Ministerul Educației, Culturii și Cercetării al Republicii Moldova

Academia de Studii Economice a Moldovei

Comerț exterior și Activitate Vamală

Referat
Tema: Alianțele strategice și expansiunea firmelor multinaționale pe piața
internațională

A elaborat: Răileanu Serghei gr.211m (COMex)

Coordonator: dr. conf. univ. Dodu-Gugea Larisa

Chișinău 2021
 Cuprins

Introducere..........................................................................

CAPITOLUL 1

Companiile multinaționale și globalizarea economică............................................

1.1 Definiții și concepte. Caracterictici ale companiilor transnaționale....................

1.2 Expansiunea firmelor multinaționale prin achiziții și fuziuni
internaționale....................................

CAPITOLUL 2

Evoluția companiilor transnaționale...................................................................

2.1 Evoluția în timp a companiilor multinaționale...............................................

2.2 Strategii de dezvoltare a companiilor multinaționale.....................................

CAPITOLUL 3

Impactul companiilor transnaționale asupra statului-gazdă..............................

3.1 Impactul asupra resurselor umane..................................................................

3.2 Impactul asupra mediului concurențial și asupra firmelor locale..................
3.3 Studiu de caz – Evoluția companiei Apple de la startup de garaj la cea mai puternică
firmă din lume.................................................................

CONCLUZII............................................................................................

BIBIOGRAFIE........................................................................................

2
 INTRODUCERE

Una dintre cele mai mari forţe de presiune cu care se confruntă evoluţia ţărilor şi a
uniunilor de comerţ internaţional este reprezentată de puterea şi influenţa companiilor
multinaţionale ca parte a răspunsului acestora la globalizare. În diferite lucrări de specialitate
putem regăsi o serie de noțiuni precum multinaționale, transnaționale și supranaționale pentru a
defini acele corporații care își desfășoară activitatea la nivel internațional.

Combinarea creşterii investiţiilor străine directe, schimbărilor tehnologice, pieţelor

financiare internaţionale şi a unei game largi de măsuri de dereglementare şi privatizare au făcut
posibil pentru companiile multinaţionale să fie printre conducătorii economiei globale.
Provocarea pentru evoluţia ţărilor şi a uniunilor de comerţ internaţional este să se asigure că
aceste companii respectă drepturile angajaţilor în fiecare loc din lume în care influenţa lor se face
simţită şi să se stabilească un dialog global între acestea şi firmele multinaţionale.

Companiile multinaţionale joacă acum un rol important în economiile tuturor ţărilor şi în

relaţiile economice internaţionale, devenind un subiect din ce în ce mai important pentru
guverne. Prin investiţiile străine directe, asemenea firme pot aduce beneficii substanţiale atât
ţărilor de origine cât şi ţărilor gazdă prin contribuţii la utilizarea eficientă a capitalului,
tehnologiei şi resurselor umane între ţări şi pot astfel să îndeplinească un rol important în
promovarea bunăstării economice şi sociale. Dar companiile transnaţionale, organizându-şi
activitatea dincolo de cadrul lor naţional, pot conduce la abuzuri prin concentrarea puterii
economice şi la conflicte cu obiectivele de politică naţională. Mai mult, complexitatea acestor
companii transnaţionale şi dificultatea unei percepţii clare privind structurile lor diverse,
operaţiile şi politicile conduce uneori la îngrijorare.

De când operaţiile companiilor transnaţionale s-au extins în întreaga lume, trebuie depuse
toate eforturile de a se coopera între toate statele, mai ales între ţările dezvoltate şi cele în curs de
dezvoltare, având ca obiectiv îmbunătăţirea standardelor de bunăstare şi de viaţă, prin
încurajarea contribuţiilor pozitive ale companiilor transnaţionale şi prin minimizarea sau
rezolvarea problemelor ce sunt în legătură cu activităţile lor.
Firmele multinaţionale, şi mai ales firmele globale foarte mari, au ca structuri de rezistenţă
următoarele trei caracteristici:

1. controlul activităţilor economice în mai multe ţări;

2. abilitatea de a obţine avantaje din diferenţele geografice dintre ţări şi regiuni în dotarea
cu factori şi în politici guvernamentale;
3
 3. flexibilitatea geografică, abilitatea de a dispune de resurse şi operaţii între localităţi la
scară globală.

Astfel, un procent majoritar din configuraţia schimbării a sistemului economic global este
realizat de firmele multinaţionale prin deciziile lor de a investi sau nu în anumite zone
geografice. Companiile transnaţionale, prin rolul lor devin în aceste condiţii cele mai puternice
forţe de presiune pentru adâncirea globalizării activităţii lor economice care au loc într-un cadru
dinamic, turbulent chiar în anumite perioade sau zone, în economia mondială.

În primul capitol voi prezenta importanţa companiilor transnaţionale în economia mondială

actuală şi definirea conceptului de companie transnaţională. Următorul capitol va prezenta
evolutia evoluţia în timp a companiilor transnaţionale, strategiile de dezvoltare a acestora.
Capitolul trei va conține o succintă prezentare despre impactul companiilor transnaţionale asupra
statelor gazdă, precum şi a activităţii în plan cronologic a corporaţiei transnaţionale Apple şi mai
în amănunt o referire la evoluţia companiei Apple de la startup de garaj la cea mai puternică
firmă din lume. Lucrarea se va încheia prin enumerarea câtorva concluzii şi propuneri rezultate
din problemele abordate.

4
 Capitolul I: Companiile multinaționale şi globalizarea economică

1.1. Definiţii şi concepte. Caracteristici ale companiilor multinaționale

Compania multinațională este un fenomen economic aflat în plină dinamică. Teoriile

privind companiile transnaţionale nu sunt nici pe departe unitare şi urmează caracterul dinamic al
obiectului lor de studiu. În fapt, pe plan internaţional nu s-a conturat un consens nici măcar cu
privire la denumirea fenomenului analizat. Descrierea și analiza detaliată a ceea ce reprezintă
compania transnaţională se regăsește în rapoartele Conferinţei Naţiunilor Unite pentru Comerţ şi
Dezvoltare. United Nations Conference on Trade and Development - UNCTAD, a fost creat la
30 decembrie 1964 și este instituţia cea mai specializată în domeniul cercetării tranzacţiilor
internaţionale şi a impactului acestora pentru diferite grupuri de ţări.

În unul dintre primele volume ale jurnalului Transitional Corporation, publicate de către
UNCTAD, regăsim următoarea descriere a corporațiilor multinaționale: „Cu patru decenii în
urmă, corporația transnațională era considerată pe scară largă ca o formă particulară a Statelor
Unite ale Americii de organizare a afacerilor. Astăzi, fiecare țară industrializată oferă o bază
pentru un număr considerabil de corporații transnaționale care, în mod colectiv, devin forma
dominantă de organizare responsabilă pentru schimbul internațional de bunuri și servicii. Într-
adevăr, până la sfârșitul anilor 1980, chiar și firmele mai mari din unele dintre țările cu tempou
rapid de industrializare din Asia și America Latină s-au alăturat tendinței.” Viziunea UNCTAD
asupra companiei transnaţionale este una foarte largă, ea definindu-se ca o entitate economică
formată dintr-o companie-mamă şi filialele ei în străinătate.

Firma-mamă este o întreprindere care controlează activele altor entităţi în ţări diferite de
ţara sa de origine, de obicei prin deţinerea unei ponderi din totalul acţiunilor acestora (ponderea
necesară variază, fiind considerată peste 10% in SUA şi peste 25% în Uniunea Europeană).
Filiala din străinătate este o întreprindere în cadrul căreia un investitor rezident în altă ţară deţine
un pachet de acţiuni care îi oferă posibilitatea de decizie şi control şi participarea directă la
conducere. Filiala se află într-o dublă dependenţă. Pe de o parte filiala este o firmă cu capital
constituit de firma-mamă, deci este dependentă şi subordonată acesteia atât referitor la conducere
cât şi referitor la strategie, pe de altă parte filiala se subordonează legislaţiei ţării de rezidenţă.

Conform publicației regăsite în World Atlas of Global Issues – „Multinational

Corporation”, există aproximativ 60.000 de companii transnaţionale, cu peste 500.000 de filiale
în toată lumea. În capul acestei liste au fost identificate pentru anul 2017, 25 de companii ca fiind

5
cele mai mari după criterii ca vânzări, profit și capitalizare a pieții. Aici putem enumera
companiile: Apple, Amazon.com, Samsung Electronics, Walmart Stores, General Motors, BP
ș.a.

Pentru a conchide, putem defini compania transnaţională ca fiind acea entitate economică
formată dintr-o firmă-mamă şi filialele ei din mai multe ţări, ce este caracterizată de
internaţionalizarea producţiei, și baza acesteia fiind corelația dintre resursele umane, materiale şi
financiare, şi promovează la scară globală un anumit set de valori proprii.

Valorile cel mai des atribuite companiilor transnaționale au fost:

- sistemul de conducere, incuzănd aici personalul de conducere, ierarhizarea

legăturilor companie-mamă - filială în străinătate, precum şi existenţa unui stil de conducere;

- grija faţă de mediu . Această valoare nu se referă strict la probleme ecologice, ci şi

la mediul de folosire a produsului (siguranţa utilizatorului şi educaţia sa tehnologică);

- implicarea în viaţa comunităţii. Implicarea se face simţită prin dezvoltarae de

programe educaţionale, acordarea de burse, susţinerea unor fundaţii umanitare, iniţierea de
acţiuni filantropice, acţiuni de sensibilizare a opiniei publice, sponsorizarea unor evenimente
sportive sau culturale etc.;

- marca sau brand-ul. Marca reprezintă o valoare în sine a companiei atunci când ea
include apartenenţa la grup, asocierea imaginativă, atât a angajaţilor cât şi a consumatorilor, cu
marca respectivă. De altfel, se poate constata că în industria automobilelor marca reprezintă o
valoare într-o proporţie mult mai mare decât, spre exemplu, în industria petro-chimică;

- sistemul de producţie. Specificitatea tehnologiei utilizate este principala

caracteristică urmărită aici;

- inovarea. Stimularea inovării, incluzând aici procesul de cercetare-dezvoltare,

reprezintă aşadar o valoare proprie pentru o treime din companiile internaționale, distribuite
relativ echilibrat în funcţie de domeniile de activitate;

- angajaţii. Nu intră în această categorie personalul de conducere.

Au mai fost menţionate tradiţia, adaptarea la cultura locală, sistemul de distirbuţie şi

campaniile publicitare. Se poate observa că valoarea cel mai des atribuită este reflectarea
relaţiilor se subordonare dintre compania-mamă şi fulială, precum şi dintre manageri şi angajaţi.
Chiar din analiza valorilor corporaţiei reiese caracterul ierarhizant, centralizator al acesteia.
6
 Principalele trăsături distinctive ale societăţilor transnaţionale sunt de natură economică
şi juridică. Astfel:

a) capitalul lor este naţional sau multinaţional;

b) au o structură internaţională distinctă, care le deosebeşte de vechile monopoluri;

c) îşi extind activităţile de producţie şi comercializare pe mai multe pieţe, printr-o strategie
globală, bazată pe studii aprofundate, aduse la zi în mod permanent;

d) nu se află sub incidenţa unor anumite legi naţionale, datorită structurării şi funcţionării
concomitente în mai multe ţări;

e) litigiile ce pot să apară nu sunt în competenţa instanţelor naţionale, ci, a unor instanţe speciale.

Performanţele economice ale societăţilor transnaţionale se explică prin:

 extinderea libertăţii comerţului în ultimul deceniu;

 derularea unor importante exporturi în ţările care au redus taxele vamale;
 reducerea intervenţiei statului în economie.

Liberalizarea politicilor economice, deschiderea graniţelor naţionale, liberalizarea

fluxurilor de investiţii străine directe şi de portofoliu sau de alte acorduri de cooperare şi
investiţionale. Accentuarea progresului tehnologic, care conduce la creşterea costurilor şi a
riscurilor la care sunt expuse companiile, impune abordarea diferitelor pieţe mondiale, prin
delocalizarea internaţională a producţiei, pentru a diversifica aceste riscuri. Creşterea
concurenţei, care este de fapt rezultatul celorlalţi doi factori amintiţi anterior, impune explorarea
unor noi pieţe de către companii, atât pentru a reduce costurile de producţie, cât şi pentru
valorificarea mai eficientă a rezultatului final, dar impune şi abordarea unor noi forme de
producţie internaţională, de proprietate şi de aranjamente contractuale, care să potenţeze forţa lor
pe piaţă, cum ar fi de exemplu fuziunile, achiziţiile, participarea minoritară sau majoritară,
oferta publică de schimb etc.

Pe de altă parte, reducerea costurilor de transport şi de comunicare au facilitat integrarea

mai eficientă a operaţiunilor la nivel global, precum şi transportul componentelor sau al
produselor finite în căutarea eficienţei economice, a avantajelor comparative date.

7
1.2. Expansiunea firmelor multinaționale prin achiziții și fuziuni internaționale

Multiplele direcţii care au însoţit gândirea strategiilor de expansiune şi restructurare a

companiilor transnaţionale încă de la început nu au constituit decât o reacţie la transformările pe
care corporaţiile le-au traversat, îndeosebi în ceea ce priveşte procesul internaţionalizării lor, care
a dat naştere unor modele variate de acţiune.

În lupta cu concurenţii lor direcţi, societăţile transnaţionale adoptă strategii globale cu un

accentuat caracter integrativ, urmărind fie să atace pe o anumită piaţă pentru a slăbi poziţia de
ansamblu a companiei concurente pe piaţa globală, fie să adopte o strategie ofensivă pe o
anumită piaţă pentru a contracara acţiunile concurentului de pe altă piaţă, fie să se combine
pentru a obţine beneficii sinergice operaţionale şi financiare.

Indiferent de forma pe care o îmbracă aceste tactici, pentru actorii globali piaţa mondială
privită în ansamblul său a devenit un uriaş spaţiu de joc. Dimensiunea firmelor a jucat în ultimii
ani, din ce în ce mai mult, rolul unei “arme strategice”, dar şi al unei “bariere de intrare”, mai
importante chiar decât rata profitabilităţii.

O demonstrează valul de achiziţii şi fuziuni al ultimului deceniu, care a condus la apariţia

unor corporaţii gigant. Achiziţiile şi fuziunile sunt abordate sub titlul generic de tranzacţii cu
firme, fiind forme de restructurare corporativă. Teama faţă de noi posibile acte de terorism,
cuplată cu iminenţa unui război, cât şi un nivel ridicat de incertitudine cu privire la performanţele
economice şi climatul economic nefavorabil au fost doar câţiva din factorii care au condus la
recesiunea activităţii de fuziuni şi achiziţii la nivel internaţional. Nu toate s-au bucurat de un
succes real, problemele de coordonare a unor pieţe atât de diverse dovedindu-se adeseori
imposibil de depăşit. Stabilirea de legături între firmele rivale sau potenţial rivale aparţinând nu
numai aceleiaşi industrii, dar şi unor industrii diferite, lărgeşte câmpul de relaţie.

Aceste interconexiuni măresc gradul de interdependenţă între participanţi la economia

globală, iar un asemenea sistem complex se dovedeşte extrem de greu de gestionat, pe fondul
dificultăţilor în anticiparea noilor evoluţii şi asimetriei de informaţie. Pe de altă parte, aceste
considerente stau şi la baza creşterii gradului de concentrare a firmelor. Noi blocuri de firme cu
structuri eterogene devin adevăraţii actori ai economiei globale, iar competiţia globală are în
prezent un pronunţat caracter colectiv.

Climatul economic tot mai competitiv obligă companiile să se gândească la mijloace prin
care pot face investiţii mai eficiente. O firmă poate opta fie pentru investiţiile tradiţionale, cum ar
fi o fabrică nouă sau capacităţi crescute de producţie, fie pentru o fuziune cu o altă firmă sau
8
 achiziţionarea unei companii mai mici. În multe situaţii fuziunile şi achiziţiile reprezintă o
modalitate de restructurare a operaţiunilor unei companii în vederea dezvoltării. Principala
problemă a achiziţiilor şi fuziunilor este supraestimarea sinergiilor, de către companiile
implicate. Aceste sinergii provin din economii de scală, cele mai bune practici, utilizarea în
comun a capabilităţilor şi oportunităţilor şi efectul stimulativ şi mobilizator al combinării, asupra
celor două companii. Totuşi, chiar şi o mică eroare de estimare a acestor sinergii poate cauza
probleme fuziunii. Pentru companiile listate la bursă, problemele se traduc in scăderea cursului
bursier al noii companii, piaţa considerând că întregul este mai mic decât suma părţilor.

Tabel 1.2.1. Top 10 cele mai mari fuziuni și achiziții transfrontaliere în funcție de valoarea
tranzacției (2014)

Valoarea
Firma- Țara
Numele tranzacți
Compania Industria Ţara firmei mamă firmei –
dobânditor ei
ţintă țintă ţintă finală mame
ului (milioane
achizitor achizitor
USD)
Preparate
AstraZenecaPLC Marea Britanie Pfizer Inc 106 863 Pfizer Inc SUA
farmaceutice
Ciment, Holclm
Lafarge SA Franța Holclm Ltd 25 909 Elveția
hidraulic Ltd
Forest Laboratories Preparate Actavis
SUA Actavis PLC 25 110 Irlanda
Inc farmaceutice PLC
Turbine și
Alstom SA-Energy grupuri
Franța GE 17 124 GE SUA
Businesses electrogene cu
turbină
GlaxoSmithKline Preparate Novartis
Marea Britanie Novartis AG 16 000 Elveția
PLC-Oncology farmaceutice AG
Vinuri, vinars și
Kotobuki
băuturi Suntory
Beam Inc SUA 13 933 Reality Co Japonia
spirtoase de Holdings Ltd
Ltd
vinars
Telecomunicații Vodafone Vodafone
Grupo Corporativo Marea
, cu excepția Spania Holdings 10 025 Group
ONO SA Britanie
radiotelefonului Europe SLU PLC
Porsche
Autovehicule și Volkswagen Automobil
Scania AB Suedia 9 162 Germania
caroserii auto AG Holding
SE
Produse
biologice, cu GlaxoSmit
Novartis AG- GlaxoSmithK Marea
excepția Elveția 7 102 hKline
Vaccines Business line PLC Britanie
substanțelor de PLC
diagnostic
LetterOne
Petrol brut și Luxembur
RWE Dea AG Germania L1 Energy 7 090 Holdings
gaze naturale g
SA
Sursă: World Investment Report 2014

Procesul globalizării este însoţit în perioada contemporană de un nou val al mondializării

capitalului, caracterizat spre deosebire de cele precedente, la o extindere a activităţilor la cele din
9
sfera serviciilor, mai ales a celor financiare, extindere facilitată de apariţia unor instrumente
financiare din ce în ce mai sofisticate. Această tendinţă este însoţită de o liberalizare fără
precedent a comerţului, a investiţiilor şi pieţei de capital, dar şi de o relaxare a controlului
exercitat asupra activităţii companiilor multinaţionale. La acestea se adaugă cheltuielile legate de
investiţiile în domeniul tehnologiilor care au devenit imposibil de armonizat pe o singură piaţă.

Competiţia a căpătat o intensitate extremă, actorii au ieşit complet din anonimat şi

conferă regulilor jocului un caracter global, nu doar la nivel sectorial ci şi intersectorial, datorită
dezvoltării fără precedent a noilor tehnologii care au demolat graniţele dintre sectoare, atât de
bine prezervate până în anii ’80. Astfel, corporaţii gigant alcătuiesc astăzi ceea ce se poate numi
„oligopolul global”, extinzându-şi continuu domeniul de activitate, intrând în alianţe strategice
cu competitorii lor direcţi şi stabilind în acest mod noi reţele de oligopoluri.

10
 CAPITOLUL 2: Evoluția companiilor multinaționale

Globalizarea, definită ca un sistem internațional bazat pe tendința integraționistă, pe

interconectare între piețe, state-națiuni și tehnologii până la un nivel fără precedent, este fondată
pe doi actori globali esențiali – organizațiile economice internaționale și corporațiile
transnaționale.

La începutul secolului XXI, companiile transnaționale sunt considerate ca una din cele
mai mari provocări pentru actuala ordine internațională economică, întrucât deciziile acestora
influențează într-o măsură mare economiile naționale.

2.1. Evoluția în timp a companiilor multinaționale

Din punct de vedere al evoluţiei în timp se pot distinge mai multe etape în apariţia şi
dezvoltarea spectaculoasă a companiilor transnaţionale:

→ Primele extinderi internaţionale - înainte de 1945

În primele decenii ale secolului XX, numărul întreprinderilor industriale moderne din
SUA era considerabil mai mare decât cel din Marea Britanie sau Germania, celelalte puteri
industriale ale lumii. Încă dinaintea primului război mondial, anumite companii americane
realizaseră investiţii directe în afara graniţelor naţionale.

Una dintre primele companii americane ce s-a extins pe plan internaţional a fost Standard
Oil Trust, urmată de Ford , care şi-a deschis câteva filiale străine înainte de 1914. Alte companii
care au efectuat investiţii extinse în străinătate au fost General Electric și Vacuum Oil. După
1914 acest proces s-a accelerat mărindu-se influenţa companiilor transnaţionale americane.
Marile firme americane s-au transnaţionalizat datorită multiplicării pieţelor de desfacere interne
şi internaţionale impuse de primul război mondial, inclusiv sub influenţa tehnicii militare. În
ceea ce priveşte companiile europene condiţiile specifice ale pieţei le-au permis extinderea pe
pieţe apropiate din punct de vedere geografic prin înfiinţarea de filiale cu o autonomie
considerabilă, bazate pe asociaţi de încredere.

→ Perioada dominaţiei companiilor americane (1945-1959)

Pătrunderea masivă a firmelor americane în Europa la sfârşitul anului 1950 se datorează

reconstrucţiei europene. În perioada postbelică, firmele americane şi-au continuat expansiunea
internaţională, bazându-se pe o piaţă locală bine dezvoltată, pe marea lor capacitate productivă şi

11
pe structuri solide de management. La fel ca şi înainte de 1945, majoritatea companiilor care
înfiinţau filiale în străinătate aparţineau unor domenii precum industria petrolieră, chimică,
alimentară, construcţiile de maşini şi echipamentele electrice.

→ Perioada dezvoltării europene (1960-1974)

Principalele companii transnaţionale europene au crescut spectaculos în această perioadă,

astfel încât în 1974 în clasamentul celor mai importante 50 de companii transnaţionale din lume
se aflau 20 de firme europene. Celor şase deja existente li s-au adăugat firme precum Siemens,
Daimler-Benz,Volkswagen, Fiat, BASF, Hoechst, Bayer, Renault, British-American Tobacco.
Această creştere în dimensiune a firmelor europene a fost însoţită de o diversificare a activităţii
lor, multe companii extinzându-şi gama de producţie şi acoperirea internaţională. Structura
multidivizională a companiilor americane a suferit modificări, departamentele internaţionale care
până atunci coordonau şi monitorizau activităţile internaţionale fiind înlocuite cu divizii
constituite pe criterii geografice sau pe produs.

→ Perioada expansiunii companiilor asiatice (1975-1989)

Anii '70-'80 au constituit o etapă în care companiile europene şi-au diversificat

activitatea, transformându-se în companii transnaţionale organizate pe produs, în timp ce
companiile americane au trecut printr-un proces de restructurare a producţiei şi a marketingului
prin intermediul diviziilor internaţionale, iar firmele japoneze şi, mai târziu, cele sud-coreene, s-
au extins cu rapiditate pe plan internaţional.

Astfel, în 1989 structura primelor 50 de companii transnaţionale ale lumii cuprindea 21 de

companii europene, 17 americane si 12 asiatice. În special anii '80 au adus cu sine schimbări
organizatorice majore, accelerate de tendinţele integraţioniste ce se manifestau în comerţul
internaţional. Cele mai mari companii transnaţionale japoneze şi-au dezvoltat reţele funcţionale
globale organizate iniţial pe filiale de marketing, apoi de producţie. Tot în acest deceniu s-a
declanşat criza petrolieră când OPEC a ridicat excesiv preţul ţiţeiului. Această criză a generat
probleme dificile corporaţiilor transnaţionale atât celor energetice, de producţie, de desfacere cât
şi celor financiare.

→ Explozia fuziunilor si achiziţiilor 1990 - până în prezent

Începutul ultimului deceniu al secolului XX pentru mai multe firme se caracterizează

printr-un val de fuziuni şi achiziţii internaţionale. Majoritatea acestor operaţiuni au avut loc în
sectorul bancar, cel de asigurări, în industria chimică, farmaceutică, de automobile şi de

12
telecomunicaţii şi au avut ca obiect restructurarea globală sau poziţionarea strategică a firmelor
implicate pe piaţă. Companiile americane ocupă primele poziţii la nivel mondial. Ele deţin locul
întâi după cifra de afaceri în multe domenii de activitate: aeronautică (Boeing), computere
(IBM), software (Microsoft), spectacole (Walt Disney), automobile (General Motors), petrol
(Exxon Mobil), farmaceutice (Merck), cosmetice (Procter & Gamble). Companiile europene şi-
au păstrat supremaţia în doar câteva domenii-cheie, cum ar fi industria chimică (BASF) şi cea a
materialelor de construcţii (Saint Gobain), în timp ce companiile japoneze deţin poziţia fruntaşă
în domenii precum industria electronică (Hitachi), siderurgie (Nippon Steeel), telecomunicaţii
(NTT) şi comerţ (Mitsubishi).

Examinând tendinţele concentrării activităţii companiilor transnaţionale pot fi definite

elementele distinctive ale acestui proces, mai importante fiind următoarele:

a) expansiunea continuă a companiilor transnaţionale, ale căror active totale au înregistrat

un ritm superior dinamicii PIB mondial şi comerţului internaţional.

b) extinderea geografică şi schimbarea raporturilor de putere dintre ţările ce iniţiază

activităţi transfrontaliere. Triada SUA, Japonia şi Uniunea Europeană, continuă să ocupe un loc
de frunte, din care provin cele mai multe companii transnaţionale. Lor li s-au adăugat în ultimele
decenii ţările în dezvoltare: Brazilia, Mexic, Rusia, China, Venezuela, Africa de Sud.

c) companiile transnaţionale continuă să fie prezente în ramurile cheie ale industriei de

automobile, produse electrotehnice şi electronice, dar ultimele decenii marchează pătrunderea lor
masivă în sfera serviciilor prin achiziţionarea şi dezvoltarea unor reţele hoteliere şi restaurante,
telecomunicaţii, comerţ.

Se poate spune că scopul final al concentrării activităţilor companiilor transnaţionale este

cel ce caracterizează orice afacere: creşterea profitului şi a rentabilităţii. Companiile
transnaţionale obţin profituri mai mari decât celelalte firme deoarece pe de o parte transferă
producţia în ţările în care costul forţei de muncă este mic, iar pe de altă parte datorită scăderii pe
plan mondial a cheltuielilor de transport şi de comunicaţii.

13
2.2. Strategii de dezvoltare a companiilor multinaționale

Fenomenul globalizării pieţelor de capital a determinat un ritm mai ridicat de creştere a

economiei mondiale prin permisiunea acordată capitalului de a ieşi din ţările unde
productivitatea era scăzută şi de a fi transfer în ţările cu productivitate ridicată, a determinat
depăşirea crizei datorită prin oferirea unui acces mai mare la piaţa internaţională de capital,
sprijinirea economiilor de tranziţie în vederea integrării în sistemul economic internaţional,
precum şi mişcarea capitalurilor de la ţările cu un excedent al conturilor curente către cele cu
deficit.

Unii din factorii care sporesc dezvoltarea companiilor transnaţionale pot fi:

- dezvoltarea investiţiilor internaţionale;

- localizarea producţiei lângă sursele de materii prime;
- crizele energetice şi ecologice orientând aceste companii către ţări cu legislaţii non-
restrictive în materie de protecţie a mediului sau bogate în resurse energetice naturale;
- creşterea angajărilor;
- liberalizarea politicilor economice;
- deschiderea granițelor naționale;
- monopolurile hi-tech deţinute de un mic grup de companii transnaţionale.

Preocupate să cucerească noi segmente pe pieţele internaţionale de mărfuri şi servicii şi

să-şi consolideze poziţiile deţinute pe piaţa mondială, societăţile transnaţionale utilizează
diverse pârghii. Majoritatea analiştilor care urmăresc activitatea şi comportamentul societăţilor
transnaţionale consideră că principala pârghie utilizată în strategiile de expansiune ale
corporaţiilor transnaţionale pe pieţele internaţionale de mărfuri şi servicii o reprezintă investiţia
externă directă. Prin decizia de a investi în străinătate se urmăreşte obţinerea de avantaje de
proximitate (un acces uşor la pieţe de desfacere, furnizarea de servicii suplimentare, sisteme de
distribuţie mai eficiente, costuri de transport avantajoase, depăşirea obstacolelor tarifare şi
netarifare din calea schimburilor). În acelaşi timp, însă, existenţa economiilor de scară la nivelul
firmei producătoare tinde să favorizeze exportul în detrimentul activităţilor multinaţionale.

Din punct de vedere conceptual putem distinge două tipuri de investiții: orizontale şi
verticale. Investiţiile orizontale se presupune că sunt determinate de considerente care ţin de
proximitate şi/sau dimensiunile firmei producătoare, dar şi de costuri. Investiţiile verticale fie
au ca scop să asigure aprovizionarea cu materiale şi produse intermediare, fie sunt orientate
spre piaţă, pentru a furniza pe plan local servicii suplimentare.
14
Tabelul 2.2.1. Primii 10 investitori în cercetare și dezvoltare din primele 100 de companii
multinaționale după cheltuieli (2018)

Cheltuieli
pentru
Intensitatea
Țara de Domeniul de cercetare și
Corporația cercetării și
origine activitate dezvoltare
dezvoltării
(miliarde
USD)
Amazon.com,
SUA Tehnologie 28.8 12.4
Inc
Alphabet Inc SUA Tehnologie 21.4 15.7
Samsung
Eectronics Coreea Tehnologie 16.5 7.5
Co, Ltd
Huawei
China Tehnologie 15.3 14.1
Technologies
Microsoft
SUA Tehnologie 14.7 13.3
Corp
Apple Inc SUA Tehnologie 14.2 5.4
Intel Corp SUA Tehnologie 13.5 19.1
Roche Produse
Elveția 12.3 20.3
Holding AG farmaceutice
Johnson & Produse
SUA 10.8 13.2
Johnson farmaceutice
Toyota Motor
Japonia Automobile 10.0 3.6
Corp
Sursă: World Investment Report 2019

O altă formă de strategie urmată de companiile transnaţionale este cea „tehno-financiară”.

Aceasta constă în deplasarea activităţii firmelor din străinătate de la producţia materială direct
spre furnizarea de servicii. Baza competitivităţii firmelor o formeaza know-how-ul şi activitatea
de cercetare - dezvoltare. Noua lor forţă rezidă în capacitatea lor de a desfăşura operaţiuni
complexe care presupun combinarea activităţii unor operatori diverşi şi anume întreprinderi
industriale, societăţi de inginerie, bănci internaţionale, organisme multilaterale de finanţare.

Alianţele strategice sunt utile ca metodã sau instrument pentru creşterea transnaţionalã. În
primul rând, concurenţa mondialã a crescut. Satisfacerea cererilor mondiale din ce în ce mai mari
necesitã capacităţi noi, resurse, legãturi multinaționale, acces la furnizori şi pieţe, cunoştinţe. În
al doilea rând, companiile sunt adesea înfrânate de resursele limitate. În al treilea rând,
magnitudinea şi viteza de schimbare a lumii este în creştere, mai ales pe mãsurã ce se schimbã
gusturile clienţilor şi tehnologia avanseazã. În al patrulea rând, în acest context global, factorii
multinaționali diverşi trebuie integraţi şi controlaţi. În al cincilea rând, alianţele strategice sunt
obligatorii prin lege şi prin urmare sunt o metodã obligatorie de a intra şi de a face afaceri în mai
multe ţãri.
15
 CAPITOLUL 3: Impactul companiilor multinaționale asupra statului-gazdă
și modificările post pandemice

3.1. Companiile multinaționale în contextul Covid-19

Pandemia de COVID-19 a afectat toate domeniile existente într-un mod pozitiv sau
negativ. Companiile multinaționale deasemenea au avut de suferit. Toate firmele se confruntă
acum cu scăderea cererii globale. Închiderea activității comerciale din cauza pandemiei de
Covid-19 va avea un efect dramatic asupra economiei globale. Primele așteptări erau că
consecințele economice ale pandemiei vor fi resimțite prin opriri ale producției și întreruperi ale
lanțului de aprovizionare. Odată cu răspândirea rapidă la nivel mondial a pandemiei și punerea în
aplicare a măsurilor de atenuare și de izolare în mare parte a lumii, este evidentă scăderea cererii
și întreruperea ofertei devine inevitabilă. Acest lucru extinde șocul pentru lanțurile valorice
globale, precum și pentru furnizorii locali și întreprinderile mici care se bazează pe acestea.

Închiderea fizică a locurilor de afaceri, a fabricilor de producție și a șantierelor de

construcții a cauzat întârzieri imediate în implementarea proiectelor de investiții. Cheltuielile de
capital, investițiile și extinderile sunt toate afectate de acest lucru. Fuziunile și achizițiile au fost
afectate în mod similar și au ajuns să scadă cu 50 până la 70% la nivel global în prima parte a
anului 2020. Pe termen lung, impactul pandemiei ar fi probabil simțit și asupra investițiilor
legate de rețelele globale de producție, deoarece este de așteptat să accelereze o tendință deja
existentă în rândul companiilor multinationale de a slăbi legăturile lanțului valoric global și de a
reorienta producția, deoarece acestea încearcă să consolideze rezistența lanțurilor de
aprovizionare.

Pandemia s-a filtrat deja în mod decisiv în elaborarea politicilor. Multe țări au anunțat
măsuri de susținere a afacerilor locale, în timp ce politicile de protecție a infrastructurii și
industriilor interne critice au fost înăsprite, în special controlul investițiilor străine directe și
autorizarea prealabilă. Pe planul politicii internaționale, pandemia poate afecta încheierea
acordurilor internaționale de investiții, cu o serie de runde de negocieri anulate sau amânate ca
urmare a pandemiei. În domeniul promovării investițiilor, agențiile naționale de promovare a
investițiilor au trecut rapid pentru a transfera resursele pentru a sprijini investitorii, odată cu
introducerea unor instrumente online precum platforme Covid-19, facilitarea investițiilor și
îngrijirea ulterioară. Este posibil ca aceste instrumente să evolueze în continuare după criză,
digitalizarea operațiunilor agențiilor naționale de promovare a investițiilor fiind așteptată să se
accelereze, o mai mare atenție care va fi acordată facilitării investițiilor și îngrijirii ulterioare și,
16
pentru mulți, o schimbare a sectoarelor țintă cu mai multe industrii de sănătate, agricultură și
digitale.

Conform estimărilor UNCTAD a impactului economic și revizuirilor veniturilor celor

mai mari 5.000 de companii multinaționale, putem observa că presiunea descendentă asupra
investițiilor străine directe este aproximativ de la -30% la -40% în 2020 și 2021. Primele 5.000
de companii multinaționale au avut prognozat pentru anul 2020 o revizuirie ale estimărilor lor de
câștig în scădere, de -30% în medie, cu vârfuri de până la -200% în cele mai afectate industrii
(energie- 208%, companiile aeriene- 116% și autovehicule- 47%).

Companiile multinaționale farmaceutice și tehnologice au fost cel mai puțin afectate. În al

doilea trimestru al anului 2020, producția de produse farmaceutice de bază a înregistrat o creștere
moderată în toate grupurile de țări. Trei companii transnaționale din aceste sectoare au avut parte
de creșterea efectivă a câștigurilor: Takeda Pharma (Japonia), NTT (Japonia) și Microsoft
(Statele Unite). Toate celelalte sectoare industriale au înregistrat scăderi semnificative ale
producției, în special autovehiculele, mașinile și echipamentele și îmbrăcămintea. Unele
companii multinaționale, inclusiv Ford (Statele Unite) și Honda (Japonia), au retras sau au
reținut orientările privind câștigurile din cauza incertitudinii create de închiderea fabricilor și de
scăderea bruscă a cererii globale. Nissan Motor și Hitachi (ambele Japonia), care își închid anul
fiscal la sfârșitul lunii martie, au amânat lansarea rapoartelor financiare. Dar până în al doilea
trimestru al anului 2020, China, unde s-au înregistrat pentru prima dată scăderi ale producției,
începea deja să se bucure de o creștere pozitivă în mai multe sectoare industriale.

Pe termen lung, necesitatea de a construi reziliența lanțului de aprovizionare și grade mai

mari de autonomie pentru aprovizionarea critică va determina deciziile strategice ale
întreprinderilor multinaționale. Astfel de decizii vor fi, de asemenea, afectate de presiuni
crescute din partea guvernelor și a publicului pentru a crește autonomia națională sau regională
în producția de bunuri și servicii esențiale. Tendința către raționalizarea operațiunilor
internaționale este probabil să se accelereze, ducând la schimbarea tiparelor de investiții străine
directe. Perspectivele depind de durata crizei de sănătate și de eficacitatea intervențiilor
politicilor de atenuare a efectelor economice. Riscurile geopolitice și financiare și tensiunile
comerciale continue pot crește incertitudinea.

17
3.2. Impactul companiilor multinaționale asupra mediului concurențial și asupra firmelor
locale

Activităţile desfăşurate pe plan internaţional de către firmele transnaţionale a consacrat o

serie de practici specifice, explicate de concurenţa dintre filialele firmelor străine care încearcă să
ocupe o poziţie şi marile firme autohtone, care vor să-şi apere poziţia pe care o au deja.

Investiţiile străine directe reprezintă un factor-cheie pentru dezvoltarea economică,

contribuind la sporirea resurselor financiare şi de capital ale ţărilor.

Societăţile transnaţionale, ca orice firmă, îşi finanţează activităţile din surse interne
(profitul nedistribuit ca dividende şi reinvestit) şi din surse externe (prin emiterea de acţiuni sau
obligaţiuni şi prin contractarea de împrumuturi de la bănci). Când îşi caută sursele de finanţare,
ca orice firmă, transnaţionalele se călăuzesc după considerente de costuri, riscuri, p ăstrarea
controlului asupra operaţiunilor. Dintr-o serie de motive, transnaţionalele se confruntă cu
costuri, riscuri şi oportunităţi de tranzacţie diferite de cele ale firmelor naţionale. Şi aceste
motive includ dispersia geografică a activelor şi a răspunderii, care sunt răspândite în mai multe
ţări, cunoştinţele de piaţă şi accesul la pieţe de capital din diverse ţări cu cursuri de schimb
diferite şi reglementări diferite, ca şi la pieţele internaţionale de mărfuri, servicii, capitaluri.
Prin urmare, comportamentul financiar şi investiţional al societăţilor transnaţionale poate fi
diferit de cel al firmelor naţionale.

Strategiile corporatiste, flexibilitatea mai mare în finanţare, costurile mai reduse ale
creditelor conferă transnaţionalelor un potenţial considerabil de a influenţa, în diverse moduri,
finanţarea investiţiilor din ţara-gazdă. Aceste societăţi pot realiza proiecte pe care investitorii
locali nu au posibilitatea să le realizeze, sau proiecte considerate prea riscante pentru ţara-
gazdă. Ele pot elimina firmele locale pe pieţele financiare din ţara-gazdă. Substituind veniturile
reţinute şi fondurile atrase din afara ţării-gazdă cu fonduri locale, ele pot ocoli politicile
restrictive din ţara-gazdă.

Intrările de investiţii străine directe pot suplimenta resursele financiare interne din ţara
gazdă, completând, direct sau indirect, resursele disponibile pentru activitatea investiţională din
această ţară. Societăţile transnaţionale pot realiza proiecte de investiţii pe care investitorii locali
nu au capacitatea să le realizeze.

Dominând piaţa internaţională a ISD şi resimţind din plin concurenţa chiar în cadrul
grupului, statele dezvoltate au fost cele dintâi care au instrumentat politici de atragere
direcţionată a ISD, pe de o parte pentru a-şi crea în această formă avantaje competitive, prin
dezvoltarea selectivă a unor activităţi economice. În paralel, s-au urmărit şi beneficii de ordin
social, vizându-se stimularea ISD în anumite regiuni, rămase în urmă din punct de vedere al
dezvoltării economice. În acest ultim sens, facilităţile, sau, în anumite cazuri, accesul s-au
acordat pe baza unor criterii precum: crearea de noi locuri de muncă, generarea de exporturi,
gradul suficient de ridicat de aprovizionare cu bunuri şi servicii de pe piaţa locală etc.

La nivelul statelor în curs de dezvoltare, tendinţa de deschidere economică şi liberalizare

a regimului ISD a fost integrată eforturilor acestora de redresare şi reformă economică. În
măsura în care procese ample de privatizare s-au desfăşurat cu participarea substanţială a
18
capitalului investiţional extern (18,5 miliarde dolari dintr-un total de 60 miliarde dolari rezultate
din vânzarea de active ale statului în perioada 1988-1992), se poate afirma că ISD au constituit
un important instrument, acceptat şi promovat ca atare de economii în curs de dezvoltare în acest
proces, premisa în cele mai multe cazuri a creării de noi avantaje concurenţiale.

Iar activitatea FMN are efecte contradictorii privind diviziunea internaţională a muncii:
duce la îmbunătăţirea resurselor umane (mai ales a celor din C&D şi administra ţie) în ţara de
origine, iar privind din perspectiva ţării gazdă, în funcţie de natura procesului de producţie
introdus de FMN, gradul de calificare a muncii poate fi mai scăzut sau mai ridicat. O FMN
afectează de asemenea condiţiile de muncă şi salariale internaţionale: în primul rând, ţinând cont
de faptul că experienţa mare şi informaţiile pe care FMN le deţin privind compensarea
angajaţilor, practicile de muncă şi managementul personalului în diferite părţi ale lumii, o FMN
este capabilă de a implementa cele mai bune practici de stimulare şi motivare a angajaţilor şi de
creştere a productivităţii în toate filialele sale (de obicei sunt transferate în filiale metodele
adoptate în ţara de origine).

Pe lângă aceste efecte pe verticală, pot fi înregistrate şi efecte pe orizontală în rândul

întreprinderilor locale ca rezultat al competiţiei cu filiala FMN, şi la nivel global prin cheltuielile
făcute de angajaţii filialei.

Pentru ţara de origine pot exista patru consecinţe în acest plan:  efecte de reorientare a
producţiei şi ocupării cu forţă de muncă, atunci când producţia străină înlocuieşte exportul iar
output-ul filialelor este importat de ţara investitoare şi este nevoie de angajări pentru a sus ţine
acest output importat;  efecte de stimulare a exportului, atunci când filiala se aprovizionează cu
materii prime, produse intermediare, capital, produse finite şi servicii de la societatea mamă sau
de la companii din ţara de origine, creându-se noi oportunităţi de angajare;  efectul de angajare
în sediul companiei mamă căci, pe măsură ce activitatea filialei creşte, vor creşte şi inovarea,
managementul şi alte activităţi colaterale care, fiind în general desfăşurate de societatea mamă,
vor genera noi locuri de muncă;  efectul de ocupare în firmele de “sprijin” a activităţii filialelor,
fiind de fapt o ocupare indirectă (firme de contabilitate, consultanţă, de engineering, bănci etc.).

Impactul corporaţiilor transnaţionale asupra mediului competiţional al statului-gazdă nu

este neapărat nociv, după cum susţin mulţi economişti radicali. Pătrunderea unei companii
transnaţionale pe o piaţă naţională cu un număr limitat de concurenţi raportat la capacitatea pieţei
poate mări gradul de competiţie pe piaţa respectivă. Aportul corporaţiei la procesul competiţional
include reducerea preţurilor (în cazul în care corporaţia este mai eficientă decât firmele locale),
diferenţierea produselor, publicitate, introducerea de produse noi datorită activităţii de cercetare
şi dezvoltare. Este posibil ca, pe lângă bunăstarea consumatorilor, apariţia unei companii
transnaţionale în peisajul concurenţial de pe o piaţă naţională să determine îmbunătăţirea
performanţelor firmelor locale.

IT Cegeka din Belgia. Planifică 200 angajați

19
20
3.3 Studiu de caz – Evoluția companiei Apple de la startup de garaj la cea mai puternică firmă
din lume.

21
 Bibliografie

1 UNCTAD, „TRANSNATIONAL CORPORATIONS” (Vol.1, No.2), 01 Aug 1992

https://unctad.org/webflyer/transnational-corporations-vol1-no2
2   World Atlas of Global Issues – „Multinational Corporation” Sep 28 2018
https://espace-mondial-atlas.sciencespo.fr/en/topic-strategies-of-transnational-
actors/article-3A11-EN-multinational-corporations.html

3 Impact of the COVID-19 pandemic on trade and development: transitioning to a new

normal (UNCTAD/OSG/2020/1)
19 Nov 2020
World Investment Report 2020 unctad

4 Corporații Transnaționale Volumul 27, 2020, Numărul 1

UNCTAD/DIAE/IA/2020/1 - 30 apr 2020
5 World Investment Report 2020 [English] - International Production Beyond the Pandemic  (UNCTAD/WIR/2020)
16 Jun 2020

6 Corporații Transnaționale Volumul 28, 2021, Numărul 2

UNCTAD/DIAE/IA/2021/2 - 31 august 2021

22