Evaluarea impactului asupra mediului

Cursul 1
Impactul ecologic este ansamblul efectelor şi consecinţelor provocate de un
fenomen natural sau antropic asupra mediului ecologic.
Impactul ecologic se poate exprima la nivel local, regional sau global şi poate fi
negativ sau pozitiv.
Impactul este negativ când fenomenul sau procesul dat induce dezordine în
mediu, determină evoluţia sistemului ecologic spre o stare de echilibru precar.
Impactul este pozitiv atunci când fenomenul sau procesul dat determină îmbogăţirea
fondului informaţional.
Evaluarea impactului asupra mediului reprezintă procesul care identifica, descrie si
stabileste, în functie de fiecare caz si în conformitate cu legislatia în vigoare, efectele
directe si indirecte, principale si secundare ale unui proiect asupra sănătătii oamenilor
si mediului.
Orice evaluare a impactului de mediu implica patru faze: stabilirea scopului,
inventarierea, stabilirea conditiilor si evaluarea propriu-zisa. Prima faza defineste
scopul proiectului. Cea de-a doua faza este o catalogare a zonelor sensibile, inclusiv
zonele care sunt influentate socio-economic de realizarea proiectului. Cea de-a treia
faza este procesul de estimare a impactului alternativelor luate în consideratie. Ultima
faza realizeaza interpretarea primelor trei.
Procedura de evaluare a impactului asupra mediului (EIA) constă în:
- parcurgerea etapelor ce au ca obiect stabilirea necesităţii supunerii unui proiect
evaluării impactului asupra mediului;
- evaluarea impactului asupra mediului;
- consultarea publicului si a autorităţilor publice cu responsabilităţi în domeniul
protecţiei mediului;
- luarea în considerare a raportului evaluării impactului asupra mediului şi a
rezultatelor acestor consultări în procesul decizional;
- luarea deciziei de emitere/respingere a acordului de mediu;
1
- asigurarea informării asupra deciziei luate.
Tipuri de impacturi asupra mediului si clasificarea impacturilor
Sunt evidentiate mai multe tipuri de impacturi environmentale sau impacturi
asupra mediului inconjurator: impacturi fizice şi socio-economice; impacturi directe şi
indirecte; impacturi de scurtă şi lungă durată; impacturi locale şi strategice (inclusiv
cele la nivel regional, naţional, etc); impacturi adverse şi benefice; impacturi
reversibile şi ireversibile; impacturi cantitative şi calitative; impacturi distribuite de
grup şi/sau arie; impacturi actuale şi percepute; impacturi asociate altor tipuri de
proiecte de dezvoltare.
O alta clasificare a impacturilor ia in considerare patru categorii de impacturi
ennvironmentale: directe, indirecte, vizuale si cumulative. (figura 1)

Fig. 1 Tipuri de impacturi antropice asupra mediului inconjurator [6]

a) Impacturi directe. Majoritatea componentelor de mediu (abiotice, biotice si

antropice) au stat sub incidenta acestui tip de impacturi. In acest caz efectele sunt:
acumularea de metale grele in apa, sol si componentele vii, poluarea directa a
componentei vegetale si animale, poluarea ambientului industrial, degradarea
mediului construit, schimbarea utilizarii terenurilor etc.
b) Impacturi indirecte. Consecintele acestui tip de impacturi s-au manifestat prin
afectarea si schimbarea lenta a mediului, si de durata a structurii interne a
componentelor de mediu (ex. destructurarea solurilor, frecventa crescuta a bolilor
profesionale, aridizarea ariei prin modificarea albedoului, cresterea cazurilor de
imbolnavire a animalelor, pierderi economice, poluarea istorica si a alimentelor).

2
c) Impacturi vizuale. Degradarea estetica a sistemului teritorial si a peisajului ariei
este o consecinta a impactului vizual generat de poluarea industriala directa sau
indirecta.
d) Impacturi cumulative. Rezultate din combinarea si juxtapunerea teritoriala si
temporala a primelor trei tipuri de impacturi. Sunt de mentionat in acest caz doar
trei tipuri de consecinte generate de acest tip de impacturi: saracia accentuata,
declinul economic.
O categorie importanta si extrem de des intalnita in cazul activitatilor antropice o
reprezinta impacturile cu efecte cumulative, determinate de o serie de actiuni sinergice
care induc efecte complexe si se caracterizeaza prin acumularea si amplificarea
efectelor in timp.
Studiile de evaluare a impacturilor asupra mediului mai clasifica impacturile pe baza
unor atribute si criterii cum ar fi calitatea si intensitatea acestora asupra componentelor
naturale, teritoriale, peisagistice, socio-economice si sanitare. In functie de calitatea
impacturilor sunt descrise:
· impacturi ireversibile (care nu pot fi "metabolizate" de catre componentele
environmentale intr-o anumita perioada de timp);
· impacturi reversibile datorate unei cauze permanente (care pot fi "metabolizate"
intr-un interval determinat fara sa fie necesara nici o interventie de combatere si
care sunt cauzate de o anumita activitate ce va avea loc pentru o perioada lunga sau
nedefinita de timp);
· impacturi reversibile datorate unei cauze temporare (care pot fi "metabolizate"
intr-un interval determinat fara sa fie necesara nici o interventie si care sunt cauzate
de o activitate care va avea loc pe o perioada definita si scurta de timp).
Dupa natura si eficacitatea efectelor generate asupra componentelor de mediu
impacturile se clasifica in: impacturi temporare (cand impactul are loc pe o scurta
perioada de timp); permanente (cand impactul se mentine pentru o perioada lunga sau
nedefinita).

3
 Dupa scara teritoriala de manifestare si a efectelor generate impacturile pot fi
strategice (influenteaza arii mult mai mari fata de zona utilizata si exploatata de o
anumita activitate) si locale (influenteaza o arie limitata aferenta unei activitati sau
surse antropice).
In functie de intensitatea impacturilor sunt descrise: impacturi de intensitate
ridicata (impacturile cu intensitate maxima); impacturi de intensitate medie (cu efecte
evidente si percepute); impacturi de intensitate scazuta (cu efecte mai putin evidente).
Pe baza unor indicatori de reversibilitate sau ireversibilitate pot fi identificate:
impacturi reversibile, caracterizate de o revenire totala sau partiala a mediului la starea
calitativa anterioara; impacturi ireversibile, care determina aparitia unor noi tipuri de
medii.
In functie de natura efectelor produse si criteriile de valoare (localizarea
geografica, contextul ecologic, magnitudinea, durata, frecventa, ireversibilitate),
impacturile pot fi: impacturi negative, caracterizate de o serie de atribute care au valori
semnificative pentru degradarea calitatii mediului; impacturi pozitive, traduse in
termeni de siguranta de protectie a mediului si a omului.
Efecte ale impacturilor asupra mediului (exemple)
Impacturi si efecte (consecinte) asupra mediului inconjurator. Impactul antropic
asupra mediului poate fi abordat sub doua aspecte: cauza (sursa de impact) si efectele
asupra componentelor (factorilor de mediu). Din acest punct de vedere, se considera ca
exista patru tipuri de efecte asupra mediului:
a) efecte lineare, care rezulta prin sporirea sau diminuarea aporturilor de noxe in
diferite componente de mediu (ex. poluari episodice toxice); aceste efecte sunt
dependente de factorul timp, care joaca un rol important in rezolvarea problemelor
conflictuale care pot sa apara (cele care se deruleaza lent pot fi rezolvate, pe cand cele
bruste nu);
b)efecte amplificate sau exponentiale, rezultate prin amplificari in lant, ca si
rezultate ale aporturilor sau diminuarilor de "externalitati" antropice (sau naturale);

4
mentionam ca fiecare sporire sau diminuare provoaca un efect mai mare decat cea care
a precedat-o (ex. emisii de CO2, SO2 s.a.);
c) efecte discontinue, exemplele sunt reprezentate de "bombele cu ceas" chimice
(acumularea de metale grele si compusi chimici in soluri, care conduc la o
destructurare a acestora, probabil ca o consecinta a poluarii acide) si biologice (care
sunt posibile, ex. eutrofizarea lacustra);
d) efecte sau surprize structurale, care presupun raspandiri ale efectelor asupra mai
multor factori fizici, sociali si economici (ex. poluarea intensa poate conduce la efecte
sociale si economice, pierderi ecologice, probleme de sanatate etc).
pana aici
Procedura de EIM a UE are următoarele caracteristici:
Asigură identificarea şi evaluarea impactului de mediu a proiectelor înainte de
autorizarea acestora;
Menţionează categoriile de proiecte care trebuie să facă subiectul unei evaluări,
procedura de urmat şi conţinutul minim al evaluării;
Asigură dinamica numărului proiectelor incluse în anexele directivei, prin
creşterea şi diversificarea categoriilor de proiecte;
Formalizarea procedurii de încadrare a proiectelor pentru procesul de EIM şi
comunicarea publică a rezultatelor acestei etape.
Asigură delimitarea de către autorităţi a domeniului evaluării, împreună cu
titularul proiectului şi pe baza observaţiilor publicului;
Introduce cu titlu de obligativitate prezentarea alternativelor considerate pentru
realizarea proiectului şi indicarea principalelor motive pentru alegerea făcută;
Asigură exprimarea opiniilor publicului (inclusiv din ţările posibil afectate) şi
luarea în considerare în procedura de autorizare a tuturor rezultatelor;
Asigură informarea publicului şi cu privire la decizia luată şi motivele ce stau la
baza ei;
Măsurile de reducere a impacturilor trebuie făcute publice;
Trăsăturile procesului de evaluare a impactului asupra mediului
5
 Proces anticipativ, care urmăreşte ca problemele environmentale să fie luate în
considerare încă din fazele incipiente de demarare a unor noi obiective şi activităţi
majore cu impact asupra mediului;
Proces integrator, deoarece integrează considerentele environmentale în faza de
proiectare, contribuind la respectarea cerinţelor dezvoltării durabile;
Proces tehnic şi participativ, deoarece îmbină colectarea, analizarea şi utilizarea
unor date tehnice şi ştiinţifice cu consultarea publicului şi autorităţilor cu atribuţii în
domeniul protecţiei mediului înconjurător.
Etapele procedurii de evaluare a impactului asupra mediului si de emitere a
acordului de mediu
Evaluarea impactului environmental urmează în general următoarele etape :
-identificarea şi estimarea impactului (elaborarea unui studiu de impact);
-evaluarea impactului, ceea ce implică predicţia şi interpretarea lui;
-comunicarea impactului (celor care iau decizii sau opiniei publice).
Exemple de proiecte supuse in mod obligatoriu EIM: centrale nucleare, aeroporturi,
autostrazi, cai ferate, cai navigabile si porturi interioare sau comerciale, rafinarii de
petrol, baraje si lacuri de acumulare, incineratoare, depozite de deseuri, ferme de porci
si pasari, etc.
Factori implicaţi în procesul de evaluare a impactului: titularul proiectului sau
activităţii; consultanţii/experţii; autorităţile competente (MM, ANPM, ARPM, ALPM,
Garda de mediu); publicul; ONG-uri; asociaţiile profesionale de EIM; mass-media
Criterii de evaluare a impactului
Pe baza caracteristicilor intrinseci ale activitatii antropice si in functie de
senzitivitatea mediului se pot lua in considerare urmatoarele criterii de evaluare a
impactului:
. criteriul pericol
. criteriul sensibilitate
. criteriul prevenire
Principiile procesului de EIM (generale si operationale)
6
I. Principii de baza ale EIM
1. Sa aiba un scop clar - trebuie sa informeze factorii de decizie si sa aiba un rezultat
in ceea ce priveste protectia mediului si ridicarea nivelului de trai al comunitatii
2. Practic - procesul trebuie sa aiba rezultate, inclusiv in ceea ce privesc informatiile,
care sa sprijine rezolvarea anumitor probleme
3. Relevant - procesul trebuie sa furnizeze suficiente informatii pentru dezvoltarea
planificarii si decizia finala.
4. Procesul trebuie sa realizeze obiectivele EIM, incadrandu-se in anumite limite
privind costurile, timpul, metodologia si alte resurse
5. Eficient - sa se concentreze asupra aspectelor semnificative privind protectia
mediului si alte elemente-cheie
7. Procesul trebuie sa se adapteze la realitate, la problematica fara a compromite
integritatea procesului
8. Participativ - procesul trebuie sa furnizeze oportunitati optime de informare si
implicare a publicului potential afectat
9. Interdisciplinar - procesul trebuie sa asigure tehnici si expertize in domenii relevante
pentru EIM
10. Credibil - procesul trebuie implementat cu profesionalism, obiectivitate,
impartialitate
11. Integrat - procesul trebuie sa se adreseze interrelatiilor sociale, economice si
aspectelor biofizice
12. Transparent - procesul trebuie sa aiba cerinte clare privind continutul EIM; sa
asigure accesul publicului la informatii; sa identifice factorii care trebuie luati in
considerare la luarea deciziei; si sa constietizeze limitarile si dificultatile
13. Sistematic - din proces trebuie sa rezulte luarea in considerare, in totalitate, a
tuturor informatiilor relevante
II. Principii operationale ale EIM
1. Etapa de incadrare (screening) - determina daca proiectul se incadreaza sau nu in
procedura EIM
7
2. Etapa de definire a domeniului evaluarii (scoping) - identificarea problematicii si
impacturilor importante si stabilirea termenului de referinta pentru EIM
3. Examinarea alternativelor - stabilirea optiunilor cu impact minim asupra mediului
in obtinerea obiectivelor propuse
4. Analiza impactului - identificarea si prezicerea efectelor de mediu, sociale si altele
(culturale)
5. Mimimizarea si gestionarea impactului - stabilirea masurilor necesare pentru
ocolirea si minimizarea impacturilor adverse
6. Evaluarea si semnificatia - determinarea si posibilitatea de acceptare a impacturilor
reziduale (ex. impacturi care nu pot fi minimizate)
7. Pregatirea Studiului de Impact asupra mediului
8. Analiza Studiului de Impact (review) - se determina daca sau nu studiul furnizeaza o
evaluare satisfacatoare a propunerii si contine informatiile cerute de factorii de decizie
9. Luarea deciziei - aprobarea sau respingerea propunerii proiectului antropic
10. Monitorizarea rezultatelor EIM