RELEVEE DIGITALE

APLICATIE GIS

PENTRU

DOCUMENTATIA PATRIMONIULUI CULTURAL

- note de curs -

1. SISTEME INFORMATICE GEOGRAFICE SI

DOCUMENTATIA PENTRU PICTURA MURALA ………….. 1

2. OBIECTIVE INITIALE ………………………………………………………………………………2

3. RELEVEE DIGITALE ………………………………………………………………………………. 3

4. APLICATIE PRACTICA: BOLNITA MANASTIRII BISTRITA ……………………………….. 5

5. CONCLUZII ………………………………………………………………………………………….. 7

Florian Petrescu
februarie 2001
___________________________
Florian Petrescu: Relevee digitale
pag. 12 din 12
1. SISTEME INFORMATICE GEOGRAFICE SI DOCUMENTATIA PENTRU
PICTURA MURALA

Datorita considerabilei similitudini dintre activitatea curenta a topografilor si cartografilor si

cea pe care restauratorul de pictura murala o efectueaza cand intocmeste releveele, am
incercat sa fructificam rezultatele progresului tehnologic din domeniul geo-tehnologiilor -
sisteme informatice geografice (GIS), cartografie digitala, fotogrametrie digitala, teledetectie
– in scopul intocmirii intr-un mod cat mai eficient a documentatiei lucrarilor de conservare-
restaurare a patrimoniului si, mai precis, a lucrarilor de conservare-restaurare pictura murala.

Aparitia acestor tehnologii este de data relativ recenta, aproximativ 30 de ani, deoarece
aplicarea lor operationala depinde de existenta unor calculatoare si programe care sa poata
realiza in mod performant prelucrari grafice. Este demn de mentionat faptul ca, in ciuda
relativei lor tinereti, geo-tehnologiile au atins deja stadiul maturitatii si sunt larg raspandite in
cadrul tuturor aplicatiilor practice care prelucreaza in mod natural informatia geografica
(spatiala). Baze de date spatiale de dimensiuni impresionante care se bazeaza pe harti digitale
si imagini satelitare sau aeriene sunt in plina dezvoltare si au inceput deja sa fie utilizate in
mod curent. Aceste baze de date spatiale sunt menite sa integreze informatii eterogene, din
surse diferite, in formate diferite si sa operaze in retele de calculatoare complexe. Merita
amintit in acest context proiectul MARIS (Mappa Rischio – Harta de risc a patrimoniului
cultural) realizat de catre Instituto Centrale per il Restauro, Roma, Italia.

Cu toate acestea, in ciuda aparentei lor complexitati, aceste tehnologii pot fi folosite usor si
eficient cu conditia ca specialistul din domeniul GIS sa coopereze cu restauratorul in scopul
adaptarii lor la problemele specifice realizarii documentatiei pentru pictura murala. Spre
exemplu, trebuie definite sisteme de coordonate specifice in locul celor cartografice; trebuie
gasite solutii corespunzatoare pentru descrierea ansamblului picturilor murale ale intregului
monument, probleme deosebite aparand in mod special in zonele ascunse sau pentru acele
regiuni care nu pot fi desfasurate riguros in plan.

Metodele traditionale (manuale) de intocmire a releveelor nu implica o precizie de pozitionare

absoluta ridicata. Inregistrarea grafica (cartarea) a zonelor deteriorate se bazeaza pe
observatiile si interpretarile restauratorului. Desigur, acest proces este subiectiv iar
responsabilitatea restauratorului este mare. Exista insa sanse ca in viitor, prin perfectionarea
tehnicilor actuale, sa poata aparea instrumente care, pe baza unor senzori corespunzatori, sa
poata asista pe restaurator in activitatea de identificare si cartare cat mai obiectiva a zonelor
deteriorate. In prezent, tehnicile de investigare nedistructiva reprezinta un subiect de cercetare
actual in domeniul conservarii operelor de arta. In orice caz, se vor dovedi utile tehnicile de
prelucrare digitala a imaginilor care sunt specifice in acest moment interpretarii, clasificarii si
analizei datelor de teledetectie – fie ele satelitare sau aeriene.

Exista insa cazuri in care precizia de pozitionare absoluta este foarte importanta. In aceste
situatii este necesara aplicarea metodelor fotogrametrice: aplicarea acestei tehnici la picturi
murale se va putea dovedi pretioasa cand va fi vorba de a realiza cu mare exactitate
documentatia unei stari de lucruri determinate, fie pentru a controla posibile miscari ale
cladirii, fie pentru a fixa o situatie precisa ce trebuie restabilita dupa transpunere. In mod
ideal, fotogrametria ar trebui utilizata pentru realizarea documentatiei tuturor monumentelor
dar, in mod practic, foarte putine monumente pot beneficia de o asemenea abordare.

___________________________
Florian Petrescu: Relevee digitale pag. 1 din 12
Mai mult decat atat, sunt din ce in ce mai multe exemple, in trecutul apropiat, de utilizare a
fotogrametriei pentru realizarea releveelor operelor de arta si, in acest moment in care
cercetarea stiintifica din domeniu este aproape incheiata, aceasta tehnica este deja pe cale sa
devina un procedeu practic utilizat pe scara larga in activitatea curenta. In acest context, sa
remarcam faptul ca, din fericire, sistemele software fotogrametrice sunt deja disponibile
comercial si, in conformitate cu tendintele actuale din acest domeniu, costul lor scade pe zi ce
trece.

2. OBIECTIVE INITIALE

De la bun inceput, principalul scop operational al metodei releveelor digitale a constat in

reducerea efortului pe care restauratorul il depune pentru intocmirea documentatiei grafice.

In cele ce urmeaza, prezentam cele mai importante cerinte pe care le-am avut initial in vedere
dimpreuna cu motivatia lor.

Prima cerinta: necesitatea de a manevra si desena cu usurinta simboluri. Restauratorii

consuma mult timp de lucru pentru desenarea pe relevee a simbolurilor corespunzatoare
zonelor deteriorate si tratamenteor aplicate. Probleme deosebite apar in special pentru zonele
care trebuie hasurate sau pentru zonele care trebuie simbolizate cu puncte pe arii intinse. In
plus, in cazul releveeor traditionale, schimbarea tipului de simbolizare pentru o zona cu arie
intinsa, de exemplu schimbarea tipului de hasura, conduce inevitabil la intocmirea unui nou
releveu. Acelasi lucru se intampla si in situatiile in care este necesara operarea unor corectii
pe arii intinse simbolizate tot cu hasuri sau puncte.

A doua: evitarea subiectivitatii inerente la intocmirea bazei grafice cu metoda traditionala

manuala. O astfel de baza grafica este un desen, facut de catre restaurator, in care sunt
reprezentate la o scara convenabil aleasa in functie de scopul releveului, toate detaliile grafice
iconografice necesare inregistrarii ulterioare a deteriorarilor si interventiilor de conservare.
Baza grafica joaca rolul unei harti de baza. Scopul nostru a constat in crearea unei baze
grafice de referinta, care sa fie in acelasi timp o proba documentara obiectiva peste care sa
poata fi suprapuse inregistrarile tematice (degradari si tratamente) si care sa asigure totodata o
mai buna precizie a releveului. O astfel de baza grafica de referinta nu poate fi decat un foto-
document care va fi folosit si in lucrarile viitoare de conservare, asigurand totodata atat
detectarea cu usurinta a modificarilor survenite in timp, cat si o reducere considerabila a
efortului restauratorului.

A treia cerinta: o mai buna precizie in localizarea si descrierea atat a deteriorarior cat si a
tratamentelor de conservare aplicate. Aceasta problema este una dintre cele mai importante
legate de releveele lucrarilor de conservare pictura murala si solutionarea sa va fi extrem de
pretioasa pentru lucrarile de conservare ce vor fi efectuate peste ani si ani, intrucat o precizie
mai buna la inregistrarea tematica (deteriorari si tratamente) va asigura decizii mai bune in
activitatea de conservare.

A patra cerinta consta in afisarea aceluiasi releveu la diferite scari convenabile. In plus,
trebuie sa se tina seama de faptul ca, atunci cand se afiseaza acelasi releveu la alta scara,

___________________________
Florian Petrescu: Relevee digitale pag. 2 din 12
modificarile de scara nu privesc numai baza grafica de referinta si ariile inregistrarilor
tematice ci si simbolurile specifice alese de catre restaurator.

A cincea: necesitatea posibilitatii de suprapunere a unora – ideal, oricare, oricate si in orice

ordine – dintre straturile tematice peste baza grafica de referinta. Procesul de suprapunere nu
trebuie sa implice un efort aditional de reintocmire a bazei grafice de referinta asa cum se
intampla in cazul abordarii traditionale.

A sasea cerinta: noua metoda trebuie sa fie usor de utilizat de catre restaurator si nu trebuie
sa implice cunostinte speciale despre calculatoare. Cu alte cuvinte, metoda trebuie sa premita
restauratorului sa se concentreze pe activitatile specifice profesiei sale si nu pe instrumente
informatice sofisticate.

A saptea cerinta, ultima dar nu mai putin importanta, este cea a costurilor. Astfel, costurile
implicate de utilizarea noii metode trebuie sa fie comparabile cu cele ale metodelor
traditionale manuale. In cazul ideal, ar trebui sa fie folosite echipamente si programe care sunt
comercializate in mod curent si care nu reprezinta comenzi speciale.

3. RELEVEE DIGITALE

Metoda releveelor digitale, consta in principal in aplicarea tehnologiei GIS la problemele

specifice documentatiei grafice pentru pictura murala. Am ales aceasta tehnologie intrucat
programele de tip GIS furnizeaza in mod natural functionalitatea implicata de solutionarea
cerintelor prezentate in sectiunea anterioara. Totodata, multe dintre programele de tip GIS
comercializate ofera deja majoritatea functiilor implicate de cerintele avute in vedere. De
asemenea, tehnologia GIS inlesneste integrarea programelor de acest tip cu programe din alte
clase cum ar fi: sisteme fotogrametrice digitale, sisteme de prelucrari de imagini, sisteme
pentru proiectare asistata de calculator, sisteme de gestiune de baze de date si altele.

Releveele digitale sunt constituite din trei componente: baza grafica de referinta, componenta
tematica si componenta descriptiva. In cele ce urmeaza prezentam fiecare dintre cele trei
componente impreuna cu modul in care sunt realizate.

Baza grafica de referinta este o imagine digitala redresata si, in consecinta, reprezinta un
foto-document al picturii murale. Imaginile digitale ce sunt supuse procesului de redresare pot
fi obtinute direct prin utilizarea unei camere digitale sau prin scanarea unei fotografii sau,
dupa caz, fotograme. Totodata, se recomanda aplicarea “regulilor 3x3” desi acestea se refera
la reconstructia obiectelor si scenelor tri-dimensonale. Redresarea se efectueaza cu ajutorul
unor programe in care a fost implementata aceasta operatie. Imaginea este redresata intr-un
sistem de coordonate propriu peretelui. In acest mod, restauratorul are posibilitatea sa
efectueze inregistrari grafice si masuratori la scara 1:1. Ori de cate ori este posibil si are sens,
se recomanda aplicarea unor operatii specifice asupra imaginilor redresate, cum ar fi:
imbunatatirea calitatii imaginii, intarirea contrastului, clasificare. Operatiile de achizitie a
imaginii, eventuala conversie a acesteia in format digital si redresarea imaginii pot fi efectuate
atat de catre restaurator cat si de catre personal specializat in utlizarea metodelor
fotogrametrice digitale. In cel de al doilea caz, specialistii in fotogrametrie trebuie sa lucreze
sub coordonarea restauratorului de pictura murala, astfel incat sa se asigure atingerea

___________________________
Florian Petrescu: Relevee digitale pag. 3 din 12
obiectivelor documentatiei grafice de conservare pictura murala. Crearea bazei grafice de
referinta poate fi efectuata si prin ortoredresare sau stereo-restitutie, in functie de cerintele
impuse de restaurarea monumentului.

Componenta tematica poate fi formata din puncte, linii si poligoane. In mod natural,
intocmirea acestei componente cade in sarcina restauratorului. Acesta deseneaza cu ajutorul
“mouse”-ului, direct pe ecran, puncte, linii, sau poligoane, avand in timpul acesta drept fundal
imaginea redresata a peretelui (baza grafica de referinta). Acest proces poarta numele de
“digitizare pe ecran” si exista multe programe de tip GIS care includ asemenea functii.
Desigur ca punctele, liniile si poligoanele sunt utilizate pentru a inregistra grafic cu ajutorul
lor zonele deteriorate si interventiile restauratorului. Totodata, se recomanda folosirea
tehnicilor automate (prelucrari de imagini, recunoasterea formelor) ori de cate ori este posibil
pe parcursul intocmirii acestei componente.

Componenta descriptiva este constituita in principal din atributele specifice conservarii

picturilor murale, acestea fiind asociate direct zonelor inregistrate ca deteriorari sau celor
inregistrate ca tratamente. De obicei, aceste atribute sunt organizate sub forma unor tabele
asociate punctelor, liniilor si poligoanelor ce descriu deteriorarile sau tratamentele aplicate.
Componenta descriptiva mai poate insa include orice alt tip de date digitale, cu conditia
naturala ca acestea sa refere pictura murala care face obiectul documentatiei, cum ar fi,
bunaoara, texte, fotografii, baze de date.

Sa consideram in continuare cateva exemple ilustrative. Astfel, zonelor poligonale li se pot

asocia atribute cum sunt: aria, tip de deteriorare, tip de tratament de restaurare aplicat. In
cazul liniilor, de exemplu pentru cele ce inregistreaza prezenta fisurilor, se pot defini
atributele: lungime si tip de fisura. Pentru puncte, cum ar fi punctele de injectare, s-ar putea
defini atributele: tip de substanta injectata, cantitate injectata.

Este important de remarcat ca metoda propusa nu impune restrictii nici asupra numarului de
atribute si nici asupra tipului acestora. Astfel, pot fi considerate drept atribute si alte tipuri de
date: fotografii sau date video, care pot reprezenta, de pilda, vederi generale ale
monumentului, macrofotografii si altele. De asemenea, tot ca atribute pot fi considerate si
documente convertite in format digital (prin scanare), fisiere text (care pot contine rapoarte,
studii istorice, metodologii de conservare, tehnici de executie, informatii despre tratamente,
starea de conservare, descrierea problemelor de conservare, investigatii deja efectuate),
informatii pedologice si meteorologice, testele efectuate si rezultatele analizelor de laborator,
si asa mai departe.

O mentiune aparte merita facuta pentru legatura stransa care exista intre componenta tematica
si componenta descriptiva. Pentru fiecare strat tematic – fie el compus din puncte, linii sau
poligoane – exista un tabel corespunzator care este atasat in mod automat acestuia. (Pentru
claritate si pentru a fixa mai bine ideile, pe parcursul acestui paragraf vom considera ca stratul
tematic este compus numai din puncte.) Tabelul este initial un tabel gol si poate, eventual,
deveni componenta descriptiva corespunzatoare stratului tematic. Utilizatorul, adica in cazul
nostru restauratorul, este cel care va decide asupra rolului pe care il va juca in continuare
tabelul. Daca decizia sa este “da”, atunci tabelul va avea atatea linii cate puncte contine stratul
si va avea atatea coloane cate atribute (caracteristici) va hotara restauratorul ca vor trebui
definite. De exemplu, sa presupunem ca stratul tematic este dedicat punctelor de injectare.
Atunci, fiecare punct din stratul tematic inregistreaza grafic, in calculator, un punct de
injectare de pe perete, pentru fiecare punct al stratului existand o linie in tabelul asociat. Sa

___________________________
Florian Petrescu: Relevee digitale pag. 4 din 12
mai presupunem ca restauratorul este interesat sa inregistreze (printre alte “lucruri”, adica
atribute) ce tip de substanta a fost injectata in fiecare punct. In consecinta, in tabel se va defini
o coloana care va fi intitulata, de pilda, “substanta injectata”. Pasul urmator consta in
incarcarea in fiecare celula a coloanei cu numele substantei care a fost in fapt injectata in
punctul (linie in tabel) corespunzator?

In concluzie, prin aplicarea metodei releveelor digitale se obtine o baza de date spatiale care
integreaza imagini, inregistrari grafice sub forma unor straturi tenatice si informatii
descriptive. Trebuie reamintit inca o data faptul ca integrarea acestor diferite tipuri de date
este asigurata in mod natural de tehnologia GIS.

Initial am avut intentia sa folsim metoda releveelor digitale exclusiv pentru rezolvarea
problemelor legate de releveele lucrarilor de conservare pictura murala. Rezultatul obtinut
prin aplicarea acesteia in practica reprezinta mai mult decat atat pentru ca, in fapt, se obtine
un “schelet” care structureaza sistematic toata informatia legata de procesul de conservare
restaurare. Astfel, metoda releveeor digitale se refera de fapt la intreaga documentatie a
lucrarilor de conservare-restaurare pictura murala.

4. APLICATIE PRACTICA: BOLNITA MANASTIRII BISTRITA

Bolnita Manastirii Bistrita, comuna Costesti, judetul Valcea, este unul dintre cele mai
importante monumente de pictura de traditie bizantina din Tara Romaneasca. Pictura murala
este executata in fresca, datand de la inceputul secolului al XVI-lea (altar si naos) si inceputul
secolului al XVIII-lea, 1710, (pridvor). Problemele de conservare sunt generate de severe
deteriorari (exfolieri strat culoare, desprinderi si decoeziune strat suport si altele), in multe
zone existand pericolul iminent al pierderii peliculei de culoare. Era necesara efectuarea unei
interventii urgente de conservare. Lucrarile efectuate s-au bazat pe proiectul de interventie
urgenta pentru conservarea picturii murale a Bolnitei Manastirii Bistrita, aprobat de catre
Comisia Nationala a Monumentelor Istorice din cadrul Ministerului Culturii.

Resursele alocate acestei interventii au fost modeste iar timpul avut la dispozitie pentru
intocmirea documentatiei a fost extrem de redus. Restauratorul a hotarat ca efectuarea
fotografiilor cu ajutorul carora s-a construit baza grafica de referinta sa fie preluate pe
principiul “o scena – o fotografie” ori de cate ori a fost posibil. Astfel, pentru fiecare perete
(est, sud, vest, nord) al fiecarei incaperi a bisericii (altar, naos, pridvor) au fost preluate mai
multe fotografii care corespund, in general, unei scene iconografice. De exemplu, peretele de
vest al naosului a fost acoperit de patru fotografii care corespund la trei zone: 1) tablou votiv,
2) Sf. Imparati Constantin si Elena si 3) Schimbarea la Fata; pentru scena Schimbarii la Fata
a fost nevoie de doua fotografii datorita dimensiunii acesteia.

___________________________
Florian Petrescu: Relevee digitale pag. 5 din 12
4.1. Baza grafica de referinta

Pentru a se asigura posibilitatea redresarii imaginilor, au fost pregatite informatii de control

inca din faza de fotografiere. In acest sens, au fost utilizate doua “scale” fiecare cu lungimea
de aproximativ 2m. Totodata, au fost efectuate masuratori de distante intre puncte usor de
identificat pe fotografii. Fotografierea a fost efectuata utilizand aproximativ aceeasi distanta si
o iluminare omogena. A fost folosit un aparat de fotografiat Canon SFTb, camera nefiind
metrica.

Baza grafica de referinta (vezi Figura 1) a fost pornind de la imaginile obtinute prin scanarea
fotografiilor. Rezolutia de scanare a fost stabilita la 400 dpi, in conformitate cu precizia
centimetrica necesara in prelucrarile ulterioare.

Au fost stabilite sistemele de coordonate necesare in vederea redresarii astfel incat sa devina
posibila realizarea de foto-mozaicuri si colaje. Astfel, au fost stabilite 6 sisteme de coordonate
care corespund urmatoarelor parti arhitecturale ale bisericii: 1) altar, 2) naos, 3) bolta
naosului, 4) pridvor, 5) bolta pridvorului si 6) exteriorul bisericii. De exemplu, sistemul de
coordonate al naosului (fara bolta) are originea in coltul inferior din est al peretelui sudic;
baza grafica de referinta a naosului a fost constituita ca un colaj format din 20 de fotografii
redresate care acopera cei patru pereti ai incaperii: peretele sudic (6 imagini redresate),
peretele vestic (4 imagini redresate), peretele nordic (6 imagini redresate) si peretele estic –
Arcul trimfal (4 imagini redresate).

O problema interesanta a constat din prezenta in pridvor a doua barne de lemn foarte aproape
de timpanele de sud si, respectiv, de nord. Cele doua barne acopereau o parte a picturii
murale, generand astfel “zone ascunse”. Pentru aceste zone, restauratorul a hotarat sa combine
fotografia redresata cu desenul liber, trasand detaliile grafice reprezentative pentru iconografia
zonelor respective. Desenul liber a fost intocmit chiar de catre restaurator prin intermediul
functiilor puse la dispozitie de catre programul de tip GIS cu care s-a lucrat; procedand astfel,
a fost asigurata omogenitatea sructurilor de date folosite. Acest desen a fost suprapus in
calculator zonelor in care erau figurate barnele. Datorita caracterului de urgenta al proiectului,
restauratorul a decis ca baza grafica de referinta sa fie formata atat din imagini redresate cat si
din arii figurate prin desen liber, operatia de redresare a imaginilor fiind aplicata numai acelor
imagini care includeau zonele de pe perete ce mai prezentau pelicula de culoare. Celelelte
zone, care nu mai prezentau strat pictural, au fost figurate doar prin conturul digitizat al
peretilor corespunzatori. Aceasta situatie a fost intalnita numai in pridvor, in partile inferioare
ale peretilor de sud, vest si nord unde pelicula de culoare s-a mai pastrat doar in cateva insule
de mici dimensiuni. Astfel, in aceste zone, imaginile nu aduc nici o informatie suplimentara
relevanta iar operatia de redresare devine inutila.

4.2. Componenta tematica

Componenta tematica (vezi Figura 2) a fost introdusa prin digitizare pe ecran avand in fundal
baza grafica de referinta. Aceasta componenta descrie forma geometrica a deteriorarilor sau
tratamentelor de conservare, fiecare tema corespunzand unui anumit tip de deteriorare a
picturii murale sau, respectiv, unui anumit tip de tratament de conservare. Operatiunea de
“cartografiere” a fost efectuata exclusiv de catre restaurator.

___________________________
Florian Petrescu: Relevee digitale pag. 6 din 12
4.3. Componenta descriptiva

Catorva teme ce inregistrau starea de conservare li s-au asociat tabele cu atribute (vezi Figura
3) constituindu-se astfel componenta descriptiva. Tabelele cu atribute s-au dovedit utile de
fiecare data cand au fost afisate datele tematice deoarece au furnizat o informatie simplu de
utilizat si care a oferit o modalitate naturala de clasificare si simbolizare. Astfel, de exemplu,
pentru fiecare zona cu exfolieri – care, din punct de vedere geometric este un poligon –
restauratorul a definit un atribut a carui valoare descrie tipul de exfoliere. In consecinta,
legendele hartilor tematice dedicate fenomenelor de exfoliere au fost stabilite pe baza
valorilor atributelor din tabelele asociate. Acest proces este realizat cu ajutorul functiilor
implementate in programele de tip GIS cu care s-a lucrat. Este important sa mentionam ca atat
aria cat si perimentrul zonelor poligonale au putut fi calculate si memorate automat ca atribute
ale poligoanelor.

De asemenea, cateva macro-fotografii au fost scanate si incorporate ca informatie descriptiva

detaliata.

Pentru partea superioara a boltii pridvorului s-a realizat o simulare tri-dimensionala care a fost
de asemenea atasata ca informatie descriptiva.

4.4. Echipamente si programe

Pentru realizarea releveelor digitale a fost folosit un calculator obisnuit din clasa IBM-PC cu
urmatoarele caracteristici: Pentium II 366 MHz, 64 MB RAM, 6 GB HDD, Windows NT 4.0.
Scanarea a fost efectuata folosind un scaner EPSON GT-6500. In plus, a fost utilizata o
imprimanta HP DeskJet 870 Cxi.

Programele de tip GIS utilizate au fost urmatoarele produse ESRI: ArcView GIS pentru
Windows, unul dintre cele mai raspandite produse GIS din lume, impreuna cu doua dintre
extensiile sale si anume ArcView Image Analysis si ArcView 3-D Analyst. Functionalitatea
sistemului ArcView Image Analysis a fost necesara pentru operatiunea de redresare cat si
pentru alte operatii specifice de prelucrari de imagine.

5. CONCLUZII

Metoda releveelor digitale este aplicabila in cele mai multe cazuri in conservarea de pictura
murala. In plus, metoda a demonstrat ca exista programe pentru calculator care pot fi usor
folosite de catre un restaurator intrucat ii ofera acestuia functiile de care are nevoie in timpul
intocmirii relevelor. Aceste programe sunt de tip GIS si, nu mai putin important, destul de
ieftine incat costurile intocmirii releveelor digitale sa fie comparabile cu costurile relevelor
obtinute prin metode traditionale manuale. Astfel, intocmirea releveelor prin metode digitale,
folosind tehnologia GIS, poate deveni o practica obisnuita in domeniul conservarii picturii
murale intrucat costurile echipamentelor si ale programelor nu sunt prohibitive.

___________________________
Florian Petrescu: Relevee digitale pag. 7 din 12
Este important de retinut faptul ca tehnologia GIS a fost deja aplicata in scopuri similare in
cadrul implemenatarii unor sisteme informatice in domeniul patrimoniului cultural si, in
particular, chiar in conservarea suprafetelor arhitectural. In acest context, trebuie mentionata
realizarea de exceptionala importanta si complexitate a echipei profesorului Carlo Monti, care
se refera la Bazilica “San Marco” din Venetia.

Spre deosebire de metodele traditionale, metoda releveelor digitale nu cere din partea
restauratorului calitati deosebite in realizarea desenelor. Astfel, pentru inregistrarea
componentei tematice este necesara o perioada foarte scurta de instruire de cateva zile.
Fireste, instruirea se va referi strict la operatiunile concrete pe care restauratorul le va realiza
personal, cu asistenta tehnica din partea specialistului in informatica.

Reducerea considerabila a timpului alocat de restaurator intocmirii documentatiei este de

asemenea un aspect important. Estimam ca, prin aplicarea metodei releveelor digitale, timpul
consumat de restaurator pentru intocmirea documentatiei grafice se reduce de la o perioada de
ordinul lunilor la o perioada de ordinul saptamanilor.

Folosind metoda prezentata in lucrarea de fata, standardizarea simbolurilor poate deveni o

actiune mult mai simpla, pentru ca multe dintre seturile standardizate de simboluri utilizate in
cartografie si aplicatii GIS pot fi folosite – fara nici un fel de modificari – in cadrul releveelor.
In orice caz, in opinia noasra, standardizarea simbolurilor folosite in releveele lucrarilor de
conservare pictura mrala nu trebuie sa fie rigida ci, dimpotriva, trebuie sa aiba o flexibilitate
accentuata. In acest sens, pare probabila necesitatea standardizarii simbolurilor la nivelul
claselor de fenomene inregistrate grafic.

Totodata, trebuie subliniat faptul ca utilizarea tehnologiei GIS in realizarea releveelor digitale
nu exclude utilizarea vreunei alte tehnologii informatice, care se poate dovedi utila in situatii
specifice. Astfel de tehnologii informatice pot fi proiectarea asistata de calculator (CAD),
editarea/publicarea asistata de calculator (DTP), sisteme de gestiune de baze de date (DBMS).
Mai mult, trebuie avut in vedere faptul ca tehnologia GIS a fost conceputa sa trateze date
provenite din surse dierite si in diferite formate, astfel incat aceasta tehnologie ofera
modalitati simple de integrare si interoperabilitate cu alte clase de aplicatii informatice.

Cu toate acestea, este important de retinut faptul ca restauratorul este cel care trebuie sa ia
decizia finala cu privire la adecvarea utilizarii metodei in cazuri concrete, tinand seama de
complexitatea activitatilor concrete de conservare a picturilor murale.

Sa remarcam in acelasi timp ca utilizarea in general a tehnologiei informatice in conservarea

picturilor murale nu reprezinta altceva decat un instrument care poate fi util si care, in nici un
caz, nu trebuie sa induca alocarea de resurse considerabile, fie ele umane, financiare sau
materiale. Totodata, intrucat tehnicile de investigare (ale caror rezultate sunt consemnate in
cadrul partii negrafice a documentatiei) folosesc tehnologii digitale pe scara din ce in ce mai
larga, realizarea releveelor (documentatia grafica) tinde sa utilizeze din ce in ce mai mult
tehnologia informatica.

___________________________
Florian Petrescu: Relevee digitale pag. 8 din 12
Prin aplicarea metodei releveelor digitale, documentatia grafica devine o baza de date spatiale
care poate fi extinsa foarte usor astel incat sa includa toata documentatia lucrarilor de
conservare a picturilor murale. In acest fel se pot pune bazele unui proces informatic de
asistare a deciziei in domeniul protejarii patrimonului cultural.

Metoda are cateva avantaje fata de cele traditionale. De exemplu, natura obiectiva a bazei
grafice, modificarile si simbolizarile se efectueaza foarte usor, masuratorile de arii si lungimi
devin mai precise, posibilitati nelimitate de suprapunere si combinare a straturilor tematice,
manevrare usoara a documentatiei, realizarea lesnicioasa de legaturi intre diverse tipuri de
informatii inrudite, simulari tri-dimensionale relativ simple.

Dintre posibilele dezavantaje mentionam pe cele inerente in aplicarea practica, operationala, a

oricarei noi tehnologii informatice. In acest sens, cel mai important pare sa fie generat de
crearea unei infrastructuri dedicate, formata din personal, echipamente si programe. Aceast
dezavantaj este la fel de important atat la nivelul unei echipe de restauratori cat si la nivelul
institutiilor care activeaza in domeniul protejarii patrimoniului cultural. In plus, trebuie
mentionate dificultatile care apar atunci cand se pune problema integrarii metodelor noi cu
cele traditionale de intocmire si arhivare a documentatiei; de asemenea, trebuie mentionate si
dificultatile ce pot aparea in crearea unui sistem corespunzator de instruire.

___________________________
Florian Petrescu: Relevee digitale pag. 9 din 12
 Figura 1: Imagine obtinuta dupa scanare (stanga) si redresare (dreapta)
___________________________
Florian Petrescu: Relevee digitale pag. 12 din 12
Figura 2: Principalele deteriorari inregistrate pe peretele estic al pridvorului. Componenta tematica include
urmatoarele teme: fisuri, lacune, exfolieri “pante”, exfolieri “solzi’, ciment.

___________________________
Florian Petrescu: Relevee digitale
pag. 12 din 12
 Figura 3: Releveele digitale sunt formate din baza grafica de referinta (stanga), componenta tematica (dreapta-sus) si componenta descriptiva (dreapta-jos) care ilustreaza
aici calculul celor trei arii selectate figurate cu galben atat in tabel cat si in imagine.
___________________________
Florian Petrescu: Relevee digitale pag. 12 din 12