Un tomahawk1 ori o sfoară cu noduri pe care o aducea un vesti­
tor dint:-un grup tribal în altul anunţa războiul, vînătoarea sau
altele . ln toate aceste cazuri, de altfel ca şi în vorbirea orală,
unde între expresia sonoră de „piatră" şi obiectul piatră nu există
nici o asemănare, ideea se transmitea cu ajutorul semnelor con­
venţionale, al simbolurilor.
Obişnui nţa cu un astfel de „limbaj al simbolurilor" a provocat
destul de timpuriu apariţia diferitelor procedee de înregistrare
grafică a numerelor . Fără aceasta nu se mai putea face faţă cerin­
ţelor. O dntă cu dezvoltarea economiei, cu posibilitatea şi ne­
cesitatea de a face rezerve , precum şi cu dezvoltarea schimbului,

1 Securea de război a piei lor roşii. - N .R.

21
trebuiau nu numai numărate, ci şi ţinute minte cantităţile numă­
rate . I niţial, cel mai bun procedeu pentru a ţine minte numerele
era număratul pe degete .
Să ne imaginăm omul primitiv . lată, el a numărat pînă la 6,
adică pînă la degetul mare al mîinii drepte . Pentru a memora
acest număr , era suficient să ţină minte acest deget şi atunci el
putea restabili totdeauna A , repetînd numărarea pînă la acest
deget , numărul numărat . Insă degetele nu erau singuri i „înlocui­
tori" ai obiectelor numărate . Crestături pe un băţ sau os, o legă­
tură de nuiele , o grămadă de pietricele sau scoici puteau repre­
zenta numărul fiarelor ucise .
Î n 1937, în Cehoslovacia (satul Vestonice din Moravia), săpă­
turile arheologice au scos la iveală un os radius al unui lup tînăr ,
provenind din epoca paleolitică, avînd o lungime de 18 cm pe
care sînt 55 de crestături adînc i , paralele. Primele 25 dintre ele
sînt grupate cîte 5, după care şirul se termină cu o crestătură de
două ori mai lungă decît celelalte . Apoi , iarăşi printr-o crestă­
tură lungă începe un al doilea şir de 30 de crestături . Acest docu­
ment matematic - cele mai vechi înregistrări numerice ale omu­
lui de peşteră - este un prototip al răbojului , al beţişoarelor de
numărat care sînt larg folosite pînă astăzi de către triburile de
vînători din extremul nord al Siberiei şi Americii . Se înţelege că
de la gruparea crestăturil'ilr cîte 5 nu era greu de trecut la intro­
ducerea unui semn special pentru 5, care , iniţial , a şi servit ca
reprezentare acestor trăsături . Î n alte cazuri , de exemplu , la
incaş i (vechi popor cult din Peru) , locul răbojului îl deţineau
nişte şnururi colorate cu noduri (quipos). Din acestea se alcă­
tuiau în statul incaşilor colecţii întregi, corespunzătoare registre­
lor noastre de contabilitate . Un şnur roşu servea pentru numă­
rarea ostaşilor, alb - pentru număratul argintului, verde -
pentru nu m ăratul pîinii . Nodurile aveau semnificaţia 1, 10, 100
şi 1 OOO după gra dul de complicare a lor .
Nu totdeauna este posibil să indicăm în mod si gur originea
fiecărui semn n umeric în parte. La fel ca şi în problema originii
denumirilor diferitelor numera le într-o limbă sau alta , ne aflăm
aici în domeniul ipotezelor. Astfel, de exemplu, se afirmă că
cifra patru din limba arabă arba a provenit de la cuvîntul ce
exprima noţiu nea de „patruped". Ca dovadă a acestui fapt , se
citează înrudirea acestui cuvînt c u verbul raba' a care înseamnă
„a paşte" şi „a merge la· trap". Puterea de convi ngere a acestor

22
ipoteze depinde de certitu­
dinea tezelor unei direcţii sau
alta a lingvist icii comparate ,
care s e află l a baza lor ; d e
aceea este destul d e îndoielnic ă.
N u toate sînt însă atît de
inc erte . Putem, de exemplu,
afirma cu certitudine că cifrele
noastre 1, 2 şi 3, ir.dependent de
că ile istorice prin care ele au
ajuns Ia noi (despre aceasta
va fi vorba ma i tîrziu) , a u
apărut din scrierea prescurta­
tă a una, două şi tre i trăsă ­
turi . C ifrele romane pentru
aceleaşi numer e reproduc tră­
săturile fără vreo schimbare .
Cunoaştem exemple ce arată
o altă origine a cifrelor : pro­
babil că cifra romană „cinci"
a apărut prin simplificarea
l].i eroglifei ce reprezenta mîna .
l n sfîrşit, u n exemplu de-a l
treilea fel de origine a cifrelor
ni-I dă cifra romană „100"
( C), care reprezi ntă iniţiala
numera lului latin centum.
Cele trei mod uri de proveni­
enţă a numera lelor - din în-
semnări, din h ieroglife şi din Fig. 1. Oase c u crestături
litere (care , după cum se ştie,
ele însele au apărut din hieroglife) -se întîlncsc Ia diferite popoare
din diferite etape istorice. Uneori, aşa cum arată exemplul cu
cifre romane, în sistemul definitiv stabilit de notaţie a nume­
relor sînt reprezentate toate cele trei moduri citate mai sus.
O hieroglifă care înseamnă un număr nu diferă prin nimic
esenţial de o hieroglifă care înseamnă orice altă noţiune . Sem­
nele numerice au apărut în maj oritatea cazurilor împreună cu o
altă scriere hieroglifică, mai e xact pe baza e i . Aceasta înseamnă
că ele sînt de o ori gine mai tîrzie decît acele cifre ce au provenit
di n însemnări . Aproape la toate popoarele (în afară de chinezi),

23
scrierea hieroglifică iniţială , în care fiecare semn reprezenta·. o
noţiune , a fost înlocuită în limbaj printr-o scriere pe sunete :
silabică , ca în l imba iaponeză (folosită aici împreună cu hiero­
glife) , sau pe litere, ca în limba rusă. Unii cercetători , de exemplu
M . Cantor, se m iră că scrierea cifrelor a rămas hieroglifică - fie­
care cifră înseamnă o noţiune întreagă . Aceasta se explică însă
foarte simplu prin faptul că hieroglifa - semn al numărului -
serveşte nu numai pentru nGtaţia lui , c i este legată şi de operaţii
B;supra numere lor . Pentru operaţiile matematice însă o hieroglifă
scurtă , uşor vizibilă, este incomparabil mai folositoare decît
cuvîntul scris cu litere . D i n aceeaşi cauză , în matemat ică , în
dezvoltarea ei ulter ioară , se observă chiar - după cum vom mai
vedea - o tendinţă direct opusă dezvoltării celeilalte scrieri :
dacă ma i înainte operaţiile matematice se scriau prin cuvinte , mai
tîrziu ele au început să fie notate prin si mboluri speciale, în
genul semnului de egalitate a semnului + pentru adu­
nare etc.

Apariţia operaţiilor matematice. Posibilitatea de a nota şi de

a ţine minte numerele - fie cu ajutorul degetelor, al pietrice­
lelor sau, cu atît mai mult , cu cel al scrierii - a contribuit
extrem de mult la dezvoltarea gînd irii matematice în general şi
a operaţiilor matematice, în special . Nu este întîmplător faptul
că cuvîntul lat i n ca lculare (a socoti), de unde îşi trage originea
cuvîntul nostru „a calcula" , provine de la calculus - p ietricică ,
de la care mai provin: denumirea lat ină a varului (calcum) şi
denumirea e lementului chimic calciu. Dar chiar însuşi cuvîntul
„număr", după cum afirmă lingvistica comparată, este înrudit cu
cuvîntul latin ciselare (a cizela, a grava) şi are cu acesta o origine
co mună de la „a face crestături , însemnări" .
Î nsăşi operaţia de numărare reprezenta multă vreme o opera­
ţie grea şi istovitoare . Pînă astăzi unele popoa �e , aflate şi în
prezent pe treptele i nferioare de dezvoltare , fac numărarea
numerelor mari astfel : un om marchează pe de getele amhelor
mîini unităţi le , al doi lea - zec ile, al treilea - sutele.
Timp de m i leni i , singurele operaţii matemat ice au fost aduna­
rea şi scăderea (cînd descăzutul este mai mare decît scăzătorul)
a unor numere mici . Treptat , a apărut şi înmulţirea , la început
ca dublare, ceea ce este clar ind icat de matemat ica egipteană în
care înmulţ irea se reducea la o combinaţ ie între dubl are şi adu­
nare .

24
 Î nmulţirea , ca adunare repetată , dădea un rezu ltat echivalent
cu ce l al „rotaţiei" multiple , cu cel al produsului dintre lungime
şi lăţime . Nu este întîmplător faptu l că la sumerieni drept mă- ·
sură a arie i servea , alături de o bandă pătrată , şi o bandă. dreptun­
gh iulară avînd un cot în lungime şi un ţol în înălţ ime . ln modu l
acesta , apariţia înmulţirii a fost condiţionată de naşterea agri­
culturii şi era iniţial legată de reprezentările geometrice . Aceste
reprezentări geometrice îşi puneau amprenta şi pe noţiuni pur arit­
metice , de exe mplu , „numerele pătrat ice" , „nume rele triunghiu­
lare" şi altele . Ana log s-au petrecut lucrurile şi la egipteni şi ba­
bi lonieni ; ultimii denumeau, de e xemplu , produsu l a-.M, adică arie .
Autorii opere lor matematice în lim fia arabă d in evu l med iu nu­
mesc , de asemenea , produsul „suprafaţă" (sath) , avînd în vedere
un dreptunghi .
Mult mai tîrziu decît înmu Iţirea a apărut împărţirea . Desigur
noţiunea de 1/2 a apărut relativ timpuriu . Ea nu a fost însă le­
gată de număru l 2 . Aceasta se poate verifica uşor : aproape în
toate limbile , la fel ca şi în limba rusă 1 , cuvintele „jumătate"
şi „doi" nu au rădăcină comună . Faptu l că împărţirea este o ope­
raţie inversă înmulţirii s-a stabilit numai ca rezu ltat al unei
înde lungate dezvo ltări a gîndirii matematice .
O dată cu operaţia de împărţire au apărut şi si stemele de nu­
meraţie care o foloseau alături de înmulţ ire şi adunare . As tfe l
se face numărarea în limba daneză , unde pînă la 49 se foloseşte
sistemul zecimal, iar mai departe sistemu l cu haza 20 , un număr
i mpar de zece exprimîndu-se ca jumătate din numărul par vecin
de 20 . De exemplu , 20-ty11e , 60-trensindsty11e (adică „de trei ori
20") , 50-hal11tren.�inds ty11e (adică „jumătate din al tre ilea 20") .
Ceva analog există şi în limba rusă , cînd se spune nOJimopa (adică
noA emopa, „jumătatea număru lui doi") . Se spunea de asemenea
1 1 1
noAmpembJ/. 2 - , nOJl'!lepmeepma
= 3 - , noJtnsma = 4- etc.
=

2 2 2
Astăzi aceasta s-a păstrat în denumirile timpului. De exemplu
în expresiile noA emopozo (ora unu şi 30 min) , nM mpemezo (ora
două şi 30 min) etc.
Din această perioadă ma i tîrzie face parte şi apariţia noţiunii
· 1 1 .
de fractie
, - , - etc. D upa- cum se ve d e d'1n cuvinte le care ex-
3 4

primă aceste noţiuni , ultimele, spre deosebire de _!_, erau deja le-
2

1 Şi în limba romînă. - N.T.

25
gate de noţiunile de numere întregi corespunzătoare 3 şi 4. Apari­
ţia operaţie i de împărţire şi a noţiun ii de fracţie este s.trîns le­
gată de procesul de măsurare , care s-a dezvoltat din necesităţile
materiale ale societăţii deja apreciabil dezvoltată .
Apariţia noţiunilor geometrice. Gînditori i idealişti afirmă , de
obice i , că reprezentările şi noţiunile geometrice , fi ind mai con­
crete decît noţiunile pur cant itat ive, ar fi apărut datorită faptu lu i
că noţiunea abstl'actă de număr , dată omului apriori (înaintea
oricărei experienţe material�) , a început ulterior să fie aplicată
pentru măsurarea mărim i i . l n rea litate , la fel ca şi noţiunea de
număr ş i o dată cu ea , cel4! mai simple reprezentări geometrice
au apărut d in practica materială . Cond iţi ile de producţ ie chiar
ale cele i mai prim itive producţ i i , iar mai tîrziu şi ale sch imbului ,
cereau măsurarea mărimi lor spaţiale , î n primele stad i i , fie ş i cea
mai imprecisă . Drept unităţi de măsură , foarte grpsolane şi insta­
bile , se foloseau frecvent une le părţi a le corpu lui u man . Denumiri
ca „cot" , „ta lpă" (a piciorului), „stînjen" (ceea ce poate fi cuprins :
dista nţa dintre extre mităţile degetelor mîini lor întinse latera l) ,
„ţol" (în germa nă Daumen - degetul mare , lăţ imea acestui de­
get), „picior" ( în englezeşte este foot - p icior, talpă) etc . ne con•
·

ving cît se poate de b ine de aceasta .

Î ncă în epoca celei de-a doua perioade de glaciaţie omul fabrica
unelte „geometr izate" - plăci de silex avînd forma unui triunghi,
romb sau trapez. Aceste forme regu late au apărut treptat, ca fiind
cele mai potrivite, cele ma i adaptate unui proces de muncă sau
altul, efectuat de cuţitul de silex, răzuitor, topor ş . a . m . d .
Dezvoltarea reprezentărilor geometrice a înaintat c u adevărat
o dată cu naşterea olăritului ş i a ţes11t ului, a tehnici i construc­
ţiilor, o dată cu apariţia artelor. Rămăşiţe ale vaselor din epoca
paleolitică , coşuri, vîrşe , plase şi ţesături ne conduc la convin­
gerea că, la oamenii primitivi din această epocă, simţul geometric
era deja puternic dezvoltat . Ei îşi orna mentau produsele cu com­
binaţii complicate de triunghiuri , spirale dreptunghiulare repe­
tate ( meandre) ; cercuri, spira le . Analizînd unele dintre aceste
ornamente geometrice, recunoaştem în ele figuri stilizate de ani­
male şi oameni ; probabil c ă aceasta avea o legătură cu concepţia
a ni mistă asupra lumii, ce s-a născut în acea epocă. S-ar părea
curios că în ornamente găsim egalitatea, asemănarea şi simetria
figurilor. Doar sub formă abstractă , aceste noţiuni nu existau
încă , desigur, la oamenii primitivi. O asemenea construcţie armo­
nioasă a figuri lor nu era rezultatul raţionamente lor , ci o conse-

26
cinţă a spiritului de imitare ; aici s-ar putea să-şi fi exercitat
i nfluenţa repetarea mişcărilor ritmice ale act ivităţ i i de producţie
(de exemplu, săpatul, semănatul şi altele ) , ale jocuri lor, imitar�a
formelor variate ale naturii, ritmul net repetat al dansului . l n
perioada ma i tîrzie, î n orna mentele geometrice au apărut şi
raporturi numerice, de exemplu , sub forma împărţirii unui
triunghi mare în triunghiuri mai mici sau sub forma umpleri i
unui triunghi c u cercu leţe , aşezate regulat pe rînduri. Astfe l
sînt imprimate , de exemplu, „numerele triunghiulare" 1 ;
3 = 1 + 2 ; 6 = 1 + 2 + 3 ; 1 0 = 1 + 2 + 3 + 4 etc . , cărora
li se atribuie un sens „magic" .
Transformarea numerelor în fet isuri a urmat aceea si cale cu
cea descoperită de Marx pentru a pariţia fetişismului Î n genera l
- formă iniţială, din punct de vedere istoric, a credi nţei reli­
gioase . Noţiunea de număr - rod al activităţii de abstractizare a
creierului uman - a fost transformată apoi într- o esenţă de sine
stătătoare , s uprasenzorială. Mai întîi omul a căpătat noţiunea
de număr ca abstracţie a lucrurilor individua le . Pe urmă a rupt
numărul de lucruri şi l-a opus acestor lucruri . Şi cînd numărul
a apăr ut în faţa lui ca o abstracţie lipsită de e le ment senzoria l ,
omul s-a mirat ş i i-a atribuit capacitatea fantast ică d e a aduce
fericire sau nefericire .
Istoriografia burgheză a matematicii cult ivă „teorii" asupra
provenienţei noţiunilor matematice din gîndirea „magică" şi
asupra i nterpretări i mist icii ca motor al dezvoltări i matemat icii.
Î n realitate , fet iş izarea noţiunilor matematice a apărut nu la
originea lor , c i o dată cu apariţia schimbului . Ea rămînea întot­
deauna un produs secundar al dezvoltării matematicii - i nfluenţa
ei asupra acestei dezvoltări nu a jucat nic i un rol hotărîtor .
Co nstrucţia locuinţelor pa lustre în Europa de nord, a mari lor
locuinţe ale indienilor a merica n i şi alte construcţi i nu se puteau
efectua fără cunoaşterea practică a germenilor de mecanică (sta­
t ică) , fără priceperea de a duce drepte şi linii vert ica le , de a
trasa drepte sub un unghi drept . Aceste operaţii s-au efectuat cu
ajutorul întinder i i unor sfori : grecii antici chiar îi denumeau
a stfel pe geometrii egipteni: harpedonaptai - întinzători de sfori .
Denumiri ana loge e xistau ş i în limbile asiriană şi arabă. Con­
cepţia despre linia dreaptă este strîns legată şi de împletit, ş i
de ţesut , ceea ce n e indică, d e exemplu, înrudirea cuvîntului linia
( limba latină) cu denumirea i nului (cuvîntul latin linum , care
însemna şi fir de in, şi pînză , de unde linoleum).

27
 Dar o i nfluenţă deosebit de· puternică asupra dezvoltări i con­
cepţi ilor geometrice a exerc itat-o, atunci cînd a a părut, a gricul­
t ura . Dacă tehnica olăritului , ţesutului, precum ş i tehnica con­
strucţi ilor cerea u , în primul rînd, măsurarea lungimilor, pentru
a gricultură e.ra necesară măsurarea ari ilor şi a volumelor . Erau
măsurate ari ile parcele lor de teren , capacitatea vaselor şi a ham­
barelor, volumul pămîntului scos cu ocazia săpăturilor . Ştim,
din documentele cuneiforme ale sumerienilor şi babilonieni lor,
că unităţi le de măsură ale ariei şi ale vo lumului au fost , în timpul
apariţiei lor, strîns legate de necesităţile materiale a le socie­
tăţii . Se constată că hieroglifa noţiunii de „arie" este identică
cu hieroglifa „ca ntitate de grăunţe" (necesară pentru semănat pe
aria respectivă) ; hieroglifa noţiunii de „volum" - identică c u
hieroglifa „grămadă de pămînt" (scoasă î n timpul lucrărilor de
irigare) . Măsura de volum rusă eefJpo (căldare , baniţă) de aseme­
nea arată caracterul practic concret al originii măsurilor spaţiale .

Astronomia primitivă şi importanţa ei pentru matematică.

Chiar triburile de nomazi crescători de vite, primitivi , aveau
nevoie de orientare în timpul migraţiuni i pe cîmpi i întinse. Astfel
au înce p ut observaţiile lor asupra mişcări i stelelor. Schi mbarea
z i le i şi a nopţ i i , precu m şi a a notimpurilor a fost incontestabil
observată încă de omul din epoca de piatră. Ea le-a permis, dato­
rită repetări i (a lterna nţe i) sale regulate, să prezică măcar apro­
ximativ apariţia t impului rece , nefavorabil, sau a timpului cald,
favorabil. E drept că, aşa cum arată observaţi ile asupra locui­
torilor din pădurile tropicale, ei atribuie o importanţă relativ
mică alternanţei zilei şi nopţi i , care nu este bine sesizat l'i acolo.
De aceea , nu p utem fi de acord cu afirmaţiile după care deter­
m i narea şi măsurarea timpului ar fi j ucat un rol hotărîtor chiar
în apariţia noţiunii de număr. Influenţa lor s-a manifestat abia
pe treptele ma i înalte ale dezvoltării soc iale. O dată c u trecerea
la agricultură, germenii c u noşt inţelor despre m işcarea aparentă
a Soarelui, a Lunii şi a stelelor au devenit necesari pentru progra­
marea lucrări lor de cîmp. Astfe l, încă în epoca primit ivă a păsto­
ritulu i , a apărut ca lendarul lunar. Dezvoltarea schimbului , şi în
legătură cu aceasta şi a navigaţiei, a dus la o perfecţionare mai
departe a cunoştinţelor astronomice, extre m de importante pentru
orientarea pe mare .
Cunoştinţele astrono mice nu sînt însă de i maginat fără dezvol­
tarea cunoştinţelor matematice . Observarea bolţ i i cereşti , la
început întîmp lătoare , iar u lterior tot mai sistematică, a dus la

28
c unoa şterea proprietăţi lor sferei , cercului şi a direcţi ilor unghiu ­
lare . E drept că cercul, sub forma discului olarului şi a r«:!ţii de
căruţă, a fost cunosc ut şi mai îna inte de multe popoare . lnţele­
gerea astrono m ică a cercului însă, ca o linie imaginară , împăr­
ţită apoi în părţi egale, în care au fost trasate coarde etc . , a fost
incontestabil mai profundă. O dată c u naşterea astronomiei ,
noţiunile geometrice s-au extins asupra întregului spaţiu tridi­
mensiona l , în timp ce înainte , dacă facem abstracţie de măsu­
rarea volumelor ce lor mai simple, ele se mărgineau în esenţă numai
la _pla n (bidi mensiona l) .
ln modul acesta s-a încheiat prima perioadă de dezvoltare a
matematicii legată de societatea primit ivă fără clase - perioada
de apariţie a noţiunilor ei fundamentale, cele ma i simple. Apa­
riţia şi dezvoltarea matematicii în acest stadi u iniţial au fost
confirmate pe deplin de teza expusă de Engels în A nti- Dilhring :
„Ca ş i toate ce lelalte ştiinţe , mate matica s-a născut din necesi­
tăţile practice a le oamenilor : din măsurarea loturi lor de pămînt
şi a capacităţii vaselor, din calcularea timpului şi din mecanică"
[2, p . 48] .
 C A P I T O L U L II

MATEMATICA ÎN SOCIETATEA SCLAVAGISTĂ

PREMERGĂTOARE VECHILOR GRECI

Societatea sclavagistă timpurie. Î ncepînd c u mileniul al VI-lea

î . e . n . pe o regiune enormă, d in Egipt (în apus) pînă în China
.(în răsărit) , avea loc treptat descompunerea orînduirii comunei
primitive . O dată c u trecerea de la uneltele de piatră la uneltele
de aramă şi bronz , iar apoi la u neltele de fier, o dată cu perfec­
ţionarea agriculturii, s-au separat de la aceasta din urmă meşte­
şugurile ca o ocupaţie de sine stătătoare . A apărut proprietatea
part iculară asupra mij loacelor de producţie , a început formarea
societăţii împărţită în clase. D in mileniul al I V-iea î . e . n . în
Egipt şi în Mesopotamia, în China şi în India, iar mai tîrziu în
Transcaucazia şi în Asia Mică, s-au format şi s-au dezvoltat ţările
sclavagiste despotice. Un proces analog, deşi mult ma i tîrziu , s-a
produs şi în emisfera occi dentală, la triburile i ndiene maya ,
incaşi şi aztec i .
Această formă nouă, mai evoluată, a soc ietăţii s-a născut în
condiţii climatice favorabile, cel mai adesea pe malurile mar i lor
fluv i i , u nde terenul ferti l dădea o recoltă bogată. Aceste oaze
eaorme, c uprinse între munţi şi deşertur i , nu se putea u extinde .
Revărsările periodice ale fluvii lor distrugeau rezultatele muncii.
De aceea , a ic i s-au dezvoltat larg construcţia digurilor şi a cana­
lelor, asanarea mlaştinilor, construcţia r ezervoarelor de apă.
Ma i tîrziu, cînd pămîntul a devenit proprietate particulară, con­
ducerea l ucrări lor de irigare , la fel ca şi controlul aprovizionării
cu apă, era co ncentrată în mîinile organelor de conducere locală
sau de stat . Simultan cu dezvoltarea meşteşuguri lor şi a comerţului
se întemeiau oraşe ce se d istingeau printr-o remarcabilă dezvo ltare
a tehnici i construcţiilor, în spec ial a fortăreţelor, a palatelor şi
a templelor. Nenumăratele războa ie au dus la crearea tehnicii
militare .

30
 Baza economică a societăţi i sclava giste din această epocă o
constituia economia naturală a obştilor săteşti , exploatate de
proprietarii de sclavi, conducători militari , preoţi . Toto dată,
oraşele s-au transformat în centre a le comerţulu i , care se făcea
atî_!. prin caravane, cit şi prin căile maritime .
l ntreagă această activitate complexă d e producţie, econo mică
şi tehnică , necesita o mare cantitate de cunoşt inţe multilatera le.
Ele a u fost concentrate la un grup special de oameni , funcţionari,
cunoscători a i calendarului şi ai agri mensuri i , ai bazelor tehnicii
constru�cţiilor şi metalurgiei, a i medicinei şi a i strîngerii impozi­
telor. I n unele dintre societăţile sclava giste din Orient , această
latură a activităţi i administrative de stat se afla în mîinile slu­
jitori lor cultulu i . Din ca sta conducători lor făceau parte şi scribii,
care , în afară de efectuarea a tot fe lul de evi denţe , mai aveau
drept obligaţie pregătirea şi instruirea succesori lor lor .
Războa iele pm-manente duceau la faptul că ţările care apăreau
în urma învingerii diferitelor principate se descompuneau. Va lo­
rile cultura le , acumulate timp de secole, piereau. Pe ruinele
ţărilor învinse apăreau apoi altele noi .
Cu toate aceste schimbări , ce a lternau de nenumărate ori de-a
lungul milenii lor, baza agricolă a societăţii se schimba foarte
lent . Forţa producăt oare de hază a societăţi i - sclavii şi ţăra nii
sclavi - nu era interesată în ri dicarea productivităţii munc i i .
D e aceea , progresul cultura l s e producea aici aproape neobservat,
ştiinţa şi tehnica cunoscînd lungi perioade de stagnare .
Conservator_i smul culturi i societăţii sc lavagiste timpuri i se
întărea în special acolo unde puterea preoţilor se contopea cu
puterea de stat. Acelaşi conservatorism a fost cauza datorită
căreia, cu toată larga dezvo ltare a comerţului între diferitele
popoare care populau teritoriul i mens , ce se întindea de la N i l
pînă l a Ianţzî-Tzian, cultura fiecăruia di ntre ele diferea mai
pronunţat de cultura a ltor popoare aflate pe treptele mai evo­
l uate ale istoriei [51 , p . 6 ; 52, p p . 24-31 ] .

Matematica societăţii sclavagiste timpurii. Condiţiile econo­

mice şi politice a le soc ietăţii sclava giste au determinat şi carac­
terul matematicii ce se dezvolta în această soc ietate . Aici ea era ,
în primul rînd , o ştiinţă practică , creată pentru efectuarea calcu­
lelor şi a măsurător ilor, pentru sati sfacerea necesităţilor econo­
mice ale statului . Numa i prin aceasta se poate explica caracterul,
în esenţă empiric, al matemat ici i . Propoziţiunile matematice
au fost în cea mai mare parte obţinute pri n încercări , prin dibuiri .

31
Cunoştinţele matematice erau expuse de preferinţă sub forma
unor probleme concrete şi nu sub forma unor reguli generale .
Expunerea avea un caracter dogmatic : problemele pe care le-am
fi numit tipice trebuiau reţinute ; rar se dădea o explicaţie care
ar fi putut reprezenta un fel de demonstraţie în germene .
Dar caracterul dogmatic al matematicii din această epocă era
determinat într-un gra d şi ma i mare de modul de gîndire bazat
pe principiul autorităţi i , inerent acestei societăţi, caracterizată
prin predominarea put�rii personale, avînd la baza sa o econo­
mie numită, de Marx şi Engels, metoda asiatică de producţie. Î n
această societate , unde voinţa despotului era consi derată lege, nu
exista loc pentru gîndirea care să meargă pînă la cauzele şi funda­
mentele fenomenelor şi , cu atît mai puţin, pentru o discuţie liberă .
Datorită însă faptului că, în decurs de secole, o castă deosebită
se ocupa în mod special cu ca lcule şi măsurători , aplicîndu-le
nu numa i pract ic în scopuri tehnice şi economice, ci şi învăţînd
pe începători - mate"!atica a început să îmbrace contururile
unei şti inţe abstracte . ln locul vechilor denumiri a le numerelor,
obiectul studiului l-au constituit apoi numerele abstracte . Au
început să fie sesizate regulile genera le a le operaţii lor . Ulterior,
alături de regulile aritmetice stabilite, s-au născut procedeele
generale de rezo lvare a problemelor de un t ip determinat . Deşi
nu se foloseau formule, aşa cum se face acum , procedeele uti lizate
conţineau şi unii germeni ai algebre i . A na log, din problemele
concrete de măsurătoare au apărut treptat germenii geometriei
teoretice .

Izvoarele istorice. Studiul istoriei matematicii din aceast ă

epocă sc lavagistă se bazează, spre deosebire d e istoria matematic ii
din societatea comunei pri mitive , pe stud iul monumentelor scrise.
Caracterul stagnant al întregii culturi din această epocă pune
însă în faţa istoricilor probleme foarte dificile . De multe ori
este greu sau c hiar imposibil de stabilit timpul cînd s-a făcut o
descoperire sa u alta, deoarece un procedeu o dată stabilit se
transmitea prin tradiţie , neschimbat, timp de veacuri, iar uneori
şi milenii ; documentele sînt de cele ma i multe ori fără dată şi
datele de apariţie nu pot fi determinate decît pe cale indirectă .
Descoperirile făcute în comunităţile închise puteau rămîne ne­
cunoscute în afara limite lor lor şi se pierdeau pentru totdeauna
în timpul războaielor pust iitoare .
Neomogenitatea şi incompletitudinea cunoştinţelor noa stre asu­
pra matematicii diferite lor popoare evoluate din acea epocă

32
depind , în mare măsur_?. , de calitatea şi cantitatea monumentelor
scrise ce s-au păstrat . ln Mesopotamia, scrierea fiind aplicată pe
p lăci de argilă, care apo� erau arse , monumentele scrise au supra­
vieţuit timp de m i leni i . ln Egipt, unde se scria pe papirus , acesta ,
fără a fi atît de rezistent , s-a conservat relativ bine într-o climă
uscată . În India însă şi în China se scria pe scoarţă de copac ş i
p e bambus (hîrtia a fost descoperită d e chinezi abia î n seco lul al
I I- iea e .n . ) - materia le uşor perisabile. Aceasta a dus la faptul
că principalele noastre cunoştinţe se referă la matematica egip­
teană şi în special la matematica din Mesopotamia , în timp
ce matematica Chine i si ' a Indiei a ntice este studiată mult mai
puţin. În ceea ce prive şte matematica perioadei sclavagiste tim­
pur ii a popoare lor din Orientul Apropiat , la fel ca şi a popoarelor
americane precolumbiene maya , incaş i şi azteci , informaţiile
noastre sînt şi mai incomplete.
Matematica egipteană. Co losalele morminte regale - pirami­
dele - construite în perioada Vechiului Imperiu (aproximativ
3600 -2700 î . e .n . ) , sînt nu numai martori materiali ai puterii
despotice a faraoni lor, ci ele ne întăresc ideea că încă în acea
perioadă cunoştinţele matematice ale egiptenilor trebuiau să se
găsească pe un nivel foarte înalt. Construcţia unor asemenea pira­
mide necesita o mare măiestrie în efectuarea calculelor aritmetice
cu numere mar i şi a măsurătorilor geometrice simple . Aceleaşi
cunoşt inţe erau necesare ş i conducătorilor canalelor construite
de puterea regi lor , ai digurilor şi ai bazinelor de apă, erau necesare
contabi li lor moşiilor regale şi ale templelor . Letopiseţele ne co­
munică date despre socoteli legate de proprietatea funciară , de
vie, oameni şi aur, efectuate periodic pe întreaga ţară , începînd
cu primele dinastii, pe haza căre ia se stabi leau impozitele adunate
în �vistieria regelui .
In sfîrşit , nu se putea lipsi de cunoştinţe matematice nici
astronomia : „necesitatea de a calcula perioadele de revărsare a
Nilului a dat naştere astronomiei egiptene ş i , o dată cu ea , stăpî­
nirii castei preoţi lor ca îndrumătoare a agriculturii" - a scris
Marx [1 , p. 523] . Necesitatea ca lendarului pe care egiptenii
l-au fo losit încă în mileniul al IV-iea î.e.n. a exercitat, de
asemenea, o serioasă influenţă asupra dezvoltării matematicii
egip tene .
l n perioada Vechiului Imperiu, cunoştinţele matematice ale
egiptenilor se aflau I� o înălţime apreciabilă. S-a păstrat numele
legendarului arhitect şi matematician l mhotcp , primul nume în

3 - Istoria ma tematicii în antichitate

33
istoria matematicii . Din această perioadă s-au păstrat însă nu mai
însemnări ce nu conţin nici un fel de date matemat ice , în afară
de notarea u nor numere sau a unor măsuri . Aceasta ne permite
să stabilim numai forma semnelor numerice si ' sistemul de nume­
raţie la egipteni , precum şi informaţii asupra unităţ ilor de măsură
folosite .

Sistemul de numeraţie la egipteni. Egiptenii ant1c1 avea u u n

sistem d e numeraţie zecimal ş i existau semne numerice distincte
începînd cu unu , pentru puterile lui 10 pînă la 107 • Unitatea se

scria ca I (imagi nea unui băţ de măsurat), zece (fi) ( hiero- ·

glifa ce reprezenta „piedici" pentru împiedicarea. vacilor, sau un

„va l") , o sută � („sfoară de măsurat" ce servea pentru măsurat

·
cîmpuri şi se ' î mpărţea în o sută de coturi) , o m ie J („floare

de lotus'') , zece mii l („degetul arătă to�") , o sută de mi� �

(„ mormoloc") , u n milion Î („om mirat" ) , zece milioane Q

(„Soare") . Repetînd aceste semne şi punîndu-le unul lingă altul,
egiptenii exprimau toate ce lelalte numere . Ei scriau de la drca pta
la stînga si
' în acelasi
' sens scriau si
' numerele începînd cu or<l in ele
inferioare . Semnele de acelaşi fel se reuneau în grupur i , conţinînd
cel mult patru semne . Astfel, de exemplu, numărul 1 5 377 se
scria astfel :

În dezvoltarea ulterioară a culturii · egiptene, scrierea hiero­

glifică , care a apărut din desen încă în cea mai veche epocă,
a fost înlocuită prin scrierea hieratică (prescurtări. ale hierogli­
felor) , iar apoi prin scrierea demotică (a lfabetică ) . ln mod cores­
punzător se schimbau şi semnele grafice a le numerelor . O dată
cu trecerea la scrierea hieratică , egiptenii au început să scrie cifre
pornind de Ja ordinele superioare şi terminînd cu cele infer ioare ,
în acelasi' sens ca si celelalte noţiuni . Merită atentie' faptul că în
scrierea hieratică Şi demotică , alături de semnele p entru numerele

34
cardinale, existau . semne speciale pentru numerele ordinale de
la 1 la 30, ut ilizate pentru indicarea zilelor unei lun i . Progresul
în scrierea numerelor se vede pe următoarele exemple : 3 se scria
cu ajutorul hieroglifelor OOO. hieratic ·w, demotic t'J,
. nnnn , UM , ..,
80 - respectiv nnn
n ...... „ .
Vedem astfel c ă , cu tot caracterul st& gna nt a l matematicii
egiptene, ea a s uferit totuşi unele schimbări de-a lungul mileni ilor .
Măsurătorile executate pe p iramide au arătat că di mensiunile
lor fundamentale se exprimă în numere întregi de „coţi" . Con­
struind edifici ile lor din blocuri întregi , egipteni i nu aveau nevoie
pentru măsurarea lungimilor de fracţii , care erau însă necesare
la măsurarea terenurilor.

Matematica în �colile de scribi. Informaţii mult mai complete

le avem despre matematica perioadei Imperiului Mij lociu
(2000-1 7 1 0 î . e . n . ) , marcată printr-o i ntensificare a statului cen­
tralizat şi printr-o înflorire a culturii ţării . P înă la noi au ajuns
nu numai diferite însemnări cu caracter economic, socoteli etc .
ce conţin calcule matematice , ci şi un mic număr de documente
matematice speciale ce reprezentau un fel de manuale de învă­
ţămînt pentru şcolile egiptene de scribi . lmportapţa acestor şcoli
pentru casta privi legiată a scribilor se vede din ln1Jăţămintele lui
Duau [53 , p. 25] , în care tatăl îl învaţă pe fiul său care intră
într-o astfel de şcoală „să-şi îndrepte inima către cărţi" şi îl previne
asupra necazur ilor ce-l aşteaptă pe oricine care nu a reuşit să
devină scrib .
D intre papirusurile matematice, cele mai importante sînt două :
cel de la Londra al scribului Ahmes (papirusul Rhind , numit
astfel după primul său proprietar) , care conţine 85 de probleme ,
datînd aproximativ din anul 2000 î . e . n . [54] , [55] şi cel de la
Moscova care c onţine 25 probleme , socotit a fi cu două secole mai
vechi . Papirusul de la Moscova ce se păstrează în M uzeul de Stat
al Artelor a fost descifrat de academicienii B .A . Turaiev si V . V.
'

Struve şi editat de acesta din urmă în 1 930 [56] .

Operaţiile aritmetice (vezi [57 ] , [58]) . Din papirusu.rile mate­
matice aflăm în primul rînd cum efectuau egiptenii cele patru
operaţii aritmetice asupra numerelor (întregi pozitive) . A dunarea
şi scă derea (întotdea una a unui număr mai mic d i ntr-un număr
ma i mare) nu prezentau pentru ei dificultăţi . Ele erau uşurate

3* 31
de sistemul zecimal de numeraţie şi se efectuau , propr iu-zi s ,
prin aceeaşi metodă p e care o aplicăm şi n o i astăzi ; d e exemplu,
pentru adunare se adunau unităţile din acelaşi ordin (adică
reprezentate prin aceleaşi semne) , iar în cazurile în care numărul
acestor u nităţi ajungea la zece , se adăuga o unitate la ordinul
următor superi or. Efectuarea acestor operaţii era uşurată de
folosirea unor pietricele . Adunarea şi scă derea erau notate prin
hierogUfele  şi �� care reprezentau iniţial „mersul" într- 1111
sens sau în celălalt.
Altfel stau lucrurile cu înmulţirea . Păstrînd deprinderile , care
îşi aveau ră dăc inile în trecutul îndepărtat , cînd la egipteni
exista încă sistemul binar de numeraţie, ei reduceau înm ulţirea
la două operaţii : dublarea şi adunarea . Dacă, de exemplu, se
înmulţeau 15 cu 13, egipteni i alcătu iau tabloul următor :
/1 15
2 30
/4 60
/8 120
total 195 .
Î n acest tablou fiecare rînd următor se obţine din cel prece­
dent prin dublare (prin adunarta numărului din rîndul prece­
dent cu el însuşi) . Ultimul număr din coloana stingă n u trebuie
să depăşească factorul 13. Apoi în coloana stingă ei căutau acele
numere care în sumă dau 13 şi le notau printr-o trăsătură încli­
nată , notînd mai întîi ultimul număr din co loană şi de la acesta
mişcînd u-se în sus . Se înţelege că egipteni i nu au demonstrat că
descompunerea oricărui număr dintr-o sumă de puteri ale num ă­
rului 2 este întotdeauna posibi lă, şi anume într-un mod unic
- o astfel de problemă nici nu putea apărea la ei. Alegerea ter­
menilor din coloana stingă se putea face uşor mişcîndu-se de jos
în sus ş i lăsînd deoparte numere a căror a dăugare, la suma celor
precedente, dădea un număr ce depăşea factorul dat (13) .
După marcare se adunau numerele din coloana dreaptă aflate în
dreptul rînduri lor marcate, şi suma se scria dedesubt.
După aceeaşi schemă se făcea şi împărţirea, de exemplu 195
cu 15. În acest caz 15 era dublat p înă cînd în coloana din dreapta
numerele din rîndurile marcate dădeau în sumă 195 şi atunc i
răspunsul se obţinea sub forma sumei · numerelor marcate din

36
co loana stingă , adică în exemplul dat a numerelor 1 , 4, 8. În
cazul general însă (împărţirea cu rest ) , trebuia apelat la fracţi i .
Observăm c ă dublarea ş i înjumătăţirea , c a operaţii aritmetice
spec iale, s-au păstrat în manualele din Europa occi dentală chiar
pînă în secolul a l XV II I-iea .

Fracţiile egiptene (vezi [59] , [60]) . Modul de î nţelegere şi de

exprimare a fracţi ilor în matematica egipteană este spec ific .
După cum am mai spus , fracţi ile apăreau în procesul de măsu­
rare : împărţirea suprafeţei cîmpului în părţi . De aceea , fracţia
era prezentată ca o parte a unităţii , iniţial ca o parte a unităţii
concrete de ar ie - setata, şi aşa se şi nota . Cele mai vechi au
. 1 1 1 1 1 . .
. . 1 e b 1nare - , - , - , - , - setata, pentru
f ost fracţ11 care existau
2 4 8 16 32

semne specia le . Ma i tîrziu, li s-au adăugat fracţiile _!_ şi _:_ . Şi

3 3

mai tîrziu, a u fost e xaminate în general fracţiile pe forma � '

n

care erau notate cu hieroglifa ra �- , ce avea i niţial va loarea

lui ;2 - hekal<t ( m ăsura funda menta lă a capac ită \ i i -- aproxi ma
tiv 4,5 l), sub care se pu nea un semn c t' expr i ma n u m i toru l . De
1 . C:>
exempl u , - se scria astfel : n , O da t tl C il trec erea la scr ierea.
10
hieratică Î ll loc u l h i no g l i r1• j r a S t" scria p u r Ş I s i mplu u n
punct , astfel incit � s e scr ia as t fe l "
Ă
10
Neces itatea întocmirii calendarului a exercitat de asemenea
o i nfluenţă asupra dezvoltării u lterioare a calculului cu fracţi i .
E giptenii împărţeau anul î n 1 2 luni de cite 30 zile ş i adăugau,
după scurgerea l or, 5 zile suplimentare . Zilele lunii se numărau
ca fracţiuni ale sale, iar această numărare se extindea apoi şi
la alte cazuri . Astfel ziua 1 se considera � din lună, a tre ia -
30
1 2 . . . 4
- , a 2 0 -a - - ; pnn urmare , ziua a ,..."4 -a , a d 1ca
- - d 1n
' l una- ,
10 3 5
. 1 1 2 . .
se reprezenta prm suma - + - + - d m. l una- , iar . apoi •m genera I
30 10 3
4 1 1 2
- ca - + - + - ·
5 30 10 3

37
 Avînd astfel fracţiile alicvote şi fracţia � , egiptenii efectuau
3
împărţirea numerelor întregi folosind schema de mai sus a înju­
mătăţirii. Pentru aceasta ei aveau însă nevoie să reprezinte
încă o fracţie de forma � , ca sumă a fracţiilor alicvote. Dacă n
n

era număr par, atunci � era înlocuită prin fracţia (s implificată .

n

Pentru n impar , au fost alcătuite tabele speciale . Un astfel de

tabel există în papirusul de la Londra pentru toţi n impari ,
începînd cu n = 3 şi terminînd cu n = 101 .
Astfel, de exemplu , � se descompunea în .!.. + _!_ , iar � ca
3 . 2 6 101
1 1 1 1
-+ - + --- + -- . Toate tabelele sau fragmente de tabele
101 202 303 606
care apar în papirusul de la M oscova şi în diferitele alte papiru­
suri dau aceleaşi descompuneri , de unde se vede că numai acestea
erau folosite. Descompunerea fracţiei � în fracţii alicvote se
n

poate însă realiza pe mai multe căi diferite de procedeul „stan­

dard" dat în tabele . Problema, de ce egiptenii au ales această
descompunere şi în ce fel au a lcătuit tabelele lor, nu se p oate
consi dera deocamdată definitiv rezolvată.
Să dăm un exemplu de cum se făcea î mpărţirea cu ajutorul
tabelului descompunerilor fracţi ilor � în fracţii alicvote . Pentru
n

a tmpă rţi , de e xemplu, 28 cu 5, egiptenii începeau să constru-

iască , ca şi mai tnainte , tabelul :
/1 5
2 10
/4 20,

unde constatau că 5 + 20 = 25 nu este însă egal cu deîmpăr­

ţitul 28 (28-2 5 = 3) , pri n urmare şi în coloana din stînga 1 + 4=5
nu dă încă cîtul complet . Atunc i ei continuau să completeze
tabelul, dar în loc de a dubla mai departe numerele din coloana
dreaptă (ceea ce ar fi inu,til) , ei formau în c oloa na stîngă mai
1 . . . '.! . A

întîi -:- , iar apoi prm d u bl are -:- , pentru care m ta b e I u I d es-
o o

38
compunerilor fracţiilor � găsim expres ia în fracţi ile alicvote
1 1 " - · .
n

- + - , a d 1c a e1 contmuau ta b e l u l astfe l :
3 15

I .!_
5
1

I :;) 2.

Adunînd toate numerele marcate din coloana stingă (unde în

2 . 1
l ocu 1 1 U l. - se scria - +
5 3
-)
1
15 '
• 1
5
1
3
- t
, ob t1" neau citu1 5 + + - + -
15
·

Observăm încă o particularitate : folosirea unor numere auxi­

liare scrise cu tuş roşu . Dac ă, de exemplu, trebuia luat 1 � din
3
1
- egiptenii scriau :
5 �
2
1 3 (cu tuş negru},

3 2 (numere aj utătoare scrise cu tuş roşu} ,

ceea ce însemna că 1 con tine

' trei treimi , iar � c ontine
' două tre·
3

1m1, prin urmare 1 � conţine ci ne l treimi care trebuie luate

3
. 11 1
d 1 n - , ceea ce d a- - •
5 3

Probleme de aritmetică. Problemele c onţi nute în papiru� ul

de la Londra sînt grupate în trei „cărţi" . Prima carte conţme
probleme de aritmetică ; în a doua întîlnim probleme de ari i şi
volume, iar în a treia sînt adunate diferite probleme cu caracter
eco_nomic apl icativ.
ln papirusul matematic de la Moscova , problemele nu sînt
ordonate în mod sistemat ic. Unele dintre ele sînt asemănătoare
cu problemele d i n papirusul londonez , însă printre ele se disting
trei probleme diferite de cele amintite . Acestea sînt : calculul
unei părţi de vas (care nu este încă complet descifrată, deoarece
textul este deteri orat) , calculul volumului unui trunchi de pira-

39
midă ş 1 , rn sfîrşit , determinarea ariei , fie a unei emisfere, fie a
unui semicilindru ( nu s-a stabilit definitiv ce anume suprafaţă) .
Să facem cunoştinţă ma i întîi cu problemele de aritmet ică în
care apare aşa-numitul „ca lcul al gră mezii" , oprindu-ne la un
exemplu concret . Dacă îl vom scrie în notaţiile actuale, obţinem
o ecuaţie li niară cu o necunoscută :
1
X +-x = 19.
7

Egiptenii n u aveau, desigur, noţiunea de „ecuaţie" în sensul

nostru. Dar ei căutau totusi să determine valoarea necunoscutei
denumită : „grămada" , exp� nînd problema în cuvinte. Ei rezol­
vau problema pe două căi : fie prin împărţire directă a lui 19
cu 1 + _!_ , fie printr-un procedeu care a căpătat ulterior denumi-
7
rea de regula fal,si (regula fa lsei ipoteze) . Ea consta în urmă­
toarele : să presupunem că se cere să se rezolve ecuaţia (în nota­
ţia actuală) :
( P1 + P2 + Pa + . . . + Pn ) X = r.
ql q2 qa qn

Mai întîi se 1 a ca soluţie expresia

X1 = q1 . q2 · · · qn ·

Substituind în locul lui x această valoare , se obţine , în genera l ,

desigur n u r , c i r1 • Pentru a obţine re zultatul corect , trebuie
r
înmulţită „ valoarea falsă" iniţială x1 cu raportul , a dică
r
X = Xi - .
r
1
În exemplul dat (problema 24 din papirusul de la Londra ) ,
matematicianul egiptean a luat c a so luţie „falsă" iniţială numă-
rul 7 ca cel mai potrivit pentru înmulţire c u 1 + �.
Printre problemele de aritmetică întîlnim şi probleme referi­
toare la progresii aritmetice şi geometrice (exprimîndu-ne în ter­
minologia actuală) . Î n problemele de p rimul tip se cere să se dis­
tribuie o cantitate dată, de exemplu , de grăunţe sau pîini ,
între un număr dat de persoane astfel „ca diferenţa dintre fiecare
om şi vec inu l lui" să fie egală cu o mărime dată .

40
 Ultima problemă era formulată ca o problemă distract ivă :
„opisul inventarului gospodăriei" : „ 7 case , 7 pisici, 7 şoareci,
7 spice de orz , 7 măsuri de grăunţe ; cite în tota l ?", adică în fie­
care casă există 7 pi sici , fiecare pisică mănînc ă 7 şoareci , fiecare
şoarece - 7 spice , fiecare spic fiind semănat ar da 7 măsuri de
grăunţe ; se cere să se găsească suma : 7 + 72 + 73 + 7' + 7°.

Probleme de geometrie. Una dintre cele mai re marcabile pro­

bleme egiptene este problema 1 4 din papirusul de la Moscova ,
relativ la calculul volumului unui trunchi de piramidă. „Modul
de calcul a l piramidei fără vîrf ; dacă ţi se dă o piramidă fără vîrf
de 6 [coţuri] în înă lţime , 4 [coturi] pe latura inferioară şi 2 pe
lat ura superi oară ; calculează cu acest 4 ridicîn d la pătrat , se
obţine 1 6 ; dublează pe 4, se obţine 8 ; calculează cu acest 2,
ridicînd la pătrat , se obţine 4 [1 ] ; adună împreună aceşti 16 [2]
:
cu aceşti 8 şi cu aceşti 4 [3] , se obţine 28. Calculează [ 4 J din 6,
se obţine 2 ; calculează [ 5 ] 28 de două ori , se obţine 56 [6] ; vezi :
ea va fi 56. Ai găsit corect" (în origina l n u există, desi gur, semne
de punctuaţie ; trunchiul de p ira midă este reprezentat sub forma
unui mic trapez, iar operaţia de „ridicare la v.ătrat" este dată
prin hieroglifa „a trece lingă" , aşa cum se obişnuia în matema­
tica egipteană ; ori ginea acestei notaţii nu este eluci dată) .
Papirusul c onţine, alături de textul citat, şi o fi gură cu o
schemă de calc ul, pe care le reproducem aici . Astfel, calculul
se face după acelaşi procedeu pe care-l urmăm aplicînd formula :

V = 2- h (a2 + ab + b2) .
3

Este posibil ca · egiptenii să fi cunoscut faptul că un triunghi

cu laturile 3, 4, 5 este dreptunghic . În acest caz, cu ajutorul
unei sfori divizate prin noduri în 12=3+4+ 5 părţi , ei puteau
construi un unghi drept . Un alt triunghi dreptunghic cu laturi
întregi 20, 2 1 , 29 le putea permite să obţi nă nu numai un unghi
drept, ci dintr- o dată ş i un triunghi dreptunghi care la prima
vedere pare a fi isoscel . Van der Waerden [61 ] conside � ă incertă
afirmaţia referitoare la c unoştinţele egiptenilor privind triun­
ghiurile dreptunghice cu laturi întregi . Ei calculau corect aria
triunghiului şi a trapezului, volumul cubului, paralelipipedului
şi cilindrului c ircular . Aria unui cerc ei o c onsiderau ega lă cu

41
aria unui pătrat cu latura egală cu !. din diametrul cercului
. .
9
_
25 6 =
De aici se obţine 7t 3 , 16 , adică eroarea comisă era
·

81
de 0 ,63% .

Nivelul general al matematicii egiptene. Ar fi însă greşit să

se considere , aşa cum o fac unii istor ici ai matematic i i , că cunoş­
tinţele egiptenilor s-ar fi mărginit la ceea ce este conţinut în
papirusurile matematice pe care le posedăm . Aceste papirusuri
reprezintă îndreptare elementare pentru şcoli . Deoarece însă
învăţarea se reducea la învăţarea pe de rost , este firesc că în ele
erau- expuse numai prescripţii de-a gata şi nu căile prin care
aceste prescripţii au fost descoper ite . Este i ncontestabil că, deşi
egiptenii au descoperit multe reguli pe cale empirică, la unele
din ele ei au ajuns printr-un ra ţionament abstract . Este de ase­
menea clar că , în matematica lor, se întrezărea şi un i nteres
teoret i c . Căci procedeul corect pentru calculul volumului unui
trunc hi de p iram idă nu se putea obţine pe cale pur empirică ,
pentru aceasta erau necesare ş i consideraţi i teoretice. Mai departe,
probleme privind progresi ile aritmetice şi geometrice nu se în­
tîlneau desi gur sub această formă _în practică, ci au fost i ma­
ginate pentru a serv i ca exerciţi i . ln sfîrşit, deşi la vechi i egip­
teni nu existau formule algebrice, ei au elaborat unele tipuri
de procedee generale pentru rezolvarea problemelor tir . Aceste
procedee pot fi privite pe drept cuvînt ca germeni i metodei
algebrice.
Î n perioada Noului Imperiu , plin de răscoale şi războaie,
matemat ica egipteană nu putea să progreseze . Este însă pe deplin
posibil ca în această epocă să se fi schimbat orientarea ei ; rea­
lizările acestei epoci trebuie căutate în lucrăr ile de astronomie
care conţin tabele trigonometr ice în germeni . Oricum ar fi , luată
în · ansamblu , de-a lungul întregii sale dezvoltări multimilenare,
matematica egiptenilor, la fel ca şi întreaga cultură egipteană, a
exercitat o puternică influenţă asupra şt iinţei ţărilor cu. care Egip­
tul antic se găsea în relaţi i , în special asupra matematicii greceşti.
Asemănarea difer it elor metode şi chiar a problemelor mate­
maticii egiptene şi a matematicii babi loniene face foarte · pro­
babilă ipoteza unor schimburi ştiinţifice ; l ipsa unor materiale
istorice şi studiul insuficient al celor existente însă nu ne permit
deocamdată să avem cert itudinea deplină a acestei afirmaţii .

42
 l i l lL\. 1 1 I I 'n4_� �<=>-c2.
1 1 1 C7 � ·

1 1 1 1n , 1 111b.l:U:]: : : lt.i h&:=t 2

1 1 1 1n 4S><:>�1 1n
�
I I
1 1 1 1n<=>
1ll
®
J
1 1nn �n 11 'C7�
I I I l""'M
I I n <=> IC>$-
$ I
-c>-<S!> : : :1
@ I I
<:::> 4

IIII
I
1 1 1
�
lnnţlS
n<=>
- 1 1 1 1 n-cSZ>
l l 8 1 1 1 1 n..:;::::;> s
1 1nn �� + -a.-6f
1111 1

1 1 1 1n 1 1 1 1}11 I ln [\
1 1 1 1n� 1 1 1 1 1 I I �.��: l i n r te;} 6

Fig. 2. Transcrierea hieroglifică a două coloane d in papirusul din Moscova,

efectuată de I . I . Perep iolkin. Textul hieroglific se citeşte de la dreapta la
stînga. Lungimea laturii supe rioare 2 cu pătratul ei 4 este scrisă deasupra
figuri i , lungimea inferioară 4 sub figură , înălţimea
intt:riorul f igurii, iar înmulţirea lui 28 c u 2 - 6
şi volumul
în stînga figurii.
în 56 -

Matematica în Mesopotamia antică. Condiţiile sociale. Î n

mileniul al I V-iea î.e.n. pe şesul întins dintre Tigru şi Eufrat
au apărut ţările sclavagi ste : Sumerul la sud şi Akkadul la nord.
Agricultura , bazată în spec ial pe irigarea artific ială şi pe folo­
s irea plugului şi a semănătoare i , marile oraşe cu templele lor
în trepte, construite din cărămizi mari , tehnică ce a cunoscut
roata grădinarului („dulap") ş i si stemul de căldări care a lunecă
pe o sfoară şi este pus în mişcare de animale, înflorirea meşte­
şugurilor şi a comerţului - toate a cestea au condiţionat naşterea
şt i inţei, printre care şi a matematicii . Nenumăratele însemnări
cuneiforme cu caracter economic , ce s-au păstrat din epoca su­
mero-akka diană, privind predarea grînelor şi vitelor, evidenţa
marilor gospodări i de la pa late şi temple ne dau un tablou clar
asupra sistemului de calcul exi stent în acea vreme, care a fost
moştenit de cucer itorii Mesopotamiei - babilonieni i .
Maj oritatea tăbli ţelor cuneiforme găsite în săpături, care
conţin texte pur matemat ice, se referă la epoca i mperiului babi­
lonian antic, în spec ial Ia timpul domniei dinastiei Hammurapi
şi a cassiţilor , adică aproxi mativ de la 1800 la 16CO î.e.n . D upă
o întrerupere îndelungată, provocată de cuceririle �1 răscoalele

43
popoarelor învinse, reapar mărturii asupra c unoştinţelor de ma­
tematică a le babilonienilor, referitoare la i nterva lul de la aproxi­
mativ 300 î . e . n . pînă la începutul erei noastre. Î n marea lor
majoritate, acestea nu sînt tăbliţe cuneiforme pur matematice,
ci astronomice , care cuprind însă ş i un conţinut matemati c . În
acest timp, cînd Babilonul nu ma i era" centrul politic, dar rămă­
sese focarul de cultură al Marelui Imper iu, în care împreună cu
populaţia locală veche s-au amestecat perşii , evrei i , grec ii şi
indienii , matematica a început să servească mai p uţin construc­
ţiilor şi mai mult astronomie i . Ea rezolva probleme ma i com­
plicate şi opera cu numere „astronomice" , enorme pentru acel
timp, cuprindea măsurarea unghiurilor şi primii germeni ai
trig<;m ometr iei.
Şcolile de scribi sumero-babiloniene. Izvoarele. La fel ca şi
egipteni i , sumerieni i şi babilonienii aveau o castă specială de
scribi . Ca şi meşteşugurile, profesia de scrib se transmitea din
tată în fiu , iar pregătirea se făcea· într-o şcoală de scribi , în „casa
tăbliţelor" . Aici se învăţau cititul, scrisul şi socotitul ; predarea
şi reducerea la învăţarea pe de rost aveau, ca şi întreaga viaţă
a soc ietăţ i i sclavagiste timpurii, un caracter extrem de dogmatic.
D i n epoca sumeriană, cu 2000 de ani î.e. n . , s-a păstrat o
lucrare foarte populară în acel timp (au fost regăsite din ea 21 de
tăbliţe şi fragmente ; lucrarea este citată în catalogul literaturii
sumeriene contemporane cu ea) , care descrie viaţa unui elev din
„casa tăbliţelor" [62 J . Din acest document aflăm că principala
preocupare în şcoală erau calculul, socotitul şi evidenţa ; că ,
ma i departe, e levul transcria pe tăbliţe modele de exerciţii,
care erau apoi aruncate ; că acesta căpătînd o lecţie trebuia să
„rezolve pătrate" (probabil să rezolve probleme în care necunos­
cutele intrau la pătrat - după terminologia actuală, ecuaţii
pătratice) ş i , în sfîrş it, că în şcoală se ocupau şi de desen .
Primele tăbliţe cuneiforme cu conţi nut matemat ic , descoperite
la mijlocul secolului trecut, au permis să se stabi lească numai
trăsătur i le principale ale matematici i din Mesopotamia antică.
La început savanţii din Europa occidentală au i nterpretat cu
totul greşi� aceste texte ca fiind religioase , conţinînd „numere
magice" . ln real itate însă , majoritatea covîrşitoare a acestor
texte - sute de mii de tăbliţe - avea u directă legătură c u
activitatea economică a vechilor popoare d i n Mesopota mia . A
fost descoperită biblioteca regelui asirian Assurbanipa l (secolul
al Vi i-lea î . e . n . ) care conţine printre 20 OOO de diferite tăbliţe

44
 Fig. 3. Text cune iform din colecţia babiloniană a
Unive rsită ţ i i Yale . F igura reprezintă un pătrat cu
diagonalele sale . Latura este egală cu 30 (numărul
.es t e scris deasupra laturii superioare din stinga) .
Pe d iagonală este scris numărul ce exprimă . ra­
portul dintre diagonală şi latura 1 , 24 , 51 , 1 0 ; sub
. diagonală este scrisă lungimea e i 4 2 , 2 5 , 36.

şi tăbliţe mate matice datînd din mileniile 1 1 1 - 1 1 î.e.n. Î ncepînd

cu 1916, asiriologul francez F. Thureau- Dangin [63 ] , iar din 1929
specialistul german în istoria matematicii O . Neugebauer [64] ,
[65] au descifrat şi au publ icat un mare număr de texte _ mate-
. matice cuneifor me , care dau o ima gine mai completă asupra
matematicii sumerienilor, akkadienilor şi babilonienilor şi· tot ­
od ată ma i completă decît aceea pe .care ne-o putem face a�upra
matematicii egiptenilor antic i . Dacă ţinem seama că din circa .o
j umătate de milion de tăbliţe, existente în muzeele diferitelor

45
ţări (şi care formează numai o parte din ceea ce este îngropat
sub ruine) , au fost descifrate numai aproximativ 300 ce conţin
texte matematice , ne vom convinge cît de departe sîntem încă
de o imagine completă a gîndirii matematice a vechilor popoa­
re din Mesopotamia .

Sistemul de numeratie. Sistemul de numeratie al sumerie­

nilor şi scrierea nume ;elor -se dezvoltau împreu'nă cu întreaga
lor cultură , concomitent cu dezvoltarea întregii lor scrieri. Ei
scriau cu u n beţişor de trest ie ascuţit , apăsîndu- 1 pe o tăbliţă
de argilă . Iniţial c ifrele erau reprezentate prin apăsarea unui
capăt r·otund : cînd sti letul se punea sub un unghi ascuţit, se
tibţinea elipsa O -semnul unită ţii ; sub un unghi drept rezulta
cercul Q - semnul pentru zece . Ma i tîrziu au început să
folosea scă un capăt ascuţit al stiletului şi semnul unităţii a
devenit semnul cuneiform simplu Î
, semnul lui zece <(
semn _ cuneiform obţinut prin a păsarea unui stilet prism�tic
înclinat .
Sumerienii folosea u în calcule sistemul sexages imal ; în unele
cazuri foloseau şi sistemul zecimal. Î n afară de aceasta, notarea
numerelor prin cifre se făcea consecvent numai în textele de
matematică şi de astronomie, în timp ce pentru indicarea datelor,
a cantităţilor de greutate, a mărimii ariilor ş . a . , foloseau un
procedeu mixt, scriind de exemplu 225 ca „2 me 25" , unde me 1
însemna „o sută" .
La început , pentru · notaţia ordinelor superioare, ci foloseau
semnele ordinelor inferioare scrise în formă mărită . Astfel, un
semn mare pentru 10 însemna 100, iar în sistemul sexagesi­
mal - 60. Două astfel de semne , puse unul a lături de celălalt,

<( )> însemnau 120, iar dacă la mij loc stătea încă semnul 10,
atun�i � ):> însemnau 1 200. În sftrşit, un semn foarte mare
1 Transcrierile din sumeriană se dau cu caractere antiqua , cele din
akkadiană cu ital ice , iar ideogramele a căror citire nu este dezvăluită
cu maj uscul e . - N.T.

46
pentru 10 însemna 3 600. Î n textele nematematice, folosind siste­
mul zecimal, 100 se scria prin semnul Î>- , 1 OOO ca <{ T� .

iar 10 OOO ca « r)i- . Treptat însă , o dată cu simplificarea

ulterioară şi stabilirea uniformităţii scrierii, deosebirea dintre
semnele mari şi mici s-a pierdut şi în cele din urmă au rămas
numai două semne Î şi <( . Î n .modul aces ta , ·faptul că dife­
ritele ord i ne a u încetat să mai fie scrise prin si mboluri deosebite
a dus la a pariţi_a sistemului poziţional, care a j ucat un rol enorm
în dezvoltarea culturii umane .
Cu aj utorul repetării semnelor Î ş1 <( făcea scrierea
, se

tuturor nu merelor . Astfel 21 se · scria «T adică se

folosea u adunarea şi înmulţirea . De altfel, . uneori se folosea şi
scăderea ; de e xemplu, în locul lui 19 se scria 20-1 �ÎT
a1n r� se c itea ca lal avînd semnificaţia termenului ,,făril"".
Mai tîrziu, babilonienii, la fel ca şi egiptenii, au început să

grupeze semnele , însă nu cite 4 , ci cite 3, scr iind 19 ca <( i ;

�i mai tîrziu încă, în epoca Seleuc izilor, acelaşi semn s-a redus la

�, Sensul scrierii era iniţia l de sus în jos, iar ma i tîrziu

de la �tînga la dreapta. Mai întîi se p une�u ordinele superioare,

iar apoi cele inferioare .
Astfel , se notau toate numerele pînă la 59 = � i inclusiv.
Numărul 60 se nota prin acelaşi semn ca şi 1 = Î şi nu prin
repe tarea de 6 ori a semnului <( = 10. Pentru a scrie, de
exemplu , 65 se a dăuga , la semnul lui 60, în dreapta semnul lui 5
şi pentru a nu citi toate acestea ca 1 + 5 = 6, se lăsa între aceste
semne un interva l : Îw . Analog numărul 120 = 2 X 60 se

47
scria prm acelaşi semn ca şi 2 , numărul 180 - ca 3 ş.a.m.d. i
în acelaşi mod se scriau şi numerele ce depă şeau 602 = 3 600;
de exemplu · numărul 10 921 ·3 X 602" + 2 X 60 + 1 se seri�
=

astre 1 m IT î .
Evident , acest procedeu de scriere nu era univoc ; expresia
cuneiformă de ma i sus reprezintă şi un număr de 60 de ori ma i
mare , adică 655 260 şi în genera l va loarea 60n X 1 0 921 . Ma i mult ,
acelaşi procedeu servea şi la notarea fracţiilor, deşi pentru frac-
.. 1 1 1 . 2 . . . 1 e : 1...
ţn e 2 , 3- ş1 a existau ş 1 semne specia Pţ- V , �
.... � VfrN
şi. J>UJ., •

Prin urmare , semnul Î ' -

Iiutea sa 1 nsemnc
.
• - 1
s1 -
• 60
.

, s1 1n acest caz
•
•

o succesiune de cifre reprezenta numărul 3 X tiO + 2 X 1 +

1 1
+
- =
60
1 82 - ; 1nsa semnu l
60
• - î . .
putea 1nsemna s1 -- , ş 1 1n acest
• 602
1 . •

caz - aceeaşi succesiune de cifre reprezenta numărul (3 x 602 + 2 x

X 60 + 1) : 602 • Va loarea reală a numărului se determina după
sensul probleme i . Astfel, în acest s istem nu se putea exprima
semf1ificaţia a bsolută a numerelor _şi deci el nu poate fi consi derat
ca un sistem poziţional riguros . ln fară de aceasta, deoarece în
dcest sistem n u· exista un semn pentru ord inele absente, numărul
p utea fi citit nu numai ca 13 X 60 + 6 = 786,

c i şi ca 13 X 602 + 6 = '16 806 sau ca 13 + � etc. Acest neajuns

60
nu a pare în scrierea numerelor de la 1 la 59, iar pentru numerele
pînă la 3 600 semnul ordinului absent era necesar numai de
59 de ori .
U lterior, în textele de · ma i tîrz iu ordinele absente a u început
să fie no tate prin semnul � . Ac� st semn a fost utilizat analog
p unctului nostru, care se punea între propoziţi i . Astfel , numărul
13 X 602 + (j se scria , spre deosebire de 13 X 60 + 6, astfel :

<( ÎÎÎ :.ţ. îf/ . Semnul * , care· se întîlne�te _ numai în

textele ri:Jai recente decît anul 1500 î .e . n . , nu se punea nici mai
tîrzi;i Ia sfîrş itul numerelor . Cu tot caracterul său rnmipozi-

48
ţional, sistemul sexagesimal al sumerienilor şi babilonienilor
prezenta mari avantaje în efectuarea calculelor ; în particular,
împărţirea se efectua în acest sistem la fe l ca în sistemul nostru
zecimal. Nu erau necesare nici un fel de reguli s peciale pentru
operaţiile cu fracţi i . La fel ca şi cu fracţi ile zecimale, toate ope­
raţiile cu fracţiile sexagesimale se făceau la fel ca şi cu numerele
întregi, doar în rezultatul obţinut trebuia indicat ordinul1•
Sistemul de numeraţie sexagesimal babilonian a aj uns să fie
folosit, după cum vom vedea , de către astronomii statelor elenis­
tice chiar şi mai tîrziu. De aici, el a trecut la noi şi -se foloseşte
şi în prezent la măsurarea unghiurilor şi a timpului .
Cu privire la cauza apariţiei sistemului de numeraţie babilo­
nian au fost mai de mult emise ipoteze variate. Unii presupu­
neau că numărul 60 a fost ales drept bază a sistemului de nume­
raţie, deoarece el are mai mulţi divizori decît alte numere mai
mic i . Alţii afirmau că acest sistem are o origine astronomică :
babilonienii ar fi introdus pentru comoditatea calculului anului
lor de 360 zile, sistemul sexagesi mal, care le servea şi pentru
împărţirea comodă a cercului . La această ipoteză însă a trebuit
să renunţe chiar autorul ei - M . Cantor [21 , vol. I ] , cînd s-a
lămurit că sumerienii cunosteau numai anul solar de 365 zile
şi anul lunar de 354 sau 355 zile . Apoi a fost emisă ipoteza con­
form dflreia sistemul sexagesima l a apărut prin fuziunea a două
sisteme : unul cu baza 6 şi altul cu baza 10, dintre care primul
ar fi existat la sumerieni, celălalt la akka dieni. Dar această
ipoteză nu a fost confirmată de faptele istorice.
Neugebauer [66] a propus o variantă a acestei ipoteze, p lecînd
de la sistemul de măsuri care exista la babilonieni, şi anume :
1 talant = 60 mine, 1 mină = 60 şekeli . ·Acest sistem de greu­
tăţi (şi împreună cu el şi sistemul monetar, deoarece greutatea
argintului servea ca unitate monetară) , conform ipotezei lui
Neugebauer, a apărut din reunirea a două sisteme zecimale de
greutăţi (al sumerienilor şi a l cuceritorilor lor - akkadienii),
avînd fiecare unitatea sa fundamentală proprie de greutate :
unul - mina (ma-na} , celălalt - şekelul (siqlu) . O dată cu
apariţia statului unic, între cele două unităţi s-a stabilit rapor­
tul 60 : 1, care corespundea a proximativ greutăţilor lor, iar
apoi acest sistem de măsuri s-a generalizat în toate procedeele
de calcul.

1 Ceea ce corespundea la stabilirea locului v irgu l e i zec imale în sistemul

actual. - N . R.

4 - Istoria matematicii în antichitate 49

 Dar nici acea.s tă i poteză nu poate fi susţinută c u certitudine .
I . I . Timcenko (vez i [11]) şi I . N . Veselovski [67] considerau că
originea numărului 60 ca bază a si�temului de numeraţie trebuie
căutată în număratul pe degete . ln ceea ce priveşte modul de
scriere poziţional, Vaselovski explică ori ginea lui prin tehnica
calculelor . D_ar şi această ipoteză este o simplă conjectură .
Recent , H . Lewy [68] a emis o nouă ipoteză. Studiul textelor
sumeriene cu caracter economic, recent descoperite , a arătat că
ei aveau un sistem sexagesimal de numeraţie şi un sistem de
măsuri (lungi mi, arii şi capacităţi) , zecima l ; măsurile de greu­
tate lipseau complet . Schimbul nu se făcea prin compararea greu­
tăţilor, ci pe baza comparării capacităţilor . Măsurile de volum
şi de arie sînt cele mai vechi , primele serveau la măsurarea pro­
viziilor ; celelalte - la măsurarea terenurilor agricole . Era nevoie
de măsurarea ari ilor pentru determinarea cantităţii de grîne
necesare la se mănat şi la eva luarea recoltei . Fiecare măsură de
arie era considerată ca bază a unui para lelipiped dreptunghiular
cu înălţ imea de un cot. Această măsură de capacitate avea aceeaşi
denumire ca şi măsura ariei, ce stătea la baza ei .
Chiar din momentul a pariţiei agriculturii, cîmpurile dreptun­
ghiulare erau măsurate cu aj utorul paşilor, iar cîmpurile de
formă neregulată , - prin lungimea perimetrului lor . Mai tîrziu,
s-a introdus circumscrierea unui dreptunghi în j urul cîmp ului
şi, măsurîndu-se şi înmulţindu-se între ele lungimea şi lăţimea
acestuia , se scădea din rezultat aria fîşiilor de prisos . Aceasta
din urmă nu era măsurată direct, ci calculată din cantitatea de
grîne folosită pentru semănarea ei, ceea ce era uşurat de existenţa
plugului-semănătoare şi de normel.e cantităţii de seminţe rapor­
tate la unitatea de lu-.. g ime a brazdei şi a distanţei dintre brazde ,
stabilite în decurs de mileni i . La baza sistemului zecimal al
măsurilor de capacitate stătea iniţial un ku (aproximativ 871 g) ,
raţia de orz pe zi a unui sclav matur . Celela lte măsuri se rapor­
tau la .aceasta în rapoartele 1 : 10 : 100.
Mai tîrziu însă, la baza sistemului măsurilor de capacitate a
fost pusă raţia pe o lună , . şi deoarece luna era cons iderată egală
cu 30 zile, această raţie lunară era egală cu 30 ku = 1 simdu.
Ambele serii de măsuri s-au reunit apoi într-una singură : 1 ku,
10 ku, 30 ku, 1 00 ku, 3 OOO ku. Î n acest şir, Î!J. afară de 10, exista
dej a o a doua unitate, 30, care nu este o putere a lui 10. Mai
tîrziu, în timpul regilor akkadieni, cea de-a doua unitate, 30,
a fost înlocuită prin a lta - 60. Această înlocuire era cerută de
trecerea de la alimentarea cu grăunţe coapte la cele măc inate,

50
un aliment mai fin, dar mai puţin hrănitor ; de aceea , sclavii
căpătau acum raţia lunară de 60 ku, normă care îna inte era dată
numai meseriaşilor şi membrilor societăţii sclavagiste timpurii
aflaţi mai sus din punct de vedere social, respectiv s-a dublat
îri mod corespunzător şi norma semănatului. Astfel, s-a obţinut
acum seria de măsuri : 1, 10, 60, 600, 6 OOO din care, în afară de
înlocuirea lui 30 cu 60, a dispărut măsura 100. Î n sfîrşit, cea
de-a doua unitate 60 a început să fie considerată drept „marea
unitate" si seria s-a transformat în sistemul de numeratie sexa­
gesimal babilonian 1 , 10, 60, 600, 3 600 cu două unităţi lO şi 60.
Cercetările lingvistice arată că trecerea de la sistemul zecimal la
cel sexagesimal s-a încheiat încă înainte de epoca sumeriană .
Operaţiile aritmetice. [57 ] , [69] , [70] . Spre deosebire de egip­
teni care , după cum am văzut , în îndreptarele lor pentru şcoală
treceau schemele de calcul, babilonienii indicau numai rezul­
tatele calculelor. Astfel, de exemplu, ei scr iau : „1 1 0 şi 26 40
sînt a dunate şi se obţine 1 36 40" , ceea ce în notaţia noastră
trebuie citit astfel : 1 x602 + 10 x60+26 x60+40 = 1 x602+36 x
X60+40. Scăderea se efectua la fe l ca adunarea .
Spre deosebire de egipteni , care reduceau înmulţirea la du­
:ţilare , babilonienii o efectuau direct , operînd la fel ca şi noi,
ordin cu ordin. Deoarece însă în acest scop trebuiau să ţină minte
tabla de înmulţire de la 2 x2 pînă la 59 x59, formată din 1 711
produse, ceea ce este practic i mposibil, ei recurgeau la table de
înmulţire, gata confecţionate . Fiecare dintre aceste table con­
ţinea produsul unui număr dat „cap de coloană" cu toţi factorii
de la 1 pînă la 20, precum şi cu 30, 40 şi 50. Tablele nu erau
alcătuite pentru toate numerele date drept capete de coloană de
la 1 la 59, ci numai pentru numerele ce nu aveau alţi divizori
în afară de 2, 3, 5, cu o singură excepţie : numărul 7 era de ase­
menea cap de coloană, datorită c�rui fapt toate numerele din
primul 1 0 erau capete de coloană . ln afară de tablele de înmul­
ţire, erau larg răspîndite tabelele valorilor rec iproce. Dăm pri­
mele două şi ultimele două rînduri dintr-un a stfel de tabel, înlo­
cuind semnele cuneiforme cu semnele noastre :
2 30
3 20

1 20 45
1 21 44 26 40

4*
sau în transcr iere actuală :
1 30

2 60

1 20

3 60

1 45

80 60 2

1 1 60 OOO

81 604

Este remarcabil faptul că pentru valoarea reciprocă a lui 7

tabelul indică valoarea aproximativă de 8 34 17 8 34 1 7 , adică
. . 8 -34 17 8 . 31, 17
fractia
.. .
sexages1ma 1-a peno d 1ca + +
- + +-+-
- - -- ,

w w w w � w
care nu era întreruptă la ni mereală, ci numai după două perioade .
Alături de aceasta s-a găsit un tabel care conţine expresiile apro­
xi mative ale valori lor reci proce a le numerelor 7, 1 1 , 1 3 , 14 şi 17
cu aj utorul unei fracţii sexa gesimale finite ; în tabel este indicat ,
de exemplu , că 8 34 1G 59 este mai mic, iar 8 34 18 mai mare
decît valoarea rec iprocă a numărului 7 . Pe de altă parte, într-o
serie de tabele de valori reci proce , se menţiona pur şi simplu
că numărul 7 nu are valoare reciprocă (adică nu se exprimă
printr-o fracţie sexagesimală finită) . Este evident că aceste tabele
a parţin diferitelor nivele istorice de dezvoltare a matematicii
babiloniene , care la sfîrşit a izbut it să ajungă h. ideea proce­
sului aritmet ic periodic infinit.
Tabelele de valori reciproce serveau la efectuarea împărţirii :
se căuta în tabel valoarea reciprocă !1 împărţitorului , iar apoi
se îmnulţea cu aceasta deîmpărţitul. ln cazul în care tabelul nu
conţinea va loarea reciprocă, rezultatul era calculat cu aproxi­
maţie. Mai tîrziu, babilonienii au început să aplice şi metoda
împărţirii ordi n cu ordin, asemănătoare celei de astăz i .
Alături -O e tablele d e inmulţire ş i tabelele d e valori rec iproce,
existau tabelele de pătrate şi de rădăcini pătrate, de cuburi şi
de rădăcini cubice , de sume de pătrate şi de cuburi, de puteri
ale unui număr dat , şi chiar tabele de valori pentru o anumită
putere.
 Probleme de aritmetică şi rezolvarea lor. Problemele ce se
întîlnesc în textele matematice cuneiforme se referă la perioade
istor ice diferite dintr-un interval de aproximativ 1 500 de ani .
Ele sînt eterogene atît prin conţinutul lor, cit şi prin felul expu­
neri i şi prin nivelul gîndirii matematice . Unele tăbliţe conţin
problema împreună cu rezolvarea ei completă , altele însă numai
condiţiile problemelor. Uneori , datorită caracterului înghesuit
al scrierii cuneiforme şi a conciziei extreme a expunerii, circa
200 de astfel de probleme încap pe cele două feţe a le unei tăbliţe
de 8 x4 cm 2 • Datele numerice în problemele luate din practică ,
sau care imită probleme practice , sînt astfel a lese, incit să uşureze
calculul cu aj utorul tabelelor . Problemele cu numere abstracte
sînt, de regulă , grupate astfe l incit încep cu cele simple şi trec
la cele mai complicate referindu-se totuşi la un acelaşi tip . De
exemplu, este dat un şir întreg de probleme în care se cere să se
determine două numere , astfel incit produsul lor , x• y =600 şi
să satisfacă o a doua condiţie, care este dată prin expres ii din ce
în ce mai complicate începînd cu x+y =50 şi pînă la

( 3x + 2y)2 :3 { r � (x + y) - r � + 11 (x y)r + (x+y)2}

+ 4 - =

= 1 7 100,
toate aceste probleme avînd soluţia x = 30 , y = 20. De a1c1
se vede că pentru autor era neesenţial dacă elevul ştia rezulta­
tul , atenţia principală fiind acordată însuşirii metodei de re­
zolvare .
Î n toate problemele, la fel ca şi la egipteni, a par numa i numere
concrete, însă incontestab il autorul viza cazul general . Această
tratare generalizatoare este indicată şi de faptul că înmulţirea
se făcea şi în cazul în care factorul era egal cu unu şi că acolo unde
noi scriem x + y babilonienii scriau , de exemplu, „5
lătimii si
+3 - suma
' ' a lungi mii".
La ac est procedeu abstract , generalizator de gîndire, contribuia
întregul caracter al scrierii babilonienilor . Î mprumutînd scrierea
cuneiformă de la sumerieni, folosind limba lor în ştiinţă şi în
a ctivitatea economică în decurs de multe secole, babilonienii
pronunţau totuşi hieroglifele sumeriene în felul lor , păstrînd însă
sensul acestora . Datorită acestui fapt , din moment ce un acelaşi
simbol putea avea diferite semnificaţii fonet ice (sumeriană şi
bab iloniană) , nu era greu de însuşit ideea că , de exemplu , „lăţi­
mea" este nu numai lăţime, ci, în genera l , şi orice mărime abstractă

53
necunoscută . Î n modul acesta , nu mai rămînea mult pentru
a se ridica pînă la treapta următoare de abstracţie , pînă la algebră ,
însă au trebuit să se cree�e condiţii istorice cu totul diferite
pentru ca această posibilitate să se tra nsforme în realitate . •

Printre problemele de aritmetică există multe relative la cal­

cularea dohînzii (mai tîrziu, în Roma antică , apoi în Veneţia ,
cînd dohînda era raportată la sută , s-a început să se vorbească
de „procente") , pe care cămătarii babilonieni o calculau la fie­
care 60 de unităţi , şi anume pe an : 12 şekeli la 1 mină (adică la
60 de şckeli) . Î n probleme se cere ca , fiind dată valoarea dohînzi i
p e un a n , s ă s e determine mărimea capitalului iniţial ; s ă s e gă­
sească capita lul după adăugarea dohînzii şi , în raport cu dohînda,
determinarea numărului de ani în care capitalul iniţial creşte ,
pînă la o sumă dată etc . Astfel de probleme erau rezolvate arit­
metic , pas cu pas, util izîndu-se construirea şi compararea unor
pro_gresi i aritmetice şi geometrice.
Asemenea progresi i , la fel ca şi la egipteni , au apărut şi în
probleme relat iv la împărţirea sumelor de hani . Astfe l, de exem-
�
plu, se cerea să se împartă 1 mine de argint între 10 fraţi,
astfel încît cotele-părţi ale fraţilor să formeze o progresie arit­
metică, ştiind că cota celui de-al optulea frate este egală cu
6 şekeli .
Problema era rezolvată astfel : la început se determina cota­
parte ce revenea fiecărui frate în medie , adică 10 şekeli ; apoi
suma cotelor fraţilor 8 şi 3 (20 de şekeli) . Mai departe , surplusul
cotei fratelui 3 asupra cote i fratelui 8 (8 şekeli) ş i , în sfîrşit , sur­
plusul căutat , adică diferenţa cotelor pro gresiei date . Rezolvarea
care se făcea pe cale aritmetică , după un plan gînd it , presupunea
cunoaşterea proprietăţilor progresiei aritmetice , însă nu se folo­
seau formule algebrice sub formă explicită . Problemele de pro­
gresie geometrică , precum şi cele în care este determinată suma
pătratelor numerelor, prescripţia după care se făcea calculul,
indică cu toată c laritatea că matematicianul babilonian cunoş­
tea regulile genera le de sumare a progresii lor aritmetice şi geo­
metrice , p recum şi a pătratelor numerelor.

Probleme de geometrie. Printre problemele pe care babilonienii

le rezolvau de asemenea pe cale aritmetică, fac parte şi cele pri­
vind determinarea lungi milor şi ariilor de împărţirea parcelelor
de teren, sau a volumelor excav.ate la săpături, a dîmhurilor ş i

54
 a construcţiilor ş i calculul numărului de oameni necesari pentru
lucrările de teren sau lucrări de construcţie . Acestea sînt probleme
de geometrie pe care apoi le rezolvăm cu ajutorul ecuaţiilor de
gradul întîi ( liniare) cu o singură necunoscută sau sisteme de
ecuaţii liniare cu ma i multe necunoscute . Î nsă babilonienii ope­
rau, chiar atunci cînd număru l necunoscutelor aj ungea pînă la 5,
numa i cu mărim ile cunoscute date şi nu cu mărimile necunoscute ,
aşa cum se obişnuieşte în algebră . Această metodă (algebr ică) era
folosită de ei î n probleme , luate tot din geometrie, care duceau ,
exprimîndu-ne în l imbajul actual, la ecuaţii pătratice sau la
ecuaţi i de grad mai înalt .
Aşa-numita „teoremă a lui Pitagora" era cunoscută babilonie­
n ilor cu peste 1 OOO de ani înaintea lui Pita gora . Babilonienii
o foloseau larg ş i ea servea drept sursă de probleme pentru „ecua­
ţii pătratice" . De exemplu , se ca lcula cantitatea de grăunţe ne­
cesai:ă pentru însămînţarea unui cîmp de forma unui triunghi
isoscel cu laturi date ; se determina deplasarea orizontală a capă­
tului inferior al unei bare verticale de lungime dată, atunci cînd
capătul ei superior se lăsa cu o cantitate dată , se determina lun­
gimea coardei după săgeata segmentului care o subîntinde şi a
perimetrului circumferinţei luînd 7t = 3 ; se căutau dimensiunile
fi gurilor geometrice (de exemplu, ale unu i triunghi dreptunghic,
ale secţiunii unui val de apărare, ale împărţirii triunghiului în
benzi , „canale" , paralele cu haza şi altele) . S-a u găsit şi multe
tăbliţe · cu probleme pur geometrice care nu erau îmbrăcate în
forma „aplicativă" .
Î nsuşi faptu l că babilonienii cunoşteau „teorema lu i Pitagora"
de monstrează că e i aveau cunoştinţe geometrice destul de solide.
Ei foloseau lar.g asemănarea figurilor geometrice , de aceea nu
este exclus ca această teoremă să fi fost dedusă tocmai cu aj uto­
rul asemănări i . Cazurile particulare puteau fi găsite fie pe cale
pur aritmetică, examinînd tabelele de pătrate , fie pe cale geo­
metrică intuitivă. De exemplu, din examinarea pătratului format
prin adăugarea la un pătrat dat a patru triunghiuri dreptunghice
isoscele în care este împărţit pătratul de d ia gonalele sale (ac eastă
figură se întîlnea de mult în ornamente , de exemplu , la parche­
tarea podelelor cu plăci) .
Ca exemplu , amintim tăbliţa care conţine figura unui pătrat
a cărui latură este notată cu 30, iar dia gonalele sînt e gale cu
25 35 24 51 10
• �2 +
'ol - +- , · a d"ica cu pro d usu l l u1 30 prm 1 + - +
V . . - +
- ·

60 603 60 602 608

Aici ultimul număr este egal cu V2 cu o eroare mai mică decît
22 .
-- , a d"1ca cu 5 zec1ma l e exacte .
�

60'

Î n alte cazuri, se folosea aproximaţia V2 � 1 + :� , corectă

pînă la 2 zecima le . Un mare interes îl manifestau babilonienii
faţă de triunghiurile „pitagoreice" , adică triunghiuri drept­
unghice, ale căror laturi sînt măsurate de numere întregi . S-a
găsit o tăbliţă care conţine 15 astfel de triunghiuri (în ea sînt
c2
date
a2
-, b, c,
unde a2 +
b2 = c2),
în primul triunghi raportul
.. 59 ao . . .
catete 1 or f un d ega 1 cu -
+
, a d 1că aproapiat d e unu, iar
-
. 60 60 .
ultimul triunghi fiind apropiat de triunghiul cu unghiurile 30 şi
60°. Este evident că astfel de triunghiuri serveau pentru scopuri
practice. Totodată , căutarea lor arată profunzimea remarcabilă
a babilonienilor în înţelegerea problemelor pe care le considerăm
azi ca făcînd parte din teoria numerelor .

"Ecuaţiile" babilonienilor. Î n rezolvarea „ecuaţiilor pătratice"

(aşa cum numim astăzi aceste probleme) , babi lonienii aplicau
procedeul de rezolvare a problemelor abstracte în care necunoscu­
tele erau numite fie „lungime" , „lăţime" , şi produsul lor „arie" ,
fie „deînmulţit" ( igi) , iar valoarea rec iprocă a acesteia „înmul­
ţitorul" ( igi-bi) . Dăm un exemplu de astfel de problemă şi de
rezolvare a e i .
„Deînmulţitul_ şi înmulţitorul 2 O O 33 20. Î nmulţeşte c u [O]
1 1
30, O O 16 40 . lnmulţeşte O O 16 40 cu O O 16 40. O O 33 20 1 1
1
4 37 46 40. Scade de aici . Rămîne [O O O] 33 20 4 37 46 40. Ce
trebuie înmulţit cu ce pentru a obţine [O O O ] 33 20 4 37 46 40?
Î nmulţeşte [O O] 44 43 20 cu [O O ] 44 43 20. [O O O] 33 20 4 37 46
1
40 ; adaugă [O O O] 44 43 20 la O O 16 40 O 45 deînmulţitul. ·1
Scade [O O] 44 43 20 din 1
O O 16 40 : [O] 59 1 5 33 20 înmu l­
ţitorul" .
Dacă exprimăm această problemă şi cele asemănătoare ei, pre­
cum şi rezolvarea lor în notaţia algebrică actua lă , obţinem
x + : = a; x = ; + y { ;)2- 1 ; : = ; - V(;) 2 - 1·
U n alt tip d e probleme i a î n limbaj ul actual forma + y = a, x
x • y
b ; la această „formă normală" s e reduc toate problemele
=

babiloniene, chi ar şi cele mai com pli cate pe care le rezolvăm cu

56
ajutorul ecuaţi ilor pătratice . Soluţia se obţine în acest caz cu
ajutorul unei necunoscute aj utătoare . Din faptul că x + y a, =

rezultă că cu cit una dintre necunoscute este mai mare decît .!!.._ ,
• 2
cu atît cealaltă este mai mică decît .!!.._ Punînd , de aceea , X = .!!.._ +
• z,
2 2
y =�- z, obţinem . (; + ) (; ) b, de unde
z - z = z =
V ..,.( -;. ..,.y.�--b-.
Î n modul acesta , deşi babi lonienii nu foloseau simboluri a l ge­
brice , ei rezolvau totuşi probleme prin metoda algebrică , deoarece
rezolvarea urma un anumit plan şi problemele diverse sau reduse
prin diferite procedee la un tip unic şi pentru rezolvarea mecanică
a acestuia existau reguli generale (j ucînd rolul formulelor
noastre . ) Şi în cazurile în care problemele erau formulate ca pro­
bleme geometrice, babilonienii operau cu mărimile ca şi cu
numere, adunau „lungimi" ti „ari i" fără ca semnificaţia ace stora
să fie limitată la imaginii� · spaţiale, fără să lege fiecare trans­
formare separată de interpretarea concretă ce reieşea din datele
problemei .
După ipoteza lui Neugebauer [71 ] , procedeul de a introduce o
necunoscută aj utătoare a servit babi lonienilor ş i pentru a obţine
regulile de formare a „numerelor pitagoreice" .
Deoarece ba bilonienii nu indicau, în probleme, procedeele
de calcu l , ci treceau numai rezultatele de-a gata , împreună cu
prescripţia , „fă aşa" , putem formula ipoteze mai mult sau mai
puţin fundamentate asupra felului cum extrăgeau ei rădăcina pă­
trată din numere . Este posibil ca ei să fi procedat după regula co-
respunzătoare formulei noastre V a2 + :::::;; a + b2 b2
/2a, unde a este
pătratul perfect cel mai mare cuprins în numărul de sub
radical. Este posibil, de asemenea , ca, încercînd să determine
valoarea lui V2, ei să fi luat ca primă aproximaţie mai întîi pe
-32 = 0 . .
(-23 )2
.
603 .
1 + - si veri'f'icind
.
• =

.
1560
2 + - sa- ob serve că ea este
20
. .
mai mare ; prin urmare 2 : - 32
1 +
60-
este mai mică . A tunci
=

ei luau valoarea medie a celor două va lori _!_

2 (1 + 6030 + 1 + 6020) =
= 1 + 6025• care reprezintă una dintre va lorile aproximative
2
utilizate de babilonieni . Iterarea acestui proces dădea ( 1 + 5 ) 2 =
60
57
= 2+ - , iar. aceasta arata
25
- că 1 + - este o aproximaţie prin
25 . . .

602

• - . d 2 : j 1 1 + - - - , ei. obtmeau
e xces ; 1 mparţm + 25
-
60
=
1 .
60
2 24
60
+
42

60
+ 21

603 '
o aproximaţie prin lipsă şi luînd media acestor două obţinem
1 (1 + 1 +
+
25 24
+
42 ) 1+
+
21
=
1 0 adica- cea24
+
51
+
'
.

2 60 60 602 602 60 602 603

de-a doua va loare aproxi mativă uti lizată de babi lonieni . Pe
aceea s' i cale a fost obtinută
' posibi l aproximatia
' V 3 = 1 + 45 .
60
Aceeaşi metodă a fost folosită 2 OOO de ani mai tîrziu ' de către
Ptole meu pentru calculul ce lebrelor sale tabele .
Trebuie să remarcăm că această „metodă babiloniană" de ex­
tragere a rădăcinii pătrate poate fi a p licată şi pentru determi­
narea valorii lui t'1 a . Dacă b1 este prima aproximaţie (găsită
prin încercări) , atunci scriem c1 = � s, i aproxi matia a doua
b„ 11-1 J

- 1 - [ (n - 1 ) b1 ci ] . Iterînd acest proces, care-după

va fi b2 =

n-1
+ ·

cum se poate arăta uşor - este convergent, se poate extrage

rădăcina cu o precizie oricît de mare , deşi pentru scopuri practice
chiar b2 poate furniza o valoare satisfăcătoare .
La babilonieni se întîlneau, de asemenea , probleme pe care
noi le rezolvăm cu ajutorul ecuaţii lor de gradul trei şi tipuri spe­
ciale de ecuaţi i de gradu l 4 ,, 5 şi 6 care pot fi uşor reduse la
ecuaţii pătratice sau cubice . l n problemele de acest gen se cere,
de obicei , să se determine „ lungimea" , „lăţimea" , „adîncimea" ,
„volumul pămîntului săpat" , aceste noţiuni fiind însă percepute
abstract, ceea ce se vede din faptul că „vo lumul" sau produsul
xyz se adună fără restricţi i cu „secţiunea", adică cu produsul xy.
Problemele de genul ax3 + x2 = c erau reduse la „forma nor­
ma lă" x3 + x2 = d şi apoi x era determinat cu aj utorul tabele lor
de rădăcini a le acestui tip de ecuaţi i . Î n prezent este încă impo­
sibil a decide după ce s-au ghidat babilonienii realizînd această
reducere dacă ei se bazau pe ima gini geometrice, aşa cum presu­
pun unii istorici ai matematicii, sau dacă judecau pur „algebric",
după cum presupun alţii . Deocamdată a rămas complet nedes­
cifrat procedeul de rezolvare de către babi lonieni a unor ecuaţii
şi mai grele, de forma ax3 + bx2 + ex = d. De asemenea nu
este clar cum foloseau ei tabe lele rădăcini lor ecuaţiilor x3 + x2=d.
 Nivelul general al matematicii babiloniene. Pînă nu de mult ,
se considera că cunoştinţele de geometrie a le vechilor babi lonieni
erau mai prej os decît cunoştinţele lor de aritmetică şi de algebră .
Din faptul că în tabelele numeri ce ale coeficienţilor tehnici datele
asupra „cărămizi lor" , „aramei", „vasului comercial" , „orzului",
„moştenirii" ş.a .m .d. a lternează cu cuvintele „triunghi" ş i „seg­
ment c ircular" , Neugehauer trăgea concluzia că geometria nu
era consi derată ca o teorie de sine stătătoare , c i numai ca o sumă
de procedee pentru măsurători practice. Se amintea faptul că ,
a lături de formule exacte , se întîlnesc formu le doar aproximative .
Se credea, de asemenea, că babilonienii considerau lungimea
circumferinţei ega lă cu 3 diametre, ceea ce este mult inferior
pre_ciziei cu c are lucrau egipteni i .
I n anul 1939 însă, î n Suza (vechea capitală a Elamului) , au
fost gă site noi texte cuneiforme cu conţinut matematic, desci­
frate ş i publicate în 1950 de către Bruins. Această nouă desco­
per ire a arătat că cunoştinţ ele de geometrie a le vechi lor habj­
lonieni erau la un nivel înalt . Pe una dintre tăhlite ' era rezolvată
problema de calcul a razei cercului circumscris unui triunghi
isoscel cu haza egală cu 60 şi cu laturi le ega le cu 50 ; raza este
egală cu 31 + 1 5 Pe o altă tăbliţă se caută raza cercului înscris
•

60

într-un hexagon regulat, de unde rezultă că a1c1 V3 este luat

ega l cu 1 + t.� . Interesul cel mai mare îl prezintă o tăbliţă care
60
conţine o listă a unor coeficienţi tehnici printre care există şi
date ce caracterizează un triunghi echilateral , un pătrat, penta­
gon , hexa gon şi heptagon şi cerc . D in ti'ibliţă rezultă că babi­
lonienii foloseau a ici următoarea valoare aproximativă :

7t � 3 + � + 3 0 , adică 7t � 3 , 125.
60 602

Î ntr-una dintre probleme se cere să se împartă un triunghi

dreptunghic într-un triunghi a semenea lui şi într-un trapez , astfel
încît produsele părţi lor laturi lor , precum şi produsele părţi lor
arii lor să fie mărimi date , ipotenuza triunghiu lui mai mic fiind
dată . Este remarcabi l faptul că produsul ariei cu o arie nu putea
fi nicidecum prezentat senzoria l-intuitiv , ceea ce înseamnă c ă
afirmaţia asupra gîndirii algebrice abstracte dezvoltatt a babi­
lonieni lor nu poate fi contestat ă . Una dintre tăbliţe conţine de

59
ase menea o problemă care conduc e , exprimîndu-ne în li mbaj ul
modern, la o ecuaţie de gra dul 8 , în timp ce îna inte ne erau cunos­
cute numai probleme conducînd cel mult la ecuaţii de gradul 6 .
Noile documente , al căror număr creşte mereu , arată clar că
nivelul cunoştinţelor de matematică a le babilonienilor a fost
mult mai îna lt decît a părut mai înainte, pe baza doar a unui
număr mic de descifrări corect interpretate .
Comparînd matematica Mesopotamiei antice c u matematica
Egiptului antic , observăm că o dată cu specificul său - deose­
birea în sistemul de numeratie si în tehnica de calcul - în stiinta
celor două ţări existau mul ie t ;ăsături comune , datorită co � dit' ii­
lor economice şi sociale asemănătoare ce domneau în ele . în
a mbele state se rezolvau probleme cerute de necesităţile irigaţiei ,
agriculturii, construcţiilor , evidenţei contabile şi relaţii lor de
proprietate, precum şi de măsurare a timpului . Problemele erau
expuse dogmatic, fără funda mentări şi· fără demonstraţi i , deşi
este abso lut evident că rezultatele nu puteau fi obţinute în mod
exclusiv pe cale empirică, ci presupuneau o gîndire teoretică .
Astfel , pe măsură ce s-au găsit noi documente istorice, necunoscute
înainte , s-au schimbat şi concepţiile noastre asupra nivelului
c unoşti nţelor de matematică al babilonienilor . Acest nivel s-a
dovedit a fi cu mult mai înalt decît se considera înainte , inclusiv
în domeniul geometriei . Există, de aceea , temei pentru a admite
că şi aprecierea noastră asupra matematicii egiptene , bazată pe
izvoare foarte sărace , va fi găsită incompletă atunci cînd vor fi
descoperite noi date .
Metoda algebrică de gîndire, pregătită încă în sinul aritmetici i
ş.i geometriei elementare în societatea sclavagistă ti mpurie, a
trecut apo i , împreună cu a lte moşteniri culturale, de la cele două
mari popoare ale Orientului antic la indieni şi grec i (posibil şi
în China) , iar de aici, prin mij locirea arabilor şi a popoarelor Asiei
M ij locii , la popoarele Europei .
Matematica altor popoare .din Or'entul Apropiat. Arheologii
au descoperit în partea de nord-est a Mesopota miei monumente
datînd din cel de-al patrulea mileniu î.e.n. , aparţinînd unei cul­
turi vechi pentru care sînt caracteristice ornamente geometrice
pe vase de argilă . Mai tîrziu s-a format aici un puternic stat scla­
vagist asirian, care ş i-a atins înflorirea la mij locul celui de-al
doi lea mileniu î . e . n . şi în secolele I X- VI I . Asiria , stat mare ,
care şi-a supus nenumărate popoare vecine şi a făcut comerţ cu
ţăr i îndepărtate , dispunea de o tehnică puternic dezvoltată , arhi-

60
tectură, armate de geniu speciale, o organizare a comunicaţii lor
de stat, o tehnică admirabil organizată a constru irii şoselelor ,
un sistem minuţios elaborat de impozite pentru care se făcea
period ic un recensămînt al popu laţiei şi al averi i . Este clar că
fără · cunoştinţe matematice dezvoltate aceste rea lizări cultura le
ar fi fost i mposib i le . Asirienii foloseau moştenirea sumerieni lor
şi cultura babiloniană , inclusiv în domeniul matematicii . Pro­
blema contribuţiei proprie asirienilor în matematică nu a fost
încă îndeajuns studiată .
La fel stau lucrurile şi cu alte popoare vechi care au format
state sclavagiste timpurii în Orientul Apropiat . Astfel sînt hitiţii
care populau partea de răsărit a Asiei Mici ş i Siria de nord ,
unde , începînd cu al trei lea mileniu î . e .n. , ei au format un mare
stat sclavagi st cu oraşe mari . Documentele hieroglifice , iar apoi
cuneiforme ale hitiţi lor , desc ifrate de cunoscutul savant ceh
B. Hrozny, ne arată că în legislaţia secolului XIV î . e . n . exista
e � hivalentul, stabilit de stat , al unităţilor în greutate de metal,
ş1 a nume :
„ 240 unităţi de greutate de aramă 4 mine de aramă
= 1 =

şekel de argint" , ceea ce ne arată c lar că hitiţ i i foloseau sistemul

de pumeraţie sexagesimal preluat de la sumerieni şi babilonieni.
I n Siria şi Fenicia , unde au apărut în al treilea mileniu î . e . n .
state sclavagiste c u meşteşuguri dezvoltate , cu comerţ maritim
şi comerţ pe uscat , e�istau scrierea alfabetică şi sisteme de nume­
raţie nepoziţionale. In sistemul sirian existau semnele specia le :
1 -= . 1 . 2 = 1-'. s = -" . 10 = 7 , zo = O. 100 = 1 1 ;

prin combinaţia lor se formau semnele celorlalte numere, de exem­

plu :

( ( = 7, (2 = 1-'7 , 15 = -j . f6 = rj , 30 = 70 , 40 = 00 ,

50 = 7 0 0 , 60 = 0 0 0 , 70 = 70 0 0 , 80 = 0 0 0 0 ,

90 = 70 0 0 0 , 200 = 711
Î n numeraţia fenicienilor existau semnele speciale :

I= 1, /O = -., 20 = I/, IOO = pi

61
din care se formau semnele celorla lte numerale, acestea fiind
grupate cite 3 ; astfel se scriau :
2 = 11, 5 = 111, 4 = \ 111, 5 = 11 1 1 1 , 6 = 1 11 1 1 1 , 7 = \ 1 11 1 1 1 ,

8 = 11 1 1 1 1 1 1 , 9 = 1 11 1 1 1 1 1 1 , 1 1 = i---, , 12 = 1 1 � , f5 = 1 1 1 1 1 � ,

/6 = 1 1 1 1 1 1 -... , ;o = -. H, 4o = lflf, go = --1111111-1 , 2 oo = Pl l

Sistemul fenician de numeraţie are , se pare, origine comună

cu cel babilonian. Aceasta o arată asemănarea semne lor pentru
1 şi 10 (faptul că semnele pentru 10 sînt orientate în sensuri dife­
rite se explică prin aceea că babilonieni i scriau de la stînga la
dreapta , iar fenic ienii de la dreapta la stînga) , sistemul fenician
fi ind probabil mai vechi. Semnul lu i 1 reprezenta, se pare, un
deget , iar semnul lui 1 0 cele două mîi ni, semnul lui 20 „un om
întreg" (acest semn era părăsit de babilonieni) . Este posibil ca
la babi lonieni să fi existat un semn analog semnului fenician
pentru 100, care poate însemna 60 (dacă în sistemu l de numeraţie
fenician excludem semnul pentru 100, se obţine un sistem pozi­
ţional) .
Scrierea poziţională (ca ş i în alte limbi semitice , în li mba
feniciană se scriau numa i consoanele) a provenit din scrierea
h ieroglifică care a apărut sub influenţa scrierii egiptene . Din
literele feniciene au apărut apoi literele evreieşti , arabe şi gre­
ceşt i , iar din acestea din urmă literele latine şi slavone . Î n modul
acesta , fenicieni lor le aparţine una dintre cele ma i mari contri­
buţii la cultura mondială : crearea alfabetului .
Fenicienii ş i vechii evrei (înrudiţi c u primi i) , î n statele cărora
scribii j ucau un rol important, foloseau împreună cu scrierea
a lfabetică şi notaţia a lfabetică a numerelor, bazată pe sistemul
zecimal de numeratie a a lfabetului lor .
Î n numeraţia alf� betică a vechi lor evrei cele 22 de litere ale
alfabetului Oa care se adăugau 5 litere sub forma în care se scriau
la sfîrşitul cuvintelor) , erau tocmai suficiente pentru notaţia

cifrelor : de la N la � (1 - 9) , d e la ' la '!f ( 1 0 - 90) , de

la f' la y ( 1 00 --'- !)00) : pe n t ru a d i s t i n gt· c i frele de lit er e ,

deasupra literelor cu se m n i fica ţie n u mer ică se punea un punct .

�u merele 1 OOO şi 111ai nrn r i ca I OOO ern u notate cu aceleaşi
I i t c rc ca I şi 2, ad ică ._tit , !J , ş . a . 1 11 . d . , însă d e asup r a lor se

62
pu neau două puncte sau '1t -litera iniţ ială a cuvîntului şinaim
...
(doi) : de exemplu N . Astfel , de exemplu , numărul 1 1 19 se
+
scria, ţi nînd seama de scrierea de la dreapta la stînga , astfel � „ VN
Ace st procedeu de scriere a numerelor permitea să se asoc ieze
fiecărui cuvînt o anum ită valoare numerică , fapt pe care a fost
construită mai tîrziu mistica cabalistică a numerelor (gema tria) .
Astfel, de exemplu , coincidenţa îÎl.tîmplătoare : suma semnifica-
ţ iilor numerice a le literelor cuvîntului an l"'1 � tV dădea 355,
ceea ce coincidea cu mlmărul de zile din anul lunar a ntic a l evrei ­
lor , era considerată ca o manifestare a providenţe i d ivine .
Vechii evrei a u împrumutat cunoştinţele matematice de la
babi lonien i şi egi pteni . TI , aşa cum arată Vechiul Testament, era
considerat ca fiind e ga l cu 3 . A,.stfe l , povestind de spre palatul rege­
lui Solomo n, cartea a treia a Impăraţi lor (cap . V I I , versetul 23)
spune : „Şi a făcut mare turnată din aramă - de la marginea
ei pînă la margine sînt zece coţi, şi un şnur de tre izeci de coţi
o cuprind e de jur împrej ur" . Despre aceeaşi „mare de aramă" ,
dar acum nu la palatul lui Solomon, ci la templu l construit de
acesta , se vorbeşte aproape cu acelea şi cuvi nte ş i în a doua carte
Paralipomenon (cap . I V, versetul 2) .
Matematica babiloniană a fost preluată şi de vechii locuitori
ai Iranului . Vechii locuitori ai Peninsulei Apeninilor (etrusci i)
avea u , al ături de scrierea obişnuită , o notaţie specială pentru
numere . Existau şi germeni ai matematicii elementare , însă
latura matemati că a culturii lor este puţin studiată .
Pentru a păstra integritatea expunerii vom omite aici matema­
tica din India şi China a ntică , care sînt tratate în a doua carte .
Ne vom opri încă asupra poporului maya , care ajunsese la o
remarcabilă cu ltură .

Matematica şi numeraţia la poporul maya [72, 73, 74] . Î n

America centrală , în Peninsula Yukatan d i n Golful Mexic , po­
porul indian maya a trecut cam în primul mi leniu î . e . n . la a gricul­
tură extensivă , la cultivarea plantei porumbu lui , care a devenit
adevărata bază a vieţii materiale a acestui popor , de unde îş i
trage şi numele [ma îs- porumb] . Mai tîrziu , s-a format a i ci o
societate sc lava gistă timpurie , care a atins în secolele I V - V I e . n .
cea mai mare înflorire . Ea a existat pînă la cuceririle spaniole din

63
1527-1697 . Statul Maya era condus de către preoţi supremi ,
suverani ereditari . Uneltele lor erau d e lemn ş i d e piatră, iar
metalul servea numai pentru ornamente . Roata n u era folosită
nici în olărit, nici la căruţe . Meşteşugurile , comerţul şi alte
îndeletniciri a le poporului maya au rea lizat însă mari progrese
şi s,au acumulat remarcabi le cunoştinţe ştiinţifice . Existau circa
zece mari oraşe cu pa late şi temple din piatră sub forma unor
piramide în trepte, ce atingeau 45 m înălţime, servind şi ca obser­
vatoare . A fost mult dezvoltată medicina şi , în special, astro­
nomia . Forma deosebită a agriculturii poporului maya necesita
o determinare precisă a t impului lucrărilor agricole : tăierea pă­
durilor, arderea (aceasta trebuia să coincidă cu anotimpul uscat
care apărea acolo în martie-apri lie) ş . a . m . d . C u patru milenii
î.e . n . , la poporul maya exista un ca lendar şi numărarea zi lelor se
făcea cu o mare precizie. Scrierea poporului maya era hieroglifică ,
însă - păstrînd încă unele trăsături ale scrierii iconografice -
se găsea pe o treaptă de dezvoltare mai primitivă decît scrierea
egip teană , care trecea deja la o scriere fonetică .
In secolul a l IV-iea î.e.n . , adică cu 1600 ani înainte de secolul
al Xi i- lea , cînd în Europa a început să se răspîndească sistemul
poziţional - poporul maya preda un sistem poziţional de' nume­
raţie cu baza 20 avînd un semn special pentru zero. Numeralele
era u scrise în două moduri : fie sub forma unor hieroglife, fie cu
ajutorul u nor puncte şi lini uţe . Acest al doilea mod servea pe ntru
n umărare şi , în primul rînd, pentru efectuarea calculelor ca lenda­
ristice ; el avea un semn pe ntru zero avînd baza 20 şi păstrînd încă
urmele unui sistem mai vechi cu baza 5. Etnografii citează ultimul
fapt ca unul dintre argumentele care demonstrează că poporul
maya , ca şi în genera l i ndienii, a migrat din timp uri imemorabile
în America , trecînd strîmtoarea Beri ng, d i n Asia de nord-est ,
unde locuitorii au păstrat pînă astăzi în limbile lor sistemul de
numeraţie cu baza 5 .
Semnul zero era reprezentat î n sistemul maya sub forma unei
scoici (şi n u sub forma u nui „ochi închis", aşa cum era inţerpretat
greşit îna inte acest semn) �i primele 19 numere se scriau astfel :
O=�. I = •, 2 = • •, 5 = • • •, 4 = • • • •, 5 = ­,
{J
6 =-·- .
-
•••, g - ••••
7 = .!....!..., - -- - --. , fO = = ,
f i = ....:_ , 12 = ..:....: , 13 =
•••' 14 ==. 15 = = .

16 ....:_ �
1 1 = === � 19
· · ·
=
�1 '
f8 =
== ·
= ·
-

64
 Era u folosite , aşadar, numai tre i se mne şi dintre operaţii numai
adunarea . Ca şi întreaga scriere maya , numerele se scriau în co­
loane care mergeau de la dreapta la stînga , şi anume !1e jos în
sus , p lecînd de la ordi nele inferioare la cele superioare . ln fiecare
ordin, aceleaşi semne aveau o valoare de 20 de ori mai mare decît
în cel precedent ; prin urmare scrierea se făcea , de exemplu,
astfel :
•
• • • •
-
• •
20 = � , 37 =
_, 300 - = ' 560
-
�

Î n al trei lea ord i n însă , dar numai la calcularea timpului , se făcea

o excep tie : unitatea a treia se lua nu de 20 de ori , ci de 18 ori
ma i mare decît a doua , deci de 360 ori ma i mare decît prima
unitate , ceea ce era mai a propiat de durata a nului , decît de
202• Astfel se obţinea, de exemplu :

7112 = · · · · , 72 02 = IOOl132 = .:.::.: , 16 9200 = •

Cel ma i mare număr notat în acest procedeu şi regăsit în puţinele

monumente scrise ale culturii poporului maya (maj oritatea lor
scri se pe scoarţă de copac au fost arse în mod barbar de către
cuceritorii spa ni oli, care considerau toate valorile culturale ale
poporului maya drept o vrăjitorie sata nică , păgînă) este e gal cu
1 841 641 600 de zile sau 5 042 277 de ani. Pe ntru scrierea frac­
ţi ilor, poporul maya fie că nu avea semne , fie că ele nu au ajuns
pînă la noi .
Semnele numerice hieroglifice era_u reprezentate sub forma unor
capete de zei a 1 3 luni ale anului sfînt tţolkin care număra 1 3 X
X 20 = 260 zile , spre deoseb ire de anul civil haab care avea
18 X 20 = 360 plus 5 zile de încheiere . Î n afară de aceasta exista
şi o hieroglifă pentru zero . Acest sistem era într-un anumit sens
zecimal ; hieroglifa numărului 10 reprezenta un crani u , al cărui
maxi lar inferior, în formarea semnelor numerice superioare ur­
mătoare, se a dăuga pur şi simplu la semnele inferioare corespunză­
toare . Pentru a scrie 16, la capul ce reprezenta 6, se desena de­
desubt acest maxilar, adică 6 + 10 = 16 .

5 - Istoria matematicii în antichilate

65
 Cu toate că nu s-au păstrat nici un fel de documente directe
cu privire la cunoştinţele matematice ale poporului maya , nu ne
putem îndoi asupra faptului că ele se găseau la un nivel aprecia­
bil. Calculul complicat şi exact al timpului la maya n-ar fi putut
apărea fără cunoştinţe matematice largi şi suficient de soli de .
La maya unitatea de timp era ziua + noaptea : kin, 20 kin alcă­
tuiau uinal, 18 uinal - tun, 20 tun - katun, 20 katun - baktun,
20 baktun - piktu.n, 20 piktun - kalabtun, 20 kalabtun - kincil­
tun, 20 kinciltun - alautun = 23 040 milioane de z ile şi nopţi
(adică o unitate de ordinul al 8-lea ) . Maya combinau calculul
ti mpului după calendarul religios tţolkin, probabil mai vechi , cu
calculul după calendarul c ivil haab, dînd zilelor o dublă nume­
rotaţie . Ei aveau era lor proprie : originea convenţională a nu­
mărului anilor , şi ştiau că repetarea datelor calendaristice (coin­
cidenţa zilelor lunii şi a începutului anului) putea apărea numai
după 374 440 ani. Deşi nu foloseau roata în tehnică, pentru
reca lcularea zilelor de la un calerţdar la altul ei foloseau „roata
de calcul" (uazaklom katun} - o reprezentare grafică a zile lor pe
un cerc . Consi derînd anul civil ega l cu 365 zile, maya corectau
abaterea dintre acesta şi anul astronomic , egal cu 365 , 2 422 de
zile, aşa cum facem u oi - i ntroducînd anul bisect . Datorită
acestui fapt, a nul la maya era numai cu două zecimi de miimi
di ntr-o zi mai scurt decît anul astronomic - o precizie impre­
sionantă, care depăşeşte precizia ca lendarului iulian . Maya cunoş­
teau Steaua p olară şi o serie de constelaţii . Ei dispuneau de o
ta belă a viito arelor eclipse de Soare , făceau observaţii asupra
răsăritului şi apusului pla netei Venus şi cunoşteau cu o mare
prec izie perioa da revoluţiei sa le sinodice j ştiind că aceasta este
ma i mică decît 583,935 de zile (în realitate, ea este ega lă cu
583,920 de zile ) , ei o luau totuşi egală cu 584 de zile, deoarece
5 X 584 = 8 X 36!l. Datorită acestui fapt, ca lculele se simplifi­
cau. Evident că astfel de ca lcule presupun nu numai o mînuire
sigură a numerelor mari, ci şi cunoaşterea proprietăţilor lor
aritmetice.

Matematica la azteci ş1 incaşi. Pe cont inentul american în

.afară de popoarele maya , posedau cunoştinţe matematice dezvol­
tate de asemenea şi aztecii, care au format în secolul al Xii-lea
e.n . , în Mexic , un stat sclavagist, precum şi incaşii care au atins
aceeaşi treaptă de dezvoltare socială în Peru , în secolele
X I- XI I I e . n . Aztecii aveau o scriere hieroglifică şi un calendar

66
solar ; ei foloi>eau un sistem de numeraţie nepoziţional, · C U baza :
20, scriind numerele astfel :

I = · , 2 = · · , 3 = .·. , 4 = ::, 5 = : : , 6 = : : 1 ·,

g : : : i : : , ta = � . 1 1 = <.>: : ! · · , 20 = IP, 50 = IP IP<>:

Unitatea următoare , superioară , era 400=Î , din care prm

înju mătăţire se obţinea 200 =' , 100 = J ŞI 300 = ' , apot ·

se notau, de exemplu , 500=Î J , 1000 =Î j 4 , iar pentru

800 ei:a un semn specia l : $ .

Incaşii avea u , după cum am mai
menţionat, o scriere nodală, quipos, cu ajutorul căreia nu numai
c ă a u efectuat însemnarea cronologică a evenimentelor impor­
tante , ci şi c a lculul impozitelor, evidenţa contabilă ş . a . m . d . ,
existînd pentru aceasta funcţionari i nstruiţi î n şcoli speciale
(vezi [75 ] ) . Nivelul dezvoltării cunoştinţelor matematice ale
aztecilor şi inca şilor poate fi apreciat însă , în esenţă, numai
indirect, pe baza vestigiilor c ulturii lor materia le , a remarcabilei
lor arhitecturi, a sistemului de irigaţie, a construcţiilor de dru­
muri , a meşteşugurilor şi a arte lor , deoarece cuceritorii spanioli
- fanatici catolici - au distrus în mod barbar, la începutul
secolului al XVl-lea , tot ce au putut .

Concluzii generale asupra dezvoltării matematicii în societatea

sclavagistă timpurie. Comparînd între ele dezvoltarea matema­
ticii în diferite state sclavagiste timpurii , observăm că, cu toate
particularităţile specifice pe care le lua la ele această dezvoltare,
trăsăturile ei principale au fost peste tot asemănătoare . Din
germenii calculului , existenţi încă în societa·tea comunei primi­
tive, sub i nfluenţa necesităţilor socia le, a apărut aici treptat
matematica ele mentară , care folosea sub o formă i mplicită metode
a lgebrice , atingîndu-se o mare măiestrie în calculele cu numere
mari . Matematica de atunci purta într-o măsură însemnată un
caracter empiri c . Majoritatea propoziţiilor şi a procedeelor ei au

5• 67
fost găsite probabil prin încercări ş1 m predare erau expuse fără
demonstraţi i, chiar dacă astfel de demonstraţii existau . Şi totuşi ,
c hiar atunci, existau pri mii muguri ai metodelor teoretice ab­
stracte , genera lizatoare , a le gîndirii matematice. Nu s-a produs
însă aici o separare conştientă a teoriei mat!!matice într-un sistem
de ide i , şi nici nu putea să se producă . In statele sclavagi ste ,
despotice, preocuparea matematică era o activitate supusă ne­
mij locit intereselor uti litariste ale statului , în primul rînd strîn­
gerii impozitelor şi măsurări i pămînturilor , şi se afla în mîinile
unei caste de mici funcţionari , care adunau impozitele şi măsurau
pămîntu l, şi ale scribilor , care aveau un orizont limitat. La astfel
de oa meni interesele abstracte puteau apărea , de regulă , doar în
procesul didactic , din tendinţa de a simplifica şi a uşura predarea .
De aceea , mate matica a devenit ştiinţă teoretică numai atunci
cînd societatea sclavagistă a intrat într- o nouă fază, cînd ea s-a
transformat în democraţie sclavagistă şi a generat totodată o
i deologie socia lă şi clasele, care a u făcut mate matica teoretică
posibilă şi necesară. Acea sta s-a întîmplat în Grecia antică.
 C A P I T O L U L III

MATEMATICA IN GRECIA ANTICĂ

Condiţiile sociale în Grecia antică. Statele sclavagiste ale

Greciei a ntice a u apărut în secolele Y I I I - V I î . e . n . , în urma unui
proces înde lungat de descompunere a orînduirii comunei primi­
tive . Acestea au fost polisuri le - oraşe le- state cu a utoconducere .
Cele mai i mp ortante dintre ele a u apărut în zona mij locie a
c oastei apusene a Asiei Mic i , în lonia, ca centre comercia le pe
căile ce lega u E giptu l , Mesopota mia şi Sciţia . Printre ele , Mile­
t u l a ocupat mult timp o poziţie dominantă . Mai tîrziu , pe coasta
Greciei însăşi , rolul conducător a fost jucat de Corint , şi apoi de
Atena ; în Italia , de Crotona ş i Tarent , iar în Sici lia - de Sira­
cuza . El iberîndu-se treptat de rămăşiţ ele orînduirii gentilice ,
polisurile greceşti treceau apoi de la forma t iranică a sclavagis­
mului timpuri u la democraţia sclavagistă - ce l mai progresist
s istem social al ace lor timpuri . Î n statu l atenian, acest proces s-a
încheiat în preajma anului 500 î . e . n . Mai tîrziu , de mocraţia
sc lava gistă ate niană , care şi-a supus , în urma războa ie lor greco­
persane , nenumărate oraşe din Balcani şi din Asia M ică , s-a tra ns­
forma! într- un ce ntru politi c , economic şi cultura l al lumi i an­
tice. ln anii 40 şi 30 ai secolului V î . e . n . , în timpul lui Pericle ,
de mocraţia sclavagistă a atins culmea înfloririi sa le şi a acordat
drepturi politice egale tuturor cetăţenilor săi . Aceştia reprezen­
tau însă numa i mi noritatea privilegiată a populaţiei ; sclavii ,
feme ile şi metec ii (cei care nu erau originari din regiunea Aticii)
erau lipsiţi de drepturi politice .
De mocraţia sclavagistă a apărut ca urmare a unei înverşunate
lupte seculare di ntre demos - meseriasi si comercia nti mărunti -
şi aristocraţia d� sînge - moş ieri i , pr� c � m şi oligar h ia - co � er­
cianţii bogaţ i . In e a , cetăţenii liberi participau activ la viaţa
poli tică , la a le gerile orga nelor legislative ale statului , la proce­
sele cu j uraţi , la numeroase d i spute publice a le part ide lor politice.
Î n secolul IV î . e . n . , în urma războa ie lor îndelungate şi a decă-

69
 derii ce începuse a economiei sclava giste, de mocraţia sclavagistă
a trăit o criză adîncă . Caracterul democratic al gîndirii socia le
greceşti s-a păstrat însă şi sub puterea perşi lor si ' în perioada ele-
nismului .
Spre deosebire de societatea sclava gistă timpurie, care dispu­
nea numai de aramă , bronz, argint şi aur, democraţia sclavagistă
s-a născut în epoca fierului . Perfecţionarea armelor şi a uneltelor
de muncă a făcut ca războaiele să fie ma i distrugătoare , dar a
dus în acelaşi timp la o creştere apreciabilă a produsului social
suplimentar, la creşterea nivelului de viaţă al poporulu i , la o
diferenţiere a meşteşugurilor, la o lărgire a comerţului şi , totodată,
a navigaţiei . Această nouă economie a dus la introducerea - ca
echiva lent universal de schimb - a monedelor bătute , în locul
vechilor măsuri de greutate . Alfabetul, uşor de însuşit, a înlăturat
defi nitiv scrierea hieroglifică greoa ie . C ultura , care la egipteni şi
babilonieni era accesibi lă numai birocraţiei , se răspîndea printre
pături le mai largi . O i mportanţă pri mordială a avut-o schim­
barea caracteru lui stăpînirii de sclavi , care purta în Atena tim­
purie un caracter patriarha l, „de casă", şi care s-a transformat
apoi în fundamentul existenţei societăţii . Stăpînii de sclavi du­
ceau un mod de viaţă parazitar şi priveau cu dispreţ munca sclavi­
lor , ceea ce a dus la o ruptură între munca fizică a sclavilor şi
munca inte lectua lă , cu care se îndeletnicea numai o mică parte :
vîrfurile stăpîni lor de sclavi şi alte pături ale populaţiei libere .
Cetăţenii liberi ai polisuri lor , folosind munca sclavilor, dispu­
neau de un a numit timp liber care le permitea să gîndească asupra
problemelor abstracte , să se ocupe de ştiinţă nu numai _ în scopuri
pra ctice nemij locite, ci şi pentru construirea unei ima gini filo­
zofice a lumi i . Lupta politică neîntreruptă - în urma căreia ei
au cucerit şi au păstrat libertatea lor -, lărgirea orizontului,
în urma descoperirilor geogra fice , au făcut ca concepţia despre
lume a cetăţenilor greci să fie mobilă, să nu semene cu concepţia
stagnantă asupra lumii a egiptenilor şi babilonieni lor . Doborînd
în repetate rînduri domnia tiranilor, ei nu s-au oprit nici de la a
dărîma pe stăpînitorii cereşti mitici - zeii , ci;eîndu- şi sistemele
lor filozofice proprii : idealiste , care reflectau i nteresele aristo­
craţiei rea cţionare , şi materia liste, care exprimau interesele de­
mosului .

Caracterul matematicii antice grece�ti. Izvoare . Necesităţile

producţiei meşteşugăreşti şi ale construcţi ilor , ce se dezvoltau în
polisurile antice greceşti , progresul a griculturii şi a 1 navigaţiei

70
cerea u în mod insistent şi dezvoltarea cunoştinţelor ştiinţifice.
Î n orînduirea sclavagistă, principala forţă motoare rămînea forţa·
musculară a sclavilor şi a animalelor şi se foloseau aproape
exclusiv numai uneltele de mină. Cu toate acestea, în arta mi li­
tară au apărut maşini aruncătoare şi maşini de asediat ; şi nici
arhitectura greacă monumenta lă şi nici construcţia vase lor de
comerţ şi de război nu puteau să se lipsească de aplicaţia inven­
ţiilor tehnice . O dată cu secolul al Vii-lea î . e .n . , în Grecia şi în
primul rînd în fonia , la încrucişarea culturi lor egiptene şi babi­
loniene , începe să se nască o ştiinţă nediferenţiată, în care cunoş­
tinţele astronomice , meteorologice , matematice , mecanice şi
medicale formează un tot unitar cu concepţiile filozofice , politice,
geografice şi economice .
Î n această epocă grecii îşi luau cunoştinţele din izvoare egip­
tene , babiloniene şi feniciene . Caracterul acestor cunoştinţe a
fost de preferinţă practic . Istoricul grec antic Herodot (aproxima­
tiv 484-425 î . e . n . ) descrie aceasta în următoarele cuvinte [76,
p . 109] : „Preoţii însă povesteau că acest rege ( Sesostris) a îm­
părţit ţara între toţi egiptenii , toţi aceştia căpătînd cite o por­
ţiune dreptunghiulară egală de pămînt ; prin aceasta el a creat
pe ntru sine veni turi , ordonînd să fie plătit anual un anumit
i mpozit. Dacă rîul (Nilul) rupea o parte a unei parcele oarecare,
proprietarul ei se , prezenta la rege şi anunţa cele întîmplate .
Regele trimitea cîţiva oameni pentru a controla şi măsura cu cit
parcela respectivă s-a micşorat, pentru ca în viitor proprietarul
ei să plătească totuşi corespunzător impozitului i niţial stabilit.
Mi se pare că ac�asta a fost originea geometriei care a trecut din
E gipt în Elada . In ceea ce priveşte ceasornicul solar , indicatorul
solar (gnomon) şi împărţirea zilei în 12 părţi, toate acestea elenii
le-au împrumutat de la babilonieni". lsocrate (aproximativ
390 î . e .n . ) arată că cunoştinţele de matematică au fost preluate
de greci de · Ia egipteni , ai căror preoţi, „di spreţuind plăcerile,
îndeplineau cele mai importante sarcini, instruiau tineretul, se
ocupau cu astronomia, cu calculele şi cu geometria". Cel mai
mare gînditor al antichităţii, Aristotel (384-322 î.e.n.), remarcă,
de asemenea , în Metafizica originea egipteană a geometriei greceşti
[77, p. 20 (982 a)]. O părere asemănătoare exprimă .şi Proclus
(410-485 e . n . ) în succinta istorie a geometriei greceşti inclusă
în comentariile sale l a Elementele lui Euclid [78, p. 67] . Comen­
tariile lui Proc lus , scrise în secolul al V-lea e.n . , reproduc istoria
geometriei elaborată de Eudem din Rodos - în secolul al IV-iea ·

î.e.n.

71
 Continuitatea în succesiunea cunoştinţelor matematice nu poate
fi astfel pusă la nici o îndoială. Matematica egipteană şi babi­
loniană purta, după cum am văzut, un caracter practic concret ,
însă conţinea primii germeni ai teoriei . Este evident că aceşti
germeni ai gîndirii abstracte matemat ice au fost iniţial trans­
mişi în Grecia din aceste ţări de cultură antică. Printre unii
dintre istoricii şi filozofii burghezi predomină însă o altă con­
cepţie . Mulţi di ntre ei neagă complet că matemat ica Orien­
tului antic a exercitat o serioasă influenţă asupra dezvoltării
matematicii greceşti, deoarece prima ar fi fost „magică" şi nu
ştiinţifică , aşa cum a fost a doua [vezi 79, 80] ; alţii recunosc că
grecii au împru mutat c ite ceva de la egipteni şi babilonieni, dar
susţin că acestea au fost numai cunoştinţele aplicative [vezi 81 J .
Ca ştiinţă teoretică, matematica ar fi în între gime o crea ţie a
grecilor antici . Ea ar fi generată de „spiritul lor elin" deosebit ,
acelaşi care a creat şi arta grea că şi care ba ar fi inerent sîn­
gelui lor, ba ar fi rod al naturii arhipela gului egeea n . Pentru
întărirea acestei concepţii idealiste , ei se referă la o părere
atribuită mare lui fi lozof materia list grec, De mocrit (aproxima­
tiv 460-370 î.e.n . ) , ca re a făcut o călătorie prin Egipt, Persia
şi Mesopota mia : „Am fost în multe ţări . . . am discutat cu mulţi
oameni învăţaţi, însă în ceea ce priveşte comb i narea liniilor
c u demonstraţi i , nimeni nu m-a întrecut , chiar şi a ceia care
în Egipt sînt numiţi harpedonapţi" [vezi 82 ] .
Dar această părere tocmai rec unoaşte c ă harpedonapţii puteau
s ă fa că de monstraţii geometrice . Aceasta înseamnă c ă acest
citat nu e ste în favoarea acelora care afirmă că demonstratiile
ar fi un produ s al „spiritului grecesc deosebit" . Din ea rez � ltă
doar că grecii a u reuşit să parcurgă în domeniul matematicii în
decurs de două veacuri ( Democrit a trăit la hotarul dintre seco­
lele V şi IV) un drum pentru care egipteni i au avut nevoie de
două m ile nii . Şi această acce lerare se explică , desigur, nu prin
particularităţile de rasă sa u particularităţile geografice, ci prin
deosebirea în orînduirile socia le ale celor două popoare .
La început matematica greacă antică nu era principia l diferită
de cea egipteană sau babiloniană. Dar o dată cu dezvoltarea de­
mocraţiei sc lavagiste , începînd cu secolul a l VI-lea î . e . n . , în
gindirea matematică a greci lor se intensifică tot ma i mult latura
teoretică . Sclavilor le era încredinţată partea „de salahor" a
activităţii intelectuale : transcrierea cărţilor, efectuarea calcule­
lor - ceea ce în cele din urmă a dus şi la separarea matematici i
teoretice d e cea practică . Din aritmetica pract ică, numită „logis-

72
tică" , şi din geometria aplicată care a căpătat la Arhimede
denumirea de „geodezie" , încep să se separe aritmetica teoretică
şi geometria teoretică, deşi ele, a nalog ce lor la lte ştiinţe, nu erau
atunci încă discipline de sine stătătoare, ci intra u ca părţi com­
ponente în ansamblul filozofiei . Spre deosebire de aritmetica şi
geometria practică , cea teoretică nu . conţinea numa i prescripţii
pentru rezolvarea probleme l()r, dar dădea şi o justificare soluţiei.
Şi după cum s-au şi convins repede de acea sta , i ntroducerea în
matematică a demonstra ţiilor a creat posibi litatea de a gener!1·
liza rezultatele particulare şi de a obţine noi consecinţe . In
matematic ă , la fel ca şi în di sputele politice şi j udecătoreşti , a
devenit necesar să se dea noţi_uni lor definiţii precise , să se dez­
volte demonstraţii riguroase. Nu este întîmplător faptul că pita­
goreicii care au i ntrodus demonstraţia au constituit nu numai o
şcoală filozofică , ci şi un partid politic a l aristocraţiei sclava­
giste reacţionare. Argumenta ţia logică a mari lor retori a i ntrat
în matematică . De mocrit care a adus o contribuţie remarcabilă la
dezvoltarea matematicii greceşti a fost t otodată şi a utorul primei
lucrări de logic ă . Elementele lui Euclid şi logica (Anali ticele)
lui Aristote l sînt legate între e le prin spiritul lor şi au rădă­
cini istorice c omune .
El iberarea ma tematicii teoretice de la supunerea ei faţă de
unele probleme îngust aplicative , crearea în ca dru l ei, în locul
prescripţii lor s i mple , a unor metode logice riguroase ce permi­
teau largi generalizări şi deducerea unor noi consecinţe fără vreun
apel direct la rea litate , toate acestea au reprezentat ca uza directă
a accelerării extraordi nare a dezvoltării ei, condiţi onat ă , în ultimă
insta nţă , de necesităţile materiale a le societ ăţii . F ilczofii care se
ocupau cu matematica au început să înţeleagă importanţa ei
ca ştiinţă care , ca şi celela lte ştiinţe , trebuie să . explice omului
fenomenele pentru ca el să le poată folosi în scopurile sale .
Delimitarea defi nitivă a matemat icii într- o ştiinţă teoretică
de sine stătătoare s-a produs în Grecia la mij locul sec olului a l
V-lea î . e .n. , găsindu-şi desăvirşirea chiar în epoca elenistică în
Elementele lui Euclid , în preaj ma anului 300 î . e . n . Evenimentul
acesta a fost pregătit în decursul ce lor trei secole premergătoare ,
în perioada c lasică , prin acumularea cunoşti nţelor elementare
şi în special prin intensificarea tot ma i accentuată a momente­
lor teoretic e , logice în matematica greacă. Demonstraţi i le , ini­
ţ i a l disparate şi referitoare numai la teoreme izolate , a u devenit
genera le . Au început să fie delimitate în mod c lar noţiunile şi
propoziţiile pri mare - şi, pe cit posib i l , apelul la intuiţie a

73
fost înlocuit prin deducţii logice . Toate cunoştinţele obţinute
erau ·.grupate într-un sistem armonios .
La fel ca şi ştiinţele natur i i , matematic a , începînd cu însăşi
formarea sa ca ştiinţă, a constituit o arenă de luptă a două lagăre
filoz ofice : materialismul şi idealismul . Luptînd împotriva fan­
teziilor mitologice religioas e , filozofii greci anti c i , care împăr­
tăşeau concepţii materialiste spontane şi dia lectice naive , căutau
În natura Însăşi principiu} existe nţei, iar matematica Sei'Vea ca
un procedeu care îi ajuta în aceste căutări . Pe de altă parte,
filozofii idealişti vedeau î n n umere principiul tuturor lucrurilor,
iar în matematică - haza întregii ştii nţe , pe care ei au trans­
format-o treptat într-o speculaţie cu aparenţă ştiinţifică, într-o
„aritmologie" , într-un j oc cu proprietăţile „mistice" ale nume­
relor întreg i . În modul acesta, cît timp matematica nu s-a separat
de filozofie , lupta materialismului împotriva idealismului avea
loc nemi j locit în interiorul matematicii însăş i .
Atît pentru î ntreaga literatură clasică greacă, cît ş i pentru cea
matemat ică , este caracteristică sărăcia extremă a izvoarelor ori­
ginale . Din seco lul al VI-lea î . e . n . s-au păstrat n umai cîteva
propoz iţii atribuite autorilor anti c i , citate împreună cu diferite
legende în operele de mai tîrziu. D in secolul al V-lea î . e . n . au
rămas numai cîteva fragme nte , şi n umai începînd cu secolul al
IV-iea î . e . n . există texte , la început parţiale, iar apoi complete .
Restabilirea tabloului istoric real este îngreuiat nu numai de
raritatea documentelor şi de împrăştierea lor în diferite opere , ci în
special şi de i ncertitudinea acestora . E le sînt alcătuite de către
comentatori şi compi latori , care de cele mai multe ori nu cunoş­
teau origina lele , ci foloseau transcripţ i i , de mina a doua sau a
tre ia. Astfe l , de exempl u , filozoful neoplato nician Proclus,
în comentariile sale la Euclid [78] , a redat Istoria geometriei �i
astronomiei a lui Eudem din Rodos (a doua j umătate a secolului
al IV-iea î . e . n . ) , lucrare pierdută, hazînd!;!·$e la rîndul său pe
expunerea lui Gemi nus (secolul I î . e . n .) . lnsă Proclus - şi aşa
au procedat şi al ţii - e xpunea istoria în mod părti nitor , el trecea
sub tăcere pe materialişti şi exagera importanţa direcţiei pita­
goreice idealiste . Informaţii cu privire la studiul cunoştinţelor
matematice din timpurile străvechi pot fi obţinute şi din operele
filozofice ale lui Platon şi Aristotel în ca:ce adesea sînt atinse
diferite probleme de matemat ică, în special cele cu caracter
principial . Datorită faptelor, menţionate mai sus, informaţiile
cu privire la matematica greacă conţin numeroase momente legen­
dare , ·incerte . Prin cercetările susţinute , cuprinzătoare şi pro-

74
fup.de ale savanţi lor , printre care şi ale celor sovietici , a fost însă
în esenţă reconstruit tabloul formării matematicii greceşti E . .

drept că acest tablou nu este lipsit de propoziţii ce necesită noi

precizări şi uneori şi o revizie radicală.

Logistica greacă [83, 84] . În şcolile de gramatică din Atena ,

fiilor cetăţenilor liberi li se preda de la vîrsta de 7 ani, a lături
de citire şi scriere , şi socotitu l . Nu s-au păstrat însă nici un fel de
manuale asupra aritmeticii practice , . a logisticii . Cunoştinţele
noastre asupra logisticii se bazează numai pe date indirecte .
Aceasta se explică prin aceea că socotitul se făcea ora l, cu aju­
torul abacelor , predarea se făcea după o ordine stabilită o dată
pentru totdeauna şi nu se foloseau manua le .
În logistică i ntra arta socotitului, adică cunoaşterea sistemu­
lui de numeraţie şi regul i le de efectuare pe abac a celor patru
operaţii aritmetice · cu numere pozitive între gi, apoi operaţiile
cu fracţii şi aplicarea tuturor acestor cunoştinţe la măsurarea
terenurilor şi la problemele practice a le vieţii cotidiene . Mai
tîrziu au i ntrat aici şi calculul rădăc i n i i pătrate şi cubi ce, precum
şi rezo lvarea unor probleme , care se refereau la început la mă­
rimi concrete , apoi la Diofant şi la mărimi abstracte, probleme
pe care astăzi noi le includem în aritmetică şi algebră .
Datorită ruperii claselor stăpînitoare ale democraţiei sclava­
giste de munca produ ctivă , deosebirea dintre matematica practică
şi matematica teoretică s-a transformat ulterior în opoziţia lor .
Această opoziţie dintre logistica practică şi matematica teoretică
era exprimată în faptul că ideal iştii pitagoreici (secolul al V-lea
î .e . n . ) şi p lato nicienii (seco lul al IV-lea î . e . n . ) vedeau o prăpas­
tie de netrecut \ între numere şi obiectele numărat e . Numerele
(aritmoi) erau pentru ei „idei pure" . O astfel de idee a fost şi
„unitate:i" indivizibilă - şi matematica trebuie s ă se ocupe cu
ele. Lucrurile efectiv numărate aparţineau însă obiectelor . sen­
zorial perceptibile ; aici intra şi „unitatea" divizibilă : toate
acestea constitu iau obiectul logisticii . Aici numerele erau , după
expresia lui Platon, „numere care au corpuri" (aritmoi somata
echontes) [85 , 52 5 D ] * . Se considera de asemenea c ă , spre
deosebire de geometrie care se ocupă cu drepte imaginate,_ geo­
dezia fo loseşte numai drepte senzoria l perceptibile „uneori sub­
ţiri , ca razele so lare , u neori groase ca sforile" [vezi 78, p . 39] .

"' Vezi nota traducătorului V . I . Karpov la această filă din ed 1ţ1a rusa a
operelor lui Platon (voi . I I I , Sankt Petersburg, 1 8 63, p . 370) . - N.R.

1J
 Grecii înţelegeau prm număr (aritmos) un număr pozitiv
între g care era privit ca o mulţime de unităţi . Unitatea însăşi
nu era considerată ca număr . Deşi această concepţie iniţială asu­
pra numărului domnea oarecum în întreaga matematică greacă,
totuşi ea nu a p utut să se menţină în între gime . Alături de numere ,
practica i-a obligat pe greci s ă se ocupe în geometrie de rapoarte
(logoi) de segmente , a că ror valoare numerică se exprima (atunci
cînd ea pu tea fi stab i lită) nu numai în numere (adică în numere
întregi ) , ci şi în fracţii . Şi ,.deoarece operaţiile asupra rapoarte lor
se reduceau de fapt la operaţi i asupra valorilor lor cantitative ,
distincţi a riguroasă ce se făcea între rapoarte şi numere se ştergea
treptat .
Asu pra acestei deosehiri insistau în special idealiştii , adepţii
învăţăturii pi ta gore ice c u privire la caracterul ales al numerelor
întregi care alcătu iau esenţa existenţei, precum şi cu privire la
indivizibilitatea unităţii ş . a .m . d . Mate maticienii materia lişti
însă , de exemplu Arhi mede , Heron, Eutokios sau Diofant , nu
î mpărtăşeau această învăţătură. Ei aplicau larg, după cum vom
vedea mai tîrziu, procedee şi demonstraţii aritmetico-a lgebrice
în geometrie , uti lizau fra cţii şi ca leule prin a pro xi maţie , se ocu­
pau de ap licaţ iile matematicii la şti inţele natur ii şi la tehnică ,
referindu-se , pentru a dezarma pe adversarii lor, la faptul că
asemenea procedee era u folosite de „cei vechi" .

Numărarea la grecii antici. Grec ii utilizau un sistem zecimal

de numărare, în care se mai păstrau urmele unui sistem mult mai
vechi cu baza 4 : numera lul „octo" - 8 - are forma gra maticală
a unui număr binar . Numerele mici grecii le numărau pe degete ,
iar numerele mari - cu ajutorul pietricelelor (psephos) aşezate
pe p ămînt, iar mai tîrziu pe o scîndură , căreia cu timpul i s-a
aplicat o_ liniatură pentru a distinge ordinele, transformîndu-se
în abac . ln comedia lui Aristofa n Viespile (42 2 î . e . n . ) , se spune :
„Pentru început voi evalua nu ca la judecată , nu pe abace, ci
simp lu , pe degete" [vezi 86, p. 382 ] . Numărătoarea pe degete se
făcea din 5 în 5 ; astfel în Odiseea, Homer (aproximativ secolele
I X-V I I I î . e . n . ) pune pe zeul mări lor Proteu „să numere cîte 5"
(pempazes tai) foc i .
Î n timpul lui Homer , grecii dispuneau d e numerale pînă la
1 OOO, însă nu peste acea stă va loare . C uvînt ul mirioi (miriadă)
avea atunc i încă semnificaţia de „foarte mult" (ca de altfel şi
la noi) şi numai ma i tîrz iu a început să fie folosit ca 10 000. De

76
a ltfel, şi numeralul hekaton - 100- era folosit aici adesea în
se ns de cantitate mare nedefinită . Reprezentarea numerelor mari
şi operaţiile cu ele erau destul de d ificile . Abia în secolu l al
I i i-lea î.e . n . Arhimede a scris celebra Numărătoare a firicelelor de
nisip ( Psammi t) , care a risipit ideea eronată a existenţei unui
„ultim şi cel mai mare număr" şi care conţinea un procedeu cu
ajut orul căru ia se putea exprima un număr ori cît de mare .
Pentru calcul grecii foloseau abace , care au parvenit la ei
probabil de la e gipteni , prin intermediul fenicieni lor . Herodot ne
i nformează că e giptenii , spre deosebire de greci , de.plasau pietrele
nu -ele la stînga la dreapta , ci de sus în jos. Pe abac existau ze�e
coloane duble mari şi a lături patru coloane simple mai mici . ln
coloane se aşezau pietre , înlocuite ma i tîrziu prin jetoane speciale
de calcul . Co loanele mari serveau pentru · distingerea ordin.dor
ce mergeau de la dreapta la stînga şi de la cele i nferioare la cele
superioare, pe ntru fiecare ordin erau prevăzute două co loane
alăturate . Raportul dintre co loane depindea însă de sistemul
monetar, deoarece abacul servea în primul rînd pentru calculele
cu caracter financiar în tranzactiile comerc iale:
Cea mai mare unitate moneta ;ă a greci lor a fost talantu l ega l
cu 6 OOO drahme . O drahmă era ega lă cu 6 oboli şi 1 obol ega l cu
8 ha lce . Primele două coloane mari din dreapta servea u pentru
reprezentarea unităţilor drahme , a treia şi a patra coloană aveau
o valoare de zece ori mai mare decît prima şi a doua ; a cincea şi
a şasea de o sută de ori , iar a şaptea şi a opta de o mie de ori .
c;; o loanele nouă şi zece serveau pentru reprezentarea talanţilor .
lmpărţirea coloanelor î n j umătatea superioară şi inferioară era
fo losită pentru operaţiile aritmetice : astfel, de exemplu , la adu­
nare în j umătatea superioară se scria rezultatul e i - suma . Co­
loane le mici din dreapta erau folosite pentru însemnarea număru­
lui de oboli şi halce şi, începînd de la dreapta , fiecare co loană
vecină din stînga avea o valoare dublă . Faptul că socotitul pe abac
era procedeul de hază al ca lculului îl arată însuşi cuvîntul „a
calcula" psephizein care înseamnă litera l „a aşeza pietricele" .
-

Efectuînd cal_culele pe abac, grecii scriau, de regulă, numai rezul­

tatul fina l . ln calculele complicate ei, ca şi no i , îşi însemnau
şi rezultate le intermediare .
Numeraţia. Î n secolul a l X-lea î . e . n . a a părut la greci prin
intermed iul fe nicienilor scrierea . Concomitent a început să fie
folosit calculul scri s . La început s-a utilizat o numeraţie herodiană ,
numită astfe l după gramat icianul Herodian (secolul a l I i -lea e . n . )

77
care a descris-o , Ea exista în două variante : atică şi beotică,
nulnite astfel după regiunile Greciei. Unitatea se. nota simplu prin
bară I (deget) , s în varianta atică r (reprezentarea mănun·
chiului celor 5 degete de la mină ) , iar în beotică n
(care era privit mai tîrziu ca o prescurtare a cuvîntului pente
- 5) , 10 - respectiv şi t> , 100 -H şi I-[ ,1 OOO -X şi .J, ,
10 OOO - M . Aceste semne erau i niţia le le nu meralelor res-
„
pective : deka ( 10) , hekaton ( 100) , hilias ( 1 OOO) , miriadă ( 10 OOO) .
Prin combinarea lor, se obţineau şi numera lele intermediare :
pentru 50 în atică fli , iar în beotică f' , pentru 500 - res·
pectiv fi , RE , pentru 5 OOO - fi şi J1 . Celelalte numere se
e xprimau la fel ca pe abac, de exemplu, 9 821 se seria ( î n atică)
ca _f' X X X X P H H H � � l
Numeraţia herodiană poate fi întîlnită în monumentele atice
datînd chiar d i n secolul I î.e.n . , deşi cu mult înainte (cînd anume
precis - nu s-a stabilit) , în celelalte regiuni ale Greciei ea a
fost înlăturată de numeraţia ionică . Î n aceasta din urmă numerele
erau reprezentate prin literele alfabetului, ca la evrei şi la feni·
cieni , înrudiţi cu aceştia , de la care grecii au împrumutat acest
procedeu . Numerele erau notate astfe l :

1-g a. ,
p. y. 6, E, >· t:. 17. e
10 -W L, K, X . ji, v, [. o, ff, �

100 - 900
1· a, T, v, V;. x, f, w, 3.

Aici, în afara literelor alfabetului care a devenit gen�ral admis,

sîni folosite încă trei litere arhaice : ')'" ' - vau, ma i tîrziu
litera care a înlocuit litera a la sfîrşitul cuvinte lor, pentru 6 ;
� - koppa pentru 90 ; f - sampi pentru . 900. Î n modul
acesta_, cu aj utorul a 27 de semne se puteau scrie toate numere le

78
pînă la 999. Miile se notau ca unităţi cu virgu lă în faţa literei ;
de exemplu , ot, � etc . Pentru a distin ge cifrele de litere , deasupra
lor se punea fie o bară , fie un accent , de exemplu, Ci, ot ' . Numerele
mari , care au i ntrat în uz relativ mai tîrziu , se scriau în miriade ,
c
de exemplu 54 321 se scria ca M , �·nccx S8'Y E, �-rxcx ; mai tîrziu miria­
dele se scriau cu două puncte deasupra literei, de exemplu
.- ..
5 )( _104 = � , 5 X 1 0& = 6 '
Î n sistemul ionic care a apărut din :r'iecesităţi le comerţului
care lua amploare , notaţia numere lor era sensibil mai scurtă
<lecit cea herodian ă ; numărul de mai sus - 9 821 se scria astfe l :
6 cu xot. Semne le cifre lor s e pronunţau n u c a litere, c i c a numera le.
De aceea , pentru operaţia rapidă cu ele trebuiau numai ţinute
minte pe de rost tablele de înmulţire şi de adunare gata existente .
Î n afară de aceasta, deoarece la înmulţirea şi împărţirea numerelor
cu mai multe ordine trebuiau determinate ordinele cifrelor din
rezultat , a fost introdusă noţiunea de „bază" (pitmen) , de exem­
plu 700 avea „baza" 7, la fe l ca şi 7 OOO şi 70 OOO etc .
Î n modu l acesta , în pofida părerii un or istori ci ai matematicii,
de exemplu a lui M . Cantor şi H . Hanke l , că numeraţia a lfa­
betică ar fi un pas înapoi în comparaţie cu cea atică, noi consi­
derăm că prin concizia şi uşurinţa scrierii şi prin comoditatea
calculelor cu numerele mici , prin uşurinţa însuşirii şi posibili­
tatea scrierii în ea a unor numere oricît de mari , ea era numai
cu puţin mai prej os decît sistemul nostru poziţiona l zecimal.
Î n 1882, P . Tannery şi-a însuşit în mod special numeraţia ionică
şi s-a convins prin calcule concrete de avantajele ei practice
pe care noi , d in obi şnuinţă, sîntem înclinaţi să le negăm .
Făcînd adunarea sub forma scrisă, grecii nu puneau aceleaşi
ordine unul sub altul şi nu aveau nici semnul adunării şi nici nu
aplicau linia cu care sîntem obişnuiţi s-o trasăm sub termenii
de a dunat - ci în locul semnului egalităţii ei scriau cuvîntul
gomoi (împreună) . Cel mai frecvent termenii şi suma lor se
scriau pur şi si mplu ' într-un rînd. La fel se scriau şi ce lelalte
operaţii . Uneori, de altfe l , în faţa sumei se punea un semn spe.
ci al rt - prescurtarea cuvîntului gigneatai - în sensul „se

obţine" .

79
 Tabelele. Pentru uşurinţa adunări i , precum şi pentru scădere
serveau tabele s pecia le , din care reproducem aici o parte :
IX 6 adică 1 10 9
1 9 8
1 8 7
Scăderea era efectuată cu aj utorul tabelelor învăţate sau. al
tabelelor şi abace lor la î ndemînă sau pur şi simplu cu ajutorul
degetelor . .Matema tica greacă nu cunoştea numere le negative şi
numărul zero .
Înmulţirea se făcea fie după procedeul „egiptean" pe care îl
cunoaştem, fie după procedeul grecesc , folosind tabla înmulţirii
care trebuia me morată sau avută la înde mînă .
Astfel de table existau pînă la 1 0 OOO . Neopitagoreicul Nicomah
( aproximativ 1 00 e . n . ) , a cărui Introducere pi tagoreică în aritme­
tică a ajuns pînă la noi, avea un tabe l pătratic construit la fe l ca
tabla noastră de înmultire ' utilizată în scolile noastre .
O astfel de tablă era folosită pe � tru da leule , deşi însuşi N ico­
·mah a destinat-o cercetării proprietăţilor de divizibilitate a nu­
mere lor între gi , care-l interesa . ln timp ce noi facem înmulţirea
numerelor cu mai multe ordine , începînd de la ordinele inferioare
( procedeu preluat de la i ndieni prin intermediul popoare lor din
ţările Isla m u lui) , grec ii porneau de la ordinele superioare . Mai
întîi se înmu lţeau „bazele" , iar apoi se stabi lea ordinul . Ca exer­
ciţiu se dădeau probleme de înmulţire a valorilor numerice a le
literelor din rînduri întregi de versuri , ceea ce ducea la numere
foarte mari . Procedeul alfabetic de notatie ' a numerelor dădea
peste tot unde se întîlnea (de exemplu , Ia evre i , la indieni) pos i­
bilitatea de a se înrădăcina o mistică a numerelor, deoarece ori­
cărui cuvînt i se putea atribui o va loare numerică . Prin urmare ,
în raporturile dintre numere se căutau le gături le „tainice" dintre
cuvintele şi noţiunile expri mate de ele . Pierre Bezuhov a ap licat o
asemenea mistică a numere lor atunci cînd şi-a prevăzut soarta cu
ajutorul „valori lor numerice" ale litere lor din cuvintele „ L ' R usse
Besuho_f" (rusul Bezuhov) . Î n primul cutînt , c ontrar reguli lor
gramatic i i franceze , Pierre a lăsat la o parte litera „e" şi atur;ici
· s-a obţinut în sumă acela ş i „ număr caba listic" 666 pe care îl dau
cuvintele „I' empereur �apoleon" (împăratul Napoleon) , de unde
el a· tras conc luzia că lui - Pierre Bezuhov - îi este hărăzit din
veci să ia parte la „marea fapt ă de a pune capăt domniei diavo-

80
lului, care vorbeşte măreţ şi defăimător" , evenimentul, cică, pre­
zis de Apoca lips [vez i 87, p. 79] .
Î n acelaşi timp numeraţia alfabetică a creat baza pentru apa­
riţia mnemote hnicii - învăţătura despre procedee le artific iale
de memorare care s-au păstrat sub o a ltă formă ş i în zilele noastre .
Astfe l , pentru a reţine cifrele numărului 7t în Rusia prerevolu­
ţionară liceenii învăţau pe de rost versetul «RTo H wyTff H c 1w p o
nomeJiaeTb IlH yaHaTb , 'IHCJIO ymb aHaeT» („c ine ş i în glumă şi
repede doreşte să cunoască pi, ştie deja numărul") . Aici nu se
foloseşte va loarea numerică a fie cărei litere individua le, ci numă­
rul de litere din fiecare cuvînt ( împreună cu semnul tare) , ceea
ce corespunde cifrelor numărului 7t = 3,1 415926536 .
Operele păstrate nu ne dau o imagine clară a procedeului prin
care grecii făceau împărţirea . Cel ma i probabil pare să fi fost ,
în special în perioada mai tîrzie, un procedeu ase mănător cu cel
folosit de noi . Î n cazul în care împărţirea se făcea cu rest , grecii
mergeau fie la o aproximaţie , fie la fracţii . Acestea din urmă
erau e xprimate în tre i feluri .
Î nainte de toate , erau folosite fracţi ile „egi ptene" pe care le
cunoaşte m . F iecărei fracţii alicvote � îi corespundea „fra cţia e1
li

�" n- 1
comp 1ementara -- , suma cărora este e ga 1ă cu umtatea . F rac-
.

11

ţiile alicvote se scriau mult timp prin cuvi nte , şi re lativ tîrziu
. . .
prm s1mb o l uri , d e exemp 1 u 1 = y0v sau y sau y sau, m sfîrşit,
-
I li •

y "'" . Pe ntru � se folosea cel mai frecvent un semn special .

. 2
Î n al doilea rînd, se foloseau fracţii ge nera le - în scrierea
noastră !!!:.. care erau privite ca multiplii de ordinul m a i frac-
-

11

ţ1e1 alicvote � ş i ca împărţirea m : n. Fracţiile generale erau

n

notate în mod diferit. Sub forma cca mai perfecţionată , e le se

notau astfel, incit numitorul se scria deasupra numărătorului ,
. . . .
de exemp 1 u, �·o 1nse
• mna 65
- . P r1n aceasta s-a r�acut a1c1 un 1mpor-
•

9
tant pas către notaţia modernă a fracţi ilor care a apărut , pro-
babil, la vech ii indien i . Pentru fracţia care ocupa şi la egipteni �
o situaţie specială , existau diferite notaţii spec iale .

6 - Istoria matematicii în antichitate

81
 Pentr 1;1. calculul c.u �racţ ii ! gr � cii .transfo �"frea � or
�o.loseau
în fracţu de acelaşi tip, prm simplificare şi „mărire , adică
prin înmulţirea numărătorului şi a numitorului cu factori supli­
mentari . Pentru uşurarea a dunării şi scăderii fracţiilor subuni­
tare, se utilizau tabele ajutătoare speciale . Numeroasele tabele
păstrate din d iferite perioade reflectă clar urmele tradiţiei e giptene.
Alături de fracţi i, grecii studiau , după cum am menţionat, şi
rapoarte (logoi) înţelese ca rapoarte de segmente . Ei le împăr­
ţeau în zece tipuri, ca : „multiple" n : 1, de exemplu 4 : 1 ; „sub­
multiple" 1 : n , de exemplu 1 : 4 ; „supracît" (n + 1) : n, 4 : 3
ş . a . m .d.

Şcoala din Milet. Naşterea matematicii greceşti este legată de

fi gura legendară a lui Tales (aproximativ 600 î.e . n. ) care a fundat
în Grecia cea mai veche şcoală fi lozofică de materialism spontan.
Fi lozofia şcolii mileziene , la fel ca şi a şcolii din Efes , înteme­
iată de Heraclit (aproximativ 530-470 î.e . n . ) , a fost orientată
împotriva ideo logiei i dea liste şi metafizice a aristocraţiei genti­
lice . Conform afirmaţiilor lui Herodot , Democrit şi Platon [vezi
88 p. 7] , Tales a fost de origine feniciană. El a fost negustor în
Milet - centrul comerţului peste mări , de pe ţărmul ionic . De
aici, Tales a întreprins o călătorie, în prima. j umătate a seco­
lului al V I-lea î . e . n . , vizitînd E giptu l unde a şi făcut cunoştinţă
cu matematica .
Combinarea germenilor de ştiinţe a le naturi i cu filozofia a
dus, o dată cu rezolvarea problemelor practice , la încercările
unei explicaţi i moniste a lumii . Tales a încercat să explice va ­
rietatea naturii dintr-un principiu unic , să găsească în haosul
aparent al fenomenelor o legitate . Acest principiu Tales îl putea
găsi în mitologia culturii insulare egee antice a Egiptului ş i , în
specia l , a Mesopotamiei . Importanţa excepţiona lă pe care au
avut- o aici pe ntru viaţa economică marea şi fluviile a contribuit
la născocirea legendelor asupra creării lumii din apă şi de aceea
Tales a luat drept bază primară a între gii existenţe - apa . Spre
deosebire însă de credinţele re ligioase , învăţătura lui Tales nu
considera lumea creată de zei , ci veşnică şi în veşnică schimbare
legică. „Astfel se conturează aici pe deplin materialismul spontan
i niţia l, care la începuturile lui consideră în chip foarte firesc , ca
de la sine înţe leasă , unitatea fenomenelor naturii în infinita lor
varietate şi care caută această unitate în ceva special, aşa cum
Tales o căuta în apă" [vezi 3, p .16] .

82
 Î ncercînd să dea exp licaţii raţionale , logice ale fenomenelor,
Tales a început să abordeze şi propoziţiile matematice cu cerinţa
nu numai de a le e xpune, ci şi de a le demonstra . Lui i se atribuie
demonstraţia următoarelor teoreme : 1) diametrul împarte cercul
în două părţi egale ; 2) egalitatea unghiurilor de la bază în
triunghiul isoscel ; 3) egalitatea unghiurilor drepte ; 4) egalitatea
triunghiurilor care au o latură şi unghiurile a diacente ega le
(aşa-numitul al doi lea caz de e galitate a triunghiuri lor) ; 5) faptu)
că unghiul înscris într-un semicerc este drept. Este posibil ca
Tales să-şi fi „demonstrat" teoremele sale asupra egalităţii semi­
cercurilor, a unghiurilor sau a celorlalte trei elemente ale triun­
ghi ului prin supra punere , rea lizată în primele tre i teoreme prin
simpla îndoire a figuri i , la care se adaugă în teorema a 5-a şi o
rotaţie a figuri i în j urul centrului cercului , cu 180°.
Generalizînd cunoştinţele egiptenilor şi babilonieni lor , şcoala
mileziană a căutat să găsească răspuns la problema funda mentului
e xistenţei şi, în conformitate cu creşterea elementului logic în
gîndirea socială, căuta şi o fundamentare a d iferitelor propoziţii
ale geometrie i . Şi dacă geometria egipteană rămînea în esenţă o
geometrie a ariei , păstrînd prin aceasta o legătură directă cu
provenie nţa_ ei din agrimensură, la greci ea a devenit acum mai
abstractă. Intr-o măsură şi mai mare decît la egipteni, erau
folosite desene ; liniile drepte erau privite numai ca margini ale
parcele lor de p ămînt . Proprietăţi le triunghiurilor, ale unghiu­
rilor, ale cercului , erau studiate pe figură. Un rol important a
început să- l joace noţiunea de ase mănare (similitudine) .
La fe l ca şi în patria învăţătorilor grecilor , - e giptenii şi babi­
lonienii - studiul matematicii a fost şi în Elada strîns legat de
necesităţile practice . Construcţia enormelor temple a lui Apolo
din Milet, a Herei pe insula Samos şi a Artemidei în Efes da­
tează din secolele V I I ş i VI î . e . n . Construirea acestor temple
dura timp de decenii ; ele necesitau calcule şi p lane exacte , pre­
cum, şi aplicarea unor mecanisme simple . Cunoştinţele de mate­
matică erau necesare şi pentru construcţia de vase , ce se dezvolta ,
şi pentru navigaţie .
Nu vom reproduce legendele care îi atribuie lui Tales diferite
cunostinte
' astronomice . Observăm numai că lui Tales i se atri­
buie pri :Ua aplicaţie a compasului şi a vasometrului, măsurarea
înălţimii unei piramide (sau a obe liscului?) după lungimea
umbrei sa le şi după propria sa umbră, precum şi procedeul de a
determina distanţa unei corăbii de la ţărm . Prima dintre aceste
probleme era probabil. rezolvată astfel : dintr-un turn sau de pe

83
o stîncă de pe ţărm , era măsurat cu cel mai simplu instrument
unghiul dintre verticală şi direcţia în care se vedea va�sul. Apoi
situaţia era reprodusă pe un desen la scară redusă . ln sfîrşit ,
distanţa măsurată pe desen era înm ulţită cu coeficientul respectiv .
Rezolvarea se baza pe noţiunea de asemă nare a triunghiuri lor ,
pe proporţionalitatea laturilor op use unghiurilor e gale. Analog
se rezo lva şi cea de-a d oua problem ă.
Şcoa la mileziană a numărat o serie întreagă de filozofi-ma te­
mat icien i , dar asupra activităţii ştiinţifice a maj orităţii lor s-au
păstra t extrem de puţine infor maţ ii . Continuatorul remarcabil
al lui Ta les a fost compatriotul, ruda sau elevul său , Anaximandru
(aproximativ 610-543 î.e.n.) , autorul operei Despre natură.
Anaximandru considera drept bază a întregii existenţe a pe iron-ul
- „ ne limitatul" - o nemărginită în >paţiu şi timp , fără calităţi ,
care veşnic se schimbă , se mişcă, dtlimitează contrariile şi le
absoarbe din nou . Emiţînd pentru prima dată ipoteza infinităţii
lumi lor în universul infinit şi a origin ii naturale a omului, el a
pus prin aceasta pe primul plan ideea legităţii obiective , idee
care a stimula t apreciabil dezvoltar ea ştiinţei raport urilor canti­
tative şi a formelor spaţiale ale rea lităţ ii.
Lui Ana x imandru i se atribuie : d eterminarea ecliptic ii ; re­
prezentarea Pămîntului ca un ci lin dru cir cular al cărui dia metru
se raportează la înă lţime ca 3 : t : construirea primelor hărţi geo­
grafice ale Grec iei şi Pă mîntului, în care a fost folosită pentru
prima dată ·proiecţia ortogonală : fabricarea ca dranului solar şi
a altor aparate astronomice . Se cons idtră , de asemenea , că Ana xi­
mandru a fo st autoru l unei lucr ări de geometrie elementară .
Din scoa
' la mi leziană făcea parte si Las din Hermion . Las a
·

scris în preajma anului 500 î.e .n. o l �crare de muzi că , prima lu­
crare grecească de acest gen . El efec tua experienţe de acustică .
Din ma i mu lte vase ident ice , unul rămînea go l , altul era umplut
cu lichid p înă la jumătate ş.a.m.d. L ovind fiecare dintre aceste
vase , el a stabilit că raport ul volumelor goale se exprimă „pen­
tru octavă ca 2 : t , pentru cvint ă c-a 3 : 2, pentru cvartă ca
4 : 3" . Filozofi i şco lii pitagoreice au folosit acea stă experienţă
pentru învăţătura lor mistică asupra „armoniei numerelor" , -
atribuind-o lui Pitagora . După cum a arătat însă Ta nnery [89] ,
experienţele lui Las precizau doar faptele , incontestabi l cunos­
cute de mult de către constructorii de lire si flaute. Astfel, încă
de pe atunc i , fi lozofia idea listă par azita p � realizările şti inţelor
naturii şi matematicii - fenomen caracteristic pentru ea de-a
lungu l întregii istorii şi devenit deosebit de izbitor în zilele noastre .

84
 Şcoala pitagoreică. La sfîrşitul secolului a l V- lea î.e.n. în
urma războaielor greco-persane, centrele de cu ltură ale Grec iei
s-au deplasat de la răsărit spre apus, în coloni i le ei din sudul
Italici . Î n această ţară a gricolă , înapoiată în comparaţie cu
lonia , au apărut şco lile idea liste ale pita goreici lor şi eleaţilor.
Lupta lor împ otriva materialismului şi a dialecticii şcoli lor din
M i let şi Efes era un reflex al l upte i politi ce ascu ţite di ntre aristo­
aa ţia a gricolă rea cţi onară şi demosul, luptă care hînt u ia atunci
în _t oate polisurile din Italia de sud .
l ntemeietorul şcolii denumită după numele său , legendarul
Pitagora (aproxi mat iv 570-500 î .e . n . ) , era , conform trad iţiei ,
-0riginar de pe insula Samos . Cn iunea organizată de el a fost nu
numai o şcoa l ă filozofică , ci şi un partid politic şi o confrerie
reli gioa să , care lupta înverşunat împotriva demosului. După
vi ctoria acestuia din urmă , Pitagora ar fi fugit în Crotona (în
Italia de sud) , iar apoi în Metapont unde a şi murit . Fi lozofia
pitagoreicilor căuta să fundamenteze ord inea universală veşnică
şi neschimbată şi , împreună cu aceast a , şi puterea ari stocraţiei
şi supunerea oarbă a demosului . Ea căuta baza acestei ord ini în
numere . Pitagoreicii şi-au împrumutat cultul lor religios de la
preoţii egipte ni şi babi lonien i , împre ună cu cunoştinţele de arit­
metică , geometrie , armonie şi astronomie , pe care ei le-au dez­
voltat mai de parte .
Fi lozofia pitagoreică pornea de la crit ica monismului materia­
list naiv al şco lii mileziene, afirmînd că „nelimit atul" lui Anaxi­
mandru necesită o definiţie la fel precum limita necesită acel
ceva care este defi nit de ea . E i consi derau că la baza lucruri lor
stă concorda nţa a două principii - armo nia contrariilor „neli­
mitat" şi „limită" , întruch ipată în „legi le misterioase ale nume­
relor" . Aristotel expune procesul însuşi al fet işizării numerelor
de către pita goreici astfe l : „Aşa-numiţii pita goreici , ocupîndu-se
-Oe şt i i nţele matematice , le-au împins îna inte pentru prima dată
ş i , educîndu-se pe baza lor, au început să consi dere principiile
acestora drept pri nc ipi ile tuturor lucruri lor" [ 7 7 , pp .2&-27 ; 985 h] .
Desigur, preocuparea de matematică , ca atare , nu duce la feti­
-ş izarea matemat ic i i . La pitagore ici însă, însăşi poziţia lor, ca
partid al · aristocraţiei reacţionare , îi împin gea la o ruptură între
.abstract ş i concret , matematica transformîndu-se din şti inţă
într-o învătătură mistică a unei secte de ales' i . Numerele - cele
mai abstra �te, elemente ale ştiinţei din acel timp, era u cel mai
puţin accesibile înţelegerii cercuri lor largi . Pitagoreicii le opuneau
lucru rile senzori ale , atribuind numerelor o existenţă de sine

85
stătătoare . Producţia de mărfuri sub forma simplă a valorii, ce
exista la greci încă în epoca lui Homer, iar din secolul al VI-lea î.e.n
şi sub forma bănească, a creat condiţiile care au făcut posibilă
această fetişizare a matematici i , la fel ca şi a ' tuturor relaţiilor
di ntre oameni şi ideologia lor [1, pp.31-32] .
Unii istorici ş i filozofi burghezi însă, de exemplu, E . Frank
[90] , consi deră drept cauză care a generat mistica numerică a
pitagorei cilor preocuparea lor de muzică . Legile numerice ale
consonanţelor muzica le deduse pe cale speculativă şi bazate doar
puţin pe fa pte sta bilite empiric, ar fi fost ri dicate de pitagoreici
la rangul armoniei numerice absolute a întregii existenţe . E drept
că pitagoreicii putea u fo losi studiul bazelor acustice ale muzicii
pentru a conferi filozofiei lor idea liste o formă ştiinţifică . Şi
cu toate acestea mistica numerelor avea la ei nu o origine ştiin­
ţifică ; ci una socia l-politică .
O serie de elemente separate ale pitagoreismului era atribuită
lui Pita gora de către ad epţii săi numai pentru a conferi învăţă­
turii lor o ma i mare autoritate . D in aceasta nu rezu ltă însă că
învăţătura privind matematica şi ştiinţele naturii din cadrul
pitagore ismului este în întregime rodul secolelor de mai tîrzi u .
Unitatea ideilor fundamenta le ale tuturor învăţăturilor pita go­
reice indică clar izvorul mi stic-reli gios unic al originii lor, su­
punerea lor unui scop politic unic, legătura cu epoca descompune­
rii orînduirii gentilice, cu epoca lui Pitagora .
Pentru pitagoreici propoziţia „lucruri le sînt numere" exprimă
însă şi esenţa lucrurilor. Nu atomii materi a l i , ci punctele geome­
trice constituie unită ţi le , părţile nelimitatului . Explicaţia pita­
goreică a întregii existenţe prin legile numerelor întregi duce la
o contradicţie lo gică prin faptul că înşişi pita goreicii au desco­
perit exi stenţa segmentelor incomensurab i le . Este posibi l ca la
început pitagoreicii să nu fi observat consecinţa dezastruoasă
a acestei descoperiri revoluţionare pentru propri a lor fi lozofie
a naturi i . Mai tîrziu însă ei o ascundeau minuţios . La noi a ajuns
legenda despre pedepsirea pitagoreicului Hippas din Metapont
(secolele VI -V î.e.n.) de către zei care l-au lovit pe acesta pentru
faptu l că „el a descoperit ca nedemnă inc luderea în învăţăturile
despre natură a proporţiei şi incomensurabilităţii". Ei căutau
să rezolve apoi această contra dicţie admiţînd existenţa infinitu­
lui unic actua l (adică a unei mărimi, indivizibilă mai departe,
ş1 mai mică decît oricare mărime finită) , ca măi;ură comună a
laturii ş 1 dia gonalei pătratului . Mai tîrziu aceeaşi contradicţie

86
era rezolvată prin aceea că raportul acestor lungimi era exprimat
cu ajutorul unui proces nesfîrşit de aproximaţii succesive .
I deea fundamenta lă a cosmogoniei pitagoreice consta în rotaţia
circulară a tuturor corpurilor cereşti situate pe zece sfere şi în
periodic itatea fenomenelor astronomice care se repetă cu pre­
cizie matematică după intervalul unui „an cosmic", despre a
cărui durată diferiţi autori emit diferite ipoteze . Pentru a atinge
sacrul „zece", cerut de mistica numerelor, în afară de sfera stele­
lor fixe , a sferelor lui Saturn , Jupiter, Marte , Mercur, Venus,
Soa re , Lună şi Pămînt, pitagoreicii au imaginat şi sfera „anti­
pămînt" , care împreună cu celelalte se roteşte în jurul „focului
centra l" . Armonia acestor sfere este descrisă de Aristotel astfel :
„Aceste zece sfere emit, ca şi tot ce se mişcă, un sunet , însă fie­
care sferă un sunet de tip special, în conformitate cu particula­
rităţile mărimii şi vitezei sale . . . Ultima este determinată de di­
ferite distanţe , care se află într-un raport armonic între ele,
conform intervale lor muzica le . Datorită acestui fapt apare un
sunet armonios , muzica sferelor în mişcare [91 , 293 a, 290 h ] .
Î n modul acesta , cosmogonia pita goreică era legată d e teori 1
lor muzica lă. La haza acesteia stăteau două legi fundamentale :
în primul rînd, legea proporţiona lităţii dintre înă lţimea tonului
şi lungimea coardei vibrante sau a coloanei de aer, de exemplu,
în cazul cîntatului din flaut. Î n al doi lea rînd , legea consonanţei
conform căreia consonanţele se obţin numa i cînd lungimile
corzilor sau înă lţimile coloanelor se află într-un anumit raport de
numere întregi . Acestor legi, descoperite empiric , li s-a dat mai ·
tîrziu o explicaţie, probabil de către Arhitas din Tarent (aproxi­
mativ 428-365 î.e.n . ) , care a suferit influenţa atomismului mate­
ria li st al lui Democrit. Explicaţia consideră tonurile ca reflexe
subiective a le mişcărilor obiective ale corpurilor , iar înălţimea
tonuri lor ca dependentă de frecvenţa mişcări lor . Euclid , expu­
nînd această explicaţie în Canoanele sale, conchide că „tonurile
sînt compuse din particule, deoarece ele, prin adăugare şi scădere ,
ating o măsură corectă . Or, tot ce este compus d in particule se
raportă unul la altul ca numere întregi , aceasta înseamnă că şi
tonurile trebuie să fie În mod necesar în raporturi de numere
între gi" .
Teoria matemati că a consonanţelor dusă p înă la ultimele sale
consecinţe logice sugera însă ideea existenţei incomensurabili­
tăţi i şi deci infirma propria sa bază -. posibi litatea măsurării
în numere întregi a tuturor lucrurilor. Intervalul dintre tonurile
complete nu este constant, ci invers proporţional cu înălţimea

87,
tonului . De aceea , împărţirea i nterva lului complet trebu ie să se
facă după „principiul armonic" , adică astfel încît octava ( lungi­
mea corz i lor se raportează ca 1 :2) să se împartă în două i nterva le
inega le - cvarta (3 :4) şi cvinta (2 :3) - după legea 1 /2 3/ 4 x =

X 2/3. Î mpărţirea octave i în două interva le egale .!!_ ar da , după

aceeaşi lege ,
1
- =
X
- x
X
- , prin urmare y
- =
v-2 . Oyr , la un raport
2 y y X

1 : V2 al lungi mi lor corzilor nu se obţ ine consona nţă , ci zgomot

(disonanţă ) . De aici vine i deea că f2 nu poate fi exprimat prin ·

raport u l a două numere întregi .

Idei le pitagoreiceni lor cu privire la ştiinţele naturii au fost
supuse criticii „di nspre s t înga" şi ,;Ciinspre dreapta" încă în anti­
chitate . Astfe l , materia listul şi d i a lectici anul Heraclit din Efes
(aproximativ 539-470 î.e . n . ) îi reproşa lui Pi tagora ec lect ismul
şi misticismul. Intre timp, i dea listul m ilitant Platon (429-348
î . e . n . ) denigra pe pitagoreici pentru fapt u l că ei „măsoară şi com­
pară sunetele empirice aşa cum noi le auzim în rea litate şi stu dia­
ză numere le pe care este bazată consonanţa lor, în loc de a studia
care numere sînt consonante în sine şi care nu, şi de ce" .

Matematica i;ii numerologia pitagoreicilor. Din ca uza lipsei

materia !ului documentar pentru următoa rele două vea curi nu
există posib i l i tatea de a sta bi li etapele suc cesive a le progreselor
făcute de pita goreici în matem;it ică , împrumutată iniţial de ei
de la egipteni şi ba bi lonien i .
Pitagoreic i i reprezentau numerele sub forma punctelor, grupate
în figuri geometrice. Astfel a apărut noţiunea de „numere fi gu­
rative" , în care şi-a găs it reflecţia legătura strînsă ce există între
noţiuni le de nu măr şi de întindere spaţială . De exemplu , „nume­
rele patratice" 1 , 4, 9, erau reprezentate astfel :
• • • • • •
• • • • •
• • •

„ Numerele tri unghiu lare" ·1 , 3, 6 erau reprezentate astfe l :

• • •
• • • •
• • •

88
La pita goreici punctu l care exprima unitatea nu era d ivizib i l
ma i departe - el reprezenta un atom matemat ic ; punctul ca
atare era definit ca u nitatea dotată cu poziţie . Pentru a fi distincte
între e le, u nităţi l e - p uncte trebuiau separate pri ntr- un spaţi u ,
fiecare punct trebu ia să aibă î n j urul lui u n „cîmp" . Datori tă
acestui fapt , fi ecare nu măr putea fi reprezentat nu numai cu aju­
toru l puncte lor , ci şi c u ajutorul unor cîmpuri pătrate sa u cu aju­
torul a mbelor, ca , de p i ldă, numărul 3 sub forma :
• • • I I
Numărul este deci a i c i noţi unea fundamentală ; figura serveşte
numai pentru a-l reprezenta ; geometria este subordonată aritme­
tici i .
Numere le fi gurative reflecta u prin forma lor procedeu l prin
care ele au fost generate pe cale ari tmetică , adică dacă au fost
obţi nute prin a d unare sau prin înmulţire . Pitagoreicii şi conti­
nuatorii tradiţii lor lor stu dia u de preferinţă numerele-sume, în
timp ce Euclid şi şcoa la sa admi teau reprezentări geometrice
doar pentru numere-produse.
Cel mai simplu şi mai vechi exemplu de noţiune aritmetică
(reprezentată prin unităţi -puncte) este d i sti ncţia dintre par ş i
impar. Opoz iţia di ntre par şi i mpar reprez i ntă una di ntre cele
zece perechi de contrari i considerate de pi tagoreici drept cate­
gori i fi loz of i ce .
Numere le-pro duse era u împărţite de către pi tagoreici în numere
„recti linii", adică în numere simple care, întrucît nu se descom­
pun în facto ri , era u reprezentate prin puncte situate de-a lungul
unui segment ; „numerele p lane" care se de scompun în doi fa ctori
şi se reprezintă pri n puncte ce formează un dreptunghi sau un
pătrat şi „numerele corpora le" care se descompun în trei fa ctori
ş i se reprez i ntă prin puncte ce formează un para lelip iped sa u un cub .
Pri ntre numerele-sume pita goreicii d i sti ngeau „numerele poli­
gona le" . Cele mai simple di ntre ele au fost cele „triunghi ulare" :
1 , 1 + 2 = 3, 1 + 2 + 3 = 6, 1 + 2 + 3 + 4 = 10 , „ .
Din numerele triunghiu lare pita goreicii obţineau ş i toate nume­
rele pătratice prin procedeul i ndicat ma i j os în figură :

<:j f:> <$>

89
 Pe aceeaşi cale, reunind trei numere tri unghiu lare ega le, ei
obţineau numere pentagonale şi aşa mai departe . Matemati cianul
Hiosicle din Alexandria (secolul al Ii-lea î.e . n.) a arătat că al
n-Jea număr m-gonal este egal cu ..!.. n [2 + (n - 1 ) (m 2) ] .
-

2
Mai departe , erau definite „numerele piramidale" formate prin
adunarea numerelor poligonale . Cele mai simple dintre ele , „nu­
merele tetraedrale", se obţin din numerele triunghiulare 1 = 1 ,
1 +3 = 4, 1 + 3 + 6 = 1 0 , 1 + 3 + 6 + 1 0 20.
= si se
„

reprezintă sub forma unor p irami de · cu haza triunghiula;ă . Se

înţelege că toate numerele figurative şi proprietăţile lor nu au
fost de� coperite dintr-o dată, ci treptat, în decursul mai multor
veacuri .
O dată cu dezvoltarea matematicii , numerele f i gurative şi-au
pierdut importanţa , c u -excepţia numerelor pătratice şi cubice
care permiteau abordarea calculului ariilor şi yolumelor, adică
rezolvarea problemelor propriu-zis geometrice . I nlocuind unită­
ţile-puncte prin cîmpuri , vedem că numerele pătratice, privite
ca numere-sum e , se reprezi ntă astfel :

o EE Em E
Partea din figură , corespunzătoare numărului i mpar prin a căru i
adăugare la numărul pătratic se obţine numărul pătratic următor,
se numea gnomon. Iniţial acest cuvînt avea semnificaţia „cine
ştie disti nge". Ma i tîrziu a însemnat cel ma i s i mplu i nstru­
·ment astronomic - un par perpendicular pe planul orizontal
(cadranul ceasorni cului solar ) , formînd un unghi drept cu
umbra sa - apoi cuvîntul gnomon a fost folosit în sens şi mai larg.
Cu ajuto rul lui se desemna acel adaos la o figură geometrică care
o măreşte, dar nu o schimbă (de exemplu , gnomonul unui triunghi
p oate fi un trapez) . Or, pitagoreicii , plecînd de la pătrat, i denti­
ficau gnomo n-ul cu o fi gură dreptunghi ulară şi neapărat impară .
E xa minînd şirul de gnomoni ,
• •
• •
• •
• • •
• • •

90
pita gorei cii deduceau de aici o serie de proprietăţi ale numerelor,
de exemplu , suma a două numere impare succesive este egală cu
de 4 ori numărul (natura l) corespunzător : 1 + 3 = 4 x 1 , 3 + 5 =
= 4 X 2, 5 + 7 = 4 X 3 ş . a . m . d . Î n timp ce noi demonstrăm
aceste proprietăţi şi altele ana loge , de exemplu , cea din urmă,
cu aj utorul unor transformări algebrice simple (2n -1) + (2n +
+ 1 ) = 4 n, pita goreicii le verificau doar cu aj utoru l unei figuri
intuitive.
Un alt procedeu de reprezentare intuitivă a numerelor pătrat ice,
sub forma de sumă a fost la pitagorei ci stadionul, de exemp lu ,
pentru a obţine 52 ca sumă , se scria u numerele de la 1 la 5 şi de
aici înapoi la 1 ; în modul acesta , unităţi le stăteau la intrarea şi
ieşirea stadionului, iar număru l ridicat la pătrat - la cotitură :
1 -2-3-4 >5
1 - 2 - 3 -4 •

Examinînd figura stadionului se găseau o serie întreagă de

proprietăţi a le numerelor între care şi cea dată mai sus.
Alături de numerele pătratice, o mare importanţă j ucau la
p ita goreici „numerele dreptunghiulare" - numerele de forma
n (n + 1) . Se înţe lege că numărul aparţinînd unei categorii putea
totodată să aparţină şi unei a lte categori i . Pita goreicii mai cunoş·
teau şi numerele „asemenea" , de exemplu 6 = 2 X 3, 24 = 4 X 6,
54 = 6 X 9, . . reprezentate prin dreptunghiuri cu laturi propor­
.

ţiona le . Aceste numere posedă o serie de proprietăţi interesante :

de exemplu produsu l a două numere „a semenea" este un „număr
pătratic".
Studiul numerelor-sume reprezentate prin figuri formate din
unităţi-puncte a servit drept bază pentru sumarea serii lor nume­
rice de care se ocupa cu succes Arhimede . Studiul „numerel_?r
rectilinii" a dat un impuls apariţiei teoriei numerelor prime. In
acest domeniu , rezultate importante au fost obţinute de Euclid,
<,are a fo losit în cărţile de teoria numerelor din Elementele sale
multe noţiuni introduse de pita goreic i .
Deosebind, în afară d e numerele prime , numerele compuse şi
numerele relativ prime (adică neavînd factori comuni , de exem­
plu, 14 şi 55}, pitagoreicii şi, cu unele excepţii, în general matema­
ticienii greci acordau mai departe multă atenţie şi clasificării
numerelor pare şi impare , di stingînd (ca mai . tîrziu Euclid)
numerele par-pare , par-impare , impar-impare etc . Cei care res­
pecta u tradiţia lui Pitagora nu inclu deau printre numerele impare ,
 t

şi în genere nici chiar pri ntre numere, pe 1 , iar printre cele pare
- pe 2 , considerîndu- le „principii" a le numerelor şi a şezîndu- le
în afara şiru l u i numeric .
Pitagoreicii se ocupau , de asemenea , cu problema raportului
d intre număr si suma di vizorului lui . Prin divizori i unui număr
se înţelegea u t� ţi divizorii să i , primi şi compuş i , i nc lusiv 1 , însă
exclusiv numărul însus i . Dacă suma di vizori lor era mai mare
decît numărul dat însu Ş i , numărul se numea „supra perfect" , dacă
ea era egală cu el - „perfect" şi dacă era mai mică decît el -
„ i mperfect" .
C u numerele perfecte s-au ocupat mult matemat icienii din evul
me d i u ; ma i t îrzi u Fermat şi Descartes au arătat legătura lor
c u .alte probleme ale teoriei numerelor .
In sfîrşit, p itagoreic i i examinau „numerele prietene" , adică
do uă nu mere dintre care fiec1:ire este egal cu suma d i vizori lor
celuilalt. Neoplatonici-anu l sirian lamblie (aproximativ 250-325
e . n . ) îi atri buie lui Pita gora desco perirea numerelor prietene
220 şi 284 , unica pereche c unosc ută în a ntichitate. Î n evul mediu ,
se consi dera că tal is manele cu numere prietene sînt capa bile să
întă rească apropierea d i ntre oameni . Matematicianul arab Ta bit
Ibn Korra (826-900) a gă sit regula de formare a numerelor prie­
tene , care a fost uitată şi apoi redescoperită de Fermat şi publicată
( fără demonstraţie) de Descartes (1638) .

Medii, propor�ii şi progresii. D i n punct de vedere logic , studiul

raportului a mai mult decît două numere trebuie să urmeze abia
d u pă stud i u l ra portului a două numere de care sînt legate noţiu­
nile de numere fi gurative, logoi etc . Cu toate acestea , istoriceşte
proporţ iile - rapoarte de trei şi patru numere - au fost studiate
d i n cea ma i adîncă antichitate greacă, deoarece ele au constituit
obiectul de stud i u a l e giptenilor de la care au şi trecut la greci ş i
aceştia a u creat apoi treptat o teorie a rmonioasă a proporţ i i lor ce
şi-a găsit desăvîrşirea sa în cărţile V, VI şi V I I ale lui Eucl i d .
Prin proporţie se înţelegea î n m o d curent o proporţie geometrică
cu patru terme ni , în notaţia noastră : a : b =c :d, însă u neori şi
u na aritmetic ă : a-b = c-d. n ceea ce priveşte mediile, ele
Î
consta u din trei termeni a >b >c, între care se pot stabi l i nouă
relaţii , precu m şi nouă rela ţii între difere nţele 'a-b , b-c , a-c .
Egalînd între'. ele aceste rapo arte ş i lăsînd deoparte cele nepotri ­
vite , obţinem 1 1 ti puri de med i i : toate aceste medi i au fost cunos­
cu te grec i lor antic i .

92
 Tradiţia susţine că epoca lui Pitagora cunoştea trei medii nu­
mite „vechi" : media aritmetică (a-b) :(b-c) = a :a, geometrică
(a-b) : ( b-c) = a : b şi armonică (a-b) : ( b-c) = a :c. Media arit­
metică (a-b) :( b-:-c) = a : a a fost cunoscută pita goreicului Arhi­
tas d in Tarent . In afară de forma iniţială a mediei geometrice
(a- b) :( b-c) = a : b, Arhitas o exprimă sub forma a : b = b :c
care decurge din prima .
Platon apela la med i i le geometrice pentru a exp lica stru ctura
fizică a lumi i , în timp ce media aritmetică şi cea armonică erau
folo site de el pentru a defini „sp iritul u n iversal" .
Media armonică (a - b) : ( b - c) = a:c era definită de Arhitas
şi P laton şi în felul următor : dacă a > b >c, atunci b este medie
armonică cu condiţia ca a = b + � şi b = c + _:_ ( unde n >1 ) ; de
n n

• • 1 � � 1 1 1 1
a1c1 rezu ta ca - - - = - - - ; ast fe i s m t , d e e xemp l u , nume-
A

e b b a

rele 6, 4 , 3 , deoarece _!_ _ _!_ = _!_ _ _!_ . �led ia armonică era legată
3 t, t, 6
de legile consonanţei muzica le, precum şi de faptul că cubul are
12 muchi i , 8 vîrfuri şi 6 feţe , unde 8 este media armonică a nume­
relor 1 2 si 6.
Co mbi n'înd media aritmetică şi media armonică , pitagoreicii
obţineau propo rţia „muzica lă" pe care Pi tagora a preluat-o con­
form unei legende din Babi lon. Dacă 12 şi 6 sînt termenii extremi
a i lungimilor coardelor octave i , aflaţi în raportu l 2 : 1 , atunci
med ia aritmetică 9 formează cvarta (raportul 4 : 3), iar med ia
armo nică 9 cvi nta (raportu l 3 : 2) ; întreaga proporţie are forma
1 2 , 9, 8, 6 .

„Teorema lui Pitagora" ş i mărimile incomensurabile. Î nvăţă­

tura pitagoreică care consi dera că numerele întregi reprezi ntă
măsura tuturor lucruri lor s-a lovit de o contradicţie insolubilă ,
datorită descoperirii iraţionalităţi i . Tocma i această descoperire
reprezintă însă c.ea ma i însemnată contribuţie a pita goreismului
în matematică . ln l i mba greacă , iraţionalitatea se exprimă prin
trei termeni : asimme tron c u semnificaţia : care nu are măsură
comună ; arre ton , adică inexprimabi l (prin numere întregi) care
se întîlneşte pe ntru prima dată la Platon, şi alogon- care însea mnă
�eea ce nu se e xprimă prin logos , adică prin ra portul a două
nu mere întregi . Denu mirea latină „iraţiona l ita te" este o tradu­
cere literală a cuv întu lui alogon, deoarece ratio însea mnă „ra port" .

93
Î n modul acesta , după cum se vede din denumirile înseşi, pita­
goreicii înţelegeau prin mărimi iraţionale în primul rînd seg­
mente rectilinii care nu au o măsură comună , fapt pentru care
sînt inexprimabile printr-un raport de numere întregi . Prin ur­
mare , nu avea sens să se vorbească de iraţionalitatea unei mărimi
decît raportată la alta .
Probabi l că descoperirea iraţionalităţii a fost legată de aşa­
numita „teoremă a lui P itagora" . După cum ştim, această teoremă
a fost cunoscută babilonienilor şi, posibil, şi egiptenilor cu mult
înaintea lui Pitagora . Istoricii antici însă , P lutarh , Diogene Laer­
ţiu şi Proclus, atribuie această descoperire lui Pitagora , repetînd
legenda după care Pitagora, drept mulţumire pentru această
descoperire, a adus jertfă zeilor o sută de bivoli (hecatomb) .
Este posibil ca P itagora sau elevii săi, cunoscînd anumite „triun­
ghiuri sacre" (adică triunghiuri dreptunghice cu laturi numere
întregi) a le egiptenilor şi babilonienilor, pentru care teorema
se verifică uşor , au generalizat pur şi simplu această teoremă
asupra tuturor triunghiurilor dreptunghice, fără a poseda încă
o j ustificare satisfăcătoare . „Triunghiurile sacre" înseşi puteau
fi găsite prin studiul tabelelor de pătrate pe care le foloseau
babi lonienii . Numerele x , y, z care exprimă laturile u nor astfel
de triunghiuri erau numite „numere pitagoreice" . Pitagoreicilor
li se atribuie regula de obţinere a numerelor !J itagoreice prime
între ele :
X = 2p + 1 , y = 2p2 + 2p, ,� Z = 2p2 + 2p + 1 ,

care dau trei astfel de numere pentru orice p natural, a ici y şi z

fiind două numere naturale , succesive .
C u privire la forma iniţială a demonstraţiei „teoremei lui
Pitagora", trebuie să ne mulţumim numai cu ipoteze . Este posi­
bil ca la început ea să fi fost demonstrată numai pentru un tri­
unghi dreptunghic isoscel care se întîlneşte de mult în orna mente
într-o re ţea de pătrate cu diagonale marcate . Pe o asemenea
figură se observă că suma pătratelor A BED şi EFJH construite
pe catetele triunghiului DEH este egală cu pătratul DBFH
construit pe ipotenuza sa, deoarece toate aceste pătrate se
descompun în triunghiuri egale (fig. 4) . De la acest caz particu­
lar, trecerea la cazul general se putea face prin examinarea pătra­
tului A BCD împărţit în două pătrate i negale AHJE şi JFCG
şi în două dreptunghiuri egale EJGD şi H BFJ (fig. 5) . Pătra­
tul EKLG este egal cu pătratul A BCD micşorat cu triunghiurile

94
AKE, KBL, LCG şi GED care în sumă sînt egale cu cele două
dreptunghiuri . În acelaşi timp şi suma pătratelor AHJE şi
JFCG este egală cu pătratul A BCD micşorat cu aceste două
dreptunghiuri , de unde rezultă că pătratul KLGE este egal cu
suma p ătratelor AH JE şi JFCG. Această demonstraţie, la fel
ca ş1 demonstraţia lui Eucli d , nu foloseşte noţiunea de asemă-

A B
Fig. 4 Fig. 5.

nare . Apelînd însă la ultima noţiune, care nu era necunoscută

egiptenilor şi babilonieni lor, pe care a folosit-o cu succes, după
. cum am văzut , încă Tales, se putea demonstra această teoremă
mult mai simplu.
„Teorema lui Pitagora" ducea la problema determinării lun­
gimii i potenuzei , cunoscînd lungimea catete lor. Îns ă această
problemă , nici în cazul cel mai simplu a = b = 1 , nu se putea
rezo lva ; nu reuşeau încercările de a găsi raportul a două numere
întregi -� . astfel încît acesta să fie ega l cu V 12 + 12 = V�' sau ,
n

altfel spus, nu se putea găsi o măsură comună a laturii şi a diago­

nalei unui pătrat , deşi trebuie să presupunem că se făceau astfel de
încercări mult timp, micşorînd tot mai mult unitatea de măsură .
Imposibi litatea de a ajunge pe această cale la scop trebuie să fi
uimit şi tulburat : incomensurabilele erau percepute ca „inacce­
sibi le gîndirii" , însuşi . termenul alogon, „iraţional" , a căpătat
acest �1 doilea sens . Nu este exclus , de asemenea , ca numărul
iraţional V 2 să fi fost găsit în teoria armoniei în căutarea semioc­
tavei , ceea ce este echivalent cu găsirea medie i geometrice a
numerelor 1 şi 2 .
I mposibilitatea de a exprima pe Jf2 printr-un raport de două
numere întregi a dus nu numai la căutarea calculului său prin

95
a proximaţie , ci ş i la demonstraţia acestei i mposibi lităţi. Una
d in demonstraţi i , care se întîlneşte în unele copii a le Elementelor
lui Euclid [92 , vol . 2 , pp . 503-505 ] , procedează prin reducere la
absurd . Ea se bazează pe următorul raţionament . Fie latura pătra­
tului ega lă cu a , d iagonala lui egală cu b, unde numerele a şi b
Ie-am a les astfe l , incit să nu �ibă divizor comun ( î n afară de 1) .
Atunci , conform „teoremei lui Pitagora" trebuie s� avem b2 2a2
= •

Deoarece membru l I I se împarte prin 2 , urmează că şi membrul

I trebuie să se împartă prin 2, prin urmare numărul b trebuie
să fie p ar ş i , deoarece a şi b nu au divizor comu n , el trebuie să
fie impar. Dacă însă b este par, pătratul lui se împarte prin 4,
ceea ce înseamnă că şi membrul II al egalităţii trebuie să se
împartă prin 4 ; acesta este însă posibil numai dacă a este par.
Astfe l a m ajuns la concluzia absurdă că numărul a trebuie să
fie în acelaşi timp par şi impar , de unde rezultă că nu există
numere care să sat isfacă egalitatea dată . Aşadar ,' V2 nu poate fi
reprezentat ca un număr, ad ică aşa cum făceau p ita goreicii cu
aj utorul puncte lor , dar el poate fi reprezentat cu aj utorul lungi­
mii unui segment .
U n alt procedeu d e demonstraţie a iraţiona lităţii l u i V 2 se
bazează pe metoda calculului prin aproxi maţie al acestei rădăcini .
Pentru a găsi rădăcina pătrată a unui număr, diferit de un pătrat
perfect, Arhitas îl descompune în doi factori inegali (de exemplu
2 =L X 2) , află media aritmetică �i med ia armonică a celor
(
doi factori în cazul de faţă : şi : ) ş1 formează din aceste

patru numere o proporţie „armonică" (2

3
.· - -
2
4
. 1 ) . Aici pro-
- -·
3

dusu l termenilor medii este egal cu număru l dat (2) , ş i în acelaşi

·. 3 4 1
timp d 1· ferenta - - - = - este ma 1· m1ca d ec1t
· � • d 1·ferenţa 2 - 1 = 1 .
' 2 3 6
.
Prin urmare ; : �şi pot fi privite ca valori aproxi mative ale
lui v2, prima prin exces, iar a doua prin lipsă şi continuind
acelaşi procedeu , drept apro ximaţie de ordinul doi, obţinem
. 2 .
- ş 1 -1t , care d 1"fera mtre e l e numai c u - ş.a . m . d .
17 1
� •

12 17 20/i

Descoperirea faptului că între latura şi diagonala pătratului

- două segmente ale căror mărimi relative ne sînt atît de fami­
liare - nu există o măsură comună, fie oricît de mică, a provocat

96
o a devărată criza - a funda mentelor în matematica greacă . Î nvă­
ţătura pitagoreică asupra fundamentului numeric al întregii
ex istenţe, inclusiv şi al mări milor geometrice, nu ma i putea fi
recunoscută ca a devărată ; a început căutarea unui nou funda­
ment . Dar importanţa descoperirii iraţionalităţii a fost departe
de a fi just apreciată de către toţi . Astfe l , Aristotel [77 , p . 22 :
982 b-983 a ] , arată că ea a provocat mirarea , pe care o produce
orice descoperire stiintifică adevărată . Unii istorici idealisti
ai matematicii v ă'.d î � faptu l i ncomensurabi lităţii „un se � n
a l antinomiei tulburătoare d intre gîndire şi senzaţie, o pră­
pastie peste care nici calculul, nici logica nu sînt în stare să
arunce o punte" [ 9 3 , p. 522 ] . Alţii însă, de exemplu, Abel Rey
[94 , pp . 326-32 7 ] , afirmă că iraţ iona litatea lui V2 era privită
mult timp ca o „excepţie scandaloasă" , că ea era ţ inută ascuns şi se
împiedica răsp îndirea cunoştinţelor asupra incomensurabi lităţ ii .
Se referă pentru aceasta nu numai la legenda pita goreică a pieirii
(în t i mpul unui naufragiu) a lui Hippas din Metapont , care a
d ivulgat taina descoperirii i ncomensurabi lităţii , prec um şi la
faptul c ă , chiar după această descoperire, mult timp era dez­
voltată o arit metică care recunostea exclusiv doar numerele
întregi . Or, în incornensurabilitat � , spre deosebire de mărimea
continuă, cognoscibilă raţional, şi de numărul di scret cognosci­
bil intuitiv-senzoria l , şi-a găsit o expresie dialectica lumii mate­
riale, a timpului şi a spaţiulu i , şi a cunoaşterii e i , cunoa ştere a
cărei esenţă, după cum a arătat Lenin ( [8] , p . 234) , constă în
faptul că reprezentarea atît cu aj utorul gîndirii cît şi al senzaţiei,
a mişcării şi a oricărei noţiuni , este întotdeauna o fragmentare ,
o mortificare a viulu i . Modul metafizic de gîndire nu le dădea
însă matematic ienilor antic i , cum nu dă nici multor istorici ai
matematici i , matematicieni şi filozofi burghezi actuali, posibi­
litatea de a înţelege aceasta .
Aporiile lui Zenon. Punctul de vedere metafiz ic ş1-a găsit cea
mai netă exprimare în şcoa la eleaţilor , ideologi ai aristocraţie i
sclava giste , d uşmani înveteraţi ai d ia lecticii, care militau pentru
învăţătura despre existenţa unică , indivizibilă şi imuabilă ,
împotriva d i a lecticii incipiente , ai cărei germeni erau prezenţ i
chiar la pi tagoreici şi cu atît mai mult la materialiştii antici .
Zenon (aproxi mativ 450 î . e . n . ) , elevul conducătorului şcolii
eleate, Parmen ide , a emis o serie de „demonstra ţii" ale acestei
învăţături , printre care şi cele patru renumite „a porii a l e
mişcării". Ele sînt următoarele :

7 - Istoria matematicii în antichitate

97
 1 . Dicotomia. „Nu există. mişcare, deoarece ceea • ce .. se mişca
trebuie să ajungă pînă la j umătatea drumului înainte de a ajunge
p înă la capăt" .
2. Ahile . „Cel ce a leargă mai lent nu va fi nic iodată depăşit
de cel iute , deoarece acel care urmăreşte trebuie să ajungă mai
întîi în punctul în care se afla celălalt înainte, astfe l încît cel
lent va poseda întotdeauna în mod i nevitabi l un anumit avans .
3 . Săgeata . „ Dacă despre orice lucru se poate afirma că este
fie în repaus, fie în mişcare ocupînd spaţiul egal cu sine însuşi ,
atunci , deoarece obiectul în mişcare există întotdeauna într-un
moment ( i nstantaneu ) , săgeata ce zboară este i mobilă" .
4 . Stadionul. „Dacă există două şiruri de COl'puri , fiecare for­
mat d intr-un număr egal de corpuri de volum egal ce t rec unul
în faţa celuilalt pe o pistă de alergat (stadion) , mişcîndu-se cu
viteză ega lă în sensuri opuse , un şir începînd de la capătul sta­
dionului , iar celălalt de la mij locul lui , atunci aceasta duce 1a
concluzia că j umătatea timpului dat este egală cu dublul acestui
t imp" .
Aporiile, redate aici după Aristotel [95 , p p . 143-144 ; 239 b] ,
erau considerate de către acesta din urmă drept greşeli logice şi
drept sofisme comise faţă de logica formală tradiţională . Or, după
cum a remarcat Leni n [8, p p . 232-235 ] , i mport anţa filozofică
a aporiilor lui Zenon consta în aceea că ele au dezvăluit adevărata
contradicţie a mi şcări i , a spaţiului şi t i mpulu i , p_e care însă Zenon
nu a reuşit s-o exprime în logica conceptelor . In timp ce pr ima
pereche de aporii porneşte de la ipoteza divizibilităţ ii nelimitate
a mărimilor continue şi o infirmă, în a doua se face ipoteza opusă
asupra mărimilor continue , construite d i n elemente indivizibile
care este apoi de asemenea respinsă. Aceste ipoteze corespundeau
celor două concepţii opuse asupra spaţiului - existente la grec i :
cea atomistă , care reducea spaţiul la puncte discrete (ca l a pita­
goreici) şi ipoteza ce admitea divizibilitatea nelimitată a spa­
ţiulu i , exc luzînd ideea că spaţiul este format din puncte (aceasta
era şi concepţ ia lui Aristotel) . Cea de-a doua aporie d iferă de
prima numai p ri n faptul că în ea se m işcă două corpuri şi nu unul ,
adioă „se demonstrează" i mposibilitatea nu numai a mişcării
absolute, ci şi a m işcării relative , de asemenea nu numai imposi­
bilitatea ca mişcarea să înceapă, dar şi c a mişcarea , o dată înce­
pută ; să continue . Aceeaşi relaţie există şi între a patra şi a treia
aporie .
Pentru a înţelege importa nţa matemat ică a aporiilor lui Zenon,
este suficient să analizăm una d i ntre ele, de e xemplu prima .

98
A c i , p unctul' ce' se m işcă <le l a A la B trebuie să treacă mai întîi
prin punctul C care împarte segmentul AB în două, apoi prin
punctul D care împarte segmentul BC în două şi aşa ma i departe .
D acaw punem A B
.
1 , at unci avem - 1 +-1 1 +-1 rnsa • _
=
+-+ · . · ·

2 4 8 2n
1 s 1 , o d ata cu cre sterea l u1 n,
aceastaw suma este ega l wa cu 1 - -
w
• • •

2n , '
ea se apropie i ndefinit de 1 . Zenon presupunea însă că segmentul
este întotdeauna mai mare decît punctul - fir de nis ip , care are
o măsură minimă fi nită . Î n acest caz, suma unui număr i nfinit
de astfel de segmente va fi infinită, deci raţionaipentul lui Zenon
arată într-adevăr absurditatea acestei ipoteze . ln modu l acesta ,
aporia - dificultate logică aparent irezolvabilă - constă aici
în faptul că sun1a unei mulţimi infinite de terineni este finită :;>i
la baza ei stă renunţarea lui Zenon la ideea divizibilităţii
i nfinite a materie i . Obiecţii le lu i Aristotel pe care , în esenţă , le re­
petă şi Leibn i z , împotriva „dicotomiei" lui Zenon , nu ni meresc
ţinta , deoarece ele arată că nu numai spaţiu l , ci şi timpul sînt di­
vizibile la infinit . Stabilind însă că segmentul AB va fi parcurs
• 1 1
m 2 + !; + 8 +
1 · ·
· -
•
.
u111taţ1· d e timp, nu rezo l vam " d e l oe pro-
blema , care constă în a arăta de ce un şir de împărţiri, prin de-fi­
niţie i nepuizabil , se epuizează totuşi . Aceasta devine clar numai
atunci dacă luăm în seamă ce anu1!1e şi în ce mod descreşte peste
orice limită în această împărţire . l ntregul raţionament al lui Ze­
non este legat de găsirea sumei unei progresii geometrice infinite ,
prin urmare trebuie să presupunem împreună c u Zeuthen [ 1 2 ,
p . 56] c ă l a mij locul secol ului a l V-lea î . e . n . fie Zenon, fie adver­
sarii săi se ocupau de sumarea e i . Nu putem fi n icidecum de acord
cu aprecierea rolului lui Zţnon, dată de Van der Waerden [961
care îl prezintă ca pe un dialectician care nu lua atitudine nici
împotriva ato mismului numeric al pitagoreici lor, nici împotriva
i deii infinitului mic care atunci nu ar fi existat în matematica
greacă.

Democrit. D in pu nct de vedere logic formal -- resp ingînd în

mod corect ut i lizarea infinitului , atît timp cit nu i s-a dat o defi­
niţie mai cuprinzătoare decît aceea că el nu poate fi atins -
Zenon a marcat începutul acelei l i nii de dezvoltare a matematicii
greceşti care a căutat să evite operaţii cu mulţimi infi nite şi mă­
ri mi i nfinit mic i . Această linie nu a triumfat însă dintr-o dată .

99
 'Ea a trebuit să-şi cro iască drum în lupta împotriva şcolii materia­
lişti lor-atomişti greci , condusă de Democrit aproximativ ( 460--
370 î.e . n . ) . A porii le lui Zenon , la fel ca şi descoperirea incomensu­
rabili tă ţii , au reflectat caracterul intern contradictoriu , obiectiv
existent , al mişcări i , spaţ iului şi timpului, al continuităţii şi
discontinuităţii materiei . Noţ iunile logi ce ce au apărut pe baza
raportu lui dintre mulţ imile finite s-au dovedit a fi parţ ial inapli­
cabile mulţimilor infinite şi tocmai aceasta ducea la aporii , la
paradoxe logice şi matemat ice . Mai tîrziu, acestea din urmă au
fost exami nate de către Galilei si , Bolza no . Ele nu sînt elim ina­
te nici astăzi s i conti nuă să apa ră sub forma unor dificullăti lo­
gice în fu nda � 1entarea teoriei mulţimilor ce stă la haza i'n ate­
maticii moder n e .
Democrit, care expri ma ideologia păt uri lor de negustori ş i pro­
ducători ai democraţ iei sclava giste din oraşul trac Abdera , a
fost, după expresia lui Marx şi En gels, „cea cli ntii minte enci­
cloped ică la greci" [4, p. 140] . Diogene Laerţ i u (seco lul al
I II-iea e . n . ) , care a fos t u n ul di ntre primii istorici a i filozofiei ,
vorbeşte de 70 d e opere ori ginale ale lui Democrit îmhrăţişînd
diferite probleme ale ştiinţelor naturi i , matematicii şi filozofici
din care însă nu s-au pă strat decît fragmente . Fiind materialist,
Democrit propovăduia eternitatea , necreabilitatea şi indestruc­
t ibilitatea materiei , pe care o reprezent a ca fiind formată din
atomi rigizi , indivizibili şi i muabili , care diferă ca formă şi , da­
torită diferitelor combi naţ ii de poziţie şi ordine , generează în­
treaga varietate infinită a materiei. Existenţa , alături de mate­
rie , a spaţiului absolut vid asigura automişc area atomilor.
Democrit considera miscarea atomi lor ca fi ind mecanică si nu
admitea întîmp larea . L ui îi aparţine prima operă de l � gică ,
Canoane , în trei cărţ i , orientată atît împotriva scepticismulu i şi
relativismului sofi ştilor, cît şi împot riva idea lismului pitagorei­
ci lor si eleati ' lor. ,
De �ocrit a că lătorit mult ; el a fost în Egipt , Persia , Babi lon,
posi·b i l şi în India şi Etiopia , unde a avut ocazia să cunoască sta­
diul în care se găseau în acele ţări ştiinţele. Cu toate că cunoştin­
ţele sale multi latera le şi profunde l-au făcut ce lebru în an tichita­
te , materia lismul său a provocat o ură înverşunată : P laton îl
i gnora pe De mocrit şi ardea lucrările lui , atitudine care s-a păs­
trat , faţă de lucrările acestuia , timp de milenii pînă în zi lele noas­
tre la idealiştii - fi lozofi şi istorici , fapt remarcat. de V . I . Lenin
[ 7 , pp . H 7 şi 339-340] . Trecerea sub tăcere şi dispreţuirea lui
Democrit s-au reperc utat şi asupra atitudinii fa ţă de moşten irea

100
sa ma temat ică referitor la care - d in această cauză, - nu ne-au
parvenit decît i nformaţii sărace .
D iogene Laerţiu pomeneşte de şase opere matematice ale lui
De mocrit . Prima dintre ele este lucrarea intitulată Despre deose­
birea în vederi sau despre tangenţa dintre cerc şi sferă sa u într-o a ltă
citire „Despre deosebirea în ungh iuri sau despre tangenţa dintre cerc
.şi sferă . Mai departe sînt citate Despre geometrie , Geometrice , · Nu­
mere, Despre liniile incomensurabile şi Ecpetasmata. Î n lucrările
sale geometrice , după mărturia lui Aristotel, a lui Arhimede şi a
a ltor învăţaţi din antichitate , Democrit pleca de la faptul că punc­
tele sînt atomi ai spaţiului avînd un volum finit şi considera că în
fiecare segment există un nu măr finit, deşi „incomprehensibil
de mare" de puncte [97 ] . Această concepţie a fost strîns legată de
reprezentările geometrice ale pitagore ici lor sau ale lui Zenon .
C u aj utoru l acestor concepţii , Democrit determina ariile şi volu­
mele multor fi guri , în particular volumul piram idei . Democrit
îşi închipuia corpuri le geometrice ca formate d i n plăci paralele
a căror grosime este ega lă cu un atom , fapt prin care el a antici­

pat metoda de mai tîrziu a ind ivizibilelor şi „principiul lui Ca­

va lieri" (1635) , după care două corpuri au volume egale dacă inter­
sectîndu-le cu un plan oarecare , paralel cu un plan dat , ambele
secţiuni au de fiecare dată arii egale . Democrit cunoştea , se pare ,
că o prismă triunghiulară poate fi descompusă în trei piramide c u
baze şi înălţimi ega le - această propoziţie a intrat î n Elementele
lui Euclid (cartea X I I , propoziţia 7) [92 , vol . 3 , p . 76] . Se pare că
tocmai de aici a tras Democrit conc luzia că volumul piramidei
este egal cu o treime din volumul prismei cu aceea şi bază şi înăl­
ţime . Demonstraţia riguroasă a acestei teoreme a fost dată de Eu­
doxus j umătate de secol mai tîrziu . Era fireasc ă pentru Democrit
generalizarea acestei teoreme la piramide cu bază poligonală .
Deoarece cercul era considerat de Democrit ca un poligon ale cărui
laturi sînt formate fiecare din doi atomi , cilindri i circulari şi
conurile circulare erau pentru Democrit prisme şi piram ide , a
căror bază avea un număr foarte mare de laturi şi , din generali­
zarea teoremei lui De mocrit as upra piramidelor cu bază pol igo­
na l ă , decurgea generalizarea aceste i teoreme şi asupra conurilor.
Î n pri ma din1ir.e lucrări le matematice ale lui Democrit (în cazul
primei variante a titlului ) , citate de Diogene Laert i u , era respinsă
probabil părerea sofistului Protagora care afirma că, deoarece în
natură nu există drepte şi cercuri ideale cu care are de-a face mate­
matica , rezultă că o dreaptă este tangentă la cerc nu într-un punct ,
ci într-o m ulţime de puncte . După Democrit , dreapta care ati nge

101
cercul are c u acesta doi atomi corn un i . Î n a doua variantă a
titlu lui tratatulu i , putea fi vorba în el de unghiuri <le contin­
genţă avind forma unui „ corn" .
După cum se ştie , unghiul d intre două curbe secant e se măsoară
prin unghiul format de tangentele lor în punctul de intersecţie,
de aceea u nghiul dintre două curbe tangente este egal cu zero .
Astfel st a u 1ucrurile cu unghiurile formate de curbe . Un asemenea
unghi se define şte c J domeniul p lan
c uprins între două curbe secant e
(sau domeniul p lan cuprins între
două curbe tangent e) în veci nătatea
punctului de i ntersecţie (de tangen­
ţă) (fig. 6) . Pentru a si mplifica lu­
crurile să luăm drept una din curbe
o dreaptă - axa X , i ar pentru a

doua o curbă - un cerc · care să taie

axa X în originea O (sau este tan­
gent axei X în O) . Dintre două un­
ghiuri curbilinii A OX şi BOX, vom
rL' 1g
" . 6. considera mai mic unghiul a cărui
latură A trece în vec inătatea punc-
tului O dedesubtul laturii B a celui­
lalt . Este evident că unghiul de contingenţă al oricărui cerc tan­
gent B este mai mic decît unghiul curbiliniu al oricărui cerc C
care intersectează dreapta X. Să definim acum produsul unghiului
de conti ngenţă a format de cercul tangent A de rază R, cu un număr
pozitiv întreg n astfel încît acesta să fie egal cu unghiul de contin-
genţă format de cercul de rază R Atunci este evident că oricît
•

n
de mare ar fi n unghiul na va fi întotdeauna ma i mic decît unghiul
TOX (el coincide cu unghiul obişnuit) al dreptei T, tangenta cer­
cu lui C. În sfîrşit, unghiul COX al cercului secant C îl vom con­
sidera ca sumă a unghiurilor COT + TOX (fig. 7) .
În Elemen tele lui Euclid (cartea I I I , propoz iţia 1 6) [92 voi. 1 ,
p . 97] se demonstrează că „unghiul de contingenţă" este mai mic
<lecit orice unghi ascuţit rectiliniu . Deşi acest unghi este introdus
sub denumirea de „unghiul segmentului" printr-o defi niţie sepa­
rată (cartea I I I , defin iţia 7) [92 , voi . 1 . p . 81] enunţîndu-se teo­
reme despre el - de exemplu propoziţia 31 din cartea I I I - Eu­
clid nu foloseşte ungh iuri de contingenţă pentru demonstraţie . Or,
d i n lucrări le lui Aristotel rezu ltă că pînă la el u nghiurile curbi­
linii erau fo losite pentru demonstraţii . de e xemplu , pentru demon-

102
straţia t�oremei ·egalităţii unghi uri lor de la baza unui triungh i
isoscel . In Elemente însă, această teoremă este demonstrată fără
ajutorul unghiurilor de cont ingenţă ; acestea au ieşit din uz d i n
cauza disp utelor legate d e ele . Unghiurile d e contingenţă constituie
un exemplu de i nfinit mic actual ce nu se supun aşa-numitului
postulat al lui Eudoxus-Arhi mede care afirmă că pentru oricare
două mărimi a şi b se poate găsi un număr n, astfel încît na>b.
c c
T
A

Fig. 7.

Prin „ infinit mic actua l" , se înţelegea o mări me continuă i ndi­

vizibilă mai departe, mai mică decît orice mărime finită. Este po­
sibil ca interesul lui Democrit faţă de infiniţii mici actuali să
fi fost legat de concepţiile sale atomiste, deoarece atomii lui De­
mocrit avea u multe trăsături comune cu aceste mărimi .
D i sputele asupra unghi urilor de tangenţă au fost reluate î n se­
colele X I II-XVI şi aceste unghiuri a u servit în secolul a l
XVII-iea drept prototip a l i ndivizibililor pentru Kep ler ş i
Cavalieri .
L ucrarea l u i De mocrit Ecpetasmata a fost consa crată proiecţiei
sferei armilare (a unuia d i ntre cele ma i vechi i nstrumente astro­
no mice) pe un pla n . Conform mărturiei arhitectului şi inginerului
roman Vitruviu (a doua j umătate a secolului I î . e . n .) , Democrit
a scris şi lucrări consacrate problemelor perspectivei .
Cercetătorii a u atras atenţia asupra faptului că ordinea în care
D iogene Laerţiu enumeră operele matematice ale lui Democrit
corespu nde ordinii de expunere în Elementele lui Euclid : plani­
metria (cărţile I-V I ) , numerele (cărţi le V I I -I X) , i ncomensura­
b i lele (cartea X) . Acea sta arată că lucrările lui Democrit, alături
de altele, au pregătit apariţia Elementelor. Cu toate că şcoala mate­
ria listă a atomiştilor a ex istat pînă în secolul al I i i-lea î.e . n . , is­
toricii idealişti antici, de exemplu Proclus, treceau sub tăcere rea li­
zările e i matemat ice .

103
 Hippias din Elis. Apariţia Elementelor era pregătită şi î n lucră­
rile sofi sti lor, fi lozofilor si cercetătorilor naturii d i n secolele
V-�IV î:e . n . , care s-au dez i' s de reli gie şi căutau o expl icaţie ra­
ţională pentru fenomenele naturi i . Dintre a<'eştia uni i „mai b ă­
t rîni" erau materialişt i, în timp ce alţi i , în special cei de mai tîr­
z i u , încli nau spre re lativismul fi lozofic , scepticism şi idea l i s m .
Dintre sofi�ti făcea parte şi Hippias din E l i s care s - a născut în
y

Fig. 8

j uru l anului 460 î . e . n . Lui i se atribuie descoperirea unei curbe

speciale care ulterior a fost denumită cvadratrice (fig. 8). Dacă
dreapta AB se m i şcă un iform rămînînd para lelă cu ea însăşi ,
pînă la poziţia OC şi în acelaşi timp raza OA se roteşte uniform
în jurul lui o pînă la poziţia oe, atunci locul geometric al puncte­
lor· de intersecţie a le dreptei şi razei va fi cvadratricea , mai exact
o parte a ei , deoarece curba are ramurile infinite . Dacă punem
. 1tX
OA = a, ecuaţia e1 rn co ord o nate rectangu lare va f"1 y = x ctg - ,
2a
. •

7tx 2a
. "
d e un d e o b ţinem ca y0 = OD = 11m:r ctg ----- -- -. JJ' .
11ppias
2a 7t
� =

x-+0
a folosit această cu rbă pentru rPzolvarea problemei (împărţirii
unui unghi în trei pă . r ţi egale) : „tri secţiunea unghiu l u i" . Pentru a
împărţi un un ghi -}::.POA în trei părţi egale , coborîm o perpendicu-
lară PP: pe OA, a poi construim AQ' .!._ AP', construim Q'Q
=

3
para lel cn P' P şi pî nă la i ntersecţia Q cu cvadratri cea , atunc i
<):::
, QOA _!_ Y P0.-1.
3 'j---
=

f04
 Alături de problemele „cvadraturii cercului" şi de „duplicarea
c11Lului·', „trisecţiunea unghi'!lui" a fost una dintre cele trei pro­
bleme celebre ale geometriei. Incercărilc ele a rezolva exact aceste
probleme cu ajutorul compasului şi al riglei (şi cu respectarea proce­.

�
cleelor permise de tradiţie în folosirea acestor instrumente)- au
continuat timp de două milenii. Deoarece Hippias folosea pentru
rezolvare curba sa, această rezoh-are era considerată nepermisă.
-

Dar. aproximativ în acelaşi timp,

exista un alt procedeu de rezolvare
E
care, deşi foloseşte numai rigla, to- 4D
tuşi nu corespunde numai procedee-
lor admise, procedeu ce a intrat F
apoi în Elementele lui Euclid
(cartea I , postulatele 1,2) [92, voi. B c
1, p. 14]. Acea-sta este aşa-numita
Fig. 9
metodă a alunecării. Pentru a îm­
părţi unghiul ABC în trei părţi
egale (fig. 9), ducem AC perpendicular pe BC şi AE
paralel cu BC. Apoi marcăm pe riglă punctele D şi E, astfel încît
DE= 2AB şi rotim rigla îu jurul punctului B deplasînd-o tot­
odată pînă cînd E cade pe AE, D pe AC. Efectuînd astfel construc­
ţia lui DE, observăm că dacă F este mijlocul lui DE, atunci în
triunghiul dreptunghic Al)E avem DF = AF = FE, prin urmare,
şi AF = AR; aceasta înseamnă că ABF este un triunghi isoscel,
de aceea-1::.ABF = 1=:AFB. Însă şi triunghiul AEF este isoscel,
de aceea".}:::AEF = ;;::__ FAE, prin urmare;;::__ AFB = 2;;::__ AEF =
= 2 -1::. CBF. În modul acesta".}:::CBF = � :ţ::_CBA.
Imposibilitatea trisecţiunii unghiului în cazul general cu aju­
terul compasului şi al riglei a fost demonstrată numai după ce
Leonardo Pisano (Fibonacci, aproximativ 1170-1230) a arătat
l'ă o ecuaţie cubică cu coeficienţi întregi (şi la rezolvarea acesteia
se reduce problema trisecţiunii unghiului), în cazul general nu
poate fi rezolvată numai cu ajutorul numerelor raţionale şi al
iraţionalităţilor pătratice.
Cvadratricea lui Hippias, care putea desigur S('rvi şi pentru
împărţirea unghiului nu numai în trei părţi, ci şi în orice număr
de părţi egale, a fost folosită de Dinostrate (aproximativ 350 î.e.n.)
pentru rezolvarea problemei cvadraturii cercu lui. Acesta a fost
fratele lui Menechmus despre care vom vorbi mai încolo. Dinos-
2a,
trate a demonstrat eă OD =
nu cu ajulorul trrcerii la li-

105
mită , ci pri n metoda reducerii la absurd a celor două ipoteze
ce exclud această ega litate : OD;< 2 a şi OD > 2 a, folosind o relaţie
7t 7t

p_e care noi o scrie m astfe l : sin ix<ix<tg ix, unde ix este un unghi
ascuţit . Plecînd de la OA= a şi OD = 2a, este uşor de construi t
7t

şi lungimea rta, prin urmare, şi pătratul a cărui arie este egală cu

cercul de rază a. Demonstraţia lui Di nostrate reprezintă , din
punct de vedere istoric, primul exemplu cunoscut de demonstraţie
apa gogică (demonstraţ ie prin metoda reducerii la absurd).

Hipocrate din Chios. C unoştinţele de matemat ică împrăştiate

în di ferite şcoli , diferitele teoreme şi demonstraţiile lor, diferitele
procedee de rezo lvare a problemelor au fost pentru prima dată adu­
nate la un loc într-o expunere sistematică în Elementele pierdute
ale lui Hipocrate din Chios (care a predat în Atena cam între anii
450 şi 430 î . e . n . ) . Această lucrare conţinea , după informaţiile is­
toricilor din a ntichitate, propoziţiile fundamenta le ce au intrat
mai tîrzi u în pri mele patru .cărţi ale lui Eucli d . Lui Hipocrate
îi aparţin trei descoperiri. ln prim ul rînd , co nform lui Eudem ,
el a demonstrat că arii le cercurilor sînt proporţiona le c u pătratele
construite pe d i a metrii lor - propoziţie pe care Euclid (cartea
XI I , propoziţia 2) [92, voi. 1, p. 64) o demonstrează prin metoda
exhaustivă; probabi l că demonstraţia lui Hi pocrate purta un ca­
racter a nalog.
În al doi lea rî nd, oc upîndu-se de rezolvarea problemei cvadra­
turii cercului , Hipocrate a construit pentru prima dată fi guri
curbilini i- lunule, pentru care cu ajutorul compasului şi a l ri glei
se pot construi fi guri echivalente, mărginite de drepte . Aceasta
înt ărea speran ţa , e drept nejustificată , că se va putea rezolva
şi problema cvadraturii cercului. Cea mai simplă lunulă a cărei
cvadratură este posibilă se co nstruieşte astfel : în semicercul ACB
înscriem u n triunghi dreptunghic isoscel AC B şi descriem pe
catetele lui se mic ercurile ega le A DC şi CEB (fig. 10).
Conform propoziţiei lui Hi pocrate cu privire la proporţiona li­
tatea ariilor cercurilor faţă de pătratele diametrelor lor , aria semi­
cercu lui ACB este de două ori mai mare decît aria fiecăruia dintre
semicercurile A DC şi CEB, prin urmare suma ariilor semicercu­
rilor mic i este ega lă cu aria semicercului mare, adică ADC +
+ CE B = ACB. Scă zînd din a mbele părţi ariile AFC + CG B,
comune ce lor două figuri, obţinem ADCF + CE BG = ilACB
sau A DCF = ilACO.

106
 :\lături de a cea stă lunulă mărgini tă în exteri or de un semicerc ,
Hipocrate a st u dia t încă a lte dou ă . l1na are ca frontieră exterioară
un segment de cerc , mai mare decît sem icercu l . :\fa i întîi se con-
struie�te tra pezul ABCD cu laturi le 1, L 1 şi Vf (fig. 11). A po i
se descrie în ju rul lui un cerc şi pe coarda AD= V3 se construieşte
segme ntul AED, asemenea fiecăruia din segmente le AFB, BGC
şi ('/{D. Este uşor de demonst rat eă aria lunulei AFBGC/lD

fi
1J

A o 13
Fig. 10 Fig. 11

este egală c u a ria trapezulu i ABCD. Observăm eă eonstrucţia tra­

pezului ABCD necesită o apreciabilă îndemînare în fo losirea me­
tode lor geometrice . .
O a ltă lunulă are ca fronti eră e xterioară un segment mai mic
decît u n semicerc . Deasupra diametrului AB se construieşte u n
se micerc cu centrul C (fig . 12). Apoi î n punctul D care împarte
pe CB în două , se duce o perpendiculară DE pe AB. Mai departe ,
pe semi cerc se caută un punct F, astfel încît BF = y:�f AC, şi se
uneşte i ntersecţia G a lui BF cu punctul C. Prelungirea acestei
drepte CG i ntersectează în punctu l H. dreapta FH dusă din F şi
para lelă cu AB. După aceasta, în jurul trapezului FCBH se cir­
cumscrie u n cerc , iar apoi un altul în jurul triunghiului FGH.
Atunci fiecare din cele două segmente co nstruite pe coardele FG
şi G/l va fi asemenea fiecăruia <l i n cele trei segme nte co nstruite
pe coardele FC, CB şi B H, fiecare d i n pri mele două segmente avînd
o a rie de 12- ori ma i mare decît fie '.are din ultimele tre i . De a ici
2
rezultă că aria lunulei FCBH este e gală c u aria pent a gonului
FCBJIG.
In sfîrşit, Hipocrate a arătat de asemenea că există lunule a le
căror arii, împreună cu aria unui an umit semicerc, dau o arie a
cărei cvadra tură este posibilă . În semicercul c11 d ia metrul AB
(fig. 13) se înscrii' trapezul AC JJB, a �t fr l încît AC= CD= DB =

107
 _!_AB. Apo i , pe coardele AC, CD şi DB se co nstruiesc semi-
2
=

cercuri. Atunci suma ariilor celor trei trapeze ega le împre ună cu
aria unuia dintre cele trei semicercuri va fi egală c u aria trapezu­
lui .
Î n a fară de lunule le lui H ipocrate există încă două ca zuri cu ra- (
portu 1 raze lor cercuri lor egal cu 5 sa 11 �) care
:J
a 11 fost ....O'ăs ite de <'ătre
[.

D
Fig. 12 Fig. 13

matematicianul finlandez Wallcni us ( 1766). Matematicienii sovie­

tici Cebotarev si Dorodnov au demonstrat că aceste cinci cazuri
reprezintă unic �le lunule , patratele raze lor arcului i nterior şi
ext erior fiind într-un raport raţio nal .
A treia descoperire a lui Hipocrate a fost reducerea a�a­
numitei „probleme din Delfi" ----a dică a problemei duplicării
cubului - la o dublă proporţ i e geometrică.: Legenda a legat
această problemă de cererea Pith iei de a se construi un altar
cubic de volum dublu faţri de cel existent în Delfi . H ipocrate
a găsit că dacă a : x = x : y y : 2a, atunci a3 : x3 = a : 2a.
=

Este posibi l ca e l să fi ajuns la această idee prin analogie c u

rezolvarea problemei duplicării pătratului, unde are loc o pro­
porţie geometrică sim plă
a : .T = x : 2a, de unde a2 : x2 = a : 2a.
Este de asemenea posibil , ca el să fi cunoscut teoremele ce a u
intrat ma i tîrz i u î n Elementele lui Euclid (cartea VI I I , propo­
z i ţii le 11, 12) [92, voi. 2, p. 54) despre o singură medie între
două numere p ătratice şi despre două medii proporţiona le între
două nu mere cubice .
Deşi Elementele lui Hipocrate nu ne-a u parveni t , p utem
totuşi presupune că ele conţineau în esenţă acele materiale care

108
apoi a u intrat în primele patru cărţi ale lui Euclid, inclusiv
construcţiile cu aj utorul compasul u i , de care pitagoreicii se
pare că nu se oc upau .
Arbitas din Tarent. După ce problema d u plicării cubului a
fost re dusă la găsirea a două medi i proporţionale, s-au oc upat
mu l ţ i de rezolvarea ei , dintre care primu l a fost Arhitas din
Ta rent . Arhi tas a fost un om de stat , conducăt or de osti ' si' filo­
zof pi tagoreic , prieten cu Plat on şi profesor al lui Eu doxus.
El se ocupa de matematică şi de a p licaţiile ei la astrono m i e ,
mecanică şi muzică . D i n relatarea lui Simplici us [98, p . 46 7) -
comentatoru l lui Aristotel - se cunoaşte argumentaţia lui
Arhitas în spri j i nu l i nfinităţii unive rsu lu i; el a studiat rapor­
turi le nu meric e ale consona ntelor în cele tre i scaii muzicale
existente în acea vreme; în m :canică lui i se atri buie inventarea
scri petelui şi a şurubu lui , constru cţia unui porumbel din lemn
ce zbura şi a unei h îrîitoare pentru copii, îmă este posibil să
fie vorba de o a ltă persoană cu acela şi nuine .
D i n lucrările d e matematică a le l u i Arhitas s e cunosc numai
fragmente; din acestea face parte de mo nstraţia teoremei după
care între do uă mări mi ce se află în ra portul n : (n + 1) nu
poate fi o medie aritmetică.
Dar cea mai mare rea lizare a l u i Arhi tas este rezolvarea cura­
joasă a proble mei d i n Delfi cu aj utorul intersecţiei a trei supra-
0

Fig. 14

feţe de rotaţ ie . Ea arată cît de departe a aj uns încă de pe atunci

matematica greacă, pentru care reprezentările tridi mensi ona le
era u de mult l ucruri obişnuite . Fie AB şi AC segmentele între
care se cere să se construi ască două · medii pro porţiona l!' (fig . 14) .

109
Să construim un cere pe AC ca d iametru; fie AB o coardă a
acestuia . Construim apoi un cil indru drept ce are drept bază
acest cere: aceasta este pri ma di n suprafeţ e le noastre . Mai departe ,
pe diametrul AC construim un semicerc în pla nul perpendicular
pe cerc şi îl rotim în j urul axei AO perpendicu lară pe planul
cercu lui . Astfe l obţinem u n semi tor (cu dia metru l i nterior egal
cu zero) . Acea sta a doua suprafaţă se va intersecta c u cilindrul
_
după o curhă strîmbă . In sfîrşit, să construim în punctul C ta n­
genta CD la i:crcnl ABC şi s-o conti nuăm pînă la intersecţia ei
în punctul D cu prelungirea coardei AB ; roti m triunghiul A C D
în jurul lui AC. Astfel, obţinem un con circular drept - cea
de-a treia su p rafaţă ce va i ntersecta curba strîmbă obţinută
ma i înainte în punctu l P. Este uşor de demonstrat că atunci
are loc ra portu l AC: AP = AP: AM= AM: AB, unde punc­
t u l M este proiecţia punctu lu i P pe p la n . În cazu l particu la r
cînd AC = 2A B, obţinem AM3 = 2 A B 3 , adică rezolvarea pro­
blemei d i n De lfi . Plutarh povesteşte că Arhitas ar fi obţinut
această so luţie pe o cale mecanică, cu ajutoru l u nui aparat in­
ve ntat de el : mezograf. Aceeaşi problemă a duplicării cubu lui
a fost rezolvată mai tîrziu prin alte metode de către Eudoxus ,
Menechmu", Heron, Filon din Bizanţ, Diocles , Sporus şi Pappus.

Teodor din Cirene. Apariţia Elementelor lui Eucli d , operă

care a constituit o încununare în secolul al III- iea î.e . n . a dez­
voltării de trei veacuri a matematicii greceşt i , a fost pregătită
şi de lucrările lui Teodor d i n Cirene (aproximativ 410 î . e . n . )
elev al lui Protagora şi învăţător al lui Teetet . Teodor a demon­
strat iraţionalitatea tuturor rădăcinilor pătratice ale numerelor
nepătratice de la 3 la 17, dar nu..se ştie prin ce procedeu anume .
Poate că Teodor a dat mai întîi demonstraţia iraţionalităţii
lui lf5 ca fii nd ma i uşoară, plecînd de la problema 'îmt1ărţirii
unui segment în proporţ ie extremă şi med ie - numită „sec­
ţiunea de aur" de către Leonardo da Vinei ( 1452-1519) . Această
problemă i nteresa chiar pe pita goreici care acordau acestei
proporţii, �i î n special pentagonului stelat regul at (pentagrama)
care se co nstruieşte cu aj utorul e i , o semnificaţie ma gică (repre­
zentarea acestui pe ntagon se î ntîlneşte pe vasele din secolul al
Vii- lea î . e . n .) .
Despre vec himea probleme i împărţirii segmentului în pro­
porţie extremă şi medie vorbeşte şi fa ptul că ea se întîlneşte
în a doua carte a Elemnitl'lor lui Euclid , care pr111 conţinut

110
a parţ i ne, ca ş i primele patru cărţi , celei mai vechi părţ i a Hle­
mentelor. Această problemă este formulată ai ci (cartea II , pro­
poziţia 11) [92 , v o l . 1, p . 75] fără a folosi noţiunea de raport,
a d ică aşa cum se fa ce aceasta în toate primele patru cărţi, în
t i mp ce ca ap licare a noţiunii de raport ea .este dată în cartea
a şasea (propoziţia 30) [92 , voi . 1, p. 213] . l n afară de aceasta ,
Euclid se ocupă de ea în cartea IV propoz iţiile 11-14 [92, v o l . 1 ,
p p . 133-138], unde ea este folosită pentru construirea unui
pentagon regu la t, ş i în cartea XII I unde se studiază proprietă­
ţile acestei proporţii , ea fii nd folo sită pentru construirea poli­
e d'relor regulate şi co mpararea muchiilor lor .
După Eucl i d de „secţi unea de aur" s-au ocupat Hipsicle
(secolu l a l I i-lea î . e . n .) , Pa ppus (secolul al III-iea e .n . ) , mate­
maticienii din evu l mediu , matematic ienii din epoca R enaşterii ,
_
î n special în legătură cu fo losirea ei în arhitectură . ln sfîrşit,
i nteresu l pentru ea a crescut din nou la sfîrşitu l secolu lu i trecut ,
provocat de întărirea tendinţe lor mistice, caracteristice pentru
perioada i mperialismului . .
Platon. Dezvo ltarea matematicii , care a dus la crearea Ele-
1nentelor lui Eucli d , era apreciabi l stimulată de lupta dintre
şco lile fi lozofice de ştii nţe ale naturii , existent e atunci . Pentru
Platon (427-347 î . e .n.) , elev al lui Socrate şi conducător a l
ş c o l i i fi lozofice reacţionare , obiectiv-idealiste, a l „Academiei"
d i n Atena , orientată împotriva materia lismu lui şi a democraţiei
sclava giste, ma tematica prezenta un interes deosebit. Deşi Platon
însuşi , contrar legendelor ră spîndite de către elevii şi adepţii
s ă i , care au căutat să-l glorific e , nu era matematician, totuşi
el şi şcoa la sa acordau matematicii o mare însemnătate . Dar ei
vedeau importa nţa ei nu în aplicaţiile practi ce , ceea ce era con­
siderată o preocupare nedemnă , ci în primu l rînd în faptul că
preocuparea pe ntru matematică era socotită drept o cale ce duce
spre lumea „ideilor pure" , spre cunoaşterea scopului final al
fi lozofiei - a ideii de Dumnezeu; în al doilea rînd , în faptul
că ea a fost i nacce sibilă pentru popor , pentru demos , şi era un
privilegiu al aristocraţiei , că putea servi drept condiţie de a · f i
admis la putere în sta tul idea l al lui Platon , această „idealizare
ateniană a orînduirii de ca stă :e giptene" după cuvi ntele lui
Marx .
Dar , cu toate aceste măsuri reacţionare, însuşi faptul că
Platon considera drept condiţie pentru studiul filozofiei cunoaş­
terea matematicii - deasupra intrării în „Academie" ar fi fost

111
scris : „Cel care nu cunoa şte· geometria să nu intre a 1 c 1 - a
jucat un rol poziti ,- , deoarece obliga la studiul matematici i .
P laton �i p latonicieni i considerau c ă obiectele matematice
ocupă un loc i ntermediar între lucrurile senzoria le şi ideile pure .
După cum se ştie , ei atribuiau existenţă reală numai ideilor,
consi derîndu- le unice , eterne şi i muabile , în timp ce lucruri le
materia le percepute prin si mţuri erau în och i i lor doar o umbră
a i dei lor, f i i11d multipl e , trecătoare şi variate . Orice ob iect mate­
ma t i c, de ext·mplu un triunghi , poseda - ana l o g idei lor - eter­
ni tate şi i muaLi lita te, dar şi pluralitate - existînd nu un singur
tri ungh i , e i o i nfinitate de triunghiuri ce reprezintă doar imagi n i
a le triunghi u lu i absolut care s e găseşte î n lumea i dei lor .
P lecînd de la această înţe legere absolut i dea listă a existenţei
matematice, plato n ic i e n i i considerau că adevăruri le matematice
sînt teoreme , deoarece rezolvarea oricărei probl eme sta bileşte
doar ceea ce ex istă i ndependent de faptul dacă noi a m stabilit
sau nu, aceasta .
Direct opus a cestei opini i era punctul de vedere al şco lii natu­
ralist-şt i i nţi fice �i matematice a lui Eudoxus , despre a l cărui
rol vom vorbi ma i departe , şi în spec ial a l lu i Menechmus, elev
a l lui Eudo xus . Menechmus considera că adevărur ile matematice
reprez intă probleme , că nu este sufic ient să dăm de exemplu
defini ţia triunghiului echi latera l , ci pentru a demonstra existenţa
sa trebuie să- l co nstruim verificînd apoi dacă el satisface aceste
condiţ i i .
Acest punct de vedere dus pînă la extrem sărăceşte matema­
tica , excluzi n d studiu l ob iecte lor pe care noi nu le putem con­
strui deocamdată. Şi deşi în ultimă instanţă el exi sta şi în con­
cepţia subiectiv-i dealistă p itagore ică _:___ de care era legată şcoala
lui Eudoxus -- acesta avea faţă de punctul de vedere platonician
avantaj ul efic ienţei . Şi deşi în traducer i le lati ne ale Elemen­
telor lui Euclid se fo losesc ambii terme n i - teoremă şi pro­
blemă - în esenţă, acestea au urmat punctu l de vedere al lui
Menechmus ; a stfe l, de exemplu, îna inte de a folosi mij locu l
unui segment , se demonstrează prin construcţie că el exi stă
într-adevăr (cartea I , propoziţia 10) [92 , voi. 1, p. 24] .
Datorită lupte i împotriva platonismului , mate mat icienii d i n
acel t i mp an început să treacă la rezo lva rea problemelor nu
numa i pe cale specu lativă, ci ducîndu-le şi pînă la construcţia
rea lă care era impusă de ap l icaţia în pract ică a matematic i i .
Pe acest teren s-a consolidat ş i noţi unea de diorism{s - i ndi­
carea co ndiţi i lor nrcesa re ce fac pos i b i lă rezo lvarea . Astfe l ,

112
îna inte de a rezo lva problema co nstrucţiei unui triunghi cu
laturi date , se demonstrează condiţia necesară : fiecare latură
trebuie să fie ma i mică decît suma celorlalte două (cartea 1,
propozi ţiile 20, 22) [92 , v o i . 1, p p . 3 2 , 94] .
Polemica d i ntre cele două şcoli a dus de ase me nea la faptu 1
eă erau elucidate d i n punct de ve dere filozofic metodele de re­
zo lvare a problemelor, de mult practicate : ana liza care studiază
întregul prin descom punerea lui în părţi şi sinteza care porneşti·
de la părţi , reunite de ea în întreg. Raţionamente le ce au apăru t
în şcoa la l ui Eudoxus cu privire la analiza şi sinteza sînt incluse ,
î n maj oritatea cop ii lor Elementelor lui Euclid , în cartea XI I I .
Lupta dintre şcoa la platoniciană şi cea nat uralist-ştiinţifică
a dus la faptul că s-a început să se acorde ' ma i multă atenţii'
definiţiei obiectelor matemat ice . Definiţ i i le numerelor par!',
i mpare ş .a . m . d . au fost preluate de platonicien i , aproape fără
schimbare , de la pitagoreici . Altfel stăteau lucrurile cu definiţii le
obiectelor geometrice . Aceste defi niţii , care ape lează la repre­
zentări senzoria l- intuitive ce decurg d i n experienţă, au suferit
evident influenţa scolii natura l i st-stiintifice
' sau au fost enunţate
di rect de adepţii � cesteia . Dintre aces t ea face parte şi definiţia
drepte i , dată de Platon, ca „linia al cărei mij loc acoperă cele
două ca pete" , adică pentru un ochi aşezat la oricare d intre cape­
tele segmentul u i şi privind de-a lungul lui , segmentul drept
apare ca un punc t . _

Deşi Platon însuşi nu a făcut nici un fel de de scoperiri mate­

matice, în dialogurile sa le filozofice şi poetice sînt amintite
multe probleme matemat ice .
Astfel , în d i a logul Republica , Platon , enumerînd obiectele pe
care trebuie să le înveţe viitoru l conducător de stat , numeşte
pentru prima dat ă , în afară de ce le patru d iscipline pitagoreice -­

aritmetica , geometria , astronomia şi muzica -, ca d i sciplină

aparte şi stereometria . Aceasta nu înseamnă că pînă la Platon
greci i nu se ocupau de stereometrie . Tot astfel, d i n faptul că
cele c inci poli edre regulate erau numite „corpu ri platonice" nu
rezu ltă că aceste pol iedre au fost descoperite de Platon . Ele au
căpătat această denumire din cauză că în Timeu, Platon atribuie
fltomilor celor patru elemente forma primelor patru poliedre
regu late , şi anume tetraedru l - focu lui , icosaedrul - ape i , octa­
edrul - aeru lui şi cubul - pă mîntulu i , în timp ce forma celui
de-al 5- lea corp regulat - dodecaedrul , după părerea l u i Platon,
Dumnezeu a atribuit-o universului în întregul său . În Orien t u l

8 - lsloria n1dlemalicii in anlichilale

J JJ
 medieval, aceste poliedre şi-a4 păstrat chiar aceste denumiri -
corpu l focului , corpul pămîntului şi aşa mai departe .
Dintre pasajele matematice conţinute în operele luiA Platon ,
cea mai mare celebritate a u căpătat-o două din Menon. lntr-unul
dintre ele [99, pp. 1 76-184 ; 82 a - 85 b] , Socrate , dorind să
demonstreze că cunoasterea' s-ar reduce la reamintirea de către
suflet a ceea ce îi era c unoscut din viaţa trăită înainte de naştere ,
pune unui copil, sclav a l lui Menon, o
p
serie de întrebări sugestive care cerea u ca
N
răspuns fie „da" , fie „nu" şi duceau la
construcţia geometrică a l u i V2. -La în­
ceput, băiatul presupune (fig . 15) că
AKMP =2ABCD, apoi că dubl area pa-
IJ1t----=-i1---�L tratului ABCD se obţine luînd patratu l
cu latură egală cu .!_ AB, în sfîrşit că
2
BLND = 2ABC D. După cum a obser­
A 8 I(
vat Frajese [81 ] , acest raţionament re­
Fig. 15 petă oarecum metoda încercărilor prin
care se căuta iniţial valoarea aproxi-
mativă a lui V� A l doilea fragment
matematic din Menon [99, pp . 186-187 , 86e-87b] este atît
de nec lar, încît au fost publicate circa 50 de d iferite tălmăciri .
· Probabil că aici este vorba de faptul că un triunghi de arie dată
poate fi înscris în anumite condiţii într-un cerc dat, iar în alte
condiţi i n u. Lui Platon i se atribuie de asemenea regula nume­
relor pitagoreice prime între ele x = 4p2 -1 , y =4p; z =4p2+1,
u n?e x şi z sînt două numere impare vecine .
ln sfîrşit , lui Platon i se atribuie rezolvarea problemei d upli­
cări i cubu lui , care aparţine , probabil, în realitate vreunui con­
temporan al lui Menechmus (secolul al I V-iea î . e . n . ) sa u unuia
care a trăit după acesta . Menechmus a aplicat secţiunile conice
definite de el pentru găsirea mediei proporţionale duble şi a
dat două soluţii ale problemei duplicării cubului. Fie (fig. 16)
AO=20B, AO: OM= OM: ON = ON: OB ; atunci avem
OB·OM=ON� = P M2, prin urmare P se află pe o parabolă
ce are vîrful O şi distanţa pînă la directoare egală cu OB ; în
acelaşi timp
AO·OB= OM.ON = P N.P M;
•

aceasta înseamnă că P se află pe o hiperbolă avînd centru l O şi

114
asimptotele OM şi ON. În modul acesta punctul P se obţ ine ca
i n tersecţie a parab� lei şi hiperbo lei . Aceasta este prima solu ţie
a lui Menechmus . l n a doua soluţie (fig . 17), h iperbola este în­
locuită d e o a d oua parabolă cu vîrful O şi d i stanţa pînă la d i rec­
toare egală cu OA, deoarece arc loc
AO-ON = OM2 = P N2 .

Fig. 16 Fig . 17

De această soluţie se leagă cea atribuită lui Platon. Dacă seg­

mentele date şi medi ile proporţionale le aranj ăm în cruce (fig. 18),
în ac eeaşi ordi ne în care ele se succed în proporţie , şi ducem
segmente le AM, MN, N B atunci
este clar că unghiurile AMN C
şi M N B vor fi drepte . Figura
AMN BO unde AO ş i BO sînt
date , iar u nghiul AOB este
drept , poate fi construită cu
ajutorul a două echere . Aşezăm
unul d i n ele astfel încît una
din lat urile sale să treacă prin
B, iar vîrful să se găsească pe
prelungirea lui AO. Apoi facem
ca al doilea să alunece pe pri­
m u l , astfe l încît una d i n latu-
ri le sale să treacă prin A, ş i în- Fig. 18
cercăm , rotind cu cit trebuie
pri mul echer, să obţinem ca vîrful celui de-al doilea echer
să ca dă pe oe.

8* 115
 Teetet din Atena (aproximativ 414-369 î . e . n . ) , elev al lui
Teodor din Cirene, a adus două contribuţi i importante în mate­
matică, care a u intrat ma i tîrziu în Elementele lui Euclid. În
primul rînd, e l a dat o clasificare a iraţi ona lităţi l or . În afară de
segmentele co mensurabile şi inco mensurabile cu V� se introduce
a şa-numita med ială (în notaţi a noastră li Va I' b, unde a şi b
sin t co mensurabile ) , apoi binomiala V�- + V� pri ma bime-
(
d i a lă \ V� Vb +V Vc Vd-;- unde produsul li Va Vb. V Vc Vd
este raţional şi a doua b i medială li Va Vb + li Vc Vd, unde
produsu l \/ Va l'1 lll/c Vd este iraţiona l , însă are forma v��­
Aceste şase tipuri de mărimi formează prima hcxadă, în care
produsu l pătrate lor celor doi termeni ce formează mări mea dată
este întotdeauna rationa l . A doua hexadă a irationa litătilor '
d i feră de prima pri� fapt ul că produsul amintit �a i sus este
i raţiona l . Cea de-a treia şi a patra hexadă sînt ana loge cu pri­
mele două, d i ferind de ele numai prin faptul că în locul adunări i
aYem o scădere; mărimea de forl"!_la Va- Vb (în scrierea noastră )
se numeşte rest sau apotemă. ln Elementele lui Eucl i d , c lasi­
fi cări i şi proprietăţi lor iraţionalităţilor le este consacrat ă a doua
parte a cărţii X (propoz iţi ile 21-115) [92 , voi. 2, pp . 124-254).
Lui Teetet îi aparţine de asemenea , înt r-o măsură sau alta , con­
stru cţi a celor cinci poli edre regulate ce au int rat apoi în cartea
X I I I a Elementelor lui Euclid .
Eudoxus din Cnidos. Pred ec csornl direct al lui Euclid a fost
E udoxus din C nidos (aproximativ 408-355 î.e.n . ) , elev al lui
Arhi tas din Tarcn t, şeful şco l i i cizice (di n Cyzicus) care , cu
toate legăturile sale cu pita goreicii şi platonicieni i , s-a ridi cat
împotriva înţel egerii speculatiYe a naturii, împotriva astrologiei
si a altei mistici. si s-a pronuntat pentru observaţie si experi­
�ent, pentru o e �p Î icaţie pur şti inţifică a fenome nelor . ' Eudoxus
a fost nu numai un mare matematician , ci şi un astronom care
şi -a însuşit , în t i mpul şederii sa le în E gipt (aproximativ
380 î . e . n . ) , cu noştinţele de astronomie ale egipteni lor, a construit
observatorul Cnidos şi a creat prima te orie pur matemat ică a
mişcări i planete lor . Cea mai i mport a ntă cont ribuţie a lui Eu­
doxus în matematică este teori a rapoartelor . După descoperirea
i ncomensurahi l i t ăţilor, YPehea teorie pitagoreică , bazată pe înţe-

116
legerea raportului a două segmente ca raport a două numere
l n tregi - şi de ac eea aplicabilă numa i pe ntru mărimi comen­
�urabi le - nu mai putea servi la rezolvarea problemelor de
geometrie. De aceea ge ometrii căuta u !<ă evite rapoartele, în l o­
cu i n d u-Ic , a colo unde era posibi l , prin a lte me tode . Aceasta şi-a
găs it un reflex î n Elementele lui Euclid ale cărui prime patru
cărţi operează fără rapoarte, în locul lor fiind folosite ade sea
procedee foarte i nge nioase .
Dar aceleaşi prob leme (şi ch iar sub o formă ma i ge nerală) se
rezolvă în cartea VI a Elementelor cu ajutorul rapoartelor , după
ce cartea Y expune teoria generală a rapoartelor lui Eudoxu s ,
în care lucrul c e l m a i esenţial este fapt ul c ă noţiunea d e „raport'·
este aplicată în cadrul e i atît segmentelor comensurabil e , cit şi
segmentelor inco mensurabi l e .
Deoarece d i n punctul d e vedere a l anticilor , segmentele i nco­
mensurabi le nu puteau fi comparate între ele cu aj utorul nume­
relor (deoarece lipsea noţiunea de număr iraţi ona l ) , trebuia
creată o altă noţi une , diferită de număr, care era tocma i „ra­
port u l" . Fără acesta nu putea fi examinată în cazul general pro­
porţionalitatea segmentelor, prin urmare nici a semănarea triun­
ghi uri lor etc .
Noţiunea de rapor t este exp l i cată î n trei defi niţii (Eucli _? ,
Elemente , cartea V , defi n iţiile 3 , 4, 5) [92 , voi. 1, p . 142) . l n
primul rînd, se stabileşte eă condiţ ia necesară pentru c.a două
mărimi să se găsească într- un raport este omo genitatea lor , iar
ca bază a raportului serveşte ca ntitatea . Î n al d oilea rîn d , se
stabi leşte că mi tm:te mări mile omogene a u între ele un raport ;
pentru ca două mări mi omogene A şi B să a ibă un raport , este
necesar ca , în cazu l A > B, să existe un număr n, astfel incit
A < nB. Î n modul acesta avem aici oarecum în germene o axi­
omă ce a căpătat denumirea de axiomă a lui Eudoxus-Arhi mede ,
care postulează că oricare două mărimi trebuie să posede pro­
prietatea i ndicată . Î n sfîrşit , în al trei lea rînd , este dată defi­
niţia egalităţii rapoarte lor, cea mai importantă , deoarece numai
datorită ci rapoartele p ot fi folosite în matematică. Raportul
mărimilor A şi B este egal cu raportul mărimilor C şi D dacă
pentru orice n umere întregi m şi n din mA > nB rezu lt ă că
mC > nD şi din mA <:;: nB rezultă că mC <:;: nD. Vom examina
mai amănu nţit teoria rapoarte lor a lu i Eudoxu s mai jos
(vezi pp . 143-144).
Teoria rapoart elor a lu i E udoxus a permis să se considere
că două segmente se găsesc într-un raport chiar şi atunci cînd

117
ele sînt incomensurabile, adică atunci cînd raport ul lor îl expri­
măm pri ntr-un număr iraţiona l , noţ i une ce nu exista la antici .
Prin urmare , această teorie înlocuia , într- un anumit sens , teoria
numerelor reale �i dădea posibilitatea să se construiasc ă teoria
figurilor geometrice asemenea.
Teoria rapoarte lor a lui Eudoxus este strîns legată de o altă
contribuţie a sa în matemati că, şi anume de metoda ce a căpătat

Fig. 19

în secolul al XVI I I-iea denumirea de metoda exhau stie i . În

prefaţă la prima carte a lucrării Despre sferă şi cilindru, Arhimede
observă că numai Eudoxus a demonstrat teoremele descoperite ,
dar nedemonstrate de Democrit asupra egalităţi i dintre volumul
piramidei şi o tre ime din volumul pri smei cu aceeaşi bază şi
înălţ.ime şi analog pentru con şi ci lindru . Iar în prefaţa la Cm­
dratura parabolei, Arhimede adăuga că această demonstraţie a
fost dată cu aj utoru l unei leme asemănătoare' cu ax10ma lui
Eudoxu s-Arhimede .
Metoda exhaustiei, aplicată în cartea X I I a Elementelor lui
Euclid, const ă în următoarele. Pentru a demonstra că ariile
cercuri lor se raportează între ele ca pătratele construite pe dia­
metrele lor (fig. 19), să înscriem în cercurile cu diametrele d

- (-)2 .
şi D pătrate avînd ariile a ş i A . Atunci vom avea ra portul
a d
, care a f ost d emonstrat mai· •1na1ntc. p�atratu I •1nscr1s,
· de
A D
=

exemplu, a va fi mai mare decît j umătate din cercul k circumscris

în j urul lui, deoarece pătratul a este egal cu jumătate din pătratul
circumscris cercului k. care se înţelege este ma i mare decît cercul k.
Acelaşi lucru se referă şi la pătratul A şi la cercul K circumscris
lui . Mai departe, înscriem în ambele cerc uri oct ogoane regu ­
late b şi B, împărţind arcele respect in în două. Print r-un raţio-

118
nament analog este uşor de demons trat că fiecare din triunghiu­
rile adă ugate pătratului a va fi mai mare decît j umătate din
segmentul cercului k circumscris ac estuia , prin urmare ari a b a
octo gonului este mai mare decît trei sferturi d in aria cercului k.
.
' B > � K. Atunci pentru ari ile b si
La fel vom avea si ' B va avea

; = (� r. Continuînd acest proce s, adică

4
loc de asemenea raportul
înscri ind succe siv poligoane regulate cu 16 laturi c şi C, cu 32

( )2
laturi e şi E ş i aşa mai depart e , vom păstra , în primul rînd pentru
. a b " e d .
· .1 e l or, ace l as1
aru ' ra port - = - = - = -=· . ·= - s1, în a ]
A B C E D '
doilea rind , poli goanele înscrise vor epuiza tot ma i mult cercurile k
şi K. Conform lemei lui Eudoxus, dacă dintr-o mărime M scă­
dem ma i înt îi o mărime mai mare decît j umătatea lui M, iar apoi
din rest - o mări me mai mare decît j umătatea lui si asa ' mai
departe , atunci după un număr suficient de mare de p aşi restul
poate fi făcut întotdeauna mai mic decît orice mărime m dată
dina inte . Pri n urmare , părţ ile rămase ale cercurilor pot fi făcute
oricît de mici.
Deşi foloseau practic trecerea la limită , grec i i nu şi - a u creat
o noţi une a acesteia , şi cu atît mai mult nu dispuneau de o teorie
a l i mitelor. De aceea , pe ntru a demonstra că nu numai poli­
goanele regulate , înscrise cu număr crescător de laturi ş i care
epui zează tot mai mult cercul, se raportează între ele ca pătratele
dia metrelor, dar că acelaşi raport îl au şi cercuri le circumscrise
lor , ei folose au demonstraţia prin reducere la absurd . Greci i ară-
tau că i poteze le contrare , cu m că raport ul ariilor, cercurilor, ;�,
ar fi ma i mare sau mai mic decît raportul pătratelor d i ame­
trelor , duc la contradicţi i . Însăşi metoda de demonstraţie prin
redu cere la absurd poartă a mpre nta evidentă a ori gi nii sale d in
disputele politice şi j udecătoreşti - ea fiind uti l izată pentru a
demonstra că pri n reduc ere la absurd partea adversă nu avea
dreptat e .
lnitial
' metoda exha ustiei era apl icată doar pentru demon­
strare a teoremelor obţinute cu aj utorul unor alte metode , în
specia 1 cu aj utorul i n diviz ibile lor, a căror aplicabi litate era
pusă la îndoială. Un secol şi j umătate mai tîrziu însă , Arhimede,
eare şi el a aplicat metoda indivizibi lelor ca metodă euristică,
a perfecţionat totodată metoda exhaustiei , rezolvînd foarte
i ngenios, cu ajutoru l e 1 , diverse probleme de arii şi volume .

119
 Algebra geometrică. Aplicarea ariilor. Descoperirea mcomen­
surabilităţ i i , i mposibil itatea de a expri ma raportul a două seg­
mente arhitrare printr-u n raport de numere întregi, a dus la
faptu l că grecii au început să folosească nu rapoarte aritmetice ,
c i rapoarte geo metrice pent ru exprimarea rapoartelor generale
din tre mări m i . La ei s-a creat o „a lgebră geometrică" sui-generit:.
Tocmai din această cauză, şi nicidecum din cauza unei predis-
r f D pozi ţ i i speciale a „spirit ului
grec" pentru forme geometri­
ce, aşa cum o afirmă i dea­
liştii , geometria a început să
joace la greci rolul algebrei.

b2 b2,
Pentru a rezolva ecuaţi a
B C ax = grecii considerau pe
ca o arie dată, a - ca un
H J li se gment dat, x - ca un seg-
f'ig. 20 ment nec unoscut. Problema se
reducea la construirea unui
dreptunghi cu arie dat ă şi cu o latură dată sau , după cum spu­

A B = a şi ACDE = b2
neau ei , la „a plicarea'· (mitpcx�oA�) ariei segmentului dat . Dacă
este dreptunghi ul construit pe prelun­
girea se gmentului AB, atunci construcţia lui x se face astfel
(fi g . 20) : prelungi m pe DE pînă la punctul F în care DE i nter­
sectează perpendiculara BF pe A B , apoi unim punctele F şi A
şi prelungim p înă la i ntersecţia cu prelungirea lui DC în punc ­
tul G, în sfîrşit ducem JH paralel cu A B pînă la intersecţiile J
�i H cu prelungirile EA şi F B. Este uşor de observat că dreptun­
ghiurile A B H.T şi ACDE sînt egale, deoarece se obţ i n prin scă­
derea unor arii egale d i n triunghiurile e gale FHG şi FGD, pri n
urmare x = CG = A J = BH. Astfe l de prohleme a u fost inc lu se
în Elemente le lui Euclid (cartea I, propoziţi ile 44, 45) [92, voi. -J,
pp. 55-56]; metoda aplicării arii lor dădea posibilitatea să se
rezolve nu n u ma i ecuaţi i li niare, c i ş i ecuaţii pătrati ce.
Sub forma mai generală, metoda aplicării arii lor era folosită
pentru rezolvarea problemelor ce duceau, în tălmăcirea lor rno­
dern'ă, la rezolvarea unei ecuaţi i pătratice cu o necunoscută .
Se disti ngea u a i c i două cazuri . În primul caz, şe cerea să se con­
;;truiască pe un segment dat AB = a un dreptunghi A B HJ cu
arie ax, egal cu un pătrat dat b2 (b ;)•< astfel încît par1ra
de arie care n u ajunge pînă la drept unghiul A Bl/J să fie 1111
pătrat I AEF J = .r2) . Alt fel spu s , io:e cere să �e rPzolve ecuaţia

'120
ax - x2 b2• Această co nstrucţie , denumită de antici apli­
=

ca ţie eliptică a arii lor (de la �AAELlji:; - li psă) , se obţine prin

red ucere la cea precedentă (fi g . 21). Prin punctul C împărţim
pe AB în două şi constru im perpendicu lara CD = b . Apoi pc AC
găsim punctul E astfe l înc ît DE = A C. În sfîr�it, construim
d reptunghiul ABHJ, astfel incît A J = EA. Obţinem demon­
stra ţia , cornplctînd pe CA pînă
la patrat ul A CKL şi EA pînă [ A
la drept unghiul A EML, la fe l de
marc ca şi d reptunghiul BCNH.
Atunci este evident că drept­
un ghiul BEFH ş1 gnomonu l .D
CA LMFN sînt egal de mari ,
pri n urmare acest dreptunghi , K M L
ega I c u b2, este ega l cu diferenţa Fig. 21
pătrate lor ACKL - NFMK=
( r
= ; = (; -- .'tr. În mod u l ac esta , ; -- X se poate ob­
ţine , cu ajutoru l „teoreme i lui Pita gora", drept catetă CE în
tri unghiul CED, unde rD = b si .!!_,_ asa cum am ş1
, CE = ,
2
făcut.
O construcţie ana logă se folosea ş1 m caz u l aplicaţiei hiper­
bol ice a ariei (de la U7tEp�o),� - exces) , c înd se cerea să se con­
struiască (fig . 22) pe un segment dat AB = a un dreptunghi
A BHJ cu aria ax, cga l. cu un pătrat dat b2, astfel încît partea
excedentară a ariei faţă de dreptunghi să fi e un pătrat (AEF J=
= x2). Această problemă corespunde rezolvării ecuaţiei pătra­
tice ax+ x2 = b2. Aici FM= BC şi CE= DA .
Metoda aplicării arii lor care dă sub forma geometrică soluţiile
pozitive rea le ale ecuaţ iilor pătratice era ap licată în pri mul
rînd pe ntru co nstruirea unu i pol i gon regulat înscri s în cerc , al
cărui număr de laturi este ega l cu 5 ·2n sau 3.5.2n, şi o rază
sau o latură este dat ă .
\lai t îrziu ce le Lrei cazuri de aplil'arc a ari i lor au fost legate
de secţiunile conice . Descoperirea acestora din urmă se atribuie
lui Menechmus, fratele lui D inostrate , care a trăit în mij locul
secolului al I V- iea î . e . n . Ca ş i fratele său, care a folosit pentru
rezo lvarea prob lemei trisecţiunii unghiului cvadratricea desco­
perită de H i ppias din Elis (sec olul al V- lea î. e . n . ) , Menechmus.
�e ocupa de rezolvarea problemei d uplicării cubu lu i . După cum

121
a m văzut, această problemă se reducea la gas1rea a două medii
proporţiona le x şi y între segmentele a şi b din a : x = x : y =
= y : b, unde , prin urmare , x2 = ay, y2 = xb, xy = ab, pentru
cazul particular b = 2a . După cum comunică Eutokios (aproxi-
mativ 500 e . n.) , Me nechmus a
�,___
____ ____,.
c_____ ....,A
..-E--. descoperit (aproxi mat iv 350
î.e .n.) că le gătura dintre seg­
H f ment e , din primele două ecua­
ţii , exprimă o proprietate (aşa
D
cum am spune acum) a coordo­
natelor carteziene a le unei anu­
mite curbe ce se obţine pri n
sectiunea unui con circ ular
K L � drep tunghic pri ntr-un p lan per­
pendicular pe generatoare şi
Fig. 22
ana log pentru cea de-a treia
ecuaţie - proprietatea curbei
ce se obţine prin secţiunea unui con cu unghi obtuz printr-un
plan perpendicular pe generatoarea sa. Dacă OBC reprezintă
secţiunea conu lui dreptunghic (fi g . 23) , care trece prin axa OK,
şi A H este urma secţiunii ce
o trece perpendicular pe O B şi pe
p lanul fi gurii , atunci punctul I\'
de intersecţie a lui BC şi A H
va fi urma punctului P a l
curbei . Deoarece BC este dia­
metru l secţiunii circ ulare a co­
nului, are loc egalitatea 1V P2 =
= BN NC sau, deoarec e BN =
·

H
= V2 A N ŞI NC= V2 . CH =
= V2. AO, SP2 = 2. AO. A N;
sau dacă notăm
A N= x, NP= y, AO = p,
Fig. 23
y2 = 2px.
Analog Menechmus a putut să obţină şi ecuaţia respectivă (desi gur
în expre sie verbală) a hiperbolei echi latera le , mai întîi în raport
cu axele ei , iar apoi şi în raport cu asimptote le . Menechmus
construia cea de-a tre ia secţiune conică - elipsa care s ub forma
proiecţiei cercului sau a secţiunii înclinate a unui c i lindru cir­
cular nu putea să nu fi fost cunoscută greci lor , prin acelaşi pro-

122
cedeu ca şi secţiunea unui con circular drept cu unghiul ascuţit,
pri_ntr-un plan perpendicular pe generatoarea sa .
In afară de teori a proporţiilor, lui Eudoxus îi aparţine, după
cum afirmă Arhi mede în prefaţa la cartea I a lucrării sale Despre
sferă şi cilindru, demonstraţia te oremelor că volumul pira mi dei
este ega l c u o tre i me din -volumul prismei cu aceeaşi bază şi
inălţime, şi că volumul conului este egal cu o treime din vo lumu l
ci lindrului de aceea şi bază ş i înălţi me, precum şi demonstraţia
teoremei cu privire la proporţionalitatea dintre volumele sfe ­
relor s i cuburi le d iametrelor lor.
Luc �area pierdută de astronomie a lui Eudoxus Despre 1-'iteze
conţ inea teoria sferelor concentrice - prima încercare de a da
o explicaţie pur geometrică a iregularităţ i lor a parente în miş­
cările planetelor, precum şi a mişcări lor aparente mai si mple ale
Soare lui şi Luni i . Eudoxus, ca şi toţi pînă la Kepler, considera că
miscări le corpurilor ceresti sînt circulare , aceste miscări
' circu­
lar� fiind rea li zate cu aj �torul unor sfere concentrice cu centrul
comun situat în centru l Pămîntu lui . Ipoteza geometrică i ma­
ginată de Eudoxus, care era în bună concordanţă cu faptele obser­
vate, reprezenta, pentru acel timp, o reali zare remarcabilă a
gîndirii abstracte.
Aristotel (384-322 î.e.n.), unul dintre cei mai mari gînditori
a i antichi tăţi i , nu a scris în mod special lucrări cu caracter ma­
tematic , sau despre matematică ; în lucrări le sale de filozofie
şi de ştiinţe a le naturii se întîlnesc totuşi de stule afirmaţii ce
prezi ntă un mare i nteres pentru istoria matematicii şi care carac­
terizează starea acestei ştiinţe în perioada i mediat precedentă
Elementelor lui Eucl i d . La Aristotel găsim expuse princip iile
fundamentale car!l trebuie respectate la construirea u nu i
si stem deductiv. I n lucrările sale este explicată esenţa axio­
melor, a postulatelor, a definiţiilor, a ipotezelor şi a demonstra­
ţi i lor. Prin a xiome, pe care el le numeşte „păreri comune",
Aristotel înţelege propoziţiile genera l admise în toate şti inţele,
in t imp ce prin postulate . e l înţe lege i potezele admise fără de­
monstraţie în vreo ştiinţă oarecare part icular ă . Definiţi i l e n u
includ î n sine , de regulă, afirmaţia despre existenţa obiectului
definit; acea stă existenţă (de exem plu, a triu n ghiului) mai tre­
buie încă demonstrată . O excepţie o constituie defi niţiile noţiu­
ni lor fundamentale - unitatea , punctul, lini a . Construcţia ser­
veşte drept demonstraţ. ie a existenţei . Totuş i , fi gurile construi te
de geometru servesc numai ca o i lustraţie: el nu construieşte

123
demonstraţia sa pe figura partic ulară dată ş1 ipoteza sa nu va
deveni greşită dacă linia desenată de el nu are exact lu ngimea
pe care el a presupus-o [100, pp . 199-201; 76a-77a]. Aceste
teze ale lui Aristotel îndreptate împotriva înţelegerii platon iene
a �biectului matematicii şi-au găsit un reflex la Euclid .
ln legătură cu explicarea propoziţiei că obiectul filozofiei
e ste existent ul ca atare , Aristotel - dorind să arate că o aceeaşi
ştiinţă poate avea de-a face cu o cantitate mai mare de conţinut
eterogen - se exprimă relativ la noţiunile matematice , subli­
niind că ele sînt abstractii ale obiectelor d i n lumea rea lă . El
scrie: „Şi în privinţa exis tentu lui , ca exemp lu serveşte acea exa­
mi nare căreia matematicianul îi supune obiecte le obţinute pe
ca lea abstractizării . El fa ce această exami nare eli minînd complet
toate proprietăţi le senzori a l e , de exemplu greutatea şi uşurinţa ,
rigiditatea şi opusu l [ei], mai departe - căldura şi fri gul şi
toate celela lte contrari i senzoriale , şi păstrează numai deter­
minarea cantitativă şi continuitatea, la unele într-o s ingură
direcţie , la a ltele în două , la altele -- în tre i , precum şi pro­
prietăţile acestor obiecte, în măsura în care acestea din urmă
sînt definite cantitativ şi continuu, dar nu d i ntr-o altă latură oare­
care ; şi la unele obiecte el a nalizează poziţiile în care ele se găsesc
unele faţă de altele şi ceea ce este legat de aceste poziţii , la altele
- comensurabi litatea şi inco mensurabilitatea lor , la altele -
rapoarte le lor [reciproce], însă noi admitem totuşi o aceeaşi
ştiinţă pentru toate aceste obiecte , şi anume -- geometria"
[77, p p . 85-186; 1 061 a -1061 b] .
Aristotel dă următoarea definitie a cont inuităt, ii: <(Continuu!»
este ca atare ceva a diacent ; eu �orbesc de cont inuu cînd fron­
tiera , după care se ating două obiecte ce urmează unul după
altul , devine pentru amîndouă una şi aceeaşi şi, după cum arată
de numirea , nu se întrerupe , iar aceasta este i mposibi l cît timp
la ele există două margi ni" [95, p . 113; 227 a].
Formulînd conţinutul noţiun ii de „unic", ca atare , după natura
sa logică ş i nu în sensul întregului legat în unitate , Aristotel
dă definiţiile unităţi i , pu nctului , li niei, suprafeţei , corpului . El
spune: „ Iar esenţa unităţii constă în ac�ea că ea reprezintă într-un
a numit mod principiu l numărului . . . Insă în acest caz unitatea
nu este aceeaşi pentru toate genurile : într-un caz acea sta este
interva lul minim, în altul su netul , vocala şi consoana; o unitate
specială pentru greutate şi o alta pentru mişcare . Şi peste tot
unitatea este ind ivizibilă fie după cantitate, fie după formă .
Dacă luăm atunci ceea ce este indivizibi l d up ă ca nt itate (şi

124
întrucît este o ca ntitate) , atunci i ndivizibilul în toate privinţele
�i neînzestrat ul cu o [a numită ] poziţie se numeşte unitate , iar
indivizibi lu l î n toate privinţele şi avînd poziţie - punct ; dacă
[ceva este divizibi l] într-o a numită privinţă [el se numeşte]
linie , [ceea ce este divizibil] în două privinţe [se numeşte] p la n ,
[ceea ce este d ivi zibil ] după cantitate oarecare , ş i anume în trei
direcţii - corp . Şi dacă mergem în ordinea i nversă , ceea ce
este d ivizibil în două rapoarte este planul, ceea ce este divizibil
într-un singur ra port - linia , ceea ce nu este de loc divizibil
după ca ntitate , punctul şi unitatea , - unitatea neavînd poziţie ,
iar pu nctul avînd poziţie" .
Aristotel opunea în mod metafizic continuitatea ş i d i scont,.inui­
tatea ca contrarii ce se exclud între ele. De aceea el considera
că linia nu poate fi formată d i n puncte . El scrie : „Dacă există
continuitate , ta ngenţă şi succesivitate în sensul în care aceasta
s-a definit mai sus, sînt a nume continue acele obiecte ale căror
margini se contopesc într-una ; sînt tangente acelea la care ele
sînt comune ; sînt succesive , unul după altul acelea între care nu
exi stă nimic înrudit cu ele , - nici un continuu nu poate consta
d i n părţi indivizibile , de exemplu linia d i n puncte , dacă li nia
este continuă , iar pu nctul ind ivizibil. Doar marginile punctelor
nu formează ceva unic , deoarece i ndivi zibi lul nu are nici margi ne
şi nici o altă parte ; şi frontiere le extreme n u se găsesc î n acelaşi
loc, deoarece i nd ivizibilul nu are o front i e1 ă extrell' ă , întrueît
frontiera extremă şi acel ceva căruia ea îi aparţ i ne sînt distincte .
�fai departe , punctele d in care s-ar compune conti nuu} trebuie
ori să fie continue , ori să se ati n gă între ele (acelaşi raţi onament
este aplicabi l şi tuturor ind ivizibi lelor) . . . Este de asemenea
evident că tot ce este continuu este divi zibil în părţi totdeauna
di vizibi le (şi ca ntit ăţile , şi timpul, şi mişcarea)" [95 , p . 1 24 ; 131a ] .
Aristotel acorda o mare atenţ ie noţiunii d e i nfinit matematic
f95 , pp . 55-68 ; 202b-208a ] . I nfinitu l este ceea ce nu poate
fi parcurs, el nu stă pe loc, ci devine . llrmînd această concepţie,
Aristote l descoperă totodată şi contrad icţii . Pe de o parte , el
considera că i nfinitul î n mic este indefi nit d ivizibi l , adică admitea
numa i i nfinitul în potenţă . Însă atribuia aceasta numai infini­
tului fizic, numai obiectelor senzoriale; pentru matematică el
a d mitea şi infinitul actua l . Totodată , Ari stotel remarca că infi­
nitul nu este o si mplă repetare a unui acelaşi lucru , ci duce î ntot­
deauna la ceva nou , dar şi aici el cade d Î n nou în contrad icţie ,
dec larînd că este imposibil de depăşit orice mări me prin adău­
gare , chiar în mod potenţial .

125
 Aristotel considera c ă , întrucît mate mat ica are drept obiect
nu lucrurile rea l e , ci abstracţii a le acestora , în ea nu poate fi
admisă folosirea miscării . Anal izînd învătăt urile fi lozofilor care
ş1-au propus ca pr �b lem� să cunoască o b i ectele impercept ibile
prin simţur i , e l scria : „ ln ceea ce priveşte aşa-numiţii pita go­
reici , ei folosesc principii şi eleme nte mai puţin obişnuite decît
filozofi i naturii (cauza constă aici în aceea că ei au aj uns la
a ceste pr inc ipii nu pornind de la l ucruri le senzoriale , deoarece
obiectele mate mat ice sînt stră ine mişcării cu e xcepţia acelora
ce se referă la astronomie) ; îşi concentrea ză asupra naturii însă
toate raţiona mentele şi preocupările lor . . . " [77 , p. 33, 989b] .
Totodată , d i n consideraţii de rigoare logică , ce nu admit ca
demonstraţiile să treacă de la un gen la a lt u l , Aristotel rupe
geometria de aritmetică. El declară : „Prin urmare [propoziţii le]
pe baza cărora se face demonstraţia pot fi aceleaşi , însă în [şti­
i nţele] a l căror gen este di feri t , ca de exemplu [genul] aritme­
ticii şi geometriei , nu este bună demonstraţia aritmetică a
[proprietăţilor] întîmplătoare ale mărimilor , dacă [aceste]
mărimi nu sînt nu mere" [100, pp. 195-196 , 75b J .
Descoper i nd în ele eroarea logică nu mită petitio principi [ cînd
se ia în mod gre şit drept propoziţie demonstrabilă aceea care
trebuie să servea scă drept premisă şi i nvers , se ia ca premisă
(baza demonstraţiei) ceea ce este o consecinţă a tezei] , Aristote l
se exprimă as upra încercări lor de a da demonstraţia para lelis­
mului dreptelor plecînd de la ega litatea unghiurilor corespon­
dente : „Astfel _procedează [de exemplu] acei care vor să ducă
linii para lele . l n adevăr , ei înşi ş i , fără să ştie aceasta , pun [la
baza demonstraţiei] tocmai ceea ce nu poate fi � emonstrat , dacă
[liniile] nu sînt para lele" [100, p. 155 , 65a ] . ln modul acesta,
· Aristotel cons i d eră că egalitatea unghiuri lor corespondente este
o 12 onsec i nţă a paralelismului şi nu i nvers .
l n problema privind fapt ul că matematica nu t reb uie să folo­
sească în demonstraţiile sale mişcarea şi că geometria nu trebuie
să folosească demonstraţiile aritmetice , concepţiile lui Aristote l
ş i Platon coinc idea u , însă ele se deosebeau î n ceea ce priveşte
originea şi esenţa noţ i u nilor matematice , care , d upă Platon , ba
aparţin lumii de di ncolo a idei lor , ba ocupă o poziţie interme­
diară între aceasta şi lumea lucrurilor senzoria l e . Concepţiile
lui Aristotel au fost însuşite în a preciabilă măsură de către Euclid ,
după cum ne vom convinge mai departe . E drept , ace sta din urmă
s-a îndepărtat puţin de Aristotel în definiţiile date unităţii şi
pu nctului , păstrînd definiţiile liniei , suprafeţei şi corpu lui geo-

126
metric ; s-a depărtat complet de el în înţelegerea continuităţii ,
însă a admis în principiu ceri nţa lui metodologică în ceea ce
priveşte i nadmisibi litatea aplicării în geometrie a mişcării şi
a aritmeticii , cu toate că în fapt Euclid însuşi a încălcat acest
principiu ; de asemenea el a tratat liniile para lele ca Aristotel .
Pentru a nota mărim i , Aristotel a folosit literele alfabetulu i .
Aceste notaţii le-a folosit p e larg Euclid, iar după c e între litere
au început să fie scrise semnele aritmetice , această metodă a
devenit metoda a lgebrei litera le .
 C A P I T O L t: L IY

MATEMATICA ÎN ŢĂRILE ELENISTICE

Elenismul. La sfirşitul secolu lui al I Y-lea i . e . n . după ca mpaniile

lui Alexandru Macedon , a fost creat u n i mens imper i u , de scurtă
durată , care incl udea Grec i a , Egiptul , Mesopota m i a , Persia , Asia
M ic ă , ţărmu l Mării Negre şi o serie de alte ţări din juru l Mării
Med iterane şi din Orientul Apropiat şi Mijlociu . După moartea
l u i Alexandru , i mperiul său s-a desco mpus în statul Ptclemei lor
în Afri ca , statul Seleucizi lor în Asia şi o serie de state mai mici ,
însă rela ţ i i le reciproce d intre diferitele popoare a le i m periului
lui Alexandru stabilite în timpul ca mpanii lor sa le au exercitat
o influenţă excepţională asupra culturii acestor ţări . Savanţii
acestor ţări îşi însuşesc rec iproc rezu lt ate le ştiinţifice ş i , în primul
rîn d , rezu ltate le ştiinţei antice greceşti ; limba greacă şi mu lte
obicei uri a le grecilor se răspîndesc în cercurile culte d i n toate
aceste ţări . Ace ste cercuri sînt su puse , după cum se spun e , eleni­
zări i . Ţările în care a avut loc acea stă eleni zare se nu mesc ţări
elenistice , iar întreaga perioadă de existenţă a acestor ţări se nu­
meŞte perioada elenismulu i .
Baza economică a ţări lor elenistice o constituia aceeaşi orînduire
sc lava gistă ce domnea în aceste ţări îna inte de ca mpaniile lui
Alexandru , însă pe pri mul loc se ridică în aceste ţări elita
-m il itară , d i n med i u l căreia prov in şi d i nast i i l e rega le a Pto le­
meilor şi Seleucizi lor .
Perioada e lenismu l u i a durat pîrlă la cucerirea ţări lor e lenistice
de către Roma , care s-a încheiat în pri mul secol î.e . n . Cele ma i
mari centre cu lturale a le ţărilor elenist ice au fost A lexandria ,
Antiohi a , Perga mul ş i insula Rodos.

Şcoala alexandrină. Cea ma i mare i mportan ţă o capătă în

această pe rioadă Ale xandria , î ntemeiată de Alexandru în 332-331
î . e . n . în Egipt , care a devenit mai tîrziu capita la stat u l u i Ptole­
meilor. Î n Ale xandria se adu naseră bogă ţ i i le jefuite în cursu l răz-

128
boa ielor . Oraşul fiind situat la încrucişarea drumurilor comerciale
dintre Orient ş i Occident , a luat cu timpul o mare dezvoltare co­
merţul maritim ; pe baza e xploatării crunte a munc ii sclavilor, a u
înflorit meşteşuguri le . S-au îmbogăţit păturile privi legiate a le
societăţii -proprietarii de sclavi şi , în primul rînd , elita ptole­
ineică de la curte . Spre deosebire de cultura greacă c lasică , cultura
a lexandrină era caracterizată printr-o mai mare specializare , prin
particu larităţile ei individuale . Centrul ştiinţei era Muzeul, u nde
se păstrau cîteva sute de mii de suluri de manuscrise. Ca niciodată ,
ştiinţa era subvenţionată cu dărnicie de către dinastia Ptolemei lor
care concurau c u celelalte monarhii ele nistice .
Aic i , î n Alexandria , după cum remarcă Engels [2 , p . 2 1 ] , pentru
prima dată , din ştii nţa i n-iţial nediferenţiată care reunea fi lozo­
fia, matemat ica şi şti inţele naturi i , au început să se separe şt iinţe
de sine stătătoare . Acestea au fost astronomi a , matematica şi me­
canica, ca germeni ai şt iinţelor naturii exacte şi sistematice .
Î nflorirea matematici i , la fel ca şi a ştiinţelor naturii şi a şti i n­
ţelor tehnice , a fost provocată direct sau ind irect de cerinţele
practice ale societăţii din perioada a lexandrină . Acumu larea de
bogăţii materi a le şi de rezerve de arme a dus la trecerea de la
armata de miliţie la armatele de profesiune, perma nente , cu u n
efectiv numeros , l a mercenari , i a r , în legătură cu ' aceasta , l a noi
procedee de ducere a război ului, pri n urmare, şi la o nouă tehnică
militară . Dezvoltarea construcţii lor vaselor de război , a turnu­
ri lor şi a berbecilor de luptă , a aruncătoarelor pentru asediere ,
ridicarea de cetăţi şi faruri , crearea de hărţi geografice , ordonarea
ca lendarului - toate acestea impuneau dezvoltarea mecanicii, astro­
nomiei , deci şi a matematicii. Ptolemeii, care t i ndeau la o imi­
taţie de paradă a culturii clasice greceşti şi a celei e giptene a ntice,
rid icau palate, creau construcţii hidrotehnice , ceea ce de asemenea
a contribuit la dezvoltarea cunoşti nţelor tehnice, a cunoştinţelor
de ştiinţele naturii , prin urmare, şi a cunoştinţelor matematice .
Deşi în condiţiile societăţii sclavagiste , şt iinţa a atins în Alexan­
dria o dezvoltare apreciabilă , ea purta pecetea acestei orînduiri
sociale . Noile rea lizări a le tehnicii se mărgineau la domeniul artei
mi litare şi al construcţii lor, forţa motoare de bază rămînînd munca
fizică a oamenilor şi a animalelor; în producţie se foloseau u nelte
de mînă grosolane . Proprietarii de sclavi şi ceila lţi cetăţeni liberi
priveau cu dispreţ activitatea productivă , munca , considerînd
munca fizică ca nedemnă de un O pl liber şi numai o mică parte
a acestora se ocupa de munca i nte lectua lă - de conducerea statu­
lui, de ş t ii nţe şi de artă . Dar cunoştinţele ştiinţifice şi mate matice

9 - Istoria matema ticii în antichitate

J 29
erau fo losite doar într-o măsură relativ mică în practică ; în esenţă ,
ele ocupau timpul liber a l a matorilor aleşi .
Fi lozofi a , care exprima ideologia clasei dominante a orînduirii
sc lavagiste în descompunere , se dezvo lta în tota lă izolare de şti i n­
ţele naturii . Aceasta era - în toate cele trei variante funda men­
tale ale sale , în neoplatonis m , neopita goreism şi iudaismul a le­
xandrin - fi lozofia degenerări i şi decăderii pătrumă de ideile
mi � tice a le celor mai variate secte reli gioase orientale .
l n ceea ce priveşte matematica , raportul e i c u practica şi cu
fi lozofia avea întrucîtva un alt aspect decît cel al ştiin ţ elor na­
turi i . Matematica găsea totuşi mai multă aplicaţie în practică de­
cît ştiinţele naturii s lab dezvoltate şi legătura ei cu filozofia a
fost i ncontesta bilă. Ruperea de munca productivă a ace lor pături
sociale d i n ale căror rînduri ieşeau matematicienii s-a manifestat
în împărţirea me nţionată a matematicii în aritmetică şi geome­
trie, pe de o parte, şi în logistică şi geodezie , pe de a ltă parte .
Această împărţire asupra căreia a i nsistat încă Platon , precum şi
Aristotel , împărţire ce nu recunoştea matematica aplicată drept
şti i nţă şi o trecea printre meşt eşuguri , începu să se manifeste
�
şi în matematica a lexandrin ă . ln concepţiile lui Arhimede şi a
lui Heron , însă, această discriminare a întîmpinat o rezistenţă .
Abia ma i tîrziu , în secolele I - I I e . n . , această împărţire a fost lega­
lizată , transformîndu-se într-o tradiţie dăunătoare . Acest fenomen
era cond iţionat de s u bm inarea baze lor orînduirii sclava giste , de
lichidarea ultime lor rămăşiţe a le formelor patriarhale a le sclava­
gismului , de lichidarea funcţi i lor de conducere şi de organizare
a proprietari lor de sc lavi , de transformarea acestora d i n urmă în­
tr-o c lasă parazitară care dispreţuia orice muncă , i nclusiv cea i nte­
lectuală .
Cu toată această contrad icţie i nternă , matematica culturii
a lexandrine , cultură ce se extindea nu numai asupra Egiptului , ci
şi asupra tuturor ţări lor elenistice, reprezenta treapt � cea mai
înaltă de dezvoltare a matematicii din lumea antică . l n specia l ,
î n primele timpuri , î n seco lul a l I i i-lea î . e . n . , A lexandria , care
adunase de peste tot pe cei mai mari învăţaţi , a dat matematicieni
remarcabili cum sînt : Euclid , Eratostene şi A poloniu din Perga .
Printre aceşti învăţaţi se număra şi Arhimede , cu toate că el nu a
părăsit Siracuza unde se născuse . Prin nivelul său şt iinţific , prin
lărgimea şi caracterul cupri nzător al obiectului şi pri n fundamen­
tarea profundă a tratării - matematica din această perioadă a
lăsat mult în urmă realizările vechi , chiar cele mai îna lte , a le ba­
bi lonieni lor , egipteni lor şi a le grecilor înşişi .

130
 Euclid. Deşi .încercări de a expune cele mai importante cu­
noştinţe matematice ca un a numit întreg într-o a numită ordine , ·
legătură şi succesiune mai fuseseră întreprinse încă de Hipocrate
d i n Chios (aproxi mativ 450-430 î.e . n .) , despre care Proclus a
scris că „el a fost într-adevăr primul despre care se vorbeşte că ar
fi a lcătuit în adevăr Elemente"- şi deşi în secolul al IV-iea î . e . n .
ele au fost continuate de către Leo n , iar apoi d e Teudius d i n Mag­
nesia , abia Euclid a desăvîrşit această operă . Ca şi despre viaţa
majorităţii matematicienilor mari ai antichităţi i , despre viaţa lui
Euclid s-au păstrat doar i nformaţii foarte sărace . Se ştie că el
a trăit în Alexandria în timpu l lui Pto lemeu I a cărui domnie
s-a desfăşurat între a nii 306 şi 283 î .e . n . Proclus povesteşte că
Ptolemeu l-ar fi întrebat pe Euclid dacă nu ar exista un drum mai
scurt pentru înţe legerea geometriei, decît cel e xpus în Elemente,
la care Euclid ar fi răspuns că „în geometrie nu există drumuri
pentru regi" I [78, p. 68 ] . Se presupune că Euclid a învăţat geo­
metria la Atena, dar, deşi maj oritatea geometrilor atenieni au
fost platonicie n i , de aici nu rezultă că şi Euclid ar fi fost adeptu l
lui Platon şi , c u atît ma i mult , că ar fi scris Elementele sale numai
pentru a le încorona cu poliedrele regulate „platoniene", i nterpre­
tate mistic .
După cum povesteşte Pappus ( a doua j umătate a secolului a l
I i-lea e . n . ) , Euclid a întemeiat î n Alexandria şcoala s a proprie.
Conţinutul Elementelor dovedeşte respectul mare a l autorului lor
faţă de tradiţie , deoarece el a păstrat în ele u nele noţiuni care ie­
şiseră din uz în timpul său.
Deşi Euclid este autor a l unei serii întregi de lucrări , el a intrat
în istoria matematicii ca creator al Elementelor [92] , în greacă
!:-rotXe:-rix, ceea ce înseamnă stihi i , elemente (în limba latină
această operă se numeşte Elemen ta) .
Elementele lui Euclid sînt alcătuite din 13 cărţi în conţinutul
cărora i ntră , în primul rînd , studiul figuri lor geometrice plane şi ,
întrucît pentru aceasta sînt necesare numere le , cuprind şi învăţă­
tura despre numerele (pozitive) întregi şi despre fracţii.· Deoarece
însă raportul figuri lor spaţiale nu se exprimă întotdeauna prin
numere raţiona le, � înt studiate de asemenea şi mărimile geometrice
i ncomensurabile . ln sfîrşit , studiul se extinde şi asupra spaţiului,
asupra poziţiei reciproce şi a mărimii suprafeţelor ş i volumelor cor­
puri lor. Astfel, în Elemente se expun bazele planimetriei , stereo­
metriei şi aritmetic i i .
Particularitatea pri ncipală a Elementelor constă î n fapt u l că
ele s înt construite după o schemă logică unitară , că toate teo-

g• 131
. riile conţinute în ele sînt fundamentate riguros logic, după prin­
cipiul . construcţiei disciplinelor ştii nţifice care era schiţat încă
de Aristote l .
Propoziţia geometrică , dacă este completă , constă d i n 6 părţi :
1) formularea în termeni genera li ; 2) punerea proble mei , care
indică datele concret e , reprezentate de regulă sub forma unei
figuri ; 3) definirea sau indicarea (diorismos) în care , cu trimi­
terea la datele concrete , se i ndică ce trebuie făcut sau demonstrat ;
4) construcţ ia , în care i ntră adaosuri le ce trebuie făcute la figură
pentru a avea posibi litatea să obţinem demonstraţia ; 5) demon­
straţia însăşi ; 6) concluzia care revine asupra formulării şi , la
fe l cu aceasta , se exprimă în termeni · ge nera li . Concluzia nu
depinde de figura part iculară , care constituie doar un reprezen­
tant al unei c lase întregi de astfel de figuri . Î n unele propoziţii
pot lipsi unele dintre aceste 6 părţ i . Uneori , trebuie adăugat încă
un diorismos, în sensu l indicării condiţii lor de posibi litate .
Elementele sînt considerate în mod just drept model a l sistemu­
lui deductiv , care duce în mod riguros , pînă la capăt , expunerea ,
plecînd de la teze genera le şi mergînd de la aceste a , la cele parti­
culare . Dar acest fapt nu însea mnă de loc că cea laltă metodă ele­
mentară de cercetare, legată indisolubi l de deducţi e - inducţia­
ar lipsi din Elemente . · După părerea unor istorici ai matema­
ticii şi a unor filozofi-idealişti , Elementele ar fi construite „pur
deducti v" , fără aj utorul i nducţiei . Dar i nducţia , mişcarea de la
particular la genera l , de la datele singulare a le experienţei senzo­
riale către genera lizarea raţiona lă , către abstracţie, a participat
i nevitabil în formarea noţiunilor elementare , a definiţii lor lor,
a postulate lor şi a axiomelor, la fel ca şi în crearea procedeului
logic însuşi al deducţiei . Doar toate aceste no ţi uni geometrice
şi procedee logice au apărut ca rezultat al experienţei repetate
de nenumărate ori , ca reflectare a obiectelor, proprietăţi lor şi
legături lor d i n lumea materială rea lă, existentă i ndependent
de conştiinţă . Mai mult decît atît, i nducţia i ntră sub formă impli­
cită în orice de monstraţie şi construcţie geometrică. Definiţiile ,
postulatele ş i axiomele singure nu sînt capabile să sugereze ce
trebuie demo nstrat sau construit , nici ca lea prin care aceasta se
poate rea liza . Şi prima şi a doua ne sînt indicate de intuiţia sen­
zorială, atît prin exa minarea directă a figurii şi construirea linii lor
aj utătoare , cit şi cu aj utorul i ntuiţiei geometrice. Aceasta din
urmă nu const ituie o capacitate supra logică , misterioasă , înnăs­
cută , ci se bazează pe deprinderile cîştigate . Î n afară de aceasta ,
se înţelege că i nductivă este şi concluzia de la cazul particular ,

132
 '
de exemplu, de la un triunghi izolat, pentru care a m demonstra t
o teoremă sau alta la cazul genera l , la toate triunghiuri le în gene­
ra l .
Î n aceeaşi situaţie cu deducţia şi i nducţia s e află a na liza şi
sinteza în Elemente . Deşi Elementele nu ap lică sub forma expli­
cită metoda ana litică de re ducere a necunoscutu lui la cunoscut ,
cu toate acestea, fără ana liză , ar fi fost imposibil să se descopere
demonstraţiile. Ana liza se aplică întotdeauna cînd trecem de
la defi niţie la construcţie. Î n afară de aceasta, o metodă atît de
răspîndită în Elemente cum este metoda apagogică (reducerea la
absurd sau demonstraţia prin metod a reduceri i la absurd ) , nu este
decît o variantă a analize i .
D i n structura logică a Elementelor fac parte d e asemenea „cazu­
ri le" , „obiecţiile" , „consecinţele" şi „lemele" . Prin „caz" se înţe­
lege faptul că o propoziţie poate lua mai multe forme (varia 1;1te) ,
în funcţie de poziţia reciprocă a elementelor figuri i . „Obiecţia"
poate fi întîlnită atunci cînd s-a omis i ndicarea a ltor cazuri posi­
bile . Aceasta se întîlneşte de regulă la a ntic i i , care, cunoscînd
existenţa acestor cazuri , dădeau totuşi doar un s ingur caz, lăsîn­
du-i pe elevi să găsească şi să le a na lizeze pe celelalte. „Conse­
cinţa" sau „coro larul" (porisma) re prezintă o teoremă secundară,
găsită oarec u m întîmplător în procesul demonstraţiei propoziţiei
principa le . Î n sfîrşit, prin lemă se înţelegea o propoziţie aj ută­
toare , necesară pentru demonstraţi e , fie demo nstrată mai îna i nte,
fie demonstrată ulterior (ceea ce era specificat) , pentru a nu per­
turb1 m3rsul demonstraţiei teoremei fundamentale .
Elementele lui Euclid încep cu definiţii , postulate şi noţiuni
comune .
Caracterul definiţiilor la Euclid este diferit . În majoritate,
ele sînt descri ptive , de exemplu, definiţia 1 din cartea I : „Punctul
este ceva ce nu are părţi" [92 , voi. 1, p. 1 1 ] . Dar a lături de defi­
niţi i le descriptive se întîlnesc şi definiţii nomina le (verba le) ,
în gen ul definiţiei 19 d i n cartea I : „Figur i le rect i linii sînt acelea
care sînt mărginite de drepte . . . " [92 , vol. f, p. 12] ; definiţii
genetice (care indică felul cum se obţine obiectul) , de exemplu ,
definiţia 14 d i n cartea XI : „Sfera se obţine dacă păstrînd i mobil
diametrul semicercului, semicercul ce se roteşte revine în aceeaşi
«pozi ţie» din care a pornit, atunci fi gura cuprinsă «este iocmai
sfera»" [92 , voi. 3, p. 10] şi , în sfîrşit, defin iţiile axiomatice
(adică acelea ce pot fi formu late sub forma axiomelor) . De e xem­
plu, definiţia 1 din cartea I I I : „Cercurile egale sînt acelea care
au diametre ega le sau raze ega le" [92, voi . 1 , p. 80] . Este evi-

133
dent că definiţiile descriptive şi cele nominale nu au legătura
cu deducţiile care se fac apoi asupra obiectului acestor definiţii,
ele sînt logic i neficiente .
Î n timp ce definiţi ile preced aproape fiecare carte separat (în
afară de cărţile V I I I , I X , X I I şi X I I I) , postu latele (în număr de
cinci) şi noţiunile generale sau axiomele (nouă) sînt aşezate îna­
intea întregii opere , în prima carte. Postulatele reprezintă cerinţe
de a construi anumite figuri , cele mai simple, în t i mp ce axiomele
reprezintă tezele genera l a dmise ce nu necesită demon straţie şi
se află la baza demonstraţiilor .
Această concepţie asupra postulatelor şi axiomelor, împărtă­
şită de traducătorul şi comentatorul Elementelor* , D . D . Morduha i­
Boltovski, porneşte de la faptul că această operă nu era pur logică ,
ci conţinea în mod intenţionat momente senzoria l-intuitive.
Eu�lid caută să convingă pe cititori nu numai cu ajutorul con­
cluziilor bazate pe logica forma lă, ci şi cu aj utorul construcţii lor,
apelînd la riglă şi compa s , ceea ce corespundea concepţi i lor ce
t indeau către materialismu l sofiştilor „mai vechi" , a depţi ai lui
Prota gora . Concepţia opusă, întîlnită la editorul textului grec
a l Elementelor, Heiberg , pleacă de la faptul că Euclid ar fi atri­
buit, analog lui Platon , obiectelor geometrice o existenţă ideală,
de aceea el recunoştea numai evidenţa logică şi nicidecum sem­
nificaţia universa lă ce se poate baza şi pe reprezentarea intuitivă.
Nu este întîmplător că materia listul Hobbes în lucrarea Despre
corp (1655) arată că postulatul constitui e o bază nu a demonstra­
ţiilor, ci a construcţiilor, nu a cunoaşteri i , ci a posi bi lităţ i i exis­
tenţe i , în t i mp ce idealişti i raţiona lişt i , în spec i a l Leibn i z , soco­
tesc postulatele doar o varietate a axiomelor logice, concepţie
pe care o împărtăşesc şi pozitivişt ii actua li care consideră·, în
acelaşi t i mp , că axiomele ar fi convenţii condiţi onate .
C onstrucţiile admise de postulate presupun o riglă fără d iviziuni
care nu permite măsurarea distanţelor. Rigla poate fi fo losită
numa i pentru unirea a două puncte sau prelungirea unui segment.
Absenţa gradaţiilor pe riglă nu permitea fo losirea metodei „alu­
necării", deşi aceasta era aplicată încă d i n timpuri le lui H i po­
crate din Chios. Compasul era permis numai pentru descrierea
dintr-un punct dat , drept centru , a unui cerc de rază dată şi nu
pentru transportarea unei lungi mi dat e . Postulatele Elementelor
sînt postulate relativ la un compas şi o riglă idea le , deşi rigla sau
compasul nu s înt amintite aici direct .

• In limba rusă - N.R.

: 134
 Restricţiile impuse uti lizării ri glei şi compasului au fost legate
probabil de fa ptul că aceste instrumente au înlocuit sfoara , ce
servea iniţial atît pe ntru trasarea dreptelor, cît şi pentru descrie­
rea cercurilor. Regulile ce s-au stabilit pentru utilizarea sforii
şi care nu admitea u (dacă trebuia respectată precizia construcţiei )
o mînuire atît d e liberă, ca aceea posibilă cu instrumentele rigide,
s-au păstrat apoi prin tradiţie şi cînd instrumentele au "înlocuit
sfoara . Aceste restricţii nu numa i că complica u efectuarea con­
strucţiilor, dar, ceea ce este principal, au dus şi la faptul că în
Elemente nu au fost incluse acele teori i geometrice care cereau
fie a lunecări , f ie a lte l i ni i , în afară de dreaptă şi cerc . Tocmai
din această cauză, aici nu era expusă te � ria secţiuni lor conice ,
deşi ea era pe atunci bine fundamentată . ln Ele'mente nu a intrat
n ici logistica - î nvăţătura despre calcu lele practice - deoarece
ea , după cum s-a a mintit, era co nsiderată mai degrabă un meşte­
şug decît ştiinţă. Mulţi istorici ai matematicii explică se lecţia
materialelor efectuată de Euc lid p rin aceea că el, urmîndu-1
pe Platon, şi o dată cu acesta şi pe pitagoreici , considera numai
dreapta şi cercul drept linii „perfecte" şi nu admitea a lunecarea ca
fi ind mişcare mecanică, s trăină geometriei , ce are de-a face numa i
c u obiecte ideale. Euc lid însă , nu a neglijat de loc studiul sec­
ţ iunilor conice, deoarece a şi scris despre ele o lucrare separată .
Î n ceea ce priveşte a lunecare a , mişcarea mecanică ce se cere pe ntru
rea lizarea e i , nu d iferă principial prin nimic de mişcarea mecanică
ce se cere pentru unirea a două pu ncte pri ntr-o dreaptă, şi ambele
operaţii nu d iferă în mod esenţia l nici prin precizie. Cade
şi i poteza cum că a l unecarea n-ar fi fost i nclusă în Elemente,
î ntrucît pentru demo nstraţia construcţii lor real iz ate cu aj utorul
lor sînt necesare cunoştinţe ce depăşesc limitele Elemente lor.
Pentru demo nstraţia trisecţiunii unghiului cu ajutoru l a lunecării,
nu sînt necesare a lte cunoştinţe în afară de cele conţinute în Ele­
mente, cu toate că algebric rezolvarea acestei probleme duce la
o ecuaţie de gradul 3.

Postulatele şi axiomele lui Euclid. Primele trei postu late afirmă

„Că de la orice punct pînă la orice punct . < se poate > duce o
linie dreaptă" ; „Şi că un segment de dreaptă < se poate > pre­
lungi în mod continuu în linie dreaptă" ; „Şi că d in orice centru
şi cu orice rază < p oate fi > descris un cerc" [92 , voi. 1, p. 14] .
Aceste postulate presupun că ri gla şi compasul sînt ideale , posedă
o lungime sau o deschidere infinită , permit construirea dreptelor
şi cercurilor ideale . Al patrulea postu lat enunţă condiţia de ega-

131
litate a tuturor unghiuri lor drepte între ele, propoziţie ce nu mai
este acu m cons iderată postulat , ci se demonstrel\Ză . Al cinci lea
postulat afirm ă : „Şi dacă dreapta ce cade pe două drepte formează
unghiurile interioare şi de aceeaşi parte , mai mici decît două
unghiuri drepte, atunci aceste două drepte prelungite indefinit
se vor întîlni de acea parte în care unghiurile sînt mai mici decît
două unghiuri drepte [92, voi . 1 , p. 15] . Sensul celui de-a l c inci lea
postulat constă în faptul că punctul de intersecţie a două drepte
se consideră construit dacă intersectînd cu o a treia dreaptă unghiu­
ri le interne de aceeaşi parte dau în sumă un unghi mai mic decît
două unghiuri drepte. Acest postulat a căpătat denu mirea · de
postulatul paralelelor ş i , după mărturia lui Aristotel1 , se încer­
case demonstrarea lui , sau a altuia echivalent, încă cu o sută de
ani îna intea lui Euclid . Î n aceste încercări se comitea însă eroa­
rea logică peti tio principi, folosind neexplicit o propoziţie echi­
valentă cu cea care trebuie demonstrată, fapt asupra căruia a
atras atenţia Aristotel. Aceste încercări au mai contin uat timp
de două milenii pînă cînd genialul matematician rus , N . I. Loba­
cevski, a creat în 1826 teoria sa neeuc lidiană , din care rezulta
că cel de-al c incilea postulat nu poate fi demonstrat .
Primele şase axiome, folosind notaţia a lgebrică, pot fi expri ­
mate astfel :
1 . Dacă A = C Şl B = C, atunci A = B
2 . Dacă A = B, atunc i A + C = B + C
3 . Dacă A = B atunci A - C = B - C
4 . Dacă A =f= B atunci A + C =f= B + C
5 . Dacă A = B atunci 2A = 2B
1 1
6 . Dacă A = B atunci - A = - B.
2 2

Se înţelege c ă la Euc lid ele erau exprimate prin cuvinte . Se

au în vedere a i c i mărimile geometrice - liniile, suprafeţele şi
corpurile - şi nu numerele abstracte. Axioma 7 afirmă : „Şi
cele congruente sînt ega le între ele" �92, vo i. 1, p. 15] , ceea ce
Euclid înţelegea în sensul că, dacă figurile coincid prin supra­
punere , e le sînt egal de mari , adică au ari i egale . Admi ţînd această
axiomă, Euclid a plătit se pare tribut tra diţiei vechi , deoarece
uti lizarea suprapunerii se întîlnea probabil la Tales . Platon şi
Aristotel considerau însă că „şti inţele matematice sînt străine

1 Vezi p . 126.
mişcării". Şi deşi Euclid însuşi folosea mişcarea (de exemplu ,
în definiţia sfere i , el căuta s-o evite ca fiind o abatere inconsec­
ventă . Axi oma 8 : „Şi întregu l este ma i mare decît părţile" şi
axioma 9 : „Şi două drepte nu închid un spaţi u între ele" , au pro­
babil o origine mai tîrzie .

Cărţile planimetrice ale Elementelor. Prima parte a Elementelor

- învăţătura despre ega litatea fi gurilor în plan - este expusă
în primele patru cărţi . Prima începe cu 23 de definiţii. Defini­
ţia 1 : „Punctul este ceva ce nu are părţi" este o definiţie negativă
care spune doar ce nu este punctul şi nu ce este el, datorită cărui
fapt orice ob iect indivizi bil satisface această noţiune . Această
definiţie a lui Euclid diferă de definiţia punctu lu i dată de Aris­
totel prin aceea că Euclid a lăsat • deoparte cuvintele „înzestrat
cu poziţie" , datorită cărui fapt a desfi inţat deosebirea dintre
punct şi unitat e . Definiţia 2 : „Linia este lungimea fără lăţi me"
exprima caracteru l unidimensiona l al l iniei . Definiţia 3 : „Cape­
tele liniei sînt puncte" reprezintă propriu-zis o axiomă enunţată
despre un punct şi o linie deja definite şi nu o definiţie nouă a
punctulu i . Definiţia 4 : „Linia dreaptă este aceea care este egal
situată faţă de punctele de pe ea" înseamnă probabil că dreapta
îşi păstrează toate proprietăţile sale, inclusiv sensu l , pentru orice
punct al său . Definiţiile 5, 6 şi 7 sînt analoge cu cele trei prece­
dente, definind suprafaţa , liniile ca margini a le suprafeţei , şi
p lanul . Definiţi ile 8-12 se referă la unghiuri , unghiul fiind defi­
nit ca „înclinarea între ele a două linii", care se i ntersectează
într-un plan. Definiţia 13 : „Frontiera reprezintă m arginea a ceva".
înseamn ă : ceea ce mărgineşte _ceva , definindu-l complet , este ,
în această privinţă , extremul . ln definiţia 14, figura se defineşte
ca domeniul plan din interioru l unei fronti ere . Definiţiile 1 5-18
se referă la cerc , centru l său , diametru l şi la semi cerc , cercul fi i nd
definit ca linia ale căre i puncte sînt egal depărtate de centru ,
deşi era ma i s i mplu de obţinut cercul prin rotaţia unei drepte
în jurul unui punct fix . Definiţiile 19-22 vorbesc despre fi guri
rectilin i i , scoţînd în evidenţă diferitele tipuri de triunghi uri şi
dreptunghiuri . Î n cărţile stereometrice ale Elementelor, Euclid
se abate în parte de la clasificare a adoptată aici . Î n sfîrşit , defi­
niţia 23 spune : „Paralele sînt dreptele care , fiind în acela�i
plan şi fi ind prelun gite în ambele sen suri nem ărginit , nu se
întîlne$C între ele nici de o <parte > n ici de cealalUi .'; Spre deo­
sebire de celelalte , această definiţie nu poate fi verificată , deoa­
rece ea necesită cunoaşterea planulu i nemărginit; în timp ce cunoş-

137
 tinţele noastre se referă întotdeauna doar la un domeniu mărginit
a l lui. Acest fapt probabil că a servit drept i mpuls pentru încer­
cările de a crea teoria para lelelor, construind demonstraţ ii.
Cartea I constă din 48 de propoz iţii ce se grupează în trei grupe .
Prima (propoziţiile 1-26) este consacrată în special triunghiu­
A

rilor şi perpendic ularelor . ln a doua grupă ( propoziţiile 27-32)

este dată teoria paralelelor, care în ultima propoziţie d i n
aceas t ă grupă este aplicată l a demonstraţia fapt ului că s uma
unghiurilor unui triunghi este e gală c u două unghiuri drepte .
A treia grupă (propoz i ţ iile 33-48) se ocupă cu paralelograme,
pătrate ş i triunghiuri, co mparînd ca arie figurile echivalente,
însă neegale. Ult imele două propoziţii din cartea I conţ in demon­
straţ ia aşa-num itei teoreme a lui Pitagora şi a teoremei reciproce.
D emonstraţia teoremei directe, care, d upă mărturia lui Proclus,
a parţ ine lui E uclid î nsuşi , este bazată pe ec hivalenţa triunghiu­
rilor cu baze şi înălţimi e gale .
Cartea I I , cea mai scurtă d i ntre toate , conţine 14 propoziţii
precedate de două definiţii în care se introduce noţiunea deja
amintită a gnomonului . Această carte - conti nuare a părţii a
tre ia a primei cărţi - constituie algebra geometrică a grec i lor.
În propoziţiile, ca de exemplu ab + a(a - b) = a2 ; 4ab +
+ ( a - b)2 = ( a + b)2 , produsul a două segmente nu este produs
a două nu mere , ci aria unui dreptunghi „cuprins î ntre segmente",
a d ică avînd aceste segmente drept laturile sale .
Cartea I I I , formată d in 37 de propoziţi i , este cors 1crată în
întregime cerculu i . Ea este precedată de 11 defi n ; ţ ; i în care se
introduc noţiunile de tangenfă (ca dreaptă care întîlne�te, dar nu
intersectează cercul) , de tangenţ ă a două cercuri şi a ltele . Printre
propoziţiile cărţii I I I , atrage atenţia propoziţia 16 unde se e xami­
nează unghiul d intre cerc şi tangentă, adică un unghi de contin­
genţă, şi se d e m J nstrează că el este mai mic decît orice unghi ascu­
ţit rect iliniu ; la unghi uri m i xte Euclid mai apelează numai o
s ingură dată î n propoziţia 3 1 .
Î n cartea I V , form1tă d i n 16 propoz iţii, Euclid examinează
figurile înscrise î ntr-un cerc sau circu mscrise în j urul cercului,
introd ucînd î n prealabil aceste noţiuni în 7 definiţii . Este intere­
B!lnt de observat că printre poli goanele regulate înscrise în cerc ,
în afară de construcţiile pătratului, penta gonului (cu aj utorul
secţiunii de a ur) şi a hexa gonului, este ind icată şi construcţia
unui poligon regulat cu 15 laturi . Această problemă a apărut în
astronomie , deoarece unghiul de înclinare al eclipticii faţă de

138
ecuator era considerat egal cu ..!.. din unghiul CQmplet (în reali-
15
tate el este egal cu aproximat iv 23c27 ') ·
Teoria proporţiilor şi cărţile aritmetice ale Elementelor.
D acă primele patru cărţ i au epuizat în măsura posibilităţi lor
problemele de ega litate a segmentelor şi ariilor, că1 ţile V şi V I
studiază inegalitatea lor , î n măsura în care e a poate fi măsurată.
La baza acesteia stă teoria propo1 ţiilor, elabon tă amănuntit
de Eudoxus, jI,să expusă sistematic de Euclid în 25 propoziţii din
cartea V. La început sînt date 18 definiţii , dintre c are maj oritatea
se referă la tot fe lul de rapoarte şi proporţii.
Euclid reprezintă mări mile prin segment e , ale căror rapoarte
- întrucît nu exista noţiunea de număr ira ţional - nu pot fi
e xprimate în cazul genera l prin numere . Propoziţiile cărţii V pot
fi uşor transmise în notaţiile actua le . Dacă notăm cu A , B, C . . .

mărimile, iar prin m , n, p, . . . numerele întregi pozitive, atunci

propoziţia 1, de exemplu , spune : mA + m B + mC + . . . =

= m ( A + B + C + . ) ; propoziţia 6 : mA nA
. . - ( m - n)A=

etc . Astfel, ultima propoziţie , a 25-a, am fi scri s-o astfel : dacă

A : B = C:D şi A >B >C >D, atunci A + D>B + C.
Cartea VI, formată din 33 de propoziţi i , se ocupă de aplicaţia
teoriei proporţi i lor la planimetrie . Ea începe cu cinci definiţii ,
dintre care două au fost probabi l adăugate mai tîrziu ; celelalte
tre i introduc noţiunile de asemănare a figurilor, de împărţire a
segmentului în raportul extrem şi mediu (secţiunea de aur) şi
de înălţime a figurii, prin care se înţelege perpendiculara coborîtă
pe bază din punctu l situat la cea mai mare distanţă de la bază.
În definiţia 5 care afirmă : „Se spune că un raport se compune
din rapoarte c.înd cantităţ i le acestor rapoarte înmulţite între
ele formează ceva" · [92 , vol. 1 , p. 174] , este introdusă sub formă
nec lară noţiunea de raport compus, prin care se înţelege rapor-
tu1 A = A : - B . D eoarece E uc l"d
1 nu trateaza n1ca1er1 rapoarte l e
w • w . •

C C
- -

B
ca numere , e l nu poate vorbi nici de produsul rapoarte lor. Prin
urmare definiţia 5 trebu ie cons iderată drept un adaos de mai
tîrziu . Din cri tica provoca tă de această defi niţie s-a născut ideea
exti nderii noţiunii de număr pînă la numărul rea l . Rapoartele
compuse sîil t folo site pe · larg în geometri a antică . Dintre toate
propoziţiile se d i stinge în special propoziţia 27 : „Dintre tl'>ate
para lelogramele aplicate aceleiaşi drepte şi avînd lipsa sub forma
para.Jelograme lor asemenea şi aşezate asemenea < cu paralelogra-

1J!J
mul > , construit pe o j umătate, cel mai mare va fi < para lelogra­
mul > aplicat j umătăţ ii şi asemenea l ipsei sa le" [92, voi. 1,
p . 208] . Această propoziţie reprezintă din pu nct de vedere isto­
ric prima care conţine ideea unui maxim ; noi am fi scris-o astfel :
e xpres ia x ( a- x ) ia valoarea ma'x imă pentru x = �. Propoziţia
2
31 genera lizează „teorema lui Pita gora" la orice figură recti linie
asemenea , construită pe laturile unui triunghi dreptunghic . În
total cartea VI conţine materialul cunoscut încă îna inte de
E uclid , însă e xpus cu aj utorul noii teori i a proporţiilor.
Următoarele trei cărţi a le Elementelor - V I I , V I II şi IX
sînt de aritmetică . În timp ce cartea V se ocupă numai cu operaţii
-
aritmetice, în cărţile V I I , V I II şi IX este elaborată aritmetica
teoretică, pe baza cunoştinţelor fundamenta le acumulate asupra
numerelor întregi , dobîndite pînă în timpul lui Euclid. După cum
a arătat-o în mod convingător I . G . Başmakova [101 ] , H. Zeuthen
şi alţi istorici ai matematicii au subapreciat importanţa
a cestor căi ţ i şi nu a u înţeles că e le constituie premi sa necesară
pentru cartea X care expune teoria iraţiona lităţilor. Prima ca1 te ,
care cuprinde 39 de propoziţi i , este precedată de 23 de definiţii
referitoare , de data aceasta , la toate cele trei cărţ i . Aici sînt date
definiţ.iile u nităţ i i , număruh � i , diferi �elor t.i puri de n � mer.e -
pare , impare , par-pare , par- impare , impar-impare, apoi prime ,
prime între ele , compuse , şi compuse între ele , (adică avînd divi­
zor comun) , mult iple, plane , corpora le, pătratice, cubice , de tip
pătratic şi de tip cubic. Aici se introduce , de asemenea , noţiu nea
de „parte" (partea este un număr mai mic conţinut într-unul
mai mare, dacă el măsoară pe cel mare) , de e xemp lu, un segment
egal cu doi este o „parte" a segmentului egal cu şase ; apoi noţiunea
de „părţi" - acelaşi segment nu reprezintă o „parte" a segmentu-
lui ega l cu cinc i , ci „părţi le" sale ( ad ică : ) şi, în sflrş it , noţiunea
de număr perfect ca număr care este egal cu suma „părţi lor" sale
(în i nterpretarea noastră - a divizorilor) . Observăm că definiţia
unităţii ca „ceva ce prin ceva fiecare din cele existente se consideră
unic" este e xtrem de neclară. Euclid , ca , în genera l şi cei lalţi
antic i , nu consideră unitatea drept număr, de aceea este nevoit
să demonstreze fiecare propoziţie, adevărată pentru numere,
în mod special pentru unitate. Din definiţia numărulu i ca o
mulţime form1tă d in unităţi, reiese c lar că Euclid tnţelege prin
"număr" numai un nu măr întreg (fracţiile nu le consideră numere) ,

14C
mai departe că acesta este un număr cardinal şi nu un număr ordi­
nal şi, în sfîrşit , că prin „mulţime" el înţelege pur şi simplu un
grup finit de obiecte. Euclid înţelege numerele nu în mod abstract ,
ci ca numere-segmente care sînt , am spune, multiplii întregi a i
unui segment unitate . Propoziţiile cărţii V I I se grupează î n patru
grupuri fundamentale . Pri mul (propoziţiile 1-3) arată cum se
determină măsura comună maximă (în înţelegerea noastră - cel
mai mare divizor comun) a două sau trei numere . Aici se aplică
algoritmul (adică un sistem finit de reguli de calc u l pentru rezol­
varea problemelor de acelaşi tip) care a căpătat denumirea de
a lgoritmu l lui Euclid şi pe care îl folosim pentru acelaşi scop şi
astăzi , cu singura deo sebire . că Euclid foloseşte nu împărţirea
unor numere abstracte, ci scăderea repetată a numerelor-segmente .
În a l doilea grup d e propoziţii (4-19) este dezvoltată teoria arit­
metică a proporţiilor. De exemplu , în propoziţi i le 17, 18 şi 19
C
s e demonstreaza teoremele A B
• B
,
BA
- =
B
: daca A •
,
AC C CA C B D
- = - - - = -

atunci AD = BC şi reciproc . U ltima propoziţie lea � ă această

teorie aritmet i c ă de teoria proporţii lor din ca1 tea V . In propozi­
ţi ile 23-32 sînt examinate tezele fundamentale ale teoriei divizi­
bilităţi i . Propoziţia 31 : „Orice număr compus este măsurat
printr-un anumit număr prim" este demonstrată de Euclid prin­
tr-o metodă ce a căpătat mai tîrziu denumirea de m eto da descin­
derii . Ea constă în următoarele : dacă A este un număr compus,
atunci exi stă u n număr B, divi zor al lui A. Dacă B este un număr
prim, teorema este demonstrată. Dacă însă B este număr compus,
atunc i există un număr C divi zor a l lui B. Repetînd ac est proces,
obţi nem un şir de numere A, B, C, D . . . , dintre care fiecare , începînd
cu B, este divizor al celui precedent, prin urmare , A >B >C >D . . .
Dar de aici rezultă că, după un număr finit de paşi, ajungem
la un divizor al tuturor numerelor precedente, prin urmare, şi
al numărului A, adică la u n număr prim P. Căci în caz con­
trar , ş irul A, B, C, D . . ar fi infini t , ceea ce este imposibi l, deoa­
.

rece atunc i , după cum scrie Euclid, „numărul A va fi măsurat

printr- un şir infi nit de numere, dintre care fiecare va fi mai mic ;
aceasta este în să i mposibil pentru numere" . Metoda de8cin derii
a fost pentru m ult timp u i tată ; ea a fost utilizată din nou abia
în seco lul al X i i i- lea .
Cartea V I I I , formată din 27 de propoziţii, se ocupă cu „propor­
ţi i contin u e", altfe l spu s , cu progresi i geometri ce .
Cartea I X , u ltima carte de aritmetică, constă din 36 de propo­
ziţi i . Dintre ele , propoziţiile 14-20 se reforă la teoria numerelor

141
prime . Prima di ntre ele spune : „Dacă un număr este cel mai mic
printre acelea pe care le măsoară anumite numere prime < date > ,
atunci e l n u v a f i măsurat d e nici u n alt număr prim î n afară d e
cele c e l-au măsurat iniţial" [92, voi. 2, p . 83] . Prin aceasta este
exprimată teorema fundamentală a teoriei numerelor prime ,
asupra unicităţii descompunerii unui număr compus în factori
primi . Euclid scrie A = BC, unde B, C sînt numere prime şi ,
presupunînd că există un număr prim E, distinct de B, C, prin
care se divide A, arată că această propoziţie duce la o contradicţie.
După cum remarcă I . N . Veselovski în comentariile la traducerea
în limba rusă a Elementelor [92 , voi. 2 , p . 337 ] , Euclid ia numa i
trei factori primi şi nu examinează cazul în care ei i ntră la puteri
ma i mari decît întîia , deoarece grecii nu cunoşteau decît numerele
plane şi corpora le. Propoziţia 20, cunoscută ca propoziţia de
existenţă a unei mulţimi infinite de numere prime, spune :
„N umerele prime e xistă în număr mai mare decît orice cantitate .
de numere prime date de d ina inte" [92, vol. 2 , p . 89] . Demonstra­
ţia lui Euclid se face prin metoda reducerii la absurd : Dacă admi­
tem că A , B, C sînt numere prime, atunc i produsul lor, mărit cu
o unitate (ABC + 1) , va fi ori un număr prim, şi în acest caz
numărul de numere prime nu se mărgineşte la cele propuse , ?ri
el nu va fi prim şi atunci trebuie să se împartă la un număr prim
oarecare H. Numărul H nu poate însă coincide cu nici unul dintre
numerele A , B, C deoarece dacă el ar co inci de, de exemplu , cu
A, şi întrucît e l este un divizor şi pentru numărul (A BC + 1 ) ,
şi pentru numărul A , B , C el ar trebu i să fie ş i divizor al unităţii,
ceea ce este absurd . Prin urmare , în afară de A , B, C şi număru l H
este . număr pri m . Această propoziţie a lui Euclid răspundea
la întrebarea care a apărut în studiul empiric al şirului natural
de numere : cu c ît mergem mai departe , cu atît numerel e prime se
întîlnesc în acest şir tot mai rar, de aceea este firesc să bănuim că
ar exista un număr prim oarecare maxi m .
Propoziţia 3 5 rezolvă problema sumării unei progresii geome­
trice pe care - transpus în limbaj algebric - Euclid o rezolvă
astfel : fie An + 1 1 A n , An _ 1 , , A 1 termeni i unei astfel de progre­
. • •

sii ; atunci

prm urmare ş1

142
 De a1c1, conform unei proprietăţi a proporţiei demonstrate
mai îna inte obţinem :
(A n+ t
- A 1 ) : ( A n + A n-1 + . . . +A 1 ) = (A2
- A1 ) : A 1.
U ltima propoz iţie, a 36- a , deduce o formulă pentru n,umerele
perfecte : 2P- 1 (2P - 1) este un număr perfect dac ă p şi (2P 1) -

sînt numere prime. Euclid nu demonstrează că orice număr

perfect par are acea stă formă ; aceasta a fost demonstrat mult mai
tîrziu. Pînă· acum numere perfecte impare nu au fost găsite, dar
nici nu s-a demonstrat încă că ele n-ar exista . Anti cii cunoşteau
numa i patru numere perfecte (pentru p = 2, 3, 5, 7) ; al cincilea
număr perfect (pentru p = 13) ega l cu 33 550 336 a fost găsit în se­
colul al XV- iea . Astăzi se cunosc în tota l 17 numere perfecte pentru
p = 2, 3, 5, 7, 13, 1 7 , 19, 31 , 61 , 89, 107, 127, 521 , 607 , 1 279,
2 203, 2 281 . Cel de-al nouălea număr perfect, avînd 37 de cifre,
a fost găsit în 1883 de către preotu l-matematic ian autodidact
rus , I . M . Pervuşin ; ultimele două numere perfecte, avînd respectiv
1 326 şi 1 3 72 cifre , au fost găsite în 1953 cu ajutorul maşini lor
e lectronice de calcul rapi de . ·
Să insistăm mai mult asupra teoriei proporţiilor a lui Euclid,
care este expusă în El em ent e de două ori : pentru mărimi le conti­
nue în cartea V şi separat pentru mărimile comensurabile şi nume­
rele întregi în cartea V I I .
Două perechi de mărimi comensurabile sau de numere A , . B
ş i C, D formează o proporţie, dacă are loc unu l din următoarele
trei cazuri :
1) A = n B şi C = nD,
2) nA= B ş i nC
= D,
3) pentru anumite mărimi N şi M, dacă în acelaşi
timp A = mN, B = nN şi C = m M, D = n M sau dacă folosim
fracţii , ceea ce Euclid nu făcea, A = !!!. B şi C = !!!. D .
n n

Euclid însuşi spunea în primul caz că A şi C sînt multipli

egali ai lui B şi D, în al doi lea că A şi C sînt o aceeaşi parte a lu i
B şi D , şi în a l trei lea că A şi C sînt „părţi" ega le a le lui B şi D.
În cartea X, definiţia proporţiei se extinde asupra mări mi lor
comensurabi le şi continue, adică se demonstrează că astfel de
mărimi se raportează între ele ca numere şi recipro c , că mări mile
ce se găsesc într-un raport numeric sînt comensurabile.
În teoria rapoartelor, rolul fundamental î) joacă algoritmul
determ inării celei ma i mari măsuri comune . ln particular, acest

143
algoritm dă un sens re al însăşi definiţiei de „parte" şi „părţi".
Algoritmul lui Eu clid poate fi folosit direct pentru determi narea
proporţionalităţii a patru numere . Rapoartele şi � � formează o
proporţie atunci şi numa i atunci cînd toate cîturile ce apar în
determinarea celei ma i mari măsuri comune q0 , q1 , . . . qk pentru o
pereche şi cîturile respectiv q0 , qi , . . . qk pentru cealaltă pereche
sînt egale, adică k = k' şi qj = qj Cu alte cuvinte, egalitatea
.

rapoartelor numerice poate fi determi nată prin egalitatea tuturor

cîturi lor i ncomplete corespunzătoare ale descompuneri lor lui A şi
B
.
!:!_ în fracţii continue. La Euclid nu se spune nimic despre
D
aceasta , însă este foarte probabil că o aseme nea definiţie firească,
legată de procesul de măsurare , a e xistat în matematica greacă
îna inte de Eudoxus.
Definiţia egalităţi i rapoartelor a două perechi de mărimi con­
tinue A , B, si
' C, D, care verifică axioma lui Eudoxus-Arhimede,
este esenţial diferită. Algoritmul lui Euclid nu este presupus
în această _defi niţie (el este extins asupra mărimi lor continue în
cartea X) . ln defi niţie se compară anumiţi multipli ai celor patru
mări mi. După Eucli d , mări mile continue A , B şi C, D se găsesc
în rapoarte de acelaşi tip, dacă pentru orice pereche de numere
natura le m, n pentru care este îndeplinită una d i n următoarele
trei condi ţii :
1) nA < mB,
2) nA = mB,
3) nA > mB
este îndeplinită totodată ş i condiţia corespunzătoare dintre urmă­
toarele trei :
1 ') nC < mD,
2 ') nC = mD,
3 ' ) nC > m D .
Această defi niţie a ega lităţii rapoartelor este , pe deplin, în
spiritul mate matic ii contemporane ; aceluiaşi t i p de definiţii îi
aparţine şi definiţia numerelor iraţionale a lui Dedekind . Defi­
nind . egalitatea rapoartelor segmentelor A şi B cu aj utorul unei
mulţimi infinite de inega lităţi , Eudoxus şi Euclid împart de
fapt mulţimea numerelor raţiona le m în două clase ( mA >nB şi
n

144
mA <nB cu mC >nD şi mC<nD) , căre ia îi corespunde sec ţiunea lui
Dedekind. Desigur că fracţ iile ordinare pot fi privite ca perechi
de numere (m, n) , supuse anumitor legi ale operaţiilor. Este impor­
tant de observat totodată că fracţi i le ordinare servesc nu numa i
pentru definiţia abstractă a numerelor iraţi ona le , ci şi pentru
l!Proximarea a cestora cu orice gra d de precizie în diferite calcule .
In teoria lui Eudoxus- Euclid , problema aproxi mări i rapoartelor
incomensurabile nu se pune s ub formă explicită : se compară
între ei anumiţi multipli ai termeni lor celor două rapoarte ,
• . A . C
d ar nu rapoarte I e mseş1 ş1 cu rapoarte Ie d e 'numere mtreg1
• .

B D
m
Este caracteristic faptul că Euclid vorbeşte nu de egalitatea
n

rapoarte lor, c i de egalitatea tipului rapoartelor, demonstrînd

în mod specia l că egal itatea tipului posedă, la fel ca şi egalitatea ,
proprietatea de tranzitivitate : două rapoarte de acelaşi tip cu
un a l treilea sînt de ace laşi tip între ele. Noţi unea de egalitate
este raportată de Euclid numa i la mărimi şi numere , pe cînd
rapoartele nu sînt considerate mărimi şi numere .
Distinctia dintre numere ca m ultimi' de unităţi si rapoarte
ale nume �elor sau ale mări milor, nu a fost în matem � tica antică
clasică o simplă distincţie terminol ogică . Ea era condiţionată de
acea funcţie pe care o îndepli nea teoria rapoartelor. Teoria ra poar­
telor de numere întregi a apărut din practica operaţiilor cu frac­
ţ i i , însă era aplicată la studiul proprietăţi lor numerelor între gi .
Teoria ge nera lă a rapoartelor se afla la baza teoriei asemănării
şi a metodei e xhaustie i . Deşi în unele probleme ea j uca acelaşi
rol pe care în analiza mod ernă îl j oacă numerele reale , ea nu era
sau aproape că nu era folos ită în ca lcule . Este semnificativ faptul
că în cartea V I I adunarea şi scăderea ra poartelor nu i ntră în
consideraţie iar în cartea V ac-e ste operaţii sînt i ntroduse numa i
pentru cazul part icular, ne cesar mai tîrziu, al rapoartdor cu
termen succesiv comun. Abia în dezvoltarea de mai tîrz iu a
matematici i greceşt i a început adaptarea teoriei rapoartelor la
probleme ale matematicii ca lculatorii , iar fracţiile (nu însă ira­
ţionalităţile ) au început să fie denumite numere .
Cartea X a Elementelor. Partea a treia a întregii opere a lui
Euclid este conţi nută în întregime în cartea X, cea mai mare
ca volum, remarcabilă, dar şi foarte difici l ă şi cel mai puţin stu­
diată. Această carte , care conţine 115 propoziţii , precedate de
patru definiţi i , conţine clasificarea iraţiona lităţi lor obţinute la

10 - Istoria ma tematicii în antichitate J45

rezolvarea ecuaţiilor pătratice şi a acelor ecuaţii bi pătratice cu
coeficienţi raţionali care se reduc la ecua ţii pătratice. La început
este dată definiţia mări mi lor comensurabi le şi a celor incomensu­
rabi le , apoi a mărimi lor comensurabile la putere (a le căror pătrate
sînt comensurabile) şi incomensurabi le la putere , a ceste noţiuni
referi ndu-se la mărimi geometrice şi nu la m; mere . Mai departe ,
Euclid numeşte o dreaptă dată ra ţională şi segmentele con;iensu­
rabile cu ea (atît liniar cît şi la putere) - raţi ona le , iar cele inco­
mensurabi le cu ea - iraţiona le . Prin urmare , el consideră ca
segmente raţio'na le nu numa i acelţa care în sensul nostru sînt
multipli raţiona li ai unui segment A dat, de e xemplu nA (unde
n este un număr raţiona l) , ci şi segmente de forma n V A , deoarece
segmente le sînt comensurabile la putere . Dacă însă B este o arie ,
vor fi raţiona le numai ariile de tip nB, deoarece ariile nu pot fi
comensurabile la putere , pentru că pătratul ariei nu are sens
geometric . Co me nsurabi li tăţi i mări milor le sînt consacrate pri­
mele 18 propoziţi i . Propoziţia 9, denumită teorema lui Teetet ,
este echivalentă cu afi rmaţia că rădăcina unui pătrat imperfect nu
poate fi expri mată printr-un număr comensurabi l . Propoziţiile
10-16 studiază comensurabi litatea şi income nsurabi litatea mări­
milor pe baza unor rapoarte oarecare date ale unor alte mărimi
legate de pri mele . Ele pregătesc propoziţi i le 17-18 ce demon­
strează - expri mîndu-ne în limbaj modern - că rădăcinile ecua-
ţiei pătratice ax - x2 b2 sînt comensurabile sau i ncomensura-
4
=

bile cu a după cum expresia V (a2 - b2) este sau nu comensu­

rabi lă cu a. C u propoziţi i le 19-21 începe a doua parte a cărţii X.
Aceste propoziţii sînt consacrate dreptunghiurilor ; dacă laturi le
dreptunghiului sînt liniar comensurabile , el este raţiona l . Dacă
însă laturi le lui sînt comensurabile numa i la putere , el este ira­
ţiona l. Latura pătratului , ega l ca mărime cu un dreptunghi
iraţiona l, Euclid o numeşte medială ; prin aceasta se introduce
prima noţiune de cla sificare a i raţional ităţi lor , aparţinînd lui
Teetet .
Ca rezultat a l unui asemenea studi u se obţin în total 13 ti puri
de iraţi ona lităţi . Ele toate sînt rădăcinile pozitive a le ecuaţi ilor.
(x2 ± 2ax) · (c ± b 0 c2) = O

sau
(x<' ± 2ax2) . (c2 ± b · c4) = O,

146
unde c este un segment raţiona l , a şi b coeficienţi în funcţie de
proprietăţile cărora rădăci nile pozitive ale primei ecuaţii sînt
binomiale şi a poteme de unu l din cele şase tipuri, iar rădăcini le
pozitive ale celei de-a doua ecuaţii reprezintă celelalte 12 iraţ io­
nalităt i .
Mu � ca d e clasificare a iraţionalităţi lor a fost întreprinsă din
cauză că soluţiile problemelor ce duc la ecuaţii pătratice şi ecua­
ţii hipătratice reductibile la cele pătratice nu puteau fi exprimate
cu aj utorul numere lor ra ţionale şi al segmentelor date . Deoarece
grecii nu cunoşteau notaţia a lgebrică, ei erau nevoiţi să exprime
verbal rezultatele rezolvării ecuaţi ilor, care altfel nu puteau fi
ana lizate . Clasificarea euclidiană este departe de a cuprinde toate
iraţiona li tăţi le posibile ; fără să mai vorbim de iraţiona lităţi le
de grad mai îna lt, ce nu au fost incluse din motivul că ele nu puteau
fi construite pri n procedee permise, cu aj utorul compasului şi
riglei ; aceast ă clasificare nu includea nici astfe l de iraţiona lităţi
ca de pildă , „tri nomiala" ( c + V m c ± V�c) .
Cărlile stereometrice ale Elementelor. Cărţile X I , X I I şi X I I I
sînt consacrate stereometri e i . Ele sînt precedate d e 28 d e defini­
ţi i . Mai întîi este dată definiţia corpului ca „ceva ce are lungime,
lăţime şi înălţ ime" . Acea stă defi niţie , analog defi niţiilor punctu­
lui, liniei şi suprafeţe i , date în cartea I , este logic ineficientă ;
ulterior ea nu este nicăieri citată şi nu se trag nici un fel de con­
cluzii din ea. La fel este şi cu defi niţia suprafeţei ca frontieră a
unui corp . Mai departe este dată defi niţia dreptei perpendiculare
pe un plan ş i aceea a două plane perpendiculare ; Euclid nu demon­
strează însă că aceste perpendiculare există într-a devăr . Apoi se
enunţă definiţia unghiului diedru, a planelor para lele , a asemă­
nării şi a egalităţii (înţeleasă în sensul egal de ma re) , a poliedre­
lor (peste tot presupuse convexe ) . Mai departe , s e definesc pira­
mida , pri sma , sfera , conul, ci lindru l , cubul , octaedl'ul , icosaedrul
şi dodecaedrul. Sfera , conul şi cili ndrul sînt defin ite aici cu aju­
torul rotaţiei , spre deosebire de cerc din cartea I . Acea stă i ncon­
secvenţă reprez i ntă, probabil, rezultatul suprapunerii diferite lor
tradiţii geometrice.
Cartea X I , formată d i n 39 de propoziţi i , este în esenţă co nstru­
ită a na log cărţ i i I. Ea începe, ca şi manualele actuale de stereome­
trie , cu propoziţii asupra drepte lor şi planelor perpendiculare şi
paralele , precum şi asupra unghiuri lor formate de drepte şi plane.
Apoi este studiat paralelipipedul şi, în sfîrşit, pri sma .

147
 Cartea X I I conţine 18 propoziţii în care se aplică metoda
e xhaustiei pentru demonstrarea rapoartelor dintre volumele
corpuri lor, piramidelor, conuri lor, cilindrilor, sferelor.
Trebuie să subliniem că Euclid nu dă nicăieri calculul ariei
cercului sau al volumului sferei sau alte calcule . Desi gur aceasta
provine nu din faptul că lui nu-i erau cunoscute calculele prin
aproxi maţie , de mult existente, ci din faptul că - după cum am
mai remarcat - aceste ca lcule erau trecute la geodezia practică
şi nu la geometria teoretică.
Cartea X I I I , care numără 18 propoziţi i , revine în parte la obiec­
t u l cărţi i I V , la poligoanele regulate înscrise în cerc , în specia l
la triunghi ul şi pentagonul regulat , pentru a trece apoi la problema
construcţiei şi „cuprinderii de o sferă dată" a fiecărui a din cele
cinci poliedre regulate : în propoziţia 13 - a piramide i (tetra­
edrului ) , în propoz iţia 1 4 - a octaedrulu i , în pi opoziţia 15 - a
cubului , în propo2:_iţia 16 - a i cosaedrului şi în propoziţia 17 -
a dodecaedrulu i . lnţelegînd prin expresia „a cuprinde de către
o sferă" construcţia sferei circumscrise , Euclid deduce pentru
primele trei cazuri raportul d i ntre diametrul sferei şi latura
(muchia ) poliedru lui respectiv . Pentru celelalte două, el indică
numai că latura icosaedrului va fi o iraţională „mai mică", iar
latura dodecaedrului - o apotemă . Propoziţia 18 compară între
ele lungimile muchi ilor celor cinci poliedre regulate . Cartea se
încheie printr-o anexă în care se demonstrează că în afară de cele
cinci poliedre regulate nu se ma i pot construi altele .
Din compara ţia Elementelor cu opere le de matem atică greceşti
mai timpuri i , sau cu mărturi ile despre acestea , s-au putut stabili
acele părţi ale lucrării în care E uclid a folosit descoperirile
predecesori lor săi , le-a coordonat într-un sistem logic cit mai rigu­
ros. Astfel se consideră genera l admis că cartea V şi probabil
primele cinci propoziţii din cartea X I I I aparţi n lui Eudoxus .
Probabil o parte din cartea X provi ne de la Teetet . Cu toate aces­
tea însă, şi aceste cărţi păstrează stilul genera l al Elementelor,
inclusiv pînă la cuvintele „ceea ce trebuia demonstrat" sau „ceea
.ce trebuia construit", cu care se înche ie propoziţiile , după cum
acestea sînt teoreme sau „probleme", adică probleme de construc­
ţie (cuvîntul „problemă" în textele latine ale Elementelor este
fo losit anume în această semni ficaţie) . După cum a observat
M . Ca ntor [2 , ed . a 4-a , voi . 1, p. 277] , aceste formule de încheiere
amintesc expresia antică egipteană „fă aşa" , prin care se încheiau
în mod regulat problemele în cartea de exerciţii a lui Ahmes,
şi de acePa ele au fost preluate, posibi l , prin tradiţie , de geometri i

148
alexandri ni , împreună cu multe alte cunoştinţe d e la egipteni.
Trebui e să se a ibă în vedere că, datorită marii răspînd iri a Ele­
mentelor în antichitate , prin transcriere nu numa i că se puteau
strecura în ele greşe li , dar puteau fi incluse şi pasaje care reprezen­
tai! iniţial observaţii pe margi ne, notate de copişti .
l n concluzie, se poate spune că, deşi numa i în cazuri rare există
indicaţii concrete că o propoz iţie sau alta , sau demonstraţia e i ,
este rezultatul creaţiei ori ginale a lui Euclid însuşi , n u poate
încăpea îndoialij. că autorul acestei lucrări remarca bile a fost un
mare geometru . Chiar numai uriaşa problemă a sistematizării
vastului materia l eterogen, pe care el a rezolvat-o atît de străluc it,
era pe măsura puteri lor unui sava nt foarte mare . Această lucrare
care reprez intă una dintre cele mai răspîndite cărţ i , editată de-a
lungul a mai mult de două milenii într-un număr foarte mare de
ediţii şi traduceri în nenumărate limbi , în varia nte prescurtate
şi prelucrate, serveşte pînă astăz i , cu toată dezvoltarea enormă
pe care a parcurs-o în această perioadă geometria, ca model pen­
tru manualele de geometrie elementară după care se face predarea
în şcoa la medie . Va loarea sa îna ltă nu este scăzută nici de faptul
că d i n punct de vedere modern găsim neaj unsuri logice atît în
definiţii, cît şi, în special, în sistemul de axiome. Aceste neaj un­
suri nu zdrunc i nă solid itatea baze lor geometriei construite de
Euclid în opera sa nemuritoare .
Nu e xistă îndoială că una di ntre cauzele cele mai i mportante
ce a determinat valoarea lor ştiinţifică, cît şi trăinicia Elementelor,
care a rez istat încercărilor timp de două milenii , au constituit-o
concepţi i le metodologice ale autorului lor. Euclid considera că
figurile geometrice există nu în imperiul ideilor, ci numai atunci
cînd ele pot fi construite (cel puţin în principiu, făcînd abstrac­
ţie de imposibilitatea construi rii figurilor de m ărime oricît de
mare) ; el delllonstra existenţa acestora pri n construcţia lor şi aplica
mişcarea : suprapunerea şi rotaţia figurilor. Prin urmare , în pofida
afirmaţiei unor istorici ai matematicii 1 , Euclid a urmat, în pro­
blema importantă a criteriului adevărului, nu pe Platon, ci pe
Ari stote l .
Lui Euclid i s e m a i atribuie cărtile' considerate XIV si ' XV
a le Elementelor, consacrate geometri e i , deşi el nu este a utorul
lor. Prima a fost scrisă de Hipsicle care a tră it aproximativ in
·
a nul 200 î.e . n . , cunoscut şi prin lucrarea de a stronomie Despre

1 Vezi, de exemplu, articolul . lui M . I . Vîgoski [102] . Critica acestui

articol a fost făcută de V . N . Molod�i [103] �i L . E . Ma istrov [1 04] .

149
asc'.en.ţie , ce ni s-a pă!:trat [prima carte în limba greaca care folo­
sea împărţirea babiloniană a cercului în 360 de grade] . De aseme­
nea , el este autorul unor lucrări pierdute a supra armoniei
sferelor şi a numerelor poligonale. Cea de-a doua dintre cărţi le
suplimentare a le Elemente lor este atribuită lui Isidor, probabil
arhitectul Isidor din M i let , unul dintre constructori i bisericii
Sf. Sofia din Constantinopol (aproximativ 532 e . n . ) . Î n ultima
sînt, de asemenea , examinate poliedrele regulate , însă această
carte , alcătuită d i n trei fragmente slab legate între ele, este
scrisă la un nive l mult mai scăzut decît cartea lui Hipsicle .

Alte opere ale lui Euclid. După cum am mai spus , Euclid a
lăsat nu numa i Elementele, ci şi alte opere . Dintre operele pur
matematice s-au păstrat numa i două : Datele (denumirea latină
Data) [105] şi Despre împărţirea figurilor. Prin „date", Euclid
înţelegea ariile , segmentele, unghiuri le şi rapoartele , dacă pot fi
găsite egale cu ele . Spre deosebire de aceste „date ca mărime" ,
figurile formate de drepte vor fi „date ca formă" , dacă sînt date
unghiurile şi rapoartele reciproce ale laturilor lor. Puncte le ,
liniile şi dreptele sînt „date ca poziţie", dacă ele „ocupă întot­
deauna acelaşi loc" , ceea ce este departe de a fi clar . După defi­
niţii , urmează 95 de propoziţii în care se demonstrează că, dacă
sînt date a numite obiecte geometrice, prin aceasta sînt date şi
a ltele . Data reprezintă o culegere sui-generis de repetiţii ale pri­
melor şase cărţi ale Elementelor.
De numele lui Euclid este legată , de asemenea , o problemă
conţi nută în epigra mele aritmetice dintr-o a ntologie greacă de
la începutul secolului a l IV-iea e . n „ care se reduce la rezolvarea
unei ecuaţii liniare cu o necunoscută . Ea spune :

„Un catîr şi un asin păşeau pe un drum cu o povară de sac i .

Ofta jalnic as inul, strivit d e povara prea grea pentru puterile lu i.
Catîrul, care a observat aceasta, s-a adresat tovarăşului său de drum cu
cuvinte le :
Ei ce, bătrîne, te-a i întristat şi boceşti ca o fetiţă !?
Eu aş purta de două ori mai mult decît tine , dacă mi-ai da o măsură de la tine ,
Iar dacă tu ai lua de la mine numai una , atunci am purta ega l ,
O geometre, spune-ne c i t a purtat fiecare d in ei".

Desi gur este i mposibil de stabilit dacă forma vers ifi cată a
acestei probleme îi aparţine într-ad evăr lui Euc lid sau nu. Este
însă probabil că unora dintre probleme li se dădea forma de ghi ci­
toare , deşi ele puteau fi rezo lvate , desigur, şi pe cale pur geome-

150
trică. Î n cazul d e faţă , dacă M este un segment ce măsoară povara
catîrulu i , atunci ( M - 1) este ega l cu povara as i nului , mărită
cu 1 , pri n urmare povara i niţială a asinului era M - 2 ; pe de altă
parte , M + 1 trebuie să fie de două ori ma i mare decît povara
asinului, micşorată cu 1 , adică decît M - 3 ; în modul acesta
obţinem :
M + 1 = 2 (M - 3) = 2M - 6,
de unde povara cat.îrului M = 7, deci povara asinului M - 2 =5.
Cea de-a doua operă Despre împărţirea figurilor, pe care o a mi n­
teşte Produs, arătînd că ea a fost consacrată împărţiri i figuri lor
în alte figuri , fie de aceeaşi formă , fie de forme diferite , nu a ajuns
pînă la noi în originalul grecesc , ci numai în tra duceri ulterioare
arabe şi latine .
De spre lucrarea lui Euclid lnferenfe false, s-a păstrat numa i co­
municarea lui Produs care spune că în ea sînt ana lizate diferite
inferenţe false , il ustrate prin e xemple concrete. Această lucrare
era destinată celor care începeau să studieze Elementele .
O altă carte a l u i Euclid care nu a ajuns pînă la no i o constituie
P6rismele, despre care vorbeşte Pappus , precum şi Produs ca
fiind f C!_rmată d i n trei cărţi şi conţinînd 171 de propoziţii şi 38 de
le me . ln cazul de faţă, prin p6risme trebuie înţe lese propoz iţii
incomplete cu privire la legăturile d intre obiecte geometrice ce
admit diferite modificări ale caracteristici lor lor, datorită cărui
fapt apare neces itatea de a demo nstra sau construi ceva . Mai tîrziu,
prin porisme se înţe legeau numa i propoziţi ile care , e xprimîndu-ne
în termi nologia actua lă, se refereau la locuri le geometrice ale
punctelor. Trebuie însă avut în vedere că anticii consi derau că
linia reprezi ntă numa i locul unde se află punctele , dar că nu este
constituită d i n ele , în timp ce pentru noi „loc geometric al puncte­
lor" reprezintă „o mulţi me conexă de puncte" . Î n modul acesta prin
vari aţia caracteristicilor obiecte lor geometrice se înţelegea exc lu­
siv doar vari aţia poziţiei ( locului) puncte lor . După cum ne i nfor­
mează Pappus , în această lucrare se consi deră numa i cazurile
în care locul geometric este format de o dreaptă sau cerc 1 • A
treia lucrare de geo metrie a lui Euclid pierdută este Secţiunile
conice de care , de asemenea, am inteşte Pappus . Există motive să
presupunem că în această lucrare , formată d i n patru cărţi,
Euclid ar fi sistematizat şi, posibil, completat cunoştinţele asupra

1 În legătură cu p6rismele şi datele lui Euclid, vezi lucrarea lui D.D.

Morduhai-Boltovski [106] .

151
acestui obiect , acumulate pînă la el într-un vo lum egal cu a l pri­
melor trei cărţi ale lui Apoloniu . Lucrarea lui Euc lid a fost pre­
cedată de o altă lucrare , tot pierdută, a lui Aristeu .
Cea de-a patra lucrare pi erdută a lui Euc lid amintită de Pro­
dus şi de Pappus, este d i n domeni u l geometriei teoretice . Ea con­
stă din două volume şi este i nti tulată Locuri pe suprafaţă. Nu este
clar dacă ele sînt consacrate curbelor (secţiuni lor conice, dar po­
sibi l şi spiralelor) pe suprafaţa conului şi cilindru lu i , sau supra­
feţelor de rotaţie , sau amîndurora .
S-au mai păstrat cîteva opere a le lui Euclid d i n domeniul mate­
matici i aplicative . Dintre acestea fac parte Fenomenele astrono­
mice ce conţi neau partea matematică , Sferica - geometria supra­
feţe i sferice, elaborată mai înai nte de Autolykos din Pitana şi ,
încă mai înainte , în germene , de Eudoxus . Un interes deosebit îl
prezintă lucrarea Optica, care confirmă că autorul ei nu era de loc
un platonician străi n de aplicaţii le practice . Î n această lucrare sînt
e xpuse pri nci p i i le perspectivei , la baza formării imaginii vizuale
afl îndu-se concepţia răspîndită pe atunci , după care razele rec­
tilinii ale lumi nii , formînd un con, pleacă d i n ochi şi se lovesc de
obiect ; baza conului o constituie contururi le obiectulu i . Maj orita­
tea propoziţii lor studiază cazuri le în � are fi guri egale sau inegale
sînt văzute ca egale sau ca inega l e . ln această lucrare se găsesc
însă şi propozi ţii asupra determinării înălţimii cbiectului pe baza
umbrei sale şi cu ajutorul oglinzilor.
Opera Catop trica (învăţătura despre reflexia în oglindă) , atri­
buită lui Euclid, a fost e laborată mult mai tîrziu, probab i l de
către Teon d i n Alexandri a . Două lucrări de muzică presupuse a fi
scrise de Euclid cu greu pot fi recunoscute drept operele sa le pro•
pri i . Izvoarele arabe îl citează pe Euclid şi ca autor al unor lu­
crări de mecanică. Nu s-a putut însă stabi l i dacă fragme nte le tra­
tatelor de mecanică ( Despre obiectele grele *i u*oare , · Despre pîr­
ghie şi altele) , care s-au păstrat în traduceri arabe şi lat ine din
evul mediu, îi aparţin sati nu lui Eucli d .

Aristarh din Samos. Despre elevii lui Eucli d , Conon d i n S a mos

şi elevul său Dositeo s , s-au păstrat doar menţiuni . Din această
generaţie de savanţi făcea parte direct şi Aristarh din Samos (apro­
ximativ 310-230 î . e . n . ) , cunoscut ca un a stroncm remarcabi l,
dar care a fost şi un vestit matematici an. Aristarh propa ga învă­
ţătura că Pămîntul se roteste în j urul axei sale si se învîrteste
în jurul Soare lui , că dimen ;iunile sferei stele lor fi � e sînt de atî iea
ori mai mari decît di mensiunile cercului pe care se mişc � Pămîn-

112
tul , de cite ori perimetrul acestuia din urmă depăşeşte centru l
său ; el a fost învi nuit de ateism şi a trebuit să părăsească Atena .
Aceste idei au fost dezvoltate mai tîrziu de către matematicianul
i ndian Aryabhata (născut în anul 476) , de matematici anu l din
Horezm , al-Biruni (973-1048) şi de astronomu l polonez Copernic
(1473-1543) , creatorul sistemului heliocentri c .
După mărturia l u i Arhimede , Aristarh a dete1 minat unghiul
1
sub care se vede diametrul So are lui ca fiind ega l cu - - d i n cercu l
720
zodiaca l , adică _!_ grade (după datele actuale 3 1 '59" , 3 ± O " ,1) ;
2
este posibil ca el să fi obţi nut acest rezu ltat strălucit cu aj utorul
aparatului pe care l-a inventat scaphe, un fe l de cadran solar perfec­
ţionat . Dintre lucrări le sale au ajuns pînă la . no i cartea Despre
dimensiunile *i distanţele Soarelui *i Lunii. Lăsînd la o parte la­
tura sa astronomică , observăm că această lucrare este construi tă
consecvent d i n punct de vedere logi c , reprezentînd sub raport
matematic pri ma lucrare păstrată în li mba greacă ce se ocupă de
problemele pe care noi le i ncludem acum în trigonc metri e . E drept
că Aristarh nu ca lculează funcţi ile trigonometrice de care depin d
rapoarte căutate dintre dimensi uni şi distanţe , c i s e mulţumeşte
cu indicarea Ii mitelor între care se află va lori le acestor funcţii .
El face aceasta porni nd de la următoarele două propoziţii pe care
nu le demonstreaz ă , probabi l d i n cauză că e le erau atunci fa mi liare
matematicieni lor :
1 . Dacă Ot este unghiul măsurat în ra diani , şi Ot < � atunci ra-
2
sin oi: tg oi:
portul -- scade, rnr raportul -- creşte atunci cînd 0t creşte de
Ot Ot
•

la O la � .
2
2 . Dacă � este un a lt unghi măsurat în radiani şi de asemenea
7t sin oi: oi: tir oi:
A < - ' atunci -- < - < -- ·
•

I-' 2 sin � � tg �
Se înţelege că la Aristarh nu e xist.ă ra diani , sinusuri şi tangente,
ci unghiuri ce se m ăsoară prin fracţiuni din unghi drept , arce de
cerc , respectiv coardele şi tangentele lor. Se înţelege , de asemenea ,
că Aristarh nu fo loseşte formule , ci dă propoziţiilor sale o expresie
verbală.

Arhimede. Perioa da elenismului a dat pe cel mai mare matema­

tician şi meca nician Arhi mede (aproximativ 287-2 1 2 î.e . n . ) .
Arhimede s-a născut la Siracuza , în Sicilia , unde s-a şi dezvoltat
activitatea sa ştii nţifică . După C icero , Arhimede . a fost „un o m
d e ori gine j oasă" (hu.n ilis homunculus) , a trăit sărac, deşi pos ibi l
să fi fost rudă îndepărtată cu Hieron, care guverna Siracuza . Arhi­
mede a căpătat instruire de la tatăl său, astronomul şi matemati­
cianul Fidius , iar mai tîrziu în Alexandria unde s-a apro piat de
e levii lui Euclid , şi la întoarcerea în patrie a purtat corespondenţă
cu aceşt ia în probleme ştiinţifice . O parte dintre aceste scrisori
s-au păstrat. B iografia lui Arhi mede a fo st scrisă de un oarecare
Heraclide, posibil un prieten de-al său, însă ea nu ni s-a păstrat .
După i nformaţii proven ite d i n diferite izvoare ulterioare se
ştie că Arhimede a aplicat pe larg cunoştinţe le sa le în practică ,
î n primul rînd , după cum povesteşte istoricul ro man Tit Liviu,
pe ntru dezvoltarea economiei şi a apărării oraşului său natal .
E l a i nventat o maşină de ridicat apa (Şurubul lui Arhimede) pe ntru
irigarea cîmpurilor, a descoperit legea hidrostatică ce-i poartă
numele şi conform căreia asupra unui corp cufundat în lichid ac­
ţionează o forţă orie ntată în sus şi ega lă cu greutatea lichidului
de zlocuit. Această lege a fost aplicată de Arhimede pentru determi­
narea compoziţiei aliaj elor cu aj utorul cîntăririi lor în apă . Arhi­
mede fo losea siste me de pîrghi i , scripeţi , palane (s isteme de scri­
peţi) şi şuruburi pe ntru ridicarea unor greutăţi mari, pentru con­
struirea masinilor mi litare de aruncat .
Î n t i mpu Î celui de-al doilea război punic , Arhimede , care făcea
parte d i n part idul democrat ce milita pentru i ndependenţa Sira­
cuzei şi că uta alia nţa cu Cartagina în lupta împotriva Rome i , a
co ndus apărarea oraşului în t i mpul asediului acestuia timp de doi
a n i , şi cu atîta succe s , încît generalul roman Marce llus a reuşit
să ocupe oraşu l în a nul 2q î. e . n . doar datorită unui atac perfid
neaşteptat di nspre uscat . ln timpul asediului, un soldat roman
l-a ucis pe Arhi mede care ar fi desenat, conform le gendei , pe nisip
figuri geometrice şi ar fi zis : „ Nu atinge cercurile mele". Pe mor­
mîntul lui Arhimede , uitat şi regăsit de C icero , au fost reprezentate
o sferă şi c i l i ndrul circumscris . Arhimede , care a descoperit că
rapoartele dintre volumele şi suprafeţele acestor corpuri se e xprimă
prin numere întregi, era foarte mîndru de această descoperire a sa.
Invenţiile şi descoperirile lui Arh i mede , care u i meau m inţile,
au dat naştere şi la alte legende . Astfel, se povesteşte că Arhimede ,
care era ba priete n, ba rudă cu regele H iero n a l Siracuze i , a primit
de la acesta sarcina de a stab ili dacă nu cumva meşterul a adău­
gat argint în loc de aur în coroana e xecutată de el pentru rege .
Arhi mede mult timp n-a ştiut cum să abordeze această problemă

154
 pînă cîn d , o dată, cufundîndu-se într-o baie plină pînă la margini ,
a observat că s-a revărsat atîta apă cită a fost dezlocuită de corpul
său . Intuind dintr-odată cum să rezolve problema, el a alergat
gol acasă , strigînd „Evrika, evrika!" . Lui Arhimede i se atribuie
de asemenea faptul că el, cu ajutorul pîrghiilor, printr-o uşoară
mi şcare a mîini i , a făcut să se mişte pe uscat o corabie mare , greu
încărcată , ridicată din mare . Se povesteşte , de asemenea, că e l ,
fo losind oglinzi incendiatoare , probabil parabolice , a ars flota
romană duşmană. Lui i se atribuie celebra expresie : „Daţi-mi
un punct de sprij i n şi voi deplasa lumea" .
Spre deosebire de marele sistematizator E uclid , Arhimede a
adus în matematică în primul rînd propriile sale descoperiri , în
special în domeniul determinării ariilor figurilor curbilinii în
plan şi a l arii lor şi vo lumelor corpurilor mărgi n ite de suprafeţe
curbe . Aceste descoperiri , contingente cu cartea X I I a lui Euc lid ,
reprezentau germenii calculului integra l , elaborat 2000 de ani
ma i tîrziu în lucrările lui Kepler , Cava lieri , Fermat, Leibniz şi
Newton . Distingîndu-se printr-o claritate excepţ ională a expunerii ,
prin priceperea de a face accesibile înţeleger ii ce le ma i dificile
probleme , lucrările lui Arhimede, ca şi lucrările a le aproape tu­
turor autori lor antici, nu dezvăluie calea analitică cu ajutorul
cărora au fost obţinute rezultate le, ci le prezintă sub forma de-a
gata , le expun sintetic .
Numai în Scrisoarea către Eratos tene despre unele teoreme de
mecanică [107] , găsită în 1908 de către J . L . Heiberg, Al'himede
povesteşte cum a descoperit el iniţial unele teoreme : „Multe pe care
le-a m lămurit mai înainte cu ajutorul mecanicii le-am demonstrat
ulterior cu ajutorul geometriei , deoarece raţionamentele mele
bazate pe această metodă nu erau încă demonstraţii ; este
des igur mai uşor de a găsi demonstraţia cînd ne facem o idee , cu
ajutorul aceste i metod e , asupra problemei cercetate , decît de a
face aceasta fără o asemenea idee prealabi lă" [107, pp. 4-5 ] .
Pe baza afirmaţiei lui Arhimede însuşi , precum şi a faptului
�ă , în unele d i n lucrările sale păstrate , el foloseşte rezultatele
conţinute în a lte lucrări a le sale , Heath [108, voi. 2, p. 22] a sta­
b i lit următoarea ordine aproxi mativă a scri eri i lor : 1) Despre echi­
librul planelor, cartea I , 2) Cvadratura parabolei, 3) Despre echi­
librul planelor, cartea l i , 4) Scrisoa rea către Eratostene despre me­
toda mecanică de rezolvare a problemelor de geometrie, 5) Despre
sferă �i cilindru, cărţile I şi I I , 6) Despre spirale , 7) Despre conoizi
�i sferoizi, 8) Despre corpurile plutitoare, cărţi le I şi I I , 9) Măsu­
rarea cercului, 1 0) Numărarea firelor de nisip (Psammit) .
.· 155
 Despre echilibrul planelor. Î n această lucrare [109, cartea I
conţine 15 propoziţii iar cartea 1 1-10] principiile mecanicii
teoretice sînt expuse printr-o metodă riguros geometrică .
Problema principală constă în a găsi centrele de greutate al
para lelogramului , a l triunghi ului şi a l trapezului . Rezolvînd-o ,
Arhimede nu s-a mulţumit cu ideea că aceste figuri ar fi formate
din segmente para lele cu laturile lor, deşi din această repreze ntare
grosolană rezultă corect că centre le lor de greutate trebuie să fie
situate pe drepte le ce reprezin­
tă locuri le geo metrice ale mij­
locurilor acestor segmente. El îşi
dădea perfect seama că , de e xem­
plu , paralelogramul nu este în
realitate format din segme nte , ci
d i n paralelograme eleme ntare . De
aceea , dacă ad mitem că centrul
de greutate al paralelogramului
dat se află pe dreapta , care îm­
parte în două segmente paralele
cu latura sa, vom co mite eroarea
logică petitio principi , deoarece
presupunem valab ilă pentru pa­
ralelogra mele elementare propo­
zitia ce trebuie demo nstrată . De
Fig. 24 ac � ea, deşi el a obţinut incontes-
tabil rezultatele sale pe ca le ne­
riguroasă , a dat în fiecare caz în parte o demo nstraţie riguroasă
prin metoda reducerii la absurd . Astfel, în cazul triungh iului ,
e l de monstrează că ce ntrul său de greutate trebuie să se găsească
pe mediană.
Î ntreaga carte a doua a acestei lucrări se ocupă de găsirea cen­
tru lui de greutate al unui segment parabolic, precum şi al unui
segment tăiat d i n el de o dreaptă para lelă cu baza . Î n vederea aces­
tui scop, el înscrie în segment (fig. 24) mai întîi un triunghi BA B',
unde A este punctul în care tangenta este paralelă la B B'. De
asemenea el înscrie în cele două noi segme nte formate triunghiu­
rile B QA şi A Q ' B ' , apoi - pri n acelaşi procedeu - în cele patru
segm�nte nou formlt� înscrie triu nghiurile B RQ ş . a . m .d .
E xaminînd figura înscrisă BRQPAP'Q' R' B ' , Arhimede demon­
strează că diam�trele trasate prin punctele R,Q,P,P',Q' , R'; pa­
ralele cu AO, di vid pe BB' în părţi e gale , în timp ce dreptele
PP' , QQ', RR', paralele cu B B ' , divid pe AO î ntr-o proporţie

H6
de numere i m pare , adică A L :LM :MN :NO = 1 : 3 :5 :7 . Centrul
de greutate al fi gurii înscrise, la fe l ca şi al segme ntului parabol ic,
se află pe AO (aceasta se demonstrează prin metoda reducerii la
absurd) . A tunci centrul de greutate al se gmentului parabolic se
găseşte mai aproape de vîrful A decît centrul de greutate al fi­
gurii înscrise în modul arătat , însă distanţ a dintre aceste două
centre poate fi făcută mai mică decît orice mări me dată . Pentru
aceasta este suficient doar să mărim numărul laturi lor acestei
figuri . Î n sfîrşit , se stabileşte că pentru centr u l de greutate G
are loc raportul AG :GO = 3 :2 şi se găseşte de asemenea centrul
de greutate al figurii mărginite de parabolă şi coarde le PP' , B B ' .

Cvadratura parabolei. L a lucrarea Cvadratura parabolei [110 ,24 de

propoziţii], Arhimede , care nu fo losea termenul lui A poloniu de „pa­
rabolă" , ci vorbea de „secţiunea conului dreptu n ghiular"-denumi­
rea operei este de origine mai tîrzie - a scri s o prefaţă în care , adre ­
sîndu-se lui Dositeos după moartea lui Conon , îşi susţine prioritatea
în determinarea arie i se gmentului de parabo lă tăiat de o coardă ar­
bitrară , rezultat obţinut mai întî i , după cum spune e l , cu ajutorul
mecani cii, iar apoi demonstrat cu ajutorul geometriei (am spu n e
acum prin metoda exhaustiei ) . Rezolvarea mecanică s e bazează
pe următoarele două proprietăţi
ale parabo lei (fi g . 25) . Dacă Qq Q
este coarda segmentului , P vîrful
(în care tangenta este parale lă
cu Qq) , PV diametru l ce împarte
pe Qq în două şi dacă PV, fi i nd
prelungit, intersectează tangenta
QT în punctul T, atunci : 1) QV2
este proporţi onal cu PV ; 2) TP=
=PV. De aici Arhimede trage co n­
cluzia că dacă dreapta EO , para­
le lă cu TV, taie dreptele QT, QP, Fig. 26
Qq şi parabola în puncte le E,F,O,
şi R , atunci au loc rapoartele QV : VO= QF : FP, QO : Oq= ER : RO.
După aceasta , Arhimede aşază segme ntu l parabolic QR1 q,
astfe l (fig . 26) încît diametrul care divide pe Qq în două �ă fie
vertical, duce în q diametrul EO pînă la intersecţia O cu dreapta
orizontală QO şi pînă la E cu tangenta QE în punct ul Q şi pre­
lungeşte pe QO p înă la A, punînd AO = OQ. Î mpărţ ind apoi pri n
puncte le 01 , 0 2 , ,O n coarda Qq , el duce prin ele drepte verticale
. • •

ce taie pe OQ în punctele H1 , H 2 , „ . ,Hn , tangenta QE în punctele

117
E1 , E2, • • • En, iar parabola în punctele R1 , R2, „ . , Rn. Apoi e l uneşte pe
QR1 şi o co ntinuă pînă la i ntersecţia F cu OE, mai departe pe QR2
pînă la i ntersecţia F1 cu H1 E1 ş . a . m . d . Astfel se obţin două figuri
formate din trapeze ; una circumscrisă segmentului parabolic con­
stă din trapezele F01 , F1 02,F203 , . „ şi triunghiul EnOnQ ; cealaltă ,
înscrisă în el, c onstă din trapezele R102, R203 , „ . şi din triunghiul
RnOnQ (pentru s i mplificare notăm trapezele prin două vîrfuri opuse) .
A O 111 112 ff3 „ · lf11 fl
o5 • • • On

CJ
F

E
Fig. 26

Abia după această pregătire geometrică , Arhimede trece la con­

sideraţiile propriu-zis mecanice . AOQ se ia drept pîrghie cu
braţe egale , O drept punctul de sprijin. Mai î ntîi se demonstrează
că, dacă triunghiul QqE este atîrnat de pîrghie în punctele O şi Q,
el este echil ibrat de greutatea P atîrnată în A , dacă P = .!. QqE.
. 3
Apoi el demonstrează că greutatea P 1 care echilibrează în A trape-
zul E102 este mai m ică decît aria acestui trapez înmulţită cu ��z
însă mai mare decît aceeaşi arie înmulţită cu 0
0
� 1 şi analog pen-

158
tru celelalte trapeze . De aici el ajunge la concluzia că fi gura cir­
cumscrisă este echilibrată de o greutate mai mare , iar cea înscrisă
de o greutate mai mică decît suma P1 + P2 + ... P n+l = _!_ Qq E.
3
După aceasta , Arhimede aplică metoda exhaustiei demon­
strînd că prin mărirea numărului de diviziuni , diferenţ a · dintre
fi gura circumscrisă şi cea în scri�ă po ate fi făcută mai mică decît
orice mărime dată şi conchide că aria segmentului parabolic este
egală cu _!_ din aria triunghiului QqE şi, deoarece aceasta din urmă
3 -
este de patru ori mai mare decît aria triunghi u lu i înscris în seg­
ment , cu aceeaşi bază şi înălţ ime ca şi se gmentul, aria segmentului
este egală cu � d i n aria acestui triunghi înscris .
3
Î n modul acesta Arhimede a ridi cat metoda lui Eudoxus la o
nouă trea ptă, mai înaltă . La Ar himfde existau adevărate sume de
integrare - inferioară şi superioară - şi se executa în fa pt tre­
cerea la limită . Deosebirea faţă de metoda descope rită de Newton
şi Leibniz consta în primul rînd în fa ptul că la Arhimede nu exis­
tau nici noţiuni de „trecere la limită", „margi ne inferioară şi supe­
rioară" , nici nota ţiile corespunzătoare acestor noţi uni . Î n al
doilea rînd , Arhimede aplica metoda sa numai la cazuri particu­
lare , deşi numeroase şi variate , în t imp ce în seco lul al XVI I-iea
această metodă a devenit u niversa lă1 •
Este necesar să atrage m atenţia că, deşi metoda utilizată de Ar­
himede este înrudită prin ideea sa fundamentală cu metoda i nte­
gra lei definite, identifi carea acestor metode în lucrări le unor is­
torici ai matematicii trebuie considerată ca o extindere nejusti­
ficată a noţiuni lor moderne la antichitate . Şi mai puţin nejusti­
ficate sînt afirmati i le ce se întîlnesc destul de frecvent că metoda
meca nică de dete ; minare a ariei segmentului de par a bolă ar con sta
în a ceea că Arhimede cîntărea efectiv segmentul tăiat dintr-u n
material omogen oarecare şi îl compara cu greutatea triunghiului
confecţionat în acelaşi mod . Mai mult decît atît , Arhimede nu
cons idera metoda mecanică ca avînd va loare demon strativă în geo­
metrie şi o admitea doar pentru o eva luare prealabilă , ca o su­
gestie . El pornea de la principi u l logic a l inadmisibi lit ăţi i „sub­
stituirii genului pri n specie" . Noţiunile mecani c e , ca avînd un
număr mai mare de caracteri stici decît noţiuni le geo metrice , erau

1 Despre metoda exhaustiei la Arh ime d e , vezi lucrarea lui A . P . lu�ke­

v i c i [1 1 1 ) .

159
considerate încă de Aristotel ca străi ne în geometrie , dar aceasta
nu avea ni mic comun cu dispreţul platonian faţă de mecanică .

Despre metodă. Din Scrisoarea către Eratostene despre unele

teoreme de mecanică [107] a m citat mai sus un fragment mic,
dar important din punct de vedere principial care arată cit de
profund era înţeleasă de Arhimede rigurozitatea matematică. Î n
lucrarea Despre metodă, care numără 16 propozi ţ i i , este dedusă
d i n nou aria se gmentului de parabolă, apoi se demonstrează c5.
vo lumul unui cilindru drept , circumscris unei sfere (sau unui elip­
soid de revo luţie) şi avînd înălţimea egală cu diametrul sferei
:
(sau cu axa de revoluţie a elipsoidului) , este e ga l cu din volumul
sferei (sau al eli psoidului) . Mai departe este determinat vo lumul
segmentului tăiat de un plan perpe ndicular pe axă din corpurile
de revoluţie : paraboloid , sferă , elipso id şi hiperboloid cu două
pînze . Arhi mede găseşte , în sfîrşit, volumele a două corpuri dintre
care unul este format de o secţiune a cilindrului printr-un plan ,
i ar celălalt prin intersecţia a doi c i li ndri circulari drepţi de
d iametru egal a le căror axe secante sînt perpendiculare între ele .

Despre sferă � i cilindru. Î n scrisoarea către Dositeos cu care în­

cepe cartea I a lucrări i Despre sferă şi cilindru [112] Arhimede
spune că publică aic i , pentru prima dată , rezultatele originale
obţinute de e l , pentru ca matematicienii să aibă posibilitatea să
cunoască demonstraţiile şi să judece valoarea lor. Aceste noi re­
zultate ale cărţii I sînt următoarele : 1 ) aria suprafeţei sferei este
e gală cu de patru ori aria cercului mare ; 2) aria suprafe ţei unui
segment sferic este egală cu aria cercului a cărui rază este e gală
cu dista nţa di ntre vîrful se gmentului şi periferia sa circulară ;
3) volumul cili ndrului circumscris sfere i şi avînd înălţimea egală
cu diametrul e i este egal cu � din volumul sferei ; 4 ) suprafaţa
2
acestui cilindru , i nclusiv baze le sale , este de asemenea egală
cu :din suprafaţa sferei . Ultimele două descoperiri ale lui Arhi-
mede au fost săpate pe mormîntul lui .
Cea de-a do !;! a carte a acestei lucrări co nţine şase probleme şi
tre i teoreme . l n probleme s e cere să se con struiască o sferă echi­
valentă cu un con dat sau cu un cili ndru dat ; să se intersecteze
sfera printr- un plan, astfel încît vo lumele sau ariile suprafeţelor
celor două segmente să se · găsească într-un raport dat ; fiind date

160
două segmente a două sfere diferite , să se găsească un a l tre ilea
segment asemenea unuia dintre e le şi ega l ca arie sau ca volum
cu celălalt ; să se taie di ntr-o sferă dată un segment al cărui vo­
lum se găseşte într-un raport dat cu un con de aceeaşi bază şi înăl­
ţime .
Cel mai mare interes îl prezintă propoziţia a patra din cartea
I I a acestei lucrări , în care se cere să se taie o sferă dată , astfel
încît volumele segme ntelor să se găsească într-un raport dat (vezi
fig. 27 unde sînt reprezentate şi secţiunile conurilor egal de mari

c
Fig. 27

cu segmentele căutate) . Dacă înălţimea segmentului mare este

m
DX = x , raza sfere i r şi raportul dat , unde m >n, atunci pro­
n
blema poate fi scrisă cu ajutorul ecuaţiei
r
x3 + 4 r2 . , mr = 3rx2 ( 1)
.m + n
mr
sau, punînd pe ntru simplificare 3 r =
a, 2r = b, c,
m + n

( 1 ')
Arhimede exprimă problema sub forma proporţiei : se dau două
drepte BD şi BZ, dintre care DB este de două ori mai mare decît
BZ, precum şi un punct T pli' BZ ; se cere să S\} împartă DB prin­
tr-un punct X, astfel încît
B D2 xz
-- = - · (2)
DX3 TZ

Este uşor de văzut că proporţia (2) se reduce la ecuaţia (1 ') . Arhi­

mede promitea să dea la sfîrşitul propoziţiei rezolvarea şi studiul

1 1• 161
proble mei aj utătoare cu privire la împărţire , însă în textul tra­
tatului Despre sferă �i cilindru şi în alte lucrări ale matematicia­
nului din Sirac uza , ce ni s-au păstrat , acea stă so lu ţie lipseşte .
Eutokios indică în come ntariile sale la acest tratat u n procedeu ,
care probab i l aparţinea lui Arhimede însuşi . Modul de rezo lvare
se bazează pe o construcţie geometrică ana logă cu aceea pe care
a folosit-o Menechmus pe ntru a co nstrui latura x a cubului egal
ca volum cu volumul b2c al unui paraleli piped dat, adică la ecuaţia
bi nomă

Rădăc ina ecuaţiei ( 1 ' ) se re prez intă ca abscisa punctului de i nter­

secţie a două secţiuni co nice : a parabolei s i metrice faţă de axa
.o rdona te lor
2
- b11, = x2
3 ,

�i a hiperbo le i echi latere ale căre i as imptote sînt axa absciselor

şi dreapta x = a,
3bc
(a -- x)y = -- .
2

După i nformaţiile lui Eutokios, Arhimede a dat de asemenea

şi diorismul probleme i , adică a studiat condiţi ile în care rezolva­
rea ei este posibilă arătînd că segmentul căutat DX = x există ,
dacă punctul T se află între B şi Z. Exprimat în l i mbaj algebric
aceasta î nsea mnă că dacă , asa c u m si trebuie să fie , � <1 sau
' '
n

� a1, atunci ec uaţ.ia (1) are o rădăc ină pozitivă mai mică de-
m+
�2c <
2
cît .! a 2r. Î n acest caz există şi o a doua rădăcină pozitivă
3
=

care este mai mare decît 2r, care din acest motiv nu se ia în con-
sideraţie . Egalitatea b2c = � a9, adică � = 1 şi n=O, deter-
27 m+ n .

mină limita rădăcini i pozitive ; în ultimul caz, hi perbola şi para­

bola au în punctul comun o ta ngentă comună : am spune că ecuaţia
are o rădăc i nă pozitivă dublă . Ecuaţia (1) , sau ma i precis (2) ,
este folosită de Arhimede şi în alte probleme .

Despre spirale. Această lucrare [113] , constituită din 28 de pro­

poziţi i , înce pe cu o prefaţă adresată lui Dositeos în care Arhimede

162
îşi exprimă r'e gretul p� ntru mo artea lui Conon considerînd-o ca
o grea pie rdere pe ntru matematică -ş i corectează ultimele două pro­
pozi ţii din cartea I I a operei sale Deapre sferă �i cilindru, i niţial
comuni cate lui de că tre Dositeos într-o formulare greşită . Mai
departe, dă definiţia spiralei - ca li nie descrisă de un punct c e
se mişcă uniform pe dreaptă cînd această dreaptă se roteşt e um­ _
form î n pla n în j urul unui punct fix ca centru . Astfel, Arhimede
aplică totuşi aici mişcarea în geometrie , însă nu în procesul de­
monstraţiei cu folosirea raţiona mentelor asupra „mărimilor in­
finit mici" , ci pentru definirea
unor noi figuri geometrice . Pri-

Fig. 28. Fig. 29

me le cinci propoziţii sînt prelimi nare ; e le se ocupă de anumite

re laţi i între drepte şi cercuri , care conduc , exprimate în formă
a lgebrică , la ecuaţii de gradul patru , rezolvabile cu ajutorul inter­
secţiei parabolei cu o hiperbolă echi lateră . Mai departe , după
două propoziţii asupra sumei seriei 12 + 22 + . , . + n2 , se demon­
strează proprietatea fundamentală a curbei (a cărei ecuaţie se
scrie azi în coordonate po lare sub forma p = mp) , în virtutea că­
reia fiecare rază intersectează curba în puncte egal depărtate între
ele . Propoziţiile următoare demonstrează (fig. 28) că lungimea sub­
ta ngentei po lare OT (adică a se gmentului ce uneşte originea O
cu punctul de intersecţie T a l ta ngentei PT în punctul P cu per­
pendiculara OT la raza vectoare Op) este egală cu lungimea arcu­
lui de cerc AP (unde OA este axa pol ară a spiralei , după expresia
_
lui Arhimede - „linia ei i niţială") . ln sfîrşit , Arhimede , cu aju­
torul metodei e x haustiei , înscriind în spirală şi circumscriind o

163
figurii. în formă de trepte (fig. 29) , mll.rg'i n ită de ar'c e de cerc
şi de segmentele razelor vectoare OB = b, OC =c, găseşte
c3 - ba
aria e 1 egală cu din sectorul circular OB'C. Pentru prima
3c2 (c-b)
spiră lungimea subtangentei polare este egală cu perimetrul „pri­
mului cerc" (adică al cercului cu raza ega lii. cu raza vectoare a ca-
pll.tului spirei) , iar aria spirei este egală cu ..!_ din aria acestui cerc .
.
3
Î n modul acesta , spirala poate fi folosită pentru rezolvarea pro­
blemei rectificării cercului , prin urmare , şi a cvadraturi i sale .
După cum a arătat încă Zeuthen [12, p . 126] , Arhimede a studiat
(fig. 28) triunghiul caracteristic infinit mic P RF format de tan­
genta la spirală , de arcul de cerc de rază OP şi de raza vectoare
OP' prelungită pînă la tangentă , rază apropiată de OP ; acest triun­
ghi este (aproximativ) asemenea cu triunghiul d,reptunghic POT.
Astfel , în lucrarea lui Arhimede erau prezenţi nu numai germenii
calculului integral, ci şi ai calculului d iferenţial, care , alături de
primul, a servit în secolele XVI-XV I I drept punct de plecare
în crearea ana lizei [114] .

Despre conoizi şi sferoizi. Arhimede a scris la începutul trata­

tului Despre conoizi şi sferoizi o prefaţă a dresată lui Dositeus , în
care expune rezultatele obţinute , dă definiţiile suprafeţelor con­
s iderate , care în terminologia actuală s înt : parabolo i dul de revo­
luţie (la Arhimede „conoid dreptunghic") , hiperbo loidul de revo­
luţie cu două pînze („conoid obtuzunghie") şi două genuri de
„sferoizi" - „a lungit" şi „turtit", generaţi prin rotaţia unei elipse
în j urul „diametrului ma i mare" şi „d iametrului ma i mic" . Denu­
mirea de „co noid" înseamnă corp de forma unui con, iar „sferoid"
- de forma u nei sfere . Arhimede a denumit aceste corpuri conoid
„dreptunghic" şi „obtuzunghie" după denumirile de dinaintea lui
A poloniu a le parabolei şi hiperbo lei ca secţiuni ale conurilor drept­
unghic şi ascuţit , aceste secţiuni fiind presupuse perpendiculare
pe una dintre generatoarele conului (elipsa era considerată „o
secţiune a conului ascuţit" ) . D i n cele 32 de propoziţii ale acestui
tratat, primele 18 sînt preliminare : asupra sumării serii lor, asu­
pra unor proprietăţi a le secţiunilor conice şi ale corpurilor e xami­
nate ; în cele la lte se determină volumele segmentelor drepte şi
oblice ale acestor corpuri.

Despre corpmile plutitoare. Lucrarea de hidrostatică a lui Arhi­

mede Despre corpurile plutitoare [115] expune în două cărţi baze le

164
acestei şti inţe . Arhimede pune la baza teoriei sale două postulate.
La începutul cărţii se demonstrează propoziţia că suprafaţa ori­
cărui l ichid în repaus este o sferă cu centrul în centrul Pămîntu­
lui, apoi propoziţia asupra cufundării în lichid a corpurilor de
aceeaşi greutate , respectiv mai puţin sau mai mult decît lichidul
de volum ega l , precum şi cunoscuta teoremă denumită după nu­
mele lui Arhimede . Această propoziţie (a 7-a) permite rezolvarea
problemei legendare amintite cu coroana , şi anume prin două pro­
cedee diferite .
A doua carte, formată d in 10 propoziţii , este în întregime con­
sacrată studiului condiţiilor de echilibru a unu i segment drept
de paraboloid de rotaţie , ce pluteşte - avînd în vedere diferite
cazuri ale raportului dintre greutăţile specifice - a le corpului şi
lichidului, dintre parametrul parabolei generatoare şi înălţimea
segmentului . Arhimede e xaminează cazurile în care baza segmen­
tului fie că este în întregime cufundată în lichid , fie că se gă­
seşte complet deasupra lui , şi demonstrează că în aceste cazuri , dacă
se deviază axa segmentului cu un unghi arbitrar de la poziţia
vertica lă , segmentul va reveni în starea de echilibru .
Menţionăm c ă , în această lucrare care a apărut datorită dezvo l­
tării construcţi i lor de nave , Arhimede nu s-a plasat pe punctul
de vedere greşit al filozofiei aristotelice a naturii răspîndită
atunci, după care unele corpuri „uşoare" t i nd în sus, iar altele
„grele" în jos, ci , urmînd pe materialistul Democrit, a considerat
că toate corp urile tind către ce ntrul Pămîntului .

Măsmarea cercului [116] . Probabil că e � te cea mai cunoscută

l ucrare a lui Arhimede , din care însă s-a păstrat doar un frag­
ment format n uma i din trei propoz iţii şi care , judecind după
limbă , nici nu este textul ori gina l , ci doar o transcriere a aces­
tui a . Aici se demonstrează că :
1) aria cercului este egală cu aria unui triunghi d�eptunghic
cu înă lţimea ega lă cu raza şi cu baza ega lă cu circumferinţa ;
2) . aria cercului se raportează la pătratul construit pe diame­
trul său , ca 11 la 1 4 , şi
3) raportul oricărei circumferinţe şi al diametrului ei este mai
. 1 . 10
mic d ec1t 3 - , d ar mai mare d ec1t 3
'
'
. - •

7 71
Arhi mede demonstrează prima propoz iţie prin metoda exhaus­
tiei , înscriind şi circumscrii nd cercului poligoane regulate , înce-
_
pînd cu hexago nu l regulat şi dublînd de fiecare dată numărul
laturi lor . Textul celei de-a doua propoziţii este , se pare , dete-

165
riorat ; Arhimede nu putea să o plaseze înaintea celei de-a treia
din care ea decurge . Cea mai i nteresantă este propoziţia a treia
în care se găseşte o va loare aproximativă a nu mărului 7t. Ea este
calculată ca va loarea aproxi mativă a perimetrelor a două poli­
goane cu 96 de laturi , unul circumscris şi celălalt înscris , calculul
bazîndu-se pe i negalitatea , considerată de Arhimede ca fi ind
cunoscută :
265 < f3 < 1351 .
1 53 780
Numărarea grăunţelor de nisip. Ultima dintre lucrările lui
Arhimede în li mba greacă , care ni s-a păstrat, Numărarea grăun­
ţelor de nisip (Psammit) [1 1 7 ] , reprezintă o lucrare de aritmetică .
Î n ea se expune un procedeu pri n care se poate exprima un număr
oricît de mare . La baza sistemului său , Arhimede a pus octada
egală cu o miriadă de miriade , adică 108 . Numerele pînă la 108
erau consi derate „primele numere" . Numărul 108 era socotit ca
unitate a „numerelor secunde" , numărul (108)2 era considerat ca
o unitate a numerelor „terţe" şi astfe l pînă la (108)1 0'-unitate
a numerelor de ordinul 108 . Toate aceste numere reprezentau prima
perioadă , după care urmau celelalte perioade pînă la perioada
a 108- a . Numărul cel mai mare ce poate fi expri mat cu ajutorul

acestei numărări cu „octade" este ( 108• 1 0 ' ) 10' - un număr care

în sistemul obi şnuit de notaţie se scrie ca 1 urmat de 80 OOO mi­
lioane de milioane de zerouri . Pentru scrierea lui ar fi fost nece­
sară o d istanţă mai lungă <lecit de 500 de ori di stanţa de la Pă­
mînt la Soare , dacă fiecare zero ar ocupa un mi limetru .
Arhimede arată că sistemul său este mai mult decît suficient
pentru a exprima numărul grăunţelor de nisip care ar umple
universul, considerat de Arhimede ca o sferă mărgin ită de sfera
stelelor fixe . Adoptînd concepţia heliocentrică a lui Aristarh din
Samos şi bazîndu-se pe datele acestuia , Arhimede determină di­
mensiun i le sferei stelelor fixe ş i găseşte că ea este de 101 2 ori
ma i mare decît sfera al cărei cerc mare este orbita Pămîntului .
Admiţînd că un fir de nisip constituie a 10-•-a parte dintr-un
grăunte de mac , iar acesta d i n urmă are un diametru egal cu 2..
40
din gros imea unui deget, el a găsit că numărul grăunţelor de
nisip din univers va fi ma i mic decît 1063 .
Este i ntere sant de observat că datele astronomice pe care se
baza Arhimede erau, pentru vremea sa , excepţi onal de precise .
Astfe l , lungimea unui cerc mare al sferei terestre el o ia ega lă

166
cu 300 OOO "'de s tadii , adică 55 OOO de kilometri (în realitate
40 OOO de kilo metri ) . Pentru unghiul sub care se vede discul
so lar (mărimea vizibilă a Soarelui) , el găseşte , cu ajutorul obser­
vaţiilor, marginea superioară 32,9' , iar cea inferioară 27' (numai
cu 55 " mai mare <lecit valoarea rea lă) . Diametrul Soarelui el îl
cons ideră ma i mare <lecit diametrul Pă mîntului de cel mult 30 de
ori (în realitate de 109 ori ) , distanţa de la Pă mînt la Soare egală
cu 5 miliarde de stadi i , adică 925 de milioane ki lometri (în rea­
litate 150 milioane de ki lometri ) , raza sferei stelelor fixe egală
cu 9,25 bilioane de kilometri , adică aproape un an-lumină
(9,46 ·101 2 km) - număr de acelaşi ordin ca şi distanţa pînă la'
stelele cele ma i apropiate ( Proxima din constelaţia Centaurului
se află la 4,2 ani-lumină) .
Se naşte întrebarea : pentru ce era întreprinsă propri u-zis această
cercetare , ce scopuri urmărea ea? Ea nu servea necesităţilor prac­
tice . Nu numa i viaţa de toate zilele, dar nici ştiinţa din acel
timp nu aveau nevoie de numere atît de mari . Ea a apărut datorită
i ntereselor abstracte, teoretice, de construire a unei concepţii
asupra lumi i - răs1 urnind concepţia răspîndită asupra existen­
ţei „ult,i mului număr", asupra imposibi lităţii „de a număra nisipul
mării" , demonstrînd forţa convingătoare a gîndirii umane abs­
tracte. Şi dacă în t i mpul lui Arhimede , acum 2 200 de ani , cele
mai mari dista nţe spaţiale accesibile reprezentării omului de­
păşeau pe cele mai mici de 102 1 ori , astăzi cele mai mari d i men­
siuni accesibile măsurării depăşesc pe cele mai mici de 104 ori .
Ipoteze. Lucrarea Ipoteze atribuită lui Arhimede [vezi 112)
ni s-a păstrat î ntr-un exemplar latin, tradus d i n arabă . Ea este
compusă din 15 propoziţii , care însă reprezintă doar o redare
a origi nalului p ierdut . Î n trei propozi ţ i i este studiată figura
numită arbelos - cuţitul curbat al cizmarulu i , format din tre i
semicercuri ş i reprezentat în fig . 30 . Arhi mede stabi leşte i:ă
aria A BC D mărginită de trei semicercuri este egală cu aria
cercului a l cărui d iametru - este egal cu CD.
Mai departe se demonstrează că dacă prelungim (fig. 31) orice
coardă A B a cercului cu centrul în O, astfel încît BC = O B şi
ducem linia CO care taie cerc ul în punctele D şi E, atunci arcul
BD va fi egal cu .!_ din arcul AE sau - dacă d ucem încă EF
3
paralelă cu A B - cu .!._ din arc u l BF. Această
- propoziţie poate
3
servi pentru rezolvarea problemei trisecţ iuni i unghiulu i , dacă
fo los im o alunecare . Pentru aceasta avem nevo ie - dacă se dă

167
unghiul ACE ce trebuie împărţit în tre i părţi egale - doar să
ducem prin A o dreaptă A BC, astfel încît segmentul BC d intre
circumferinţă şi prelungirea dreptei EO sll. fie egal cu OE .

.o

Fig. 30 Fig. 31

Poliedre semiregulate. Datorită lui Pappus n i s-au păstrat

i nformaţii cu privire la descoperirea poliedrelor semiregulate de
către Arhimede . Aşa se numesc po liedrele convexe ale căror feţe
sînt toate poligoane regulate de mai multe tipuri , iar toate unghiu­
rile spaţiale sînt congruente între ele sau simetrice . Arhimede a
gll.sit 13 astfel de corpuri b ine definite, mărginite de 8, 1 4 , 26, 32 ,
38, 62 sau 92 de feţe avînd forma de triunghi , pătrat, pentagon,
hexagon, octogon, decagon şi dodecagon . Zece dintre aceste
corpuri sînt mărginite de două , celelalte tre i de trei tipuri de
poligoane . D i n comunicarea lui Heron se vede că Arhimede (care
arată că încă Platon cunoştea două dintre aceste corpuri) le-a
obţ i nut d i n cinci poliedre regulate (fi g. 32) . Şapte dintre cor­
puri le lui Arhi mede se obţin prin secţionarea vîrfuri lor poliedre­
lor regulate cu plane : fie (a} plane ce împart în două toate mu­
chi ile i ncidente în vîrf, fie (b) plane ce taie din acestea o parte
mai mică într-un asemenea raport , încît po ligoanele, formate
astfel cu număr dublu de laturi faţă de numărul iniţial, să fie
poligoane regulate . Dintre celela lte poliedre semiregulate, patru
se obţin : (c) prin tăierea muchi ilor poliedrului regulat cores­
punzător cu un p la n paralel cu muchia , plan care taie d i n cele­
la lte muchii p ărţi egale , iar af!oi prin t ăierea vîrfurilor fie prin
procedeul (a} , fie pri n (b) . Î n acest caz, unele corpuri pot fi
obţinute prin mai multe procedee . Î n sfîrşit, ultimele două cor­
puri rămase se obţin în modul următor : (d} în centrul feţei
poliedrului regulat corespunzător se aşază un poligo n regulat,
asemenea poligonului ce mărgineşte faţa , însă mai mic decît

168
acesta şi rotit cu un anumit ungh i , în acelaşi sens pe toate feţele ,
apoi se unesc vîrfurile poligoanelor d i n feţele vecine printr-o
reţea de poligoane regulate şi restul d i n poliedrul regulat se

T@fraedru Octaedru

Q> m=8, n = /2, l = o

4)
{04)
Ood&caedru lcoJ aedru

m = 20,n=30, l=/2
( 125)
Fig. 32

îndepărtează . Î n afară de aceste 13 poliedre semiregulate deter­

minate , Arhimede a i ndicat încă două clase i nfi nite de poliedre
semiregulate : prismele şi anti prismele . Î n fig . 33 sînt reprezen­
tate cele 13 corpuri ale lui Arhimede. Se indică numărul vîrfu­
rilor m, al muchii lor n , şi al feţelor l ale fiecărui corp , numărul
feţelor la fiecare corp şi cite feţe de tipul dat posedă acest corp
(de exemplu 43 înseamnă patru triunghiuri ) , pri n ce procedeu şi
din care poliedru regulat a fost obţinut el (de exemplu 64 a în­
seamnă proce deul (a) , dintr-un cub) .
Lui Arhimede i se atribuie, de asemenea, o problemă referitoare
la ecuaţiile nedeterminate, formulată în versuri , care a căpătat
denumirea de „problema taurilor lui Hel icon" : se cere să se gă ­
sească numărul taurilor şi al vacilor de· patru culori distincte ,
cu alte cuvinte , să se găsească opt necunoscute . Rezolvarea duce
la aşa-numita ecuaţie a lui Pe ll x2 - Dy2 = 1 , unde D = 4 729 494.
Cele mai mici rădăcini întregi, diferite de x = 1, y = O ale
acestei ecuaţ i i sînt atît de mari , incit cele opt necunoscute se
expri mă prin numere cu mai mult de 200 000 de cifre .

169
 l,3 /J 6+ a, tJ, � lJJ b

fD f)J ©
m= 12, n • llJ, l•lJ m • l2,n 24 1·14 m • 24, n „.J6, 1 • 14
(61,,(%)
• ,

(4J , 45) {8.J, 6+ )

61, b 6+ c 64 c

m = 2".
Q) n=.Jo, l = 14
~
m=.J2, n=55, 1•26
~
m•"8, n•72, 1 •26
( 8,J, 69) (8s, 18+) · (121,,86,08)

125 a, 201 a 20,J b 125 b

@ ® ©
®u,,
m=JO n • 60 l =.J2 m • 60, n•90, l•.J2 tr. •60, n = 90, I •.!2
f2Ds, 12.S) (125,201) (2Ds, 12m)

61, d 12J c

~
m = 24, n • 60,
(.J2s, 5+)
l=JlJ m = 60, flc/20. z„52
(20J ,301, 125 )
I
@
m = l2 � fl • /80, /c/!2
(.JO+ , '011 1210)
Exemplu de priJmă 20, d Exemplu di' anlipri.smă
r1 lui Arhimede ii lui Arhimede

rn =
ED
'f'
6�
11 • 18, l
21 )
= lJ
@ �
m=60, n s/50, 1=92
(8(4, 125 )
m• 12, n•24, l= fi,
( 12,J. 24)
-

Fig. 33
 Î n sfîrşit, de numele lui Arhimede este legat j ocul matematic
„lădiţa lui Arhi mede" - un pătrat din fildeş, tăiat în 1 4 părţi
po ligonale diferite , din care se cere să se refacă acest pătrat sau
alte figuri date . Izvoarele arabe i nd ică , de asemenea , o serie de alte
lucrări ale lui Arhimede , dar nu s-au păstrat nici măcar urme ale
acestora . S-a p ierdut de asemenea lucrarea de astronom ie a lui
Arhi mede Despre construirea sferei cereşti în care descria planetarul
construit de e l , pus în rotaţie de un motor h i dra u l i c , .precum şi
lucrările sale de mecanică Despre pîrghii şi Cartea reazemelor.
Apreciind contribuţia lui Arhimede la dezYoltarea matema­
t i c i i , observă m , în primul rîn d , că - aşa cum a arătat A . Czwa­
lina [118, p . 7 ] - matemat ica lui Euclid admitea cu greu varia­
ţia şi continuitatea ; de exemplu , vedea în c i reumferinţă în pri­
mul rînd constanţa distanţe lor punctelor ei pînă la un punct dat ,
în timp ce matematica lui Arhimede operează mult mai m u lt cu
variabile ; ea introduce explicit mişcarea în geometri<' , mergînd
prin aceasta cu îndrăzneală împotriYa concepţiei mct a fizice do­
m i nante . Arhi mede anticipează, în germene, acea cotitură în dez­
voltarea matematicii pe care , după expresia lui Engels [3 , p . 206] ,
a provocat-o „mărimea variabilă carteziană" şi � arc a d us eurînd
după aceea la crearea analizei matt� mat ice . Int r-adcvăr, după
cum a m văzut , Arhimede a dezvoltat apreciabil în opere le �ale
atît metoda determinării ariilor şi volumelor, cit şi m e t o d a dckr­
m inării tangentelor la curbe şi a determ i n ării maximelor şi
minimelor (dind acestor metode cea mai mare general itate posi­
bilă pe vremea aceea) . El considera metcda „i ndiY izibilelor" doar
ca un procedeu euristic, care sugerează de!<coperirea t eorf'mci ,
considerînd obligatorie demonstrarea ei prin metoda e x h a.ustic i .
El a introdus , pentru prima dată , examinarea s ume lor superioară
şi i nferioară ce mărginesc mărimea căutată (aria sau volumu l) ,
a căror diferenţă devenea mai mică decît orice cant itate d a t ri .
El a i ntrodus , de asemenea, examinarea triunghiului caractcri!'­
tic legat de tangentă . Pentru dreaptă , circumferi nţă , s c q i u nile
conice şi spirală , el a demonstrat proprietatea importantă a mări ­
milor continue : faptul că ele iau între două valori ale lor t oat e
\'alorile inter mediare. El a găs it, de asemenea, procedeul de a
reduce o c lasă yastă de probleme d� maxim �i de minim la pro­
bleme de construcţie a tangente i . In modul acest a , Arh i m e d e a
elaborat sistematic noţiunile care au stat apo i , du pă două rn i l f' n i i ,
la baza calculului i ntegral şi diferenţial .
O altă trăsătură caracteristică a creaţiei matematice a l u i
Arhimede a fost înţelegerea legăturii di ntre problemele indiv iduah·

171
care permiteau să se rezolve printr-un acelaşi procedeu forma l
probleme cu conţinut diferit. Astfel, de exemplu , el a descoperit
că volumul unui segment de paraboloid se ca lculează prin acefa.şi
procedeu ca şi aria unui triungh i , volumul unui con - ca aria
unui sector al spiralei . Aceasta a devenit posibil din cauză că,
fixînd atenţia principală nu asupra mărimi lor înseşi , ci asupra
variaţiei lor, Arhimede s-a ridicat pe o treaptă de abstracţie ma i
înaltă decît înainta şii să i , reuşind să se abstragă de particulari­
tăţile concrete ale mărimilor examinate şi să-şi dea seama , aşa
cum am spune astăz i , de legăturile funcţionale i nterne dintre ele .
O a treia particularitate , ce l mai viu exprimată , a creaţiei
matematice a lui Arhimede, o constituie legătura lui cu meca­
nica , hidrostatica şi astronomia , apropierea teoriei de practică ,
atenţia acordată matematicii ca lculatorii şi dezvoltarea proce­
.
deelor acesteia . ln această privinţă , este deosebit de caracteristic
calculul valorilor aproximative a le numărului 7t , stabilirea i ne-
. - . . 10 1 . .
ga l 1taţ11 3 < 7t < 3 care d-a o eroare intre 75 s1 . 126 sut1m 1 d e
•

71 7
- - .

miimi . Prin urmare , şi aici Arhimede a reuşit să învingă preju­

decăţile idealiste aristocratice relativ la faptul că a te ocupa de
cunoşti nţe aplicative este „înjositor" . El a pus metoda matema­
tică în slujba ştiinţelor naturii şi a tehnici i , creînd în lucrările
sale un model remarcabil al acelei „cercetări exacte şi sistematice"
care , după cum arată E nge ls [3, p. 145] , numindu-l pe Arhimede
reprezentantul ei, a apărut pentru prima dată abia în perioada
alexandrină, pentru a deven i în ti mpurile moderne bunul comun
al ştii nţelor naturii şi al tehnicii . Lucrările lui Arhimede , la fel
ca şi lucrările mare lui său succesor Apoloniu d i n Perga , au exer­
citat o influenţă enormă asupra întregii dezvoltări ulterioare a
matematici i . Metodele şi ideile conţin ute în ele, deşi încă nefor­
mulate în noţiuni şi notaţii desăvîrşite, au ajuns pînă în tim­
purile moderne prin i ntermediul traducerilo:i:: arabe şi au servit
drept punct de plecare în crearea ana lizei [vezi şi 119, 120] .
Cu toate că statul sclavagist egiptean aflat sub domnia Ptole­
mei lor, începînd cu sfîrş itul secolului a l I i i - lea î . e . n . , datorită
războa ielor neîntrerupte şi a răscoalelor, p ierdea tot mai mult
poziţia sa dominantă, econom ică şi culturală , printre ţări le
lumii elenistice , matematica alexandrină a continuat să înflo­
rească şi a dat roade remarcabile chiar atunci cînd fi lozofia ,
poezia şi artele treceau printr-o perioadă de adîncă decădere. După
Arhimede, timp de patru secole , nu a fost nimeni care să se poată
compara cu această minte genia lă , dar cu toate acestea s-a păs-

172
trat amintirea unei serii de învăţaţi, care au adus propria lor
contribuţie în dezvoltarea matematicii . Aceştia au fost Eratos­
tene, Nicomede , D iocles, Zenodor şi Hips icle, ami ntit de noi
ma i înainte , autor al cărţii XIV a Elementelor lui Eucli d .

Eratostene. Asupra lui Eratostene s-au păstrat relativ multe

date biografice ; el s-a născut în anul 276 sau 275 (după alte
informaţii în 284) î . e .n . , în Cirene, pe ţărmul nordic al Africi i .
Î n Alexandria , unde a trăit aproape întreaga s a viaţă, e l a învăţat
la concetăţeanul său Callimah , conducătorul renumitei Biblioteci
alexandrine . Un t i mp , Eratostene şi l-a petrecut în Atena . Î n
vîrstă de 40 de a n i , el s-a întors la Alexandria, unde a devenit
învăţătorul lui F ilopator, fiul lui Ptolemeu al I i i-lea Everget
(247-222 î.e . n . ) , iar mai tîrzi u succesorul lui Ca llimah . Eratos­
tene a murit aproximativ în ·anul 194 î.e . n . , orb şi, după unele
i nformaţi i , înlăturat din bibliotecă , în tota l ă sărăcie . Talentele
lui Eratostene au fost multilaterale . Arhi mede l-a apreciat foarte
mult , însă Eratostene nu a creat opere remarcabile .
P4nă la noi au ajuns doar două descoperiri propriu-zis matema­
tice ale lui Eratostene : renumitul „ciur" al lui Eratostene (cos­
kinon) şi rezo lvarea proble mei din Delfi . C i urul lui Eratostene
reprezi ntă cunoscutul procedeu de a găsi toate numerele prime
mai mici decît un număr n dat, în afară de numărul 2 ce tre­
buie adăugat . De altfel unii greci , ca neoplatonicianul lamblie
(mort apro xi mativ la 330 e . n . ) , cons iderau că numărul 2, fiind
pa i_: , ar fi fost greşit considerat de Euclid printre numerele prime.
l n comentariile la opera lui Arhimede Despre sferă şi cilindru,
Eutokios povesteşte istoria problemei din Delfi , originea ei le­
gendarii. şi soluţiile propuse de Arhitas, Eudoxus şi Menechmus ,
toate acestea sub forma unei scrisori a lui Eratostene elitre Ptole­
meu . Deşi scrisoarea însăşi este fa lsă , soluţia lui Eratostene con­
ţinută în ea este însă veritabilă . După cum am mai arătat , această
problemă - a duplicării cubului - a fost redusă de către
Hipocrate din Chios la problema gll.s irii a două medi i pro­
porţionale, iar ultima problemă el o rezolvă stereometric -
prin intersecţia a trei suprafeţe de rotaţie. Eutokios însuşi o re­
zo lva cu ajutorul . i ntersecţiei unei curbe de ordinul patru cu un
cerc, iar Menechmus cu aj utorul intersecţiei a do uă secţiuni co­
nice. Lui Platon i se atribuie una din soluţiile mecanice ale aces­
tei probleme . Soluţia lui Eratostene este tot mecanică şi se face
cu ajutorul unui aparat simplu numit mesolabon. Eratostene
acorda descoperirii sale o i mportanţă atît de mare , încît a ridicat

173
o coloană consacrată lui Ptolemeu cu o i nscripţie care expune
ca lea construcţiei şi cu o reprezentare în bronz a aparatului .
Eratostene este şi autoru l lucrării Platonikos în care noţiunile
fundamentale de matematică , în particular proporţiile precum şi
principi i le muzici i , erau privite în lumina fi lozofie i platoniene.
Despre o altă lucrare a lui Eratostene Despre medii, Pappus co·
munică doar că ea consta din două cărţi , unde se pare erau stu­
diate locur i le geometrice ale puncte lor ale căror distanţe pînă la
trej drepte date formau una din proporţ iile studiate de greci .
In afară de lucrări le pur matemat ice , trebuie însă ami ntite
şi lucrări le de astronomie a le lui Eratostene , printre care se
găseşte măsurarea Pă mîntu lui , care i-a adus faimă şi care este
descrisă de el într-o lucrare aparte . Aceasta reprezintă prima
determinare , i storiceşte stabi lită , a dimensiunilor Pămîntului .
Eratostene a găsit că lungi mea unui cerc mare a l sferei terestre
este egală cu 250 OOO de stadii egiptene, adică în funcţie de dife­
rite evaluări date acestei măsuri este cuprinsă între 39 şi 46 mii
de ki lometri ; această evaluare este mai exactă decît la Arhimede
şi trebuie cons iderată deosebit de reuşită . Lucrarea Măsurarea
Pămîntului conţinea , după mărturia lui C laudiu Galenus (apro­
ximativ 130-200 e . n . ) , şi multe alte informaţii asupra geografiei
şi astronomiei matematice . Eratostene se ocupa şi de cronologie ;
lui i se at�ibuie elaborarea, în locul vechiului ca lendar egiptean,
în care anul era egal cu 365 de z i le , a unui nou calendar cu
an bisect de 366 de zile la fiecare a l patru lea an. Acest calendar,
care punea în concordanţă datele calendaristi ce cu anoti mpuri le
reale ale anu lu i , a fost i ntrodus printr-un decret la 7 martie
238 î . e . n „ la a dunarea preoţi lor din Canope.

Nicomede. Despre Ni comede care a trăit în perioada dintre

Eratostenc şi Apoloniu, se ştie doar că pe ntru a găsi două medii
proporţionale şi a rezolva problema trisecţiunii unghiului şi
dublării cubulu i , el a folosit curba descoperită de el numită
concoidă (adică asemănătoare unei scoi ci ) . Aşa o denumeşte
Proclus. Pappus o numea coc leoidă , distingînd patru t ipuri de
coc leo ide şi arătînd că primul d intre aceste tipuri serveşte pentru
rezolvarea a mbelor probleme amintite . Ni coroede şi-a construit
curba cu ajutorul unui aparat special inve ntat de el . Concoida
lui Nicomede (fi g . 34) reprezintă locul geometric al punctelor M
pe ntru care OM = OP ±. b. După cum are loc una di ntre inega­
lităţile b >a, b = a sau b < a (unde a = OF, b = FA ) , se obţin
ce le trei tipuri a le curbei . Ecuaţia ei în coordonate dreptunghiu-

174
 •

e
lare este (x - a) 2 (x4 + y4) - b2 y2 O ş1 rn coordonate po lar
=

a
p = __ ± b. Mai tîrziu noţiunea de conco idă a fost ge nna li-
cos cp
zată ; a început să fie denumită concoidă curba ce se obţine mă­
rind sau micşo rînd raza vectoare a fie.c ărui punct . al unei cur �e
date ( nu numai a l unei drepte) , cu un segment const ant b . ln
particular, E . Pascal (1 588-1 651 ), tatăl re numitului matemati-

A X o 1F
t X
I
I
I
I
I I
Fig. 34

cian Blaise Pasca l , a examina t concoida cerculu i , a l căre i pol

se găseşte pe cerc . Ea a căpătat denumirea de m e lcul lui Pasca l .
Un caz particula r al acesteia, cînd b este egal cu di ametru l cer­
culu i , se numeşte cardioidă . Du pă cum comunică Pappu s , N ico­
mede a demonstrat că concoida are o a s i m ptotă . E utokios remarcă
că N icomede se mîndrea în mod deosebit cu descoperirea sa ,
opunînd-o aparatului lui Eratos tene , pe care el îl consi dera prac­
_
tic inuti lizabil şi necorespunzător spiritului geometriei . Găsirea
a două medi i proporţiona le cu aj utornl concoidei se baza pe o
co nstrucţie prin alunecare , descrisă de Pappus şi Eutokio s . Con­
coida este pri ma curbă după dreaptă şi cerc despre care se �tie
că pentru dese narea ei cont inuă a fost creat un aparat specia l .

Diocles. Pri 11 anul 200 î. e . n . , dar posi b i l şi după Apo lon i u , a

tră it Diocles, eare , la fel ca şi Nicomede , s-a · ocupat de media
dub lă proporţională şi a descoperit o linie numită cisoidă (ase­
mănătoare iedere i ) . Cisoida (fi g . 35) reprezi ntă loc u l geometric
al punc telor M pe ntru care 01'vf = PQ . Ecuaţia ei în coordonate
x3 ·
carteziene are forma .v 2 = unde 2a = OA '. iar în coordo-
2a - :t

175
 •

nate polare r = ( - cos cp) . Mai tîrziu se construiau cisoide

a __!__
cos

nu numai ale cercu lui , ci şi ale oricăror curbe . Diocles a scris

- după informaţiile lui E utokios - lucrarea Despre oglinzile
incendiatoare , din care Eutokios redă două fragmente . D iocles a
rezolvat foarte i nge nios şi problema lui Arhimede cu privire la
secţionarea sferei cu un plan , astfel încît volumele ce lor două
segmente să se găsească între ele într-o
proporţie dată . Această problemă se gă­ y
seşte , după cum am observat , sub forma
celei de a p atra propoziţii în a doua
carte a lucrări i Despre sferă şi cilindru.
Sfîrşitul problemei, care conţinea soluţia
lui Arhimede, era pierdut încă din an­
tichitate . Diocles rezo lvă această pro­
blemă , care ducea la o ecuaţie cubică,
prin intersecţia unei hiperbole echi la­
tere cu o elips ă . Nu se ştie exact ce for­
mă aveau oglinzile i ncendiatoare de care
se ocupa Diocles, însă izvoarele arabe
îl i ndică drept inventatorul oglinzi lor
parabolice .
Fig. 35
Zenodor. S-au păstrat la Pappus şi Teon
din Alexandria extrase din lucrarea
Despre figurile izoperimetrice a lui Zen odor, care a trăit
tot prin anul 200 î . e . n . Interesul pentru figurile geometric�
ce au peri metre egale a apărut la matematicienii greci , probabil
în legătură cu faptul că în antichitate nemateroaticieni lor li se
părea paradoxal că, de exemplu , două paralelograme de peri­
metru ega l pot avea totodată arii diferite . Zenodor a demonstrat
că, dintre toate po ligoanele regulate de perimetru egal, aria cea
mai mare o are acela care are şi numărul cel mai mare de unghiuri ,
că aria cercului e mai mare decît aria oricărui po ligon regulat cu
acelaşi perimetru ca şi cercul , că, dintre toate poligoanele avînd
un număr ega l de laturi şi perimetre egale , poligonul regulat are
aria maximă . Zenodor nu s-a mărginit la prob lemele planimetrice,
ci a demonstrat , de asemenea , că sfera are volum mai mare decît
corpul format prin rotaţia unui po1igon regulat de acelaşi peri­
metru în j urul unei axe ce trece prin centru şi prin unu l di ntre
vîrfuri , precum şi faptul că volumul sferei este mai mare decît
volumul unui poliedru regu la t avînd aceeaşi suprafaţă ca şi sfera .

176
 Apoloniu din Perga. Al treilea şi ultimul mare matematician
din perioada e lenistică, alături de Euclid şi Arhimede, a fost
Apoloniu din Perga (Perga , oraş în Asia Mică) . El a trăit în spe­
cial în Alexandria , unde a învăţat la succesorii lui Euclid. Anul
naşteri i lui Apoloniu se stabileşte la aproxi mativ 262, anul
morţii - aprox imativ 200 î . e . n . El a vizitat marele centru al
cu lturii greceşti d i n acea vreme - oraşu l Pergam din nord-vestu l
Asiei Mici, unde l-a cunoscut pe Eudemos din Pergam, căruia i-a
consacrat pri mele două cărţi din a doua ediţie a lucrării sale
fundamenta le în opt volume SecJiuni conice ( Conica) .
Secţiuni conice. Primele patru cărţi din această lucrare [121 ,
122] au ajuns pînă la noi în li mba greacă , următoarele trei în
traducere arabă , iar ultima este pi erdută . Abordarea de către
Apoloniu a secţiunilor conice diferă de metodele tuturor predece­
sori.lor săi , i nclus iv Arhimede , printr-o putere neobişnuită a
generalizări i . Î n timp ce pînă la Apoloniu fiecare dintre cele
trei tipuri de secţiuni se obţ inea dintr-o formă particulară a
conurilor circ ulare drepte; el obţine toate cele tre i tipuri ale
secţiu11i lor din orice con circular, drept sau obli c . Stabi lind legă­
tura dintre problema „aplicări i ariilor" şi secţiunile conice ,
Apoloniu, spre deosebire de predecesorii săi, care denumeau aceste
curbe secţiuni ale conurilor ascuţit , dreptunghic şi obtuz , le-a
dat denumirile elipsă , parabolă şi hiperbolă - denumiri ce au
intrat pentru totdeauna în şti inţă .
Prima carte a Secţiunilor conice începe cu definiţia conului
circular , în genera l încli nat, conu l fiind consi derat de ambele
părţi ale vîrfului său . Tot aici se introduc noţiuni le fundamentale
ale teoriei secţiuni lor conice , vîrfu l secţiunii conice, diametrele
sale , diametre le conjugate şi axele .
A poloniu obţine elipsa , parabola sau . hi perbo la , după cum pla­
nul taie toate generatoarele numai ale unei pînze a conulu i , este
paralel cu o generatoare sau taie ambele pînze ale conului . Pentru
fiecare di ntre aceste curbe , Apoloniu stabileşte proprietatea ei
fundamentală , folosind coordonate oblice ; drept axe de coordo­
nate sînt a lese un diametru arbitrar PP' şi coarda conjugată cu
acesta QQ' ; origi nea coordonatelor P se află pe curbă . Dacă vom
fo losi nota ţia a lgebrică modernă, aceste proprietăţi se vor expri­
ma sub forma
y2 = 2 p x ± � x2,
a

unde semnul mrnus corespunde elipsei , iar semnul plus hiperbo-

12 Istoria matematicii în antichi tate

-
177
lei ; î n cazul parabolei termenul al doilea din membrul drept
este ega l cu zero ; p reprezi ntă parametrul curbe i . Avem y = QV,
x = PV , 2a = PP' , 2p = PL . Se înţelege că Apoloniu exprimă
proprietăţile acestor curbe cu aj utorul algebrei geometrice .
Astfe l , deşi Apoloniu nu a descoperit această proprietate funda­
me ntală a secţ iunilor conice ce a fost cunoscută încă lui Menech­
mus , Euclid şi Arhimede, el
a exprimat-o printr-un procedeu
general , echivalent cu ecuaţia
prin care sînt defi nite în geome­
tria analitică secţiunile conice ,
dacă sînt raportate la coordonate
o blice .
�io;;;;;;=;;:;;o-""----;:�--:;;+L O parte apreciabilă din cartea
I este consacrată demonstrării
li faptului c ă proprietatea funda-
Fig. 36.
mentală a sect iunilor conice nu
depinde de al �gerea dia metrului
la care ea este ra portată sau , vorbind în li mbaj ul modern , se
demo nstrează i nvarianţa acestei proprietăţ i la trecerea de la un
sistem de coordonate la altul.
Cartea I I începe printr-o parte referitoare la asimptotele hiper­
bolei . Î n res t , în această carte sînt exami nate hiperbolele conju­
gate, precum şi proprietăţile tangentelor duse la secţiuni le conice
şi probleme de construcţie a tangentelor în diferite condiţii .
Cartea I I I conţine în prima parte , propoziţii asupra egalităţii
ariilor fi guri lor rectilinii, formate de tangentele şi secantele sec­
ţiunii conice . Propoziţia asupra proprietăţi lor armonice ale po lu­
lui şi polarei ( Apoloniu nu foloseşte încă această terminologie),
la fe l ca şi alte propoziţi i , este demonstrată sepRrat pentru dife­
rite cazu ri .
Printre alte propoziţii trebuie remarcate, în mod specia l , ace­
lea care introdpc focarele elipsei şi hiperbolei şi studiază pro­
prietăţile lor. ln legătură cu focare le , este exami nată de aseme­
nea şi normala. Pentru parabolă , focarul nu este examinat şi nu
este introdusă nici noţiunea de directoare .
Ultimele propoziţii ale acestei cărţi sînt în legătură cu studiul
secţiunii conice ca loc geometric al puncte lor a le căror coordonate
ob lice faţă de trei sau patru drepte satisfa c anumite condiţii.
Î ncepînd cu cartea IV, Apoloniu a dedicat Secţiunile conice
regelui Attal I (241-197 î . e . n.) . Din conţinutul acest ei cărţi
mai interesant este faptul că aici este studiată problema număru-

178
lui punctelor de i ntersecţie ale secţiunii conice cu un cerc sau
cu o altă secţiune .conică, precum şi cazurile de tangenţă a două
secţiun i . Această problemă. era importantă pentru greci , deoarece
punctele de intersecţie erau necesare la rezolvarea unor probleme
ca aceea a duplicării cubul u i , pentru care propriu-zis au şi fost
studiate aceste curbe.
Cartea IV încheie oarecum partea mai eleme ntară a teor 1 e 1
secţiuni lor conice ; de aceea , este posibil, ca ea să fi fost mai răs­
pîndită decît celelalte şi de aceea s-a păstrat textul lor grecesc .
Cartea V se d isti nge printre toate celelalte , atît prin conţinut,
<:ît şi prin modul expuneri i , ea depăşind se nsibil timpul său .
ln această carte , Apoloniu examinează normale le, duse din dife­
rite puncte la sec ţiuni conice , ca drepte de lungi me maximă sau
minimă. Î n prefaţă , el remarcă că geometrii care s-au ocupat
pînă la el de problema distanţelor extremale făceau aceasta doar
în legătură cu diorisme pentru a lămuri condiţiile în care se rezol­
vă o problemă sau alta , şi o făceau foarte incomp let . Or, A poloniu
se ocupă de ea, ca de o problemă ,- care, după spuse le sale , „aparţine
lucrurilor de.mne să te ocupi de ele înseşi, numa i de dragul lor" .
La sfîrşitul acestei cărţi se examinează punctele din care se poate
duce întotdeauna normala la partea mai apropiată a curbei (cen­
tre le de curbură în înţe legerea noastră ) , variaţia poziţiei acestor
puncte , căreia îi corespunde evoluta secţiunii conice , şi construc­
ţia normalelor la c urbă din orice punct cu aj utorul i ntersecţiei
curbei cu o hi perbolă echi lateră .
. Î n cartea V I sînt examinate secţiunile congruente şi asemenea
a două conuri drepte asemenea . Aici se rezolvă probleme de con­
struc ţie a secţiuni i unui con dat , co ngruentă cu o secţiune dată,
precum şi de construcţie a unui con drept asemenea unui con dat
şi conţinînd secţiunea dată.
Cartea VII avea un rol pregătitor, după cum i ndică Apoloni u ,
pentru cartea V I I I , pierdut ă . A i c i s înt examinate coardele para­
lele cu dia metrele conj ugate şi se demonstrează cunoscutele „teo­
reme a le lui Apoloniu" asupra constanţei sumei pătratelor dia­
metrilor conjugaţi şi a ariei parale logra mului construit pe ele ,
ş i a lte le .
Datorită folosiri i algebrei geometrice , Apo loniu este nevoit
să exami neze de fiecare dată diferite cazuri particulare în parte.
Această metodă a contribu it ca expunerea să fie uneori greoaie :
în cele şapte cărţi se numără 387 de propoziţii . Cu toate acestea
trebuie să admirăm măiestria cu care a utorul a făcut faţă unui
număr atît de mare de probleme dific�le . După cum povesteşte
\

12* 179
Geminus , această lucrare i-a adus pe drept lui Apoloniu renumele
de mare matematician , însă a provocat totodată şi invidie. A
fost învinuit pe nedrept de îngîmfare , precum şi că (Heraclide,
biograful lui Arhimede) şi-ar fi însuşit lucrările nepublicate ale
lui Arhimede .
Metoda lui Apoloniu a anticipat metoda geometriei analitice .
La el nu existau coordonate , însă existau lini ile de coordonate
şi unghiul de coordonate ; liniile sale de coordonate au fost obli­
gatoriu îndreptate după două d irecţii conjugate ale secţiunii
conice, în timp ce în geometria analitică a lui Descartes , poziţia
acestor linii este arbi trară .

Alte opere ale lui Apoloniu. Alte lucrări ale lui Apoloniu sînt
cunoscute numai după denumiri le lor, citate de Pappus , în afară
de una singură : Despre secţionarea într-un raport, în două cărţi
păstrate în tra ducere arabă. O altă lucrare p ierdută , tot în două
volume , Despre secţionarea ariei rezolva o problemă analogă .
Lucrarea următoare, tot în două volume , Despre o secţionare deter­
minată, rezolva în toată generalitatea ei următoarea problemă .
S e d a u patru puncte A , B ,C, D situate p e o dreaptă . S e cere să
se găsească pe această dreaptă un punct P, astfel încît raportul
A P : CP : BP : DP să aibă o va loare dat ă . Î n lucrarea lui Apo­
loniu se stabilesc condiţiile în care problema are soluţie , precum
şi numărul acestor soluţii .
Conţinutul lucrării în două volume Despre tangente, Pappus
îl reproduce astfel : se dau trei obiecte , di ntre care fiecare poate
fi punct , dreaptă sau cerc ; se cere să se construiască un cerc care
să treacă prin fiecare di ntre punctele date (dacă sînt date puncte)
şi să fie tangent la drepte sau cercuri date . Aici sînt posibile zece
cazuri distincte dintre care două (se dau trei puncte sau trei drepte)
erau examinate în cartea IV a Elementelor lui Euclid. După cum
se vede din observaţiile lui Pappus , Apoloniu rezolva toate aceste
probleme fără a folosi secţiunile conice , cu aj utorul riglei şi al
co mpasului.
Lucrarea Locuri plane, în două cărţi, a fost consacrată clas ifi­
cării locuri lor geometrice şi studiului în primul rînd al „locuri lor
plane" - linia dreaptă şi cercul. După cum arată Pappus , Apo­
loniu a defi nit aici , se pare pentru prima dată , transformările
geometrice : omotetia şi inversiunea care transformă locuri le
plane în locuri plane [vezi 123 , p . 373] .
A lunecările " (două cărţ·i) reprezentau teoriile problemelor legate
de construcţia unui segment de lungime dată astfel, încît drea pta

180
pe care el se găseşte să treacă pri ntr-un punct dat şi capetele seg ­
mentului să se afle pe două linii date. După spusele lui Pappus ,
Apoloniu s-a mărginit la studiul doar a trei probleme ce se rezolvă
cu aj utorul compasului şi a ri glei şi sînt cele -mai uti le ca aplicaţie
în geometri e .
Deoarece Pappus , povestind despre cărţile pierdute , citează
o mulţime de leme referitoare la ele , unii matematicieni de mai
tîrz i u , printre care şi matematicianul Marino Ghetaldi din Du­
brovnik (1566-1626) , care se ocupa cu stud iul opere lor antice,
au încercat să restabi lească lucrările pierdute ale lui Apoloniu .
De la i deile lui Apoloniu au pornit Descartes şi Fermat atunci
cînd au construit geometria analitică. Acesta din urmă a fost
poreclit şi „Apollonius Gallicus" , adică Apo loni u gal (francez) .
Apolon iu este , de asemenea , autorul lucrării Comparaţia dodeca­
edrului cu icosaedrul. Marinos , elevul lui Proc ltis, comunica
că Apoloniu a scri,s , de asemenea , Tratatul general, în care se
pare erau examinate principiile genera le ale geometri e i , axi � ­
mele , definiţiile ş.a . m . d .
Dintre lucrările matematice negeometrice a le lui Apoloniu
sînt citate dou ă . Okitokion (litera l -Naşteri rapide) , operă în
care se calcula valoarea aproximativă a numărului 7t , cu o pre­
cizie care ar depăşi precizia lui Arhin;iede, deşi aproximaţia aces-
tuia din urmă 3 .!_ , era considerată mai potrivită pentru prac-
7
62 832
tică. Se cons i deră că Apoloniu
- a găsit valoarea (adică
20 OOO
--

3, 1416) . Probabil că el a propus tot aici un sistem de numărare

dup rl tetrade ( puteri ale miriadelor, adică 10 OOO) , analog siste­
mului lui Arhi mede . Sistemele lui Arhimede şi Apoloniu au fost
prototipuri ale si stemului nostru regulat de numărare la baza
căruia sînt puse „hectadele" , puteri le lui 108 .
. Î n sfîrşit, Apolon i u a mai scris lucrarea despre lraţionalită­
ţi le neordonate, care reprezenta probabil un fel de conti nuare a
cărţi i X a Elementelor lui Euclid .
. Apoloniu a scris de asemenea o lucrare a supra aplicaţ i i lor mate­
rn.aticii în optică : Despre oglinz i le incendiatoare .
Apoloniu a fost nu numa i un mare matemati c i a n , c i şi un re­
marcabil astronom al ti:r,npului s ă u .
Teodosiu. P e l a a n u l 1 5 0 î . e . n . a trăit matematicianul şi a stro­
nomul Teodosi u din Bitinia (în Asia M ică) care , în afară de două
lucrări de astronomie păstrate , a scris lucrarea Sferica, un îndrep-

181
tar pentru geometria suprafeţei sferice. După cum am văzut ,
această geometrie, dezvoltată de mult în legătură cu necesităţile
astronomiei , a atins un nivel înalt încă în ti mpuri le lui Euclid şi
chiar mai îna i nte. Ea era predată alături de geometrie, aritme­
tică · şi muzic ă , constituind quadriviul pitagoreicilor : despre ea
au scris A utol ikos şi Euc lid lucră1·i separa te . Un îndreptar
general însă sau un manual de geometrie sferică nu exista .
Euclid nu a inclus geometria sferică în Elementele sale , probabil
tocmai d i n ca uză că în timpul .său ea era considerată ca o parte
a astronomiei şi nu a geometriei , şi s- a mărginit doar la teorema
proporţiona li tă ţii dintre vo lumul sferei şi cubul diametrului ei
şi la poliedrele regulate înscrise în sferă . Sferica lui Teodosiu ,
formată din tre i cărţi , trebuia deci să umple acest gol exi stent .
Spre deosebire de Euclid care & defi nit sfera drept corpul obţi­
nut prin rotaţia se micercului în jurul bazei sale , Tcodosiu dcfi­
n�şte suprafaţa sferică ca aceea ale cărei puncte sînt egal depăr­
tate de u n punct dat, adică pri n a nalogie cu definiţia cercului
la Euc l i d , şi în general 'e xpunerea proprietăţi lor sferei se face
la el absolut a nalog cu cartea I I I a Elementelor ce expune proprie­
tăţile cerculu i .

Trăsăturile generale ale matematicii elenistice. Atrage atenţia

faptul că în perioada celei ma i înalte înfloriri a matematicii
teoretice din ţările elenistice , aplicaţiile ei în practică an . fost
relativ sărace . Aceasta se explică pri n faptul că înseşi ştiinţele
naturii a u fost slab dezvoltate şi , prin urmare , lipseau însăşi nece­
sitatea şi posibil itatea unei apli cări largi a matematicii. Ştiin­
ţele naturii se reduc propriu-zis doar la germeni ai astronomiei
şi mecanic i i . Fizica , ştiinţa care a devenit ulterior consumatorul
principa l al metodei matematice şi care , totodată , a dat cei mai
importanţi stimuli dezvoltării e i , în esenţă nu se născuse încă
atunci . Teoria secţiunilor conice , dezvoltată în toate amănunte le
şi subti lităţile e i , îşi găsea aplicaţie în special în matematica
însăşi (dar şi aici într-o parte relativ neînsemnată) , iar în afara
ei doar în hi drostatică (corpurile plutitoare la Arhimede) . Pînă
la începutul secolului al XVII-iea , astronomia se mulţumea �u
comhinatii le -miscărilor
' circulare s i , numai începînd cu marea
descoper i re a lui Joha n n Kepler , t � oria secţi unilor ,conice a căpă­
tat o largă aplica ţie în ştii nţele naturi i . Unii i storici ai matema­
tici i , de exemplu Zeuthen [12 , p. 51] , a dept al concepţiilor idea­
l i ste asupra lumii , „explică" n i velul scăzut al aplicaţiilor matema­
t ic i i la problemele practice prin fapt ul că „greci i nu posedau

182
capac itatea necesară pentru adevăratele calc ule" , precum şi prin
aceea că calcule le practice sînt de cele mai multe ori aproxima­
tive , în timp ce grecii ti ndeau în geometria lor către determinări
absolut exacte .. Or , atît grecii cit şi a lte popoare d i n ţările elenis­
tice , care au dezvoltat pe larg navigaţ.ia şi comerţu l , făceau faţă
minunat calcule lor practice .
Aplicatia ' i nsu ficientă a matematicii la stii nte le naturii si la
tehnică, ia maj oritatea matematicienilor di n a� ea perioad ă , se
explică, priQ urmare , nu prin particularitatea mistică a „spiritu­
lui el in" , care s-ar fi îndreptat doar spre i mperiul idei lor pure ,
ci prin i nsuficienta dezvoltare a ştiinţelor naturii şi tehnicii din
acea perioadă , care nu necesitau în starea lor de atunci mai mult
decît le oferea matematica . Î ntr-adevăr , de îndată ce în a strono­
mie au apărut noi necesităţi , matematica a trecut imediat la satis­
facerea lor , fără a se opri în faţa faptului că trebuia să-şi schimbe
întreaga ei orie ntare , să devieze de la problemele pur teoretice
spre problemele de calcul. Prin acelaşi fapt - absenţa (în afara
celor mai si mple necesităţi ale mecanicii terestre şi cereşti , şi
ale opticii geometrice) necesităţilor ştiinţelor naturii în genera li­
zări matematice largi se explică propriu-zis şi faptul că matematica
teoretică greacă, atingînd în lucrările lui Arhimede şi Apoloniu
un nivel atît de înalt , s-a oprit a i c i , că matematica a ntică a înce­
tat să se mai dezvolte în această directie . Nefi i n d stimulată sub
forma unor cerinţe exterioare , ea nu a � a i dezvoltat acele metode
noi şi puternice care , în esenţă , existau dej a într-însa : metodele
calculului diferenţial şi integral şi ale geometriei analitice de mai
tîrziu ; s-a mărgi nit doar la comple tări ale si stemul ui ; aparent
desăvîrşit în genera l . Alături de această cauză pri ncipală a coti­
turii atît de specifice în dezvoltarea matematicii antice , a acţi onat
şi o altă cauză inerentă însăşi matematicii antice şi reprezentînd
un efect al cauzei princ ipa le . Metoda a lgebrei geometrice , consi­
derînd doar segmente , arii şi vo lume , era prin s i ne însăşi mărgi­
nită, nu dădea posibilitatea genera lizări lor la mărimi arb itrare
sau, în orice caz , îngreuia puternic astfel de genera lizări , îngusta
domeniul de aplicaţie a ecuaţiilor la ecuaţii pătratice , cubice
şi bipătratice, ce se reduceau la pri mele . Şi chiar atunci cînd , mai
tîrz i u , Diofant a început să introducă simboluri ce simplificau
scrierea operaţiilor, aceste si mboluri se refereau iarăşi dcar la
·

mărimile a lgebrei geometrice .

Dacă însă matematica ţărilor eline s-a oprit în dezvoltarea sa
la nivelul pînă la care s-a ridicat pe la anul 200 î . e . n . , ar fi lotuşi
greşit să consi deră m , aşa cum cel puţin considerau pînă în ulti-

183
mul t i mp majoritatea istoricilor matematicii d in Occident , că
din acest timp ar fi început perioada de decadenţă a mate mat icii
antice pentru care apariţia unor savanţi atît de mari ca Heron
din Ale xandria şi Diofant ar fi o strălucită e xcepţie . Există
părerea că dezvoltarea descendentă a matematicii a fost doar o
parte inseparabilă a decadenţei generale econo mice , po lit ice şi
culturale a ţărilor elenistice. Asemenea afirmaţii p leacă de la
subaprecierea matematicii practice şi, în general, a cunoştinţelor
aplicative de către diferiţi reprezentanţi ai inte lectualităţii bur­
gheze . Se înţelege că pînă la urmă , descompunerea progresivă a
sistemului sclavagist al ţări lor elenistice a d us şi la degenerarea
matematic i i . După cum am văzut însă , aceste două procese nu
s-au petrecut de loc simultan . Matematica antică nu numai că
nu a început să degenereze, c i , dimpotrivă , a atins cea mai înaltă
înflorire atunci cînd începuse de mult şi continua perioada deca­
denţei politice a ţărilor elenistice . Abia , o dată cu secolul al 1 1 1 -
lea e .n . , mate matica începe să decadă şi ea.
Î n modul acesta , schimbările ce s-au petrecut în orientarea
matematic i i antice , de la cea pur teoretică la cea aplicativă şi
calculatorie , nu pot fi consi derate drept un s imptom al decaden­
ţei sale ; această schimbare nu a fost provocată de descompunerea
societăţii antice , ea decurgea d i n particularităţile matematicii
antice însăşi - a le căre i metode s-au epuizat în ese nţă pe s ine
--'-- şi din starea şti inţelor naturii , care nu puneau în faţa matema­
ticii problemele unor noi genera lizări largi , c i , aflîndu-se în peri­
oada acumul ării iniţiale şi a sistematizări i observaţiilor , cerea-u
ca ea să se a dapteze la problemele de ca lcu l . /

Nu se poate să nu remarcăm cu prilejul acesta că faptul istoric

dat infirmă în mod convingător născocirea răspîndită a idea liş­
tilor că matematica ar dicta ştiinţelor naturii, ar fi forţa motoare
principală a dezvo I tării lor, în t i mp ce lucrurile stau e xact invers :
oricît de mare ar fi i mportanţa matematicii pentru ştiinţele natu­
rii şi oricare ar fi independenţa relativă a matemat icii în dezvol­
tarea sa, cu toate acestea, în general şi în ansamblu , dezvoltarea
matematicii este supusă dezvo ltării ştiinţelor naturii şi tehnicii .

•
 C A P I T O L U L V

t;MATEMATICA ÎN ŢĂRILE IMPERIULUI ROMAN

Matematica la romani. Cunoşt inţele matematice au apărut şi

s-au dezvoltat în Roma antică pe baza dezvoltăr ii tehnicii şi a
ştii nţelor naturii atît ale romanilor înşişi , cît şi ale altor popoare
care populau Peninsula Apenină ş i , în primul rîn d , ale etruscilor,
precum şi datorită asimilării rea lizărilor a ltor popoare din bazi­
nul mediteranea n, în special ale matematicii greceşti .
Co mpararea semnelor numerice a le etrusc i lor şi ale romani lor
antici arată o asemă nare aprec iab i l ă . Etruscii scriau :
5 =/\ sau V; iO = X sau +, JO = t s au + ; 100= @; fOOO= ti ,
iar romanu :
5 = V; IO =X ; 50 = 1.P Jau 1- , sau t , sau ...L , .sau L ; 100 = 8 ; IOOOs (JJ
Semnele numerice ale etruscilor erau litere , însă nu s-a stabilit
definitrv dacă e le reprezentau li terele i niţiale a le numeralelor
sau pur şi simplu litere ale alfabetului în ordi nea lor succes ivă .
Pe la anul 500 î .e . n . , romanii au făcut cunoştinţă cu procedeul
a lfabetic grecesc de notaţie a numerelor, însă nu l-au adoptat .
Cifrele romane I , V , X , L , C , M au apărut posibil şi astfe l : iniţial
existau doar cifrele I, X, C, M, fiecare fiind formată din cea pre­
cedentă prin a dăugarea unei liniuţe care tăia semnul şi însemna
înzecirea (decussatio înseamnă şi înzecirea şi tăierea unei litere) ;
semnele V şi L au apărut mai tîrz i u , reprezentînd j umătăţi ale
semnelor X şi C . Forma definitivă a semnelor C şi M s-a adaptat
la literele iniţiale ale de numirilor latine a lui 100 centum şi 1 OOO
mille . Şi mai tîrziu au apărut semnele intermediare D pentru
500 ş i q pentru 6, dintre care ultimul a ieşit repede din uz:
Asemănarea d intre notaţia etruscă şi cea romană veche a nume­
relor nu se limitează numai la forma semnelor , ci s_e extinde şi
asupra principiului însuşi de formare a numerelor compuse din

185
 /

cele de bază . Acesta este principiul scăderi i . Romanii scriau

4 = I V , 8 = I I X , 9 = I X , 40 = XL, 90 = XC , 400 = C D
la fe l ca şi etrusc i i , cu si ngura deoseb ire că aceştia din urmă ,
deoarece sensul întregii scrieri era invers dccît la roma n i , puneau
s�emnul de scăzut nu în stînga , ci în dreapta semnului principa l .
ln afară d e aceasta , etruscii fo loseau scăderea mai d e s decît roma-
nii . Ei scria u , de exemplu, astfel : .fJ'= fl ll şi c hiar cu dubli'I
scădere 38 =50 - f0 - 2 = 'f'Xl l . Trebuie de asemenea observat
că atît etrusc i i , cit şi romanii aplicau principiul scăderii numai
în scrierea numerelor, nu însă în limbă , cu excepţia numeralelor
în care 1 sau 2 se scad d i n 20, 30 şi aşa ma i departe pînă la
100, de exemplu 18 = duodeviginti (doi d i n douăzeci) sau
99 = undecentum (unu d i n o sută) . -
Treptat , notaţ iile s-au stabilizat ; unele , de exemplu I I X, au
fost aba ndo nate . Pentru notaţia numerelor mai mari decît 1 OOO
se puneau deasupra semneior numerice diferite semne ; o bară
orizontală însemna o amplificare de o mie de ori , de exemplu
XXX = 30 OOO .
Pentru fracţi i exi sta la romani sistemu l de notaţie cu baza 12,
. . 1 11 . .
f 1ecarf' fract' ie d e I a - I a - av •1 n d semnu I sau ş1 d enum irea sa .
-

12 12
Astfe l , romanii spuneau şi scriau de exemplu nu � ci „o dată
şi j umătate douăsprezecimi" . Originea acestui si stem este necu­
noscută .
Procesul de numărare se efectua la roman i în trei feluri d ife­
rite . Cel mai vechi a fost număratul pe degete , începînd cu mina
stingă şi trecînd la cea dreaptă , fiecărui deget atribuindu- i-se
valoarea după poziţia sa . Pliniu povesteşte că încă regele legen­
dar Numa Pompiliu (sfîrşitul secolului al V I I I-lea - începutul
secolului al VI I-iea î . e . n . ) a ord onat să se ridice statuia lui Janus,
zeul cel cu dou ă feţe , a le cărui degete reprezentau numărul 355 ,
cons iderat atunci egal c u numărul zilelor dintr·un an .
Al doilea procedeu de care se serveau romanii a fost nu măratul
pe abac ( fi g. 37 ) , de cele ma i multe ori o scîndură acoperită cu
praf sau cu nisip pe care se apl icau trăsătUTi , împărţind-o în co loa­
nt şi se pu neau pietrice l e , calculi , de unde , după cum am remarcat,
a şi prove nit cu vîntul „calcul" . Existau însă şi abace mai per­
fecţionate cu canal icule metalice în care se găseau beţ işoare mobile

1 86
prevăzute cu un cap . Canaliculele , rectilinii ş i paralele , erau în
număr de 8 lungi şi 11 scurte ; beţişoarele erau în număr de 5
într-unul din canaliculele lungi , iar în celelalte cite 4, iar în cele
scurte cite unul , în afară de unul în care existau dou ă . Cana licu­
lele scurte se aflau deasupra celor lungi , fiind oarecum o conti­
nuare a acestora ; în interval erau gravate notaţiile . Abacu l ,
prevăzut c u un suport , s e punea vertical
în faţa celui care nu măra . Cana liculul
scurt , aflat deasupra ultimului canali- e
cui lung din dreapta , a fost prevăzut cu
1 1111 1 1111
un semn şi însemna unciile, 12 uncii al- r r i i i r r r r ·r
cătuiau un as - măsura greutăţilor de
aur şi a ban i lor ; asse lor le erau rezer-
vate cana liculele lungi prevăzute de la M C XMC X I
stînga la dreapta cu semnele I , X , C şi
aşa mai departe pînă la un mi lion . Trei
canalicule scurte d i n dreapta erau pentru �\
� uncie : sem uncie; :uncie : siciliqus şi �

I
.!.. unci e : due lla. Număratul pe abac
3
se făcea prin deplasarea pietrice lelor sau
a beţişoarelor ş i nu prezenta dificultăţi
pe ntru adunare şi scădere . Pentru înmul­ .
ţire şi împărţire , rezultatele intermediare
trebuiau notate separat . Trebuia folosită
Fig. 37
tabla înmulţirii ori cunoscută pe de
rost ori avută întot deauna la înde-
mma. S-a păstrat în literatură descrierea sunetelor ce
ajungeau dintr-o şcoală ro mană pînă la urech i le trecătorilor,
provenite de la elevii care învăţau tabla înmulţirii şi scandau cu
glas tare bis bina quatuor (doi X doi = patru) , sub şuieratul nuie­
le lor şi printre vaietele celor pedepsiţi , ceea ce co nstituie o măr­
turie a faptulu i că socotitul ora l era în Roma ant ică larg răspîn­
d i t . Pentru a uşura operaţiile cu numere mari şi cu fracţi i , e xis­
tau tabele de calcul ce s-au păstrat de-a lungul întregului ev
mediu. Observăm de asemenea c ă , drepţ rămăşiţă a ti mpurilor
foarte îndepărtate cînd nu mărul 600 era cons i derat limita nume·
relor, cuvîntul latin sexcenti era folosit în semnificaţia de „infi­
nit multe" .
Alături de socotit , u n a lt izvor al cunoşti nţe lor matematice
la romani îl constituia măsurarea pămînturi lor : agrimensura

187
practică . După cum comunică Marcus Terentius Varro în lucrarea
sa Despre agricultură (50 sau 80 î . e . n . ) , romanii şi-au apropriat
priceperea de a măsura parcele de teren de la etrusci . Hotărni­
cirile se făceau la fundarea oraşelo;r şi a lagărelor, la construirea
caselor, palatelor sau templelor, a căror de numire însăşi templum
provine de la temnein-ul grecesc - „a tă ia" (pămînt) . La fundarea
oraşulu i , a unei co nstrucţii sa u a unei porţiuni de cîmp , dreptun­
ghi u l aflat la bază era orientat obligatoriu în direcţi ile ţărilor
.
lum i i , dar cel mai adesea în direcţia răsăritului Soarelui în ziua
cînd se făcea fundarea . Augurul trasa mai întîi aceste drepte
numite decimanus şi cardo folosind pentru aceasta trei metode
diferite , de scrise de agrimensorul Hyginus pe la anul 100 e . n . ,
c u ajutoru l aparatelor cardo , groma ş i scioterum.
Romanii fo loseau , de asemenea , o tijă de măsurat ; porţiunile
de teren aveau iniţial forma u nor pătrate iar apoi a unor dreptun­
ghiuri cu raportul laturi lor 2 : 1 . Cu aj utorul aparatelor lor simple ,
ei rezolva u şi o problemă ca măsurarea lăţimii unui rîu fără a
trece pe celălalt ma l . E i nu foloseau însă pentru aceasta proporţio­
nalitatea triunghiurilor aseme nea , ci reprezentau triungh iurile
necesare în mărime naturală d irect pe pămînt şi apoi le măsurau
cu metoda pe care o fo loseau i n d i e n i i din America de nord pînă
la colonizarea european ă .
Mo numentele puţin numeroase c e a u ajuns pînă la n o i n u ne
permit să urmărim succesiv dezvoltarea matemat icii la romani,
aşa cum s-a putut face relativ la matematica greacă antică şi ele­
�
nistic ă . In literatură nu a fost semna lată nici o descoperire mate­
matică mai importantă a romanilor, nici un matematician remar­
cabil. Problema de ce roman i i , spre deoseb ire de greci, nu au
lăsat după ei în domeniul matematicii, ca şi în domeniul ştiin­
ţelor naturi i , lucrări teoretice de sine stătătoare cu o i mportanţă
cît de cît însemnată nu poate fi rezolvată des i gur prin referire la
fai mosul „spirit naţional" . După cum remarca încă C icero , romanii
şi-au co nce ntrat atenţia asupra cunoştinţelor aplicative . E xpli­
caţia ştiinţifică co ncretă a acestei probleme pe baza cercetării
particularităţilor social-economice ale societăţii romane este
î�că o chest iune a viitorului . Incontestabil că tehnica mil itară a
romanilor; hidrotehnica lor , construcţi i le şi agrimensura ,
precum şi geo grafia ce s-a dezvo ltat în legătură cu cuceririle
necesitau multe cunoştinţe matematice . Î nsă una d in ca uze le in­
co ntestabile ale faptului că Roma nu a devenit capitala şti inţei
d i n timpul său a fost aceea că o astfel de capitală a şt iinţei în

188
I mperiul Roman exista . Aceasta a fost Alexa ndria moştenită de
Roma din perioada elenismului.

Alexandria în epoca romană. Creîndu-şi i mperiul lor, ce cu­

prindea întregul bazin mediteranean, romanii au cucerit şi prin­
cipalele ţări elenistice, inclusiv Grecia şi ţările Ptolemeilor şi a
Seleucizi lor . Cucerirea Egiptului pto leme ic a fost desăvîrşită de
ro mani în anul 30 î.e . n . Alexandria şi-a păstrat în timpul roma­
nilor poziţia sa de centru şt i i nţific, devenind centrul şt iinţei
pe ntru întregul I mperiu Roma n . S-a păstrat în epoca romană
şi limba greacă ca limbă ştiinţifică internaţiona lă ; limba latină
a devenit limbă i nternaţională pe ntru şti i nţă mult mai tîrziu,
după ce ea deve nise limba religiei cato lice .
Caracterul matematicii d i n A lexandria în epoca romană diferă
însă net de matematica perioadei elenistice . Cauza principală a
schimbării caracterului matematicii a fost însuşirea largă în Ale­
xandria a tradiţiilor matemat icien ilor şi astronom i lor d i n Babi­
lo n . Pro cesul de însuşire a acestor tradiţii a început încă îna intea
cuceririi roma ne , însă legăturile di ntre Egipt şi Me sopotamia ,
care s-au intens ificat în timpul războaielor romane, au accelerat
sensibil acest proces . Drept rezultat al asimilări i tradiţi ilor babi­
loniene, domeniul matematicii cu aplicaţii practice s-a lărgit, în
special pe seama aplicaţi i lor în a stronomie ; pe pri mul loc începe
să apară matematica calculatorie , în particular apare trigono­
metria , necesară astronomie i . Aceasta a dat motiv u nor istorici
burghez i , care gîndesc metafizic şi consideră matematica numai
ca o ştiinţă abstractă , să vorbească despre „decadenţa" matematicii
din această perioadă . Aceste co ncepţii idealiste larg răspîndite
au fost recent supuse unei critici j uste de către Neugebauer [71 ] .

Biparh. Vom începe studiul matematicii alexandrine din epoca

romană cu învăţaţii alexandrini din perioada premergătoare
cuceririi romane, la care se ma i simte încă influenţa astronomilor
babilonieni . Unul d intre primi i savanţi de acest fe l a fost marele
astronom al antichităţii Hiparh, originar din Niceea (în B it inia) .
Deşi datele naşterii şi morţii lui Hiparh sînt necunoscute , nu în­
cape îndoială că activitat�a lui s-a desfăşurat în a doua jumătate
a secolului al I i-lea î.e . n . Ca astronom, Hiparh şi-a cucerit faima
prin descoperirea precesiei (precesia echinoxilor) , prin ca lculul
extrem de e xact al lungimii anului solar şi a! duratei medii a
lunii lunare , a l înclinării eclipticii şi a ltele . ln aceste cercetări
el s-a bazat pe cunoştinţele babilonieni lor ; rezultatele obţinute

189
 �
de el coincid cu datele tablelor cuneiforme din acel timp . ' El a
perfecţio nat calculele lui Aristarh cu privire la volumul şi dis­
tanţa Soarelui şi a Luni i . Pentru explicarea mişcărilor aparente
ale Soarelui , Lunii şi ale planetelor, Hiparh s-a fo losit , la fel ca
şi Apoloniu, de ipotezele epiciclurilor şi ale cercurilor excentrice .
Lui Hiparh i se atribuie (în legătură cu lucrările sale de astro no­
mie) descoperirea proiecţiei stereo grafice a sferei pe un pla n . E l
a alcătuit catalogul a circa o mie de stele . Lui î i aparţine , de
asemenea , perfecţionarea instrumentelor astronomice . Hiparh a
aplicat cunoşti nţele de astronomie la geografic, a intro dus noţi­
unile de latitudine şi longitud i ne geografică şi le-a determi nat pe
aces tea din urmă cu ajutoru l observaţ iilor asupra eclipselor de
Lună . El a scr i s , de aseme nea , l ucrarea Despre corpurile antrenate
în jos de greutatea lor, aplicînd învăţătura lui Aristotel corpurilor
ceresti .
D � şi lucrări le lui Hiparh , afară de una si ngură , n u au aj uns pînă
la no i , Ptolemeu le expune totuşi suficient de amănunţit, pri ntre
care şi cea despre coardele cercului , i mportantă pentru matematică .
Hiparh împărţea cercul în 360 de grade iar diametrul său în 120
de părt, i , consi derînd _.!._ din diametru ca unitate cu aJ0Utorul că-
1 20
rora el exprima lungimile coardelor. Părţile cercului şi diametrului
se numeau moire ; 30 de mo ire a lcătuiau o „constelaţie" , astfel
încît într-un cerc erau 12 co nstelaţi i , la fel ca în cercul Zodiacului.
Fiecare moiră , atît a cercului cit şi a diametrulu i , era împărţită
în 60 de lep te primare , fiecare leptă primară era împărţită în 60
de lepte secundare şi aşa ma i departe . Mai tîrziu, fracţiile sexage­
simale au început să fie fo los ite în Alexandria nu numai în astro­
nomie şi pe ntru împărţirea cerculu i , ci şi pentru calcule oarecare .
Cifrele sexagesimale de la 1 la 59 erau notate cu ajutorul numera­
ţiei alfabetice . Ordine le care lipseau erau notate fie printr-un loc
liber între cifre , fie printr-un cerculeţ ; după părerea ur.or savanţi,
cerculeţul reprezintă prima literă a cuvîntului grecesc ouSdv
( udein - nici unu l ) , după părerea altora , cerculeţu l înse mna pse­
phos -- o pietricică rotundă cu gaură care înlocuia zeroul în so­
cotitul pe abac (va loarea numerică a litere i o era egală cu
70, astfel încît această literă nu putea . fi luată ca una din cifrele
semnificat ive a le sistemului sexagesi mal) . Adunarea şi scăderea
fracţiilor sexages imale se făceau la fel cum se fac aceste operaţii
_
cu fracţiile zecimale. lnmulţirea fracţi i lor se făcea în două fe­
luri : fie ca pe ntru numere întreg i , fie mai întîi fiecare factor era
transformat în fracţie ordi nară de acelaşi fel, iar apoi , aşa ca şi

190
no i , se înmulţeau numărătorul cu numărătorul şi num itorul cu
numitoru l . Î n înmulţirea fracţ i i lor sexagesima le , o oarecare difi­
cultate o prezenta determina rea ordinului rezultatulu i . Pentr u
aceasta se folosea regula adun ări i ordinelor factori lor scrise dea­
supra cifrelor. Î n această regu lă era conţinută , în germene, i deea
logar itmilor. Analog cu înmul ţi rea se făcea şi împărţirea fracţi­
i lor şi a n ume re lor mixte .
Stabilind re laţiile numerice d i ntre unghiuri şi coarde, adică
exprimîndu-ne în l i mbaju l modern , găsind unele propoziţ ii a le
trigo nometriei sferice , Hiparh a reuşit să rezolve problema deter­
minării t impului de răsărit şi apus al stelelor, pentru d iferite
latitudini. Î n ceea ce priveşte tabe lele lu i Hiparh , nu există un
număr suficient de date pentru a stabili cit difereau ele de tabelele
lu i Ptolemeu.
Despre Hiparh se spune , de asemenea , că el se ocupa de teoria
cornbinaţiilor, de rezolvarea probleme i număru lui co ncluziilor
posib ile din zece axiome sau pro poziţi i .

Posidoniu. D i ntre co ntempo ra nii lui Hiparh s e citează Apolo­

dor, care s-a ocupat de logist ică , adică de aritmeticu practică .
Î n aceeaşi perioadă de timp a tră it şi Posi doniu (aproximat i"·
135-51 î . e .n . ) , adept al filozofiei sto ice , învăţător al lui Cicero ,
de origine din Apam eia , care a profesat în insula Rod os. Posido­
niu se ocupa de măs 1.;1rarea mărimii Pămîntului , precum şi a
diametrului Soarelui . ln dome niul geometrie i Posidoniu se i nte­
resează <!e problemele legate d e fundamentele ei şi a scris o lucrare
pentru a infirma concepţiile e picureicului Zenon d i n Sidon , care
a criticat E lementele lui Euclid pe ntru mot ivul că teoremele
nu pot fi în fapt deduse numa i din axiomele , postulatele şi defi­
niţi ile date în Elemente şi că , pe ntru aceasta , trebuie să se facă
d e fiecare dată o mulţime de i poteze ce nu s'înt incluse în princi­
piile de bază . Problemele de fundamentare lo gică a geometriei ,
în special teoria paralelelor lui Euclid , au început să i ntereseze
tot mai mult pe matematicien ii d i n ace l t imp .
După mărturia lui Proclus, Posidoniu pleca de la definiţia
liniilor parale le ca drepte echi distante . E l le defineşte astfe l :
„Se numesc paralele dreptele care , aflîndu-se într-un plan, nu
se apropie şi nu se depărtează una de ceala ltă , astfel incit toate
perpendicularele , duse d i n punctele uneia d intre ele pe ceala ltă ,
sînt egale între ele" [ 78 , p . 176 ] . Dar însăşi presup1rnerea că locul
geometric a l punctelor egal d epărtate de o dreaptă const ituie o
dreaptă este echivalent cu postulatul V .

191
 Geminus. Î n a doua j umătate a secolului I î.e . n . , a trăit Ge­
minus din Rodos , elev al lui Posido niu : lucrările lui Geminus
ce nu au ajuns pînă la no i , citate de Proclus , Pappus şi Eutokios,
conţineau multe indicaţii ce au servit la elucidarea diferitelor
probleme ale istoriei matematicii greceşt i . După spusele lui Euto­
kios, Gemi nus a fost autorul a „şase cărţi despre teoriile matema­
tice" . Acestea erau un fel de enciclopedie a şti inţelor matematice
ce conţi neau aritmetica , geometria , mecanica , astronomia , optica ,
geodezia , canonica (armonia muzica lă) , logistica . Aici existau
vaste comentarii la Elementele lui Euc lid. D i n fragmentele
păstrate , în limba greacă sau în traducere arab ă , se vede că aceas­
tă lucrare a fost co nsacrată cercetării principiilor logice pe care se
construia mate matica şi apărării lor împotriva criticii epicureie-
nilor şi a scepticilor .
·

Respingînd pe filozofii care negau necesitatea ş i posibilitatea

fundări i logice a geometrie i , Geminus a criticat totodată şi pe
Apoloniu, pentru faptul că acesta a încercat să demonstreze axio­
mele , şi pe Euclid pentru faptul că aceasta a luat drept axiome ,
ceea ce în realitate trebuie demo nstrat , şi anume postulatul IV
asupra egalităţii tuturor unghiuri lor drepte şi postulatul V asupra
paralele lor. Cu privire la acesta din urmă Geminus a observat că
la Euclid exi stă o demo nstraţie a· teoremei reciproce (cartea I , .
propoziţia 17) . Geminus , la fel ca şi Posidoniu, dă definiţia drep­
telor paralele ca egal depărtate între ele . Plecînd de la această
defi niţie , el deduce ma i întîi toate propoziţi ile lui Euclid asu­
pra para lele}or , iar apoi „demonstrează" postulatul V [78, pp .
176-177] . l n afară de aceasta , el admite fără demonstraţie pro.­
poz iţia că într-un plan di ntr-un punct dat se poate duce numai
o si ngură dreaptă parale lă cu o dreaptă dată , care de asemenea
se demo nstrează cu aj utorul postulatului V .
Geminus a fost autorul unei mari lucrări de astro nomie Meteo­
rologica. Î n afară de aceasta , lui Geminus i se atribuie lucrarea
de astronomie Introducere ( Isagoge) , ce poate fi consi derată ca
un manua l sau un îndreptar.

�nelau. Către sfîrşitul secolului I e . n . , a trăit Menelau din

Alexandri a , autor al lucrării Sferica. Despre alte două lucrări de
geometrie ale lui Me nela u , Elemente de geometrie şi Cartea despre
triunghiuri , se ştie din izvoare arabe .
Se presupune că în pri ma d i ntre ele, printre altele era rezol ­
vată problema duplicări i cubului cu aj utorul une i curbe pe care
Menelau a numit-o „paradoxală" şi despre care Tannery a presupus

192
că era o curbă ce se ob ţine prin i ntersecţia sferei c u un con cir·
cular drept, al cărui diame tru este egal cu raza . sferei şi a cărui
generat oare trece prin centrul sfere i . Această curbă , caz part icu­
lar al hipope dei lu i Eudoxus , este cunoscută sub denumirea de
curbă a lui Viviani (1622-1703) ; pro iecţia ci pe planu l tangent
reprezintă lemniscata lui Bernoulli .
Lucrarea în trei vo lume a lui Menelau Sferica ce s-a păstrat
în traducere arabă , conţine pentru prima dată în istorie noţiunea
de triunghi sferic [124] .
Cartea I este consacrată propoziţiilor fundamentale cu privire
la triunghiurile sferice , a naloge propoziţii lor . din Elementele
lui · Eucl i d , referitoare la triunghiurile plane . I n cazul în care
la Euclid se întîlnesc propoziţ i i ce nu au un a nalog deplin în
geometria sferică , l\1e nelau le înlocuieşte prin propoziţii corespun·
zătoare . Astfel, de e xemplu, el demonstrează că suma unghiurilor
interne ale u nui triunghi sferic este mai mare decît două unghiuri
drepte .
Cartea I I d i n Sferica lui Menelau are acelaşi conţi nut ca şi
cartea III a luc rării lui Teo dosiu cu aceeaşi de numire , însă de mon·
straţiile sînt date a ici mult mai pe scurt şi mai clar .
Numa i cartea I I I conţine propriu-zis trigonometria . Desigur
că Menelau aic i , ca , în genera l , toţi mate maticienii d i n antichi­
tate, nu foloseşte nicăieri noţ iunea de sinus , la fe l ca şi noţiunile
altor funcţ ii trigo nometrice : rolul pe care în trigono metria
noastră îl j oacă l i niile sinusulu i , la Menelau îl joacă co ardele
(chd) ; linia si nusurilor unghiului IX poate fi privită ca j umătate a
coardei subîntinse de unghiul 21X , ad ică
A
(fi g . 38) :
. AM AA'
Sin IX = -- = -- •

AO 2AO
Î n cartea I I I se demonstrează re numita
teoremă a lui Menelau, care a căpătat
mai tîrziu denumirea de teorema seca n· O M
telor sau re gula celor 6 mări m i . Î n a-
ceastă teoremă este studiată figura for­
mată în plan sau pe sferă de 4 drepte ,
respect iv arce de cercuri mari , d intre care
fiecare intersectează pe celelalte în tre i Fig. 38
puncte . Această figură care era denu-
mită în evul mediu „fi gura secante lor" , se numeşte astăz i
„patrulater co mplet" . Pentru cazul plan , teorema lui Menelau
(fig. 39) pe care matemat icienii d i n antichitate o formulau în

13 - Istoria matematicii in antichi tate 193

termen i i teoriei despre rapoarte compu�e, poate fi scrisă astfel :
r:E CF BD
= F D 0 A-B r, t)
AE ;

pentru cazul sfe1· ic în egalitatea (I) trebuie înlocui te se gmentele

prin coarde le laturilor dublate sau în notaţii le actu alP prin sinu­
sur i h� la turi lor :
s i n CE s i n CF s i n JJ/)
(2 )
sin AE s i n FD sin A B

Pa t r ul a t c ru l co mp l e L poate fi cons id era L �1 ca figura formată tic

A
A

8
Fig . 39
.

un ul d i n t re �e le patru triunghiuri A C IJ , A BE, ECF �i D BF

.

_ intersecţia secantei_ corespunzătoare cu drepte le BFR, CFD ,

prm
BDA şi CEA . De aceea teorema lui '.\tenelau poate fi scrisă în
patru variante , d i ntre care în Sferica s înt indicate prima şi a
treia (a doua este sime trică fa ţă de pri ma, a patra faţă de a tre­
ia) : varia nta a tre ia are forma:
sin AC sin CD s i u BF
(2 ' )
sin A E s i n DF s i n Bl�

Cazul p la n a l teoremei lui '.\l enela u era probabil cunoscut încă lu i

Eucl id .
'.\lenelau folosea , ca genera l cunoscută, teorema asupra rapor­
tului anarmonic a patru cercuri mari ce trec printr-un punct comun .
Prin urmare, aceastr1 teoremă era c u noscută încă înainte de Mc­
nelau .

Nicomah. Pe la anul 1 00 e . n . , neopitagoreicul :\" i comah din

Gerasa, în Palestina, a scris Introducere î.n aritmet idi [1 2 �] ,
c a re trebuie considera tă nu atît lucrare �tiinţifică , cit o introdu-

194
cere de populari.z are în în\lăţătura pita gore ică asupra numerelor.
Ca n ivel al e xpuneri i, oo este mult în urmă faţă de Eucli d . Nico­
mah nu dă demonstraţi i adevăra te , ci numa i ilustrează propoziţii le
pri n e xemple co ncrete . D i n conţinutul aceste i lucrări , în afară de
clasificarea n umerelor şi a rapoarte lor di ntre ele, i nclusiv nume­
rele pol i gona le , piramida le şi a lte numere fi gurative , ne ma i
suscită âtenţie fa ptul că Nicoma h , fără a da formula de sumare
a cuburilor numerelor, me nţionează totuşi că în şirul de numere

i mpare 1 , 3, 5, 7 , 9, 11 . . . sînt cuburi 1,3 + 5= 23, 7+ 9 +

+ 11 = 33, . . •

Claudiu Ptolemeu. Henumitul astronom , geograf ş i optician

grec, Claudiu Ptolemeu care a efectuat între anii 1 2 7 şi 151 în
Alexa ndria observaţi ile sa le şi a murit pe la anul 168, a scris
Culegere de matematici în XIII cărţi care a căpătat ma i tîrz i u denu­
mirea ara bizată A lmagest (de la denumirea greacă „Mi; y (cr-rYj
cru V't"OC�ts" (Marea compoziţie) [ 126]. Această lucrare rep·r e­
zi ntă o stră luc ită e xpunere a tuturor cunoşti nţelor de astronomie
din a cele t i mp uri . Aici, î n particula:r:, este expus a mănunţit
sistemul geoce ntric al lui Ptolemeu . In A lmagest este e xpusă
si stematic trigonometria coardelor.
Trigonometria lui Ptolemeu. Cartea I din A lmages t î ncepe
cu o e xpunere succintă a propoz iţiilor tri gonometriei p la ne şi
sferice , necesare p � ntru alcătuirea tabelei coa rde lor (si nusurilor)
şi folosirea e i . Ptolcmeu împarte cercul în 360 de părţi , iar dia ­
metrul său în 120 de părţi ega le (p) şi expri mă fra cţiuni ale
acestora în sistemul sexagesima l . Astfel, coarda 60° = 60P ,
chd 90° =V2--:{fo2 = V7 200 =8/iP55'23 ",
chd 120° = V3 : 60 2 = Vî o soo = 1 03P55 '23 ",
chd 36° = 37Pfi'55 ", coarda 72° = 70P32 '3 " *
Coardele de 72° ş i 36° P tolemeu le-a obţ inut cu aj utorul „secţiunii
de a ur" ca laturi a l e penta gonului şi decagonului regulat î nscrise
î n cerc; extra gerea rădăci ni lor pătrate se făcea, aşa cum se vede
d i n comentari i le lui Teon Alexandrinul, prin metoda încercări lor
succesive bazate pe formula (a + .-r ) 2 = a2 + 2ax + x2 •

• Aici fulusim notaţiile : 1P =

1
- ]
u 1ame tru, 1
• I
=
( 1 )p
- ; 1H =
1 1 'I
- ;
200 60 60
chrl înseamnă coard a .

1 3* 195
 D i n aceste valori , Ptolemeu obţi ne mai departe pe cele urmă­
toare în haza propoziţiei (chd oc)2 + (chd 180° - oc)2 (di ame­ =

trul)2, căre ia îi corespunde formula s i n2 « + cos2 oc 1 ; a s tfel , =

din chd 72° se obţine chd 108° , d i n chd 36° se obţ i ne e h d 144° şi
aşa ma i departe . .
Pe ntru a găsi chd (ix - �) atunci cînd sînt c unoscute chd ix
ş1 chd � . Ptol_rmeu demonstrează mai întîi teorema ce- i poartă
numele (fi g. 40) : dacă A BCD este un pa­
tru later· înscris în cerc , atunci
AC · BD = A B · DC + A D · BC .
Teorema lui Ptolemeu se demonstrează în
fe l u l urm�tor: ducem BE pînă la i ntersecţia
cu AC astfel încît unghi urile A BE şi D BC
să fie e gale . Din asemănarea tri unghiuri lor
A BE şi DB(;, precum şi A BD şi _BCE re­
c zultă ega li tatea scrisă mai sus . J n cazul
Fig. 40 particular î n care A D este dia metrul cer­
culu i , se obţine o e ga l itate pe nt ru coarde
ech ivalentă cu formula trigonometri că:
s i n ( ix ---- �) = sin ix cos � -- s i n � cos ix .

Pe această ca le Ptolemeu a ca lculat :

chd 12° = chd (i2° -- 60°) =
1 2P32 '36" .
Pentru ca lculul coard e lor unor arce m i c i , e l trebuia s ă găsea scă
coarda j umătăţii de arc , dacă este cunoscută coarda arcului în­
treg şi de aceea Ptolemeu a demons trat o pro poz iţie ech iva le ntă
cu formula :

s i n2 � �-= �!'� ot
2 2
=

C u ajutornl e i , el a obţinut va lorile pentru chel li0 , ehd 3° ,

10 . 30
chd 1 - '!'I c hd - ·
2 4
. 1 . 0
Pentru a putea constru i ta be 1e 1 1· coar d e1 or ca 1 e u1ate d 1 n - 1• n
2
1"
- ' trebuia ca lculat încă chd 1° ca \·aloare i nte rmed i a ră între
2
chd 1 1; şi chd �: , iar apoi tre bui a avută formula pentru calculul lui
196
ehd {oc + � r d i n chd oc0• Pentru aceasta d i n urm ă , Pto lemcu ,
a plicind teorema sa , a obţ i nut regula echiva lentă cu formu la :
cos ( oc + �) = cos oc cos � - s i n oc s i n � '
i a r pentru i nterpolare , a dedus o propoz iţie echivale ntă c u for­

(2:. > oc > �J .

mula :
sin Cl < .'!:_
sin � � 2 •
De a1c1 r l a găsit că:
� chd 30 > ch<l 1° > _:_ chd 1 1 0
.3 4 3 2

sau cu o bună aprox imaţie chd 1° = 1P2 '50 " , de u nde :

chd !:. = (IP 31 ' 24 " .
2

Aceste da te era u suficie nte pentru a construi tabelele coarde-

i or corespunzătoare ungh .1 ur1· 1or d e l a 1-
0 pma
• � I a 1 80° d m 10 1• n
2 2
. -

1° °
- , ceea ce este echivalent cu tabela si nusuri lor de la 1- la 90o
2 2
. 10
10
dm - m - ·
•

4 4
Pe ntru a găs i pe cale aproxi mativă coarde le fracţiuni lor ma i
mărunte Ptolemeu adm ite proporţionalitatea directă a creşterilor;
în a treia coloa nă d i n tabela sa , se află _!._ din -diferenta d i ntre
30
� 1 ° şi chd oc0• EI observă în a cest caz
,

va lori le chd j oc + că va-

loarea calculată pe această ca le e s te doar a proxi mativă şi că ea
trebu ie verificat ă , de e xemplu, prin determinarea coardei a rc u l u i
dublu ş i prin compararea cu va lori le cunoscute .
D i n valoarea obţinută a lui chd 1°, Pto lemeu a găsit pentru
circumferi nţa cercului cu dia metrul ega l cu 1 20P, valoarea

360 1 P 2' 50 " sau 7t 3 + � + --� = 3 ' 14166 . . .

60 3 600
· =

pentru V3 2 ehd 1 2 0° 1 + 43 + 55 + 23
1 ' 7320509 .
60 602 603
= = =

197
 In a nsambl u , tabelele lui Ptolemeu, care a u servit în decursul
a multor secole pentru rezo lvare a tri unghiuri lor , sînt exa cte pînă
la f' i nci zecima le , inclus iv.
Î n ceea ce priveşte tri gonometria sferică, toa te propoziţiile
c c i-au fost nece sare , Ptolemeu le de duce d i n teore ma lui Menelau .

E l n u fo lose şte , în acest caz, noţ i unea de triunghi sferic dreptu n­

ghi e , ci yorbeşte de arcele cercuri lor mari secante şi a re de-a face
numai cu coarde (echiva lente cu s i nusuri)
A subîntinse de arce şi cu complementele
• lor (coardele acestor compl emente sînt
echivale nte c u cos i n usuri ) .
C u aj utoru l teoremei lui Mene l a u ,
Ptolemeu a rezo lvat în Almagest patru
cazuri a l e triunghiu lui �feric dreptunghic
în vîrful C : 1) catetele a , b sînt date :
2) cateta b şi i potenuza c sînt date ;
3) ipotenuza c şi unghi ul B sînt date şi
4) cateta a şi unghi ul opus A sînt date_
Fig. 41 Relaţiile folosite pe ntru a ceasta între
ele mentele tri unghiului se �criu în no-
taţ i i le a ctua le a �tfe l:
1) cos c = cos a · cos b,

I
2) cos A = tg b · ctg c,
(1 }
3) Sin b = sin c · sin B,
4) sin b = tg a · ct g A .
Toate aceste relaţii s e obţin uşor din teorema lui Menelau ,.
alegînd co nve nabi l l a tur i le figurii . De exemplu, pentru a rezolva
triunghiul CEF dreptunghic în vîrful E, dacă sînt date catetele
EF = a, CE = b (fig. 41) , Pto le me u ia polul B relativ la latura
CE, ecuatorul B DA rela tiv la polul C şi cercul mare BFE. �tunci :
AC = CD = 90° , BE = 90°, BF = 90° - a,
AE = 90° - b, DF = c
şi d i n 1 2 ') (p. 194) rezultă :
cos c = cos a cos b .
Unghiul C este măs urat de arcul A D �i d i n (2 ) (p . 194) se obţine :
cos C = t g b · ctg c . (1 2 )

198
 Ptolemcu a lăsat de o pa rte cazurile în care sînt date o cate tl1
şi u nghiu l adiacent sau două unghi uri, ce nu i-au fost necesare.
Triunghi uri le cu unghi uri ascu ţite , Pto ler11eu le rezolvă în cazuri le
în care sînt date:

1) a, B, C ; 2) a, c, lJ ; 3 ) a, b, A şi -'t) a, IJ, A .

Ele se reduc toa te la cele patru cazuri indicate mai sus ale t ri u n ­
ghiurilor drept unghice , dacă se duce înălţ imea l a lat ura r .

Alte opere ale lui Ptolemeu. Î n afară d e A lm agest, Ptolc meu

ne-a mai lăsat lucrările A nale m ma şi Planisfen:um lucrare de -

astronomie care fo loseşte pe larg matematica. Prima, la fel ca �i

l ucrarea cu acelaşi titlu a lui Diodor din Alexandria , expune
te oria proiecţiei ort ogonale a sfe1·ei cereşti pe trei plane perpendi­
cu lare între ele : meridianul, orizontul şi primul cerc vert ical . C u
ajutorul acestor proiecţii s e rezolva problema determinării pozi­
ţiei Soarelui deasupra orizontului într-o anumită zi şi oră, pent ru
o a numită latitudine, şi în baza unei const rucţii grafiC'e se calcula
distanţa zenitală a Soarelui. Cu ajutorul aceloraşi metode , folosind
propoziţii echivalente cu formulele pentru rezolvarea triunghiu­
rilor sferice , Ptolemeu a găsit arcul 2 IX descris deasupra orizon­
t ului de un as tru , avîn<l <leclinaţia a <lată :
cos IX == tg a tg �'

u nde � este înă lţimea pol u l ui deasu pra orizontul ui.

Planisferium , lu crare ce s-a păstrat doar în traducere latină
dintr-o traducere arabă , e x pu ne proiecţ ia stereografică a sferei
cereşti, adică proiecţia emisferei nordice pe plamd ecua torului
dintr-un punct situa t în Polul Sud. Ail'i, ca şi în multe alţt> lu­
crări ale lui Ptolemeu , sînt probabil ex puse rezult atele l u i Hi­
parh. Ptolemf'u arată că proiecţia oricărui cer c , fie mare sau mi e ,
va f i iarăş i u n cerc (cu excepţia cercurilor mari ce trec prin pol şi
c e se proiectează după drepte) , însă el nu dă demorn;traţia generală

a acestei propoziţii importante, ci o demonstrează doar în .:azuri

particulare : pentru ec liptică, orizont etc. , de�i această demomtra­
ţie decurge din proprietăţile secţiuni lor circulare ale u nui con
circular oblic, studiate în Secţ iunile conice ale lui Apoloniu. De
asemenea P tolemeu nu am inteşte despre o altă particularitat<·
importan t ă a pro ie cţiei s t ereografice - păstrarea mări mii un­
ghiurilor.

199
 Teoria paralelelor lui Ptolemeu. Pri n Proclus ne-a parvenit
conţinutul l ucrării lui Ptolemeu , consacrată postulatului para le­
le lor [78, p p . 365-367) ] . Dorind să demonstreze postulatul V
a l lui Eucl i d , Pto lemeu i ntersectează drepte le A B şi CD cu
dreapta EFGH (fi g . 42) şi încearcă să demonstreze că da că drep­
t e le AB şi CD sînt para lele , suma unghi uri lor AFG şi CGF este
e gală cu două u nghiuri drepte . El face de monstraţia pri n metoda
E reducerii la abs urd . Să presu-
punem - raţionează el - că
A . /J
această sumă nu este e ga lă cu
două ungh i uri drepte . Atunci
ea trebuie să fie : 1) fie ma i
c lJ mare decît două unghi uri
drepte , 2) fie mai m i că decît
Fig. 42 două u n ghi uri drepte . Să exa­
minăm primul ca z . Dacă ea
este ma i mare , suma unghi uri lor BFG şi FGD ca adiacente ( i n­
terne de aceeaşi parte a seca ntei ) trebuie să fie mai mică de cît
două unghiuri drepte . Dar AF şi CG nu sînt mai mult paralele
decît FB şi GD, prin u�mare , dacă FG formează o pereche de un­
ghiuri AFG şi FGC ce dau în sumă mai mult decit două unghiuri
drepte, ea tre buie să formeze de asemenea şi o altă pereche de unghiuri
BF G şi FGD care , în mod egal, dau în sumă mai mult decît două
unghiuri drepte . Îna i nte însă s-a demonstrat că această a doua
pereche de unghi uri este mai mică decît două unghiuri drepte ,
prin urmare a m aj uns la o contradicţie . Aceasta însea mnă că suma
unghiuri}or AFG şi FGC nu poate fi mai mare decît două unghiuri
drepte . I n ceea ce priveşte al doilea ca z, se poate arăta că suma
unghiuri lor AFG şi FGC nu p oate fi mai mică decît două unghiuri
drepte . Astfel , s-a demonstrat că ea nu poate fi nici mai mare ,
nici mai mică decît două unghiuri drepte , prin urmare s-a demon­
strat că ea este e gală cu două ungh i uri drepte .
După aceasta , Ptolemeu demonstrează, în sfîrşit , şi postu latul V
pri n metoda reduceri i la absurd . Să admitem că dreptele A B
ş i CD , care formează c u dreapta EH unghiuri a căror sumă este
ma i mică decît două unghiuri drepte , nu se i nterse ctează în partea
în care se găsesc aceste u nghiuri . Atunci , cu atît m a i mult ele
nu se vor i ntersecta de cea laltă parte u nde se găsesc unghiurile a
căror sumă este ma i mare decît două u nghiuri drepte , întrucît
aceasta ar contrazice propoziţia 16 d i n cartea II a Elemente lor,
în virtutea căreia unghiul e xter ior a l triu nghi ului este ma i mare
decît oricare d i n cele i nterne , neadiacc nte cu acesta . A ceasta

zoo
î rrsea mnă că drept e le nu se întîlnesc nici de o parte nici de ceala ltă
parte a dreptei ce le i ntersecte ază , prin urmare e le sîrît para le le .
D upă cum a m d e monstrat însă ma i sus, în acest caz suma unghiu­
rilor e u dreapta secantă va fi egală cu două u11ghi uri drepte , iar·
ace as ta contrazice i poteza . Pri n urmare , dreptele noastre trebu ie
să se i ntersectez e .
I n toată această demonstra ţ i e , Ptoleme u a a d mi s o eroare logi­
că redată de noi cu cara ctere cur�ive . Afirmaţia că, în cazul drepte­
lor neseca nte , unghi urile interne de o parte şi de a ha a seca ntei
d a u în sumă u n ghiuri ega le este echiva lentă eu post ulatul V ce
trebuie demonstra t . Noi am expus atît de amănu nţit acea stă
încercare nere uşită a lui Ptolemeu din motivu l că ea reprezi ntă
din punct de vedere istoric prima încercare , di ntre nenumărate le
încercări de a demonstra postulatul V , efectuate de matematicieni
în diferite secole şi ţări , care s-a păstrat în toate amănuntele e i .
Lucrările de optică, mecanică şi geografie ale lui Ptolemeu.
În afară de cîteva lucrări de astronomie ma i mici, Ptolemeu a
scris o lucrare d e optică� ce s-a păstrat (incompletă) în traducere
latină din l i mba arabă . In ea este e xpusă teoria oglinzilor , iar în
ultima - cartea V - teoria refracţiei luminii.
Lui Ptolemeu i se atribuie , de asemenea , o lucrare de mecanică ,
în care era descrisă o i nventie de a sa : cîntarul sub forma unei
pîr_ghi i-scară cu braţe i nega l� , cu greutatea-cursor mobilă.
I n lucrarea Geografia (în 8 vo lume) , care s-a bucurat de o mare
p opularitate , Pto lemeu, folosind proiecţia cartografiră a lui
Mari nos d i n Tyr (secolul I e . n . ) , a i ndicat la titud i nj le şi longitu­
d i nile a 8 OOO de puncte de pe suprafaţa terestră . In această lu­
crare se întîlneşte ideea despre coordonate - nu mere ce definesc
punctele suprafeţei terestre .
Simplicius comunică că Ptolemeu a fost a utorul lucrării Despre
măSurători, în care se demonstra că un corp nu poate avea ma i
mult decît tre i dimensiun i .
Matematica l a Roma î n timpul lui Iuliu Cezar ş i August. Ştiinţa
î nvăţaţi lor a le xandrini pătrunde la Rom � în t i mpul împăratului
roman Iuliu Cezar (104-44 î . e . n . ) . I n secolu l I î. e . n . , în
.

perioada înfloriri i maxime a societăţii sclava giste romane , cînd

pe haza e xploa tării i nurnane a unu i număr (datorit ă cuceriri lor)
tot ma i mare de sclavi , tehnica producţi e.i a atim n ivelul maxim,
matematica romană , împre ună cu arhitectura , hidrotehhica , geo­
grafia �i , desigu r , tehnica m i litară , trăieşte o perioa dă de avînt . .

'201
 În s u � i I u l i u Cezar a fost a utoru l lucră: i i Desprl\.aştri (De astris)
a l căre i scop era reforma calendarulu i . In a nul 450 î . e . n . , lungi­
mea veche a a nului de 355 de z i le a fost corectată pri n aceea că
la fiecare doi a ni se i ntroducea o lună în plus care avea a lterna t i y
22 şi 2 3 de z i le . Datorită acestui fapt , însă , a n u l deve n i se prea
lung, de aceea s-a trecut la eli mi narea u ne ia d i ntre lunile i nter­
ca late , la început în mod dezordonat , iar apoi după fiecare 2!i
de a n i . Datorită acestui fa pt , crono logia s-a încurcat atît de m u l i ,
încît s-a creat o d i ferenţă d e 85 de zi le între a pa riţia de fap l �i
cea nominală a echi noxulu i . Petrecînd a n i i !i8-- !i i în Egipt , C ezar.
d upă sfat ul învă ţ a t u l u i a lexandri n Sosigf'ne , a hotă rît să adopte
cale ndarul ale xa ndrin de 365 de zile si ' eu an bi sect la fiecare 'i
a n i , î n care între 23 ş i 2'1 februarie se i ntc•rea la o zi în plu s . Noul
calendar a fo st i ntrod us în a nul 15 î .e . n . Ct>zar s-a ocupat , de
asemenea , de problema orga nizării u n e i măsurători gt·ncrak a
pămînturi lor î ntregului I m pe r i u R o ma n . L ucrare a s n i � ă de el
de spre acea sta nu ni s-a păstra t în�ă, iar măsurători le ca atare
au fost efectuate abia în ti mpul l u i A ugust ( ()3 î . e . n . - - 14 e . n . )
care a încredi nţat cond ucerea măsurători lor renu mitulu i general
şi constructor :Ma rc u s Vipsa nius A grippa . Lucrăr i i!' eartografict>
la care a participat i ngi neru l roman de drumuri Balbus �i grecul
Heron Metric u l , identificat în mod greşit de unii i storici cu Her011
din Alexa ndria , au durat d i n a n ul 37 pînă în a n u l 20 î.e . n . (a
rezultat , a fost creată o marc hartă a lumii roma ne denu mită d upă
n ume le lui Agrippa şi e xpusă p !' ntru public înt r-un port ic spe­
c i a l constru i t . Descrierea hărţ i i da tă de Agrippa a serYit drept i z­
vor pentru Istoria naiu rală a lui Pl i niu .
. Datorită acestor lucrări , roma n i i a u cu noscut lu c r ă ri le alexan­
drine asupra a gr i mensur i i practice �i a ge odeziei , iar rnai t îrz i u
şi lucrări le lui Heron d i n Alexandr ia . A u fost i ntrodu�e aparate
cadastrale ma i - perfecţionat e , se ·ut i l izau for nrn le mai e xacte pen­
tru ca lcu lul a r i i lor, ale căror front iere nu erau drept unghi uri .
Marcus Terent i us Va rro (circa 1 l (j - - 27 î . e . n . ) , învăţat multilate­
ra l , a fos l autorul un t' Î serii de l ucrări de matematică care , d i n
păcate , n u a u a j u n s pînă l a noi : Măs11riitori (Mensuralia) , </eo­
me tria în e a re figura Pă mînt u lui era reprezentată în forma unu i
o u , tratatul A ticul sau despre ciire (Atticus sive de numeris, ex­
punerea aritmet i c i i roma ne ) , precum �i o enciclopedie în !l
volume a le căre i cărti I\' si \' au fost consa erat e ge ometri e i si '
aritmeti c ii , i a r IX �rhitecturi i .
În a <foua ju mătate a secolulu i I î. e . n . , a tră it \'itruv i u , ingi­
ner m i litar în _t i mpul l u i I u l i u Cezar şi al lui Au gust , marr con-

202
structor şi arhitecl ca1·e a condus, pr obabil, constru cţia şi func ­
ţionarea apeductelor . Vitruviu este autorul lucrării Zece cărţi
asupra arhitecturii [127] terminată de el la sfîrşitul vieţii sale,
prin anul iii \.e . n . În această enciclopedie a arhitect urii, e xistă
o serie de pas �je referitoare mai mult sau mai puţin la matema­
tică, care dovedesc cunoştinţe le aprel'iabilc ale autorul ui în
acest domeniu . Vitruviu discută rapoarte le diferitelor părţi ale
c orpului u man , dă o schiţă a ÎnYăţăturij lui Aristoxen despre ra­
poartele armonice, face o descriere a trei desc operiri uiate mat ice ,
după părerea sa cele mai imp ortante, �i anume a income nsura­
bilităţii d iagonalei şi latu rii unu i pătrat, a triunghiului pitagoreic
c u laturile 3, 4, 5 �i a determinării greutăţii unei coroane . Lucra­
rea mai contine de scrierile instrumentelor cada strale si indicatii '
pentru fol os irea l or . În de scrierea măs urării d ista nţelo �, Vitru viu
ad mite că perime trul unei roţi al cărei dia metru este ega l cu
. . . . .
4 - p1c10are , este ega 1 cu 12 - 1 picioare, a d 1ca
1
w e 1 p une 7t = 3 .
6 2
Vitruviu folosea desene ale planurilor şi faţadelor clădirilor, fiind
prin aceasta u nul din fo ndatorii geometrie i descriptive.
În lucrarea păstrată în 12 volume Despre agricultură (De
rustica) a lui Junius 1'Joderatus Columella scrisă probabil în a nul
62 e . n„ capitolul II al cărţii V este consa crat problemelor ca ­
dastrale. Aici cititorul face cunoştinţă cu sistemu l de măsuri şi
cu re zolv area un or probleme de geometrie, însă numai prin e xem­
ple concrete, fără să fie indicate reguli ge nerale.
Sextus Julius Front inus (aproximativ 40-103 e . n . ) a scrjs
despre măsurarea Pămîntului, tehnica militară şi apeducte. ln
u ltima lucrare (terminată prin anul 98) se întîlnesc o mulţime de
calcule de perimetre ale ţevilor de apeducte în care se ia 7t = 3 , �
e xprimat aproximativ în fra cţii c u haz a 12. Fra gmente ale
a ltor lucrări ale lui Fr ontinus , la fel ca şi a le lui I-lyginus, Balbus,
Celsus, Nipsus, Epafroditus, Vitruvius Rufus , sînt cunoscute
d upă un manuscris care a căpătat denumirea de Codex arcerian
şi care provine probabil din secolele VI - V I I .
Toti scriitorii am int iti a u fol os it izvoare alexandrine . Geo­
metria îi interesa de p �eferinţă ca. disciplină aplicativă; ei au
fost porecliţi „agrimensori" (hotarnici) . Intere sul pentru măsura­
rea pămîntului a crescut în legătură cu dezvoltarea proprietăţii
part ic ulare asu pra pămîntului şi reîmpărţirea p ose siunilor fun­
ciare soc iale , cu litigiile j u d iciare tot ma i fre cvente asupra hota­
re lor parcelelor dC' pămînt, unde păre r!'a agrimen�orilor era hotă-

203
 ritoare . Din ase mănarea dintre terminologia folosită de e i , repre­
zentînd oarecum o traducere lite ra lă a terme nilor fo lositi de
Heron Alexandrinul , Ca ntor [21 , e d . a 4-a , voi. I, p . 555, 128] şi
alţii au conchis că agrimensorii ar fi fo st e levii săi, de aceea a u
stabilit t i mpul vieţii sa le nu m a i tîrziu de secolul•! e .n . , ceea ce
a fost însă infirmat pe haza studiului lucrărilor sa le de mecanică .
Ase mănarea dintre termino logia şi metodele agrimensorilor şi a
lui Heron din Alexandria trebuie a stfe l c ăutată într-un izvor co­
mun, şi anume metodele cadastra le răspîndite la savanţii a lexan­
drini , metode ce le-au parve nit d in Egipt, posibil şi din Bab i lon,
iar de la ei au trecut si ' la romani .
În acelaşi fragment se întîlnesc şi propozi ţii a ri 1 met ice , şi
anume probleme asupra numerelor pol igona le .
Dar numărul mare de erori ce se găsesc în aceste propoziţii
de aritmetică şi în spe cia l faptul că aici este aşezată o figură ce
nu are nici o legătură c u ele (un octogon re gulat înscris în cerc
cu linii ajutătoare trasate în e l şi prevăzute cu notaţii literale,
cînd este vorba de .. . „numere" octogonale!) arată că acest frag­
ment a nimerit în lucrare în mod întîmplător, deoarece pe agri­
mensori nu- i i nteresau proble mele de aritmetică teoret i că .
Î n modul acesta , după c e pe ntru u n timp scurt de-a lungul unui
veac şi jumătate , de la Cezar la Trai an, roma nii şi-au însu şit
c unoştinţele matematice ale alexandrinilor atît cit să nu le fie
străine cercetările de aritmetică te oretică, prin urmare şi _ no ţiu­
nile de algebră legate de ele, ei au încetat să mai înţeleagă lucră­
rile greceşti coresp unzătoare chiar în trad ucerea. latină.
Despre cunoştinţele practice ale romanilor în matematică ne
p utem face o idee ş i pc haza lucrărilor juridice ş i economice . Roma­
nii fo loseau de urni t dobînda împotriva căreia fuses'e editată încă
în anul 342 î . e . n . o lege care desi gur n u era re spectat ă. Calcu lul
dohînzii făcea parte din cunoştinţele general răspîndite. Se făceau
de asemenea ca lcule în care se ţi nea sea ma de ti mpul probabil de
folosire a diferitelor bunuri , aşa cum arată Ulpian care a trăit la
sfîrşitul secolului al Ii- l ea şi la începutu l secolului a l Iii-lea e .n .
Dar n u se poate conchide d in această observaţie dacă s e det ermina
durata probabilă a vieţii şi cum anume .
Ca lcule destul de complicate au fo st legate de dreptul de mo şte ni­
re . Un caz care a căpătat o mare popularitate şi a intrat în multe
manuale , atît de drept cit şi de matematică, este următoru l:
c i neva, mu rind , a lăsat testament că dacă soţia sa gravidă va
�
avea u n băiat, atunci copilul trebu ie să moştenească d in avne,

204
. . 1
ia r so tia
. - iar dacă �1· na�t e o fată ea va eăpăta _!_ , Ia r soţia
3 3
"
_:._ ; dar s-au născut doi gemeni: un băiat şi o fată . Cum trebuie
3
împărţită averea te�tată? De�pre dispute le legate de aceasta ne
comunică mari j urişti romani. Salvianus Ju lianus, care a trăit în
mij loc:ul secol u l u i al Ii-lea e . n . , a dat u rmătoarea so luţie : în­
t reaga moştenire trebuie împărţită în 7 părţi egale, d i n care fiul
ea pătă '1, mama 2 şi fiica 1 parte , deoarece în acest fe l fiu l , în

conform itate c u testamentul, va căpăta d e două ori mai mult

de cît mama , iar mama de două ori mai mult decît fata.
·un conte mporan al lui Salvianus Julianus a fo st Apule i u s d in
�ladaur, o colonie romană d i n Afri ca de nord (aproximativ 135-
180 e . n . ) care a învăţat în Atena . Apule ius e ste cunos c. ut ca a utor
al romanului sat iric JV/ăgarul de aur, însă a fost ş i a utorul unei serii
de lucrări de matematică . Apulei u s a tradus în limba latină
Aritmetica lui Nicorna h . Lui i se atribuie şi manualul de arit-
111etică practică pentru comercianţi .

Heron din A lexandri a , poreclit Heron �feca nic u l , a fo st unul

din marii matematicieni-enciclopedisti ai antichitătii care a
�cris aproape în toate problemele ma tematicii, mecan ic i i , astro­
uomiei şi fiz icii. Datele vieţii acestui remarcabil inginer şi în­
văţat sînt atît de disputate încît într-u n t i mp se presupunea că
el ar fi tră it la începutul seco lului I î.e . n . , sau chi ar mai îna inte ,
în timp ce astăzi se încli nă a se crede că viata si ' activitatea sa
corespund timp u l u i d i ntre Pto lemeu şi Papp � s, adică în seco lul
al Iii-lea· e . n . Heron a scris pentru ingi neri , arhitecţi , meşteri
meşteşugari , lucrări le sale urmărind mai mult scopuri aplicative
decît teoretice . El a scris un îndreptar practic şi teoretic de geo­
dezie care a servit ace stui scop t i mp de multe secole . Totodată ,
He ron a dezvo ltat la o treaptă înaltă matematica calculatorie ,
ridicînd rezo lvarea probleme lor c u ajutoru l algebrei geometrice
pînă la rezultate numerice concrete, sub forma în care ele sînt
necesare pentru practică.
În dome niul pur teoreti c , Heron a scris comentari i la Elementele
lui Euclid.
Într-o altă lucrare , Def iniţiile, Heron expune termenii tehnici
fo losiţi în geometrie , bazîndu-se pe învăţătura lui Euc lid, au­
torul Principiilor teoriei geometrice. Va loarea acestei lucrări con�tă
în aceea că aici sînt date diferite definiţii ale noţiunilor de geome­
trie separate' în de zvoltarea lor istorică .

205
 Metrica lui Heron. Cea mai importantă lucrare de geometric·
a lui He ro n este Metrica sa [·129] (înYăţătura despre măs urare)
în trei cărti .
Cartea i' conţine re gu lile de măsurare a arii lor suprafeţe lor .
Aici este dată formu la <l� ca lcu l a ariei u n u i triunghi scalen,
aşa-numita „formula lui He ro11" eare , probabi l , a fost cunoscută
încă lui Arhimede şi pe care Ileron o de monstrează cu ajutorul
c:erculu i insC'ris.
� Heron dă exemple numerice, şi anu me e xemp le în care se ce re
extragerea rădăcinilor pătrate ce duc la iraţio nalităţi.
Heron aplică metoda babiloniană de e xtragere aproximativă
a rădăc inii pătrate , pro cedeul egiptean de notaţie a fracţii lor şi de
e xp unere a re gulilor. Astfe l, la Heron tradiţii le orientale sînt �i
mai p uternice dec î t la Hi parh şi Ptoleme u .
Pe ntru un hexagon re gulat înscris într-un cerc d e raza r, He-
ron consideră că valoarea aproximativă a laturi i sa le este a=}__ r,
8
precum şi că a este aproxi mativ egal c u distanţa de la centru l
cercului pînă la latura unui hexagon re gulat înscris în cerc· , adică
..'.:.. V3. Pentru cerc e l dă va loarea dată de Arhimede 7t = 22, pre-
2 7
cum ş i li mitele mai prec ise decît cele găsite de Arhimede , puţin
utile pe ntru practică, după părerea lui Heron.
Cartea I se încheie cu indicaţii asupra fe lului c u m trebuie
determinată aria figurilor p la ne neregulat e , precum şi a suprafeţe­
lor neregulate . În primul c az , se înscrie un poligon astfe l încît
conturul lui să nu difere prea mult de centurul c urbiliniu a l fi­
gurii şi aria poligonului se determină ca s uma ari ilor tri unghiu­
rilor ce o comp u n . În a l doilea caz suprafeţele trebuie acoperite
cu bucăţi de hîrtie sau p înză s ubţire, iar apoi netezite şi măsu­
rate ariile lor.
Cartea I I e ste co nsacrată măs ură rii volumelor . Ea se încheie
c u observaţia că Arhi mede a măsurat volumele corpurilor nere­
gulate , c ufundîndu-le în a pă ·�i măsurînd volu mul lichidului dez­
locuit de ele.
Cartea I I I se ocupă cu împărţi re a figuri lor în părţi aflate într- un
raport dat între ele , şi anu me atît a figuri lor plane cît şi a corpu­
ri lor : piramidă, con şi sferă . Heron urmează aici lucrare a lui
Euclid Despre împărţirea (figurilor) şi parţial tratatul lui Apo­
loniu Despre secţionarea ariei şi tratatul lui Arhimede Despre
sferă şi cilindru . El re wlvă însă ş1 multe prob leme originale.

206
 În împărţirea volumelor trebuie Pxtra�ă l' ădăc ina cubică, ş1
Heron expune metoda de tnmină rii ei aproximative .

Geometria lui Heron. l) altă l uuare a l u i Heron, Geometria

�13oj, are un conţinut ase măn ător Metricii. Aici însă regulile nu
sînt demomtrate şi nici rnăl'ar formulatf' sub forma generală,
1:i d irect a plicate la rezolvarea e xemplelor, şi a nume conform
procedeului egiptean, fiecare exemplu este ilustrat de un şir
întreg de cazuri numerice , d i n L'are se lasă pe sean·1a cititorului
să -si îns usească
' regula ge nerală . Aici se fo loseste de asemenea
pr dce deul egipt e a n de i;crie re a fracţi ilor. Lungi�1i le şi ari i le sînt
exprimate în unităţi particulare de măsură şi se acordă multă
ate_nţie t ransformării unor u nităţi de măsură în alte le .
ln Geometrie sînt rezolvate şi ecuaţiile pătratice; sînt conţinute
1lc ase menea şi 13 probleme de ecuaţi i nedefinite. Astfel, se ·cere
sit se găsească două dreptunghiuri, incit perimetrul celui de-al
doilea să fie e ga l cu <le tre i ori perimetrul pri mului şi ca aria pri­
mului să fie t>ga la cu de tre i ori aria celui de-al doilea . Aici se
află, de ase me nea , probleme de det erminare a unui triunghi drept­
unghic eu laturi raţionale şi arie dată , sau cu suma ariei şi
a pe rimetrului dată.
Lucrarea lui Heron Stereometria, în afară de m ăsurarea vo lu­
me lor corpuri lor geometrice, include şi măsurarea volume lor clă­
dirilor, teatre lor şi amfiteatrelor, bazinelor de înot, fîntîni, nave ,
butoaie de vin şi altele . Geodezia reprezintă un e xtras d i n Geome­
trie privind părţile referitoare la triunghiur i . Lucrare a Măsură­
torile, atribuită lui Hero n, conţine de asemrnea i ndicaţi i asupra
măsurării atît a figurilor geometricr, cît şi a diferitelor vase,
stane de piatră de diferite forme, coloane , turnuri , bolţi
şi altele .
Un continut ase mănător îl avea ş 1 lucrarea Geoponica (despre
construcţi � Pă mîntului ) .
O lucrare i mp ortantă a l u i He ron ţste Dioptra . Aşa s e numea
un aparat ce servea a nticilor în locul teodolitului actua l .
După o .;Iesc riere amă nunţ ită a acestui aparat, aici s e rezolvă
mai întîi proble me asupra „altit udinii şi distanţe i", c a, de e xem­
plu: determinarea dife renţei de altitudini a două puncte , s ă se
d ucă o dreaptă care u neşte două p u ncte d i ntre care unl!l este in­
vizibil, să se măsoare lăţimea minimă a unui rîu etc . ln lucrare
se dă şi o descriere a hodo metrului (aparat p e ntru măsurare a dru­
mului parcurs de o căruţă ).

207
 Lucrările lui Heron în mecanică şi optică. Lucrarea lui Heron
Mecanica începe cu descriere a u n ui mecanism compus din roţi
dinţate pe ntru deplasarea unei greutăţi date cu aj utorul unei
forţe date . Examinînd mişcare a roţi lor şi a arbori lor cilindrici
Heron observă că cercul , la fel ca şi c ilindrul şi sfera, este figura
cca mai mobilă .
c .o Heron înce arcă să rezolve aşa- nu­
mit ul „paradox al lui Aristotel" con­

t4�F
ţinut î n Mecanica sa, adică să e xpli­
ce de ce un cerc mare parcurge cu
unul mic o distanţă e g ală dacă ei au
centru comu n . D oar î n timpul cînd
A B
ei se rostogolesc separat distanţele
Fig. 43 lor rectilinii parcurse se rap orte ază
între ele ca diametrii lor.
Apoi Heron de monstre ază că mişcările uniforme se comp un
d upă regula paralelogramului d i n asemănarea triunghiuri lorAEG şi
ACD (fig. 43) , în care punctul A sernişcă uniform pe dre aptaAB,
în timp ce această dreaptă , rămînînd paralelă c u ea însăşi, se mişcă
uniform pînă l a poziţia CD, EF fiind o poziţie intermediară .
Heron examinează mai- dep arte mişc are a corpului pe un p lan
înclinat, centrele de gre utate, ci nci maşin i me canice simple:
roata şi axa ei, p îrghia, scripete­
o le, pana şi şurubul.
S�--------�------- T Lăsînd de o parte lucrările lui
,, V, ../,* Heron cu caracter mecanic ap li­
'� _r,; _//
cativ, ce conţin c unoştinţe asupra
',„�y
"' _,..,,.,,/,,,.
/ / ,
/ balisticii, teoriei lichi delor şi ga-
zelor şi p rezintă un mare interes

s·;?
- -
-
- ----�� �
pentru istori a fizicii şi te hnicii ,
l ucrările sale asupra construcţiei
Fig. 44 maşinilor mi litare , a clepsidrelor*
şi a automatelor, mai observăm
încă faptul că, în lucrarea Catoptrica (partea din optică ce stu­
diază imaginile în oglindă ) , Heron a dat demonst raţi a ega­
lităţii unghi uri lor de incidenţă şi de refle xie , demonstraţie ce
p leacă de la p rincipiul fi lozofiei n aturii că „natur a nu face nimic
în zadar" şi că de ace e a lumina se propagă p e dre aptă , adică pe
drumul cel m ai sc urt . Şi Heron demonstrează că d i ntre toate
liniile frînte SNS' (fig. 44), ce duc de la obiectul S la oglinda O

* Orologii acţionate 1le apă - N.R.

208
iar apoi că tre ochi ul S', cea mai scurtă va fi aceea ale cărei
ambe părţi formează cu oglinda unghiuri egale , adică SAS'.

Pappus. Despre Pappus d in Alexand ria se ştie doa.r că a trăit

la sfîrşitul secolului al Iii- lea e . n . şi s-a ocupat de restabilirea
cun ostin
' telor matematice clasice uit ate .
Lu cra;ea principală a lui Pappus este Culegerea sa [131] în
8 cărţ i - un îndreptar complet de geometrie, scris concis şi clar,
c u o cunoaştere profund ă şi multilaterală a obiectului. Tratatul
conţine o mulţime de informaţii ist orice , se indică circa 30 de
aut ori diferiţi , datorită cărui fapt el serveşte drept izvor impor­
tant de ist orie a matematicii.
Prima c arte a aceste i lucrări, precum şi prima jumătate a
cărţii I I (1 3 propoziţii) sînt pierd ute . A doua jumătate a cărţii I I I
este c onsacrată octadelor l u i Apoloniu.
Cartea I I I c onstă din patru părţi. Parte a I e xp une istoria pro­
blemei privind determinarea a două medii prop orţionale între
două segmente .
Partea a I I-a prezintă te oria d iferite lor feluri de medii.
Parte a a I I I-a conţine o serie de parad oxuri geometrice luate
d i n lucrarea Paradoxele lui Ericinus , predecesor s au conte mporan
c u Pappus . Aici, de e xemplu, se de­
H
monstrează că se pot construi triun­
ghiuri (sau p aralelograme ) a le căror
laturi sînt mai mari decît laturile unui
triunghi (paralelogram) dat , însă aria
este m ai mică.
În partea a I V-a se rezolvă proble­
ma înscrierii poliedrel or regulate într-o
sferă, dar Papp us procedează complet
altfel decît Euclid.
C artea IV c onstă din cinci părţi . D
Partea I conţine o ge neralizare inte­
rei,;antă (aşa o n umeşte Pappus îns uşi),
a „teoremei lui Pitagora". D acă pe la­ Fig. 45
turile AB şi AC ale triunghi ului ABC
(fig. li5) construim paralelograme arbitrare AB DE şi AC.FC,
ap oi prel ungim pe DE şi FG pînă l a i ntersecţia l or H şi unind
pe H cu A, d uce m BM şi CN p aralel cu HA, atunci paralelogra­
ml!l BCN M va fi egal cu s uma paralelogramelor ABDE şi ACFG.
ln partea a I I -a s înt examinate cercurile însc rise în cirbelos
(cosor) al lui Arhimede . Aici se demonstrează inge nios că dacă

·14 - Istoria matematicii în antichitate

209
 tn ace astă figură (fi g . 46) este înscrisă o serie de cercuri cu centrele
P, P1, P2, • . • d i n care p rimul este tangent la toate ce le t rei
se micercuri i ar ce lelalte tangente la două şi d acă di ametrele
ce rcuri lor înscrise sînt egale c u d, d1, d2, • . • iar pe rpendicularele
coborîte din ce nt rele lor pe AB sînt egale cu p, p1, p , at unci arC'
2
• • •

loc egalitatea p = d.
În părţile II I şi IV, Papp us, se ocupă de cvadratura cercului
şi t risecţiune a unghiului . Pe ntru a construi cvadratricea, Pappus,
în afară de metod a me canică, a
prop us alte două metode ce folo­
sesc fie intersecţia unei suprafe ţe
elicoidale c u un p lan, fie intersec­
ţia unui con circular d rept c u un
cilindru dre pt , avînd ca bază spira­
l a lui Arhimede. Mai departe ur­
Fig. 46 mează o digre s i une consacrată spi­
rale i pr o s uprafaţă sferică . Aplicînd
metod a exhaustiei, Pappus dem onstrează că ari a suprafeţei din-
1 re spirală şi eadranul BC se rap ortează la aria e misfere i ca aria
st>gment ului l'i1-cular BC, la ari a srctorului circular OBC.
În ultima parte a că rţii IV se studiază împărţire a unghiului
in trei san mai multe părţi e gale cu ajutorul alunecării.
Cartea \' începe cu o prefaţă e xtrem de i nteresantă scrisă într-o
l i mbă literară minun ată Despre inteligenţa albinelor, în care se
spune că „de�i zei i l-au înzest rat doar pe om cu raţiune , ei le -au
dat ani mal elor i nst.inetul . . . Astfel, albine le n u eonsideră potrivi t.
sa toarne mierea neglije nt , oriundr la întîmplarr, ci culegînd
aromele din cele mai frumoas<' flori, ele mai întîi ponstruiesc din
ele vase nu mi te faguri, toate egale, asemă nătoare , lipite între ele .
Însă nu mai tre i figuri regulate dreptungh ice - t riunghi ul , patra­
t ul şi hexagonul -- sat isfac această condiţie. Şi a lb i ne le au ales
p entru construirea fagurilor lor acea figură c e are numărul cel
mai mare de unghiuri , deoarece ele au conc his că e a va conţ ine
mai multă miere decît cele lalte la un consum egal de material.
Noi însă , �are pretindem că pose dăm mai multă înţelepciune
<le cit a lbine le, ne Yom ocupa de studi ul une i probleme mai gene­
rale , şi anume a ace leia că d i ntre t oate figurile plane cu laturi
�i un ghiuri e gale , avînd perimetrul egal, aria cea mai mare o are
acea figură ce are numărul cel mai mare de unghimi şi dintre
toate figurile p lane de perimet ru e gal , aria cea mai mare o arc
cercul" [ 131, vol. I, pp . 304-309].

210
 Desi gur că l ui Pappus i se poate ierta necunoaşterea fapt ului
că forma uimitor de ratională a ce lule lor albine lor n u este o con�
seci nţă a unui plan in Î enţionat şi a predestinării dumnezeieşt i ,
ci o conseci nţă a ad aptă ri i ca rezult at al selecţiei n at urale. Ri dică
obiecţi i doar ase menea concepţi i nai ve atunci cînd ele continuă
să fie emise şi astăzi de către adepţii concepţie i teologico-te leolo­
gice as upra lumi i , de către neoto­
mişti (adepţii lui Toma din Aqui no), p
.J. Maritai n , E. Gi Ison si al tii .
Întreaga carte V est � co:dsacrată
probleme lor izoperi metri ce . Pap pus
s ublini ază că pînă la el ele erau
rezolvate prin metoda analitică , în
ti mp ce el aplică o metodă proprie , Ai----�--1--,118
sintetică , considerînd-o mai clară
şi mai scurtă . El remarcă, de ase­
me nea, că filozofi i au afirmat că
Fig. 47
l u me a ar avea forma unei sfe re ,
corpul cel mai „pe rfect", cel mai
frumos şi ce l mai mare d i ntre toate corp urile de s uprafaţă
egală, Însă demonstraţia aceste i afirmaţii ei nu au dat-o. Pappus
însuşi de monstrează că sfera este mai mare ca vo lum decît orice
poliedru regulat ce are sup rafaţa e ga lă cu sfera, p recum şi mai
mare decît conul si cilindrul .
Cartea V I Culegere este o luc rare de astronomie . Ea este con­
sacrată îndreptării propoziţii l or eronate ce se întîlne au în c opiile
lucrărilor de astronomie ale lui Teodosiu, Euclid , Menelau,
Autoli kos şi Arist arh . Interesul matematic îl prezintă studiul
formei aparente a cercului văzut di ntr-un p unct nesituat în pla­
nul lui , problemă de care s-a oc upat încă Euclid în Optica sa.
Carte a V I I este preţi oasă , înde osebi , prin faptul că în ea se dă
o descri ere dest ul de amănunţită a lucrărilor ce i n trau în aş a-nu­
mitul „tezaur al analizei", format d i n operele lui Euclid , Apo­
lon i u şi Aristeu, ce serveau ca îndre ptar pentru ridicare a cunoş­
t i nţe lor de matematică. Pappus dă , în legătură cu ace asta, defi­
n i ti a analizei si s i ntezei.
Trebuie obse �vat că după descrierea tuturor lucră rilor ce i ntră
în „tezaurul analizei", Pap p us adaugă la Secţiunile conice ale lui
A.poloni u un raţionament asupra locurilor ge omet rice ale p uncte­
lor raportate la trei sau pat ru drepte şi observă că studi ul unor
asemenea locuri , ra portate la 5, 6 sau mai multe drepte , nu e ra
cunoscut pînă la e l . Pappus spune că în cazul în care număru I

1 4* 211
drepte lor este ma i mare decît 6 , raportul d i ntre segmente n u
poate fi e xprimat geometric , deoarece în ge omet rie e xistă
doar trei dimensiuni , deşi unii a ut ori şi-au permis să vorbească
de dreptunghi înmulţit cu un pătrat sau cu un dreptungh i , fără
a e xplica ce înţelegeau ei prin aceasta.
Pappus observă ma i depart e că în ti mpul său mulţi se ocupă
de principiile p rimare şi de izvor ul natura l al obiectului cercetă­
r ii mate matice . El citează două propoziţii a s upra corpurilor de
revol uţie ce anticipează teore ma lui G uld i n , fără a da îmă demon­
stratii.
� aceeasi
0 c arte sînt c ulese o mulţime de leme care trebuiau
să usureze st udi ul operelor ce au intrat în „tezaurul analizei'" .
Ca�tea V II I este consacrată mecanicii; a i ci se face o distincţie
intre mecanica teoretică ca şt ii nţă matematică şi me canica prac­
tică ca art ă . Apoi se rezolvă diferite probleme referitoare la cen­
t rul de greutat e al fi guri lor, la mişc are a pe un p l an înc linat , ca,
de e xemp lu: se dă o greutate care poate fi mi şcată pe un plan
orizontal cu ajutorul unei forţe date şi un plan încli nat către
o rizont s ub un unghi dat ; se cere să se det ermine forţa necesară
pe ntru a deplasa această gre utate în sus pe planul înclinat.
Mai de parte Pappus rezo lvă problema construirii unei se cţiuni
conice fii nd date 5 puncte, indicînd de unde a provenit ea. Există
un fragment d i ntr-o coloană c i lindrică d i n care nu s-a păst rat
nici o parte a bazei, nici perimetrul şi se cere să se determine dia­
metrul e i . Al e ge m atunci 2 p uncte A şi B pe ace astă s uprafaţă
ci lindrică şi ducem din ele, ca d i n centre, 5 perechi de cercuri
de diferi te raze . Pere chile de cercuri de raze egale se int ersectează
în 5 p unct e si tuate'într-un plan pe rpendicular pe AB. Ele pot
fi uşor t ransportate pe ori ce plan.
Pappus rezolvă, de aseme nea, şi problema înscrieri i în cerc
a 7 hexagoane regu late egale şi se ocupă , de asemenea , de con­
structia roti lor dintate si a suruburil or.
Tr�buie �enţion �tă � pa ;ticularit ate importantă a lucrărilor
l ui Pappus. El ut ili zează literele maj uscule pentru a nota nume ­
rele ge nerale, alăt uri de literele minuscule (de rînd) ce s înt folosite
pe ntru a nota numerele concrete . După cum am mai observat ,
notaţia mărimilor prin litere a fost introdusă încă de Aristotel
şi larg folosită.de Euclid şi de alţi matematicieni din epoca ele nis­
tică , care notau toate numere le -segmente cu litere majuscule;
dar, intenţionat sau neintenţi onat , Pappus a lăsat de o parte
reprezentarea i ntuitivă . Acesta e ra un p as important ce a pregătit
apariţi a a lgebre i . În matematica antică însă , notaţi a algebrică

212
folosită pentru rezolvarea ecuaţiilor a fost p'e 11tr11 prnna datrt
introdu:o;ăca sistem de către Diofa111 ,

. Diofant din Alexandria a trăit probabil pe la anul �SO e.11.

ln antol ogia gre acă, pe lingă versurile deja amintite, at ribuit e
lui Euclid, mai există un vers privind datele vie ţi i lui Diofant .
În el SC �pune Că COf1ilăria li�i alcătuia _.!_ din \·i at' a lui, barba
fi
1 1
a 'mce put �
sa creasea
� d u pa
� î2, el H-a 'rn surat d u pa
�
?
ş1· d up �a -J

ani i s-a nă scu1 un fiu care' a trăit _.!_<lin vîrsta tatălui, iar ac e s ta
2
di n urmă a murit la 'i ani după moartea fiul ui . Dr aici, pentrn
vîrsta lui Diofant i; P oh ţinc ecuaţia:
1 1 1 1
-.r+-x +-x+�J+-.i:+'i=x,
„

fi 12 -; :!

de unde x 8!j, dacă <lesigur ace astă ant ologie , editată in seco­
lul al \'l-lca de către gramaticul '.\1ctrod or , nu redă date i nvPn­
tate.
Lucrare a princi pală a lui Diofant e�te Aritmetica [132] ca!''
conţine 13 cărţi dintre care însă nu ni s-au pă strat decît. G. l n
aceste cărţi el aplică comecvent. notaţii le sale algebri ce. ln pri­
mu l rînd , pentru mărimea necunoscută ( x �l nostru) pe care D io­
fa nt o definestc ca continind o mul time nedefinită de unît ă t i si
o nume�te si�1pl11 aritn�r's, ad ică „n�măr", el introduce un s � m'n
care are forma lui S' . Coeficient ul numeric Diofant îl scrie
alături d upă semnul necunoscutei: as tfe l S'fa = 11 aritmoi =

= 1 Lr. Pu terile necunosc utei Diofant le n otează cu literele

i n iţ � le a le denumirilor greceşti corespu nzătoare: x2 - di nami s -
OV , ;r� - k bos jj :r4 -- dinamodinm�_is iJ", :r5 - dina­ OO
X
_
�
mâl.-uhos IJH V , .<6 - knbjJ.-ubos )( V . D i ofant avea de
H
asemenea notaţii p�ntru va lori le reciproce ale necun o�cutei ş1
puteri le l or : _.!_ - arithmostân s ;i , _!_ dinamostun �vii ŞI
� u
_

z '

aşa mai de parte. Puterile mai m ari decît a 6-a nu erau exami­
nate de Diofant . La D iofant nu e xistau nici un fel de semne pen­
tru ope ra ţii le de a d u n are , înmulţire şi împărţ ire . Adu n are a rra

213
notau p ur şi simplu prin aceea că termenii se scriau alături, de

xs + 13x4 + 5.t s e scrra

exemp lu,
11•al�j'$'l
Pentru n o taţia unităţilor ca te r meni aditivi se folosea prescurta­
rea µ0 - literele iniţiale ale .cuvîntului „mon6s" unitatea, de
-

e xemplu : ;r3 + 13x' + 5 x + 2 se·scria

NPâ/'lys'lp"j
Pentru şcădere , Diofant folosea se mnul Jl\ - probabil prescur ta­
rea cuvîntului „leipsis" - „se cere ", În acest caz în polinom
se' �ria u ma i întîi toţi termenii pozitivi , iar a po i toţi termenii

negativi separaţi de primii prin semnul  de e xemplu:

x3 - 5x2 + 8x - 1cax3 + 8x - (5:i;2 + 1), adică

�vas'�A\8�p0if
Datorită faptului că D i ofant dispunea doar de un singur simbol
pentru notaţia necunoscute i , e l a fost nevoit să reformuleze în
prea labil orice problemă cu ma i multe necunoscute , astfel încît
toate necunoscutele să fie e xprim ·ate prin una singură. În cazul
ecuatiilor nedefinite . el lua în locul unora dintre necunoscute
num � re arbitra re , in d icînd totodată că s-ar fi putut lua în locul
lor şi orica re altele şi de aceea soluţia lui nu pierdea din genera­
lita te. Pentru a exprima toate necunoscutele prin una singură.
Diofant era nevoi t să utilizeze cele mai va riate procedee, uneori
foarte inge nioase .
D i ofa nt folosea peste tot numai numere le întregi pozit ive �i
fracţiile pozit i ve . El nu a vea noţiunea de mărime negat ivă . Ecua­
ţiile cc duceau la astfe l de soluţii el le numea imposibil e , absurde.
El n u folosea nici irationalitătile si ' dac ă se înt îlncau rădăcini
iraţionale , apărea la e Î o probl� mă rnpli rnent ară de a alege mă­
rill}ilc ce figurează în ele , astfe l incit rezultatul să fie raţiona l .
In Aritmetica Diofant rezolvă prin 1 1 1etoda ge m�ra lă anumite
ecuaţii liniare şi pătratice şi numai într-un singur caz partic ular
o ecuaţie cubică. Pentru ecuaţ i ile de forma:
a1xn + b1 + n2x" + b2 + „. r1xn + d1 + c2x" + d2 +„.
=

Diofa nt indică regula gene rală ce constă în re ducerea termenilor

asemenea şi în eliminare a termen ilor negativi, posibil prin adău­
gare a la amhl:'le părţi ale reuaţi ei a unor mr1rimi ega le, pînă cînd

214
ea capătă forma ax" =b. După aceasta problema se considerr1
rezolvată, dar se ia în considerare doar unica rădăcină pozitivă.
Coefic �enţii a şi h trebuie să fie astfel, încît rădăcina să fie raţio­
nală. ln cazul în care ecuaţia �e simplifică cu xm, rădăcina .r =O
nu se ia în considcratie.
in rezolvarea ecuaţ iilor pătratice comple1e de cele trei tipuri
pe care Ic-am mai întîlnit, cc dau rădăcini poziţive, Diofant nu
formulează regula generală, de�i promite să facă aceasta (este
posibil ca aceasta să fi existat în _partea pierdută a lucrării), ci
o prezintă pi:' numeroase exemple. ln acest caz se indică marginile
inferioare �i s11pnioarc ale iraţionalităţilor ce se întîlnesc, iar
rădăcina pătrata este considerată numai cu semn pozitiv.
Problema dacă IJiofant cunostea existenta celei de-a doua rădă­
p
cini a ecuaţiei, corespnnzătoar � rădăcinii ătratice cu semn nega­
tiv, a fost urnit discu ta tă. :\" 11 încape însă îndoială că s uh forma
georn�trică, cînd se aplica algebra geometricii, existenţa a două
soluţii era examinată încă de Euclid în Elementele sale [92 , voi.
I, cartea TI, prop:iziţiile 5--fl: cartea YI, propoziţiile 27, 28, 29"[.
Diofant a cxarn;nat sisteme de c•cuaţii ce duc la o ecuaţie pătra­
t !că completă, şi anumr:

x + y = 2a, xy b, (I )
x + y= 2a, x- + y2 b, (2)
"

r
. y = 2a,
---
xy b, (3)
pc care el le rezolva pri11 metoda gubstituţiei (folosind limbajul
modern) �i pnnînd în primele două caznrj x = a + z, y = a z, --

ia r în al treilea caz .r = z + a, y = z a. -
-

llnicul caz al ecuaţiei cubice 1w care îl examinează Diofant

.r- 3 + 3.r - 3x� - I = x2

-
+ 2x,
se r�duer la ecua ţ ia:
.ra + .r = 'i.-r2 + 11,

despre care el spune simplu „de unde găsim că .r este (•gal cu 'i:',
fără să arate dacă ac eastă solutie a fost obtinută prin împărtirea
'
'
eu divizorul comun .r2 + I sau prin încerc � ri.
Contribuţia principală a lui Diofant în matematică o consti­
tuie însă metodele sale de rezolvare a ecuatiilor nedefinite. Deoa­
rece el admite ca soluţie orice numere raţi�nale pozitive, este clar
că el nu se oenpă de loc de ecuaţiile liniare nedefinite. Pentru
ecuaţiile pătratict>, precum şijpentru ecuaţiile cubice şi bipătra1iee,

215
în mă sura în care le 1·ezolvă , e l nu caută neapăr,:a t rădăcini,
numere întregi, aşa cum se fa ce astăzi cînd se vorb eşte de „ecua­
ţiile lui Diofant" .
Ecuaţiile pătratice nedefinite s e întîlnesc în Aritmetica, î n
primul rînd , s u b forma Ax2 + Bx + C = y2• În funcţie de va lo­
ri le coeficienţ i lor A, B, C a par diverse cazuri . Prezintă i nteres
ca zu l B = O. D iofant dă un procedeu de a găsi un număr arbitrar
de rădăcini ale ecuaţiei Ax2 + C = y2, dacă se cunoa şte una
din ele . Diofant observă că această ecuaţie se rezolvă (raţional)
numai atunci cînd A este suma a două pătrate şi demo nstrează
că ecuaţia Ax2 + C = y2 se rezolvă (ra4 ţional) numai atunci cînd
A + C reprezintă un pătrat perfect. In ca zu 1 ec uaţiei complete
Ax2 + Bx + C = yz ,
Diofa nt nu o reduce la forma precedentă, ci examinează doar
cazuri le cînd fie A, fie C sînt pătrate perfecte , fie cînd expresia
..!._ B2 - AC este un pătrat perfect .
4
În afară de aceste ecuaţii, D iofant rezolvă ş1 ecuaţiile „duble"
(diploisotes), adică si ste mul :
a1 x2 + b1 x + C1 = y2 }
_a 2x2 + b2x + c 2 = z2.
Ca zul cel ma i simplu, în care a1 = a 2 = O, D i ofa nt îl rezolvă
prin două metode diferite . În prima, el examinează două posibi­
lităţi: fie b1 = b 2, fie c1ic2 reprezintă un pătrat . A doua metodă
el o. aplică doar în cazul particular în care c1 = c2 sînt pătrate.
Cînd sistemul este complet, Diofant se mărgineşte numai la trei
posibilităţi: fie a1 = a , c1 = c ; fie a1 = 1, a2 = O , c1 = c 2;
2 2
fie b1 = b2 = O.
Ecuatii le nedefinite de ordin superior, D iofant le exami nează
sub for �a:
A x'l + Bxn-I + . . Kx - _.l1 = y2 sau y3,
.

în primu l caz n nu depăşeşte 6, iar în al doi lea - 3. În Aritme­

tica se întîlnesc pentru y2 ci nci variante , iar în caz ul în care mem­
brul drept este un cub - două variante.
Se întîlnesc şi cazuri relativ si mple de sisteme compuse din
două ecuaţi i nedefinite c u pătrate şi cuburi, de e xemplu:
4x + 2 = y3, 2x+l=z2;

216
aici y3= 2z2 şi, prin urmare, z = 2; sau încă
2x2 + 2x = y2, x3+ 2x2+ x = z3;
. 2m' .
D10 fant pune y = mx d e un d e z 3= ---- , prin urmare m tre-
(m2 - 2)3
3
buie să fie ega l cu�.
2
Metoda genera lă prin care D iofant rezolvă ecua ţiile nedefinite
se baza , în cazul sistemului de ecuaţii:
otX+ a = y2; (1)
�X + b= z2 (2)
pe ident itatea:
(p+ q) 2 - (p - q)2 = 4pq.
Scăzînd ecuaţia (2) din ( 1), obţinem:
(ot - �)x + (a - b) = y2 - z2•
Descompunînd me mbrul I în fa ctorii p şi [(ot - �)x + (a - b)]/p,
iar me mbrul II în fa ctorii y - z şi y+ x şi egalîndu-i obţinem:
(11 - �) X + (a - b)
y ± z= (3)
p

y + z = p. (4)
Adunînd (3) cu ( 4) şi ridicînd la pătrat obţinem:

y2 - otX + a= : rl1 - f'")x; (a - b) + pr t

de unde după si mplificare obţinem:

(ot - �)2 x2+ 2x [(ot - �) (a - b) - p 2 (ot + �)] + ( a - b)2 -
� 2p 2(a+ b) + p4 = O.
Pentru ca această ecuaţie să devină liniară , trebuie ca , fie coe fi­
cientul lui x2, fie termenul liber să fie egal cu zero . D iofant exa­
minează ambele cazuri, însă desigur nu sub forma generală, ci
prin e xemple numeri ce . Ambele cazuri· dau, desigur , numai
so luţii particulare a le sistemului (1), (2). Acest si stem, ce se
reduce la ecuaţia:
Ay2 - Bz2 = C,

217
a fost co m plet solu ţio nat doar datorită teoriei formelor pătrat i cf',
!'reată d e Ga u ss (1801).
Deoare ce Di ofa nt ca ută soluţi i le pozitive, e l este ade sea nevoit
să le determine a stfel, încît ele să fie sit uate între an umite limite,
cee a ce cond uce, de exemplu, la problema: să se găsească va loarea
lui x astfe l îneît ;t:" să fie c11 pr i m între limite date a şi b. Diofant
înmulţeşte JH' n �i b mai întîi cu 2", a poi cu 3" ş.a . m. d ., pînă cînd
se găseşte un număr c, a st fe l î ncît are loc i ne ga lita t e a ap" < c" <

< bp"; atu nci ci pune .r = !___. :-ie întîlncsc şi pro bl e me mai corn-
/I
pl i cate, cînd, d e exemplu, se ce re să se găsea scă valoare a l u i x,

astfel încît --�- să Fie cuprins între x şi x + ·I.

.v2 ·l'
Diofa nt a pli�ă o metodă s pe c ială pentru rezolvarea proble m ei
�

privind dctermiual'e a· a două sa u trei pătrate , a căror sumă e!'te

ega lă cu u n n u mă r dat. fiecare dintre ele diferind puţin de u11
acelaşi număr, sau în alt!' cazuri trebuind să se găsea scă într e
limite cunoscute.
În afară de probleme, în Aritmetica există prop ozi ţ ii cu carac­
ter general referitoare la teoria numerelor . De spre tre i· dintre ele
se sp un e . cr1 s în t lu at e d i n Porisme, -- lu crare pierdută a lui
Diofant:
1) dacă a est f' un n u m ăr dat şi dacă x �i y sî nt a stfel, încît ex­
p resiile x + a., y + a �i :-ry + a sînt pătrate, atunci laturile
pătratelor .T + a şi y + a d i fe ră cu J:
2) dacă n2 şi (n + 1)2 sînt două pătrate suc cesin· şi d acă mai
luăm încă 'i(n2 + n + 1) , atunci aceste trt>i numere se bucurf1·
de proprietatea că produsu l 01·icărei pere chi , mărit fie cu suma
ace loraşi două numerr, fie cu u n alt tre ilea număr, este un pătra t;
3) difaenţa a ori c are donă cuburi este în acelaşi ti mp suma a
două cuburi.
Printre alte propoziţii menţionăm aceea ce se referă la descom­
pune rea unui n umăr în suma a două pătrate:
I) ori ce pătra t poate fi reprezentat în oricît.e feluri sub forma
sum�i a două pă trat e. D e oa rece a2 se poate reprezenta ca suma
1 - 12 21 . .
. 2
.r + y2 un d e .l. - - -- a. y -- a, t - or i ce fracţ 1e su lJ-
1 + 12 + 12
unitară pozit ivă:
2) prin urma re , �i orice nu măr ce reprezintă suma a două pă­
tra te poa te fi re prezen tat în oricîte fel u ri sub forma sume i a două
pă trate;

218
 3) produsul a două numere întregi cc sînt su me a două pătrate
poate fi reprezentat sub forma sumei a două pătrate întregi în
dou ă fe luri , adică:
(a2 + b2) (c2 + d2) = (ac :+ bd)2 + (ad ± bc)2;
Diofant aplică ace astă propoziţie pentru a găsi patru triunghiuri
dreptunghice cu laturi întregi şi cu i potenuza comună;
'1) pentru ca u nitatea să poată fi descompusă î n doi termeni,
astfel încît, adăugind fiecăruia din ei un număr a dat , să obţinem
pătrate , este n ecesar î n primul rînd ca numărul a �ă fie par . A
-d oua condi ţie citată de Diofant n u poat e fi desci fratâ, deoarece
textul este deteriorat. Fermat a demonstrat că, în afară de prima
cond iţie, t rebuie îndeplinită �i a doua: 1rnmăru l (2a+ 1), îm­
părţit prin pătrat u l cel mai mare prin care este el d i vizibil, nu
trebuie să dea un rest divizibil pri n numărul prim de forme
(4n - 1). De aici rezultă că nici un număr de forma (4n + 3),
(4n - 1) nu poate fi reprezentat ca suma a două pătrate .
D iofa nt indic ă , de aseme nea , o cond iţie particulară pentru ca
un număr de forma (3a+ 1) să nu se descompună în trei pătrate,
şi anume a nu trebuie să aibă forma (8b+ 2).
Pentru a da cititorului o idee a supra bogăţiei c onţinutului lu­
crării Aritmetica, care a servit pentru matematicienii timpurilor
moderne, începînd cu Fermat, drept sursă a unor cercetări ulte­
rioare fertile, vom da cîteva exe mple di ntre cele mai tipice . Astfel,
printre ecuaţi ile determinate , e xistă problema (I, 39): se dau
două numere a şi b; să se găsească un număr x, a stfel încît nu­
merele (a+ x)b, ( b+ x)a, (a+ b)x să formeze într- o ordine
oarecare (dependentă de valori le lor) o progresie aritmet ică . Est e
interesant sistemul ( IV , 15):

(y+ z) x = a, l
(z+ x)y = b, r
(x + y)z = c.

Diofant ia pe z drep t necunoscută prin care e xpr imă pe :.r ş1 y,

ş1 anume:
.r = _!!_ ,y = .!L , .r + y = _::___ ;
:; z z

atunci:

219
de unde p - q = a - b. Pr i n urmare, trebuie să descompunem
pe c în două părţ i , astfe l încît diferenţa acestor părţi să fie egală
cu a - b. Diofant aplică metoda fa lsei ipoteze, luînd mai întîi
p şi q în mod arbitrar doar cu condiţia ca p + q = c, iar apoi,

introduce corec tii. În definitiv. ci obtine z2 = _!!J_ _ iar nume-

a-p
, , , '

re le a, b, c trebuie să fie astfe 1 încît. z să fie raţiona I.

Dintre ecuaţiile nedefinite de ordinu l 2 i ndicăm e cua ţia (11,9):
.Tz
+ y2 = a2 + b2,
care se rezolvă prin substituţia:
x = z+ a , y = m b.-

Sin t rezolvate �i sistemele , ca de exemplu (111,5):

X+ y + Z= t2, y + Z - X = u2, l
Z+ X - y = 1•2, ;r + y - z = w2, J
precum şi ecuaţii mai co mplicate, ea de e xe mp lu (III, 1 9):
(x1+ X2 + X3 + X4 )2 + X1 = y�, ... , (x1 + Xz+ X 3 + X4)2+ X4 = y!
Diofant formulează unele probleme într-un mod distractiv. Ast­
fe l , în cartea V proble ma 30 spune: „C in e va a cumpărat o canti­
tate oarecare de măsuri de vin , un fe l cu 8 si
' ce lălalt cu 5 drahme.
El a plătit pentru e le un număr pătrat de drahme; şi dacă adău­
găm la aceasta 60, se obţine un pătrat a cărui latură e ste egală
cu întregul n_urnăr de măsuri. Să se găse ască cit i;-a cumpărat şi
cu ce preţ". ln ca zul general (8 = m, 5 = n, 60= a,), problema
se scrie sub forma sistemului:
mx+ ny = u2,
uz + a= (x + Y)2.
Prin urmare , răspunsul afirmă că numărul de măsuri de cite 5
79
drahme este e gal
- cu - , iar numărul de măsuri cu cite 8 dra hme
12
59
e ste e O'al
" cu - .
12
Dintre ecuaţi ile nedefinite de ordin superwr, indicăm numai

ca exemplu următoarele:
1) (IV, 6) .xa+ y2= u 2, ;:;2+ y2 = vs,
2) (IV, 11) x3 - ya = x - y,
3) (\', 29) x4+ y4 + z4 = n2.

220
 Aic i D iofant pune u = xa --- p de unde obţine

2 _ p2 _ y4 -z4
X -
2p
- - ---•

El ad mite p y2 + li, � - 2 de unde st' obţine:

Punînd y2 + 4 = (y + 1) 2, el obţine:
1 1 . 1
y = 1-, y2 = 2 4' z2 = 4, p b-,
2 t,

sa u, după înmulţire c u 4:

y = 3, Z = 4, p = 25, X =
12
- •

În sfîrşit, în Aritmetica e xistă o serie de proble m e cu privire la

construcţia triunghiurilor dreptunghice , ale căror laturi , fiind
e xprimate prin numere ra ţionale, tre buie să sat i sfacă a numite
condi 'tii.
S-a păstrat de ase me nea un fragme n t din lucrarea lui Diofa nt
Despre nu7J1erele po ligonale. Expunerea urmează aici metoda a lge-
- brei geometrice, de aceea este foarte greoaie şi încurcată . Diofant
rezolvă problemele asupra determinării numărulu i poligonal
pe baza la tur i i sale şi, rec iproc, a l laturii p e baza numărului.
Ultima propoziţie netermina tă, ce se întrerupe la jumătatea unui
cuvînt , este proble ma gă sirii numărului de repre zentări posibile
ale_ unui număr dat sub forma unui număr poligonal.
Lucrările lui Diofant Porismele şi Moriastica (învăţătura despre
fra cţii) sînt pierdute . Prima este citată de Diofa nt în Aritmetica,
a doua conţinea probabil învăţăt ura despre fra cţii, dar s-a păs­
trat numai de numirea e i .
Trebuie observa t că în timp ce Pappus a stat î n fruntea proba.bi!
a unei î ntregi şcoli matemat ice , direcţia a lgebrică nu a că pătat
o dezvoltare u lterioară în mate matica antică. Ca şi în alte domenii
ale cult urii, mate maticienii din ţările Imperiului Roman, ca re
a u urmat după D iofa nt , au fost ma i degra bă nişte comentatori
decît creatori independe nţi.

221
 Sporus. Dintre contempora nii lui Pappus, la sfîrşitul secolului
a l III-iea a trăit Sporus (Sporos) , a utoru l lucrării de compilaţie
Keria care conţine, între alte le , expunerea probleme lor cvadra­
turii cercului şi duplicării cubului şi crit ica metodei lui Hippias,
bazată pe utilizarea cva dratricei, precum şi o critică nejustificată
1 10
. 3- . .
aprox1mat1e1 3- s1 a 1 u1 Ar Iurne d e pentru 7t,
· · . ·
a
71
, '7

Porfiriu, lamblie. Porfiriu (233-304) , elev al lui Plot i n ( Ploti­

nos), neoplatonician, remarcabil repre ze ntant al şcolii filozofice
mistice, a scris come ntariile la Elementele lui Euc lid . E levul
să u a fo st la mblie de origine d i n Ca lcida d i n Siria (a murit prin
anul 330). El a scris nouă lucrări asupra sectei pitagoreicilor,
din care s-a u păstrat numai patru. lnte:resul cel mai mare pentru
i storia mate maticii îl prezintă cartea IV Despre introducerea în
aritmetică a lui Nicomah. Aici la mblie citează d iferite propoziţii
ale pitagoreici lor as upra numerelor pătrate şi „dreptungh iulare"
adică asupra n umerelor de forma n(n + 1).
Ma i departe , la mb lie dă următoarea propoziţie . Dacă luăm
trei numere succesive dintre ca re ultimul divizibil cu 3 şi le
ad unăm; iar apoi adunăm în rezultatul obţinut . cifra unităţilor,
a zecilor, a sutelor etc . , în re zultatul astfel obţinut facem acelaşi
lucru , atunc i repetînd succesiv această operaţie obţinem în sfîrşit
numărul 6.
Această teoremă a cărei demonstraţie , sub formă ge nerală,
a dat-o Loria [13 3 , p. 84 1] a apărut pe terenul „ca lculului
pita goreic" ce servea pe ntru „ pre zicerea viitorului ". Adu­
nînd va lorile numerice ale unui nume oarecare, pitagoreicii
lua u în co nsideraţie numai pitmen („baza" , vezi p. 79) f ie că rui
număr (de exe mplu, pentru lji, care însemna 700 pitmen era 7
notat ca �)şi c u suma obţinută a pi tmenilor procedau în acelaşi
fel, pînă cînd ajungeau ·1a numărul mai mic decît JO ce era
considerat pitmen al numelui dat.
la mblie dă d e asemenea o metodă de rezo lvare a unui tip de
sisteme de ecuaţii liniare ce poartă nume le de epântema (înflorire)
a lui Timaridas_, mat emat ician din timpul lui Plato n . Această
metodă aplicat ă sistemu lui:

X+ X1 + X!+ .. . + xn =a., X+ X1 =al, X+ X2 = a2,···,

X+ Xn = a11,

222
el o e x t ind e a supra sistemulu i de ee u aţ,ii nr d e fini t e rezo l\' at<· ,

în n umere în tregi. Ocup îndu-se de numerele pe rfe l't e d i nt r e care

el cunoaştea doar primele 4 : fi , 28, �96 �i 8 1 28 , cunoscu t e
încă lu i N icoma h , lamblie a emis ipoteza C'ă ele sînt d i s puse
regula t, C'ă în fiecare miriadă se î ntîlnc �te cite unul ( u n u l pîni'1 la
1 08, apo i u n ul pînă la '1 012 � .a. m . d ) c e e a <'e est e grr şit .
. ,

Serenus, U nul dintre comentatorii datorită cărora au aJum

pînă la noi i n formaţii asupra lucrări lor pierd u t e a le clasicilor
matema t ic ii an t i c e este S ere nu s d in Antinoia, în Egipt, care a
trăit proba b il în secolul al IV- iea , în pe rioada dintri: Pappu s şi
Teo n d i n Alexa ndria . El a scris un co m entari u la Sec/iunile
conice pierd u te a le lu i Apoloniu, precum şi la lucrările păst ra t e
Despre secţiunile cilindrului şi Despre secţiunile ron ului . Î n prima
d i n ele, Serenus, aşa cum arată el î n s uş i, vre a să împrăştie
eroarea săvîrşită ele cei eare st udia ză geomet ria că secţ,iunilc
cilindrului ar di feri de elipsă � ec ţ iu n e a c o n u lu i. Ultima
-·

parte a acestei I ucrări est� co nsacra t ă prob le mei privind forma

u mbrei ci lindrului pc un p la n , provoca tă de fap t u l eă geometrul
Peiton p r iet e n al lui S e re nu s , care a se ris u n t ra t a t asupra paralf'­
lelor , a fo s t supus unci critici nejuste pentru af i r m aţia sa ril
umbra c ilin drului pe un p lan are for m a unui paralc logram.
Lucrarea Despre secţr: unile conului s e ocup ă <'li s e c \ iu nile tri un­
ghiul a re ale d r ep t elor ş i c onuri l o l c i r c u la r e o h l i e e . 1 · e s e o h \ i n
'

prin i n te rse cţ ia eon u l u i c u un p l a n <'<' trece prin vîrfu l să u.

S e renus s tudia z ă p ro b le m a e înd a r ia triunghiu lui în dift. ri lc·
con diţii date_ (de exemplu, p e rim e trul da t) devine maximă .

Teon din Alexandria. La sf îr ş i t ul secolu lui al IY-lca a trăit

cunosc utul mate maticia n Teon d in A lexandria . E l pste autorul
come ntariilor la A lmages t1il lui Ptolemeu , în 1 1 cărţi, luc rare
care, de ş i 11 11 dovedeşte că Tcon ar fi u n m are matemati c i a n ,
co nţine însă in forma ţ ii ist orice preţ ioa s e � i n e d ă o i m a g i n <'
asu pra felu lu i în c are mate11 1atieienii ale x a n drin i din acel timp
foloseau f rac ţ ii le sexagesimal e , e u m s e f ăceau înmulţ.irea, împăr­
ţirea , extragerea ră dăcin i i păl ra te, în � pecia ] cea aproxima t ivă.
Astfe l , de exemplu, în cazul î mp ă rţ i r i i lui I 5 1 5°20 ' 1 5 " pri n
25°12 '10 " , (scr ise h in eîn\ r les prin �ernne li t n ale ) el procedeuză
,

a stfe l :

223
 Împărţitorul Deîmpărţitul Citul

20°12' 1 0 " 1 515°20'15 " termenu l 1 -G0°

. 25° . 60= 1500
rest 1 5 = -9001 ____

su ma 920 '
12' . 60= 720'
rest -2-60,--
1 0 " · 60 = 1 0 ' - -
-·
rest 1 90'
25 . 7 ' = 175'
rest 15' = 1foo,,... terme nu l al 2- lea 7'
suma 91 5 "
12' · 7 ' = 84 "
rest 831 „-
1 0 " · 7 ' = 4 "1 0 " '
re st 829 "50"'
25 · 33 " = 825 " termenu l al 3-lea 33 "
rest 4 "50" ' = 290 "'
12 ' · 33 " = 396 " '
Exces

in mod u l acesta, cît u l este ceva mai mic decît 60°7 '33 "' .
Teon din Alexandria a editat text u l Elementelor lui Euclid .
A � aptîndu-l parţial pentru o ma i bună înţelegere de către e!evi ,
a mtrodus în e l şi unele comp letări şi - d i n punctul său de ve dere
- îndreptări . Acest text era foarte răspîndit în evul mediu . ln
afară de Elemen te , Teon a editat de asemenea şi Optica lui Euclid .
Ş i - posibil -Catoptrica, atribuită l u i Eucl i d , este o operă
a lu i Teon.

Hipatia. Fiica lui Teon, Hipatia d i n Alexandria (370-41 5) ,

era fi lozof, matematician, astronom şi medic, adeptă a neopla­
to�ismul u i . După cum arată însuşi Te on, Hipatia a luat parte la
a lcătuirea comentarii lor lu i la A lmagest. După cum comunică
Suidas (secolu l al X-lea) , Hipatia a scris comentarii la Diofant
şi la Secţiunile conice ale lui A.po loniu. Probabil tocmai datorită
acestui fapt s-au păstrat primele şase cărţi ale Ari tme ticii lui
Diofant, deoarece comentarii le Hipatiei serveau drept izvor al
copii lor ulterioare , iar cele la lte şapte cărţi ale Aritmeticii la e;:irc

224
nu existau comentarii , au fost uitate . Hipatia , re numită prin
e locvenţa şi erudiţia ei (era socotită printre - păgînii cu cea ma i
mare autoritate d i n Alexan dria), a fost sfîşiată de o gloată de
fanatici creştini aţîţaţ i de ep iscop u l alexandrin Ciri l. O gloată
fanatică asemănătoare a distrus cu douăzeci de ani mai înainte
Biblioteca din Alexa ndria . Astfe l a fost distrus centrul ştiinţific .
principa l a l I mperiu lui Rom a n .
Decadenţa matematic ii î n ţări le Imperiu lui Roman era o
consecinţă inevitabilă a decad e n ţe i genera le a orînd uirii sc lava­
giste din aceste ţări . Decadenţ a eco nomică şi politică a societăţii
antice şi răspîndirea învăţătur i lor fi lozofice mistice extrem de
reacţionare şi a cultelor reli gioa se au dus la faptul că ştiinţa din
aceste ţări a rămas fără apărare îri faţa loviturilor barbari lor şi
a l e fanat ici lor religioşi .

Produs. După căderea şco lii ştiinţific e a lexandrin e , cultura şi

ştiinţa pă gînă mai supravieţuie�c un timp oarecare în Atena .
Ai ci se mută din Alexandria , Proclus (410-485) care a condus
şcoala filozofică a neoplatonicie n i lor şi a fost poreclit D i adoh
(succesor) . El a scri s un marc număr de lucrări filozofice între
care şi comentari ile la dia logurile l ui Platon . Pe ntru matematică,
cea mai mare i mportan ţă o au comentarii le sa le la cartea I a
Elementelor l u i Euclid [78], comentarii ce reprezintă unul dintre
ce le mai importante izvoal'e ale i storiei geometrie i . Pentru alcă­
tu irea Comentariilor s a l e , Proclus s-a folosit de o serie de lucrări
ce ulterior au fost pierdute , şi informaţii le. asupra acestor lucrări
au aj uns pînă la noi numai datorită lu i . ln primul rîn d aceasta
este Isto ria geometriei a lu i Eudem, apoi lucrarea lui Geminus
care p urta , s e pare , denumirea Învăţătură sau Teoria matemat�cii ,
foarte va stă , care elucida în particular clas ificarea ştiinţelor
matematice ; mai departe , comentariile la Elementele lui Euclid
a le lui Hero n , Porfiriu şi Pappu s, o lucrare oarecare a lui Apolo­
niu asupra geometriei eleme ntare , tratatul lui Ptolemeu asupra
postulatului para lelelor, lucrarea lui Posidoni u împotriva lui
Zenon din Sidon şi a ltele . Proclus , care a predat matematica ,
foloseşte uneori direct e xpresia „ascultători i mei". Comen tariile
sa le au fost destin ate începătorilor, lucru pe care e l îl afirmă
deschis, arătînd că chestiunile dificile (în particular curbele
folosite pentru rezolvarea problemei trisecţiunii unghiului) el
le omite temporar . Lucrarea sa era însă desti nată , se pare , apoi
şi pe ntru cercuri ma i largi , şi de aceea au fost inc luse şi capitole

15 - Istoria matematicii in antichitate 225

asupra liniei e licoida le , concoidei şi cisoide i , ina cce sibile pentru
începători .
Comentariile încep cu două introduceri . În prima se vorbeşte
despre raportul dintre m�tematică şi fi lozofie , precum şi despre
clasificarea mate matici i . ln a doua - despre geometrie şi obiectul
e i , conform învăţături lor lui Platon, Aristotel şi altor autori ai
a ntichităţi i . După aceasta urmează expun erea istoriei matematicii
şi se închide cu un panegiric la a dresa lui Euc l i d . In sfîrşit , după
explicarea deosebirii dintre teoreme şi „probleme", cu referire
la afirma ţii le diferiţi lor scri itori cu autoritate în această proble­
m ă , este dată o schiţă concisă a întregu lui conţinut al cărţii I a
Elemen telor.
Trecînd apoi la comentarea ei, Proclus analizează pe rînd,
din punct de ve dere istoric şi critic , fiecare definiţie , postu lat
şi axiomă , după care trece la propoziţii . De regulă, el e xplică
mai întîi demonstraţia dată de Euclid , apoi i ndică cîteva exemple
concre te pentru exercitii si ' la sfîrşit infirmă obiectiilc ce s-au
făcut sau pot fi făcute r � lat iv la argume ntele citate al � demonstra ­
ţie i . Doar într-un singur caz e l ada ugă în mod in depende nt , de la
sine, ceva nou , şi an ume cînd caută să demonstreze postulatu l
para lelelor, după ce expune încercarea l u i Pto lemeu şi obiecţi ile
împotriva ei. Aici e l se bazează pe ipoteza implicită că distanţa
dintre două drepte neseca nte , ce se află într- u n p la n , este mărgi­
nită şi de aceea Proclus consideră că , dacă două drepte cc ies din­
tr-un punct şi formează un unghi sînt pre lungite pînă la infinit,
distanţa d i ntre ele va depăşi orice mărime finită (e le fiind pre­
lungite pînă la infinit) ş i , în particular, distanţa d i ntre cele două
drepte indicate . Ipoteza implicită a lui Produs este de fa pt echi­
val�ntă cu postu latul de demonstrat .
Ca e xemp lu, cităm un fragment din Produs:
„ ... spunem că , în conformitate cu maj oritatea p ăreri lor , geome­
tria a fost pentru prima dată descoperită în Egipt, avînd originea
sa în măsurarea ariilor. C ăci pentru egipteni aceasta a fost nece­
sar, datorită revărsărilor Ni lului ce ştergeau graniţele a devărate
a le pămînturi lor oricui . Şi în n ic i un fel nu este de mirare că
descoperirea a cestei ştiinţe , la fe l ca ş i a a ltora , are ca izvor a l
său necesităţil e practice, ţinînd seama că tot c e încep e , s e mişcă
de la imperfect la perfect . Astfe l , trecerea de la simţire la
gîndire , de la gîndire la înţelegere este simplă , firească . Aşa dar ,
aşa cum aritmetica exactă a început la fe nicieni f.i ind datorată

226
aplicaţiei sale în comerţ ş i î n tranzacţi i , tot astfe l geometria
a fost de scoperită în Egipt din cauzele e xpuse mai sus" [78
pp . 64-65] .
S-a păstra t , d e asemenea , o lucrare a lui Proc lus care constituie
o i ntroducere în în văţă tura lui Hiparh şi Ptolemeu .

Domninus , Ammonius, Eutokios. Contemporan cu Proclus a

fost Doml!inus d i n Larissa , care de asemenea era neoplatonician ,
autor a l lndreptarului la introducerea în aritmetică. Acesta co:ft­
stituie o expunere concisă şi consecventă a învăţăturii despre n u­
mere , bazată pe Eucl i d şi dirijată împotriva metodei negeometri­
ce de expunere a lui Nicomah. D i n aceeaşi perioadă fa ce parte
si Ammonius d în Alexandria care a scris o serie de comentarii
Î ntre care unul la introducerea lui Porfiriu · la Arist ote l , unde
este emisă ipoteza că număru l combi nărilor a n e lemente luate
n (n 1)
cite d 0 1 este ega I cu
• -

. 2
·
.

Pe la a n u l 500 e . n . a trăit Eutokios comentator al lui Arhime­

de şi Apoloniu . El a scris comentarii la trei lucrări ale lui Arhi­
mede : Despre sferă şi ci lindru , Măsurarea cerc1,t lui şi Despre echi­
librul planelor şi la primele patru cărţi a le Secţiunilor conice ale
lui A.poloniu.

Elevii lui Proclus . D in început u l secolului al V I-lea face parte

şi Marinos d i n Neapole în Palestina (ve chiul Sihem) , elev şi bio­
graf al lui Proclus. Lui Marinos îi aparţine un comentariu la
Datele lui Eucli d , în care atenţia principală este acordată pro­
b lemei ce trebuie înţeles prin „date" în geometrie . Marinos arată
că diferiti' autori au conferit a c este i notiuni diferite definitii :
Apoloniu înţe legea prin „date" ceva im � abi l , D iodor - c �va
c u nosc ut, Ptolemeu - ceva măsurat e xact sau aproximativ, iar
a Iţii combinau aceste idei consi derînd că aceasta ar fi ceva ce
poate fi cunoscut . D i n aceeaşi perioadă de timp face parte şi lsi­
dor d i n A lexandria care a stat în fruntea şcolii fi lozofi ce din Atena,
a l e cărui lucră ri matematice nu ne sînt cunoscute nici măcar după
denumire , şi s uccesorul său Damaskias d i n Da masc care a preluat
această funcţie pri n a nu l 5 1 0 şi es te socotit autor al cărţii XV a
Elementelor lui Euc l i d .
În prima j u mătate a secolului a l V I -lea a trăit elevu l l u i Da­
maskia s , come ntator a l lui Aristote l, Simplicius. În anul 529,
cînd Iustinian , în lupta fa nat.ică împotriva „păgînismu lui",

1 5* 227
a i nte.rzis pre darea fi lozofiei în Ate na , Simplicius a emigrat,
împreună cu învăţătorul .său, în Persia , însă în anul 533 el s-a
întors din nou în Atena . In comentariul său , el citează două frag­
mente mari d i n Is toria geome triei a lui Eudem . Simplicius a scri s ,
d e asemenea, u n comentariu la cartea I a Elementelor l u i Euclid .
C u Simplicius se încheie istoria mate maticii păgîne , care s-a
dezvoltat în limba greacă. Matematicienii de mai tîrziu care au
scris în li mba greacă au fost creştini , şi vom examina lucrări le
Lor în capitol u l despre matematică din Europa me dieva lă .
_
Matematica ultimului veac al Imperiului 1toman de Apus .
Dacă matematica î n limba greacă , care fusese l i mba de bază a
ştiinţei atît în ţările elenistice , cît şi în ţările Imperiului Roma n ,
trece în secolele IV-V printr-o perioadă d e decadenţă , - prin­
tr-o decadenţă şi ma i mare trece în acest timp matematica în
l imba latină .
D i n secolul a l IV- iea s-a pă 8trat un fragment din traducerea
latină a extraselor d i n cărţi le Xll şi XIII a le Elemen telor lui
Euclid, denumite aici în mod greşit cărţile XIV şi XV . Acest
manuscris de geometrie s-a păstrat sub forma u nui palimpsest
- text pe j umătate şters pe pergament, pe care în secolul al I X­
lea au fost scrise cugetările teologice a le papii Grigoriu ; pe ace­
laşi p erga ment s-au păstrat., sub forma de palimpseste , şi extrase
d i n Vergi liu şi Tit Liviu.
C u timpul , c unoştinţele de mate matică a le romani lor devin
tot mai sărace în conţi nut . Ultimele opere avînd oarecare raport
cu matematic a , scrise în Roma îna inte de prăbuşirea ei (445) ,
sînt lucrările grecului Macrobiu , a păru te prin anul 400 . Matema­
tica este reprezentată aici pri n cîteva raţionamente risipite prin-
. tre informaţii de gramatică , istorie şi mitologie .

Matematica în Italia. în timpul ostrogoţilor. După căderea

Romei şi formarea în .Italia a regatului ostrogot a l lui Te6doric,
apar cîteva opere de matematică care cont inuă matematica din
Imperiul Roma n . Prin a nu l 460 a apărut Calculul lui Victorius
care conţi nea tabele pentru operaţii cu fracţii cu baza 1 2 . În l ucra­
rea e nciclopedică în nouă volume Satira a lui Martianus Mineus
Felix Capella d in Carta gina , scrisă prin a nu l 470, se aduc laude
lui Eucl id, însă nici geometria , nici geodezia nu sînt expuse aci.
Aritmetica este reprezentată prin mistica numerelor .

228
 Casio dor (aproximativ 475-570) , om de stat d i n epoca ostro­
goţilor din Italia , a dat în lucrarea sa enciclopedică Despre arte
o repovestire a i nformaţii lor despre geometri i şi aritmeticienii
greci şi roman i , precu m şi o serie de definiţii vagi . Lui Casiodor
i se atribuie şi lucrarea Calculul pascaliilor care a apărut în anul
562 . Apariţia u nor asemenea lucrări , ce au deve nit ulterior carac­
teristice pentru literatura medieva lă , a fost provocată de hotărî­
rea s inodului b isericesc de la Niceea (325) care a interzis creşti·
nilor să sărbătorească paşte le în acelaşi timp cu evre i i . Paştele
evre iesc este legat de anul lunar evreiesc în care se interca lează
o a 13-a lună atunci cînd diferenţa dintre e I şi anul solar atinge
o lun ă . Datorită acestui fapt, data paştelui după calendarul solar
este mobilă . De aceea s-a hotărît ca paşt e le creşti n să fie sărbăto­
rit duminică după prima lună nouă ce apare după e chinoxu l de
primăvară , iar în cazul în care aceste date co incid - în dum inica
următoare după această dată . În modul acesta , problema consta
în a şti în ce z i le a le săptămînii va cădea echinoxul de primăvară
şi ziua Lunii p l ine celei mai apropiate , ceea ce depi nde de anumite
cicluri, care conţin, fără rest , atît anul solar, cît şi anul lunar.
Sinodul din Niceea a luat în mod greşit 19 ani solari ega li cu 235
de luni lunare ( lunaţiuni) , în loc de 235 de luni şi aproximativ 1 2..
2
ore . Curînd s-a văzut necesitatea de a corecta această eroare ş·i
a u început căutări le relaţiei exacte, a aşa-numitului „număr de
aur" sau epact.
Un a lt om de stat d i n acelaşi timp , prieten cu Casiodor, filo­
zof neoplatonician , Anicius Manlius Severi nus Boethius (s-a
născut prin anul 480, a fost executat în anul 524) , care a învăţat
la Aten a , autor al comentari ilor la lucrările de logică ale lui Aris­
tote l şi Porfir iu, autor al tratatu lui Despre muzică şi al lucrării
teologice-etice Despre consolarea prin fi lozofie, a scris de asemenea
lucrări de matematică . Nefi ind un matematician ta lentat , Boe­
thius ocupă totuşi un loc important în istoria acestei ştiinţe
datorită traducerilor sale . E l a tradus Aritmetica lui Nicomah,
precum şi primele trei cărţi a le Elementelor lui Eucli d . De altfel
acestea nu au fost traduceri exacte , ci adaptate ; în cartea lui
Nicomah au fost incluse exemple numerice, în cărţile lui Euclid ,
Boethius a omis demonstraţii le . Lui Boethius i se atribuie Intro­
ducere î n arit met ică, In troducere în geometrie, la fe I ca şi lucrări

229
de astronomie a le căror manuscrise s-au păstrat din secolul a l
IX-lea . Prima reprezintâ o pre lucrare a Aritmeticii lui Nicomah ,
dar nu mai re uşită decît aceasta .
În a nsamblu , această lucrare arată că autoru l ei nu se descurca
prea bine în mater:i.e . Respectul ce s-a creat în evu l mediu faţă
de această lu crare se explică tocma i prin neclaritatea e i , precum
şi prin nimbul muce n iciei cu care b iserica catolică l-a împodobit
pe Boethius . Ea l-a declarat luptător împotriva „ereziei" ariene
şi sfînt, în timp ce î n rea litate e l a fost victima luptei politice
dintre aristocraţia romană pe care el ·o sprij inea şi stăpînirea
ostrogoţi lor . În ceea ce priveşte geometria , marea maj oritate a
cunoscători lor manuscriselor me dievale consideră că aceasta este
una din nenumărate le fa lsuri, atît de răspîndite în acel timp . În
ac'e st pseudo-Boethius, a lături de expunerea celor mai simple
propoziţii geometrice din cărţile I , II şi parţial II şi I V a le
Elementelor lui Euclid, reproduse fără demonstraţii, se dă de­
scrierea socotitului pe abac cu rondele conice (apexuri) prevăzute
cu cifre de la 1 la 9 şi sînt indicate regulile de înmulţire şi împăr­
ţire - ultimele destul de necla r . Cu toate că această lucrare este
un fa ls probabil din secolele I X-X I, ea dă totuş i o imagine
corectă asupra n ivelu l u i cunoştinţe lor de matematică , dacă nu
a le lui Boethius însuşi , cel pu ţin în ge neral a le romani lor din acea
epocă tîrzie . În ceea ce prive şte Boethius însu ş i , importanţa
sa constă în faptul c ă , datorită traduceri lor sa le , popoare le europe­
ne au căpătat în evul mediu prime le cunoştinţe a le moşteniri i
matematicii greceşt i , ceea ce , împreună cu munca e normă depusă
în această privinţă de arabi , evre i , perşi , tadjici, uzbeci, azerbaid­
j a n i , arme ni şi a lţ i i , a pregătit matematica epocii Renaşteri i .
Trebuie s ă amintim si d e lucrarea unui anonim . d i n Chartres
(Franţa) referitoare pro b abil la perioada precedent ă lui Boethius .
in această lucrare aria triunghiului se ca lculează după aşa-numita
formulă a lui Heron , aria suprafeţei sferice ca de � ori aria cercu­
lui mare , raportul d intre perimetru l cercului şi d iametru l său se
ia e gal cu 22 , dar cu toate acestea formulele numere lor poligona le
7
nu sînt î nţelese d e autor care le consideră formule pent rJ.I ca lculul
ariilor poligoanelor şi le plasează , de aceea , în te xtu l de geome­
tri e .

230
 S-a găsit, de asemenea , manuscrisu l latin a l lucrării Despre
măsurarea iugarte lor (jugerum - măsură romană de pămînt,
240 pe 120 d e picioare) , probabi l din secolele VI - V I I . Ea
este plină de regu li greşite , astfe l , de exemplu , aria unui patru­
later se ca lculează ca produsul mediilor aritmetice a le laturi lor
opuse, aria cercului ca produsul d i ntre : din perimetru şi e l însuşi ,
=
a dică aici.se consideră că 7t 4 . În acest manuscris s-a manifestat
deosebit de pregnant faptu l că în lumea culturi i romano- latine
se pierdea tot mai mult înţelegerea operelor rea lmente matematice ,
că cunoştinţele de matematică, cu excepţia celor mai e lementare ,
decădeau tot mai mult .
 B I B L I O G R A F I E

·I . K. :\[ a r x, Capitalul, voi. I , e d . a IV-a , Editura Polit i c ă , B u c ure ş t i , 1 9 6 0 .

2. F. E n g e I s, Anti-Diihring, e d . a I I I-a , E . S . P. L . P . , B uc ure ş t i , 1 9 5 5 .
3. F. E n g e I s , Dialectica naturii , Editura Politică, B ucure şt i , 1 9 5 9 .
4 . K . :.\'.[ a r x ş i F . E n g e l s , Ideologia germană, E . S . P. L . P . , B ucureşti ,..
1 95t .
5 . H . M a p K C H <I> . S a r e .:i h c , 06 Anz.11 u u, M . , 1 953 .
6 . K . M a p H c H <I> . a H r e JI b c , Ha6pannwe nuCbMa, M . , 1957 .
7 . V . I . L e n i n , J\1aterialism şi empiriocriticism, ed. a I I-a , Editura Poli-
t ică , Bucureşt i , 1 959.
8 . V . I . L e n i n , Car:ete filozofice, E . S . P . L . P . , Bucureşt i , 1956.
9. B . Jll . Jl e n H H , Co 't unenuR , H3� . 4 .
10. A . H. K o JI M o r o p o H , Ma.me.ua.mul\: a , E CS , T . 26 , H3A .
2 - oe , 195 /i .
11 . <I> . K a n m o p H , Hcmop U!I a.11e.uenmapnou .uame.u�mul\:u , nepeB . c
aH r JI . non p en . c npnMe'I . H npn 6 aB J1 . Jll . IO . 'f H M 'l eH Ho , nan . 2 - o e ,
Onecca , 1 9 17 .
1 2 . r . r . u: e :A T e H , Hcmop UR .uame.u amul\:u 8 ape enocmu u 8 cpeanue·
f/el\:a' nepeB . rr . c . IOurneBH'l a ' npe)J;HCJI . M . H . BhlrO)J.CHoro ' H3A .
2 - oe , nonroT O BJI . A . II . IOurneBH'la , M . -Jl . , 1 93 8 .
1 3 . R. C. A r c h i b a I d , Outline of the history of mathematics, 6th e d . ,.
Obedin, Ohio , 1 949.
H . E . T . B e I I , The development of mathemat ics, 2 d .e d . , N . Y.-L . , 1940.
15. E. B o r t o I o t t i, Storia de lia matematica elementare, în Enciclopedia
delie matematiche e lementari o complementi, voi. 32, M ilano, 1 9 5 0 .
1 fi . C. B . B o y e r , The concepts o f the calculus, 2 e d . , N . Y . , 1949 .
1 7 . I d e m , Jli8tory of analytic geome try, N . Y . , 1 9 5 6 .
1 8 . A . v o n B r a u n m ii h I , Vorlesungen iiber d i e Geschichte der Tri­
gonometrie , B d . 1-2 , Leipzig, 1 900-1 903 .
1 9 . F . C a j o r y, A history of mathematical notat ions , v o i . 1-2, Chicago ,.
1 928-1 930.
20. I d e m , A history of mathematics, N . Y . , 1 92 9 .
21 . :\I . C a n t o r, Vorlesimgen iiber die Geschichte der Mathema tik, Bd. 1-2 ,
Aufl. 3, Leipzig, 1 907 u. folg. Rectificări vezi în „ B iblio teca matema­
ţ ica", Folge 3 ( Kleine Bemer k ungen zur letzten Ausgabe von Cantors
V orlesungen) , Aufl. li, Bd. I, Le ipz ig, 1 9 2 2 .
·
2 2 . J . C o o I i d g e , A history o f geometrica! methods, Oxford, 1940.
23. I d e m, .1 history of the conic .9 ections and quadric surfaces , Oxford , 1 91i 5 .
24. E . F e t t w e i s , Das Rechnen der Nalurvolker, Leipzig, 1 9 2 7 .
2 5 . S . G ii n t h e r , Geschichte der Mathematik, T e i i 1 , Le ipzig, 1908.

233
26. J . E. H o f m a n n, Geschichte der Mathema tik, Bd. 1 , Berlin, 1953.
2 7 . G . L o r i a , Guido allo studio delia storia delia mathematiche , e d . 2,
M ilano, 1 946.
2 8 . I <l e m , Stor ia delie matematicite dall'alba delia civiltd al .m·olo X I X , ed . 2
M i lano , 1950.
2 9 . K. M e n n i n g e r, Zahlwort und Ziffer. Eine Kulturgesch ichte der
Zah l, Teii 1-2, .Gottingen, 1957-1 95 8 .
30. G . S a r t o n, Introduction t o the history of science, voi. 1 -3 , Baltim ore ,
1 927-1 91i 7 .
31 . D . E . S m i t h , History of mathematics, v o i . 1-2 , Bos ton - Lonrl o n ,
1 930 .
32. D . J. S t r u i k . A concise history of mathematics , vol. 1 -2 , r\ . Y . , 1%8.
3 3 . J . T r o p f k e , Geschichte der Elemen tarmathematik in systematischer
Darstellung. 2 Aufl . , Bd. 1-7 , Berlin-Leipz i g , 1 921-1 934 ; 3 Aufl„
Bd. 1 -4, 1 930-1 9/iO.
3/i. HcmopuR ecmecmeoana.nUR , J1umepamyp a, onyomuwBaHHaR B CCCP ,
T. I { 1 9 1 7 -191i7 ) , M . - Jl . , 191i9 , T. 2 {191i8-1950 ) , M . - Jl . , 1955 .
35 . 11 . II . II a B JI o B , Ilo1moe co6panue mpyiJoe , T . 3 , M . -JI . , 1949 .
36. M. D o b r i t z e r , Geschichte der A biponer, Wien, 1884.
3 7 . L. L e v y-B r u h I , Les fonctions mentales dans Ies societes inferieures,
Paris, 1 9 1 0 .
3 8 . I d e m, L a mentalite primitive, Paris , 1 9 2 5 .
3 9 . J. E i s e n s t ii d t e r, Elementargedanke und U bertragungstheorie in
der Volkerkunde, Jena, 1 91 2 .
4 0 . J. M o r g a n , Life and Adventure of William Buckley, Hobart (Tasma­
nia) , 1 9 5 2 .r
41 . M . K o c B e H , Ilpoucxo�iJenue 06..1tena u ..1tep&1 Zfennocmu, M . -JI . , 192� .
42 . H o m e r, Il iada, în romîneşte de Gh . M u r n u , E . S . P .L . A . Bucureşti
1959 .
43 . A . A . A p a r y H o B , Hcc11eiJoe anue no 2p a.M..1tamu1>e coepe..1tennozo
1>umauc1>020 .-iaw1>a , M . - JI . , 1 952 .
44 . H . H . M 11 H JI y x o - M a H JI a :li: , IlymemecmeUR , T . 1 , M . -.:1 „
19/iO .
45 . 10 . JI H n rr e p T , Hcmop UR �11&mypw , CII6 . , 1 895 .
46. W. W u n d t, Elemente der Volkerpsycho logie , Le ipzig, 191 2 .
4 7 . O . III p a µ, e p , HniJoeeponeiilfM, CII6 . , 1 91 3 .
48 . A . M e :li: e , BfleiJenue 8 cpaflnume,11,bl(,Oe Uil'!J'lenue unooeeponeuci>u.1:
.fl,8Ml>08 , M . - JI . , 1938 .
49 . a . T a :li: J1 o p , Ilepeo6blmnaR 1>y11bmyp a , M „ 19 39 .
50 . B . .D; a JI h , To111>of1MU c11oeap& �uf/oZo fle.iu1>opycc1>020 .<iabli> a , T . li ,
CII6 . , 1 882 .
51 . B . 11 . A B )]; H e B , HcmopUR l{peeneeo Bocmoi>a, M „ 1%8 .
52 . IJ0,iumu'{ec1>an, a1>ono..1tUR , Y'!e6HHH, M „ 1 960 .
53 . J{peenuu Mup , C6opnu1> ucmo'lnu1>oe no 1>y11&mypnou ucmopuu Bocmo1>a ,
I'pelfuu u Pu..1t a , rroµ, pen . E . A . Typaesa H l:l . H . Eopoa)J;HHa ,
M . , 191 5 .
54. The Rhind Mathematical Papyrus, ed. T . E . Pee t , London, 1 !Cl 3 .
55. The Rhind Mathematical Papyrus, e d . A . B. Chace , L. Bui i , H. l' .
Manning, R . C . Archibald, voi . 2 , Oberlin, O h i o , 1 927-1929.
56. J1athematischer Papyrus des Staatlichen i\iuseum der schonen J(unste in
."1oskau, Hersgeg. und komment . von W. \V. Struve uute1· Benutzung
einer h ierogliph ischen Transkription von V. A. Turaj e w , Berlin, 1 930 .

234
57 . M . H . B hi r o p; c K H ii: , A.11ee6pa u apurf>Memuna 6 opesne.'lt .Mupe ,
M . -JI „ 191i1 .
58. K. V o g e l , Die Grundlagen der âgyptischen Arithmetik, Miinchen, 1 92 9 .
5 9 . C . A . H H o B c K a Jl , K meopuu eeunemcnux opo6eu. - B KH . :
Tpyow Hn-ma ucmopuu ecmecmsoanaHUR u mexnunu , T . 1 ,19lo7 .
60. O. N e u g e b a u e r, Die Grund lagen der âgyp tischen Bruchrechnung,
Berlin, 1 9 2 6 .
6 1 . B . JI . B a H p; e p B a p p; e H , lipo6y:HCoa10u+aACJt nayna, Mame­
Mamuna J(pesnezo Eeunema , B(J,BUJ!OHa u I'pe1fuu, nepee . M . H . Be­
ceJIOBCKoro , M . , 1959 .
6 2 . S . N K r a m e r, Schooldays, A Sumerian Composition relative to the
Education of a Scribe, „J ournal of the American Oriental Society",
1 9lo9 , voi. 69, nr. to.
63. F. T h u r e a u-D a n g i n, Textes mathematiques Babylonies , Leiden,
1 938.
6lo. O. N e u g e b a u e r , _ Mathematische Kei lschrifttexte , Berlin, 1 934 -
- 1 937.
65. O. N e u g e b a u e r - A . S a c h s , Mathematical cuneiform texts,
voi . 1 -3 , New-Haven, 19lo5.
66. O. H e ii: r e 6 a y e p , JlenlfUU no ucmopuu anmu'lHb/,X .Mame.Mamu­
<tecnux nayn , M . -JI . , 193 7 .
67 . M . H . B e c e JI o B c K H ii: , BasUJ!oncnaJt .Mame.Mamu1>a . - B
KH . : Tpyow Hncmumyma ucmopuu ecmecmsoanaHUR u mexnunu , T. 5 ,
M . , 1955 .
6 8 . H i l d e g a r d L e w y, Origin and development of sexagesimal system
of numeration. - „J ournal of the American Oriental Society", voi. 6 9 ,
n r . 1 , 1 9lo 9 .
6 9 . M . H . B hi r o il c K H ii: , Mame.Mamut>a 6pesnux 6asUJ!OHRH , «YcnexH
!\laTeMaTn:qeCKHX HayK )) ' 19lo1 , ;N'� 7-8 .
70. E . 1\1 . B r u i n s, Nouvel les decouvertes sur Ies mathematiques babylo­
niennes, Paris, 1 952 .
7 1 . O. N c u g e b a u e r, The exact sciences in antiquity, 2 d e d . , Brown
University, Press, 1957.
72. S. G . M o r l e y, The civilization of Maya, Californ ia , 1 9 lo 6 .
7 3 . J . E . T h o m s o n, Maya arithmetics, Washington, 1 9lo1 .
7!t. L. S a t t e r t h w a i t e , Concepts and structure of Maya calendrica
arithmetics, Philade lphia, 1 % 7 .
7 5 . r . H . IT o n o B , Ky.11 bmypa mo'lHOeo 3HaHUR 6 ope6He.M llepy , flrp .
1922 .
7 6 . r e p o p; o T ' HcmopUR 6 Oe6Jtmu imueax ' nepee . <I> . r . Mm�eHKO '
M . , 1 888 .
7 7 . A p H c T o T e JI h , Memarf>uau1>a, nepee . A . O . Ry6H�Koro , M .
-JI . ' 193lo .
78. Procli Diadochi in primum Euclidis elementorum librum commentarii,
ed. G . Friede lein, Leipzig, 1 87 3 .
7 9 . G. M i l h a u d , Nouvel les etudes SUI' l'histoire d e la pensee scientifique,
Paris , 19 1 1 .
80. T h . H o p f n e r , Orient und Griechische Phi losophie, Le ipzig, 1925.
81 . A . F r a i e s e, La matematica nel mondo antico, M i lan, 1 951 .
82 . L( e M O K p H T 6 eeo rf>pae.Menmax U C6UOemeJ!bCm6ax iJpe6HoCmu ,
M
„ 1935 .
83 . K. V o g e l, Bei trage zur griechischen Logistik, Miinchen, 1 93 6 .

235
 84. K. R e i d e m e i s t e r, Die Ari thmetik der Griechen, Leipzig - Ber­
lin, 1 940.
85 . II JI a T o H , IIo.A umuna u.au zocyaapcmeo , Co<tunen UJi , T . 3 , nepee .
B . H . Rapnosa, CIT6 . , 1863 . .
86 . A p H c T o cfl a H , KoMeauu , T . 1 , nepee . nop; pep; . A . MaJie�1wro ,
M . -JI . , 1 9 34 .
87 . JI . H . T o JI c T o ii: , Boiina u Mup , T . 3 , M . , 1 9 4 9 .
88 . Anmu"Ha.R, rf>u.aocorf>UJi (rf>pazMenmw u ceuaeme.11bcmea) . , nop; peA .
r. CI> . AJieKCaHp;poe a ' M . ' 1 940 .
8 9 . P. T a n n e r y, Memoires scientifiques, voi . 3, Paris, 1 9 1 2-1 9 1 3 .
90 . E . F r a n k , Plato und die sogenannten Pythagorăer, Halle , 1 9 2 3 .
91 . A r i s t o t l e , De caelo, The works o f Aristotle , transl. J . L. Stocks,
voi. 2, Oxford, 1 93 0 .
92 . E B K JI H p; , « H a<ta.aa i; , nepe e . H KOMMeHTapuu ,I( . .n; . Mopp;yxail:-
BoJITOBCKoro , T . 1 , HH . I-IV , M. -JI . , 1 9 4 8 ; T. I I , KH . V I I - X ,
M . -JI . , 1 9 4 9 ; T . I I I , HH . X I-XV , M . - JI . , 1 9 50 .
9 3 . P . H. M i c h e l, De Pythagore a Euclide, Paris, 1 950.
9 4 . A. R e y, La science dans l'antiquite, voi. I-I I I , Paris, 1 930-1 939 .
9 5 . A p H c T o T e JI h , <P uau na , nepee . B . H . Hapnoea, M „ 1 93 7 .
9 6 . B . L . v a n d e r W a e r d e n , Zenon und die Grundlagenkrise der
griechische n Mathematik, „Mathe matische Annalen" , B d . 1 1 7 , 1 94 0 .
97 . c . H . JI y p b e , Teop UJi 6ecnoHe'tHO Ma.AblX y ape6HUX amo.Mucmos ,
M . -JI . , 1 9 35 .
98. S i m p l i c i u s, Physica, Berlin, 1 882-1 8 95 .
9 9 . IT JI a T o H , Menon , Co<tuneHUJi , nepee . B . 11 . Rapnoea , T . 2 ,
CIT6 . , 1 863 .
100 . A p H c T o T e JI b , Ana.aumunu nep6a.R, u smopal! , nepee . B . A .
Cl>oXTa , M „ 1952 .
1 0 1 . 11 . r . B a Ill M a K o B a , AputfiMemu<tecnue nnueu « Ha<taM> E61i:Jl,U­
aa , B . KH . : Hcmopuno-Mame.Mamu<tecr>ue UCCJl,eaoeaHUJi, Bblll . :! '
M . -�l „ 1 9 4 9 .
102 . M . H . B hi r o p; c K H ii: , « Ha<ta.aa» Esr>J1,uaa , B HH . : Hcmopuno­
MameMamu<tecr>ue uccJ1,e8oeanUJi , Bhlll . I . M . -JI . , 1 9 4 8 .
1 0 3 . B . H . M o JI o p; UI H ii: , Eb!Jl, Jl,U Esr>J1,ua nocJ1,eaosame.11eM /IJ1,amona? ,
B HH . : Hcmop ur>o-Mame.Mamu<tecnue uccJ1,e806anusi , Bblll . 2 , M .
-JI „ 1949 .
1 0 4 . Jl . E . M a ii: c T p o e , O cmambe M . H . Bwzoacr>ozo « Ha<ta.i a »
Esl'>Jl,ua a , B K H . : H cmopu1>0-Mame.Mamu<tecnue uccJ1,e8oeanUJi, Bb!Il . :! ,
M . -JI „ 1 9 49 .
1 0 5 . E u c I i d e, Les donnees, Oe uvres en grec , en latin et en fran<;ais,
Ed. F . Pevrard , voi. 3 , Paris, 1 8 1 8 .
106 . ;a; . ;a; . M o p p; y X a il: - B o JI T o B c K o ii: , /Iop ua.Mbl u aaHHble ,
B KH . : Tpyaw coseu+anusi no ucmopuu ecmecmeoaHaHUJi , M . , 1 9 4 8 .
1 0 7 . A p x H M e p; , /IoM anue „ 9pamoc <fieny o ner>omopbix meopeMax Me­
xanur>u , B liH . : H . r e ii: 6 e p r , Hoeoe CO'tUHenue Apxu.Mea a .
Ilepee . 11 . IO . Tn:MqeHKo , Op;ecca , 1 909 .
1 08. T. H e a t h, A ltistory of Greek Matltem.atics, Y o l . 1 - 2 , Oxford , 1 9 21 .
109 . A r c h i m e d f' , De l'equilibre des planes ou des contres de gravi te de
planes, Oeuvres comp le tes, trad. P. Ver. Eecke , Pari� - Bruxe lles,
1 9 21 ,
1 1 0 . A r c h i m e d e , La quadrature de la parabole, Oeuvres comp lil tes ,
trad. P. Ver Eecke , Paris - Bruxel les, 1 9 21 .

236
1 1 1 . A . l i . IO Ul li e B li 'I , o .Memoae UC'tepnbt6anusi apeenux MameMamu-
1>06 , B KH . : TpyiJM coeeu+attllJt no ucmopuu ecmecmBoananllJt , M . ,
1 9 48 .
1 1 2 . A p x li M e A a p;ae KHllrll : O w ape u 1.fUAUtt8pe , JfaMepenue 1>pyza u
.11e.M.Mbf , nepeB . li> . IleTpyUieacKoro , CIT6 . , 1 823 .
1 1 3 . A r c h i m e d e , D es spira le.�. Oerwres co mp l e tes , tra d . P. \"tr Eecke ,
Paris - Bruice lles, 1 921 .
1 1 4 . 11 . r . B a Ul M a K o B a ' JI. u<fi<fiepeHl.fUa.l!bHblf! Memoabl 6 p a6om ax
Apxu.,w,e8a, B KH . : Hcmop u1>0-MameMamu11ec1>ue ucc.1eâoBaHllJt , Bblll .
5 , M . , 1 953 .
1 1 5 . A p X ll M e p; , O n.11aBa10u+ux me.11 a x, B KH . : A p X ll M e )l; ,
c T a B li H , r a JI li JI e tt , IT a c K a JI b , H a't aJ! a zuopocm a­
mu1>u, nepea . li np llMe'I . A . H . L(oJiroaa , ll3)1; . 2 , M . - Jl . , 1933 .
1 1 6 . A p x li M" e A , Jfa.Mepenue 1>pyz a , B KH . : li> . P y A li o , O 1>eaopa­
mype 1>pyza , cocTaBllJI li>. Pyp;llo , nepeBOA noA peAa1-n1llefi li c npllMe­
'laHllHMll C . H . BepHUITefiua, llJA . 3 , M . -JI . , 1 9 3 6 .
1 1 7 . A p x li M e ;i; , 11c•rncJieHlle neC'lllHOK ( «flcaMMllT » ) , nepea . li npll -
Me'I . r . H . Ilonoaa, M . -JI . , 1932 .
1 1 8 . A . q B a .-1 li H a , ApxUMed , M . -JI . , 1934 .
1 1 9 . C . H . .TI y p b e , ApxuMea , M .-JI . , 1 94 5 .
120 . B . li> . K a r a H , Apxu.Mea , M .-JI . , 1 9 49 .
1 21 . A n o JI JI o H li tt IT e p r c K li fi , Honu11ec1>ue ce'teHllJt c 1>0.M.Menm .
Eemo1>1lJt , nepeaop; 11 . Hrop;llHCKoro - «11aa . Ceaepo-KaaKaaclioro
YHllBepcllTeTa •> , T . 3 ( 1 5 ) , PocToB m./ll, . , 1 9 2 8 (nepable 20 npep;Jio­
m.euutt KHllrll I ) .
1 22 . A p o 1 1 o n i u s d e P e r g a , Les coniques, traci . P . Vn Eecke ,
Bruges, 1 9 2 3 .
1 23 . B. A. P o a e H <I> e JI b p; , I'e0Mempu11ec1>ue npeo6paaoeanllJt 6
p a6omax Jleonapoa au.aep a , B KH . : Jfcmop u1>0-Mame.Mamu11ec1>ue
ucc.11e80BaHUA , Bhln . 1 O , M . , 1 9 5 7 .
1 24 . M . K r a u s e , Die Splt 'irik von Mene lao.� aus A lexandrien in der
Ver besser ung von A bu Nasr _Mansur b. 'Ab'i b. 'frăq. mit Untersuch un­
gen zur Gesclr iclt /e des Te.1·tes bei den i.� /amischen Mathematiker, Berlin ,
1936.
1 2 5 . N i c o m a c h u s n [ G e r a s a , lntroduction t o Arith me t ic , transl.
M . L . D' Ooge , Ann . Arbor, 1 9 3 8 .
1 26. P t o 1 o m ii u s , Syntaxis malhernatica, ed . .J . l . . He iberg, Bd . 1 2 ,
L e i pzig,
-

1898.
1 2 7 . B li T p y B li tt , ,l(ecsimb r.:nuz 0 6 apxwne1>myp e , nepea . CI> . A . l le ­
TpOBCKoro , M . , 1 9 3 6 .
128. :M . C a n t o r , Die riimischen Agrimensore11 u11d ilire Stellung in der
Fe ldmessk1rns/, Leipzig, 1 8 75 .
1 29 . H e r o A 1 e x a n d r i n u s , De mensuris, Opera quae supersunt
omnia, ed . J . L . He iberg , t . 5 , Leipzig, 1 91 4 .
.

130. I d e m , Geometrika, Opera quae sttpersunt omnia, t . 4 , e d . J . L . H e i­

berg, Leipzig, 1 9 1 2 .
1 31 . P a p p i A 1 e x a n d r i n i , Col l ec ti o ns q11ae mpers1 m t , e d . F . Hultsc h ,
.

B d . 1 - 2 , Berlin, 1 87 7 .
132. D i o p h a n t e d ' A 1 e x a n ci r i e , Les .� ix livres aritlrmetiques e l
la livre de no m bres po l ygo nes , trad . P . Ve r Eecke , Bruges, 1 9 2 8 .
133. G . L o r i a , /,e scienze esa l/e ne l / ' a 11 tica Grecia, M i lano , 1 9 1 lt .

237
 INDICE DE NUME

Agrippa :Marcus Vipsauius (63-1 2 1 23-1 2 7 , 1 3 0 , 1 3 2 , 136-1 3 7 , 1 4 9 ,

î . e . n . ) 202 1 60 , 1 90 , 2 0 8 , 21 2 , 226-227 , 2 2 9 ,
Ahmes ( aproximativ 2000 î . e .n . ) 233-234
3 5 , 1 li 8 Aristoxen (secolul al IV-iea î . e .n . )
A l-B iruni (Abu-r-Reihan M u ham­ 203
med ibn Ahmed a l-Birun i , 973- · Aryabhata (secolul al . V-lea) 1 53
1048) 1 53 , 235 Assurbanipal (secolul al VI I-iea
Alexandrov G . F . 234 î .e n. ) 44
.

Alexandru Macedon (3 56-323 î . en . ) Attal I ( 2 41-197 î . e .n . ) 1 78

128 August (Caius Octavianus Augustus,
Ammonius din Alexandria (secolul 63 î . e . n .-1 4 e . n . ) 201-202
al V-lea) 2 2 7 Autolikos d in Pitana (secolul al
Anaximandru ( 6 1 0-543 î . e . n . ) 84- IV-iea , î .e . n . ) 1 52 , 1 82 , 211
85 Avdiev V . I . 232
Apolodor (secolul al I I- iea , î . e . n . ) Balbus (secolul I e .n . ) 202-203
1 91 Başmakova l . G . 1 4 0 , 234-235
Apoloniu din Perga ( 2 65-1 70 î . e . n . ) B e l l E . T . 231
1 3 0 , 1 5 2 , 1 5 7 , 1 64 , 1 7 2 , 1 7 4-1 75 , Bernoulli Jacob (1 654-1 705) 193
'1 7 7 , 1 80 , 1 83 , 1 90 , 192 , 1 9 9 , 2 0 6 , Boethius Amicius Manlius Severi-
2 0 9 , 2 1 1 , 223- 2 2 5 , 2 2 7 , 23 5 . nus (aproxima tiv ft80-52ft) 229-
.\ pule ius Lucius d i n Madaur (apro­ 230
ximativ 1 35-1 80) 205 Bolzano Bernhard ( 1 781-1848) 100
.\ rchibald R . C . 231 Borozdin I . N . 232
.\r h imede (28 7-2 1 2 î . e . n . ) 73 , 76- Bortolotti Ettore 231
7 7 , 91 , 101 , 103 , 1 1 7-1 1 9 , 1 2 3 , Boyer C . B . 231
1 30 , 1 4 4 , 1 5 3 , 1 6 9 , 1 71 - 1 7 8 , Braunmiihl August von (1 853-1908)
1 80-1 83, 20 6 , 2 0 9 , 210 , 2 2 2 , 231
2 2 7 , 2 3 4 , 235 . Bruins E . M . 59, 233
.\r h itas din Tarent (aproximativ Bull L. 232
4 2 8-365 î . e . n . ) 87, 93, 96, 1 0 9- Cajori Florian (1859-1930) 1 7 , 231
110, 1 1 6, 173. Callimah (secolul a l I I I-iea î . e . n . )
Aristarh d i n S amos (secolul al 1 73
I I I-iea î . e . n . ) 1 5 2-1 53 , 166, 1 9 0 , Cantor Moritz ( 1 8 29-1 920) 9, 24 ,
211 49 , 79, 1 ft 8 , 20ft , 231 , 235
.\risteu (secolul al IV-iea î.e.n.) Cape lla Martianus M ineus Felix
152, 211 (secolul al V- lea) 228
Aristofan (452-380 î . e . n . ) 7 6 , 234 Casiodor (Magnus Aurelius Cassio­
Aristotel (384-322 î .e . n . ) 71, 73-74, dorus, aproximativ 4 75-570)
85, 8 7 , 97-99, 1 01-1 0 2 , 1 0 9 , 228-229

239
Ca va lieri Bonave n l ura ( 1 5 9 8-1 647) Ei· i c inus iscrolul al I I i - l ea) 209
1 0 1 , 103, 1 5 5 Euclid ( secolele IV-I I I î . e . n . ) 71 ,
Cebotarev N . G . ( 1 894-1947) 108 73-7 4 , 8 7 , 89 , 9 1 - 9 2 , 95 -9 6 ,
Celsus 203 101- 1 1 3 , 1 1 6- 1 2 0 , 1 2 3-1 2 4 ,
Cezar I u l i u (Caius J ulius Caesar, 1 2 6-1 2 7 , 1 30-131 , 1 3 3-1 5 0 ,
104-44 î . e . n . ) 201-20 2 , 204 1 5 4-1 5 5 , 1 71 , 1 73 , 1 7 7-1 7 8 ,
Ch ace A. 232 1 8 0-1 8 2 , 1 9 1 -1 9 5 , 200 , 205�206 ,
C icero Marcus Tull ius ( 1 06-43 î . e . n . .l 2 0 9 , 2 1 1 - 2 1 3 , 21 5 , 222 , 224-230.
1 54 , 1 8 8 , 1 9 1 234.
C iril ( K yr i llos, 1 1 1 . 11 4'1 ) 225 Eudem d i n Pergam i s ecolul al I I I-IPa
Co lumella Lucius .l unius Moclera­ î . e . n. ) 1 7 7 , 2 2 5 , 227
t us (secolul I ) 203 Eudem din Rodos ( seco lul al IV-iea
C anon d i n Samos (secolul a l 1 1 1- lra î . e . n . ) 71 , 7 4 , 1 0 6 , 2 2 5
î . e . n . ) 1 5 2 , 1 5 7 , 1 63 Eudoxus din C n i dos (apt·oximat iv
Co olidge J . L . 231 408-355 î . e . 11 . ) 101 , 103 , 10 9-
Copernic ( N i c o la n s Coppern i c u s , 1 1 0 , 1 1 2-1 1 3 , 1 1 6 , 1 1 9 , 1 23 , 1 3 9 ,
1 4 7 3 -1 5 4 3 ) 153 1 4 4-1 4 5 , 1 4 9 , 1 5 2 , 1 5 9 , 1 73 ,
C zw al i na A . 1 7 1 1 93
Dai V . I . (1 80 1 -1 872) 232 Eutokios (secolul a l V l -lea i . e . n . J
Damask ias (aproximativ 11 58-3 5 3 ) 7 6 , 1 2 2 , 1 6 2 , 1 7 3 , 1 7 5-1 7 6 , 1 9 2 ,
227 227
Dedekind R i chard ( 1 831-1 9 1 6 ) Fermat P ierre ( 1 60 1 -1 6 6 5 ) 9 2 , 1 5 5 ,
144 - 1 45 1 81 , 219
Democrit (aprox imativ460-370) Fettwe i s E . 231
72-73 , 82, 8 7 , 99-10 1 , 103, 1 1 8 , F i bonacci ( Leonardo P isauo) 105
1 6 5 , 233 Fid ius (secolul al I I I- iea î .e . n . ) 154
Descartes Rene ( 1 5 96-1 6 5 0 1 92, Filon din Bizan t (secolul a l I I i-lea
1 80-1 81 î .e . n . J 1 1 0
D inostrate (seco lul al IV-iea î . e . n . ) 1'' o h t B . A . 234
105-1 0 6 , 1 2 1 Fraj ese A . 1 1 4 , 233
D i ocles (secolul al I I-iea i.e.n.) Frank F . 8 6 , 234
1 1 0 , 173 , 1 7 5-1 76 1'' riede l e i n G. 233
D i o dor din A le xandria 1 9 9 , 227 Front inus Sextus J u l ius (aproxima­
D i ofant (seco l u l al I I I-iea) 75, 76, t iv 40-103) 203
1 83-1 8 4 , 21 3-2 21 , 224, 235 Galen (aproximativ 13 0-200) 1 2 4
D i ogene Laert iu (secolul al I I I-iea) G a l i le i ( Ga l i leo Galile i , 1 5 64-1 674)
94 , 100-101 , 103
100, 235
D obritzer M. 232 Gauss Karl Fried rich 1. 1 7 77- 1 8 5 5 )
Do mninus ( s e c o l u l a l V-lea) 2 2 7 21 8
D ' Ooge M . L . 2 3 5 Geminus ilin Rodos (secolul I î . e . n . )
D orodnov A . V . 1 0 8 7 4 , 1 80 , 1 9 2 , 2 2 5
Dositeos (secolul al 1 1 1-lea i . e . 11 . J Ghetaldi M;ari11c> (1 56G-1 626) 1 81
152, 157, 1 6 0 , 1 6 2-164 G ilson E . 211
Dragunov A .A. 234 Gregorius (secolul al IX-iea) 228
Duau (secolele XX-XV I I I î . e . n . ) Guldin Paul ( 1 5 7 7-1 643) 21 2
35
Giin ther S. 231
Ei senstad ter .J . 232
Hankel li . ( 1 839-1873) 79
E ngels Friedrich 2 9 , 32, 100 , 1 2 9 ,
1 7 1 -1 7 2 , 231
Heath Tho mas L i ttle (1 861-1 940)
155, 234
Epafr6ditus (secolul al I i-lea) 203
Era tostene (2 76-194 î . e . n . ) 1 3 0 , 1 5 5 , Hegel G.W . t· . 9
1 60 , 1 7 3-1 7'• Heiberg .l . l . . 134 , 1 5 5 , 234-2:� ;»

240
Heracl ide (secolul al I I I- iea î . e . n . ) Kramer S . !\i . 23 3
1 5 4 , 1 80 Krause M . 235
Heraclit din Efes (aproximat i\" 530- Las d i n Herm i o n (serole le VI-\"
470 î . e . n . ) 8 2 , 88 î . e . n . ) 84
Herodian (secolul al I I-iea) 77 Le ibniz Go t t friecl Wi lhelm ( 1 64 6 -
Herodot ( aprnxima t iY 485 -425 ) 71 , 1 716) 99, 1 3 4 , 1 5 5 , 159
7 7 , 82 , 233 Len in Vlad i m i r Ilici 9 , 97-9 8 , 100 ,
Heron din Alexandria (secolul I 231
î . e . 11 . ) 76, 1 10 , 1 3 0 , 1 6 8 , 1 84 , 20 2 , Leon (secolul al I V-iea î . e . n . ) 131
204, 208, 225 , 230, 235 Leonardo Pisano (aproximat i\·
Heron Metricul (secolul I I 202 1 1 70-1 230) 105
Hieron (secolul a l I i i-lea î . e . n . ) 1 54 Lhv-Br u h l L . 10, 232
H�·ginus (secolele 1-1 I ) 1 8 8 , 203 Lew0y H i ldegard 50, 233
H i parh ( secolul al I i- lea î . e . n . ) L i pper t Ju lius 1 6 , 232
1 89-1 91 , 1 9 9 , 206, 227 Lobacevs ki N ikolai hanoviri
Hipatia (3 70-41 5) 224-225 (1 792 -1 85 6) 1 3 6
H i pocrate din Chios (seco lul a l V-lea Loria G i n o 2.22 , 2 3 2 , 23;-,
î . e . 1 1 . ) 10 6-1 0 8 , 131 , 1 3 4 , 1 73 Lurie S . l . 234
H i ppas d i n Metap o u t (secoleh• VI-\" Macrob ius Ambrosius Theodos ius
i . e . n . ) 86, 97 (secoleh• V-V I ) 228
Hippias d i n E l is ( secolu l al V-lea Mais trov L . E . 1 4 9 , 231,
î . e . n . J 1 04-1 0 5 , 121 , 222 MalC' ţki A . 234
H i ps icle (seco l u l al I I-iea î . e . 11 . ) Man n ing H . P . 232
90, 111, 149, 1 73 Ma1· i n o s din !'leapole (seeolnl al V-lea
Hobbes Thomas ( 1 588--1 679) 131, 227
Hofmann J . E . 232 Marinos di11 T;vr (secolul I J 1 81 , 201
Ho mer (secolele I X -V i l I i . e . n ) 7fi , Marit.in J. 211
86 , 2 3 2 Marcellus Marc us Claud ius (m. 208
H opfner T h . 233 î . e . n . ) 1 54
HroznY Bedr ich 61 , 235 Marx Karl 9 , 27, 32-33 , 1 00-1 1 1 ,
H u lts�h F. 235 231
Iagod i nski I. 235 Meillel Anl o i ne 232
lamblie (aproxi mativ 250--3 25 1 92 , Menechmus (seco lul al I V-iea î . e . n . )
1 73 , 222-223 105 , 1 1 0 , 1 1 2 , 11 4-1 1 5 , 1 2 1-1 2 2 ,
lanovskaia S . A . 233 1 6 2 , 1 73 , 1 7 8
I bn Iraq (Abu Nasr Mansur ibn lraq , M e n e lau din Alexandria, (secole le
s e c o lele :X:-:X: I ) 235 1- 1 1 ) 1 92-1 94, 1 9 8 , 2 1 1 , 235
lmhotep (secolele I I I-I I î . e . n . ) 3:1 Menn inger K . 232
I s idor d in Alexandria ( secolul a l Metrodor ( secolul al V I-le a ) 2 1 :1
V I - le a ) 1 50 , 2 2 7 M icitei P . H . 234
I s idor d in M i let (seco lul al Vl-lea) M ikluho- Makla i N . N . ( 1 849-1 888)
I s ocrate (secolele V-IV î . e . n . ) 71 1 5 , 232
Iustin ian (483-565) 227 M i lhaud G. 233
Iuskev i c i A . P . 5, 7, 1 5 9 , 235 M iscenko F . G . 235
IuŞkev i c i P . S . ( 1 873-1 %5) 235 Mo�l ods i V . N . 149 , 243
Jul ian Salvian (secolul al I i- lea) 205 Mor!e,: S . G . 233
Karpov V . I . 75, 234 Mord�h a i-Boltovski D . D . ( 1 876-
Kepler Johann ( 1 5 7 1 -1 630) 1 0 3 , 1 952) 134, 1 51 , 234
1 23 , 1 5 5 , 1 82 Morgan J. 1 3 , 232
Ko lman E . l . 5 , 7 Neugebauer Otto 45, 49 , 5'i, 5!l,
Kolmogorov A . N . 5, 231 1 8 9 , 233
Kosven M . 232 ::\ewt on I. 155, 1 59

241
N i coma h (secolul I ) 80 , 194-1 9 5 ,
205 , 222-2 2 3 , 2 2 7 , 229 , 237
N icomede (secol u l al I i-lea î . e . n . )
1 73-1 75
Nipsus Marcus .J unius (secolul a l
I I-iea) 203
Pappus (secolul al I i i-lea) 1 1 0-1 1 1 ,
131 , 151-1 5 2 , 1 6 8 ,
1 74-1 75, 1 80-1 81 , 1 9 2 , 205 ,
209-2 1 2 , 2 2 2 -2 2 3 , 235
Parmenide (secolu l al V-lea î . e . n . ) 97
Pascal Blaise (1623-1662) 175, 235
Pascal Etienne ( 1 5 88-1 651) 175
Pavlov I . P . (1 849-1 936) 10, 232
Peet T . E . 232
Pe iton (secolul a l IV-iea) 223
Pell J . (1 610-1 685) 1 69
Perepiolkin I . I . 43
Pervuşin Ivan M iheevici (1 827-
-1 900) 1 43
Petrovski F .A. 235
Pe truşevski F . I . (1 785-1848) 235
Peyrard F. 234
Pitagora ( secolul al VI-lea î . e . n . )
84-86, 8 8 , 91-95, 1 3 8 , 1 40
Platon (429-348 î .e .n . ) 74-75 , 82 ,
86 , 93, 100, 1 0 9 , 1 1 1 , 1 1 6 , 1 30-
-131 , 1 34-1 3 6 , 1 4 9 , 1 68 , 1 7 9 ,
2 2 2 , 225-226, 234
Pl inius Gajus Secundus Maj or
23-79) 1 86 , 202
Plotin (204-269) 222
Pl utarh (aproximativ 50-1 20) 94,
110
Popov G . N . 233 , 235
Porfiriu ( 233-3 0 4 ) 191-192 , 225
Posidon iu 135-51 î.e.n.) ·
Proclus 71 , 74, 94 , 103 , 1 3 1 , 1 3 8 ,
1 5 1 -1 5 2 , 1 7 4 , 1 81 , 1 91-192,
200, 225-227, 233
Protagora (480-411 î . e . n.) 101 , 1 1 0 ,
134
Ptolemeu I Soter (m. 283 î . e . n . ) 131
173--1 74
Ptolemeu I I I Evergetul (m. 222
î . e . n . ) 1 73-1 74
P tolemeu IV P h i l opator ( m. 204 î . e . n )
1 7 3 , 174
Pto lemeu Claud iu (secolul al I i-lea ,
1 90-1 91 , 1 95-201 , 205-206 ,
223, 225-2 2 7 ' 235
Reideme ister Karl 234
242
Rey Abel 97
Rhind He nry 35, 232
Rozenfeld B.A. 7
Sachs 233
Sarton George 232
Satterthwaite L . 233
Schrader O 232
Serenus (secolul a l IV-iea) 223
Sesostris (secolul al I i-lea î . e . n . )
71
S i mplicius (secolul al V I-lea m. 549)
1 0 9 , 201 , 227-2 2 8 , 234
Smith D . E . 232
Socrate (469-399 î . e . n . ) 1 1 1 , 114
Sos igene (secolul I î.e . n . ) 202
Sporus (secolul al I I I-ie a ) 1 1 0 , 222
Stev in S i mon (1548-1 620) 235
Stocks .J . L . 234
Struik Dirk .Jan 234
Struve V . V . 35, 232
Tabit ibn Korra (Abu-1-Hassan Ta­
bit ibn Korra a l- Harra n i , 826-
901 ) 92
Tales (aproximativ 624-548 î . e . n . )
82-84, 9 5 , 1 3 6
Tannery Paul (1 843-1904) 7 9 , 84 ,
1 92 , 234
Taylor E. 232
Tectet din Atena (secolul al IV-iea
î . e . n . ) 1 1 0 , 1 1 6 , 1 4 6 , 148
Teodor d in Cyrene (secolul al V-lea
î.e.n.) 110, 116
Teodosiu (secolul a l I i-lea î . e . n . )
1 81 -1 8 2 , 1 93 , 2 1 1
Teon d i n Alexandria (secolul a l
I V-iea) 1 5 2 , 1 7 6 , 1 9 5 , 223-224
Teud ius din Magnes ia (secolul al
IV-iea î . e . n . ) 1 3 1
Thoma din Aquino (aproximativ
1 225-1 274) 2 1 1
T imar idas (secolul al IV-iea î . e . n . )
222
Timcenko I . I . (1 862-1 939) 50 , 234
Tit Liviu (59 î.e n . -1 7 ) 1 54 , 228
.
Thureau-Dal1gin F. 45 , 232
Tolstoi, Lev N ikolaievici (1 828-
1 910) 234
Traian (Marcus U lp ius Tra i a n u s ,
53-1 1 7 ) 204 .
Tropfke Johannes (1 866-1 939) 232
Turaev Boris Alexandr o Y i c i (1 868- ·
1 920) 35, 232
Ulpian (aproximativ 1 75-2 28) 204
Varro Marcus Terentius (aproxima-
tiv 1 1 6-27 î . e . n . ) 188, 202
Ver Eecke P. 235
V erg i l i u (70-1 9 î . e . n . ) 228
Veselovski I . N . 50, 1 4 2 , 232
Victorinus (Victorius) 228
V i ct o riu s (secolul al V-lea) 228
Viete Frani;ois (1 540-1 603) 6
V in c i Leonardo da ( 1 452-1 519) 110
V i tru viu (secolul I î . e . n . ) 103 , 202-
-203 , 235 • Zenon din Sidon (secolele I I I-I I
Vitruvius Rufus (secolele VI-V I I )
1 03 , 202-203 , 235
Viviani V i ncenzo (1 622-1703) 1 93
V i god s k i M . l . H . 9 , 233 , 234
Vogel K . 233
Waerden B . L . ,·a n der 41 , 99 ,
233-234
Wallenius Martin .Tohan (1731-
-1773) 108
Wundt W . 1 7 , 2 3 2
Zenodor (secolele I I I- I I î . e . n . ) 1 7 3 ,
1 76
Zenon Elea tul ( secole le al V-lea
i . e . n . ) 97-101
î . e . n . ) 191 , 225
Zeu lhen H ieron:v mus Georg (1 839-
1 9 20) 99, 1'.0 , 1 61„ 182 , 231
 C U P R I N S

Prefaţă 5

Ca p i t o 1 u 1 I . ApariJia matematicii ........................ 9

:'ll a şterea m a tema t i c i i ( 9 ) . Prime le n umerale (1 1 ) . Dezvolta-
rea u lterioară a numerelor (14 ). E x p rimarea grafică a numerelor
(21 ) . Apariţia operaţiilor matematice (24 ) . Apariţia noţiunilor
geometrice (26) . Astronomia primitivă şi importanţa ri pentru
matematică (28) .

C a pi t o 1 u 1 I I. Matematica în societatea sclavagistă pre-

mergătoare vechilor greci . . .... .. .. .... ........ . . .......... 30
:-;oc ietatea sclavag istă t impurie (30) . Matematica societă ţ i i scla­
vagiste timpurii (31 ) . lin-oarele istor ice (32) . Matematica egip-
teană (33) . S istemul de nu meraţie la egipten i (34) . Matema-
t ica în �colile de scribi (35) . Operaţ i ile aritmetice (35) . Frac-
ţ i ile egiptene (37 ) . Probleme de aritmetică (39) . Probleme
de geometrie (41 ) . N i velul general al matematicii egiptene ( 42) . :\la­
tematica în Mesopotamia a ntică. Condiţi i le sociale ( 43 ) . Şcolile
ele scrib i sumero-b a b i lonene . Izvoarele (44) . S istemul de nu­
meraţie (46) . Operaţ ii le aritmetice (51 ) . Probleme de arit­
met ică şi rezolvarea lor (53 ) . Probleme ele geometrie (54) .
„ Ecuaţiile" bab ilonienilor (5 6 ) . N ivelul genera l al matematic ii
babi lonene (59) . Matemat ica a ltor popoare din Orie ntul Apro-
piat (60) . Matemat ica �i numeraţia la poporul maya (fi3) . Mate­
mat ica la azteci şi incaş i (66) . Conc l u z i i generale as upra dez­
voltării matematicii în soc ietatea sclavagistă t impurie (67) .

C a p i t o 1 u 1 I II. Matematica În Grecia ontică 69

Cond iţiile sociale în Grec ia a n t ică · (69) . Caracterul matematicii
antice greceşt i . Izvoare ( 70) . Logist ica greacă ( 7 5 ) . N umă­
rarea la gre c i i antici (76) . �umeraţia (7'i) . Tabelele (80) .
Şcoala d in M i let (82) . Şcoala pitagoreică (85) . :Matematica ş i
numeralogia p itagore ici lor ( 88) . :\led i i , proporţi i ş i pro­
gres i i (92 ) . „Teorema lui Pi tagora„ şi mă rimile incomensura­
b i le (93 ) . Apor iile lui Zenon (97 ) . Democrit (99 ) . li ippias
din Elis (104 ) . H i pocrate din Chios (106) . Arhitas d i n Tarent

245
 ( 1 0 9 ) . Teodor «;l in Cirene (110 ) . Platon (111) . Teetet d in Atena
(116 ) . Eudoxus d in Cnidos (116) . Algebra geometrică. ApliC'a­
rea ariilor ( 120 ) . Aristote l (123) .

Ca p i t o I uI IV. Matematiea În ţările elenistice ............ 128

Elenismul ( 128) . Şcoala alexandrină ( 128) . Euclid i 1 3 1 ) . Postu-
latele ş i axiomele lui Euclid ( 1 35 ) . Cărţile plan imetrice ale Ele­
mentelor (13 7 ) . Teoria proporţiilor şi cărţile aritmectice ale Ele­
mentelor ( 1 3 9) . Cartea a X-a a Elementelor ( 14 5 ) . Cărţile stereo­
metrice ale Elementelor ( 1 4 7 ) . Alte opere ale lui Euclid ( 150) .
Aristarh d i n Samos (152) : Arhimede (153) . Despre echilibrul
p lanelor (156) . Cvadratura parabo lei (157) Despre metodă (160) Despre
sferă şi ci lindru ( 1 60 ) . Despre spirale (1 62) . Despre conoizi şi
sferoizi (1 6 4 ) . Despre corpurile plutitoare (1 64 ) . Măsurarea cer·
cului (165) Numărarea grăunţe lor de nisip (166) . Ipoteze (167 ) , Poliedre
semiregulate ( 16 8) . Eratos tene ( 1 73 ) . Nicomede (174) D iocles (1 7 5) .

Zenodor ( 1 7 6 ) . Apo loniu d in Perga (177) . Secţiuni conice ( 177) .

Alte opere ale lui A poloniu ( 180) . Teodosiu (181) . Trăsătu rile
generale ale matematicii e lenistice ( 1 82) .
Ca p i t oI u I V Matematica În Jările Imperiului Roman . .. . . . 1 85
Matematica la romani ( 1 85) . Alexandria în epoca romană ( 18 9 ) .
Hiparh ( 1 8 9) . Posidoniu ( 1 9 1 ) . Geminus ( 1 92 ) . Mene lau (192) .
N icomah (194) . Claudiu Ptolemeu (195) . Trigonometria lui
Ptoleme u(l95) Alte opere ale lui Ptolemeu ( 1 99 ) . Teoria parale-
lelor la Ptolemeu (200 ) . Lucrările de optică, mecanică, geografie
ale lui Ptole meu (201) . Matemat ica la Roma în timpul lui
Iuliu Cezar şi August (2 01 ) . Heron (205) . Metrica lui Heron (206 ) .
Geometria l u i Heron (2 07 ) Lucrările lui Heron în mecanică ş i
optică ( 2 08 ) . Pappus ( 2 09 ) . Diofant din Alexandria (2 1 3 ) . Sporus
.

(222) . Porfirriu, lamblie (222 ) . Serenus (223) . Teon din Alexandria

(223) . Hi patia (224) . Proclus (225) . Domninus, Ammonius, Euto-
kios (22 7) . E levii lui Proclus (2 27 ) Matematica ultimului veac al
Imperiului Roman de Apus (228) . Matematica în Italia în timpul
ostrogoţilor (228) .
B i b l i ografie 233
Indi c e d e n u m e .. ...... .......... ......... ... .... ...... 239