Sunteți pe pagina 1din 46

MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE

”UNIVERSITATEA 1 DECEMBRIE 1918” DIN ALBA - IULIA


FACULTATEA DE DREPT ŞI STIINŢE SOCIALE
SPECIALIZAREA: ASISTENTA SOCIALĂ

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator științific:
Conf. Univ. Dr. Buțiu Călina

Absolvent :
Ruscă Nicolae

Alba Iulia
2021
MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE
”UNIVERSITATEA 1 DECEMBRIE 1918 DIN ALBA – IULIA“
FACULTATEA DE DREPT ŞI STIINŢE SOCIALE
SPECIALIZAREA: ASISTENTA SOCIALĂ

ANALIZA NEVOILOR PERSOANELOR VÂRSTNICE DIN MEDIUL


RURAL, UN MODEL DE INTERVENȚIE LA NIVEL COMUNITAR

Coordonator științific:
Conf. Univ. Dr. Buțiu Călina
Absolvent:
Ruscă Nicolae

Alba Iulia
2021

2
CUPRINSUL LUCRĂRII

Rezumat 4

Introducere 5

Capitolul 1. Aspecte teoretice 7

1.1. Îmbătrânirea demografică a populației 7

1.2. Îmbătrânirea și îngrijirea comunitară vârstnicilor 10

1.3. Dependența, criteriul principal în evaluarea vârstnicilor 13

Capitolul 2. Designul cercetării. Evaluarea nevoilor persoanelor vârstnice din


17
Comuna Întregalde

Capitolul 3. Rezultatele cercetării 22

3.1. Analiza datelor cantitative 22

3.2. Analiza datelor calitative 28

3.3. Concluziile cercetării, analiză calitativă 30

Capitolul IV. Proiectul de intervenție comunitară 32

Concluzii finale 38

Anexe 39

Bibliografie 43

Legislație specifică 45

3
REZUMAT

Lucrarea de față prezintă o modalitate de evaluare a nevoilor comunitare, cu focusare asupra


grupului vulnerabil constituit din persoane vârstnice care locuiesc în mediul rural, într-o comunitate
montană, izolată și fără infrastructură socială și medicală. În capitolul I, sunt prezentate tendințele
procesului de îmbătrânire demografică și efectele creșterii procentului populației vârstnice din
România, vorbim despre conceptul de îmbătrânire activă, despre importanța îngrijirii populației
vârstnice în comunitate și despre măsurarea gradului de dependență la vârstnici.
În capitolul II, dedicat cercetării, pornim de la contextul lucrării, este prezentată metodologia
cercetării, obiectivele, ipotezele și sursele de date pe care le-am folosit. Cercetarea s-a desfășurat la
nivelul Comunei Întregalde, județul Alba, cu sprijinul Asociației Mentor pentru îngrijiri comunitare,
fiind o cercetare calitativă în cadrul căreia au fost investigate 8 cazuri de persoane vârstnice care au
primit servicii de îngrijire la domiciliu, 4 persoane vârstnice care necesită îngrijire la domiciliu, dar
care nu au primit aceste servicii, un focus grup organizat cu reprezentanți ai primăriei Întregalde și
un focus grup cu reprezentanții asociației din comunitate.
Capitolul III este dedicat rezultatelor cercetării, sunt prezentate date și informații colectate,
între care enumerăm: contextul național, regional și local ce privește populația vârstnică și alte
informații provenite din prelucrarea chestionarelor.
În capitolul IV este prezentat proiectul de intervenție comunitară, cu propuneri pentru
dezvoltarea unor servicii adaptate nevoilor de îngrijire comunitară.
În cadrul secțiunii concluzii finale prezentăm importanța evaluării nevoilor pentru un grup
vulnerabil și masurile concrete care pot fi luate, în vederea oferirii de servicii adaptate acestor nevoi.

4
INTRODUCERE

Încă din timpul primilor ani de studenție am fost preocupat de calitatea vieții vârstnicilor din
satele românești, de faptul că își petrec viața cât mai simplu, fără să ceară nimănui nimic. Acești
oameni au avut o perioadă din viață în care au fost activi în câmpul muncii, au adus bani în familiile
lor și-au crescut copiii și au întemeiat o gospodărie. Este de admirat că au ales să rămână să locuiască
în gospodăriile lor, în aceste localități de la sat care nu le asigură un foarte mare confort, însă sunt
locurile în care au trăit o viață și acolo vor să rămână câte zile mai au de trăit. În acest sens, mi-am
propus prin această lucrare de licență, să identific nevoile vârstnicilor dintr-o comunitate îmbătrânită,
cu sate de munte, cu locuințe răsfirate pe o suprafață foarte mare și în care întâlnești foarte mulți
oameni cu vârsta de peste 80 de ani. La acești oameni lipsa toaletei din casă sau pensia foarte mică
nu sunt cele mai mari probleme, în schimb apreciază ca fiind necesară o persoană suport pentru acele
situații neprevăzute, în care ei nu mai reușesc să facă față.
Sunt foarte multe cazuri de persoane înaintate în vârstă care locuiesc într-o căsuță la sat,
lăsați sau uitați de proprii lor copii şi fără un ajutor permanent sau adaptat la necesitățile apărute în
ultimul moment. Această categorie de vârstă se confruntă cu o serie de boli degenerative, sechele
post-traumatice şi infecțioase, osteoporoză, cataracta, accidente vasculare cerebrale, reumatism,
senilitate, complicații ale diabetului, hipertensiune arterială sau boli cardiace. Din această cauză
vârstnicii se simt tot mai singuri și de multe ori ajung să nu mai poată să își satisfacă nevoile minime
de trai.
Se cunoaște de câțiva ani, atât din ceea ce ne prezintă televiziunile cât și din ce am citit în
articole publicate online, că populația României se află sub semnul unui proces de îmbătrânire
demografică, iar tendințele pentru următorii ani arată că procesul de îmbătrânire demografică va
continua, urmând ca populația vârstnică să crească, iar natalitatea să scadă tot mai mult. Fenomenul
necesită o atenție mărită pentru mediul rural decât pentru cel urban, datorită modului de viață şi a
condițiilor de trai a locuitorilor de aici.
Existența unor politici privind dezvoltarea serviciilor sociale și instrumente de evaluare a
nevoilor și planificare a serviciilor de îngrijire, poate duce treptat la creșterea accesului persoanelor
în vârstă la servicii de îngrijire adaptate nevoilor reale ale acestora. Procesul planificării serviciilor ar
trebui să fie unul dinamic, participativ, în care finanțatorii, furnizorii de servicii şi beneficiarii să stea
împreună și să discute soluțiile cele mai bune pentru dezvoltarea celor mai adecvate şi eficiente
servicii de îngrijire în comunitate. Se impune introducerea conceptului de planificare anuală la nivel
local, care să fie un instrument de evaluare anuală a nevoilor reale de servicii pentru cei mai
vulnerabili dintre membrii comunității, iar rezultatul țintit ar fi incluziunea socială a grupurilor
vulnerabile aflate la risc de excludere socială.

5
Familia și societatea trebuie să ajute persoanele vârstnice să trăiască în siguranță, cu
demnitate și cu sentimentul împlinirii, iar pentru aceasta, persoanelor în vârstă trebuie să li se satisfacă
o serie de nevoi esențiale: nevoia de securitate, nevoia de îngrijire, nevoia de apartenență, nevoia de
acceptare, nevoia de exercitare de roluri.
Lucrarea de față se dorește a fi o analiză a nevoilor persoanelor vârstnice cu domiciliul în
Comuna Întregalde și a serviciilor de îngrijire necesare acoperirii acestor nevoi. Partea de intervenție
este construită pe necesitatea acută de creștere a calității vieții persoanelor vârstnice aflate pe raza
Comunei Întregalde, cu direcție clară de acoperire a nevoilor de natura socială, medicală și nu în
ultimul rând psiho-emoțională, prin servicii de îngrijire dezvoltate la nivel de comunitate.

6
CAPITOLUL 1. ASPECTE TEORETICE

1.1. Îmbătrânirea demografică a populației


În România declinul demografic este similar celui din Europa, cu unele caracteristici locale
și este menționată aici îmbătrânirea demografică diferențiată dintre rural și urban, diferențiere care
constă în aceea că satele şi comunele din mediul rural îmbătrânesc mult mai repede datorită migrației
locuitorilor către centrele urbane sau către alte țări, situație în care ponderea populației vârstnice fiind
mai mare, presiunea şi dependența vârstnicilor din rural este mai mare.
Creșterea bunăstării sociale a produs schimbări semnificative pentru populație, spre
exemplu: creșterea speranței de viață este o mare reușită a medicinei şi condițiilor de trai, a
alimentației sănătoase, combaterea bolilor contagioase prin dezvoltarea științei farmaceutice şi a
medicinei, îmbunătățirea condițiilor de trai (spre exemplu îmbunătățirea locuințelor şi a condițiilor
de locuire, igiena privată şi publică, accesul la apă).
Motivul creșterii procentului populației vârstnice din România, în raport cu celelalte
categorii de vârstă care nu este valabil în toată Europa (ci mai degrabă țărilor mai puțin dezvoltate
economic), este migrația în masă a populației tinere în căutarea unor oportunități şi condiții de viață
mai bune. Evoluția migrației externe este imprevizibilă datorită dependenței de contextul socio-
economic variabil al României, în special în contextul actualelor dificultăți de ieșire din criza
economică mondială. Potrivit lui Vasile Ghețău, declinul demografic din România este bine instalat,
având în vedere că situația demografică s-a înrăutățit în mod constant după revoluție, migrația externă
ocupând un loc central în schimbările demografice (Ghețău, 2004, p. 5-6).
Trebici descrie schimbările petrecute în structura populației cauzată de scăderea de lungă
durată a natalității şi de creșterea speranței de viață: „(schimbările).. corespund acelei faze care se
numește tranziția vârstelor, în sensul afirmării îmbătrânirii demografice. Acest proces este valabil
pentru orice populație. În țările dezvoltate el este avansat; pentru populația țărilor în curs de
dezvoltare, el este la început” (Trebici, 1994, p. 53-54). Foarte important de menționat este că
îmbătrânirea demografică din România este diferențiată (Trebici, 1994, p. 54), în ideea că satele şi
comunele din mediul rural îmbătrânesc mult mai repede datorită migrației către centrele urbane sau
către alte țări; caz în care ne putem da seama că ponderea populației vârstnice fiind mai mare,
presiunea şi dependența vârstnicilor din rural este mai mare. Îmbătrânirea demografică este un
fenomen cu impact asupra tuturor generațiilor, cât şi a multor sfere ale vieții sociale: piața muncii,
protecția socială, educația, cultura, politica (Bălașa, 2005, p. 4).
Problemele sociale şi economice cauzate de îmbătrânirea demografică sunt probleme
manifeste şi nu latente, mai precis: ”este pusă ca problemă (probleme) de soluționat. Se caută

7
identificarea naturii problemei, se formulează soluții şi se acționează pentru rezolvarea respectivei
probleme.” (C. Zamfir, p. 19).
Creșterea volumului de persoane vârstnice reprezintă o provocare pe termen lung atât la
nivelul Uniunii Europene, cât şi la nivelul fiecărei țări membre în parte. Printre provocări se află şi
nevoia de modernizare a protecției sociale: „Dacă statele membre ale Uniunii Europene nu vor să
împovăreze mulți indivizi cu riscuri la care nu ar putea să facă față, ar trebui să caute soluții
comprehensive care să răspundă la nevoile de îngrijire pe termen lung şi să recunoască că
dependența este un risc social care ar trebui acoperit de protecția socială, necesitând intervenții
publice sistematice” (Sedmak, Parent, 2008, p. 21).
Având în vedere ponderea actuală şi cea prezisă pentru viitor, serviciile specializate pentru
vârstnici nu pot fi neglijate în strategii la nivel național sau regional de construcție a serviciilor
sociale. Datorită reducerii veniturilor prin pensionare, se ajunge la dezvoltarea unei dependențe
financiare a vârstnicilor din ce în ce mai accentuate. Carmen Manu şi George Poede subliniază
aspectele vizate de politica de protecție a vârstnicilor: protejarea venitului, sprijinirea persoanelor în
vârstă pentru a duce o viață demnă şi independentă în mediul propriu, lărgirea posibilităților de
integrare a vârstnicilor în viața comunității şi ameliorarea capacității serviciilor publice de a face față
nevoilor în continuă schimbare (Manu, Poede, 2003, p. 84).
Îmbătrânirea demografică pune două probleme pentru asistența socială privind persoanele
vârstnice: asigurarea unor servicii adecvate pentru segmentul de populație vârstnică (în special pentru
cei mai bătrâni vârstnici, care au nevoi mai acute), şi schimbarea instituțională şi axiologică care să
permită vârstnicilor o existență independentă cât mai îndelungată (Manu, Poede, 2003, p. 84-85),
contribuind la o percepție specifică a îmbătrânirii ca problemă socială.
Mardare Iulia pune accentul pe importanța menținerii unei sănătăți optime ca funcție
esențială pentru orice societate, una dintre cele mai mari provocări fiind asigurarea accesului la
servicii medicale şi sociale pentru indivizii sau grupurile cu astfel de nevoi, aflați în situația de
marginalizare, nevoiți să adopte o poziție socială periferică, de izolare, cu acces drastic limitat la
resursele economice, medicale sau sociale ale societății (Mardare, 2003, p. 89).
Serviciile sociale pentru vârstnici sunt compuse din servicii cu caracter universal şi servicii
specifice, care urmăresc principii în procesul de îngrijire. Manu şi Poede amintesc cinci principii de
bază propuse de către Eamon O’Shea, pentru susținerea şi respectarea autonomiei individuale,
esențială în oferirea serviciilor sociale: respectul pentru dorințele şi drepturile persoanelor aflate în
situație de dependență, sistem de îngrijire multidimensional, comprehensiv, orientarea către îngrijirea
la domiciliu, nevoia de îngrijire să determine finanțarea și accesul la servicii să se realizeze în funcție
de nevoi şi nu de venituri sau așezare geografică (rural sau urban).

8
Mardare amintește cele două tipuri de sisteme de sprijin social care contribuie la diminuarea
fenomenului de marginalizare a indivizilor, prin două tipuri de sisteme de sprijin (Mardare, 2003, p.
90): sistemul informal, care constă în legăturile cu prietenii, rudele, colegii, cu persoanele cu care
sunt împărtășite unele idei şi concepții de viață fundamentale, sentimente şi interese, și sistemul
formal, care cuprinde organisme instituționale şi categorii profesionale care oferă îngrijire. Bătrânii
dependenți pot primi servicii de îngrijire în așezăminte de îngrijire a vârstnicilor sau în propria casă,
prin intermediul serviciilor comunitare (Mardare, p. 91).
Creșterea raportului de dependență a vârstnicilor în România nu va fi foarte accentuată până
în 2027, când generația decrețeilor (născuți începând cu decretul din 1967) vor intra în categoria de
vârstă 60 şi peste, ponderea persoanelor vârstnice urmând să crească în mod accentuat pentru
următorii 23 de ani, până în 2050 (Mărginean şi Preda, 2005, p. 26 şi Alexandrescu, Greabu, 2005, p.
210, apud Bodogai, Simona, p. 28).
La nivel național, vârstnicii sunt considerabil mai mulți în mediul rural, în special la grupele
de vârstă mai înaintate. Se poate observa explicit şi feminizarea îmbătrânirii pentru toate intervalele
de vârstă. Foarte interesantă este însă feminizarea îmbătrânirii în mediul urban comparativ cu mediul
rural, care denotă o speranță de viață mai ridicată a bărbaților în mediul rural. Acest aspect al
îmbătrânirii nu este deloc neglijabil, în special în contextul planificării serviciilor sociale şi medicale,
care necesită luarea în calcul a particularităților de gen. În plus, este posibil ca femeile vârstnice
dependente să se constituie ca şi grup de risc, având în vedere că femeile riscă să își piardă partenerul
de viață mult mai repede față de bărbați (bărbatul fiind cel mai des mai în vârstă la căsătorie şi având
o speranță de viață mai puțin ridicată) şi deci să rămână singure, într-un context în care cel mai
substanțial aport la venitul gospodăriilor contemporane de vârstnici este cel primit de bărbat (datorită
inegalităților de gen din perioada activă a cuplului, în care femeia fie își asuma rolul de întreținătoare
a gospodăriei, fie era remunerată inegal față de bărbat pe poziții profesionale egale, fie avea un acces
mult mai limitat la poziții de conducere, mult mai bine plătite). Astfel că femeile vârstnice riscă într-
o mai mare măsură să devină victime ale excluziunii sociale (BM, 1994, p. 5-6).
Îmbătrânirea nu presupune doar un accent pe populația vârstnică, pentru că procesul
afectează toate grupele de vârstă ale societății. În paralel cu dezvoltarea unei rețele de suport formal
sustenabile, este la fel de importantă asigurarea unei vieți calitative și pentru populația activă, cât și
investirea în capitalul uman prin educație. De asemenea, este esențială promovarea unui stil de viață
sănătos care să permită nu doar participarea la viața economică dar să reducă una dintre cele mai mari
cheltuieli cauzate de o populație în îmbătrânire, anume costurile asociate problemelor de sănătate.
Necesitatea implicării statului și a societății civile se datorează faptului că măsurile de
ajutorare, îngrijire, întrajutorare luate la nivel familial sau comunitar slăbesc. Urbanizarea şi
mobilitatea au ajuns să slăbească forța familiilor şi a legăturilor comunitare, astfel că populația

9
vârstnică riscă să fie mai vulnerabilă în societatea contemporană. Rărirea posibilelor „safety nets”
duce la necesitatea dezvoltării unor servicii specializate, care să poată face față nevoilor în creștere a
populației vârstnice (BM, 1994, p. 3).

1.2. Îmbătrânirea și îngrijirea comunitară vârstnicilor.


În literatura de specialitate, vârsta a treia reprezintă o etapă importantă a vieții, etapă în care
orice persoană se confruntă cu o serie de probleme specifice medico-sociale și psiho-afective,
probleme care exercită un puternic impact asupra vieții acestor persoane și asupra modului în care ele
își percep și exercita rolul în societate și familie. Gradul de acceptare a vârstnicilor în familie este
profund influențat de factorii de natura familială, dar și de toleranța membrilor familiei pentru
persoanele în vârstă. Pornind de la cele enunțate anterior, constatăm faptul ca implicarea socială joacă
un rol crucial în satisfacerea nevoilor persoanelor vârstnice și rezolvarea diferitelor probleme cu care
acestea se confruntă. Îmbunătățirea calității persoanelor vârstnice și dezvoltarea răspunderii și
responsabilității sociale trebuie să reprezinte un obiectiv general major al tuturor proiectelor de
îngrijire comunitară.
Privind vârsta socială, „bătrânețea este echivalentă cu retragerea din activitatea
profesională, cu dezangajarea față de rolurile sociale active şi adoptarea altor roluri cu caracter
compensatoriu, definite, însă, de dependență” (Rădulescu, 2002, p. 67). Însă această caracterizare a
bătrâneții nu a fost mereu valabilă. În unele societăți (cum ar fi şi cele tradiționale), bătrânețea era
asociată cu o acumulare de înțelepciune, maturitate şi experiență.
Vârsta socială cuprinde rolul, statutele şi obiceiurile persoanei în raport cu ceilalți membri
ai societății, fiind puternic determinată cultural-istoric (Fontaine, 2008, p. 26). „Ritualul” trecerii la
statutul de vârstnic poate fi considerat a fi pasul pensionării, în urma căruia individul trece de la
categoria persoanelor active, la cel al inactivilor. Potrivit lui Fontaine, trăirea acestei tranziții este
variabilă de la un individ la altul, datorită faptului că unii o percep drept o moarte socială, însoțită de
un sentiment de inutilitate socială. Unele cercetările au arătat că izolarea este un factor de risc pentru
sănătate și că suporturile sociale de natură emoțională sau instrumentală pot avea efecte pozitive
asupra sănătății (Fontaine, 2008, p. 177).
Excluziunea socială permanentă a vârstnicilor la nivel global și perspectiva îmbătrânirii
demografice, implicit a multiplicării problemelor sociale ale vârstnicilor, au adus în discuție
formularea unei Convenții pentru Drepturile Persoanelor Vârstnice din partea Națiunilor Unite care
să încorporeze Principiile Națiunilor Unite pentru Persoanele Vârstnice. De asemenea, la nivel
european (şi mondial) este promovat un concept de ”îmbătrânire activă” (active ageing), un ansamblu
de politici care, dacă ar fi croite eficient, ar putea să ajute la prevenirea unor efecte negative ale

10
fenomenului. Pentru aceste probleme, Comisia a identificat următoarele puncte cheie pentru care ar
trebui să se formuleze politici, sub cupola ideii de îmbătrânire activă:
- combaterea șomajului într-un mod sustenabil (ceea ce implică atragerea tuturor vârstelor
pe piața muncii, nu doar o mai bună integrare a vârstnicilor), creșterea nivelului de
persoane vârstnice active, pentru care vor fi necesare inițiative de training, învățare pe
tot parcursul vieții şi aranjamente flexibile la locul de muncă;
- politici de modernizare şi îmbunătățire a protecției sociale: cele mai importante măsuri
ar fi inversarea tendinței de pensionare timpurie, explorarea altor forme de pensionare
(graduală) şi remodelarea sistemelor de pensii astfel încât să fie mai sustenabile şi
flexibile;
- politici de sănătate, îngrijirea pentru vârstnici şi instrumente de cercetare pentru aplicarea
lor în studii medicale şi sociale (studii comparative de sisteme) legate de îmbătrânire,
care vor fi sprijinite de Comisie;
- politici împotriva discriminării şi a excluziunii sociale, pe criteriul vârstei (la locul de
muncă, la angajare sau în alte contexte sociale), dar şi politici de combatere a
discriminării pe criteriul sexului.
Conceptul de îmbătrânire activă este un răspuns de politici integrate în fața problemei
îmbătrânirii demografice care amenință Europa contemporană (şi nu numai), cuprinzând mai multe
dimensiuni: reforma politicilor sociale, a pieței muncii şi a siguranței la locul de muncă, învățarea pe
tot parcursul vieții. Este “termenul care exprimă viziunea în care îmbătrânirea este o experiență
pozitivă, acompaniată de oportunități continue pentru sănătate, participare şi siguranță. Se aplică
indivizilor şi grupurilor şi permite oamenilor să își atingă potențialul bunăstării fizice, sociale şi
mentale de-a lungul cursului vieții şi să participe la societate potrivit nevoilor lor, dorințelor şi
capacităților, fiindu-le furnizate protecția, securitatea şi îngrijirea necesară la nevoie” (OMS, 2002,
p. 12). Faptul că este “activă” presupune participarea continuă în viața socială, economică, culturală,
spirituală, civică, nu doar abilitatea de a fi activ din punct de vedere fizic şi de a participa la forța de
muncă (adică abilitatea de a fi productiv). Această abordare ia în considerare nu doar implicațiile
fiscale, economice ci şi viața de familie, ocuparea forței de muncă, educația, participarea socio-
culturală, siguranța materială şi sănătatea. Aceasta ar însemna că politica de îmbătrânire activă este
despre furnizarea, extinderea şi apărarea drepturilor politice, economice şi sociale pentru cetățeni de
toate vârstele (ICCR, 2005, p. 22).
Potrivit OMS, dacă politicile sociale, sănătatea, educația, piața muncii ar sprijini ideea de
îmbătrânire activă, ar fi șanse pentru mai mulți oameni care s-ar bucura de o calitate a vieții ridicată
pe parcursul procesului de îmbătrânire, de mai mulți oameni care ar participa activ în societate pe
parcursul îmbătrânirii, în poziții plătite sau neplătite, în viața domestică, de familie sau în comunitate,

11
de mai puține morți premature într-un stadiu productiv al vieții, de mai puține dizabilități asociate cu
boli cronice la bătrânețe şi implicit sau costuri mai scăzute pentru tratamentele medicale şi pentru
îngrijire (OMS, 2002, p. 16).
Tendința de a ajuta oamenii în vârstă să locuiască în propria casă şi comunitate pentru cât
mai mult timp posibil a început să se generalizeze la nivel european, fiind o abordare în tonul
preferinței majorității vârstnicilor, care ajută şi la chibzuirea costurilor publice, îngrijirea
instituțională fiind mai costisitoare decât cea comunitară (Sedmak, Parent, 2008, 21). Cu toate
acestea, infrastructura serviciilor de îngrijire comunitare este încă insuficientă sau inegal distribuită
în multe țări, rezultând în împovărarea excesivă a vârstei mijlocii. De exemplu, generațiile mai tinere,
în special femeile, alocă timp şi resurse pentru îngrijirea membrilor vârstnici dependenți din familie,
povara fiind așadar obositoare fizic, psihologic cât şi financiar (Sedmak, Parent, 2008, 21-22).
Îngrijirea în aceste cazuri nu este privită ca şi un risc social specific. Îngrijirea ca şi set de activități
nu este ieșită din comun şi nu vizează un număr redus de persoane. Există un moment în viața tuturor
în care ori suntem nevoiți să oferim îngrijire, ori să primim, aceste situații nefiind de fiecare dată
planificate.
Infrastructura de servicii sociale reprezintă cadrul ce permite şi determină furnizarea de
servicii sociale. Calitatea serviciilor sociale furnizate la nivel local este influențată de nivelul de
dezvoltare al infrastructurii de profil. Investițiile în dezvoltarea infrastructurii sociale reprezintă una
din variabilele instrumentale care pot duce la creșterea calității serviciilor sociale furnizate către
beneficiari. Integrarea serviciilor dintre sectorul medical și cel social și de recuperare este cheia
dezvoltării unor servicii de calitate atât din punctul de vedere al beneficiarului care poate primi
servicii complexe de la echipe multidisciplinare. Problema principală în implementarea politicilor
naționale nu o reprezintă însă presupusele bariere legislative sau metodologice, ci problema finanțării
acestor servicii. Deși, în toate documentele europene, sunt trase semnale de alarmă privind legătura
dintre îmbătrânirea populației și politicile adecvate de acțiune pentru dezvoltarea unor servicii sociale,
medicale sau de îngrijire, aceste măsuri sunt amânate, sau dacă sunt puse în practica sunt discreditate
prin insuficienta finanțare a acestora.
Analizând raportul de cercetare prezentat în documentul ”Analiza și evaluarea grupurilor
vulnerabile în vederea stabilirii nevoii de servicii sociale” realizat în Aprilie 2018 de Ministerul
Muncii Și Justiției Sociale, regăsim o analiză în profil teritorial a principalelor grupuri vulnerabile şi
a nevoii de servicii sociale identificate pentru aceste grupuri, raportată la infrastructura existentă de
servicii sociale. Analiza pleacă de la ipoteza că nevoile specifice ale grupurilor vulnerabile existente
în România nu pot fi acoperite de infrastructura existentă de servicii sociale şi este nevoie de
dezvoltarea acesteia, ținând cont de caracteristicile fiecărui grup vulnerabil. Raportul analizează şi
evaluează grupurile vulnerabile în scopul stabilirii nevoii de servicii sociale.

12
În cadrul documentului se observă că cele mai vulnerabile grupuri sunt persoanele în risc de
sărăcie şi persoanele vârstnice, care reprezintă, fiecare în parte, puțin peste o treime din totalul
răspunsurilor primite la nivel local. Începând cu anul 2000, populația vârstnică a întrecut numeric
populația tânără, iar la 1 ianuarie 2017 ponderea populației de 65 ani şi peste era mai mare decât
ponderea populației de 0-14 ani (17,8% față de 15,6%), situație care explică identificarea persoanelor
vârstnice ca unul din principalele grupuri vulnerabile (Sursa: Institutul National de Statistică).
Majoritatea persoanelor vârstnice dependente beneficiază de îngrijirea acordată în familie.
Această realitate ridică o multitudine de probleme care necesită să fie rezolvate. Majoritatea
îngrijitorilor din familie sunt soții, fiice sau femei din comunitate. Îngrijirea de către familie se
realizează cu precădere în mediul rural, unde tradiția şi valorile morale sunt păstrate într-o mai mare
proporție.
Menținerea persoanelor vârstnice la domiciliu presupune dezvoltarea şi organizarea unor
forme specializate de supraveghere şi îngrijire. Există o diferență mare între nevoia de aceste servicii
şi oferta propriu zisă de astfel de servicii. De cele mai multe ori, unul din membrii familiei renunță la
locul de muncă pentru a asigura îngrijirile necesare vârstnicului dependent, cei mai mulți îngrijitori
sunt soțiile/soții persoanelor vârstnice dependente şi starea lor proprie de sănătate se poate altera, în
timp ce, la îngrijitorii de vârste mai tinere, apar frecvent simptome de depresie accentuată. În plus
serviciile pe care aceștia le furnizează nu se ridică la calitatea serviciilor oferite de profesioniștii
formați în domeniul respectiv.
Persoanele vârstnice dependente nu ar trebui să constituie numai un subiect al îngrijirilor
acordate în faze terminale, așa cum este el perceput de mulți factori decizionali şi chiar de familiile
bolnavilor. Majoritatea persoanelor vârstnice dependente depind în momentul de față de îngrijirea
acordată în familie. Această realitate ridică o multitudine de probleme care necesită să fie rezolvate.
Îngrijirea presupune şi un stress marcat asupra familiei, asupra celui care își asumă îngrijirea, ceea ce
determină deteriorarea stării de sănătate a acestuia, precum şi posibila deteriorare a relațiilor familiale.
1.3. Dependența, criteriul principal în evaluarea vârstnicilor
Pentru a putea oferi servicii unei persoane în vârstă este nevoie ca acea persoană să fie
evaluată şi să i se stabilească un grad de dependență. Acesta este şi motivul pentru care, deși par aride,
noțiunile despre dependență, trebuie cunoscute pentru a putea construi un serviciu social. În
recomandarea Consiliului Europei privind dependența aceasta este definită ca fiind “starea în care
se găsesc persoanele care, datorită unor cauze legate de diminuarea sau pierderea autonomiei fizice,
psihice sau intelectuale, au nevoie de asistență sau de ajutor, importante pentru a-şi îndeplini actele
curente de viață".
De cele mai multe ori dependența este considerată sinonim al pierderii autonomiei. De fapt,
noțiunea de autonomie vine din limba greacă, auto - eu însumi şi nomos – lege. A fi autonom

13
reprezintă de fapt a face ceva după propria lege, a fi responsabil de a lua decizii în ce privește propria
persoană. Este posibil să fii dependent de altă persoană pentru a te deplasa, de exemplu, dar în același
timp să fii autonom în ce privește decizia asupra momentului, modului de deplasare şi destinația.
Exemplul clasic este al unei persoane paraplegice care decide să se deplaseze pentru a vedea un anume
spectacol de teatru, la o anume dată. Dacă se va pune la dispoziție un dispozitiv şi un mijloc de
deplasare, acea persoană dependentă va fi autonomă pentru activitatea respectivă. Dacă, din contră,
nu va fi disponibil un mijloc care să faciliteze deplasarea, sau se va impune alt spectacol sau orar,
autonomia persoanei este compromisă. Prin urmare, dependența nu este inversul autonomiei, dar este
foarte important modul în care starea de dependență este abordată.
Toate categoriile de populație pot fi afectate de dependență. Pentru orice persoană în vârstă
trebuie însă să ne gândim că există riscul ca, în urma unei fracturi, a unui accident, să devină o
persoană dependentă. Fragilitatea specifică vârstei, reducerea capacității de adaptare, diminuarea
diferitelor funcții fiziologice determină starea de dependență. În mod special, persoanele vârstnice
afectate de dependență pot deveni cazuri foarte grave, uneori irecuperabile, mai ales în lipsa unor
servicii de îngrijire adecvate. Situația de dependență temporară (care poate fi eliminată în urma unui
program de îngrijire şi recuperare adecvat). Dacă un pacient în vârstă suferă un accident vascular în
urma căruia rămâne cu sechele, acest pacient este din acel moment o persoană dependentă. El nu va
mai putea desfășura activități zilnice de bază, fără ajutor. Dacă primește servicii de îngrijire şi
recuperare, această persoană poate să înceapă să desfășoare activități zilnice fără ajutor din partea
altei persoane.
Dependența poate fi permanentă dar poate fi ameliorată în urma unui program de îngrijire –
recuperare adecvat la nevoile persoanei. Pot exista situații de dependență care apar la vârste înaintate
din cauza unor afecțiuni cronice şi care solicită îngrijire permanentă, fără ca persoana să mai fie
recuperabilă, ci doar pentru a păstra un anumit nivel al calității vieții persoanei bolnave. Acest tip de
îngrijire poate fi realizat și la domiciliu. Dacă persoana în vârstă dorește să fie îngrijită la domiciliu
atunci trebuie să existe servicii de îngrijire profesioniste la domiciliu, care vor fi complementare
serviciilor de îngrijire oferite de către familie. Situația de dependență poate fi prevenită prin analiza
interfeței între persoană şi cadrul ei de viață. Bătrânețea nu este, prin ea însăși, cauza dependenței.
Reducerea capacității de adaptare, datorită fragilității şi diminuării diferitelor funcții fiziologice,
determină dependența.
O persoană vârstnică nu va putea face ceea ce face, cu ușurință, o persoană de 20 sau 30 de
ani. De exemplu, o persoană vârstnică poate urca scările până la primul etaj al unei clădiri, dar nu
poate urca scările până la etajul al patrulea. Dacă persoana respectivă ar locui la etajul I ar fi
independentă funcțional, dar dacă ar locui la etajul IV ar fi dependentă, având nevoie de ascensor sau,
în lipsa acestuia de o persoană care să-i asigure cumpărături sau alte activități care necesită deplasare

14
în exterior. Diagnosticul dependenței în aceste cazuri nu se realizează numai prin examinarea
persoanei, cât şi prin analiza interfeței între persoană şi cadrul ei de viață. Scăderea adaptabilității
datorată însăși procesului de îmbătrânire fiziologică, determină instalarea progresivă a dependenței
legată de cadrul de viață. Pentru aceste mecanisme de constituire a dependenței, acțiunile de prevenție
şi corectare se refera la asigurarea echipamentelor şi / sau îngrijirea necesară.
Dependența este un proces de mare complexitate, ce include componente medicale,
psihologice, sociale, socio-familiale, socio-culturale şi economice. Aceasta impune evaluarea
geriatrică ce se bazează pe utilizarea unor diverse scale pentru stabilirea autonomiei şi a dependenței
cu diversele ei grade. De exemplu, o persoană autonomă prezintă următoarele caracteristici: se
deplasează normal, se îmbracă sau se încalță singură, se spală singură, se alimentează singură, are
continență normală, este orientată din punct de vedere psihic. O persoană dependentă prezintă mai
multe din caracteristicile următoare: nu se poate deplasa, este incapabilă de a se îmbrăca singură, este
incapabilă de a se spăla singură, nu se poate alimenta singură, prezintă incontinență urinară sau anală,
prezintă dezorientare ce poate antrena o conduită periculoasă pentru sine şi cei din jur. Dependența
obligă persoana în cauză să recurgă la o altă persoană pentru a-şi putea realiza activitățile necesare
vieții zilnice: spălat, îmbrăcat, alimentat, eliminări, deplasare, menținerea relațiilor sociale.
Dependența are totdeauna un istoric, ea apare într-o zi, insidios sau în mod brutal. Viteza de
apariție, simptomele asociate, reacțiile psihologice ale persoanei în cauză, reacțiile şi atitudinea
anturajului, reprezintă istoria unică, strict individualizată, a situației de dependență. Pentru a interveni
eficace, cu toate mijloacele posibile, pentru ajutorarea persoanei dependente în vederea asigurării
calității vieții acesteia, este necesară recunoașterea dependenței şi a nevoilor specifice fiecărui individ.
Toate acestea se realizează prin intermediul evaluării socio-medicale sau, în cazul persoanelor
vârstnice, evaluării geriatrice comprehensive.
Evaluarea socio-medicală a suscitat multe discuții între sectorul medical şi sectorul social,
dar concluzia unanim acceptată este că această evaluare nu poate fi decât complementară. Trebuie
înțeles că, pentru beneficiul persoanei dependente, cele două sisteme nu se situează într-o situație
concurențială. Este necesar să fie definite clar competențele fiecăruia, fără ierarhizare, astfel încât şi
rezultatul final care privește identificarea nevoilor individuale să conducă la un sistem integrat de
acordare a serviciilor, fie că aparțin sectorului de sănătate sau social.
Evaluarea situației de dependență este necesară, cel puțin, din două puncte de vedere, ea
permite elaborarea unei strategii de ajutor şi îngrijire individualizată pentru prevenirea agravării
dependenței, în conformitate cu vârsta, cultura, caracteristicile mediului de viață al persoanei, iar
evaluarea permite totodată identificarea gradului de dependență, indispensabil pentru stabilirea
tipurilor de îngrijiri şi a modalității de finanțare a acestor îngrijiri, costul serviciului. Evaluarea
nevoilor persoanelor dependente trebuie să stabilească natura şi gradul de dependență, numai printr-

15
o abordare multidisciplinară. Persoana dependentă trebuie să participe la evaluarea propriei situații
de dependență. Dacă se constată modificări ale stării de sănătate a persoanei, agravarea dependenței
sau ameliorare, persoanele dependente trebuie să beneficieze de o reevaluare a situației şi a nevoilor
individuale.
Grilele de evaluare a dependenței persoanelor vârstnice reprezintă un instrument
gerontologic, fiind important ca, la nivel național, să fie utilizat un sistem unic de evaluare pentru a
asigura echitatea acordării serviciilor pentru toate persoanele în nevoie, fără nici un fel de
discriminare. În general, evaluarea dependenței privește, în principal, activitățile de bază ale vieții
zilnice şi se realizează prin observarea activităților efectuate de persoana vârstnică singură, excluzând
ajutorul acordat de o altă persoană. Totodată, mijloacele materiale şi tehnice de care se folosește o
persoană pentru a-şi realiza activitățile obișnuite sunt considerate ca făcând parte din persoană:
ochelari, proteze auditive, cârje, fotoliu rulant, etc.
Sistemele de evaluare pot fi numeroase în funcție de fiecare tara, dar în principal ele au
aceleași obiective: determinarea naturii şi intensității ajutorului şi îngrijirilor acordate persoanei;
determinarea sarcinilor echipelor de îngrijire și determinarea costurilor generate de îngrijire pe
persoană/pe serviciu/pe instituție. Acest lucru presupune validarea unei grile naționale de evaluare a
dependenței. Regăsim astfel, Hotărârea nr. 886 din 5 octombrie 2000, pentru aprobarea grilei
naționale de evaluare a nevoilor persoanelor vârstnice, publicată în: Monitorul oficial nr. 507 din
16 octombrie 2000.

16
CAPITOLUL 2: DESIGNUL CERCETĂRII. EVALUAREA NEVOILOR
PERSOANELOR VÂRSTNICE DIN COMUNA ÎNTREGALDE

2.1. Problema de cercetare


Conceptele precum ”evaluarea nevoilor”, ”planurile anuale de acțiune privind serviciile
sociale”, ”strategiile de dezvoltare a serviciilor sociale” sunt introduse prin legea 192 / 2011, legea
asistenței sociale, art. 112 – 119. Ulterior aceste concepte au fost detaliate și alocate ca și atribuții la
nivel local prin Hotărârea nr. 797/2017 pentru aprobarea regulamentelor-cadru de organizare şi
funcționare ale serviciilor publice de asistență socială şi a structurii orientative de personal, publicată
în Monitorul oficial nr. 920 din 23 noiembrie 2017. Pentru lucrarea noastră este relevantă anexa 3 -
regulamentul cadru de organizare şi funcționare al compartimentului de asistență socială organizat la
nivelul comunelor, care descrie la articolul 2 ce funcții va avea compartimentul de asistență socială:
”de realizare a diagnozei sociale la nivelul unității administrativ-teritoriale respective, prin
evaluarea nevoilor sociale ale comunității”. De asemenea, mai are rol de ”de strategie, prin care
asigură elaborarea strategiei de dezvoltare a serviciilor sociale şi a planului anual de acțiune”. Prin
aceiași Hotărâre a Guvernului sunt stabilite atribuțiile Compartimentului în domeniul organizării,
administrării şi acordării serviciilor sociale, dintre care cele mai relevante pentru lucrarea noastră
sunt: ”elaborează, în concordanță cu strategiile naționale şi județene, precum şi cu nevoile locale
identificate, strategia locală de dezvoltare a serviciilor sociale, pe termen mediu şi lung, pentru o
perioadă de 5 ani, respectiv de 10 ani, pe care o propune spre aprobare consiliului local şi răspunde
de aplicare acesteia” și ”elaborează planurile anuale de acțiune privind serviciile sociale
administrate şi finanțate din bugetul consiliului local şi le propune spre aprobare consiliului local,
care cuprind date detaliate privind numărul şi categoriile de beneficiari, serviciile sociale existente,
serviciile sociale propuse pentru a fi înființate, programul de contractare a serviciilor din fonduri
publice, bugetul estimat şi sursele de finanțare”.
Sunt trasate în continuare în această Hotărâre de Guvern și alte indicații în ceea ce privește
”Strategia de dezvoltare a serviciilor sociale” și pe ce tip de informații să fie fundamentată. Regăsim
astfel: ”Documentul de fundamentare este realizat fie direct de Compartiment, fie prin contractarea
unor servicii de specialitate şi conține cel puțin următoarele informații: caracteristici teritoriale ale
unității administrativ-teritoriale; nivelul de dezvoltare socioeconomică şi culturală a regiunii;
indicatori demografici cum ar fi: structura populației, după vârstă, sex, ocupație, speranța de viață
la naștere, speranța de viață sănătoasă la 65 de ani, soldul migrației etc.; tipurile de situații de
dificultate, vulnerabilitate, dependență sau risc social etc., precum şi estimarea numărului de
beneficiari; tipurile de servicii sociale care ar putea răspunde nevoilor beneficiarilor identificați şi
argumentația alegerii acestora”. În continuare se face o precizare care vine să întărească și mai mult

17
obiectul lucrării noastre: ”Elaborarea planului anual de acțiune se fundamentează prin realizarea
unei analize privind numărul şi categoriile de beneficiari, serviciile sociale existente şi propuse spre
a fi înființate, resursele materiale, financiare şi umane disponibile pentru asigurarea furnizării
serviciilor respective, cu respectarea planului de implementare a strategiei proprii de dezvoltare a
serviciilor sociale”.
În documentul ”Analiza şi evaluarea grupurilor vulnerabile în vederea stabilirii nevoii de
servicii sociale”, realizat de Ministerul Muncii şi Justiției Sociale (MMJS) se arată că ”Densitatea şi
tipologia serviciilor sociale existente la un moment dat, într-o anumită țară, sunt dependente de un
complex de factori ce țin de modelul social, tradițiile culturale, sociale şi juridice, cadrul general de
reglementare şi cel specific pieței muncii, protecției şi asistenței sociale, de structurile demo-
economice ale populației, nivelul general al veniturilor şi proporțiile între veniturile diferitelor
categorii economico-sociale, prioritățile strategice şi resursele financiare disponibile ale
autorităților centrale şi locale, de apetența operatorilor privați şi organizațiilor neguvernamentale
pentru implicarea în sfera serviciilor sociale, de pârghiile pe care societatea le utilizează pentru
creșterea acestei apetențe etc. Din aceste interdependențe complexe se conturează şi definesc
grupurile vulnerabile din respectiva societate, se identifică nevoile acestora, se definesc şi
reglementează legal pârghii şi instrumente specifice, ce țin de capacitatea întregului sistem economic
şi social de a răspunde acestor nevoi”.
În România sistemul de asistență socială şi medicală nu este încă pregătit pentru a răspunde
într-un mod eficient nevoilor populației vârstnice. Oferta de servicii este limitată şi se realizează mai
ales la nivel de instituții (spitale, cămine, etc.), iar populația României este confruntată cu situația de
a nu dispune de servicii alternative de îngrijire. Deși tipul morbidității s-a deplasat dinspre boli acute,
care puteau fi vindecate, către boli cronice, care nu pot fi vindecate, ci doar îngrijite, serviciile publice
continuă să ofere servicii scumpe, orientate spre a vindeca şi prea puțin spre a îngriji.
În domeniul îngrijirii persoanelor vârstnice, cadrul legislativ este reprezentat de Legea
nr.17/2000 privind asistența socială a persoanelor vârstnice, cu modificările și completările ulterioare.
Astfel, serviciile acordate persoanelor vârstnice au în vedere: îngrijirea temporară sau permanentă la
domiciliu, îngrijirea temporară sau permanentă într-un cămin pentru persoane vârstnice și îngrijirea
în centre de zi, cluburi pentru vârstnici, case de îngrijire temporară, apartamente şi locuințe sociale.
Îngrijirile la domiciliu reprezintă cea mai eficientă strategie de îngrijire a persoanelor vârstnice
în situație de dependență, nu numai pentru că este o metodă cu un cost mai redus decât îngrijirea în
instituții, dar pentru că este preferată de toate persoanele în cauză, reprezentând un atribut esențial al
asigurării creșterii calității vieții.

18
2.2. Obiectivele cercetării. Pentru această lucrare au fost formulate două obiective:
Obiectivul 1. Evaluarea nevoilor vârstnicilor din Comuna Întregalde, județul Alba. Prin
acest obiectiv am urmărit identificarea problemelor cu care se confruntă vârstnicii, identificarea
nevoii de îngrijire pentru vârstnici, identificarea serviciilor de îngrijire de care beneficiază vârstnicii
și aprecierea gradului de acoperire a nevoilor vârstnicilor prin servicii sociale;
Obiectivul 2. Dezvoltarea unui plan de acțiune pentru dezvoltarea serviciilor de îngrijire
comunitară. Prin acest obiectiv se dorește formularea de propuneri pentru servicii specifice, care să
răspundă nevoilor identificate şi stabilirea priorităților de intervenție.

1.3. Întrebările de cercetare


Întrebarea nr. 1. Care sunt principalele probleme cu care se confruntă persoanele în vârstă
din Comuna Întregalde, județul Alba?
Întrebarea nr. 2. Există servicii sociale care să acopere aceste nevoi identificate la nivelul
comunei?

1.4. Populația și calendarul cercetării.


Am inclus în eșantionul de cercetare persoane vârstnice cu domiciliul în Comuna Întregalde,
județul Alba, care au beneficiat de servicii sociale (8 persoane) și persoane vârstnice care nu
beneficiază și nu au beneficiat niciodată de servicii sociale (4 persoane). Cu fiecare dintre aceștia am
realizat câte un interviu, folosind un ghid de interviu cu întrebări deschise. De asemenea au fost
realizate și focus grupuri cu lideri informali din comunitate proveniți atât de la un furnizor de servicii
sociale cât și de șa nivelul Primăriei Întregalde. Pentru focus grupuri am folosit un ghid cu întrebări
deschise.

1.5. Metodele, tehnicile și instrumentele utilizate.


Lucrarea s-a desfășurat în trei mari etape descrise pe larg în capitolele următoare, o prima
etapă de evaluare a nevoilor vârstnicilor, o a doua etapă de analiză și transcriere a nevoilor vârstnicilor
și o a treia etapă de prezentare a rezultatelor de propunere a unor servicii de îngrijire pentru
comunitatea țintă.
Analiza nevoilor vârstnicilor a presupus evaluarea acestora atât din perspectiva lor ca
potențiali beneficiari de servicii de îngrijire cât și din perspectiva furnizorilor de servicii. Astfel într-
o primă etapă au fost identificate și evaluate nevoile vârstnicilor obținând opinia lor pe de o parte, cât
și a celor care furnizează servicii de îngrijire. Au fost folosite mai multe metode de cercetare pentru
culegerea acestor date, analiza documentelor primite din partea serviciului de îngrijire la domiciliu
furnizat de un furnizor de servicii sociale urmate de interviuri pe bază de chestionare și focus grupuri.

19
Ștefan Cojocaru ne prezintă în articolul ”Focus grupul - tehnica utilizată pentru evaluarea
nevoilor din comunitate (2005) că ”interviul de tip focus grup este un interviu de grup, focalizat pe o
anumită temă, strict delimitată, care este condus de un moderator și face parte din categoria
tehnicilor calitative de culegere a datelor pentru analiza percepțiilor, motivațiilor, sentimentelor,
nevoilor și opiniilor oamenilor”. Aceasta tehnică este o "discuție de grup planificată, organizată
pentru obținerea percepțiilor legate de o arie de interes strict delimitată, desfășurată într-un mediu
permisiv. Discuția este relaxată și adesea plăcută pentru participanții care își împărtășesc ideile și
percepțiile. Membrii grupului se influențează reciproc, răspunzând ideilor și comentariilor".
Unii autori definesc focus grupul ca "o tehnică de cercetare în care suportul pentru
culegerea datelor este interacțiunea de grup pe o tema determinată de către cercetător, în care sunt
avute în vedere câteva chestiuni esențiale: scopul focus grupului, localizarea sursei de date,
evidențierea și clarificarea rolului a căror scop nu este cercetarea (grupuri de experți, grupuri
terapeutice, grupuri de lucru, etc.)". (Morgan, apud. Cojocaru D., 2003, pag. 88)
Interviul de tip focus grup se diferențiază de interviul individual prin aceea că "focus grupul
smulge o multiplicitate de perspective și procese emoționale într-un context de grup care produc date
datorita interacțiunilor dintre indivizii participanți, dar care nu încurajează discuțiile interactive
dintre participanți. Prin intermediul focus grupului se obțin date calitative care surprind
comportamente ale indivizilor, percepții si opinii si nu informații cantitative de tip cifric. Daca dorim
să aflăm cum este perceput programul venitului minim garantat, putem organiza focus grupuri cu
beneficiari ai acestui sistem de protecție, separat, cu oameni din comunitate care nu primesc venitul
minim garantat și un alt grup cu specialiști sau cu liderii comunității" . (Cojocaru, 2003, pag. 89)
Metodologia de evaluare colectează date de tip calitativ și de tip cantitativ pentru a avea o
imagine cât mai complexă a problemelor acestor grupuri vulnerabile. Realizarea într-o primă etapă a
diagnosticului social vizează identificarea serviciilor existente, a capacității acestora, dar mai ales
identificarea nevoilor grupului vulnerabil aflate la risc de excluziune socială persoane în vârstă
dependente. Pentru aflarea nevoilor vârstnicilor a fost definit și implementat un demers calitativ,
considerat a fi cel mai potrivit pentru pătrunderea și detalierea problematicii sociale. Astfel, au fost
aduse în discuție locuirea, ocuparea, educația, accesul la servicii sociale și de sănătate, și elemente
care țin de calitatea vieții, inclusiv de bunăstarea subiectivă. Instrumentele de cercetare au fost rafinate
și îmbunătățite pe tot parcursul cercetării.
Pe baza unui plan de lucru a fost începută aplicarea chestionarelor la beneficiarii de servicii,
organizând întâlniri cu cei care beneficiau de servicii de îngrijire, dar și cu cei care aveau nevoie de
servicii dar nu le primeau și erau pe lista de așteptare. Am preferat să aplic chestionare, pentru că se
obțin mai multe puncte de vedere și opinii. Am pornit în cercetare de la următoarele ipoteze:

20
1. nevoile de servicii îngrijire sunt principalele probleme cu care se confruntă persoanele
în vârstă.
2. serviciile de îngrijire sunt insuficient dezvoltate față de nevoia existentă.
În paralel cu cercetarea de teren calitativă s-a desfășurat o colectare de date cantitative de la,
pentru a ajuta la conturarea imaginii vieții vârstnicilor din comună. Finalizarea activității de cercetare
pe teren a fost urmată de o analiză a informației obținute. Cercetarea a avut la bază următoarele surse
de date:
- Analiza şi evaluarea grupurilor vulnerabile în vederea stabilirii nevoii de servicii
sociale, realizată în anul 2018 de Ministerul Muncii şi Justiției Sociale (MMJS) desfășoară în
parteneriat cu Institutul National de Cercetări Economice (INCE) „Costin C. Kirițescu”, Academia
Română, în proiectul „Implementarea unui sistem de elaborare de politici publice în domeniul
incluziunii sociale la nivelul MMJS”, cod SIPOCA 4, cofinanțat de Uniunea Europeană (UE), din
Fondul Social European (FSE), prin Programul Operațional Capacitate Administrativă (POCA)
2014–2020.
- Strategia de dezvoltare a serviciilor sociale din arealul Asociației Intercomunitare de
Dezvoltare Alba Iulia, realizată în anul 2010 de Fundația de îngrijiri comunitare, în cadrul
proiectului ”Strategia de dezvoltare socială a localităților membre în Asociația Intercomunitară de
Dezvoltare Alba Iulia – AIDA”, proiect finanțat prin PODCA (2007 - 2014);
- date statistice și informații de pe site-ul Primăriei Întregalde;
- date calitative obținute prin interviuri individuale realizate cu persoane vârstnice care
beneficiază de servicii sociale (8 persoane); Persoane vârstnice care nu beneficiază
de servicii sociale (4 persoane); interviuri individuale cu persoane cheie din zona
furnizorilor de servicii; selecția acestora a fost făcută având la baza experiența acestora
în lucrul cu persoane în vârstă și poziția pe care o ocupau în cadrul instituțiilor:
interviurile au avut la bază un ghid de interviu semi structurat, cu întrebări deschise.

21
CAPITOLUL 3: REZULTATELE CERCETĂRII
3.1. Analiza datelor cantitative
Contextul național și regional. Pentru o bună introducere în contextul național și regional
am apelat la informații publicate în documentul ”Analiza şi evaluarea grupurilor vulnerabile în
vederea stabilirii nevoii de servicii sociale”, realizat în anul 2018 de Ministerul Muncii şi Justiției
Sociale. Documentul prezintă rezultatele unei cercetări naționale privind grupurile vulnerabile
identificate şi nevoia de servicii sociale estimate pe baza evidențelor şi chestionarelor aplicate.
Pornind de la realitatea că nevoile specifice ale grupurilor vulnerabile din România nu pot fi acoperite
de infrastructura existentă de servicii sociale, fiind necesară dezvoltarea acesteia, care să țină cont de
caracteristicile fiecărui grup vulnerabil, raportul prezintă o analiză în profil teritorial a principalelor
grupuri vulnerabile şi a nevoii de servicii sociale identificate pentru aceste grupuri, raportată la
infrastructura existentă de servicii sociale. În documentul amintit se mai arată că ”Calitatea
serviciilor sociale furnizate la nivel local este influențată de nivelul de dezvoltare al infrastructurii
de profil. Nevoia de servicii sociale şi infrastructură este determinată de cererea de servicii sociale,
neacoperită la nivel local prin ceea ce se furnizează la un moment dat” (Pag.5).
Așa cum se arată în documentul amintit, la nivel național ”cele mai vulnerabile grupuri
vulnerabile sunt persoanele în risc de sărăcie şi persoanele vârstnice”, unde persoanele vârstnice
reprezintă 34,18 %, dintre care ”25,9% provin din urban iar 35,1% din rural” (Pag.16). Tot în acest
document se menționează că ”începând cu anul 2000, populația vârstnică a întrecut numeric
populația tânără, iar la 1 ianuarie 2017 ponderea populației de 65 ani şi peste era mai mare decât
ponderea populației de 0-14 ani (17,8% față de 15,6%), situație care explică identificarea
persoanelor vârstnice ca unul din principalele grupuri vulnerabile”.
Grafic 1. Cele mai vulnerabile grupuri vulnerabile identificate în mediul rural, în România

Sursa: ”Analiza şi evaluarea grupurilor vulnerabile în vederea stabilirii nevoii de servicii sociale” (Pag.16)
”Ponderea persoanelor de 65 ani şi peste în total populație a depășit 20% în mediul rural,
prin comparație cu aproape 16% în mediul urban, în 2017. Însă, mediul urban, a cunoscut în ultimii

22
15 a ni o creștere mult mai semnificativă a ponderii persoanelor vârstnice în total populație (de la
11% în 2003 la 16% în 2017) decât cea din mediul rural (de la 18% la 20%, în aceeași perioadă)”.
(Pag.16)
Grafic 2. Cele mai vulnerabile grupuri vulnerabile identificate în regiunea Centru

Sursa: ”Analiza şi evaluarea grupurilor vulnerabile în vederea stabilirii nevoii de servicii sociale” (Pag.18)

Așa cum reiese din documentul amintit anterior, în România în anul 2018 ”a rezultat un
total de 3.559 furnizori de servicii sociale, structurate pe grupuri vulnerabile, dintre care 804 sunt
pentru persoane vârstnice (22,6% din total)”. (Pag.35). În medie, la nivel național, revine un furnizor
de servicii la o unitate administrativ – teritorială (UAT). Situația diferă însă substanțial pe medii de
rezidență. În timp ce în mediul urban, revin, în medie, aproximativ 10 furnizori de servicii sociale la
o UAT, în mediul rural un furnizor de servicii sociale deservește aproximativ 7 UAT. În medie, la
nivel național regăsim un furnizor de servicii sociale la 6.244 locuitori. În mediul urban revine un
furnizor de servicii sociale la 3.961 locuitori, iar în mediul rural la 23.975 locuitori. Numărul de
UAT-uri din mediul rural reprezintă aproximativ 90% din total UAT, în timp ce în acest mediu sunt
localizați numai 11,4% (406) din furnizorii de servicii sociale existenți la nivel național, restul de
88,6% (3.153) fiind localizați în mediul urban. În mediul rural, ponderea majoritară o dețin serviciile
sociale destinate persoanelor vârstnice, care dețin 45,8% din total” (Pag.39).
În cadrul analizei, a fost evaluat și numărului total de servicii sociale necesare pentru
acoperirea nevoilor grupurilor vulnerabile identificate la nivelul fiecărei categorii de localități din
mediul rural. Astfel, ”Serviciile de îngrijire la domiciliu pentru persoane vârstnice, persoane cu
dizabilități, persoane aflate în situație de dependență, cu un procent de 36%, dintre serviciile sociale
necesare identificate. (Pag.78)
În ceea ce privește necesitatea de servicii sociale în cadrul localităților din mediul rural, se
observă concentrarea pe nevoile persoanelor vârstnice și satisfacerea acestora prin înființarea unor

23
centre de zi la nivel local și/sau prin acordarea de servicii de îngrijire la domiciliu atât pentru
persoanele vârstnice, cât și pentru persoane cu dizabilități, persoane aflate în situație de dependență.
(Pag.79)
”În cadrul localităților din categoria rural sub 3000 de locuitori, au fost identificate trei
categorii de servicii sociale necesare, mai mult de jumătate dintre acestea (59,00%) fiind Servicii de
îngrijire la domiciliu pentru persoane vârstnice, persoane cu dizabilități, persoane aflate în situație
de dependență. (Pag.80).

Contextul local. Comuna Întregalde, este situată în partea centrală a județului Alba, la
poalele Munților Trascău. comuna Întregalde este aproape izolată de centrele urbane. De la centrul
comunei există un singur drum parțial modernizat paralel cu râul Galda, care face legătura cu orașele
Alba-Iulia şi Teiuș, dar cu toate acestea, comuna Întregalde nu este declarată zonă defavorizată.
Comuna Întregalde este alcătuită din unsprezece sate componente având ca bază condițiile
economice, sociale, culturale, geografice şi demografice. Satele componente ale comunei sunt: satul
Întregalde care este şi sat reședință de comună, satul Modolești, satul Necrilești, satul Sfârcea, satul
Ghioncani, satul Ivăniș, satul Dealul Geoagiului, satul Tecşeşti, satul Popești, satul Ilieşti şi satul
Marinești. Se întinde pe o suprafață de 82,86 km2, populația întregii comune fiind de 637 de locuitori
conform Recensământului populației şi al locuințelor din anul 2011. (Sursa: Strategia de dezvoltare
locală a comunei Întregalde pentru perioada 2014 – 2020, Pag.30). Nu deținem date statistice mai
recente despre locuitorii Comunei Întregalde, un nou recensământ al populației urmează să fie realizat
în anul 2021.
În comuna Întregalde nu există alimentare cu apă potabilă şi sistem de canalizare. Localnicii
se alimentează din surse proprii, calitatea apei fiind periclitată de lipsa instalațiilor de canalizare şi
epurare a apelor uzate şi datorită depozitării necorespunzătoare a gunoaielor. (Pag. 37). Ocupația de
bază a locuitorilor rămâne creșterea animalelor în gospodării individuale, valorificarea lor şi a
produselor animaliere fiind pe piața liberă. Practicându-se o agricultură specific montană, locuitorii
comunei folosesc atelaje tradiționale (pluguri cu tracțiune animală, care şi căruțe), îngrășăminte
organice precum şi pășuni şi fânețe naturale. Așadar, putem spune că se practică o agricultură
ecologică cu produse de bună calitate. În comuna Întregalde nu există însă un centru de colectare,
prelucrare și comercializare a produselor agricole, nici hală agroalimentară. (Pag. 43).
Datele statistice arată o structură a populației cu particularități evidente de îmbătrânire
demografică. procent care indică un proces de îmbătrânire ireversibilă. De asemenea, populația
vârstnică este în general de gen feminin. Conform recensământului realizat în anul 2011, populația
comunei Întregalde se ridică la 637 de locuitori. Așadar, în comuna Întregalde, populația este
distribuită relativ uniform pe toate categoriile de vârstă, existând copii și tineri de până la 19 ani

24
(6,59%), persoane apte de muncă, cu vârste între 20 și 39 de ani (23,08%), 24,80% dintre persoane
au vârsta cuprinsă între 40-59 de ani, 33,59% sunt cu vârsta cuprinsă între 60-79 de ani dar și persoane
cu vârstă mai înaintată (peste 80 de ani), 11,94%. (Pag. 53).
Unele dintre problemele cu care se confruntă comuna Întregalde reprezintă de fapt probleme
cu care se confruntă întreaga comunitate rurală românească. O astfel de problemă este cea a
îmbătrânirii satului românesc şi a migrației spre mediul urban. (Pag.64). Serviciile medicale de
urgență sunt asigurate de către unitățile de ambulanță din Alba Iulia. Rețeaua publică de ocrotire a
sănătății de pe raza comunei cuprinde dispensarul comunal care este nefuncțional.
Comuna are o populație îmbătrânită, iar vârstnicii beneficiază din ce în ce mai puțin de
sprijin din partea familiei, de ajutor și îngrijire în viața de zi cu zi. O parte dintre vârstnicii comunei
locuiesc cu copiii sau nepoții, însă cei mai mulți au rămas singuri în gospodării, fiindu-le de cele mai
multe ori imposibil să se autogospodărească și să se îngrijească. Singurătatea este considerată ca una
dintre principalele probleme ale vârstnicilor în special de către văduvi sau vârstnici cu probleme de
sănătate care le afectează mobilitatea. Aceștia participă foarte puțin la viața din comunitate, foarte
rare fiind contactele cu oamenii în afara gospodăriilor proprii. Cei care se pot deplasa, merg la
magazinul din sat la cumpărături și rareori în vizită la vreo rudă sau vreun vecin. Pentru restul dintre
ei, socializarea se rezumă la contactele cu oamenii care îi îngrijesc. Cei mai mulți dintre vârstnicii
locuiesc singuri în urma decesului partenerului de viață și a migrării copiilor către oraș. Condițiile
acestora de locuit, adesea sunt improprii, necesitând îmbunătățiri multiple care să le ușureze viața de
zi cu zi. Nevoia de a avea condiții mai bune de locuit este resimțită de vârstnici tot mai mult odată cu
înaintarea în vârstă și scăderea mobilității acestora.
În lipsa sprijinului din partea copiilor, bătrânii care locuiesc singuri au nevoie de o persoană
care să îi ajute zilnic la treburile simple din gospodărie. Deși mulți dintre aceștia sunt dependenți de
alte persoane și nu se pot îngriji singuri, vârstnicii resping ideea de a se muta la oraș cu copiii, sau de
a fi internați în centre rezidențiale. Ideea de a-și părăsi gospodăriile nu intră în discuție. Pentru aceste
persoane casa și gospodăria reprezintă mult mai mult decât niște bunuri materiale, sunt văzute ca o
parte din viața și existența lor, impregnate cu toate amintirile tinereții și întregii vieți.
În unele cazuri, vârstnicii sunt sprijiniți în activitățile zilnice de către alți vârstnici și vecinii
apropiați. Sprijinul din partea copiilor este tot mai redus, având în vedere că foarte puțini dintre aceștia
mai locuiesc același sat. Aceștia își vizitează părinții la sfârșit de săptămână sau la câteva săptămâni
sau chiar luni. În lipsa socializării cu alte persoane din comunitate, timpul liber al vârstnicilor se
rezumă la urmărirea programelor TV sau în compania radioului. Cei care nu au probleme de vedere,
în special femeile, croșetează sau tricotează diverse lucruri pentru casă.
Izolarea fizică a unora dintre vârstnici este tot mai des întâlnită. Aceste cazuri se află spre
marginea comunei acolo unde e tot mai greu de ajuns, drumurile fiind greu accesibile. Veniturile

25
foarte reduse reprezentate în cazuri rare de pensii (deoarece sunt puțini cei care au fost angajați și au
dreptul la pensie), alteori de ajutorul social sau de sprijinul material din partea familiei. În majoritatea
cazurilor, însă, vârstnicii nu au un venit stabil pe care să se poată bază. Astfel, sunt forțați să își
prioritizate cheltuielile pentru a-și asigura nevoile de bază. Banii nu sunt suficienți pentru procurarea
tuturor medicamentelor necesare sau pentru urmarea tratamentelor corespunzătoare afecțiunilor de
care vârstnicii suferă. Soluțiile găsite sunt renunțarea la unele medicamente fără sfatul medicului sau
cumpărarea alternativă a medicamentelor de la lună la lună. În consecință, ei consideră că sănătatea
este afectată în primul rând de lipsa resurselor financiare. Accesul la serviciile medicale primare este
redus pentru vârstnicii din satele mai îndepărtate de centrul de comună, însă în multe cazuri se impune
o vizită medicală la domiciliu. (Sursa, Raport de activitate al Serviciului de îngrijire la domiciliu a
persoanelor vârstnice Întregalde, Asociația Mentor pentru îngrijiri comunitare, 2016).
În comuna Întregalde există un furnizor de servicii sociale cu un serviciu social licențiat.
Asociația Mentor pentru îngrijiri comunitare are sediul social în Comuna Întregalde, sat Ghioncani,
nr. 39A. Serviciul de îngrijire la domiciliu a persoanelor vârstnice Întregalde a fost înființat în anul
2015 de către Asociația Mentor pentru îngrijiri comunitare cu scopul de a satisface nevoile primare,
igienico-sanitare, social-administrative şi de relaționare a persoanelor vârstnice lipsite de sprijin
familial, sărace, bolnave şi dependente fizic din comuna Întregalde. Pentru înființare și pentru
dezvoltarea infrastructurii necesare serviciului Asociația a beneficiat de subvenție din fonduri
europene în cadrul unui proiect POSDRU. Asociația Mentor pentru îngrijiri comunitare este
acreditată conform certificatului cu Seria AF Nr. 002327 / 15.07.2015 și deținător a licenței de
funcționare conform certificatului cu seria LF nr. 0001194 / 21.04.2017 pentru Serviciul de îngrijire
la domiciliu pentru persoane vârstnice Întregalde.
Începând cu luna aprilie 2016, Serviciul de îngrijire la domiciliu pentru persoane vârstnice
Întregalde și-a desfășoară activitatea în baza Acordului Cadru pentru furnizarea de servicii sociale
a nr. 3971 / 31.03.2016 și a Contractelor Subsecvente nr. 1 - 15, contracte încheiate între Direcția
Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Alba în calitate de Autoritate contractantă și
Asociația Mentor pentru îngrijiri comunitare, în calitate de furnizor. Acordul a prevăzut
decontarea unei sume de 400 de lei pentru un beneficiar din comunitate pe lună, raportat la un număr
maxim de 15 beneficiari. Întrucât în aceea perioadă costul standard minim pentru un beneficiar al
unui serviciu de îngrijire la domiciliu era 650 de lei, furnizorul Asociația Mentor pentru îngrijiri
comunitare acoperea din resurse proprii diferența de 250 de lei pe lună pentru fiecare beneficiar, din
cei 15. Furnizorul nu a solicitat și nu a primit de la nici un beneficiar vreo taxă sau vreo contribuție
pentru serviciile primite, acestea fiind gratuite pentru beneficiari, în totalitate.
Serviciul de îngrijire la domiciliu pentru persoane vârstnice Întregalde a avut un număr
mediu de 15 beneficiari - persoane vârstnice pe lună, repartizați pe sexe, în medie 8 bărbați şi 7 femei,

26
pe lună. Beneficiarii serviciului de îngrijire la domiciliu se încadrau în una sau mai multe din
următoarele situații: nu au familie, nu se află în întreținerea uneia sau unor persoane obligate la
acestea, nu au locuință, nu au posibilitatea de a-şi asigura condițiile de locuit pe baza resurselor
proprii, nu realizează venituri proprii, veniturile nu sunt suficiente pentru asigurarea îngrijirii
necesare și nu se pot gospodări singuri, necesită îngrijire specializată sau se află în imposibilitatea
de a-şi asigura nevoile socio-medicale, datorită bolii ori stării fizice sau psihice.
Serviciile acordate la domiciliu pentru vârstnici, conform planului individual de asistență şi
îngrijire sunt din categoria sprijin pentru realizarea activităților instrumentale ale vieții zilnice,
potrivit prevederilor Legii asistenței sociale nr. 292/2011 și constau în următoarele activități cu
caracter general: prepararea hranei, efectuarea de cumpărături, activități de menaj şi spălătorie,
facilitarea deplasării în exterior și însoțire și activitatea de acompaniere şi socializare.
Serviciul și-a desfășurat activitatea în cadrul acordului în perioada aprilie 2016 – decembrie
2018. În luna decembrie 2018, Consiliul Director al Asociației Mentor pentru îngrijiri comunitare, a
hotărât suspendarea activității pentru Serviciul de îngrijire a persoanelor vârstnice la domiciliu
Întregalde și denunțarea unilaterală a Acordului cadru, încheiat cu Direcția Generală de Asistență
Socială și Protecția Copilului Alba, în calitate de autoritate contractantă și încetarea acestuia
începând cu 31 decembrie 2018. Argumentele care au stat la baza acestei hotărâri, au fost legate de
creșterea salariului minim brut pe țară începând 1 ianuarie 2019, ajungând la 2.080 lei – pentru studii
medii, respectiv 2.350 lei – pentru studii superioare, în condițiile în care în luna aprilie 2016 salariul
minim pe economie era 950 lei pentru ambele categorii.
Cu alte cuvinte furnizorul local de servicii sociale nu a mai putut asigura diferența de costuri
pentru funcționarea Serviciului de îngrijire a persoanelor vârstnice la domiciliu Întregalde iar
DGASPC Alba nu a fost de acord cu majorarea sumei decontate per beneficiar.
Începând cu ianuarie 2019, Asociația Mentor pentru îngrijiri comunitare a desfășurat în
comunitate doar acțiuni de întrajutorare și caritabile pentru beneficiari, cu caracter ocazional, prin
voluntarii asociației.

27
3.2. Analiza datelor calitative
Informații colectate din cercetarea calitativă. Nevoile vârstnicilor identificate de
reprezentanții primăriei Întregalde, în cadrul focus grupului:
- Resurse financiare insuficiente pentru asigurarea unui trai decent;
- Nevoia de sprijin în derularea activităților zilnice cotidiene;
- Marginalizare şi excludere socială;
- Sentimentul de inutilitate socială și singurătate;
- Indiferența factorilor de conducere/decizionali;
- Gradul scăzut de implicare al familiei;
- Starea de dependență și probleme de sănătate;
- Lipsa îngrijirii medico-sociale la domiciliu;
- Riscul de abandon și abandonul vârstnicilor;
- Resurse financiare insuficiente, sărăcia;
- Dependența şi nevoia de servicii de îngrijire la domiciliu;
- Nevoia de asistență medicală gratuită;
- Lipsa socializării, singurătatea;
- Alcoolismul.

Nevoile vârstnicilor identificate de reprezentanții Asociației Mentor pentru îngrijiri


comunitare, în cadrul focus grupului:
- Acces scăzut la servicii sociale şi medicale
- Probleme medicale complexe
- Venituri foarte reduse în mediul rural
- Rețea de sprijin slăbită, neasumarea responsabilității de către susținătorii legali
- Grad de autonomie scăzut iar de dependență ridicat
- Lipsa serviciilor de îngrijire la nivelul comunităților locale
- Nevoia asigurării unui trai decent care implică în primul rând un venit corespunzător
- Servicii medicale gratuite sau oferite la costuri minime pentru vârstnicii cu resurse
financiare limitate sau inexistente
- Nevoia de petrecere a timpului liber într-un mod activ, care să insufle sentimentul de
utilitate socială şi să asigure integrarea socială a vârstnicilor
- Nevoia de servicii de îngrijire la domiciliu pentru vârstnicii dependenți, îndeosebi pentru
cei care nu au rețele informale de suport.

28
Nevoi identificate prin analiza chestionarelor aplicate vârstnicilor care nu au primit servicii:
- Nevoia de ajutor material şi financiar
- Nevoia de servicii sociale la domiciliu
- Nevoia de servicii de consiliere
- Lipsa de afecțiune şi înțelegere
- Lipsa comunicării şi a suportului spiritual
- Nevoia unui sprijin familial mai ridicat
- Dificultăți de natură financiară
- Probleme medico-sociale complexe
- Nevoia de servicii primare la nivelul comunităților
- Nevoia de servicii specializate (cum ar fi pentru cei cu demență)
- Venituri insuficiente comparativ cu nevoile şi problemele vârstnicilor
- Nevoia de susținere financiară pentru hrană, medicamente
- Condiții precare de locuit
- Accesul limitat la serviciile de asistență socială
- Lipsa de interes din partea autorităților pentru problematica vârstnicilor
- Numărul în creștere de persoane vârstnice care nu beneficiază de sprijin familial

Nevoi identificate prin analiza chestionarelor aplicate vârstnicilor care au primit servicii de
îngrijire la domiciliu:
- Nevoia de servicii sociale la domiciliu
- Nevoia de servicii de consiliere
- Lipsa de afecțiune şi înțelegere
- Lipsa comunicării şi a suportului spiritual
- Nevoia de servicii primare la nivelul comunităților
- Nevoia de servicii specializate (cum ar fi pentru cei cu demență)
- Venituri insuficiente comparativ cu nevoile şi problemele vârstnicilor
- Nevoia de susținere financiară pentru hrană, medicamente
- Accesul limitat la serviciile de asistență socială

29
3.3. Concluziile cercetării, analiză calitativă
Principala sursă de venit a vârstnicilor este pensia de stat, compensată după posibilități de
sprijin financiar din partea familiei. Ajutorul social înlocuiește pensia în cazurile vârstnicilor
vulnerabili fără alte surse de venit. Pentru a-și spori veniturile, este practicată agricultura de
subzistență. Dacă ajutorul din partea copiilor nu este solicitat, aceasta este în special pentru că şi
aceștia se confruntă la rândul lor cu situații financiare dificile.
Cheltuielile lunare de bază ale vârstnicilor sunt reprezentate de alimente, medicamente,
întreținerea locuinței și vizitele la medic. Pe lângă acestea, alte cheltuieli necesare dar care nu pot fi
satisfăcute decât ocazional de către vârstnicii cu pensii scăzute, sau care nu au parte de sprijinul
copiilor se numără: vizitele la medicul de familie sau la medici specialiști pentru investigații medicale
aprofundate, procurarea întregului tratament medicamentos necesar; alimente speciale pentru regim;
rareori îmbrăcăminte şi încălțăminte, cheltuieli pentru îmbunătățirea condițiilor de locuit sau
adaptarea locuințelor.
Vârstnicii cu venituri reduse sunt forțați să își prioritizate excesiv cheltuielile pentru a-și
asigura nevoile de bază. În consecință, ei consideră că sănătatea este afectată în primul rând de lipsa
resurselor financiare. În contextul unor venituri în general modeste, sunt conturate îngrijorări
puternice privind costurile problemelor de sănătate, în special a medicamentelor necesare pentru
bolile cronice.
Banii nu sunt suficienți pentru procurarea tuturor medicamentelor necesare, sau pentru
urmarea tratamentelor corespunzătoare afecțiunilor de care vârstnicii suferă. Drept urmare, s-au
identificat soluții precum renunțarea la unele medicamente fără sfatul medicului sau cumpărarea
alternativă a medicamentelor de la lună la lună.
Problema resurselor financiare intervine şi în decizia de a realiza investigarea unor probleme
medicale mai specializate. Unii vârstnici au semnalat că au un consum alimentar precar sau
necorespunzător stării lor de sănătate. Veniturile nu permit o alimentație variată şi sănătoasă, sau
urmarea regimurilor corespunzătoare bolilor de care suferă vârstnicii. Veniturile insuficiente obligă
așadar vârstnicii să restrângă cheltuielile, prioritate având acoperirea nevoilor de bază, însă la un nivel
care poate fi considerat precar.
Vârstnicii întâmpină probleme de accesibilitate privind serviciile medicale primare şi
farmaceutice. Cabinetul medical este în centrul comunal însă medicul de familie sau un asistent
medical al acestuia vine în comună o dată pe lună. Pentru urgențe vârstnicul este nevoit să se
deplaseze la cabinetul medicului de familie în altă localitate, unde activitatea acestuia este zilnică. În
comună nu este punct farmaceutic, medicamente de pe rețete se ridică din Alba Iulia sau Galda de jos
sau Teiuș.

30
Vârstnicii sunt în general nemulțumiți și de costul prea mare pe care îl presupune
achiziționarea medicamentelor, ceea ce generează un acces sporadic la tratament/ tratamente
incomplete care le pun în pericol starea de sănătate.
Singurătatea este reclamată ca una dintre problemele principale ale vârstnicilor, în special
de către văduvi sau văduve sau vârstnici cu probleme de sănătate care le afectează mobilitatea. Relația
cu familia este în general considerată importantă, însă distanțele își pun amprenta pe calitatea cât şi
cantitatea comunicării cu copiii, nepoții sau alți membri ai familiei.
Proximitatea devine un criteriu important în relațiile sociale, întâlnirile cu vecinii sunt mai
dese decât cele cu prietenii sau cu familia.
Sunt conturate mai multe tendințe privind sprijinul necesar pentru vârstnici. Diferențele sunt
influențate de gradul de dependență (implicit, tipurile de sarcini pentru care vârstnicul ale nevoie de
ajutor) şi rețeaua informală de sprijin a vârstnicului. În cazul sarcinilor mai ușoare sau pentru sprijin
emoțional, unii vârstnici apelează cel mai des la vecini sau alte persoane din proximitatea fizică a lor.
Există și vârstnici singuri dependenți care nu beneficiază de ajutor necondiționat sau sprijin
constant din partea familiei sau a altor persoane. Există și vârstnici în îngrijirea cărora copiii sau
rudele apropiate se implică puternic, fie prin locuirea în aceeași gospodărie cu vârstnicul, asigurarea
necesităților acestuia prin sprijin zilnic direct, sau în cazurile în care copiii nu locuiesc în aceeași
localitate, sprijinirea financiară pentru asigurarea unei îngrijiri continue.

31
CAPITOLUL 4: PROIECTUL DE INTERVENȚIE COMUNITARĂ

Planificarea serviciilor pentru vârstnici la nivelul comunității ca răspuns la nevoile de


îngrijire ale acestora. Dezvoltarea unui mecanism de planificare a serviciilor sociale și de incluziune
socială la nivelul Comunei Întregalde este astfel menită să contribuie la dezvoltarea unor politici de
incluziune socială care să țintească grupurile vulnerabile, implicit să consolideze, inițieze și să
dezvolte servicii care se mulează cel mai bine pe nevoile sociale ale acestor grupuri. Planificarea
serviciilor sociale la nivelul unei comunități nu este numai pentru persoanele vârstnice, este o
planificare pentru toate grupurile vulnerabile. Parcurgând pașii unui proces de planificare se pot lua
decizii corecte, fundamentate tehnic, mai eficace, pentru a pune în practică conceptul “includerii
sociale a populației marginalizate”.
În prezent la nivelul comunei nu este un mecanism sau o metodologie de evaluare a nevoilor
și de planificare, finanțare și implementare a serviciilor la nivel comunitar. Iată câteva întrebări de la
care pornim în procesul de planificare: Ce nevoi are populația în vârstă? Ce servicii sociale, medicale
şi de îngrijire există în județul/localitatea noastră? Ce servicii ar trebui să dezvoltăm sau să
înființăm?
Metodologia pentru realizarea unei planificări a serviciilor de incluziune socială la nivelul
unei comunități poate fi sintetizată și descrisă în trei mari etape:
Etapa 1: Evaluarea nevoilor populației în vârstă. Metodele calitative folosite in cadrul
cercetării au fost interviuri cu persoane vârstnice care au primit sau care nu au primit servicii și focus
– grupuri cu reprezentanți ai unui ONG furnizor de servicii sociale în comunitate și cu reprezentanți
ai Primăriei Comunei Întregalde.
Etapa 2: Evaluarea nevoilor actuale, trebuie să fie întărite de informații facturale/ reale, care
pot fi adunate ușor, sau sunt deja disponibile.
Etapa 3: Elaborarea unui ”Plan de servicii comunitare”. Această etapă trebuie să furnizeze
un răspuns complex și un set de direcții generale de acțiune la întrebarea: “Ce ar trebui să facă
autoritățile locale pentru ca viața oamenilor care aparțin acestor grupuri vulnerabile să fie mai
bună? Ce soluții practice sunt propuse?”.
Procesul de planificare trebuie să țină cont de viziunea care se conturează privind serviciile
ce vor fi oferite persoanelor cele mai vulnerabile din comunitate. Rolul unui plan de servicii
comunitare este folosirea judicioasă a fondurilor din bugetul public.
Acesta este un element relativ nou în planificarea serviciilor sociale comunitare: să întrebi/
să ceri părerea beneficiarilor despre nevoile pe care le au şi să le asculți propunerile lor de servicii de
îngrijire. Acest proces este îngreunat foarte mult într-o societate ca a noastră de lipsa de organizații

32
care să poată reprezenta beneficiarii (chiar şi când acestea există, este greu de presupus că au
capacitate pentru informarea şi consultarea efectivă a membrilor).
De cele mai multe ori este practic dificil de adus un beneficiar la masa la care se fac
planificările (sunt fie imobilizați la pat, fie pe departe, fie cu deficiențe, etc.). Pentru unele categorii
de persoane vulnerabile cum sunt de exemplu persoanele în vârstă sau persoanele cu handicap există
organizații care să le susțină drepturile pentru alte categorii acestea nu există.
Părerile beneficiarilor privind serviciile care le sunt oferite pot fi uneori foarte diferite față
de ceea ce furnizorii de servicii sau finanțatorii acestora cred că ar trebui să facă şi la ce costuri. De
multe ori, finanțatorii serviciilor şi furnizorii planifică servicii pentru anumite grupuri vulnerabile
oferind serviciile pe care știu să le facă cel mai bine, cu costuri cât mai reduse.
Nu întotdeauna acestea sunt şi serviciile de care beneficiarii au nevoie. Pe de altă parte, de
multe ori beneficiarii nici nu știu ce să ceară, serviciile care le sunt oferite sunt fie foarte noi şi nu au
auzit de ele, fie nu există în România încă. De exemplu, îngrijirea la domiciliu pentru vârstnici este
un serviciu nou de care puțină lume a auzit.
Când o persoană în vârstă are nevoie de îngrijire şi serviciul, dacă există, este puțin
mediatizat, ea va solicita un serviciu de îngrijire într-o instituție pentru ca are deja acest exemplu și
îl înțelege. Mai mult, dacă serviciul există şi dacă acesta este nou, de puțină vreme, de multe ori acesta
poate fi privit cu suspiciune fără a se ști exact care sunt avantajele unui serviciu față de altul şi fără a
face o alegere corectă.
Un beneficiar judecă serviciul şi îl consideră un serviciu de calitate după felul în care
el îl înțelegi şi îi acoperă nevoile.

33
PLAN DE ACȚIUNE
PENTRU DEZVOLTAREA SERVICIILOR DE ÎNGRIJIRE COMUNITARĂ

Propuneri de proiecte Perioada Parteneriat Rezultate estimate

1. Rețea comunitară de furnizare servicii de îngrijire la domiciliu

Justificare. Având în vedere trendul ascendent al


procesului de îmbătrânire a populației, înregistrat în
ultimii ani, cât şi volumul insuficient de servicii
sociale destinat acestui grup vulnerabil, proiectul își
propune prin activitățile sale, îmbunătățirea calității
vieții acestui segment de populație, prin oferirea de Autoritatea O rețea de îngrijiri la
servicii alternative la instituționalizare. Serviciile pot locală / domiciliu creată
demara gradual în funcție de atragerea surselor de UAT
finanțare şi disponibilitatea resurselor umane. Întregalde 25 îngrijitori la
Scop. Îmbunătățirea calității vieții persoanelor 2021-2025 domiciliu calificați
vârstnice aflate în dificultate, prin înființarea unei profesional
rețele de îngrijiri la domiciliu. ONG-uri
Obiectiv Implementarea
- Formarea unei rețele de îngrijitori la domiciliu pentru standardelor
persoanele vârstnice aflate în dificultate. DGASPC specifice de calitate
- Întărirea capacității instituționale de a lucra în pentru serviciile de
parteneriat, în vederea susținerii persoanei vârstnice Sponsori îngrijire la domiciliu.
dependente.
Activități principale Donatori Servicii de evaluare
- Calificarea profesională a unui număr de 150 complexă pentru 50
îngrijitori la domiciliu pentru fiecare județ. persoane în vârstă.
- Crearea unei rețele interjudețene de îngrijitori la
domiciliu. Minim două
- Încheierea unui parteneriat între actorii sociali parteneriate încheiate
implicați. la nivel local pentru
Zona de desfășurare: zona rurală, teritoriul UAT creșterea calității
Comuna Întregalde serviciilor de
îngrijire.

34
Grup țintă: 50 persoane în vârstă cu grade avansate
de dependență Schimb de bune
Indicatori de monitorizare: practici cu proiecte
- Număr de persoane în vârstă evaluate; cu activități
- Număr de persoane care primesc servicii de îngrijire, similare din alte
consiliere şi asistență; regiuni
- Număr de profesioniști calificați îngrijitori la
domiciliu;
- Număr de profesioniști formați să lucreze în echipele
complexe de îngrijire; (asistenți sociali, lucrători din
administrație, coordonatori locali);
- Numărul partenerilor cooptați.

2. Serviciu de asistență la domiciliu tip “Masa pe roți“

Justificare. Trendul ascendent al procesului de


îmbătrânire a populației înregistrat în ultimii ani, se
asociază din nefericire cu faptul că resursele acestei
categorii sunt tot mai scăzute, riscul de insecuritate
alimentară fiind tot mai ridicat în mediul rural. Dacă
avem în vedere costurile pe care le implică Autoritatea - minim 50 persoane
instituționalizarea (cca. 3500 lei/pers/lună) locală / în vârstă evaluate.
promovarea şi furnizarea unor servicii la domiciliul UAT
persoanei vârstnice de tipul „masă pe roți” constituie Întregalde - 30 persoane în
soluții deosebit de eficiente și acceptabile. vârstă care primesc
Scop. Îmbunătățirea calității vieții persoanelor 2021-2025 masa la domiciliu.
vârstnice aflate în dificultate, prin înființarea unui ONG-uri
serviciu pentru 30 de persoane în programul “Masa pe - o echipă care
roți” la nivelul Comunei Întregalde, județul Alba. distribuie hrana la
Grup țintă: 50 persoane cu vârsta de 65 de ani şi DGASPC domiciliu la nivelul
peste, aflate în risc de insecuritate alimentară. zonelor identificate
Zona de desfășurare: zona rurală, teritoriul UAT Sponsori vulnerabile din
Comuna Întregalde comuna Întregalde.
Activități: Donatori

35
- Selectarea, instruirea şi angajarea persoanelor care 250 de persoane
vor asigura prepararea şi distribuirea hranei; informate de
- Sprijin pentru activități instrumentale ale vieții rezultatele acestui
zilnice, prepararea hranei sau livrarea acesteia, în proiect.
sistem de catering
- Servirea zilnică a unei mese fie la locul de preparare 5 cursuri inițiale și
a hranei fie acasă la beneficiar; cursuri de educație
- Campanie de informare, sensibilizare şi colectare de continuă realizate
alimente
- Instituționalizarea procesului prin încheierea de
parteneriate reale între actorii implicați;
- Diseminarea şi multiplicarea modelelor de bună
practică;
- Cooptarea de parteneri
- Cooptarea de voluntari din comunitate.
Indicatori de monitorizare:
- Număr de persoane în vârstă evaluate;
- Număr de persoane care primesc masa la domiciliu;
- Numărul partenerilor cooptați.
- Numărul voluntarilor cooptați.

3. Serviciu de recuperare cu echipa mobilă de profesioniști

Scop. Echipa mobilă este un serviciu fără personalitate


juridică, organizată în subordinea unui furnizor public
sau privat, care asigură servicii de recuperare la
domiciliu pentru persoane vârstnice. Echipa mobilă
formată din 13 specialiști va deservi un număr de 25 50 de persoane în
beneficiari din mediul rural. 2021-2025 Autoritatea vârstă evaluate.
Structura orientativă de personal: 10 îngrijitori la locală /
domiciliu, 2 asistenți medicali, 1 psiholog UAT 25 de persoane în
Grup țintă: 25 persoane vârstnice aflate în risc Întregalde vârstă care primesc
social/imobilizate cu domiciliul în mediul rural masa la domiciliu.
Locația: zona rurală, teritoriul UAT Comuna
Întregalde ONG-uri

36
Activități principale: Persoane care
- Identificarea, angajarea și pregătirea personalului beneficiază de
angajat în recuperarea a persoanelor vârstnice; DGASPC programul de
- Identificare, evaluare, planificare servicii și menținere și
intervenții, monitorizare pentru persoane în vârstă, Sponsori recuperare;
- Campanii de informare locale privind criteriile de
eligibilitate și modul de funcționare al serviciilor; Donatori 200 de persoane
- Achiziția unui autovehicul în vederea deplasării la informate de
domiciliul beneficiarilor din mediul rural; rezultatele acestui
- Servicii oferite de echipa mobilă: proiect.
- servicii de îngrijire personală;
- servicii de supraveghere şi menținere a sănătății; 10 specialiști
- servicii sociale specializate: recuperare şi formați;
readaptare, socializare, activități de ergoterapie,
activități de petrecere a timpului liber.
- servicii recuperare a autonomiei functionale ;
sprijinire și incurajare beneficiar pentru executarea
Programului Individualizat de recuperare.
Surse de finanțare: Programul Operațional Regional
sau echivalent, programe naționale, bugetele locale.
Indicatori de monitorizare:
- Număr de persoane în vârstă evaluate;
- Număr de persoane care primesc servicii de îngrijire,
consiliere şi asistență;
- Număr de profesioniști calificați îngrijitori la
domiciliu;
- Număr de profesioniști formați să lucreze în echipele
complexe de îngrijire; (asistenți sociali, lucrători din
administrație, coordonatori locali);
- Numărul partenerilor cooptați.

37
CONCLUZII FINALE

Una din marile probleme ale sistemului de protecție socială din România este lipsa unei
capacități constante de a face diagnoza socială, de a identifica grupurile vulnerabile la risc, de a
formula în cunoștință de cauza politici sociale şi de a pune aceste date la dispoziția decidenților. Este
la fel de important ca aceste strategii să fie puse în practică, monitorizate şi evaluate comparativ cu
situațiile anterioare din România, dar şi cu cele din țările UE. Planificarea socială nu este însă o muncă
ce se face doar cu prilejul unui proiect, deși acesta poate fi un început, şi apoi este uitată ani de zile.
Planificarea este bună când se aplică şi când se actualizează anual de către un grup de oameni antrenați
pentru acest lucru.
Consider că vârstnicii nu trebuie să se simtă niciodată abandonați, inutili și triști. În acest
sens ei trebuie ajutați, sprijiniți și înțeleși, atât de societate per ansamblu, cât și de generațiile mai
tinere.
Dezvoltarea unor rețele de suport la nivel comunitar pentru aceste persoane, poate reprezenta
un pas important în îmbunătățirea calității vieții persoanelor vârstnice. Îngrijirile la domiciliu
reprezintă cea mai bună strategie de îngrijire a persoanelor vârstnice în situație de dependență, nu
numai pentru că este o metodă mai ieftină decât îngrijirea în instituții, ci pentru că este preferată de
persoanele în vârstă.
Pentru a realiza îngrijirile la domiciliu este important să se dezvolte infrastructura socială
comunitară, aptă să susțină o adevărată rețea de servicii de îngrijire, acordate în strânsă relație cu
celelalte servicii furnizate în comunitate, este nevoie de personal specializat şi suficient la nivel de
comunitate, este nevoie de implicarea societății civile, de acordarea de suport pentru familii și nu în
ultimul rând, dezvoltarea voluntariatului comunitar.
Aceasta înseamnă mijloace financiare suficiente, acordate anual sau multianual în baza unor
acțiuni de ”evaluare a nevoilor”, a unor ”planuri anuale de acțiune privind serviciile sociale” sau
în baza unor ”strategii de dezvoltare a serviciilor sociale”.
Am prezentat prin conținutul acestei lucrări de licență un model de intervenție la nivel
comunitar, în mediul rural.

38
ANEXE

GHIDUL DE INTERVIU PENTRU PERSOANELE VÂRSTNICE


CARE NU PRIMESC SERVICII SOCIALE

1. Spuneți-ne cum vă numiți și câteva detalii despre dvs. (câți ani aveți, cu cine locuiți în
gospodărie, etc.).
2. Ce părere aveți despre condițiile dvs. de locuit? Ați dori să faceți schimbări în locuința sau
gospodăria dvs.?
3. Ce studii aveți și unde ați fost angajat/ă?
4. Ce relație aveți cu oamenii din comunitate (cu prietenii, vecinii)? Vi s-a întâmplat să simțiți
nevoia de comunicare/ socializare?
5. Ce relație aveți cu membri familiei, în special copiii? Vă sprijină în activitățile de zi cu zi?
Reprezintă un sprijin important pentru dvs?
6. Cum va ocupați timpul liber?
7. Ce părere aveți despre starea dvs. de sănătate? Ce temeri aveți legat de sănătate? Problemele
de sănătate vă afectează viața în societate/ comunitate?
8. Ce relație aveți cu medicul de familie sau asistenta medicală? Vă este ușor să vorbiți cu el sau
sa ajungeți la el (aglomerație, distanță fizică, etc.)? Cum vă descurcați cu tratamentele medicale?
9. Aveți acces la medici specialiști?
10. Ce (alte) surse de venit aveți în prezent și ce surse de venit mai sunt în gospodăria dvs.? Cum
vă descurcați cu banii, pentru ce nu vă ajung? Credeți că lipsa banilor vă afectează sănătatea?
11. Când aveți o nevoie, apelați la alte persoane pentru sprijin? La cine? Cu ce/ cât de mult va
ajuta familia?
12. Ce nevoi aveți pentru care nu are cine să vă sprijine? În ce situații?
13. Ce experiențe aveți cu instituțiile publice când apelați la acestea pentru o problemă?
14. Ce fel de sprijin ați mai primit din partea Primăriei sau din alte părți (ex. alimente, haine, etc.)?
15. Care sunt cele mai grave probleme/ lipsuri pe care le aveți/ întâmpinați? Enumerați primele 3.
Detaliați aceste probleme.
16. Dacă ați avea ocazia să discutați cu dl. Primar sau cu o asistentă socială, ce soluții sau măsuri
le-ați recomanda pentru problemele dvs.? Ce ar trebui să facă autoritățile sau ONG urile?
17. Intenția noastră a fost ca dvs. să ne ajutați să identificăm nevoile vârstnicilor din Comuna
Întregalde. Credeți că am trecut ceva cu vederea? Este ceva ce ați fi dorit sau v-ați fi așteptat să puteți
spune dar nu ați avut ocazia?

39
GHIDUL DE INTERVIU PENTRU PERSOANELE VÂRSTNICE
CARE AU BENEFICIAT DE SERVICII DE ÎNGRIJIRE

1. Spuneți-ne cum vă numiți și câteva detalii despre dvs. (câți ani aveți, cu cine locuiți în
gospodărie, ce familie aveți, ce membrii ai familiei vă sprijină, etc.).
2. Ce părere aveți despre condițiile dvs. de locuit? Ați dori să faceți schimbări în locuința sau
gospodăria dvs.?
3. Ce studii aveți și unde ați fost angajat/ă?
4. Ce relație aveți cu oamenii din comunitate (cu prietenii, vecinii)? Vi s-a întâmplat să simțiți
nevoia de comunicare/ socializare?
5. Ce relație aveți cu membri familiei, în special copiii? Vă sprijină în activitățile de zi cu zi?
Reprezintă un sprijin important pentru dvs?
6. Cum va ocupați timpul liber?
7. Ce părere aveți despre starea dvs. de sănătate? Ce temeri aveți legat de sănătate? Problemele
de sănătate vă afectează viața în societate/ comunitate?
8. Ce relație aveți cu medicul de familie sau asistenta medicală? Vă este ușor să vorbiți cu el sau
sa ajungeți la el (aglomerație, distanță fizică, etc.)? Cum vă descurcați cu tratamentele medicale?
9. Ce (alte) surse de venit aveți în prezent și ce surse de venit mai sunt în gospodăria dvs.? Cum
vă descurcați cu banii, pentru ce nu vă ajung? Credeți că lipsa banilor vă afectează sănătatea?
10. Când aveți o nevoie, apelați la alte persoane pentru sprijin? La cine? Cu ce/ cât de mult va
ajuta familia?
11. Ce nevoi aveți pentru care nu are cine să vă sprijine? În ce situații?
12. Ce experiențe aveți cu instituțiile publice când apelați la acestea pentru o problemă?
13. Ce fel de sprijin ați mai primit din partea Primăriei sau din alte părți (ex. alimente, haine, etc.)?
14. Cum ați ajuns să primiți servicii sociale? De ce servicii ați beneficiat? Ce schimbări au produs
în viața dvs. sau în relațiile dvs. cu cei din jur (familie, prieteni, vecini)?
15. Ce schimbări în bine/rău au avut loc după ce ați început să primiți servicii?
16. Aveți motive de nemulțumire sau ați schimba ceva la serviciile primite? Ce anume ați
îmbunătăți?
17. Dacă ați avea ocazia să discutați cu dl. Primar sau cu o asistentă socială, ce soluții sau măsuri
le-ați recomanda pentru problemele dvs. sau pentru îmbunătățirea vieții dvs.? Ce ar trebui să (mai)
facă autoritățile sau ONG-urile?
18. Intenția noastră a fost ca dvs. să ne ajutați să identificăm nevoile vârstnicilor din Comuna
Întregalde. Credeți că am trecut ceva cu vederea? Este ceva ce ați fi dorit sau v-ați fi așteptat să puteți
spune dar nu ați avut ocazia?

40
GHID PENTRU ORGANIZAREA UNUI FOCUS GRUP
CU REPREZENTANȚII PRIMĂRIEI ÎNTREGALDE

1. Spuneți-ne cum vă numiți, care este pregătirea de bază a dumneavoastră și ce atribuții aveți la
locul de muncă.
2. Care este rolul serviciului dumneavoastră la nivel de comună?
3. Prezentați-ne dacă este ceva specific comunei dumneavoastră, vreun anumit tip de problemă
mai des întâlnită în legătură cu persoanele vârstnice? Care ar fi evoluția sau numărul acestor cazuri,
în timp? (a scăzut – au crescut).
4. Care sunt trei dintre cele mai grave probleme ale acestor persoane vârstnice (sau pe care le
întâmpină / le cauzează bătrânețea)? Detaliați-ne aceste probleme.
5. Ce surse de venit au familiile în care există o persoană vârstnică? Care credeți că este relația
dintre starea financiară și sănătate a persoanelor vârstnice în general?
7. Familiile acestor persoane sunt preocupate și reușesc să adapteze mediului fizic (locuință,
acces) la nevoile vârstnicilor?
8. Persoana vârstnică beneficiază de servicii sociale în momentul de față? Ce părere aveți despre
serviciile sociale pe care le primesc? Cum ajută acestea persoana în cauză? Ce schimbări au produs
serviciile sociale în viața persoanei vârstnice și în relațiile lui cu cei din jur (familie, prieteni, vecini)?
9. Ce ar trebui sa fie dezvoltat ca și servicii sociale în comuna Întregalde?
11. Cum credeți că s-ar putea rezolva aceste probleme?
12. Intenția noastră a fost ca dvs. să ne ajutați să identificăm nevoile persoanelor vârstnice din
Comuna Întregalde. Credeți că am trecut ceva cu vederea? Este ceva ce ați fi dorit sau v-ați fi așteptat
să puteți spune dar nu ați avut ocazia?

41
GHID PENTRU ORGANIZAREA UNUI FOCUS GRUP
CU REPREZENTANȚII ASOCIAȚIEI MENTOR PENTRU ÎNGRIJIRI COMUNITARE

1. Spuneți-ne cum vă numiți, care este pregătirea de bază a dumneavoastră și ce atribuții aveți la
locul de muncă. Vorbiți despre organizația dumneavoastră.
2. Care este rolul serviciului dumneavoastră la nivel de comună?
3. Prezentați-ne dacă este ceva specific comunei dumneavoastră, vreun anumit tip de problemă
mai des întâlnită în legătură cu persoanele vârstnice? Care ar fi evoluția sau numărul acestor cazuri,
în timp? (a scăzut – au crescut).
4. Care sunt trei dintre cele mai grave probleme ale acestor persoane vârstnice (sau pe care le
întâmpină / le cauzează bătrânețea)? Detaliați-ne aceste probleme.
5. Dacă ar fi să vorbim despre specialiștii care lucrează cu persoane vârstnice, ce ar trebui să
îmbunătățească în munca sau pregătirea lor?
6. Ce surse de venit au familiile în care există o persoană vârstnică? Care credeți că este relația
dintre starea financiară și sănătate a persoanelor vârstnice în general?
7. Familiile acestor persoane sunt preocupate și reușesc să adapteze mediului fizic (locuință,
acces) la nevoile vârstnicilor?
8. Persoana vârstnică beneficiază de servicii sociale în momentul de față? Ce părere aveți despre
serviciile sociale pe care le primesc? Cum ajută acestea persoana în cauză? Ce schimbări au produs
serviciile sociale în viața persoanei vârstnice și în relațiile lui cu cei din jur (familie, prieteni, vecini)?
9. Ce servicii lipsesc în lanțul de intervenție pentru aceste persoane? (pornind de la identificare,
diagnosticare, procesul de recuperare și apoi reevaluarea anuală)
10. Ce ar trebui sa fie dezvoltat ca și servicii sociale în comuna Întregalde?
11. Cum credeți că s-ar putea rezolva aceste probleme? Dacă ați avea ocazia să discutați cu dl.
Primar sau cu o asistentă socială, ce soluții sau măsuri le-ați recomanda pentru problemele
vârstnicilor?
12. Intenția noastră a fost ca dvs. să ne ajutați să identificăm nevoile persoanelor vârstnice din
Comuna Întregalde. Credeți că am trecut ceva cu vederea? Este ceva ce ați fi dorit sau v-ați fi așteptat
să puteți spune dar nu ați avut ocazia?

42
BIBLIOGRAFIE

1. Analiza şi evaluarea grupurilor vulnerabile în vederea stabilirii nevoii de servicii sociale,


Ministerul Muncii şi Justiției Sociale (MMJS) 2018, în parteneriat cu Institutul National de
Cercetări Economice (INCE) „Costin C. Kirițescu”, Academia Română, proiectul
„Implementarea unui sistem de elaborare de politici publice în domeniul incluziunii sociale la
nivelul MMJS”, cod SIPOCA 4, cofinanțat de Uniunea Europeană, (UE), din Fondul Social
European (FSE), prin Programul Operațional Capacitate Administrativă (POCA) 2014–2020,
descărcat de la următorul link:
http://mmuncii.ro/j33/images/Documente/MMPS/Rapoarte_si_studii_MMPS/DPSS/2018_-
_Analiza_si_evaluarea_grupurilor_vulnerabile.pdf.
2. Bălașa, Ana, 2005. Îmbătrânirea populației: provocări şi răspunsuri ale Europei, în Calitatea
Vieții XVI, nr. 3-4
3. Bodogai Simona, 2009. Protecția Socială a persoanelor vârstnice. Oradea: Editura
Universității din Oradea
4. Fundația de îngrijiri comunitare, Strategia de dezvoltare a serviciilor sociale din arealul
Asociației Intercomunitare de Dezvoltare Alba Iulia, realizată în anul 2010, în cadrul
proiectului ”Strategia de dezvoltare socială a localităților membre în Asociația
Intercomunitară de Dezvoltare Alba Iulia – AIDA”, proiect finanțat prin PODCA, descărcat
de la următorul link: https://www.cjalba.ro/wp-content/uploads/2011/06/Strategia-
Serviciilor-sociale-AIDA.pdf
5. Mardare, Iulia Elena, 2003. Serviciile de îngrijire socială destinate persoanelor și grupurilor
cu nevoi medico-sociale publică în Revista de Asistență Socială Nr. 1, 2003
6. ONU, 2010. Principiile Națiunilor Unite pentru Persoanele în Vârstă. Disponibil pe:
http://www.un.org/esa/socdev/ageig/un_principles.html#Principles la data de 07.12.2010
7. Popescu, Raluca, Situația familiei şi a copilului în societatea românească, în Mărginean, Ioan
şi Ana Bălașa, 2005. Calitatea vieții în România, București, 2005.
8. Preda, Marian, 2007. Impactul schimbărilor în structura populației asupra sistemului de
securitate socială în Sociologie Românească, Vol VII, Nr. 2, București
9. Preda, Marian, 2007. Politica socială românească, între sărăcie și globalizare. Iași : Polirom
10. Rădulescu, Sorin, 2002. Sociologia problemelor sociale ale vârstelor. București:
11. Ștefan Cojocaru, 2005, articolul ”Focus grupul - tehnica utilizată pentru evaluarea nevoilor
din comunitate;
12. Teşliuc, E., Pop, L., Teşliuc, C., 2001, Sărăcia şi sistemul de protecție socială, Iași, Polirom.

43
13. Zamfir, C., Pop, M.A., Zamfir, E.,1994, România 89-93. Dinamica bunăstării şi protecției
sociale, București, Institutul de calitate a vieții şi Centrul International de dezvoltare a
copilului, Florența.
14. Zamfir, Elena, Asistența Socială în România: Intervenția şi acțiune socială. Texte alese”, Ed.
Mitropoliei Craiova, ISBN, 2009

44
LEGISLAȚIE SPECIFICĂ:

1. Lege nr. 292 din 20 decembrie 2011, Legea asistenței sociale, publicată în Monitorul Oficial
nr. 905 din 20 decembrie 2011;
2. Hotărâre nr. 867/2015 din 14 octombrie 2015, pentru aprobarea nomenclatorului serviciilor
sociale, precum şi a regulamentelor-cadru de organizare şi funcționare a serviciilor sociale,
publicată în Monitorul Oficial nr. 834 din 9 noiembrie 2015;
3. Hotărârea Guvernului nr.90/2003 pentru aprobarea Regulamentului cadru de organizare şi
funcționare a serviciului public de asistență socială, publicată în Monitorul Oficial nr. 81 din
7 februarie 2003;
4. Hotărârea Guvernului nr.335/2003 privind modificarea şi completarea HG nr.90/2003 pentru
aprobarea Regulamentului cadru de organizare şi funcționare a serviciului public de asistență
socială, publicată în Monitorul Oficial nr. 222 din 3 aprilie 2003;
5. Hotărârea Guvernului nr. 1434/2004 privind atribuțiile şi Regulamentul-cadru de organizare
şi funcționare ale Direcţiei generale de asistență socială şi protecția copilului, republicată în
Monitorul Oficial nr. 547 din 21 iulie 2008;
6. Hotărârea Guvernului nr. 773/2002 pentru organizarea şi funcționarea Comisiei
interministeriale privind asistența socială publicată în Monitorul Oficial nr. 554 din 29 iulie
2002;
7. Hotărârea Guvernului nr.997/2003 privind modificarea şi completarea HG nr. 773/2002
pentru organizarea şi funcționarea Comisiei interministeriale privind asistența socială,
publicată în Monitorul Oficial nr. 630 din 3 septembrie 2003;
8. Legea nr.118 din 30 iunie 2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii
echilibrului bugetar, publicată în Monitorul Oficial nr. 441 din 30 iunie 2010;
9. Legea nr.515/2003 de aprobare a Ordonanței nr.68/2003 privind serviciile sociale, publicată
în Monitorul Oficial nr. 861 din 4 decembrie 2003;
10. Hotărârea Guvernului nr.1024/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a
prevederilor OG nr.68/2003 privind serviciile sociale, precum şi a Metodologiei de acreditare
a furnizorilor de servicii sociale, publicată în Monitorul Oficial nr. 682 din 29 iulie 2004;
11. Ordin nr. 383 din 6 iunie 2005 pentru aprobarea standardelor generale de calitate privind
serviciile sociale şi a modalității de evaluare a îndeplinirii acestora de către furnizori, Emitent:
Ministerul Muncii, Solidarității Sociale şi Familiei, publicat în Monitorul Oficial nr. 709 din
5 august 2005;
12. Legea nr.16/2000 privind înființarea, organizarea şi funcționarea Consiliului National al
Persoanelor Vârstnice, republicată în Monitorul Oficial nr. 304 din 8 mai 2009;

45
13. Ordonanța de Urgenta a Guvernului nr.184 / 2000 pentru modificarea și completarea Legii
nr.16/2000 privind înființarea, organizarea și funcționarea Consiliului National al Persoanelor
Vârstnice, publicată în Monitorul Oficial nr. 556 din 9 noiembrie 2000;
14. Legea nr.457/2001 privind aprobarea O.U. a Guvernului nr.184/2000 pentru modificarea și
completarea Legii nr.16/2000 privind înființarea, organizarea și funcționarea Consiliului
National al Persoanelor Vârstnice, publicată în Monitorul Oficial nr. 418 din 27 iulie 2001;
15. Legea nr. 405/2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 16/2000 privind înființarea,
organizarea şi funcționarea Consiliului National al Persoanelor Vârstnice, publicată în
Monitorul Oficial nr. 941 din 14 octombrie 2004;
16. Legea nr.17/2000 privind asistența socială a persoanelor vârstnice, republicată, publicată în
Monitorul Oficial nr. 157 din 6 martie 2007;
17. Hotărârea Guvernului nr.886 / 2000 pentru aprobarea Grilei naționale de evaluare a nevoilor
persoanelor vârstnice, publicată în Monitorul Oficial nr. 507 din 16 octombrie 2000;
18. Hotărârea Guvernului nr.1021 / 2000 pentru aprobarea Normelor metodologice privind
stabilirea costului mediu lunar de întreținere în căminele pentru persoanele vârstnice,
publicată în Monitorul Oficial nr. 556 din 9 noiembrie 2000;
19. Legea nr. 281/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 17/2000 privind asistența
socială a persoanelor vârstnice, publicată în Monitorul Oficial nr. 600 din 11 iulie 2006;
20. Legea 363/2003 privind finanțarea activităților ocazionate de sărbătorirea în România a Zilei
Internaționale a Vârstnicilor, publicată în Monitorul Oficial nr. 679 din 26 septembrie 2003
21. Ordonanța nr.70/2002 privind administrarea unităților sanitare publice de interes județean şi
local, publicată în Monitorul Oficial nr. 648 din 31 august 2002;
22. Hotărârea Guvernului nr.412/2003 pentru aprobarea Normelor privind organizarea,
funcționarea şi finanțarea unităților de asistență medico-sociale, publicată în Monitorul Oficial
nr. 260 din 15 aprilie 2003;
23. Ordin nr.491/180/2003 pentru aprobarea Grilei de evaluare medico-socială a persoanelor care
se internează în unitățile de asistență medico-sociale, publicat în Monitorul Oficial nr. 382 din
3 iunie 2003;
24. Legea nr.34/1998 privind acordarea unor subvenții asociațiilor şi fundațiilor române cu
personalitate juridică, care înființează şi administrează unități de asistență socială, publicată
în Monitorul Oficial nr. 29 din 27 ianuarie 1998;

46

S-ar putea să vă placă și