Sunteți pe pagina 1din 3

7.

CONSUMATORUL

Clasificarea bunurilor:
- bunuri libere: - sunt un “dar” al naturii
- accesul la ele NU se realizeaza gratuit, fiind conditionat de unele costuri - consumul
lor este, in principiu, nelimitat.
- bunuri economice: - sunt rezultat al activitatii economice
- realizarea lor presupune un anumit consum de resurse (un efort) - au drept
caracteristica esentiala raritatea – sunt in cantitati limitate - accesul la ele este
conditionat de pretul lor.

Clasificarea bunurilor economice:


a. dupa forma in care sunt produse si consumate:
- bunuri materiale (tangibile) – denumire preț - preț de vânzare
- bunuri imateriale (netangibile), invizibile (servicii) – denumire preț - tarif
b. dupa destinatia lor:
- bunuri de/pentru productie, numite si bunuri capital sau bunuri intermediare – bunuri
destinate producerii altor bunuri (prodfactori)
- bunuri de/pentru consum sau bunuri finale – bunuri destinate satisfacerii nevoilor
personale de consum ale oamenilor (satisfactori);
c. dupa modalitatea de circulatie (modul in care trec de la producator la consumator): -
bunuri marfare – care trec de la producator la consumator printr-un act de vanzare-
cumparare (deci, prin contraechivalent)
- bunuri nemarfare – cele destinate autoconsumului producatorului sau cele care circula in
mod gratuit, respectiv, fara contraprestatie;
d. dupa stadiul de prelucrare in care se afla la un moment dat:
- bunuri primare – cele desprinse direct din natura;
- bunuri intermediare – cele aflate in diferite faze succesive de prelucrare (materii prime,
semifabricate etc.);
- bunuri finale – cele care nu mai sunt supuse nici unei prelucrari in productie si intra, ca
atare, in consum (fie consumul productiv – bunuri de capital fix, fie consumul
neproductiv – bunuri de consum personal sau de consum public).
→ Definitie: Utilitatea – in sens general – desemneaza capacitatea unui bun economic de
a satisface trebuinta pentru care a fost creat; utilitatea depinde de proprietatile/
caracteristicile corpului material sau calitatea bunului economic respectiv.
→ Definitie: Utilitatea economica reprezinta satisfactia sau placerea pe care o genereaza
unui consumator dat utilizarea unei cantitati/doze determinate (limitate) dintr-un anumit
bun economic si exprima capacitatea – reala sau presupusa – a acelui bun de a
satisface o anumita nevoie in conditii date de loc si de timp.

Utilitatea economica este un concept de natura subiectiva, in functie de preferinte, de


gradul de cultura si civilizatie, de intensitatea nevoilor. Se are in vedere: • o cantitate
determinata dintr-un anumit bun: utilitatea economica se refera la satisfactia resimtita prin
consumarea unei cantitati/doze date dintr-un anumit bun; • un consumator determinat, cu
preferintele, gusturile, situatia economica s.a. la un moment dat al existentei sale;
• non-posesia, faptul ca respectivul consumator nu detine cantitatea determinata din
respectivul bun, dar o doreste si este dispus sa o cumpere/sa faca un sacrificiu
economic (sa renunte la o suma de bani) in conditiile date de loc si de timp.

1
In ultima instanta, utilitatea economica depinde de:
- cantitatea in care un bun este oferit (situatia cantitatii oferite pe o piata, la un moment dat
– cu cat cantitatea este mai mare, cu atat utilitatea este mai mica, si invers); - intensitatea
nevoilor cumparatorului/consumatorului (cu cat intensitatea este mai mare, cu atat
utilitatea este mai mare, si invers).

Utilitatea economica poate fi exprimata ca un numar care reprezinta nivelul satisfactiei


dobandite prin consumarea unui anumit bun.
Intre doua bunuri cu utilitati diferite, consumatorul il va prefera pe acela care are o utilitate
superioara/ii va aduce o satisfactie mai mare; fata de bunuri cu aceleasi utilitati,
consumatorul este indiferent (alege aleator).
In functie de cantitatea de marfuri consumate la care se refera, utilitatea poate fi: • utilitate
individuala (Ui) = exprima satisfactia generata consumatorului de fiecare
unitate/cantitate/doza consumata dintr-un anumit bun;
• utilitate totala (UT) = exprima satisfactia totala resimtita de consumator ca urmare a
consumarii sau utilizarii cantitatii totale dintr-un anumit bun;
UT = Ui1 + Ui2 + Ui3 + ........+ Uin, cu Ui1 > Ui2 > Ui3 > ........> Uin
- utilitatea marginala (Umg) = exprima utilitatea/satisfactia aditionala obtinuta prin
consumarea unei unitati suplimentare dintr-un anumit bun, cand cantitatile celorlalte
marfuri sunt neschimbate; consumul suplimentar este ultima doza consumata la un
moment dat, astfel
ca utilitatea marginala apare ca utilitatea ultimei unitati consumate dintr-un bun - utilitatea
marginala (Umg) = variatia utilitatii totale (ΔUT) care rezulta prin cresterea cu o unitate (ΔQ)
a cantitatii consumate dintr-un bun (ceilalti factori fiind presupusi constanti).

OBS. Utilitatea marginala = 0 este limita pana la care un bun este util, adica limita
saturatiei. In teoria economica, aceasta tendinta poarta denumirea de legea utilitatii
marginale descrescande. Prima formulare a acestei legi a fost data de A Gossen:
“marimea intensitatii unei placeri descreste progresiv pana la saturare daca respectiva
placere este satisfacuta in mod continuu si neintrerupt”.

DECI
▪ Cand nevoia dintr-un bun este mai intensa, consumatorul acorda o importanta mai mare
unitatilor consumate; prima unitate consumata dintr-un anumit bun are utilitatea cea
mai ridicata/ea asigura cea mai mare satsifactie pentru ca se adreseaza unei nevoi
nesatisfacute.

2
▪ Fiecare noua unitate ce se consuma dintr-un bun ii aduce consumatorului o satisfactie
mai redusa/are o utilitate mai scazuta pentru ca se adreseaza unei nevoi mai putin
acute, in scadere.
▪ Daca se continua consumul si dupa atingerea utilitatii economice cu valoarea 0, atunci
utilitatea marginala devine negativa si se transforma in insatisfactie sau dezutilitate,
indicatorul economic Umg avand valoare negativa.

CONCLUZII:
- cand utilitatea marginala este pozitiva, utilitatea totala creste, dar cu o ratie (rata)
descrescatoare;
- utilitatea totala este maxima atunci cand utilitatea marginala este 0; - unitatea careia ii
corespunde utilitatea marginala 0 exprima pragul de saturabilitate (de saturatie);
- cand utilitatea marginala este negativa, utilitatea totala este pozitiva, dar inregistreaza o
scadere;
- suma algebrica a utilitatilor marginale este egala cu utilitatea totala; - curba
utilitatii marginale este intotdeauna pozitiva, dar are o inclinatie negativa.

COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI

Definitie: Comportamentul consumatorului reprezinta totalitatea actelor, atitudinilor si


deciziilor acestuia privind utilizarea veniturilor sale pentru cumpararea de marfuri.
Definitie: Comportamentul rational al consumatorului se concretizeaza intr-o alegere
eficienta; eficienta alegerii consumatorului inseamna recunoasterea efectului
consumului sub forma satisfactiei obtinute si a efortului sub forma preturilor platite.

OBS. Pentru un consumator, pretul se afla in relatie cu utilitatea marginala si nu cu cea totala. (pentru ca
agentul economic este pus sa aleaga - exemplu “mai cumpar al doilea kg de mere, deoarece trebuie sa
platesc 7 lei, si poate fac altceva cu banii acestia”).
Din acest motiv, bunurile rare (avand si un pret mai mare) au o utilitate marginala mai mare decat bunurile
care se gasesc din abundenta. (pentru ca intra mai dificil in posesia lor; agentii economici fac un efort mai
mare pentru a le apropria). (Asa se explica faptul ca bunuri vitale – apa, painea, unii combustibili etc. – au
un pret mai mic decat alte bunuri - vezi “paradoxul apei si diamantului”).

Echilibrul consumatorului / alegerea consumatorului rational


Obiectivul consumatorului rational este maximizarea utilitatii totale.
Definitie: Modul de combinare a diferitelor cantitati din bunurile x,y,z... pe care
consumatorul le-a preferat spre a obtine o anumita satisfactie scontata formeaza
programul de consum.

Esența alegerii consumatorului rațional constă în găsirea acelui program de achiziții și de


consum care îi asigură cea mai mare satisfacție (utilitate economica totala) posibilă prin
cheltuirea (sacrificarea) venitului său limitat.
Intrucat consumatorul are un buget limitat, criteriul esential in baza caruia isi va orienta
alegerea/va decide ce, cat si in ce ordine va achizitiona bunurile este maximizarea
satisfactiei obtinute pentru o unitate monetara cheltuita in vederea procurarii bunurilor de
care are nevoie.
In baza acestui criteriu, consumatorul va alege bunul si cantitatea (nr. de doze) al carui
raport astfel calculat are valoarea cea mai mare (aceasta optiune are eficienta cea mai
ridicata). Structura bunurilor cumparate este optima atunci cand utilitatea marginala pe
unitate monetara cheltuita se egalizeaza.

⇒ Condiţia de echilibru a consumatorului.


3

S-ar putea să vă placă și