La un anumit moment al anchetei penale, în una şi aceeaşi cauză, putem avea fapte pentru care se desfăşoară o urmărire penală in rem, altele pentru care avem unul sau mai mulţi suspecţi, iar unii dintre aceştia pot dobândi calitatea de inculpaţi.
Prin administrarea de probatorii, prin strângerea de date şi informaţii cu privire la
fapta şi persoana ce formează obiectul urmăririi penale, este posibil ca uneori, în cursul anchetei desfăşurate, să fie descoperite fapte noi, să fie descoperite date privind implicarea şi a altor persoane. Aceste fapte noi sau implicarea unor persoane noi nu pot fi ignorate de organul judiciar care, aflând astfel de date în cursul investigaţiei penale, are obligaţia de a se autosesiza, de a-şi verifica competenţa raportat la faptele şi persoanele noi, verificând măsura în care se impune menţinerea lor într-un singur dosar.
Extinderea urmăririi penale se dispune de către organul de urmărire penală. Astfel,
în măsura în care cauza se află în lucru la organul de cercetare penală, extinderea urmăririi penale in rem poate fi dispusă, prin ordonanţă, fie de către organul de cercetare penală, fie de către procuror. Extinderea urmăririi penale cu privire la persoane noi (extinderea urmăririi penale in personam) nu poate fi dispusă decât de procuror – într-o manieră simetrică reglementării existente în cuprinsul art. 305 alin. (3) NCPP.
În cazul în care extinderea a fost dispusă de organul de cercetare penală, acestuia îi
revine obligaţia de a-l înştiinţa pe procuror în legătură cu extinderea şi, în ipoteza îndeplinirii cu privire la noile fapte sau persoane a cerinţelor art. 309NCPP, să îi propună, prin referat, imediat sau după administrarea în continuare de probatorii, punerea în mişcare a acţiunii penale. După dispunerea extinderii urmăririi penale (in rem sau in personam), în măsura în care noi persoane dobândesc calitatea de suspect ori în situaţia în care suspecţii existenţi în cauză, la un moment dat, sunt acuzaţi de comiterea unor noi fapte, faţă de aceştia există obligaţia de a le fi aduse la cunoştinţă noile învinuiri, dându-li-se posibilitatea ca prin intermediul declaraţiei să îşi poată exprima punctul de vedere – apărările – faţă de noile acuzaţii. Prin urmare, ori de câte ori are loc o extindere a urmăririi penale in personam, chemarea, înştiinţarea şi audierea suspectului (din nou, în cazul unora dintre acuzaţi) sunt obligatorii.
Partea vătămată poate propune motivate extinderea urmăririi
penale iar organelle de urmărire penală/procurorul pot decide temeinicia propunerii. Se fac delimitări între extinderea acţiunii penale (pentru noi acte materiale ale infracţiunii pentru care anterior s-a pus în mişcare acţiunea penală) şi extinderea procesului penal (prin punerea în mişcare a acţiunii penale pentru noi fapte sau noi persoane). Astfel, suntem în ipoteza extinderii acţiunii penale doar atunci când sunt descoperite acte materiale noi, acte componente ale laturii obiective a infracţiunii ce face obiectul cauzei penale, acte materiale ce nu au autonomie infracţională, ele integrându-se obiectiv în elementul material al infracţiunii pentru care s-a pus anterior în mişcare acţiunea penală.
