ȘCOALA POSTLICEALĂ DE STAT DIN CADRUL

LICEULUI ”SPIRU HARET” – TÂRGOVIȘTE

CERC METODIC

ABORDAREA HOLISTICĂ A
ÎNGRIJIRII PACIENTULUI CU
BOLI INCURABILE
M.I. DAN MARIA ALINA
2021
 În ultimele două decenii, OMS emite o formulă pregnantă ce este fundamentală pentru
reprezentanții societății “Sănătate pentru toți în secolul XXI”. De asemenea, evidențierea
sintagmei aduce într-un prim plan ideea de “A da ani vieții” prin diminuarea deceselor
pretimpurii și înmulțirea speciei umane.
Cadrele sanitare medii ocupă o poziție notabilă, fiind grupul cel mai apropiat de populație și care
stabilește relația între sisteme și necesități.
În zilele noastre, umanitatea nu se poate gratula că a eradicat principalele boli infecțioase și
cu extindere majoră și nici că a eliminat cronicizarea maladiilor existente precum cele
oncologice sau patologice, care determină atenuarea duratei medii de viață și a credinței de
supraviețuire. De observat starea actuală, pandemică, în România, în lume.
Profilaxia necesită noi metodologii în conceptul de pregătire, inclusiv prevenire și combatere a
bolilor.
Lucrarea de astăzi nu-și propune să epuizeze subiectul, care este amplu și de actualitate, ci doar
să sublinieze anumite aspecte considerate mai importante.
 Boala este o stare particulară a organismului condiționată de acțiunea nocivă a diverși factori
determinanți din mediu și, caracterizată printr-un complex de modificări morfologice și funcționale -
locale și generale, cu caracter reactiv și lezional, ce tulbură reglarea și activitatea la diferite niveluri
funcționale. Prin acestea se realizează limitarea capacităților de adaptare, respectiv reducerea
capacității de muncă, printr-un proces ce afectează organismul în ansamblul unității sale biologice și
sociale complexe.
Bolile incurabile reprezintă piatra de încercare, fiind boli de familie, având impact asupra pacientului,
familiei, prietenilor.
Membrii familiei joacă un rol central în asistența medicală. Este important să justificăm implicarea familiei
în decizii, mai ales cele legate de sfârșitul vieții.
• Familia cunoaște cel mai bine ce și-ar dori pacientul.
• Familia dorește cel mai mult ceea ce este bine pentru pacient.
• Familia va trăi cel mai intens cu consecințele deciziei.
Chiar dacă boala nu se poate vindeca este foarte important să creștem calitatea vieții ce reprezintă
capacitatea de a performa bazată pe o stare de bine în plan fizic, psihoemoțional, social,
spiritual. Deși există tratament pentru a curma durerea în orice stadiu, totuși foarte mulți oameni
suferă chinuri îngrozitoare, mai ales în anumite forme de cancer.
Suferința trebuie abordată, întotdeauna, holistic. (Holism - de la holos, cuvînt grecesc, care înseamnă tot,
totul, plin.)
 Îngrijirea medicală holistică este acel tip de abordare care tratează pacientul ca un ÎNTREG, ca fiind mai
mult decât suma părților, după cum spunea și Aristotel.
Abordarea holistică trebuie să fie prezentă în orice terapie, cu precădere în bolile cronice incurabile, în
paliație.
Îngrijirea paliativă este definită de OMS ca fiind o abordare multidisciplinară ce îmbunătățește
calitatea vieții pacientului care se confruntă cu afecțiuni amenințătoare de viață, precum şi a familiei
acestuia. Scopul ei este de a identifica și gestiona sau ameliora durerea precum şi alte probleme de
ordin fizic, psihologic, social, financiar sau spiritual care apar în asociere cu respectiva afecțiune.
Îngrijirea paliativă trebuie să fie o muncă de echipă care se adresează atât problemelor pacientului cât
şi ale familiei acestuia, şi este de obicei formată din asistente, medici, psihoterapeuți şi/sau alți
specialiști care colaborează cu specialiști din medicina primară sau specialiştii din spitale. Poate fi
efectuată la domiciliu, în centre specializate (hospice), centre de îngrijire sau în spitale, la orice vârstă
şi în orice stadiu al bolii împreună cu tratamentul curativ în cazul în care acesta există.
 Ingrijirea paliativa necesita o echipa interdisciplinara. Este nerealist să asteptăm ca o singură persoană,
cu o singură calificare, să aibă abilitățile și posibilitățile de a realiza o evaluare completă și să instituie
intervenții competente în toate aceste domenii.

“Să formezi o echipă este doar începutul, să “Dacă vrei să mergi repede, mergi singur. Dacă vrei sa
rămâi împreună este progresul, să lucrezi împreună mergi departe,mergi împreună” (Proverb african)
este succesul” (Henry David Thoreau)
“DUREREA
ESTE CEL MAI
MARE DEMON AL
OMENIRII, MAI
MARE CHIAR
DECAT
MOARTEA“

ALBERT SCHWEITZER
Suferința…modelul DURERII TOTALE
SISTEMUL DURERII CONCEPTUL DE DURERE TOTALĂ

Suferința Suferința psihică

fizică

SUFERINȚA

S
TOTALĂ
Suferința Suferința
socială spirituală
 Dacă sunt mai multe dureri, fiecare durere se evaluează separat!

Persoanele care suferă îşi aduc suferinţa, în cadrul

întâlnirilor terapeutice, cel puţin pe patru nivele:

1. Fizic – durerea şi alte simptome suficient de supărătoare şi

persistente care nu mai pot fi ignorate sau care creează
un disconfort acut/ameninţă supravieţuirea.

2. Psihologic – modificări ale dispoziţiei (ex. Depresie, jale);

sentimentul stabilităţii mediului (ex. Anxietate, panică);
tulburări cognitive (ex. Confuzie/delir,
demenţă).

3. Social – afectarea relaţiilor (ex. Conflicte interpersonale,

pierderea autonomiei, pierderea suportului)

4. Spiritual – ameninţări ale sensului, valorilor, existenţei şi

a relaţiei cu Celălalt .
 Suferinţa spirituală
"Credința în Hristos este esența vieții omului. Vă dați seama că, dacă pentru o clipă Dumnezeu nu ar fi în
viața noastră, toate ar fi fără un scop, fără un rost", spune doctorul Ștefan Mindea.

Boala, suferința și moartea sunt realități ale vieții noastre. Omul se raportează la acestea în funcție de
starea lui sufletească, de relația pe care o are cu Dumnezeu.

"Fără Dumnezeu, omul rămâne un biet animal rațional și vorbitor, care vine de nicăieri și merge spre
nicăieri. El rămâne așa chiar dacă este laureat al premiului Nobel sau măturător" (Petre Țuțea).

“Credința este o condiție de viată ca pâinea, ca apa, ca aerul. Ea dă vieții scop și idealurilor biruința;
credința înfrumusețează, întărește și fericește viața. Credința ajută pretutindeni unde genunchii se pleacă și
gura se roagă Bunului Dumnezeu.”

Fără credință viața este plictisitoare, fără vlagă, nesuferită. Lipsa de credință este ca o rădăcină putredă,
nimicește şi arborele cel mai puternic.
„Medicina este văzută ca o îmbinare a ştiinţei cu arta,
ştiinţa reprezentând partea ei tehnică iar arta partea de
expresie, de comunicare şi abordare a bolnavului.”
(Daniela Moșoiu)
Pentru a avea succes este nevoie permanent de o
comunicare eficientă.
Dintre toate competențele cea mai importantă este
comunicarea. Din experiența personală și nu numai, de
foarte multe ori am sesizat că între pacient şi cadru
medical nu se formează o relație iar comunicarea lasă de
dorit. „Fii mereu dispus să asculți și reticent în a vorbi!”
ne îndeamnă James Apostle.
Viaţa are sens şi nu încetează să aibă sens până în ultima clipă a ei!
“Metoda fundamentală şi cea mai puternică de a te
conecta cu o altă persoană este de a o asculta. A o asculta
cu atenţie şi atât…O tăcere încărcată de iubire are o
putere de vindecare mult mai mare şi crează legături mai
puternice decât cuvintele cel mai bine intenţionate.”
(Rachel Naomi Remen)
Fallowfield, considera comunicarea “ca şi o aptitudine
esenţială a personalului medical, deoarece medicii şi
asistenţii medicali comunică cu pacienţii şi familia
acestora mai des decât aplică oricare din
procedurile medicale.”
V. FRANKL
 PIERDEREA ȘI DOLIU
Doliul este un proces normal, firesc prin care prelucrăm pierderea.
Sarcinile perioadei de doliu:
 Să accepte realitateapierderii
 Să treacă prin suferinţa provocată de pierdere –asilmilarea durerii
 Să se adaptezela modificările datoratelipsei persoanei decedate
 Să reaşeze emoţional relaţia faţă de persoana decedată şi să-şi reia viaţa
proprie
 CONCLUZII
IMAGINI SUGESTIVE ÎN OPERA LUI
VAN GOGH

Nu poți vedea decât ceea ce este înăuntrul tău și nu

recunoști decât ceea ce iți aparține…

Van Gogh ne cheamă în lumea celor

încovoiați, striviți și întorși către sine. A celor fără nici o
altă putere decât aceea de a fi exprimarea copleșitoare a
umilinței și a vieții fără ochi, cu pumnii strânși …
Vincent Van Gogh
Old Man with his Head
in his Hands Van Gogh
Spatele aplecat prezent în atât de multe picturi ne vorbește
despre ce înseamnă a fi împovărat și a nu mai face față. A fi la
capăt, sau daca nu la capăt, intr-un moment în care “nu se mai
poate”.

Totuși, dacă cineva atât de rănit cum a fost Van Gogh a găsit
puterea de a da sens trecerii lui de aici, putem înțelege ca ne-a
dat sens și nouă.

Acela de a privi, de a înțelege și de a ne ridica.

Poziția asemănătoare cu cea de fetus,
ghemuirea în sine, pletele nepieptănate
și trupul deloc în floare ne vorbesc
despre tristețe, retragere, neputință,
depresie.

Avem in comun fragilitatea, bătrânețea,

teama, și încă multe altele înafară de ceea
ce ne bucură. Și dacă ne recunoaștem
unii în alții, ne temem mai puțin, ne
acceptam un pic mai mult.
 BIBLIOGRAFIE
1. Aghioritul, Cuviosul Paisie. 2004. Părinţi Aghioriţi Flori din Grădina Maicii Domnului, București
: Editura Evanghelismos, 2004.
2. Daniela, Conf. Dr. Moșoiu. 2009. Comunicarea în cancer, Brașov : s.n., 2009.
3. Idem, ABC-ul Medicinei Paliative, Brașov: Editura Lux Libris, 2012.
4. Idem, Manualul formatorului în îngrijirea paliativă, Brașov : Editura Haco Internațional, 2010.
5. Florian Chiru, Gabriela Chiru, Letiția Morariu, Îngrijirea omului bolnav și a omului sănătos,
s.l. : Editura Cison, 2012.
6. Pam Firth, Gill Luff, David Oliviere, Pierderea, adaptarea și doliul în îngrijirea paliativă,
Brașov: s.n., 2005.
7. Ross, Elisabeth Kubler. On death & Dying 1969: Ed. Scribner Book Company.
8. Soitu, Laurenţiu, Comunicare şi acţiune, s.l. : Institutul Europen, 1997. 973-586-067-8 .