HIPERTENSIUNEA ARTERIALA

1
 Tensiunea arterială este forța cu care sângele apasă pe pereții arterelor atunci când
circulă prin ele. Valoarea tensiunii este dată de cantitatea de sânge pe care o pompează inima,
dar și de rezistența opusă de artere. Astfel, dacă prin vasele de sânge trece o cantitate mare de
sânge, iar arterele sunt înguste, atunci apare hipertensiunea.

Tensiunea normală în cazul unui adult este considerată în prezent ca fiind cuprinsă
între TAs 120-129 si/sau  TAd 80-84 mmHg.(milimetri coloana de mercur)

Există mai multe stadii ale hipertensiunii:

Normal înaltă : TAs 130-139 mmHg si/sau  TAd 85-89 mmHg,

Hipertensiune arterială  grad I : TAs 140-159 mmHg si/sau TAd 90-99 mmHg

Hipertensiune arterială grad II: TAs 160-179 mmHg si/sau TAd 100-109 mmHg

Hipertensiune arterială  grad III: TAs >180 mmHg si TAd >110mmHg

  Copiii de la 1 an la 14 ani au valori normale ale tensiunii în jur de 90/50 mmHg, iar de
la 14 ani până la 18 ani valoarea normală este de 110/70 mmHg.

Cauzele hipertensiunii arteriale

Există două tipuri de hipertensiune arterială:

Hipertensiune arterială primară (esențială) - aceasta nu este determinată de o anumită cauză și

apare de obicei treptat, odată cu înaintarea în vârstă. Prin urmare, toate persoanele mai în
vârstă au valori mai mari ale tensiunii și trebuie să-și monitorizeze atent această problemă.

Hipertensiunea arterială secundară - apare de obicei brusc și este declanșată de anumite

probleme medicale:

 Apnee în somn
 Boli ale rinichilor si arterelor renale
 Tumori ale glandelor suprarenale
 Afecțiuni cardiace
 Diabet
 Afecțiuni ale tiroidei
 Malformații congenitale ale vaselor de sânge.

2
 De asemenea, hipertensiunea poate să apară în cazul consumului anumitor substanțe:

 Alcool
 Tutun
 Medicamente (analgezice, contraceptive, pastile pentru răceală)
 Droguri.

Anumiți factori de risc predispun la apariția hipertensiunii arteriale:

 Dieta bogată în sare

 Obezitatea
 Sedentarismul
 Vârsta (hipertensiune apare de obicei la persoanele de peste 65 de ani)

Antecedente în familie (predispoziția la hipertensiune se poate transmite genetic)

 Stresul
 Sarcina.

Clasificarea etiologica a hipertensiunii arteriale secundare.

3
1. HTA de cauză RENALĂ
leziuni intrinseci (stenoza arterei renale, displazie
fibromusculară, anevrism, embolie, trombi, arterite,
angioame, leziuni traumatice);
a)     RENO – VASCULARĂ leziuni extrinseci (tumori renale, hematom perirenal
sau subcapsular, fibroză retroperitoneală, disecţie de arteră
renală sau disecția de aortă).

b)     RENO – PARENCHIMATOASĂ
 
 
antiinflamatoare nesteroidiene);
glomerulonefrită acută;
glomerulonefrită cronică;
nefrite cronice;
rinichi polichistic;
nefropatie diabetică ;
nefropatie tubulo – interstițială;
nefropatia acută medicamentoasă (AINS –
pielonefrite;
rinichi mic unilateral;
vasculite;
tumori renale;
dializaţi, transplantaţi renal.

acromegalie;
hipotiroidism;
hipertiroidism;
hiperparatiroidism ;
2. HTA de cauză ENDOCRINĂ
sindrom Cushing;
 
hiperaldosteronism primar;
 
hiperplazia adrenală congenitală;
 
  feocromocitom;
tumori cromafine extrarenale;
hormoni exogeni (estrogeni, corticosteroizi,
mineralocorticoizi, IMAO, simpatomimetice).

3. HTA de cauză CARDIOVASCULARĂ
coarctaţia de aortă;
insuficiență aortică severă;
bloc atrio – ventricular complet (grad III);
fistulele arterio – venoase;
persistență de canal arterial;
sindrom hiperkinetic.

4. HTA de cauză NEUROLOGICĂ hipertensiune intracraniană;

  tumori cerebrale;
  encefalite;
  atrofii cerebrale (talamice);
  sindromul de apnee în somn;

4
 porfiria acută;
tetraplegia;
sindromul Guillain – Barre;
insuficienţa sistemului nervos autonom cu
hipotensiune ortostatică şi hipertensiune în clinostatism.

5. HTA de SARCINĂ
AINS (antiinflamatoare nesteroidiene);
contraceptive orale;
corticosteroizi;
inhibitori de monoaminoxidază;
anestezice;
6. HTA de cauză MEDICAMENTOASĂ Eritropoietină;
Ciclosporină;
Carbenoxolonă;
amfetamine;
Cocaină.

stressul acut (anterior unei intervenții chirurgicale,

hipoglicemie, arsuri, post – resuscitare, hiperventilaţie
psihogenă, sevraj alcoolic);
7. Alte forme de HTA
creşterea volumului intravascular (prin exces de
eritropoietină, policitemia vera).

Semne și simptome
Hipertensiunea arterială este rareori simptomatică și este, de obicei, depistată în
cursul examenelor medicale sau când se solicită îngrijiri medicale pentru o problemă de
sănătate neînrudită. Unele persoane cu tensiune arterială crescută se plâng de dureri de
cap (în special în zona cefei și în cursul dimineții), precum și
de amețeli, vertij, acufene (zgomot sau vâjâit în urechi), tulburări de vedere sau episoade de
leșin,respiratie dificila, hemoragie nazala.

5
La un examen fizic, hipertensiunea arterială poate fi suspectată atunci când se detectează
prezența retinopatiei hipertensive la examinarea fundului de ochi în partea posterioară a
ochiului prin oftalmoscopie. În mod tradițional, modificările serioase ale retinopatiei
hipertensive se clasifică în gradele I–IV, deși stadiile mai ușoare se pot diferenția cu
dificultate. Rezultatele oftalmoscopiei pot indica și durata stării hipertensive a persoanelor.

Din păcate, aceste simptome, atunci când apar, sunt semnul că nivelul tensiunii este deja
extrem de ridicat și bolnavul poate fi în pericol.

Complicațiile care apar în urma unor valori foarte ridicate ale tensiunii arteriale, în lipsa unui
tratament corespunzător, sunt extrem de periculoase. Acestea includ:

 Infarct miocardic
 Accident vascular cerebral hemoragic, ischemic sau accident ischemic tranzitor.
 Anevrisme arteriale
 Insuficiență cardiacă
 nefroangioscleroza
 Pierderea vederii
 Tulburări cognitive și de memorie
 Demență

Diagnostic și tratament pentru hipertensiunea arterială

Hipertensiunea se poate depista foarte ușor, printr-un simplu control medical care include
verificarea tensiunii cu ajutorul unui aparat numit tensiometru. Această investigație simplă și
rapidă poate fi făcută de către un medic, dar există și tensiometre moderne, foarte precise,

6
care pot fi folosite de către pacient acasă. Nu sunt necesare cunoștințe medicale sau tehnice.
În acest fel, tensiunea poate fi monitorizată rapid ori de câte ori este nevoie. Persoanele care
știu că suferă de hipertensiune trebuie să aibă acasă un tensiometru, pentru a-și verifica
regulat tensiunea.

În cazul persoanelor care nu au fost diagnosticate cu hipertensiune, dar care au factori de risc,
medicul poate recomanda o monitorizare a tensiunii în ambulatoriu. Asta înseamnă că
pacientul trebuie să-și ia singur tensiunea acasă, la intervale regulate, timp de 24 de ore și să
țină evidența fiecărei verificări. În acest fel, medicul va vedea cum se modifică valorile
tensiunii în decursul unei zile și nopți.

Totodată, medicul poate recomanda și alte investigații suplimentare:

 Analize de sânge
 Analize de urină
 Electrocardiogramă.

Tratamentul va începe cu restricții clare impuse de medic, care îi va cere pacientul să adopte
un stil de viață sănătos. Acesta presupune:

 Program zilnic de exerciții fizice moderate

 Regim alimentar fără grăsimi și fără sare
 Pierderea în greutate (dacă este necesar)
 Renunțarea la alcool și la fumat
 Evitarea oboselii, stresului și emoțiilor puternice.

Uneori însă, aceste măsuri nu sunt suficiente și mai ales în cazul pacienților mai în vârstă sunt
necesare și medicamente: diuretice, IEC, sartani, beta-blocante, alfa-blocante, blocante
central, vasotilatatoarele.

De cele mai multe ori, tratamentul va include combinarea mai multor medicamente, care vor
fi recomandate la început în doze mai mici. Monitorizarea constantă a tensiunii este esențială
pentru ca medicul să-și dea seama dacă tratamentul are efect sau trebuie schimbat.

Dacă, în ciuda mai multor variante de tratament, hipertensiunea nu poate fi controlată,

înseamnă că pacientul suferă de hipertensiune rezistentă. În acest caz medicul trebuie să
recomande investigații suplimentare, pentru că problema ar putea fi provocată de o afecțiune
nou apărută sau de una care nu a fost încă descoperită.

Tratamentul recomandat de medic trebuie luat constant, de regulă toată viața. În caz contrar,
valorile tensiunii pot să scape de sub control și să apară complicații grave, chiar și decesul
bolnavului.

7
 Analize tipice efectuate în vederea depistării hipertensiunii arteriale

Sistem Analize

Analiza microscopică a urinei, proteinurie, analize serologice BUN (azot ureic

Renal
sanguin) și/sau creatinină

Endocrin Sodiu, potasiu, calciu seric, TSH (hormonul de stimulare tiroidiană).

Metabolic Test de glicemie, colesterol total, HDL și LDL, trigliceride

Altele Hematocrit, electrocardiogramă și radiografie toracică

Surse: Harrison – Principiile medicinei interne, altele