Adumitroaiei Denisa Gabriela

Facultatea de storie
Grupa H111

De la primele înmormântări paleolitice la

arhitectură funerară monumentală din prima
vârstă a fierului
 De la primele înmormântări paleolitice la arhitectură funerară
monumentală din prima vârstă a fierului

Datorită descoperirilor arheologice s-a putut demonstra, că încă de la începuturi,

specia umană a acordat o importanță majoră asupra morții și spiritualității. Astfel
“începâmd cu paleoliticul mijlociu, avem putința să urmărim până în zilele noastre
evoluția riturilor de înhumare”.1
Aceștia au fost unici mai ales prin ingeniozitatea folosită la înmormântarea defuncților.
Neandertalieni au instaurat rituri funerare sperand ca ii vor putea readuce la viata pe mortii. Cele
mai vechi înmormântări, datează de acum 171.000 de ani, primele descoperiri fiind făcute din
1930 de către D. A. E. Garrod (1956) în peștera Tabun (Israel). Aceste practice funerare sunt
urmate de cele de la Quafzeh (Fig. 1 si Fig. 2), de circa 100.000 de ani vechime, din Orientul
Mijlociu, unde s-a descoperit și un mormânt al unui copil de 12-13 ani a cărui craniu avea urmele
unor mici perforații, în proces de vindecare înainte de moartea acestuia. Aceste practici funerare
s-au păstrat mult timp în Orientul Apropiat chiar dacă aceste zone au început să fie ocupate de
Homo sapiens și nu de Neandertal, și au continuat să se extindă în toată Europa.2(Fig. 3)
Paleoliticul Mijlociu.
Vestigiile se înmulțesc înmulțesc în Paleoliticul Mijlociu, astfel se constată
existența certă a amenajărilor speciale, destinate defuncților, cu scop protective, aceștia
fiind îngropați cu unelte și cu bucăți de carne. Cadavrele erau îngropate, în poziție
chircită, în morminte, unde în unele cazuri, așezau pietre pentru ai feri de greutatea
pământului. În cazul mormintelor din interiorul peșterilor, aceștia erau îngropați în
apropierea vetrei crezând că “dogoarea focului va reda cadavrului înghețat căldură
vieții”.3
Primele morminte din peșteri coincid degradării climatice în ultima perioadă
glaciară. De o importanță majoră sunt practicile funerare din Musterian deoarece acestea

1
V. Gordon Childe, De la preistorie la istorie, Editura Științifică, București, 1967, p. 49
2
Cârciumaru, Marin, Paleoliticul, Epipaleoliticul și mezoliticul lumii, Editura Enciclopedică, București, 2005, p. 45
3
V. Gordon Childe, De la preistorie la istorie, Editura Științifică, București, 1967, p. 49

1
 dovedesc existența sentimentelor de afecțiune față de cei decedați și a ideei de viață după
moarte.4
Conform lui E. Bonifay există două mari tipuri de înmormântări în Paleoliticul
Mijlociu:
1. Înmormântări în gropi săpate în depozitele peşterilor sau adăposturilor sub
stâncă (Fig. 4), precum cea de la La Ferrassie (Fig.5) unde a fost găsit scheletul unui
copil de 3 ani a cărui cap,fără mandibulă se află la o distanță de 1,5 m.
2. Înmormântări sub grămezi de blocuri de piatră,prevăzute cu sau fără gropi,
un exemplu fiind cel de la Regourdou unde a fost găsit un schelet acoperit cu blocuri de
piatră. În mod exagerat, mormintele de acest gen au fost considerate că fiind accidente. 5
(Fig. 6)
O problemă ridicată de carte preistorici este numărul redus de înhumări în raport cu
populația din aceea perioadă una dintre ipoteze fiind accea că mulți au fost înhumații superficial
la suprafață sau a fost supuși unor practici funerare care nu au permis conservarea lor.
Deasemenea în cele mai multe cazuri, au fost descoperite numai cranii sau mandibule, o
manifestare cultică ce s-a perpetuat în Paleoliticul Mijlociu, care l-a  determinat pe A. Leroi-
Gourhan să propună idea existenței unui cult al mandibulelor, care constă într -un procentaj al
descoperirilor, unde în cadrul categoriilor osoase, dinții și mandibulele de om se remarcă în
proporții de 60%, respectiv 20%.6
În majoritatea cazurilor poziția defunctului este contractată, făcându-se analogii cu un
“fetus”, de unde a pornit teoria renașterii susținută de mai mulți preistorici, iar în cazul orientării,
cel puțîn în Europa, acesta este pe axa est-vest sau nord-sud ce a fost înțeleasă de către unii că
având o conotație cosmică în raport cu alinierea astrelor7.
Tot din Paleoliticul Mijlociu a început să apară și factorul artistic și al ideii de revenire la
viață , un exemplu celebru este cel de la Shanidar (Fig. 7), unde unul dintre decedați a fost depus
pe un “pat de flori”, ceea ce implică atât esteticul cât și ideea de vindecare și de revenire pe

4
Cârciumaru, Marin, Paleoliticul, Epipaleoliticul și mezoliticul lumii, Editura Enciclopedică, București, 2005, p. 45
5
Ibidem, p.47
6
Vasile Chirica, Valentin Codrin Chirica, George Bodi, Viață și  Moarte în Paleoliticul superior,
Epipaleoliticul și  Mezoliticul  Europei. Spiritualitatea  înmormântărilo, Editura Cetatea de Scaun, Târgoviște, 2016 ,
p. 50-51
7
Cârciumaru, Marin, Paleoliticul, Epipaleoliticul și mezoliticul lumii, Editura Enciclopedică, București, 2005, p. 48

2
pământ. Este apreciată și poziția în care erau înmormântați decedații, cea a”somnului”, care
exemplfica tot o dorința a oamenilor de revenire la viață.8(Fig. 8)
Concepțiile religioase ale omului din Paleoliticul Mijlociu au fost demonstrate și de către
mobilierul funerar (Fig. 9), iar aici este vorba de abundența resturilor de osoase animaliere (ex.
Regourdou) și a utilajelor litice (Fig. 10)(ex. La Ferrassie) care însoțesc unele morminte.9
Toate aceste ceremoniale au la bază incapacitatea minții umane de a accepta atât moartea
celor dragi, cât și a lor. Astfel prin activitatea minții omenești, musterieni au recurs la imaginație,
prin intermediul căreia au reușit să creeze “minuni arhitecturale, ca piramidele și Taj Mahal.10
Paleoliticul Superior
Paleoliticul Superior evoluează în Europa între apoximativ 40.000 ani și 15.000-12.000
ani. În cadrul ei se constată o dezvoltare extraordinară a producției artistice, apar “noi achiziții și
transmiteri în domeniul funerar,al semnificației religioase a înmormântărilor.”11
În cadrul Paleoliticului Superior se continuă unele practici funerare din Paleoliticul
Mijlociu, dar apar și inovații deosebite. Apar variații în cadrul depunerii și orientării defunctiilor
și mai ales în depunerile de ofrande.12
Pentru prima parte a Paleoliticului Superior (Aurignacian) trebuie amintite descoperirile
de la Cro-Magnon, unde în 1868 a fost descoperit “cel mai important mormânt aurignacian din
Vestul Europei”13. Acest mormânt era defapt un cimitir cu cinci înmormântări concentrate într-un
spațiu restrâns. “ Cel mai în vârstă dintre ele, cu un craniu robust, orbite aproape rectangulare, cu
arcadele largi şi cu bărbia bine individualizată avea să definească tipul omului de Cro-Magnon,
cea mai importantă specie umană din Paleoliticul superior”.14
Deoarece în unele descoperiri erau prezente doar părți de schelete, s-a deschis o ipoteza
asupra unui cult al craniilor și s-a luat în calcul și problema canibalismului un exemplu este cel
din peștera Furst-Johann unde s-au descoperit diverse oase umane amestecate cu resturi

8
Vasile Chirica, Valentin Codrin Chirica, George Bodi, Viață și  Moarte în Paleoliticul superior,
Epipaleoliticul și  Mezoliticul  Europei. Spiritualitatea  înmormântărilor, Editura Cetatea de Scaun, Târgoviște, 2016,
p. 176
9
Cârciumaru, Marin, Paleoliticul, Epipaleoliticul și mezoliticul lumii, Editura Enciclopedică, București, 2005, p. 48
10
V. Gordon Childe, Făurirea Civilizației, Editura Științifică, București, 1966, p. 72
11
Vasile Chirica,Valentin Codrin Chirica, George Bodi, Viață și  Moarte în Paleoliticul superior,
Epipaleoliticul și  Mezoliticul  Europei. Spiritualitatea  înmormântărilor, Editura Cetatea de Scaun, Târgoviște, 2016 ,
p. 178
12
Ibidem, p. 178
13
Cârciumaru, Marin, Paleoliticul, Epipaleoliticul și mezoliticul lumii, Editura Enciclopedică, București, 2005, p 91
14
Ibidem, p. 91-92

3
faunistice care sugerau rămășițele unei mese, printre care cele mai numeroase erau craniile
umane.15
Arta in Aurignacian
Arta din Paleoliticul Superior are caracter religios pentru că “toate creațiile sale, artistice
sau ca obiecte de podoabă, sunt de natură religioasă” 16. Conform lui A. Leroi-Gourhan (1990)
din Anglia și până în Rusia, există o steropie a înmormântărilor: ”săparea gropii și depunerea
mortului acoperit cu ocru roșu și asociat cu obiecte de podoabă, a căror importanță nu este
estetică,ci simbolică”17.
În Europa de Est un mare centru cu descoperiri funerare este cel de la Sungir, la nord de
Moscova, unde a fost găsit un triplu mormânt, datat la aproximativ 25.000 ani BP. În mormânt
era un bărbat și doi copii care deși erau alături aveau o orientare inversă. Tot complexul conține
cel mai bogat inventar funerar din întregul Continent. Cei trei defuncți au fost depuși întinși pe
spate, iar copii au fost alăturați bărbatului, ”dar în poziția cap-la-cap” 18. Inventarul funerar al
bărbatului era alcătuit din: 3.500 de perle întregi și fragmentare din ivoriu de mamut,25 de
brățări din ivoriu (în zona brațelor și a coapselor), un pandantiv din șist (pictat cu roșu,cu decor
punctiform), un pandantiv zoomorf, un disc din ivoriu, mai mulți dinți de vulpe, și unelte de
piatră. Inventarul băiatului era compus din: 4.900 de perle din ivoriu de mamut, 250 de canini de
vulpe, un pandantiv zoomorf, un ac, o sculptură zoomorfă, un fragment de femur uman (lustruit
și umplut cu ocru roșu, depus sub partea stângă a toracelui), o lance din ivoriu de mamut și un
disc din ivoriu de mamut ( perforat central și decorat cu șiruri radiale). Inventarul fetei era
compus din: 5.200 de perle, o lance din ivoriu de mamut, două bastoane din corn (unul decorat
cu șiruri de puncte adâncite), trei discuri perforate central și cu spițe radiale.19 (Fig.11)
Caracterul unic al acestui mormânt triplu este apreciat de către exegeți ca semn al
ierarhizării sociale, dar deoarece defuncții sunt înmormântați diferit din punct de vedere
cronologic, descedența lor poate fi o certitudine, considerând că aceștia “ar fi trebuit să urmeze,
ereditar, la conducerea comunității”20.

15
Ibidem, p. 92
16
Vasile Chirica, Valentin Codrin Chirica, George Bodi,Viață și Moarte în Paleoliticul superior, Epipaleoliticul și
Mezoliticul Europei. Spiritualitatea înmormântărilor, Editura Cetatea de Scaun, Târgoviște, 2016, p.180
17
Ibidem, p. 180
18
Ibidem, p. 182
19
Ibidem, p. 182
20
Ibidem, p. 183

4
 În Europa centrală (între 35.000-30.000 de ani) sunt celebre operele figurative,
confecționate din fildeș și de dimensiuni reduse, care reprezentau de cele mai multe ori animale
puternice și periculoase (precum mamutul, bizonul, ursul etc.), reprezentate de cele mai multe ori
prin atitudini agresive.21
În cadrul figurinelor umane sunt bine cunoscute cele de la Vogelherd (statueta are capul
aplatizat și corpul cilindric) și Geissenklösterle, care se remarcă prin alungirea lor exagerată în
mod intenționat, și tot în cadrul acestor două centre arheologice au fost găsite figurine
antropomorfe, fără virtuți artistice demonstrate pentru cele zoomorfe.22
La Hohlenstein-Stadel este descoperită una dintre cele mai importante statuete
aurignaciene, reprezantată printr-un cap de leu, brațe asemănătoare cu niște labe care se termină
prin copite de cal, în timp ce alura generală este una umană, ceea ce sugerează posibilitatea unei
simbioze om-animal ce se poate întrevedea și în lumea imaginară a șamanismului. Această
statuetă este interpretată de către A. Marshack ca simbol al unui ”spirit” sau “Dumnezeu felin”. 23
(Fig. 12)
La originea artei aurignaciene au stat o serie de acumalări care cel mai probabil s-au
produs pe Dunărea superioară între 35.000-30.000 de ani caracterizată prin apariția statuetelor
ce figurau omul sau animalul și erau, cel mai adesea prelucate din fildeș. Acestea erau de
dimensiuni mici și cel mai adesea aveau prepoderent animalier.24
Epipaleoliticul-Mezoliticul.
Deși în Epipaleolitic-Mezolitic apar schimbări în cadrul practicilor funerare, acestea se
adaugă gesturilor funerare din Paleoliticul Superior precum depunerea cu ocru roșu în morminte
și pe defuncți ce devine o obișnuință funerară elementară, fără că această să fie impusă.25
Acestă perioadă este mai bine reprezentată pe teritoriul Europei, fiind indentificate în jur
de 23 de stațiuni, cu morminte de înhumație, unele simple, altele adevărate necropole. Un
mormânt important este cel de pe Valea Dunării de la La Madelaine (Fig. 13), în interiorul căruia
a fost găsit un copil de 2-3 ani acoperit cu ocru (inclusive pereții erau intens acoperiți cu ocru) și
cu bogate ofrande din cochilii, corpul era orientat pe axa NV-SE, în afara perimetrului locuiri, la

21
Cârciumaru, Marin, Paleoliticul, Epipaleoliticul și mezoliticul lumii, Editura Enciclopedică, București, 2005, p 93
22
Ibidem, p. 94
23
Ibidem, p. 94
24
Ibidem, p. 95
25
Vasile Chirica, Valentin Codrin Chirica, George Bodi, Viață și Moarte în Paleoliticul superior, Epipaleoliticul și
Mezoliticul Europei. Spiritualitatea înmormântărilor, Editura Cetatea de Scaun, Târgoviște, 2016, p. 191

5
2,60 m de peretele adăpostului de sub stâncă. “S-a constatat, pe baze statistice, că tipul de
înmormântare și componentele acesteia se încadrează printre caracteristicele înmormântărilor de
factură epipaleolitică”26.
În cadrul necropolelor de la Teviec și Hoedic (Fig. 14), din Franța, s-a putut generaliza
ritualuri funerare care aparțîn Mezeoliticului precum: existența unor adevărate necropole cu
numeroase morminte, gropile fiind săpate cu intenție (afectarea diferită a stratelor geologice),
defuncții erau depuși cu membrele inferioare puternic contractate, limita mormitelor se realiza
printr-un șir de pietre mici, corpurile erau acoperite de plăci de piatră, de dimensiuni medii, erau
depuse ofrande de carne și oase pe un foc amenajat sau pe cenușă acestuia, descoperirea
inmormântarilor multiple în cadrul aceluiași mormânt, depunerea de ofrande și acoperirea
corpului cu ocru roșu sau alte substanțe colorate și aveau inventarul diferențiat ceea ce duce la
idea existenței unei ierarhii sociale.27
În Epipaleoliticul și Mezoliticul din Franța, în cadrul descoperirilor funerare s-au găsit
situații aproape identice cu cele din restul Europei (inclusiv depunerea coarnelor de cerb în gura
celui mort, prezența dinților perforați etc.)28(Fig. 15)
Pe teritoriul României, pentru Epipaleolitic și Mezolitic sunt cunoscute: Ostrovul
Corbului-Botul Cliuciului ( unde a fost descoperit un mormânt de înhumație la o adâncime de 4
m, poziție întinsă, cu fața în sus, direcția ENE-VSV; corpul a fost depus pe un strat de argilă
gălbuie, cu capul ridicat mai sus, pe un strat mai negricios) Schela Cladovei- La Canton ( apox.
100 de morminte de înhumație, direcții diverse, urme de violență provocate în timpul vieții)
Ogradena-Icoană, Climente ÎI și Cuina Turcului.29(Fig.16)
Înmormântările au fost fundamentale în viață spirituală a comunităților umane, iar
modurile prin care acestea au fost exemplificate ne permite să observăm o parte din mentalitatea
acestora și cum a evoluat ea pe parcursul Paleoliticului.

26
Ibidem, p.191
27
Ibidem, p. 195-196
28
Ibidem, p. 197
29
Ibidem, p. 197-198

6
Ilustrație

7
Fig. 1. Înmormântări din Orientul Apropiat: 1-Qafzeh; 2-Skhul; 3-Kebara; 4- Amud( după
Marin Cârciumaru, 2005)

Fig. 2. Planul din Qafzeh numărul 9 ( după Paul Pettit, 2011)

8
Fig. 3. Repartiția principalelor zone de înmormântări musteriene din Europa și Orientul
Aproptiat (după Cârciumaru Marin, 2005)

Fig. 4 Primul mormânt de La Ferrassie

(după Paul Pettit, 2011)

9
Fig. 5. Sus: La Ferrassie, mormântul nr. 5, copilul asociat cu 3 racloare; jos: Le Moustier,
mormântul nr.2, oase și silexuri (după Vasile Chirică,ValentinCodrin Chirică,George, 2016)

10
Fig. 6. Violența post mortem, blocuri de piatră depuse peste cei morți: 1- Grotte Continenza,
2- Paglicci (după Vasile Chirică,ValentinCodrin Chirică,George, 2016)

11
Fig. 7. Locația
peșteri Shanidar din
nord-estul Iraq-ului
(după Paul Pettit,
2011)

Fig. 8. Schemă
stratigrafică a unei
secțiuni din șanțul de
excavare a peșterii
Shanidar (după Paul
Pettit, 2011)

12
Fig. 9. Sungir. Ofrande
din morminte (după
Vasile Chirică, Valentin
Codrin Chirică,
George Bodi, 2016)

Fig. 10. Brno 2, rondele

asociate defunctilor (după
Vasile Chirică, Valentin
Codrin Chirică,
George Bodi, 2016)

13
Fig. 11. Două înmormântări de la Sunghir : în stânga un bărbat adult și în dreapta două
schelete de copii (după Marin Cârciumaru, 2005)

14
Fig. 12. Omul-
leu de la Hohlenstadel (după Vasile Chirică,ValentinCodrin Chirică,George, 2016)

15
Fig. 13. Mormântul unui copil de la La Madeleine (https://www.bing.com/images/search?
view=detailV2&ccid=lz2YFy6X&id=21E1F712236AB2E14B67DD6EB9DEA91FD797E3BE
&thid=OIP.lz2YFy6XpbwuzdC6D-Ea6wHaEK&mediaurl=http%3a%2f%2fwww.abc.es
%2fMedia%2f201305%2f28%2fnino-maltrato-egipto--
644x362.jpg&exph=362&expw=644&q=ancient+burial+infant+at+la+madeliane&simid=6
07989616135177757&selectedIndex=223&ajaxhist=0)

16
Fig. 14. Coarne de cerb
și ocru , depuse în
mormântul de la Hoedic
(Bretagne)(după
Vasile Chirică,Valentin
Codrin Chirică,George,
2016)

Fig. 15. Coarne de cerb si

ocru, depuse în
mormântul de la
Bogebakk (după
Vasile Chirică, Valentin
Codrin Chirică,
George Bodi, 2016)

17
Fig. 16. Obiecte de podoabă,unelte si arme: Ostrovu Banului(1,5-10,12,13); Ogradena-
Icoana(2-4); Cuina Turcului (15-20) (după Vasile Chirică, ValentinCodrin Chirică,
George Bodi, 2016 )

18
Bibliography
Cârciumaru, Marin, Paleoliticul, Epipaleoliticul și mezoliticul lumii, Editura Enciclopedică,
București, 2005

Chirică,Valentin, Chirică Codrin ,Bodi,George ,Viață și Moarte în Paleoliticul

superior,Epipaleoliticul și Mezoliticul Europei.Spiritualitatea înmormântărilor,Editura Cetatea de
Scaun,Târgoviște,2016.

Pettitt, Paul, The Palaeolithic origin of human burial, Routledge, 2011

V. Gordon Childe, De la preistorie la istorie, Editura Științifică, București, 1967

V. Gordon Childe, Făurirea Civilizației, Editura Științifică, București, 1966

19