Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea Științe Economice

Lucru individual la disciplina ''Sociologie’’

STUDIU DE CAZ
Șomajul

1
 Chișinău 2021

Cuprins:
CAPITOLUL I . Introducere. Esenţa, consecinţele şi cauzele şomajului.
1.1 Definiţia, evolutia şi rata somajului.........................................................4-5
1.2 Cauzele şomajului şi teoriile cu privire la cauzele şomajului.................6
1.3 Clasificarea şomajului.............................................................................7-8
CAPITOLUL II. Analiza.
2.1 Consecințele somajului. Factorii declanșatori ..........................................9
2.2 Structura si durata șomajului.....................................................................10
2.3 Șomajul în Republica Moldova. Date și statistici.....................................11-12
CAPITOLUL III.
3.1 Problemele principale cu care se care se confruntă piața forței

de muncă în RM ...........................................................................................13
.3.2 Concluzii. Recomandări. .....................................................................14-15
Bibliografie......................................................................................................16

2
 Introducere

Actualitatea temei cercetate. Această lucrare conţine unele dintre cele mai
principale procese şi tendinţe din sfera şomajului şi ocupării forţei de muncă în Republica
Moldova. Scopul acestei analize vizează cunoaşterea mai profundă a fenomenului şomaj,
astfel încît să fie posibilă acţionarea cu abilitate în rezolvarea acestei probleme.
În această perioadă, cînd Republica Moldova are unul dintre scopurile fundamentale de
a adera şi de a intra în Uniunea Europeană, se consideră importante orice teze, lucrări, proiecte
care ar ajuta la înţelegerea aspectelor şi problematicii pe care le implică integrarea economică
internaţională.
Obiectivul lucrării constă în analiza fenomenului de şomaj în Republica Moldova.
Acest fenomen a fost mereu prezent pe parcursul întregii dezvoltări a statului din ţara noastră,
de aceea pentru Republica Moldova şomajul reprezintă una dintre cele mai grave probleme,
soluţionarea căreia va permite echilibrarea economiei naţionale.
Scopul şi sarcinile principale ale acestui studiu de caz reprezintă cercetarea
problemelor:
- Studierea şi analiza comparativă a şomajului în Republica Moldova cu alte ţări pentru
evidenţierea tendinţelor care se manifestă în acest domeniu, în noile condiţii de dezvoltare
economică şi umană din lume.
- Necesitatea găsirii unor strategii, metode de combatere a şomajului în lume, dar, mai
ales, în Moldova.
- Necesitatea unei contribuţii mai substanţiale privind teoria şomajului, a cauzelor şi
efectelor social-economice ale acestuia în diferite ţări.
- Necesitatea regîndirii strategiei de dezvoltare a Republicii Moldova în sensul promovării
unei politici de dezvoltare a industriilor de vîrf, care încorporează muncă intelectuală, a
implementării în producţie a unor factori tehnologici moderni, eficienţi şi nepoluanţi.
- Crearea noilor întreprinderi mici şi mijlocii şi recapitalizarea tuturor agenţilor
performanţi, fixarea locului şi rolului acestora în structura politicii de dezvoltare a ţării, care
au ca efect crearea de noi locuri de muncă şi absorbţia persoanelor aflate în şomaj.

Tema şi obiectul de studiu. Tema Lucrului Individual este “Şomajul ”, iar obiectul de
studiu al lucrării îl constituie la fel “şomajul” – fenomen complex al societăţii contemporane.

3
 CAPITOLUL I . Esenţa, consecinţele,evolutia şi cauzele şomajului.

1.1 Definiţia, evolutia şi rata șomajului.

Definiţia : Şomajul este considerat ca element negativ al dezvoltării economice care

afectează în proporţii diferite foate ţările, mai ales cele subdezvoltate şi cele în tranziţie la
economia de piaţă. Există diverse modalităţi de estimare a şomajului şi implicit diverse
modalităţi de cuantificare a lui. În termeni generali, şomajul este acea stare negativă a
economiei care afectează o parte din populaţia activă disponibilă, prin negăsirea de locuri de
muncă. Economia defineste acele persoane care nu au de lucru si cauta noi locuri de munca
(uneori acceptand si conditii care nu corespund aspiratiilor lor) prin termenul de someri, iar
fenomenul de neocupare a persoanelor active disponibile, care cauta loc de munca, prin
termenul de somaj. Somajul este expresia dezechilibrelor existente pe piata muncii si piata
bunurilor economice. Pe piata muncii, somajul apare in conditiile in care oferta de munca
depaseste cererea de munca. Pe aceasta piata, o parte din populatia activa disponibila nu-si
gaseste de lucru, manifestandu-se fenomenul de somaj, Privind simplist şi din punct de vedere
juridic lucrurile, şomerii sunt persoanele ce au înregistrat cereri de angajare la oficiile de
plasare a forţei de muncă sau cu cereri le locuri de muncă permanente sau temporare
nesatisfăcute la sfîrşitul fiecărei luni.

Conform BIM (Biroul Internaţional al Muncii), sunt consideraţi şomeri persoanele care
cumulează următoarele condiţii:
 Au depăşit vârsta de 15 ani;
 Sunt apte de muncă;
 Nu au loc de muncă (a încetat contractul sau a fost temporar întrerupt şi sunt în căutare de
muncă remunerată);
 Sunt fără ocupaţie, apte de muncă, nu au mai lucrat sau ultimul loc de muncă nu a fost
remunerat;
 Sunt disponibile imediat pentru o muncă salariată.
opus celui de ocupare.

Rata şomajului, ca mărime relativă a fenomenului şomaj, se calculează la raport procentual

între masa şomajului (numărul mediu al şomerilor) şi unul din parametrii de referinţă a ai
acestora cum ar fi: populaţia activă, populaţia ctivă disponibilă, forţa de muncă (populaţia

4
ocupată plus şomajul), populaţia ocupată, populaţia ocupată ca salariaţi. La numitor este mai
relevant folosirea forţei de muncă sau populaţia activă disponibilă.

Unele aspecte ale şomajului:

Subangajaţii. Unii oameni nu-şi pot îngădui să fie descurajaţi. Mulţi oameni care devin
şomeri au responsabilităţi familiale şi note de plată: în mod simplu ei nu-şi pot permite să iasă
din cadrul forţei de muncă. În schimb ei sunt forţaţi să accepte unele slujbe - orice slujbe -
tocmai pentru a-şi întreţine corpul, sufletul şi familia. Rezultatul muncii poate fi o slujbă cu
jumătate de normă sau cu normă întreagă dar foarte prost plătită. Cu toate acestea, orice slujbă
plătită este suficient să excludă persoana din rîndul şomerilor, dar nu din condiţia de
subangajaţi.
Muncitorii subangajaţi reprezintă resurse de muncă care nu sunt în totalitate utilizate. Ei fac
parte din problema subangajaţilor, chiar dacă nu sunt în mod oficial număraţi ca neangajaţi.
Şomajul-fantomă. Deşi descurajaţi şi subangajaţi, muncitorii nu sunt luaţi în considerare
în statisticile oficiale referitoare la şomaj. Mulţi oameni raporteaza că sunt în căutarea unei
slujbe chiar şi cînd ei au un interes mai mic în găsirea unei slujbe. Unii extind problema
publicului în actualitate încurajînd fiecare comportare. De exemplu, încercarea mai multor
adulţi de cautare a unei slujbe, chiar şi încercarea multor mame care vor prefera să-şi petreacă
timpul crescîndu-şi copiii. Rezultatul lor în căutarea unei slujbe este improbabil, în cel mai bun
caz este minim, incluzînd poate un drum pînă la oficiul de plasare a forţei de muncă.
Asemănător, cele mai multe guverne condiţionează primirea ajutorului de şomaj ca dovadă că
acele persoane sunt în căutarea unui loc de muncă, chiar dacă unii beneficiari pot să
beneficieze o scurtă perioadă de ajutorul de şomaj. Din nou, aici raportînd şomajul, putem să
ascundem forţa de muncă neparticipantă.

Evoluția. Evolutia somajului este influentata si de migrarea internationala a fortei de munca,

cauzata de cautarea unui loc de munca. Ca urmare a fluxului migratoriu, oferta de munca va
scadea in tara de origine si va creste in tara care-i va asigura loc de munca. Deci, procesul
migratiei influenteaza dimensiunile somajului fie in sensul cresterii, fie al reducerii acestuia.

5
 1.2 Cauzele şomajului şi teoriile cu privire la cauzele şomajului.
Principalele cauze generatoare de şomaj sunt:
a) crizele economice ce au loc şi care apar sub trei tipuri, în funcţie de dimensiunea lor:
crize economice generale; crize economice parţiale; crize economice conjuncturale;
b) tendinţele de restructurare economică, geografică, socială etc. ce au loc în diferite ţări,
mai ales sub incidenţa crizei energetice şi revoluţiei tehnico-ştiinţifice, care generează şomajul
structural. Resorbţia totală sau parţială a şomajului generat de această cauză poate avea loc
numai printr-un proces lung şi dificil, întrucît presupune creşterea investiţiilor, recalificarea
celor afectaţi şi reorientarea învăţămîntului;
c) înlocuirea vechilor tehnici şi tehnologii, centralizarea unor capitaluri şi unităţi
economice cu restrîngerea locurilor de muncă. Generează şomajul tehnologic, a cărui resorbţie
este dificilă, deoarece presupune recalificarea forţei de muncă în concordanţă cu noile nevoi ale
capitalului şi unităţilor economice, lărgirea activităţilor economice şi în special a producţiei
pentru a putea oferi locuri de muncă şi creşterea numărului întreprinderilor pentru a asimila
cadrele cu pregătire superioară afectate prin centralizare;
d) incertitudinea afacerilor unui anumit număr de egenţi economici, ce determină,
practicarea contractelor de angajare de scurtă durată. Această cauză determină şomajul
intermitent sau fricţional. Această practică poate constitui un mijloc de presiune asupra
angajaţilor pentru a accepta anumite condiţii de muncă şi salarizare, dar şi o măsură de
siguranţă, din partea agenţilor economici pentru a nu-şi asuma, vizavi de forţa de muncă,
angajamente pentru care pot fi traşi la răspundere. Perioada de şomaj, în acest caz, începe la
expirarea angajării şi se încheie la reînnoirea contractului sau la realizarea unei angajări la o
altă firmă;
e) întreruperea activităţii din motive familiale şi de maternitate. Această cauză afectează
în mod deosebit femeile şi generează aşa-zisul şomaj de discontinuitate;
f) întreruperea activităţilor puternic dependente de factorii naturali este specific
următoarelor sectoare economice: agricultură, construcţii, lucrări publice etc. Restrîngerea
locurilor de muncă se răsfrînge negativ asupra noilor generaţii ajunse la vîrsta încadrării în
muncă sau a unor grupuri de oameni care au depăşit vîrsta legală pentru încadrare, n-au mai
lucrat şi sunt prima dată îm căutarea unui loc de muncă;
g) Starea economiei (nivel, structură, tehnică şi tehnologie aplicată etc.). Există o diferenţă
dintre ciclul reproducţiei forţei de muncă şi a diferitelor activităţi economice, prin formarea
noilor generaţii în cadrul mişcării populaţiei sun incidenţa factorilor naturali-biologici,

6
 demografici şi economici care, deşi se influenţează reciproc, nu au unii asupra altora o
determinare cauzală, directă şi exclusivă.
h) Intrarea pe piaţa muncii a eşantioanelor de populaţie activă care n-au mai lucrat.
Această intrare este determinată de anumite cauze directe, cum ar fi:
- diminuarea posibilităţilor de trai în condiţiile unor venituri considerate altădată sigure şi
suficiente (salariul soşilor, pensii, economii) ce s-au erodat sub acţiunea inflaţiei şi a altor
procese din economie;
- intensificarea mişcării de emancipare a femeilor care nu se mai resemnează la o viaţă
pasivă;
- ruinarea micilor producători.
i) Migraţia internaţională a forţei de muncă.
Dimensiunile şi dinamica şomajului pe ţări şi perioade sunt influenţate, mai ales după cel de-al
doilea război mondial, de migraţia internaţională a populaţiei, de deplasarea populaţiei active
disponibile dintr-o ţară în alta în căutarea unui loc de muncă, ceea ce diminuează oferta de
muncă în ţara de origine, dar o măreşte în ţara unde ajunge, acţionaînd astfel în direcţia
scăderii sau creşterii corespunzătoare a şomajului.

1.3 Clasificarea şomajului.

Şomajul se formează pe baza a două mari procese economico-sociale:
pierderea locurilor de muncă de către o parte a populaţiei ocupate;
creşterea ofertei de muncă prin sporul natural al populaţiei.
În cadrul primului proces, în funcţie de cauzele pe care îl determină, avem următoarel
tipuri de şomaj:

a. şomaj ciclic (conjunctural), cauzat de crizele economice şi conjuncturi defavorabile

trecătoare, dar care se repetă la intervale de timp mai lungi sau mai scurte; In
perioadele conjuncturale nefavorabile dimensiunile acestuia cresc, in cele
favorabile este resorbit in mare masura.
b. şomaj structural, determinat de modificarea structurii economiei pe activităţi, ramuri,
subramuri sub incidenţa evoluţiei nevoilor, crizei energetice, revoluţiei tehnico-ştiinţifice
sau altor factori;
c. şomaj tehnologic, determinat de înlocuirea vechilor tehnici şi tehnologii cu altele mai
noi, precum şi de centralizarea unor capitaluri şi unităţi economice cu restrîngerea
locurilor de muncă;

7
 d. In general, somajul este analizat dupa caracteristicile acestuia: nivelul, intensitatea,
durata si structura somajului. In tarile dezvoltate exista sisteme nationale de inregistrare
a modificarilor in nivelul si structura somajului. In tara noastra populatia ocupata si
somajul se calculeaza pe baza balantei fortei de munca si a anchetelor privind forta de
munca.
e. şomaj intermitent, ce apare ca urmare a practicării contractelor de angajare de scurtă
durată din cauza incertitudinii afacerilor unui anumit număr de unităţi economice;
f. şomaj de discontinuitate, afectează în mod deosebit femeile şi este cauzat de întreruperi
ale activităţii din motive familiale şi de maternitate;
g. şomaj sezonier, cauzat de întreruperi ale activităţilor puternic dependente de factori
naturali, cum sunt cele din agricultură, construcţii, lucrări publice.

În funcţie de durata şomajului, avem trei categorii de şomaj şi anume:

1. şomaj de scurtă durată, ce caracterizează o perioadă a şomajului de la cîteva săptămîni

pînă la 6 luni;
2. şomaj de durată medie, ce caracterizează o perioadă a şomajului de la 6 luni la 18 luni;
3. şomaj de lungă durată, ce caracterizează o perioadă a şomajului mai mare de 18 luni.

Costul somajului la nivelul persoanei sau grupului de persoane      cuprinde elemente de natura

economica sau noneconomica. In elementele de natura economica intra pierderile de venituri ale
somerilor, ceea ce diminueaza posibilitatile de consum pentru persoanele in cauza si pentru
familiile lor.

Pierderile de venit sunt reprezentate de diferenta dintre salariul pe care l-ar fi obtinut individul
daca ar fi lucrat si ajutorul de somaj. Indemnizatia (ajutorul) de somaj reprezinta modalitatea cea
mai folosita de garantare a unui venit minim pentru someri.Costurile somajului pot fi grupate in
directe si indirecte. Costurile   directe apar sub forma varsamintelor monetare catre fondul
destinat protectiei sociale a somerilor.Costurile indirecte sunt reprezentate de diminuarile
globale de productie si de venituri de care ar putea sa beneficieze intreaga populatie.

Delimitarea mai multor forme de somaj este importanta pentru intelegerea costului social al
somajului. Acesta exprima efortul total pe care il suporta persoanele, grupele de persoane,
economia si societatea afectate de acest fenomen complex.

8
 CAPITOLUL II
2.1 Consecințele șomajului. Factorii declanșatori.

Factorii declanșatori ai șomajului. Factorii ce influenţează rata naturală a şomajului pot fi

priviţi în termeni de durată şi frecvenţă a şomajului. Durata şomajului depinde ,pe lînga unii
factori ciclici, şi de următoarele caracteristici structurale ale pieţei muncii:
 organizarea pieţei muncii, inclusiv prezenţa sau absenţa unor agenţii de plasare a forţei de
muncă, serviciu de intermediere pentru angajarea tinerilor;
 structura demografică a forţei de muncă;
 abilitate şi dorinţa şomerilor de a continua să-şi caute o slujbă;
 disponibilitatea ajutoarelor de şomaj.
Consecintele negative:

- şomajul este – în fapt – o formă de inutilizare a factorului de producţie muncă, de aici decurgînd
risipă şi pierderi, mai ales din punct de vedere social;
- fenomenul induce cu sine noţiunea de sărăcie, întrucît provoacă scăderea drastică a nivelului de
trai, a standardului de viaţă, a calităţii traiului;
- sunt lezaţi – direct – indivizi care fac parte din populaţia activă subocupată, oameni care îşi
manifestă dorinţa şi capacitatea de a lucra, dar nu au unde;
- fiind un dezechilibru macroeconomic, nu afectează doar compartimentele materiale ale
economiei naţionale, ci mai ales elementele sale umane;
- populaţia ocupată este cea care suportă, din plin, gravele costuri sociale ale fenomenului;
- apare şi se dezvoltă munca pe piaţa neagră (desfăşurată, de obicei, în condiţii salariale inferioare
preţului minim pe economie în privinţa mîinii de lucru, fără contract de muncă);
- prin coordonatele lui, şomajul exercită presiuni asupra salariilor lucrătorilor ocupaţi;
- concedierile consistă într-un puternic obstacol în calea relansării activităţii economice a unei ţări;
- se generează sau se amplifică stările de dezacord dintre populaţia care munceşte şi cea cu un
anumit grad de subocupare (ele fiind sursă de conflicte sociale).
În afara acestor elemente evidente, P.A. Samuelson asociază pierderii locului de muncă o
serie de alte efecte negative, care se pot traduce prin costuri suplimentare, determinate de situaţii
precum: îmbolnăviri, decese, neînţelegeri în familie, abandon şcolar, plecarea copiilor de acasaă
ş.a. – toate provocînd cheltuieli nu doar pentru persoanele afectate, ci şi pentru societate.

9
 Una din cele mai nefavorabile consecinţe ale şomajului îl constituie aspectul lui psihologic.
Perioada următoare concedierii este, pentru orice persoană, una a tranziţiei (cum este ea numită
în teoria de specialitate), iar cele mai cunoscute tipuri de comportament care o caracterizează
sunt:

a) cel al indivizilor care n-au prea mult de suferit de pe urma stării de şomaj – adică
persoane cu un anumit grad de bunăstare, care-şi permit să trăiască din veniturile de care
dispun;
b) cel al „resemnaţilor” – oameni care acceptă ceea ce urmează în virtutea faptului că ceea ce
a fost „s-a întîmplat şi gata”, reducîndu-şi, însă cheltuielile şi consumul la strictul necesar;
c) cel al „disperaţilor – inşi care trăiesc un puternic sentiment de neputinţă, care nu mai au
speranţe, trecînd prin stări de depresie determinate de conştientizarea inutilităţii lor;
d) cel al „apaticilor” – indivizi care se caracterizează printr-o totală pasivitate, nemaiavînd
grijă nici de gospodărie, nici de propria lor persoană (şi cu atît mai puţin de relaţiile
sociale).
Consecințe pozitive:
Principalele consecinţe pozitive ale şomajului sunt:

- prin ceea ce presupune (muncitori disponibilizaţi), fenomenul creează o rezervă (mai mult sau
mai puţin sigură) de persoane potenţial dispuse să lucreze, în vederea acoperirii eventualei cereri
suplimentare de forţă de muncă;
- principial, are loc creşterea productivităţii muncii, dar mai ales a disciplinei şi punctualităţii celor
angajaţi (de teama viitoarelor concedieri);
- ca factor psihologic – presupunînd că, de obicei, sunt disponibilizaţi cei mai puţin pregătiţi sau
cei slab calificaţi – apare ridicarea interesului pentru muncă, dar mai ales sporirea
competitivităţii lucrătorilor existenţi;
- recurgerea la a trimite anumite persoane în şomaj permite – pentru firme – menţinerea salariilor
la cote relativ scăzute (o perioadă de timp).
-
2.2 Structura și durata șomajului.

Pe piaţa muncii va exista întotdeauna un număr de şomeri, în sensul că nu toţi cei care caută
activ un loc de muncă au găsit şi acceptat un astfel de loc într-un anumit moment, după cum nici
toţi cei care angajează forţă de muncă nu au completate toate locurile la un moment dat. Acest tip
de şomaj, determinat de circulaţia normală a forţei de muncă, poartă denumirea de şomaj
fricţional.

10
Dupa intensitatea cu care se manifesta somajul, acesta poate fi:

 somaj total = inseamna pierderea definitiva a locurilor de munca si incetarea totala a

activitatii;
 somaj partial = consta in diminuarea activitatii desfasurate de o persoana, pe seama reducerii
duratei saptamanii de lucru sub cea legala, marimea salariului nominal reducandu-se
corespunzator.

Durata somajului - exprima perioada trecuta din momentul pierderii locului de munca, pana la
reluarea activitatii. Aceasta caracteristica a somajului nu este legiferata, existand doar unele
reglementari oficiale prin care se stabileste perioada in care somerii beneficiaza de indemnizatie
de somaj. Se remarca o tendinta de crestere a acestei durate care difera pe tari, in prezent fiind de
18-24 de luni. In tara noastra, durata somajului pentru care se acorda indemnizatie de somaj este
de 6 -12 luni, pe perioade stabilite diferentiat, in functie de stagiul de cotizare la bugetul
asigurarilor pentru somaj. Trebuie mentionat faptul ca prelungirea duratei somajului peste un an
de zile afecteaza puternic situatia economica si sociala a somerilor.

Structura somajului  - se refera la categoriile de someri diferentiate dupa anumite criterii:

varsta, sex, mediu, grad de calificare, domenii de activitate, grupuri socio-profesionale, rasa etc.
Din analiza structurii somajului, retine atentia ponderea insemnata a femeilor afectate de somaj,
comparativ cu cea a barbatilor, precum si cea a tinerilor pana la 25 ani si a persoanelor cu varsta
de peste 50 de ani, comparativ cu restul populatiei active.

2.3 Șomajul în Republica Moldova. Date și statistici.

In Republica Moldova criza economica acuta, tradusa si prin masuri bugetare de austeritate, a
impins somajul la cote alarmante. Chiar daca somerii inregistrati oficial sint putini, cei care nu
figureaza in evidente ajung tot mai des sa aleaga calea strainatatii in speranta ca vor gasi acolo cu
ce sa-si castige traiul.

Problema şomajului în Republica Moldova a devenit extrem de acută odată cu perioada de

tranziţie la economia de piaţă.

Deşi acestă rată a şomajului în republică e calculată prin metodologii internaţional acceptate şi
apreciază mult mai real proporţiile fenomenului, se consideră că ea este, totuşi, o analiză

11
tradiţională a evoluţiei şomajului, datele obţinute fiind destul de preţioase în ce constă studiul
cantitativ şi, doar parţial, calitativ al efectivului de şomeri autohtoni.

În acelaşi timp, se consideră că în republică problema e mult mai amplă decît o reflectă
aceste date. Obiectivul acestei cercetări a constat anume în aceea de a descoperi caracteristici
specifice, care ar completa tabloul tradiţional al nonocupării în Republica Moldova.

Creşterea şomajului în Republica Moldova este susţinută şi de unele caracteristici

demoeconomice specifice ca:

- densitatea sporită a populaţiei, aceasta fiind o restricţie serioasă pentru mobilitatea

teritorială a forţei de muncă;
- caracterul pronunţaţ agrar al economiei, majoritatea populaţiei locind în mediu rural ,
problema ocupării şi şomajului fiind aici extrem de acută şi greu de soluţionat;
- ponderea ridicată a femeilor în totalul populaţiei şi nivelul lor de activitate tradiţional
înalt.
Pe piaţa muncii din Republica Moldova se manifestă şi o tendinţă inversă. Deşi este mare
numărul şomerilor care nu pot fi angajaţi, multe locuri de muncă rămîn neocupate. Acest fapt
denotă o neconconcordanţă puternică între structura abilităţilor cererii cu cele ale ofertei de
muncă pe piaţa naţională.

12
CAPITOLUL III
3.1 Problemele principale cu care se confruntă actualmente piaţa forţei de
muncă în RM sunt:

Lipsa unei analize profunde a proceselor pe piaţa muncii, care ar sta la baza elaborării
politicilor de formare profesională şi ocupare a forţei de muncă.

Numărul mic de locuri de muncă libere în economia naţională.

Salariile mici disponibile şi cerinţele mari înaintate de către agenţii economici pentru
ocuparea locurilor de muncă.

Posibilităţile reduse de angajare în cîmpul muncii pentru femei, tineret, absolvenţi ai

instituţiilor de învăţămînt.

Sporirea numărului persoanelor ocupate în sectorul neformal şi exploatarea forţei de muncă

de către agenţii economici. Fiind angajate neoficial, persoanele mai ales cele tinere, lucrează o
lună sau două, după care sunt concediate fără a fi remunerate. Odată cu crearea a Inspectiei
Muncii, care deja şi-a început activitatea, acest fenomen negativ va dispărea.

Rolul scăzut al patronatului şi sindicatelor în realizarea politicilor pe piaţa forţei de muncă.

Tendinţa de reducere a forţei de muncă. Scăderea numărului populaţiei economic active şi a

populaţiei ocupate în economie este un fenomen relativ normal în condiţiile substituirii unui
sistem economic cu altul.

Utilizarea insuficientă a potenţialului uman în perioada actuală este condiţionată de scăderea

cererii de forţa de muncă de calificare înaltă, motivată de schimbări structurale în economie,
de nivelul scăzut al salariilor, lipsa locurilor de muncă s.a.

În acelaşi timp, se consideră că în republică problema e mult mai amplă decît o reflectă aceste
date. Obiectivul acestei cercetări a constat anume în aceea de a descoperi caracteristici specifice,
care ar completa tabloul tradiţional al nonocupării în Republica Moldova.

Procesul de trecere la o economie concurenţială, care caracterizează ultimul deceniu de

dezvoltare a Republicii Moldova, în condiţii de acută criză economică şi penurie de resurse, o
deosebită importanţă o are utilizarea eficientă a resurselor existente şi, în primul rînd, a
resurselor umane, care, în calitatea lor de furnizor al forţei de muncă, determină reuşita
funcţionării celorlalte elemente productive.

13
 3.2 Concluzii:

1. Ocuparea şi şomajul reprezintă două componente de bază ale pieţei

muncii care se bucură de o mare atenţie în plan naţional, în fiecare ţară precum şi la scară
internaţională. Rezultatele acestor eforturi tot mai conjugate sunt însă extrem de diferite
de la o ţară la alta, unele reuşind mai mult, altele mai puţin, unele obţin rezultate
cantitative şi mai puţin calitative etc. în funţie de o multitudine de factori între care
conjunctura economică, posibilităţile economice şi financiare, orientarea investiţiilor şi a
resurselor de protecţie socială, tipul de piaţă al muncii, eficienţa mecanismelor folosite în
procesul de ajustare a resurselor umane etc.

2. Cercetările şi analizele efectuate duc la concluzia că ocuparea forţei de

muncă scade, iar şomajul – cealaltă componentă a peţei muncii – a cunoscut, în aceeaşi
perioadă, o tendinţă opusă, de creştere.

3. Şomajul în ansamblul său creşte, atît absolut, cît şi relativ. Cîteva ţări,
între care în mod special SUA, par să infirme această concluzie, atît prin reducerea
şomajului, cît şi prin nivelul coborît, printer cele mai coborîte din lume (4,9 %). După ce
am abordat procesele din eroziune din sfera ocupării – care se manifestă pe scară largă în
SUA, unde piaţa muncii este mai puţin reglementată, deosebită de piaţa europeană a
muncii – rezultă limpede modalitatea prin care în SUA şi în alte cîteva ţări ocuparea
forţei de muncă şi şomajul capătă dimensiuni pozitive, foarte reduse.

4. Tinerii deţin ponderea cea mai mare în cadrul şomajului. Adeseori

ponderea şomerilor tineri este rezultată prin scoaterea din şomaj şi viaţa activă a
persoanelor active mai vîrstnice (prepensionare, descurajare a căutării). Cu toate acestea,
dimensiunile în rîndul şomerilor tineri sunt efectiv mari şi tot mai ameninţătoare. Există
ţări cu rate mici ale şomajului tînăr (Germania, Austria, Danemarca). La cealaltă
extremitate, cu ratele cele mai mari de şomeri tineri se află Moldova, Romania, Slovenia,
Norvegia, SUA, Belgia. Celelalte ţări au rate cu valori mult mai mici.
Luînd în considerare toate cele menţionate mai sus, considerăm că în Republica Moldova dar și
în alte țări ale lumii, trebuie promovat şi diversificat un complex de măsuri în cadrul politicii de
ocupare, multitudinea şi interferenţa cărora vor constitui un mecanism real şi viabil de reducere a
şomajului.

14
3.2 Recomandări:

Masurile pentru diminuarea somajului ii privesc atat someri, cat si populatia ocupata si pot fi
grupate in urmatoarele categorii:

 o mai buna repartitie a fondului total de munca, aspect care se refera la: reducerea duratei
saptamanii de lucru, scaderea duratei vietii active, prelungirea duratei de scolarizare
obligatorie, extinderea locurilor de munca cu program redus si/sau cu timp partial de munca;
 inlaturarea de pe piata muncii a unor grupuri de ofertanti, prin actiuni cum sunt: repatrierea
lucratorilor imigranti nenaturalizati, interzicerea imigrarii sau restrictionarii ei la maximum;
 substituirea factorului capital de catre factorul munca prin extinderea, in principal, a
activitatilor din domeniul serviciilor;
 cresterea mobilitatii populatiei active, care poate fi favorizata prin: imbunatatirea structurii
invatamantului, orientarea profesionala a tineretului spre domenii economice dinamice si de
interes, adoptarea de masuri care sa faciliteze deplasarea salariatilor in zonele si localitatile
cu perspectiva economica;
 crearea de noi locuri de munca, indeosebi in ramurile si sectoarele de perspectiva.

15
Bibliografie:
1. https://ro.wikipedia.org/wiki/Șomaj

2. https://statistica.gov.md/category.php?l=ro&idc=107

3. https://www.qdidactic.com/bani-cariera/finante/caracteristicile-somajului-tipuri-de-
somaj-costul-so229.php
4. https://ru.scribd.com/doc/267233284/Somajul-Realitateavietiisociale-120316163833-
Phpapp02
5. https://www.scrigroup.com/afaceri/economie/SOMAJUL-Caracteristicile-somaj64794.php

6. Principalele consecinţe ale şomajului, revista Resurse Umane, nr.19.

7. Măsurile active pe piaţa muncii – rezolvarea problemei şomajului?, revista Eco mond

16