Stiinta a inteles spiritualitatea

 "Sfarsitul timpurilor" in viziunea unor savanti - Ervin Laszlo,

Stanislav Grof si Peter Russell, in dialog cu Horia Turcanu

 
Stiinta contemporana acrediteaza profetiile legate de
sfarsitul lumii. Nu va fi, insa, un final de existenta, ci o uriasa
schimbare de constiinta. Anul 2012, un punct critic al istoriei

Istoria recenta a umanitatii este o istorie a crizelor de toate

felurile: economice, sociale, politice, financiare, crize
umanitare, crize care desemneaza de fapt situatii de razboi,
crize ecologice care desemneaza de fapt distrugeri
ireversibile ale vietii de pe planeta, crize ale petrolului, ale
terorismului, ale ostaticilor, crize climatice si alte sute de
feluri de crize. Exista o criza de supra-productie de alimente,
sute de milioane de tone pe an, si simultan o criza a foamei:
mai mult de o suta de milioane de oameni sunt sub pragul
subzistentei. La fiecare 6 secunde cineva moare de foame in
lume. Sase milioane de copii mor de foame pe an, in timp ce
155 de milioane sunt supraponderali. 

Cateva sute de miliardari detin mai multi bani decat trei

miliarde de oameni mai putin norocosi. Jumatate din
umanitate. Energia solara pe care o primeste pamantul timp
de numai patruzeci de minute, daca ar fi folosita integral, ar
acoperi necesarul de energie al planetei pentru un an intreg.
Dar noi ne incapatanam sa stoarcem ultimele picaturi de
petrol si carbune, care polueaza aerul si apa, cu costuri
enorme si consecinte incalculabile. Zeci de specii de plante
si animale dispar definitiv in fiecare zi, calota glaciara se
topeste in ritm accelerat crescand nivelul oceanului planetar,
milioane de hectare de padure dispar definitiv in fiecare an.
In fiecare clipa, la nivelul intregii planete, se desfasoara sute
de razboaie. 

Armele dezvoltate de tarile avansate sunt mai periculoase

decat conflictele pe care incearca sa le previna. Au trecut
200 de ani de la revolutia industriala, cea care a declansat
constructia lumii in care traim si oamenii nu sunt deloc mai
fericiti decat inainte. Visul unei umanitati fericite pare a se fi
transformat intr-un cosmar punctat de crize contradictorii.
Cetatenii tarilor avansate se declara cei mai nefericiti.
Consumul de droguri, de alcool, rata sinuciderilor sunt cele
mai ridicate pe care le-a cunoscut vreodata omenirea.
Depresia, alienarea, disolutia relatiilor dintre oameni au atins
proportiile unei epidemii. Vorbim despre o criza economica,
dar in realitate economia nu este decat una dintre fetele lumii
pe care noi am construit-o dupa chipul si asemanarea
noastra, reflectand propriile noastre valori. Este consecinta
directa a unui mod de a privi lumea si de a ne raporta la ea.
Am construit o lume a super-tehnologiilor, din care sufletul a
fost exclus. Am creat un sistem al competitiei acerbe, in care
distrugerea "adversarului" este o izbanda, iar singuratatea si
nefericirea este implicita. Un sistem al separarii de ceilalti si
de noi insine in care crizele exterioare reflecta de fapt o criza
interioara a umanitatii.

In septembrie 2009, la Milano, in Italia, s-a desfasurat o

conferinta internationala avand ca tema psihologia si
spiritualitatea. Am fost acolo. Cu 20 de ani in urma, ar fi fost
de neimaginat ca fizicieni, biologi, psihologi, psihiatri, bio-
chimisti, astrofizicieni si filosofi sa se afle la aceeasi masa,
discutand despre o noua viziune, spirituala, asupra
universului. Cele mai stralucite spirite ale lumii stiintifice au
fost acolo, iar tema principala in jurul careia s-au invartit
discutiile a fost criza prin care trece in acest moment
umanitatea.

Calendarul Maya. Are o precizie care ii uimeste pe specialisti

Numai ca abordarile nu au fost cele cu care suntem obisnuiti

din presa. Ideea principala care s-a desprins din intreaga
conferinta a fost aceea ca traim timpuri de mare cumpana la
nivel planetar si ca motivul pentru care se intampla acest
lucru este in esenta modul in care privim lumea si pe noi
insine. Criza este una de constiinta si cata vreme nu vom
schimba acest lucru, el se va manifesta in toate domeniile
vietii noastre. Distrugerile la nivel planetar ale mediului si ale
resurselor au atins un prag critic. Daca ceva nu se schimba,
atunci povestea umanitatii, asa cum o cunoastem, se apropie
de final. Pare incredibil, dar acesti oameni de stiinta au vorbit
cu voce tare, in fata camerelor televiziunilor italiene, nu
numai despre necesitatea de a repune civilizatia pe alte baze,
spirituale, de a reforma totul, sistemele sociale, stiinta,
medicina, tot ceea ce sta la baza cunoasterii umane, dar si
despre anul 2012 si despre stravechi profetii care anuntau o
transformare de proportii la "sfarsitul timpurilor".

Tema mi s-a parut fundamentala. Am ales trei dintre numele

"grele" prezente la Milano pentru interviuri in
exclusivitate:Stanislav Grof, doctor in psihiatrie, profesor si
scriitor, Ervin Laszlo, cel mai important ganditor in domeniul
filosofiei sistemelor si al evolutiei, si Peter Russell, fizician,
matematician si explorator al constiintei umane. Am ales
aceste trei nume nu numai pentru faima lor mondiala, ci si
pentru faptul ca le citisem cartile, ba chiar am fost implicat in
aparitia unora dintre ele in limba romana, ci mai ales pentru
ca una dintre aceste carti, care se numeste "Revolutia
Constiintei" si care poarta pe coperta numele celor trei,
formuleaza in mod stralucit esenta problemei cu care se
confrunta omenirea in acest moment: ori umanitatea va fi
capabila sa schimbe ceva intr-un timp foarte scurt, ori
viitorul nostru ca specie devine incert.

Ervin Laszlo
"Asistam la sfarsitul unei lumi si, poate, la nasterea uneia
noi"

Ervin Laszlo este filosof si scriitor. Fost profesor de filosofie,

stiinta sistemelor si futurologie la universitati celebre din
SUA, Europa si Orientul Indepartat. A scris vreo 70 de carti al
caror subiect este faptul ca traim intr-un univers in care
suntem interconectati intre noi si conectati miraculos la
toate elementele realitatii. A fost de doua ori nominalizat la
Premiul Nobel pentru Pace.

Este fondatorul Consiliului Inteleptilor Lumii, care reuneste

cei mai faimosi oameni de stiinta ai planetei, fondatorul
Clubului de la Budapesta si al Grupului de Cercetare
Generala a Evolutiei, membru al unei liste lungi de institutii
academice si universitare din intreaga lume. Traieste in
Toscana, pe un deal, intr-un sat minuscul, intr-o casa care,
acum vreo 200 de ani, era o capela manastireasca. Parintii lui
erau din Transilvania. De la Cluj.

- Vorbiti despre o lume a carei schimbare este iminenta sau

va disparea. Ce inseamna acest lucru?

- Inseamna ca ne indreptam catre cea mai mare transformare

din istoria omenirii. Si daca vrem sa nu disparem, sa
continuam sa existam pe aceasta planeta si sa ne dezvoltam,
trebuie sa reanalizam notiunile de univers, fiinta umana,
progres si dezvoltare. E tarziu, dar trebuie sa aflam cine
suntem. Lumea pe care am construit-o, ca reflexie a felului in
care vedem noi universul si pe noi insine, nu se mai poate
sustine in nici un fel. Trebuie reformat totul, lumea business-
ului bazata pe exploatarea nebuneasca a resurselor si pe
supra-productie, politicile industriale care conduc la
dezastru ecologic, la incalzirea globala si la cresterea
periculoasa a nivelului oceanului planetar. Politicile
economice internationale care au fragmentat lumea in prea
saraci si prea bogati, care au condus la mase imense de
emigranti care fug de foame si de epidemii. 

Politicile militare care consuma resurse inimaginabile in

folosul unor structuri financiare. Lumea se afla in pragul
unui colaps economic, social si politic care genereaza haos
si violenta. Este o lume pe care noi am creat-o si care acum
se prabuseste. Ca sa intelegem motivele prabusirii, trebuie
sa privim lucrurile sistemic. Ca in medicina holistica, in care
pacientul e vazut ca un tot, nu doar ca un trup. As putea sa
va dau cifre teribile despre modul in care omul distruge
natura, apa, pamantul si aerul, dar ma voi margini sa spun ca
ne indreptam rapid catre pragul critic, in care distrugerea
devine ireversibila, iar mediul impropriu sustinerii civilizatiei
omenesti. Acest prag este estimat a fi atins in cativa ani.
Acelasi lucru se poate spune despre exploatarea resurselor
planetei, care au atins limita sustinerii populatiei. Colapsul
lumii financiare este deja vizibil, iar cel social este previzibil:
populatia tarilor sarace, muritorii de foame, va fi in 2050 de
aproape doua miliarde de suflete. 

Criza generalizata nu mai poate fi disimulata in nici un fel.

Intrebarea este: cat timp mai avem pentru a ne salva?
Surpriza pentru oamenii de stiinta a fost aceea ca tendintele
se accelereaza in mod neasteptat. Estimarile cele mai
pesimiste sunt de 5 ani, iar cele mai optimiste de 20 de ani.
Nivelul marii creste odata si jumatate mai repede decat
prevazut, emisiile de CO2 depasesc orice estimare prealabila
cu peste 50%, iar in ceea ce priveste incalzirea globala
estimarile anilor '90, de maximum 3 grade, sunt astazi de 6
grade, ceea ce ar transforma cea mai mare parte a planetei in
zone nepotrivite pentru agricultura. Efectele se potenteaza
unele pe altele astfel incat linia de sosire pentru colapsul
global este in mod interesant apropiata de faimoasele
profetii ale anului 2012.

- Ce legatura au prognozele stiintifice cu profetiile despre

anul 2012?

- Exista mai multe surse esoterice ale unor profetii despre

"sfarsitul timpului", dar cea mai interesanta si cea mai
precisa este calendarul Maya alcatuit de preoti-astronomi in
secolul 15 si a carui reprezentare sapata in piatra este
arhicunoscuta. Acest calendar acopera intervale uriase de
timp calculate cu o precizie care ii uluieste pe astronomii
contemporani. Sfarsitul "celei de-a Patra Lumi" a fost
calculat de mayasi la data de 21 decembrie 2012, iar in fapt,
tinand cont de ajustarile intre calendare, ar fi vorba despre
28 octombrie 2011. Acest lucru nu inseamna neaparat un
sfarsit, ci mai curand o transformare fundamentala a lumii in
care traim. O transformare care a inceput deja. 

Oameni foarte avizati afirma ca avem de-a face cu o

renastere a umanitatii pe un nou nivel spiritual, asta daca
cumva planeta nu va fi prea distrusa pana atunci. Aceasta
data coincide cu profetiile mistice ale mai multor sisteme
spirituale, cum ar fi cel al indienilor Hopi, cel Vedic, islamic
sau Kabala evreiasca.
 In esenta, este vorba despre incheierea unui an galactic de
aproape 26 de mii de ani si inceputul unuia nou. Filosoful
mistic Terence McKenna a elaborat matematic modelul unei
asa-numite "unde a timpului" si a aratat care au fost timpuri
din istoria planetei in care aceasta unda a determinat innoiri
fundamentale si schimbari dinamice enorme. Este interesant
ca o perioada de mari schimbari in aceasta curba a timpului
s-a petrecut in perioada Revolutiei Neolitice (15.000 i.Hr.),
atunci cand s-au nascut agricultura si primele asezari
umane, urmatoarea a fost in jurul anului 500 i.Hr., timpul
marilor figuri mistice ale istoriei ca Lao-Tzu, Platon,
Zoroastru, Budha si altii. 

Intuiti deja ca aceasta curba confirma evenimente care se

petrec deja in lume si culmineaza din nou cu decembrie
2012. Interesante sunt si confirmarile din astronomie, care
indica pentru 2012 mari perturbari ale activitatii solare. Daca
magnitudinea lor va fi confirmata de realitate, atunci
sistemele energetice terestre vor inregistra pagube de
miliarde de dolari, iar refacerea sistemelor va dura intre 5 si
10 ani. La sfarsitul anului 2008 NASA anunta descoperirea
unei gauri in campul magnetic al pamantului de zece ori mai
mare decat cea estimata, ceea ce confirma calculele despre
schimbarea polaritatii magnetice a planetei in jurul aceleiasi
date a anului 2012. 

Nici o profetie nu este infailibila si nici o predictie stiintifica,

dar aici avem de-a face cu date care sunt semnificative in
context. Daca luam in considerare si tendintele actuale din
societate, politica, economie etc., atunci trebuie sa
consideram sfarsitul lui 2012 cel putin drept un punct critic
in istoria umanitatii.

- Vorbiti despre o schimbare fundamentala la nivelul

constiintei. Ce fel de Constiinta ar fi aceea care sa schimbe
lumea? Si cum ar putea fi lumea noua?
- Mistici, filosofi, lideri spirituali si sociologi au dat
raspunsuri interesante la aceasta intrebare: ce fel de
constiinta ar fi urmatorul stadiu al umanitatii? Cred ca un
raspuns sugestiv il ofera misticul american Richard Bucke
care vorbeste despre o constiinta cosmica, depasind ceea ce
numim in zilele noastre "constiinta de sine". In esenta, in
zilele noastre stiinta re-descopera cu mijloacele ei ceea ce
misticii si vizionarii au stiut dintotdeauna despre Univers, si
anume faptul ca Universul este viu, constient si ca ceea ce
suntem noi cu adevarat este mult mai mult decat a crezut
stiinta de viziune mecanicista. Noi nu suntem fiinte separate
unele de altele, ci comunicam intre noi si cu intregul Univers
pe niveluri infinit de complexe, pe care abia incepem sa le
intelegem.

Isi face loc incetul cu incetul ideea ca suntem in ultima

instanta manifestari ale constiintei, care este esenta
universului, principiul organizator aflat in spatele aparitiei
formei materiale. Din aceasta perspectiva, urmatorul stadiu
al constiintei ar putea fi acela al Constiintei "trezite",
"iluminate", al Constiintei constiente. O lume care ar reflecta
un asemenea nivel de constiinta ar fi o lume total diferita.
Stadiul in care suntem acum poate fi descris drept
materialist, orientat catre consum, care se crede auto-
suficient, dar a carui lege fundamentala este cresterea
nelimitata, caci nu intelege si nu se preocupa de context, de
restul universului. Este un stadiu egoist, limitat, agresiv si
aceasta se reflecta in tot ceea ce facem. 

Observati ca descrierea ar putea fi aceea a unui cancer in

raport cu corpul pe care il paraziteaza. Celulele canceroase
nu se preocupa de rest, ci doar de ele, cresc fara limita,
exact precum concernele multinationale distrug totul in cale,
exact precum sistemele noastre economice, politice si
militare. Ele sfarsesc prin a muri odata cu trupul secatuit. O
noua lume, cladita de un nou nivel de constiinta, ar fi cladita
pe respectul fata de celalalt si fata de univers, care este viu,
o lume ecologica, ale carei sisteme sunt orientate catre
natura, catre a simti mai mult decat catre a avea si a face, in
care celalalt nu mai este perceput ca adversar, ci ca un
partener. 

Este o lume in care umanitatea traieste armonic cu mediul,

constienta ca este o parte a universului viu. Este greu de
trasat harta unui alt nivel de constiinta, dar o alta privire
asupra universului genereaza un alt fel de stiinta, un alt fel
de medicina, un alt fel de invatamant, relatii sociale etc.
Important este ca schimbarea a inceput deja, chiar daca nu
toti isi dau seama si chiar daca nu avem garantia ca nu e
prea tarziu.

Stanislav Grof
"Singura solutie este intoarcerea catre interior"

Doctorul Stanislav Grof este unul dintre cei mai importanti

cercetatori ai Constiintei din secolul XX.

Stanislav Grof

Este fondatorul curentului transpersonal in psihologie si

acela care a reusit sa introduca spiritualitatea ca dimensiune
fundamentala a psihicului omenesc, in lumea psihologiei
academice. Este unul dintre pionierii studiilor privind forta
vindecatoare a starilor de constiinta extinsa si creatorul unei
tehnici de accesare a acestor stari, numita Respiratie
Holotropica. Este profesor la Institutul de Studii Integrale din
California, unde conduce catedra de Filosofie, cosmologie si
constiinta. Este autorul a numeroase carti despre natura
constiintei. Considerat un geniu in domeniul sau, Stanislav
Grof este un om de o blandete, o simplitate si o generozitate
extraordinare. Am avut ocazia de a petrece doua zile
impreuna cu el, care au fost un regal de idei si viziuni.
Interviul de mai jos este o sinteza a nenumaratelor ore de
discutie din acele zile.

- Sunteti om de stiinta si totusi cartile dvs. infatiseaza un

univers de natura spirituala. Cum se vede "criza" prin care
trece umanitatea din perspectiva psihologiei?

- Una dintre transformarile fundamentale prin care trecem

este una de viziune. Stiinta tindea sa se opuna spiritualitatii,
considerata ca fiind de ne-dovedit, pentru ca se baza pe
perceptia subiectiva. Or, subiectivitatea nu era luata in
considerare, neputand fi masurata. Asa s-a intamplat ca
experienta spirituala, mistica, veche de cand umanitatea, a
fost exclusa din ecuatie. Dar, intre timp, stiinta incepe sa
descopere ca subiectivitatea creeaza universul, la propriu.
Numai ca pare tarziu. Lumea pe care am creat-o are
atributele stiintei clasice, mecanice. Este o lume rece,
calculata, dura, guvernata de "legi" inguste, in care oamenii
sunt considerati corpuri intr-un univers de corpuri si drept
urmare se simt singuri si izolati. Am creat o lume din care
orice principiu mai inalt - il poti numi Dumnezeu, de pilda - a
fost exclus. Suntem deci singuri, iar consecinta e frica. 

Compensam frica in fata unui Univers urias si gol, prin

consumul compulsiv, prin a avea, a face, si cream o lume
care raspunde acestui mod de a privi lucrurile. Tratam
planeta asa cum ne tratam pe noi insine si pe ceilalti: ca pe
ceva care trebuie supus, invins, exploatat, controlat si chiar
ucis daca e nevoie, pentru satisfacerea "nevoilor". Criza prin
care trece umanitatea este o criza interioara si astfel
psihologica si spirituala, dar care a generat o criza exterioara
atat de grava, incat pune in pericol existenta noastra ca
specie. Umanitatea aflata in criza isi distruge casa si
intrebarea este daca ne vom da seama la timp.

- Ce e de facut?

- In ultimii 40 de ani ani am fost implicat in cercetari asupra

constiintei si am putut constata ca suferinta vine din modul
de a percepe universul. Trairea unei expansiuni a constiintei
conduce frecvent la transformari profunde ale individului, la
reducerea semnificativa a agresivitatii, la cresterea
intelegerii, a compasiunii si a tolerantei, dar, mai ales, la
cresterea capacitatii de a se bucura de viata. Cu cat bucuria
de a trai creste, cu atat scade credinta ca trebuie sa ai din ce
in ce mai mult, si apare o spiritualitate de natura universala
bazata pe ideea ca toata creatia e un tot format prin legatura
profunda cu alti oameni, cu alte specii, cu natura si cu
intregul univers. Nu am nici o indoiala ca aceasta
transformare este nu numai posibila, dar inerenta. Suntem
condamnati sa ne intoarcem la Adevar. Intrebarea este daca
se va intampla acest lucru inainte sa se strice ceva de
nereparat in echilibrul vietii pe planeta. 

Multi oameni se afla in punctul in care realizeaza esecul

filosofiei de viata pe care au urmat-o si incep sa caute
alternativa spirituala care echivaleaza cu o intoarcere acasa,
dupa o lunga ratacire. Am fost invatati ca trebuie sa facem
mereu ceva ca sa fim fericiti, ca trebuie sa indeplinim ceva,
sa vanam ceva, sa avem ceva, un obiect, o pozitie sociala, un
partener anume, deci ca fericirea este mereu in viitor si in
exterior. Aceasta conceptie ne plaseaza intr-un provizorat
permanent. Este o strategie mereu perdanta pentru ca
niciodata nu ne aduce ce dorim. Singura solutie este
intoarcerea catre interior si descoperirea satisfactiei
existentiale in dimensiunea spirituala a existentei.

- Care ar fi primul pas?

- Uneori acest prim pas il face fiinta noastra, prin

declansarea unei crize psiho-spirituale. Psihologia oficiala a
tratat aceste crize drept crize psihotice, patologice si le-a
suprimat cu medicamente dure, sub diagnostice neclare, dar
in realitate, fiinta noastra interioara declansa un mecanism
de auto-vindecare, de auto-reglare in fata unei situatii in care
lumea interioara ajungea sa fie in divergenta cu restul
universului. Acum, intreaga umanitate se afla intr-o stare de
urgenta spirituala care pune sub semnul intrebarii o intreaga
perspectiva asupra vietii si descopera ca modul materialist
de a vedea lumea nu este suficient. 

Asa se explica intoarcerea catre meditatie, catre

spiritualitate, catre credinta, catre medicina naturista si
holistica, interesul imens pentru psihologia transpersonala.
Omenirea pare ca face singura acest pas. Pentru fiecare
dintre noi vine timpul sa privim in interior cu onestitate,
atunci cand simtim "criza". Criza este semnul transformarii,
ceva trebuie sa moara, pentru ca apoi sa renasca. La nivelul
unei persoane, dar si la nivelul intregii umanitati.

- Vorbiti despre transformarea umanitatii ca despre o

chestiune de timp. Ce crede despre anul 2012 un cercetator
al Constiintei ca Stanislav Grof?

- Este un subiect care ma pasioneaza pentru ca orice profetie

are legatura cu o stare de constiinta extinsa. Au existat
dintotdeauna mijloace pentru ca profetii, samanii, preotii,
misticii sa intre in asemenea stari. Toate sistemele mistice
ale planetei vorbesc despre aceeasi realitate. Asa se face ca
profetiile tuturor continentelor despre "sfarsitul timpurilor"
sunt aceleasi, inclusiv in crestinism, unde "apocalipsa",
etimologic, inseamna nu sfarsit, ci "ridicarea valului".

Profetiile mayase sunt remarcabile, nu pentru ca spun ceva

nou, ci pentru extraordinara precizie a sistemului lor
astronomic si astrologic, calculat pe miliarde de ani inapoi in
timp, dar care se opresc pe o anumita data a anului 2012.
Faptul ca misticii lumii, separati de mii de kilometri si uneori
de mii de ani in timp, vad aceleasi lucruri in incursiunile lor
spirituale, este deja extrem de interesant pentru un
cercetator al constiintei ca mine. Dar cand descoperi ca de
fapt, un intreg calendar intins pe milioane de ani este de fapt
un algoritm de evolutie al Constiintei, vazut ca esenta a
universului, acest lucru este senzational. Nu incape nici o
indoiala. 

Cunoasterea mayasa despre natura universului, a constiintei

si a timpului depaseste cunoasterea stiintifica de azi. La acea
data astronomica precisa, la care se trece intr-un nou ciclu
galactic si cosmic, mayasii vorbesc despre sfarsitul timpului.
Dar timpul, asa cum incepem sa ne dam si noi seama astazi,
este creatia Constiintei. Sfarsitul timpului este, dupa parerea
mea, sfarsitul unui tip de perceptie, sfarsitul unei lumi asa
cum o cunoastem noi: o lume a violentei si a lacomiei,
egotica, corupta, sfasiata de conflicte.

Dupa parerea mea, mayasii vorbesc deci despre un proces

de moarte/renastere, o transformare interioara masiva a
umanitatii, dincolo de care timpul liniar nu mai exista, asa
cum nu exista in starile de constiinta extinsa, sau in relatarile
marilor mistici. Pentru mine, cel mai important argument
provine din propriile mele cercetari. Foarte pe scurt, am
constatat ca starile prin care trece constiinta omeneasca
sunt legate in mod sincronic de evenimentele cosmice. Am
lucrat cu experti in domeniu si am ajuns la concluzia ca
evenimentele interioare si cele cosmice se reflecta total intre
ele. Relatia intre Univers si Constiinta este o ecuatie.
Universul este Constiinta. Evenimentele astronomice sunt
intr-o relatie profunda cu evenimentele interioare ale
constiintei omenesti individuale si colective, astfel ca, pentru
mine, cu elementele pe care le am, nu incape nici un dubiu
ca schimbarile majore au inceput deja si ca lumea acestui
secol va fi spirituala sau deloc.