Sunteți pe pagina 1din 130

Bucovina

literară
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

serie nouã, anul XXXII, Nr. 10-11-12 (368-369-370)/2021


REDACTOR-ŞEF:
Alexandru Ovidiu VINTILĂ

REDACTORI:
L. D. CLEMENT
Mihaela GRĂDINARIU Acest număr al revistei
Isabel VINTILĂ este publicat cu sprijinul financiar
al Consiliului Judeţean Suceava,
COLEGIUL REDACŢIONAL: prin Programul de finanţare
Nicolae CÂRLAN nerambursabilă în anul 2021.
Prof. univ. dr. Mircea A. DIACONU
Prof. univ. dr. Adrian Dinu RACHIERU
Monahia Elena SIMIONOVICI (Preşedinte de onoare al S.S.B.)
Prof. univ. dr. Elena-Brânduşa STEICIUC

COLABORATORI PERMANENŢI: Număr ilustrat cu reproduceri


Adrian ALUI GHEORGHE (Piatra Neamţ) după lucrări ale artistului plastic
Liviu ANTONESEI (Iaşi) Laurenţiu Midvichi.
Leo BUTNARU (Chişinău)
Marius CHELARU (Iaşi)
Paul EMOND (Bruxelles)
Gheorghe GRIGURCU (Târgu Jiu)
Ioan HOLBAN (Iaşi)
Liviu Ioan STOICIU (Bucureşti) Redacţia revistei „Bucovina literară”
Magda URSACHE (Iaşi) urează cititorilor şi colaboratorilor
Matei VIŞNIEC (Paris) „La mulţi ani” şi „Sărbători fericite”!

Redacţia şi administraţia:
Str. Ciprian Porumbescu nr. 1, 720066 - Suceava
E-mail: ovidius_vintila@yahoo.com.

Puteţi să ne scrieţi şi la adresa:


Biblioteca Bucovinei „I. G. Sbiera”, str. Mitropoliei nr. 4,
720035 Suceava.

Răspunderea pentru opiniile exprimate revine în exclusivitate autorilor.


Manuscrisele trimise redacţiei nu se înapoiază.
BUCOVINA LITERARĂ 1
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

AUTOGRAF Carmelia LEONTE

Foto: Radu Afloarei

serie nouă, anul XXXII, nr. 10-11-12(368-369-370), octombrie/noiembrie/decembrie 2021


2 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

Nicolae Coande.

REFLU X
Alexandru Ovidiu VINTILĂ
Memoria unui mort este memoria mea,
Bistriţa, Casa de Editură Max Blecher, 2019

A re dreptate Al. Cistelecan când afirmă des-


pre Nicolae Coande că „e cel mai sever mis-
tic (al poeziei, dar nu numai) dintre poeții de azi”. „Sin-
cruri trebuie șoptite”(Ești singularitate). În orice caz,
Nicolae Coande înaintând în poezie și în viață a găsit
atributele necesare care să îl facă să afirme – cum o
gur și pieziș”, „rămas în duminica lui”, Nicolae Coande face de altfel într-un vers de-al său din „Folfa” și reluat
scrie pentru a putea să respire și scrie fără să intre în în „fundătura homer” – „cu timpul voi da replici mor-
capcana unui discurs generalizat și gol, până la urmă, ților”.
despre existență. Punctul tare al poeticii autorului volu- „Pe muchia dintre somn și trezie” (Jocul) se ma-
mului de față este accentul pe care îl pune pe om, omul nifestă poetic autorul, lumea lui aflându-se într-o ro-
în carne și oase, el însuși, personal, singular, cu obsesiile tire continuă în jurul dimensiunii thanatice, dar și a
și trăirile sale. erosului, a iubirii. Femeia este invocată în chip frust,
Și în acest nou volum de poezie, Memoria unui oarecum insolit: „Totul e proaspăt și cât se poate de
mort este memoria mea, Nicolae Coande pășește într-un adevărat așa cum totul e/ Real în lumea pe care n-o poți
spațiu poetic net contrapunctic, din interiorul căruia tu controla – nicio femeie/ Nu are viața mea în grijă
observă cu luciditate ce se întâmplă cu el, cu lumea din iar acest lucru nu mă supără ioc/ Așa cum am crezut
jurul său, fiind preocupat decisiv de marea temă a vieții că va fi când mi-a trecut prin cap asta./ Mi se năzare
și a morții. Este clar, notația lui Nicolae Coande chiar că merit să fiu îmbrățișat în culorile crude/ Ale unei
se configurează „la marginea morții: nu împotriva ei, zeițe ironice în toate cărțile în care scriu despre ea.”
ci în complicitate cu ea, poezia sa fiind, după ce trecem (Ibidem). Într-un alt poem din Memoria unui mort este
de toate etichetele foarte inteligente care i s-au atașat, memoria mea, Nicolae Coande mărturisește: „[…] m-a
o thanatofilie atent controlată”, afirmă Ștefan Borbely. iubit o femeie care se culca (discret)/ cu zei. Nasul ei/
„Trebuie să fie frumos după ce pleci/ Niște oa- era de două ori mai lung decât al ochioasei egiptene/
meni rămân cu gândul la tine/ Se străduiesc să-și amin- iar pisica-i era de două ori mai neagră și mai crudă/
tească de bine/ Fapte bravuri făcute împreună opere/ O decât vicleana Bast a ipocritei Nefertiti”(Nasul, pisica,
lungă și dalbă ceremonie a minții” (Clinamen) – e în π r pătratul ei).
acest versuri, mi se pare, un indiciu al modului de a se „Sunt cel care-a-nviat de nouă ori dar nu s-a
raporta la lume al poetului, cu o detașare, amar – iro- mai întors/ din Boală.”(Ibidem), „Un rege ticălos care/
nică, față de tot, inclusiv, sau mai ales, față de moarte. Și-a exilat cândva inima și-acum o compătimește”(Ne-
Odată deschisă o asemenea perspectivă, ni se va spune muritoarea mea vară), astfel se (auto)definește, drama-
în continuare: „Doar inima ta rămâne cu tine mereu/ tizându-și zicerile, Nicolae Coande. „Și-acum, dacă
Sufletul milos participă și el la tristețe/ Dar totul e-așa sunt lipsit de iubire poezia mea este/ Mai ascuțită mai
luminos o ceață plăcută/ În care se scaldă regrete ar- aspră?”(Ibidem) – este interogația retorică pe care, au-
pegii tumori/ Anecdote plasate subtil pe sub cearcăne/ toscopic, poetul o lansează, constatând cu amărăciune
În vreme ce te îndepărtezi corespunzător/ Ca un atom că timpul nu se mai poate întoarce. Este vorba despre
mulțumit pe orbită plasat/ Sigur de traiectoria divină un timp pe care îl identifică: „În nemuritoarea mea vară
chiar dacă/ În culise bătrânii-nțelepți îți șoptesc/ Clina- când fac apele să vorbească”(Ibidem). Așadar, substanța
men clinamen atât nenoroc/ Așteaptă-te mereu la aba- sonoră joacă un rol important în ecuația locuirii poeti-
teri./ Dar tu călătorești concentrat spre inima ta nouă ce și nu doar atât a lui Nicolae Coande. Nu întâmplă-
promisă” (Ibidem). Nicolae Coande comunică terape- tor: „Când ea citește o vrajă mitologică se lasă/ Peste
utic despre frica de moarte, din confesiunea sa lipsește lume/ Chiar dacă nu din poezia mea citește. Chiar dacă
histrionismul, gesticulația, limbajul folosit fiind firesc, nu ochii mei îi caută/ Totuși eu știu că pentru mine
fără emfază, gravitatea lucrului în sine dezbătut nu este citește/ Și încerc să cred că aș fi putut cumva/ Eu scrie
accentuată, subliniată. Poetul susține că: „Anumite lu- ce vocea ei atât de blând șoptește.” (O vrajă mitologică
serie nouă, anul XXXII, nr. 10-11-12(368-369-370), octombrie/noiembrie/decembrie 2021
BUCOVINA LITERARĂ 3
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

se lasă peste lume). la timpul pierdut al copilăriei și al tinereții are greuta-


În poemul, aflat tot în prima parte a cărții, Piele te în economia poeziei lui Nicolae Coande. Puritatea,
și timp, autorul deschide o fantă în timp, un teritoriu libertatea, visul, recuperarea acestora sunt invocate cu
paralel în care realitatea nu are nevoie de cuvinte pen- știința celui care încă mai e acolo: „Îmi amintesc ca-n
tru a fi exprimată: „Pisica s-a prelins pe picioare negre vis când ne jucam/ Fără griji în grădina fără margini/
a întrebat/ Ceva s-a așezat liniștită pe limbă și dinco- Momentul când am presimțit vântul/ Praful și pulberea
lo”. Aceste două versuri descriu tocmai această altfel de care-mi intrau/ În ochi și-n gură vorbele care-mi/ Urlau
lume, marcată de mișcările leneșe ale pisicii și de alege- în cap să ies spuse de o voce/ Care nu era a mamei
rea ei de a se așeza pe limba poetului pentru ca acesta să nici a tatălui meu/ De ce-am plecat? De ce am ieșit
descopere un alt mod de rostire decât limbajul verbal. fără/ Un cuvânt de regret? Scriu poemul/ Încredințat
Nicolae Coande va declara explicit că nu poate fi spus că sunt încă acolo./ Ceilalți m-au părăsit brusc.” (Sunt
ceea ce nu trebuie spus și că nici nu există cuvinte pen- încă acolo).
tru a o face: „Nu am cuvinte pentru ce nu e cuvânt./ A
miorlăit leneșă vocea nu întreabă nimic/ Coboară încet
în buzunarele noastre/ Paie și praf picioare îngropate în
piele și timp.” (Piele și timp). A doua secvență a poemu-
lui este distinctă de prima și ilustrează condiția poetului
în lume, singur și marginal, el aproximează: „Pot să plec
când vreau și lumea să nu simtă nimic” (Ibidem). Exis-
tă și o a treia parte a textului menționat când pare că
poetul se întoarce la sine și în sine după o călătorie care
se vrea de autocunoaștere. În final, fără emfază, ni se
sugerează revenirea în lumea comună, poetul întrebân-
du-se dacă nu cumva s-a născut în locul altuia: „Sunt
ca toți ceilalți trec și mă-ntorc odată cu luna./ Prepar
o soluție pentru a întârzia gândul/ Că m-am născut în
locul altcuiva” (Ibidem).
Într-un registru bine temperat și fluent, deso-
lemnizat și impregnat de o fină ironie, Nicolae Coan-
de ajunge să invoce divinitatea, Ceva deasupra soarelui:
„Vise pentru toată lumea și soare deasupra!/ Hrană
pentru toată lumea și soare deasupra!/ Cântec pentru
toată lumea și soare deasupra!/ Dă-le, Doamne, tutu-
ror, iar mie, fără să-ți cer/ Ceva anume, irepresibil, in-
suportabila frăție,/ Trimite-mi un lucru uitat deasupra
soarelui/ Care poate fi trecut din mână-n mână până
jos/ În praful unde se-ntinde sub tălpile noastre/ Greo-
L U X

iul car al lumii care înfruntă puterea ta - / Anume a Ta”


(Ceva deasupra soarelui).
„Și-n vremea asta mintea neclintită din ale ei” „Viața mea în chineză”, e o trimitere transpa-
(Bun de tipar) – precizează poetul – visând „o elice a co- rentă la realitatea de neînțeles, absurdă, inconfortabi-
pilăriei uitată pe țiglele casei bătrâne/ În podul ei rătă- lă, nesigură, inumană, în care poetul supraviețuiește
cită prințesa citea din sigura carte/ Neatinsă de scorpia dezabuzat: „Tot ce nu mi se potrivește este viața mea în
F

hârtiei. Slută – de neatins./ Râdeați împreună și atunci chineză/ O picătură în care mă trezesc prins în fiecare
E

ai zis că nu mai e timp/ Nici scară să cobori vreodată dimineață/ Când cer o cafea timpului. Mâinile sale fru-
printre clasici prietenoși./ Un copil atent la singura car- moase sunt tot/ Ce mă poate consola și totuși ele mă
R

te șoptită de vocea ta/ răcoroasă.” (Ibidem). Recursul vor spânzura într-o zi” (Viața mea în chineză).

serie nouă, anul XXXII, nr. 10-11-12(368-369-370), octombrie/noiembrie/decembrie 2021


4 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

Pe fondul acestui ansamblu de poeme controlate curajul să opresc crima/ Tot ce simt acum e indiferența
perfect, Nicolae Coande e autentic, poetica sa stă sub unui arbore cotit care se îneacă/ În baie (adu-mi te rog

X
semnul unor imagini intense, expresioniste, angaja- șampon și ursulețul de pluș din copilărie)/ În timp ce
mentul existențial fiind unul de substanță, al unei stări afară armata de CEO stăpânește realitatea zilei avântul/

F L U
de spirit reflexiv-caustice: „Din când în când în provin- PIB-ului pe cap de locuitor./ Discut pe stradă despre
cie ne facem analizele obligatorii/ Suntem cu toții foar- umanism cu un câine despre felul în care/ Scriitorii
te morți e bine iar anul viitor/ alte analize/ Vor consfin- sunt etilotestul societății/ Un tip aproape aristocratic –
ți că suntem cu adevărat dincolo de orice/ bănuială/ am fost înjurat și așa uitat părăsit prăbușit/ În vise unde
De la morgă ne asigură că totul e la fix și că bâlciul va mi s-a spus că trebuie să-mi omor mama./ Dar tatăl? - /

R E
continua/ Cât timp există spaima de zero a bătrânului Am întrebat./ Nu, el a făcut un Univers de nota 9. Fă tu
bancher el/ După o sută de ani nu-și mai serbează ziua altul mai bun. Uite/ O cauză la care nu m-am gândit.
de naștere/ La cot cu poetul care nu știe nici acum când (Efect Coande)”.

s-a născut ei/ Egali în putere poezia naționalizată toți Atent la nuanțe, cu un pronunțat ton satiric,
mulțumiți/ Toți prea convinși că scrisul o să dea colțul Nicolae Coande îi va face intrarea în scenă unui per-
precum/ Pisica periculoasă care-ți arată coada și o dâră sonaj aproape urmuzian, Harum-Scarum, care clădește
de ironie/ Pe după copacul anume proiectat de autorul lumea materială și materialistă, cu labele sale noduroase,
în mare formă” (Din când în când în provincie ne face în două faze. În proximitatea hăului, Harum-Scarum,
analizele). spirit ludic și viclean totodată, asemenea unui creator
În partea a doua a cărții de față, nu se poate să nu adevărat, a plăsmuit omul din cărbuni, un individ al
ne atragă atenția Efectul Coande, un poem memorabil, plăcerilor progamate, lipsit de coloană vertebrală. Po-
construit dintr-o armătură spectaculară, flamboaiant, etul ne vorbește despre o instanță care face din ființa
scris cu vervă oratorică și, marcă brevetată deja a au- umană o biată păpușă, pe care un artist al simulacru-
torului, sarcasm: „Universul este de nota 9 dar a fost o lui, o manevrează în fel și chip. În poem apare și sim-
vreme când puteai/ asculta,/ Relaxat dialogul lui Dum- bolul unghiei, un simbol al micimii sufletului uman
nezeu cu primul său/ Konzertmeister - / Wawemusic o delabrat, căzut, al dorințelor mici și, în consecință, al
togă-gong miriapod în urechea stângă ca atunci/ Când acțiunilor mercantile: „ […] În oglinda în care îți vezi
un centaur face infarct și încă aleargă cu Ahile în spate./ chipul zilnic/ Tu nu vezi chipul tău ci o copie fidelă
Parva Troia./ Pe atunci eram un om aproape normal făcută cu unghiile/ De un artist al simulacrului. Când
iluminat de tandrețe/ Încet-încet orașul ăsta a atins in- scrii – la fel. O unghie/ Îți scrie capodoperele și o un-
tensitatea unui bec chior/ După ce nici eu nu am avut ghie ți le premiază. Unghii/ Ți le citesc. Unghii ți le în-

serie nouă, anul XXXII, nr. 10-11-12(368-369-370), octombrie/noiembrie/decembrie 2021


BUCOVINA LITERARĂ 5
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

groapă apoi în morminte de lux./ Unghii cărți mișună jur și că poetul este supus unui permanent proces de
prin Lumea Unghie după câștig/ E o lume de unghii deformare, la fel, aș spune, precum în pânzele cunos-
și mizeria umană sub ele. Dar nu/ Tu ești de vină biată cutul artist plastic de origine irlandeză, Francis Bacon.
păpușă umană: Harum-Scarum/ Se joacă prin hotarele E cuprins în poem un avertisment lansat cu privire la
tăcute ale minții tale/ Atâtea câte a făcut ca să-și ascun- pericolul, tot mai evident în societate, al dezumanizării.
dă chipul pocit/ În palmele celei care te iubește și te Relevant în acest sens e faptul că, ne transmite poetul,
crede al ei./ Harum-Scarum a făcut-o și pe ea la fel ca „Cretinii care pretind că l-au atins pe Lucian Blaga în
pe tine./ Vă potriviți și Harum-Scarum este tot ce știți.” comunism/ Au atins de fapt fantoma lui. Cretinii care
(Harum-Scarum). spun că l-au ascultat pe Arghezi în comunism/ Au auzit
Un poem în continuarea celui la care ne-am în loc fantoma lui/ […] Cretinii care cred că au tăcut cu
referit mai sus și care concentrează și face vorbire de Gellu Naum în comunism/ Cu fantoma lui au închis
arta subtilelor reglaje ale poeziei lui Nicolae Coande, gura” (Fantoma). Aici fantoma este un dublu negativ
de expresia esențializată și versatilă a versului său, de apărut ca să pedepsească prostia și cruzimea generată
meșteșugul unui artizan stăpân pe uneltele lui de lucru, de aceasta, dar și ca să ofere șansa salvării umanului și
știind exact unde să pună și cum un accent sau altul, valorilor sale, printre care se află (și) arta sau poezia.
este Vânzătorul de cârnați: „Noi nu facem cârnați noi În acest volum, dedicat lui Cristian Simiones-
face versuri în cel mai rău caz/ I-am spus vânzătorului cu, „un maestru din depărtare” care l-a învățat „poezie,
de cârnați și atunci el mi-a râs în nas:/ - Și dimineața rigoare și discreție”, Nicolae Coande se definește pe el
ce haliți în (cel mai rău) caz că seara ați apucat?/ Ce însuși, mărturisindu-se, practic, și astfel dând la iveală
gust au versurile voastre sărace? Cine s-ar putea/ Sătu- nitrații de argint din compoziția propriului suflet ul-
ra vreodată cu promisiunea paradisului sau cu/ Foalele tragiat de o lume aflată, din punct de vedere moral,
goale care cântă în infern? Cununa de lauri/ Poate fi în derivă, dacă nu chiar mai rău. În tot cazul, și prin
purtată de o frunte care-și privește burta/ Cum se tâ- acest volum, Nicolae Coande își consolidează o poziție
răște în praf? Amărâtule, viața e o compresă/ De car- în prim-planul poeziei românești contemporane, pro-
ne o mașină unde toci corpuri și ai melasă la/ Celălalt punându-ne un tip de discurs liric angajat existențial,
capăt/ Nu podiumul unde stai amețit de nectarul tău o apocaliptică a unei epoci care „dă cu noi de pământ”.
ieftin/ Pribușit sub cafeaua ta slabă în timp ce/
Muzica voastră simandicoasă e cântată de ano-
rexice muze!/ Chiar așa a spus, anorexice muze,
și asta m-a făcut/ Să-l privesc o clipă cu interes:
aflase totuși ceva știa/ Că o femeie sau un băr-
bat pot suferi de o boală/ Care îi subțiază până
la a deveni de nerecunoscut/ Făpturi înalte care
trec pe catalige în căutarea unui/ Cuvânt care
să alunge foamea mulțimilor căci o, vânzătoru-
le,/ Nu există cârnați pentru toate burțile tale
nu există sătui/ Pe vecie și nici saț/ Nu exiști,
L U X

la urma-urmei, nici tu. Nici teatrul ăsta ieftin/


Care dă pe afară de replici în timp ce nu spune
nimic./ Aici, Harum-Scarum m-a privit în ochi
cu ochii săi dubli/ A râs în timp ce se îndepărta
într-o găleată plină cu carne/ Din care curgeau
stropi ai poemului gata tocat, mărunțit/ Numai
F

bun să fie prăjit.”


E

În ultima parte a cărții, în fapt, un singur


poem amplu, Fantoma, Nicolae Coande își ara-
R

tă exasperarea că poezia nu e înțeleasă de cei din

serie nouă, anul XXXII, nr. 10-11-12(368-369-370), octombrie/noiembrie/decembrie 2021


6 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

Perechi-perechi: scriitori români Liviu Ioan STOICIU

JURNAL COMENTAT
S criitori români perechi – soți, divorțați, iubiți
necăsătoriți sau care trăiesc în concubinaj,
amanți sau „amici, apropiați sufletește”, feriți public. Si-
la rândul lor scriitori). Mă refer la perechi de scriitori
de toate genurile și de toate mărimile (date de gol de
ierarhiile literare, altfel, trecătoare), inclusiv la scriitori cu
gur, ei se adaugă scriitorilor români singuri sau căsătoriți „contract social” variabil, care au locuit împreună pen-
cu persoane „nescriitoare”, care constituie marea majori- tru a-și consuma o iubire, fără căsătorie, sau care trăiesc
tate (mai există și o... mică minoritate, de homosexuali o viață în concubinaj, sau care au divorțat (unii, rămași
și lesbiene). Când spun scriitori, îi includ de la sine și pe divorțați, s-au reîmpăcat și sunt împreună, sub același
criticii, eseiștii, istoricii literari, și pe traducătorii noștri acoperiș), sau scriitori care țin secretă relația lor de iubire
profesioniști (validați azi prin Uniunea Scriitorilor). Nu sau de conjunctură, dar sunt parteneri care apar public
e o temă grozavă aleasă, asta, cu scriitorii români perechi, împreună...
dar m-a inspirat punerea la un loc a Doinei Popa cu Li- Eu am cunoscut-o pe prozatoarea Doina Popa în
viu Ioan Stoiciu la „profil de autor / scriitor” (normal primăvara anului 1974, la cenaclul literar „Luceafărul”,
ar fi dublu profil de scriitor) la un târg de carte, la Foc- la București – căutam noi membri pentru cenaclul stu-
șani, în 2021, octombrie. Chiar: ar putea exista un pro- dențesc pe care îl conduceam din anul 1972 (la înce-
fil comun al perechilor din literatura noastră? Nu prea. put, cu prozatorul Corneliu Omescu; la Casa de cultură
Fiecare scriitor e altceva, o personalitate independentă, din Str. Mântuleasa din București), intitulat inițial Clu-
chiar dacă au format, formează, vor forma într-o viață bul-celor-șapte și apoi „3,14”. Eram în al șaselea meu an
(într-o perioadă mai lungă sau mai scurtă) o pereche. de boemă („cu băutură, femei, tutun”), cu tot felul de
De altfel, nu știu să avem scriitori care să semneze cărți ratări în plan sentimental și profesional, și cu tentative de
împreună („colective”, măcar experimental), să împartă sinucidere. În toamna aceluiași an, 1974 (aveam 24 de
fiecare din cei doi un vers dintr-un poem, de exemplu, ani, Doina 21 de ani, era gravidă) am plecat împreună la
sau să continue o proză începută de celălalt. Sigur, pot Cluj-Napoca, unde am ținut un cenaclu în doi, „fami-
să apară amândoi într-o antologie a lor, dar cu texte cu lial”, intitulat „Dâmbul Rotund” (ca numele cartierului
semnătură proprie. Sunt fel și fel: scriitori amândoi po- în care locuiam; păstrez încă jurnalul lui). În mai 1975
eți (cu cărți publicate de poezie) sau amândoi prozatori ne-am căsătorit la Focșani (două luni mai târziu s-a năs-
(cu cărți publicate de proză) sau unul cu cărți publicate cut fiul, Laurențiu-Ion), cei șapte ani ai mei de boemă
de poezie, proză, eseuri și perechea lui numai cu cărți se încheie – am devenit om serios, „la casa mea” (vorba
publicate de proză sau de poezie sau de eseu, sau sunt vine, stăteam cu chirie la stat); am debutat editorial prin
perechi de critici-eseiști, sau el e critic-istoric-literar și ea concurs în 1977 cu un grupaj de poeme și în 1980 cu
e traducător literar. Oricum, perechi legate de cărți ale o carte a mea de versuri. Doina Popa a debutat cu un
lor de literatură, critică-eseu sau traducere. Perechile de roman în 1985. Am scris în paralel, fiecare pe culoarul
scriitori se completează, unul e corespondent celuilalt, se lui, ne-am susținut critic, ne-am bucurat și întristat îm-
recitesc și se respectă reciproc. preună în fața binelui și răului vieții de fiecare zi, casnice
Am făcut o listă de perechi scriitoricești la întâm- și publice, și a vieții literare.
plare, de curiozitate și am constat mirat că nu sunt cam Cum spuneam, nu numai fiecare scriitor e altce-
puține în literatura română. Și nu am cum să epuizez va, ci și fiecare pereche de scriitori e altceva. N-am să re-
numele de scriitori care formează (au format) o pereche, ușesc să adun aici toate perechile de scriitori, n-am cum
neavând cum să aflu informații personale, intime (azi, să epuizez fenomenul. Merită însă să le pomenesc pe
„clasificate” oficial) despre scriitorii români, în general. Îi cele reținute de mine. Le voi lua, cumva, pe cronologia
voi pomeni doar pe scriitorii perechi recunoscuți public, istoriei literare, de la perechile vechi de scriitori, la cele
la un moment dat. Repet, nu neapărat scriitori căsătoriți noi. Astfel: Mihai Eminescu – Veronica Micle; George
(care au sau nu au copii împreună; unii copii, deveniți Bacovia – Agatha Vasiliu-Bacovia; George Topîrceanu –
serie nouă, anul XXXII, nr. 10-11-12(368-369-370), octombrie/noiembrie/decembrie 2021
BUCOVINA LITERARĂ 7
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

Otilia Cazimir; triunghiul negru Șt. O. Iosif – Natalia – Ioana Nicolaie; Florin Iaru – Cecilia Ștefănescu; Pe-
Negru – Dimitrie Anghel; Ion Minulescu – Claudia Mi- tru Romoșan – Adina Kenereș; Mircea Dinescu – Mașa
llian; Magda Isanos – Eusebiu Camilar; Camil Petrescu Dinescu; Nichita Danilov – Cristina Cârstea; Marta Pe-
– Cella Serghi. Apoi Monica Lovinescu – Virgil Ierunca, treu – Ion Vartic; Dora Pavel – Eugen Pavel; Traian T.
Nina Cassian – Al. I. Ștefănescu, Ana Blandiana – Ro- Coșovei – Ștefania Coșovei; Ion Bogdan Lefter – Simo-
mulus Rusan, Nichita Stănescu – Gabriela Melinescu na Popescu; Tania Radu – Dan C. Mihăilescu; Daniel
(căsătorit cu poeta Doina Ciurea); Marin Preda – Aurora Pișcu – Dina Hrenciuc; Ion Stratan – Letiția Ilea; Valeriu
Cornu; Romulus Vulpescu – Ileana Vulpescu; Tudor Je- Stancu – Maria Stancu; Gellu Dorian – Maria Rânghi-
beleanu – Ileana Mălăncioiu; Nicolae Manolescu – Dana lescu; Mariana Pândaru – Valeriu Bârgău, C. Pricop –
Dumitriu și Irina Horea; Irina Petraș – Petru Poantă; N. Mariana Codruț. Sau mai tinerii de azi C.T. Popescu –
Prelipceanu – Denisa Comănescu; Angela Marinescu – Anca Mizumschi; Ruxandra Cesereanu – Corin Braga;
Matei Albastru și Paul Daian; Cezar Ivănescu – Maria Doina Ioanid – Mihai Ignat; Al. Ovidiu Vintilă – Isabel
Ivănescu; Constanța Buzea – Adrian Păunescu; Liviu Pe- Vintilă; Paul Cernat – Bianca Burța-Cernat; Claudiu
trescu – Ioana M. Petrescu; Gabriel Dimisianu – Geor- Komartin – Anastasia Gavrilovici; Domnica Drumea –
geta Dimisianu; Petru Ursache – Magda Ursache; Ioan Marius Ianuș; Cristian Cosma – Oana Ninulescu... (Sau
Adam – Gabriela Adam; Dan Laurențiu – Irina Mavro- din Vrancea-Buzău: Paul Spirescu – Fevronia Spirescu;
din; Marin Mincu – Ștefania Plopeanu, Grete Tartler – Valeria Manta Tăicuțu – Nicolai Tăicuțu. Sau Ion Lilă –
Stelian Tăbăraș; Ștefan Borbely – Constantina Raveca Mara Nicolară; Florentin Popescu – Iuliana Paloda... Sau
Buleu; Maria Ana Tupan – Marius Tupan; Toma Ro- „prietenii” Gh. Neagu – Ștefania Oproescu, N. Breban
man – Adriana Bittel, Carolina Ilica – Dumitru M. Ion, – Aura Christi...) Perechi-perechi de scriitori singuratici.
T A T

Octavian Doclin – Ada D. Cruceanu. Sau optzeciștii:


Mariana Marin – Radu Călin Cristea; Mircea Cărtărescu 25 octombrie 2021. BV
N
E
C O M
A L
N
R
U
J

serie nouă, anul XXXII, nr. 10-11-12(368-369-370), octombrie/noiembrie/decembrie 2021


8 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

Papagali Grete TARTLER

P O ES I S
Roșii apusuri, albele marmuri, arborii verzi: Am văzut cu adevărat, pe fereastă, coloratele păsări în eucalipt.
Probabil doi papagali alungați de cine n-a vrut să-i țină. Stăteau nemișcați, lipiți unul de altul, Dar vor zbura
ei cândva.

Mi-am amintit – deși nu mai văd clar și surâsul profesorului – povestea orientalistului ajuns, acum două
secole, consul. A primit, de la principe, în dar o gazelă. Ce să facă un știutor al lui Hafiz cu o gazelă? Fiindcă
o ținea în casă, slujitorii au omorât-o, să nu mai curețe după ea. Orientalistul I-a dedicat un catren și l-a pus
pe perete. Aici, profesorul nostru, care a murit apoi la strânsul cartofilor (căci în comunism nu doar studenții
strângeau recoltele, ci și – cu cât mai învățați, cu atât mai buni la cărat – profesorii lor) ne-a avertizat: nu
cumva să primim vreun dar de la principe.

Însă eu ce-aș fi făcut cu acele păsări, dacă le-aș fi primit? Le-aș fi păstrat, să zboare prin ruine, să le lumineze?
Cum ar fi să vezi doi papagali traversând clădiri nerenovate și după decenii? În locul candelabrelor, date la fier
vechi (sau care și-au găsit totuși altă menire: o belgiancă tocmai s-a măritat cu un candelabru german).

Ar fi fost de păstrat, conform zicerii că fără papagal n-o scoate nimeni la capăt? De arătat studenților la
cursurile pe zoom? Nu mai strângem recolte, dar nici școala n-o duce mai bine.

Să le fi dat drumul celor doi papagali, crezând că-i voi revedea, cu toate culorile lor, în libertate?

Prin smog, însă, nu se mai văd.

Schimbări climatice, poluare, privim nu pe geam, doar în telefon. Acolo doar mai citim povestea

despre roșii apusuri, albele marmuri, arborii verzi.

serie nouă, anul XXXII, nr. 10-11-12(368-369-370), octombrie/noiembrie/decembrie 2021


BUCOVINA LITERARĂ 9
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

I S
S Felix NICOLAU Program cu studenţii

Toricelli
E
O

bine
propoziţia merem mâine în club
luăm ceai de fructe exotice şi curmale
P

vrac
poate găsim şi-un fotoliu tip sac
legea picnicului no vezi poate iei şerveţele
că deja avem două cutii
deja pe la 11 când mă scol şi mă urnesc spre bucă promit nu iau rânjesc
tărie să-mi beau cafeaua de orz litrul de apă bitterul no aşa balconule
din 85 de plante apa sfinţită războiul e-n toi schije de
băăăi caloriferule
claxoane sirene înjurături împroaşcă blocurile copacii
inginerule
bătrânii artritici câinii comunitari
deja sosesc tot mai multe întăriri şi provizii ocheanule
am 40 de borcane cu murături pe bal şi braţul i se desface nervos
con şi destulă muniţie cartofi putrezi dvd-uri oprindu-se cu declic la poziţia 16
zgâriate peste 500 de bile de praştie şi-un vraf de unde poate lansa două
imens de cărţi electronice bidoane cu apă în stratosferă
chem nevestele şi amantele să-mi ducă la gură prin blocul din faţă
cafeaua eu ochesc armez trag sau direct în evul mediu
ochesc armez trag
armez trag
trag întubarea plăcitorincului
ce ştii tu şi nu ştiu eu – deloc interşanjabil
ca ce chestie?
drăguţă
pe piciorul sticlos oarecum zvelt al apartamentului duplex apare un rupe tăcerea în 3 părţi atât de egale
nume tremurat posibil brâncuşi probabil un fals mai ales că a sunt serul tău degivrant
duce cu o vecină în plină toamnă moment când voi fi pe jumătate un venal un chitros termofil
centaur sângele tău
ai râs şi urgent ne-am dat seama că nu e râsul tău l-ai împrumutat de linge acul care ne ejaculează
la mama ea nu râdea niciodată fără să ia un mic-dejun copios în limfă niţică clorură de sodiu niţel
înainte şi după deci odată identificat nu bacteriostatic
ţi rămânea decât să recunoşti ceea ce bine-nţeles n-ai vom fi tineri din nou sănătoşi deşi
făcut pe vremea aia locuiai vizavi de parc o scară eram deja tineri şi sănătoşi
idilică ar fi zis invidioşii aşa că nu sărutmâna alergie ţucu-ţi talpa pandemie
aveai motive
dacă mă concentrez regulamentar mi-e la
nici eu nu mai aveam picioarele păroase cu muşchi de altădată
mă mulţumeam cu beţişoare chinezeşti din economia îndemână să visez o amendă 60-90-60
subterană parfumată flegmatic sub epoleţi
caz în care nici n-ar fi trebuit să mă arăt mirat de termopanele ce virală ce ribozoamă ce peptidă ce
noi de la fordul tău vintage izoelectrică
serie nouă, anul XXXII, nr. 10-11-12(368-369-370), octombrie/noiembrie/decembrie 2021
10 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

yes, I do! Yes, I do! belici


Să trăiţi! nu ţi s-ar mai usca scalpul aşa
cum te tot plângi după ce am face o
dragoste solidă să le rămână
Primul lidl deschis pe saturn şi nepoţilor

de ce o doamnă aşa de bine


tuleie de fecior mehedinţean
ţine să precizeze că la vârsta mea Program cu studenţii
ar trebui să fiu protejat cu forţa
sau să-mi crească măcar impozitul nu muţi piese de şah cu toată ura de care eşti în stare
pe metrul cub de aer investit/asumat mişcă tura pianissimo fii cumpătat ca un crocodil dacă
nu vrei orişicât
o toamnă atât de corectă politic nu să ajungi poşetă pe antebraţul morţii
e cazul să facă o ditamai gâscă din epiderma care moarte şi ea a devenit o piţipoancă zilele astea
nimănui aici îmi permit o contrazicere nu e cu supărare
moartea văd că de o vreme se încurcă numai
nu e dragostea de aproape un profitabil caz social? cu din ăştia de treabă familişti şi sensibili
ceva furnir de stejar şi mult carton that’s stupid! beg yor pardon! însă ăştia de care
in medias res? zici n-au nimic de oferit
şah şi pa! ţi-am halit regina!
chiar la volan i s-a făcut rău? îhâm! nu mai fuma de
uniţi salvăm 5 ani slăbise porcamiseria! în timp ce grasu’ acela coleric
cu faţă de ananas suge 3 pachete pe zi
azi nu prea suntem pe aceleaşi vezi că n-ai voie să faci rocada când eşti în şah
lungimi de undă ale radiaţiei portocalii emise de gazul altfel stăteai acum pe scaun jupâne dacă
krypton 86 intram cu deschidere kasparov
vizitând new yorkul vara te-ai putea ştiu aş fi rămas urgent fără cai doar cu pi
topi lejer la picioarele zgârie-norilor inter onii

S
I
S
E
O
P

serie nouă, anul XXXII, nr. 10-11-12(368-369-370), octombrie/noiembrie/decembrie 2021


BUCOVINA LITERARĂ 11
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

I S
S
E
O
P Iulia MODIGA Patru poeme

sunt o femeie separată


ce știu și ce vreau nu se amestecă
ce simt nu se mai spune

în atâtea încăperi

pentru ce ne-au învățat ai noștri să stăm cu spatele drept


dacă am dus atâta greutate
iar inima s-a făcut spumă de polistiren
purtată de vânt de colo-colo

traversez Balcanii și carnea lor crudă mă asediază


caut acea safe house, terenul nostru neutru, indivizibil

sunt separată,
dar am felurite daruri, după harul ce mi s-a dat:
am împărțit oamenii în tipologii și apoi am ajuns la capătul tuturor

pe o bancă

deși Andu insistă că unii suntem 30% ceva și 20% altceva și tot așa până la 100%,
procentele se tot prefac, deci tipologiile se diversifică și se înmulțesc, dar ce mai sunt cifrele astăzi
când statele comandă ploi și când poți plăti bilet pentru a petrece câteva minute în spațiu

căci oricine cere capătă;


cine caută găsește;
și celui ce bate, i se deschide

deschide. am ajuns.

serie nouă, anul XXXII, nr. 10-11-12(368-369-370), octombrie/noiembrie/decembrie 2021


12 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

antrenorul de emoții stabilește o temă a săptămânii:


gândește-te la cineva pe care îți este ușor să îl iubești și
concentrează-te la acel sentiment 15 minute.
te ridici și te tulburi. inevitabil, în poezia contemporană se va scrie despre iubirea imposibilă
dintre un vaccinat și o nevaccinată. sau invers. algoritmii online vor fi zdrobiți
în malaxorul statisticilor offline. intri în iarnă ca într-un adăpost antiaerian, fără nicio garanție.
pielea e amprentată cu un soare pe care îl stingi apăsând întrerupătorul cu revenire.
spre nicăieri de-aici înainte, 15 minute legate cu frânghie,
nimeni în afară de tine, nimeni în afară de tine.

antrenorul minții decide:


vom întineri, vom elimina voluntar trecutul și viitorul,
gândurile asociative, produse ale rațiunii.

uită, dar coordonat.

în vremea aceea, corpul creștea mai cu seama noaptea,


ferit de vești. să fi lăsat în urmă solzii și pielea
și poate aș fi scăpat.

în vremea aceea, o altă limbă creștea mai cu seamă ziua,


gard viu de asimilare. să fi lăsat în urmă tranșeele și minele
și poate aș fi scăpat.

voi folosi doar degetele de la picioare pentru a ridica obiecte mici:


un briceag, un ecou, o înșelătorie.

vom întineri și
voi uita.

am așteptat o fotografie. au venit concepte:


de la cineva nou – desincronizare,
de la cineva vechi – autosabotaj și toleranță redusă la frustrare, iar S
de la copil – atașament evitant, adică lasă-mă–nu-mă-lăsa.
de pe ted talks am conspectat inima frântă.
I

inima frântă e mai rezistentă decât o boală incurabilă,


durerea emoțională e atât de puternică, încât creierul își închipuie că și cauza trebuie să fie la fel
S

de dramatică (dragostea și subiectul ei), instinctele și mecanismele de apărare care te feresc


E

de pericole în orice altă situație dau greș atunci, acum


citesc că lumea de-afară se-nchide
O

cu mult după
P

serie nouă, anul XXXII, nr. 10-11-12(368-369-370), octombrie/noiembrie/decembrie 2021


BUCOVINA LITERARĂ 13
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

I S Gelu DIACONU Grupaj de poeme din volumul nepublicat


încă „elegiile din drumul taberei”
S

iar cutiile poștale aveau numere liniștitoare. cuvintele


E

nu zăceau cu anii scrise pe pagini sfărâmicioase


O

din cauza căldurii care se strecura pe sub uși în nopți


cu vise erotice și mângâieri vinovate sub plapumă.
P

nu ai cum să te rătăcești în labirintul ăsta. oglinzile


de pe marginea aleilor îți arată drumul odată cu

chipurile lor tinere și gesturile ușor patetice din


34. spatele geamurilor. ca la aeroport când cel pe care-l
aștepți merge de mult timp spre tine, dar adevărul
nici măcar oboseala nu-ți dă voie să te desprinzi de este că se îndepărtează, fiindcă iluzia a fost mereu aici.
seara asta care-ți dă iluzia că totul e posibil. dacă
închizi ochii somnul n-o să vină, fiindcă nu trebuie
neapărat să dormi ca să visezi linii lungi, paralele, de fier, 36.
pe care alunecă tramvaie de jucărie clătinându-se. când nu mai plouă de trei luni poți să spui: plouă
cu vatmani somnoroși, cu taxatoare în uniformă, care doar când auzi apa cum lovește pervazul. atunci închizi
se uită cu coada ochiului la copilul adormit pe ochii și te gândești la puterea luminii asupra privirii
umărul tatălui său. întunericul va veni, dar mai e unui bătrân orb. sau la forța de seducție a chipului

destul timp ca să vezi luminile dintre blocuri palid al unei fete întinse în sicriu asupra băiatului
să auzi sirenele ambulanțelor strigătul disperat al care n-a aflat încă ce e moartea. mereu a existat
unei femei care a pierdut pe cineva să miroși o sticlă de vin specială pe care o păstrai pentru
aerul din drumul taberei cu izul lui de tristețe noaptea de revelion. dar de fiecare dată s-a ivit ocazia

nesfârșită și cărțile care nu te lasă să adormi fiindcă să o desfaci mai devreme. vinul era mai bun băut în doi.
un cuvânt oarecare sclipește ca luna pe fundul unei intervenea acel ceva care vă aducea împreună pe
fântâni. apele somnului te amăgesc dar tragi de pleoape neașteptate. apoi venea întotdeauna singurătatea
de parcă doar acum visul e pe cale să se arate. cu televizorul mort și cu artificiile de la miezul nopții.

și nu înțelegeai de ce plouă în noaptea de revelion de ce


35. lumea e atât de fericită dintr-o dată, de parcă totul
a fost uitat și iertat. ca și cum nimeni n-ar vedea cum
tristețea ta îi face pe câinii morți să urle. acum se irosește viața și moartea umblă brambura prin cartier.
nu mai există decât șansa asta. să mergi pe alee
cu întunericul care te împinge de la spate, pe lângă
scara blocului de unde cățeaua cu pui își rânjea 37.
colții fosforescenți în nopțile când lăsai orașul marile insomnii vin în nopți banale, cu ochi obosiți
pentru mai târziu. și lifturile funcționau normal care privesc spre ecrane lichide și lumânări arzând
serie nouă, anul XXXII, nr. 10-11-12(368-369-370), octombrie/noiembrie/decembrie 2021
14 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

singuratice pe masa din bucătărie. acum se hotărăște


totul: visul copilului care merge pe trotinetă 39.
și încă nu știe că mingea lui va fi confiscată din când în când uitai de vinovății, fiindcă deșteptarea
de băieții mai mari și el va rămâne pe margine nu-ți dădea sentimentul că nu mai e nimic de făcut
tot timpul cu ochii gata să-i explodeze. iar tortul prima țigară a zilei, întâia senzație că respirația
de ziua lui n-a avut niciodată lumânări colorate va aduce căldura pe aleile cețoase. frunzele lipite

ci doar o felicitare scrisă stângaci și o cifră de asfaltul ud și tristețea de moarte a cartierului cu


dizolvată în crema de ciocolată. ca și cum ai trânti tomberoane în care nici măcar gunoiul nu mai valora
pe aceeași masă o jumătate însângerată de porc mare lucru și cu ziduri fără lumină apoi negura
din care se va hrăni toată familia. n-ai vrut care îmbâcsea aerul și pașii furișați pe după colțuri

niciodată totul pentru tine. lingurile celorlalți au golit unde te pândeau toate grijile. bucuria că ai prins încă
mereu castronul de ciorbă înainte să te saturi și n-a fost o zi cu sufletul la gură. ferestrele întunecate cu perdele
nimeni acolo ca să împiedice lăcomia. iar ochii tăi fantomatice și țipete făcute țăndări între ziduri
s-au săturat doar privind adormiți lumina palidă a nopții. zgomotele de mecanisme grele ale tramvaielor

cu zăpada strecurată pe la burduf și cu mâinile


înfundate în buzunare. apoi a doua țigară & pieptul
care inspiră căldură și expiră aerul înghețat de pe
38. geamul autobuzului. și chipul străin reflectat în el

nu știau mai nimic despre tine, dar ți-au înfipt un bold


în spate și te-au pus într-un insectar. apoi te-au privit 40.
printr-o lupă care le deforma chipurile. erai un băiețel
obișnuit, cu teniși, cu pantaloni scurți și cu o minge pe dar uneori venea și bucuria în ochii de ciocolată ai
care amandinelor cu brâu de hârtie dantelată și sirop sclipitor.
amânai cât puteai momentul fiindcă lingurițele
cei mari ți-au luat-o și te-au obligat să te uiți de pe mar- clincheteau atât de frumos și limonada se învârtea
gine.
desertul preferat era ceaiul cu biscuiți. priveai lumea veselă în paharele cu buline multicolore. iar visul
de parcă urma să dispară dintr-un moment în altul. era acolo, cu momente de eroism inutil. un gol decisiv
cel mai mult îți doreai să te eliberezi, să fii singur marcat în ultimul moment pe maidanul poreclit mara-
cana
și nu știai că vei deveni o gânganie înspăimântătoare și toți săreau în sus ca niște păpuși dezarticulate
deși aveai brațe și picioare subțiri ca niște fiole
acoperite cu o foiță diafană de piele. vocile lor fluturându-și mâinile în aerul dens prin care pluteau
te intimidau. câinii nu-ți erau prieteni, iar când fragmente de imagini, păpădii, bondari cât bobul
de strugure. le spuneai să se potolească doar o clipă
cineva se purta frumos cu tine nu făceai față spaimelor. și după aia să o ia de la capăt, chiar dacă hainele
cel mai bun prieten îți era camera în care dormeai.
vocile din pereți îți spuneau lucruri frumoase se murdăriseră de noroi și sub chipurile înnegrite
iar ploaia desena pe geamuri chipuri stranii, îmbătrânite. străluceau dinții albi spălați dimineața și seara. la fel,
nimic nu se compara cu zornăitul mărunțișului
în buzunare
și cu ochiul de ciocolată topindu-se lent în gură.
serie nouă, anul XXXII, nr. 10-11-12(368-369-370), octombrie/noiembrie/decembrie 2021
BUCOVINA LITERARĂ 15
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

CRONIC A L I T ERARĂ Ioan HOLBAN Cezar Ivănescu, la 80 de ani


de la naştere. Fapta poetului

M area poezie a lui Cezar Ivănescu este con-


cepută sub forma unor cicluri baladeşti,
astfel încât nici nu mai contează succesiunea cărţilor,
mâne numai/ un cap uimit, umed, plin de lună, ca o
floare/ scoasă din lac. O, candoarea/ capului de inimă,
cu braţe/ !lăsaţi-mi numai lapte şi mâncare,/ până mă
cronologia lor; volumele şi antologiile tipărite începând scol mâni de dimineaţă/ căci acum îmi fac turul prin
cu anul 1968 reprezintă o summa a muzicii şi cuvân- ochi/ hidoasele zile de post uman, al vinei, al neputin-
tului, structurându-se în câteva „serii“ – Rod (1968, ţei!/ !şi socotiţi-mă un lepros care se vindecă/ şi v-ar pu-
1975, 1977, 1985, 2004), Muzeon (1979, 1982, tea şi omorî cu-mbrăţişările,/ şi socotiţi-mă-un lepros
1992), Doina (1983, 1986, 2000), La Baaad (1979, care se vindecă/ şi v-ar putea şi omorî cu-mbrăţişările!/
1996), Cântecul amintirii (1978), Sutrele muţeniei !acum, fiindcă am chiar şaptezeci de ani/ cu cei lăsaţi de
(1994), Jeu d’Amour (1995), Rosarium (1996), Ope- mama,/ îngăduiţi-mi deruta suportabilă/ şi bucuraţi-vă
ra poetică, I-II (2000), Efebul de la Marathon (2000), de înţelepţii tineri!“; o vorbitoare piatră rară, în Rod;
Poeme (2001) –, identificând scrisul – Fapta poetului o viaţă ca „un hagialâc“, unde totul începe cu gustul
(!mă dor mânile de scris/ de la stânga înspre dreapta,/ sfârşitului pentru că, iată, „moartea mea e programul
chinumi-s, alinu-mi-s,/ numai scrisu-mi este Fapta“, se meu zilnic“, spune poetul în Confiteor, Apocalipsis cum
spune într-o Doină) – cu scrisa acestuia, cu destinul, ca figuris, Gladiator.
unică şansă de a se mântui: „!tânăr îs, bătrân n-oi mai Citită în această cheie, poezia lui Cezar Ivănescu
fi,/ numai tânăr îi plac Maichii…/ tânăr îs, dar îmi ştiu este o continuă încercare de a exorciza frica, spaima
partea,/ în puterea mea ţin Moartea,/ intru-n ea ca în urâtă unde se dizlocă zâmbetele, urletul fără voce al
abisul…/ tânăr îs, dar îmi ştiu scrisul,/ că mi-i scrisa celui care mănâncă prune „clănţănind“, cum scrie în
să mă mântui,/ nu mi-i viaţa cât pământu-i,/ ci mi-i Toamna. Frica, spaima, angoasa au şi o „istorie“ în ci-
viaţa numai câtu-i,/ fără de frumos, urâtu-i!“ (Doina. clurile baladeşti ale liricii poetului; spaima se instalează
Ţara de Miraz). Felul de a-fi-în-lume, aproape mereu odată cu naşterea („!suferinţele mari se făcură/ de cum
în răspăr cu ea, modul „bătăios“ (nu doar la figurat) de am ieşit din tine, ca un ochi din orbită,/ toată căldura
a-şi apăra ideile, discipolii şi harul, genialitatea, anecdo- soarelui/ menită fu să mă usuce…!“) şi cu amintirea
tica despre viaţa şi atitudinile omului au creat impresia traumatizantă a unei mame dispărute („!oasele-ţi le
falsă a unui „dur“, a unui gladiator, de la care se putea dezgropară/ şi mi le arătară mie,/ ca de-acum să nu-mi
aştepta o poezie insurgentă, de frondă, „colţoasă“ şi o mai pară,/ Maica mea, că eşti tot vie,/ într-un hârb te
permanentă stare de alertă. Sigur că, la rigoare, se poate adunară,/ să mai spele-o dată mortul,/ ca să nu-mi mai
regăsi în cărţile lui Cezar Ivănescu câte ceva din toate pari Fecioară,/ să ştiu că-ai murit cu totul!/ !părul tău
acestea; dominantele sunt, însă, altele, afirmate expli- ca părul numa/ şi încolo oseminte,/ să mă-ngrozească
cit în chiar primele poeme-autoportret din volumul de-acuma,/ Mamă, mânurile-ţi sfinte,/ faţa ta, curată
de debut, Rod; boala, frica, sinceritatea, mila, lacrima, faţa,/ doar o ţeastă care râde,/ ca să-mi înspăimânte
ochii uimiţi şi umezi, în De profundis: „!acum, fiindcă viaţa,/ plămadă de vise hâde!“) – groapa metafizică din
frigul face bulboane/ şi fiindcă eu sunt bolnav şi mă care ies, pentru a înfricoşa şi a-şi cere dreptul la o nouă
tem,/ ca sălbaticul am să-mi fac leul meu de peşteră,/ existenţă în chiar existenţa eului poetic, mama (ca o
iar voi să spuneţi: îl vâna în fiecare zi!/ !acum, fiindcă mitică „mamă a pământului“, o „mamă feciorelnică“
sunt sincer şi milos,/ vă rog să nu vă uitaţi în ochii mei/ sau, în Rosarium, fiică a fiului, prin creaţie) şi tatăl (care
prin care lacrimile găuresc pupilele/ şi deci nu plâng; „a ridicat Turnul Babel“), sămânţa şi pântecul, rodul
nici râsul meu/ care vă chinuie, vă sluţeşte, feriţi-vă de adică, dar şi Rimaya, Ezo, Maria, Mil, Raz, Ilen, Maria
râsul meu/ într-însul mama e tot albă! şi inima mea,/ Creaţa, fata cocoşată, „aceea care“, baladinul Kitinam
acest cântar social, care atunci când eu/ voi fi pur de şi Briena, harizmata zână căreia îi cântă acesta – figurile
tot se va sfărâma/ într-una din părţile balanţei şi va ră- lirice din La Baaad şi Jeu d’Amour, nucleele semantice
serie nouă, anul XXXII, nr. 10-11-12(368-369-370), octombrie/noiembrie/decembrie 2021
16 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

care adună în jurul lor sensurile adânci ale cântecului cursul poetic, nucleele tonale sunt, în fapt, pre-texte ale
şi poeziei lui Cezar Ivănescu. Iar unul dintre acestea se cugetării, regândirii lumii şi sinelui; iată câteva aseme-
exprimă în căutarea singurătăţii (în contrast, iarăşi, cu nea nuclee tonale: soare-n amurg coborând („!fie să trec
figura convenţională a poetului căruia părea că nimic subt tăcere şi vânt,/ fie să trec neştiut subt pământ,/
nu-i place mai mult decât socializarea cu tinerii poeţi fie să treci şi să calci surâzând/ peste pământul ce-s –
la cenaclul „Numele Poetului“ din anii ’70 sau la o ca- fără cuvânt –/ dar să nu văd, cât trăiesc pe pământ,/
fea în grădina de la Casa Pogor) şi într-un sentiment al soare-n amurg coborând,/ dar să nu văd, cât trăiesc pe
sfâşierii, explorate, regăsite în câmpia sau, cum îi spune pământ,/ soare-n amurg coborând,/ dacă-l privesc nu
în Doina, valea Baaad – topos-ul întregii opere a lui mai urcă nicicând/ soare-n amurg coborând,/ dar să nu
Cezar Ivănescu; un suflet de stepă, cum lar numi poetul văd, cât trăiesc pe pământ,/ soare-n amurg coborând,/
rus: „!în întuneric să fie/ sufletul nostru, de vrem,/ de dar să nu văd, cât trăiesc pe pământ,/ soare-n amurg
ce-au plecat păsările de pe câmpie,/ noi de ce singuri coborând!“; frumos („!Mil, vino la fereastră, să ne uităm
rămânem,/ de ce-au plecat păsările de pe câmpie,/ noi în jos,/ pe stradă trec acuma femei cu şold frumos,/
de ce singuri rămânem?/ !în întuneric să fie/ sufletul pe stradă trec acuma femei cu şold frumos!/ !hai, vino,
nostru, de vrem/ în întuneric şi pace să fie/ câmpul pe Mil, odată, să ne uităm în jos,/ pe stradă trec acuma fe-
care-ngenunchem,/ în întuneric şi pace să fie/ câmpul mei cu sân frumos,/ pe stradă trec acuma femei cu sân
pe carengenunchem!/ !în întuneric să fie/ sufletul nos- frumos!/ !îţi fac loc la fereastră, să ne uităm în jos,/ pe
tru, de vrem/ de ce-au plecat păsările de pe câmpie,/ stradă trec acuma femei cu păr frumos,/ pe stradă trec
noi de ce singuri rămânem,/ de ce-au plecat păsările de acuma femei cu păr frumos!/ !să coborâm îndată, să ne

Ă
pe câmpie,/ noi de ce singuri rămânem?“ (Jeu d’Amour. rugăm sfios:/ fă, Doamne, ca să-mi râdă acea cu râs fru-
În câmpia Baaadului). mos,/ fă, Doamne, ca să-mi râdă acea cu râs frumos!/

R
Frica, spaima, singurătatea, sentimentul sfâşie- !şiaşa seară de seară, unul mai norocos,/ o să-ntâlnească
rii şi al pierderii, erosul, moartea, viaţa, universul sunt Moartea – acea cu râs frumos,/ o să-ntâlnească Moartea

A
muzica, realitatea vie din ciclurile baladeşti ale lui Cezar – acea cu râs frumos!“). O frază, o sintagmă, un cuvânt,
Ivănescu; în poezia sa, muzica nu e numai ceea ce se un vers care, prin forţa lor de sugestie, au pătruns în

R
cheamă orfism, nu e numai muzicalitate şi nici numai mentalul colectiv; oamenii le spun, spun poezie, fără să

E
„formula modernă a sincretismului baladesc medieval ştie cui aparţine sau, mai bine, cine a cântat-o: „mon-
al poeziei şi muzicii“, cum crede Theodor Codreanu: tajul“ unor asemenea nuclee tonale, la nivelul frazei

T
ea este fiinţa însăşi a poetului şi poeziei, semnul vieţii poemului (al strofei, în formula convenţională) atinge
şi al punctuaţiei fiecărui text. În unele cărţi, muzica se perfecţiunea într-un text precum Jeu d’Amour. Aminti-

L I
exprimă, mai ales, prin nuclee tonale ale doinei, bleste- rea Paradisului: „!când eram mai tânăr şi la trup curat,/
mului, colindului şi bocetului („ţine, soare, ziua mare,/ într-o noapte, floarea mea, eu te-am visat,/ înfloreai
că feciorul meu îmi moare,/ nu-i văd trupul, să-l disfe- fără păcat întrun pom adevărat,/ când eram mai tânăr
ric,/ l-au dosit la întuneric,/ cântăreşte, soare, bine,/ cât şi la trup curat,/ înfloreai fără păcat întrun pom ade-

A
mânia grea mă ţine,/ să nu-ntuneci mai devreme,/ ca vărat,/ când eram mai tânăr şi la trup curat!/ !nu ştiam
un foc mărunt de lemne,/ că mi-ai supt doar pântecu,/ că eşti femeie – eu bărbat/ lângă tine cu sfială m-am
Fiul meu, lumină-acù/ merg să-l cat pe fratetu!“; sau: culcat,/ şi dormind eu am visat, tu visând ai lăcrimat,/ C
„!când într-un sicriu/ m-ai închis de viu,/ Mari, Ma- când eram mai tânăr şi la trup curat/ şi dormind eu
I
rio!/ !eu n-am vrut să-nviu,/ pe lume să viu,/ Mari, Ma- am visat, tu visând ai lăcrimat,/ când eram mai tânăr
rio,/ Mari, Mario!/ !în pântec mă porţi,/ să mă-nvii din şi la trup curat!/ !e pierdută noaptea-aceea de acum,/
R O N

morţi,/ Mari, Mario,/ Mari, Mario!/ !mamă cu mâni carnea noastră doar mai ştie-al ei parfum,/ poamele
sfinte,/ mă rog, nu mă vinde,/ Mari, Mario,/ Mari, ce-n pomi azi stau, gustul cărnii tale-l au/ şi cad toate
Mario!/ !mamă cu mâni sfinte,/ mă rog, nu mă vinde,/ (mâine) putrede pe drum,/ poamele ce-n pomi azi stau,
Mari, Mario,/ Mari, Mario!“), marcând legătura struc- gustul cărnii tale-l au/ şi cad toate (mâine) putrede pe
turală cu folclorul, cu toate speciile lirice ale acestuia, drum!/ !fă-l să fie, Doamne Sfinte, numai om/ pe cel
dar şi cu alte paradigme muzicale, precum blues-ul; de care ne-a ispitit subt pom,/ şi când pomul flori va da, fă
C

o simplitate dezarmantă, profunde, esenţializând dis- să-i cadă carnea grea/ cum cădea-va după cântec mâna

serie nouă, anul XXXII, nr. 10-11-12(368-369-370), octombrie/noiembrie/decembrie 2021


BUCOVINA LITERARĂ 17
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

mea,/ şi când pomul flori va da, fă să-i cadă carnea grea/ ţelesul său teologic, ci fiinţa a cărei ţintă rămâne Calea
cum cădea-va după cântec mâna mea!“: şi de câte ori Damascului, locul unde se poate elibera de neliniştile,
R Ă nu vom fi auzit pe cineva, oricine, oricând, oriunde, îndoielile şi întrebările tăgadei argheziene: „!cel care îşi
spunând „când eram mai tânăr şi la trup curat“, fără să aşteaptă Moartea/ nu mi-i deloc asemenea,/ cel care îşi
ştie de Cezar Ivănescu, la fel cum vor fi spus „trăiască aşteaptă Moartea/ cel care îşi aşteaptă Moartea-şi/ aş-
R A

poezia şi marii visători!“, fără să-l amintească pe Ioanid teaptă numai Moartea Sa!/ !preafericit cel careaşteaptă,/
Romanescu ori „un om din Tecuci avea un motor/ şi atât cât poate aştepta,/ cel care îşi aşteaptă Moartea,/
nu i-a folosit la nimic“, fără să-l pomenească pe Mihai cel care îşi aşteaptă Moartea,/ nu mi-i deloc asemenea!/
Ursachi? Nucleele tonale din Jeu d’Amour sau din Rosa- !el va muri ca o lumină/ a sângelui ce-l lumina,/ eu voi
E

rium îşi află întregul, simfonia


adică, în Doina; aici, mai lim-
T

pede decât oriunde altundeva,


Cezar Ivănescu (re)pune în
I

termeni proprii geneza reci-


L

procă a muzicii şi cuvântului:


aş spune că, în poezia sa, mu-
zica e graiul, iar cuvântul, (în)
A

fiinţarea lui.
Fără a se circumscrie
C

poeziei sentimentului religios,


în felul celor scrise de Daniel
I

Turcea sau Dan Laurenţiu, ca


un reflex al refuzului „înre-
N

gimentării“ într-o tradiţie (o


modă, o generaţie, o paradig-
R O

mă) şi ca o consecinţă a afir-


mării primatului muzicii în
faţa cuvântului – la început a
fost muzica, (în)cântarea, pare a spune „vestea bună“, culege trup şi sânge,/ eu fără lacrimă voi plânge,/ ţin-
C

evanghelia poetului –, lirica lui Cezar Ivănescu are un tind Damascu-n calea mea!“. Iar în acest jeu d’amour
sens profund creştin, ca în acest poem închinat, deloc în- cu însuşi Domnul se descoperă mecanismul lăuntric al
tâmplător, lui Marin Preda, unde vorbeşte despre elibe- poeziei, muzicii şi cuvântului lui Cezar Ivănescu; câtă
rarea, prin moarte, din închisoarea trupului: „!sângele lejeritate şi cât sentiment religios se află, la rigoare, în-
îmi plânge-n sânge,/ fiindcă trupul meu mă strânge;/ tr-un Jeu d’Amour subintitulat. Iată: „!din tot ce ochii
nu-s nici viu şi nu-s nici mort,/ dar mă strânge trupul mei privesc, într-un atent examen,/ nimic al meu şi-n
tot,/ nu-s nici viu şi nu-s nici mort,/ dar mă-nchide veci de veci, nimic al nostru, Doamne:/ nimic al tău,
trupul tot!/ !închisoare, închisoare,/ te-au crescut ca pe nimic al meu, bogat sunt precum Domnul;/ ne mân-
o floare/ Muica şi surorile/ lacrima şi sudorile,/ Mui- gâiem cu îngerii, cu îngerii şi somnul,/ nimic al tău,
ca şi surorile,/ lacrimi şi surorile!/ !am zăcut bolnav în nimic al meu, bogat sunt precum Domnul;/ ne mângâ-
tine,/ dar acum zăresc lumine,/ Soarele s-o înălţa,/ vine iem cu îngerii, cu îngerii şi somnul!/ !mă bucur, Doam-
Moartea şi mă ia,/ Soarele s-o înălţa,/ vine Moartea şi ne, că m-ai rupt de sufletul rapace,/ cel care chibzuie
mă ia!/ !închisoare, închisoare,/ te-am crescut ca pe o şi ia-şi face şi desface,/ pot de acum întâmpina tot ce
floare,/ bucură-te, Fată Mare,/ că m-ai scos din închi- trimiţi încoace/ cu sufletul meu luminat de-o neatinsă
soare,/ bucură-te, Fată Mare,/ că m-ai scos din închi- pace,/ pot de acum întâmpina tot ce trimiţi încoace/
soare!“ (Doina. Bucuroasa moarte). Fiul Omului din Jeu cu sufletul meu luminat de-o neatinsă pace!/ !Doamne,
d’Amour – o figură prezentă şi în lirica altor poeţi, a lui prea mult, prea mult îmi dai şi uneori mi-e frică,/ spre
Lucian Vasiliu, de exemplu – nu e omul religios, în în- un exemplu, mi-a fătat în casă o pisică;/ să fi văzut cum

serie nouă, anul XXXII, nr. 10-11-12(368-369-370), octombrie/noiembrie/decembrie 2021


18 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

le lingea lăbuţele şi curul/ pisica la pisoi şi noi le-ntre- să-l săruţi apoi la nesfârşit,/ sărută-mi sufletul pe gură;/
ţineam huzurul;/ să fi văzut cum le lingea lăbuţele şi deci, voi muri, – şi alţii au murit,/ deci, nu mi-a fost
curul,/ atâta dragoste la noi, cum să-i înduri huzurul!/ de-nvăţătură;/ ca săl săruţi apoi la nesfârşit,/ sărută-mi
!Doamne, prea mult, prea mult îmi dai şi uneori mi-e sufletul pe gură!“. Această altă investitură este timpul
teamă:/ mă ispiteşti cu-un cantalup, un strugur, o gro- dintâi, cel al Fiinţei de dinainte de fiinţe, al primei
zamă/ ori şi mai mult mă ispiteşti, să zac eu în ghee- memorii (aceea a Paradisului) pe care oamenii vor fi
na,/ dând unei băietane nu-, nume precum: Briena,/ pierdut-o, dobândind în schimb, derizoria memorie a
ori şi mai mult mă ispiteşti să zac eu în gheena/ dând lumii fenomenale. Horia Bădescu scrie în Memoria Fi-
unei băietane nu-, nume precum: Briena!/ !nu mă poţi, inţei. Poezia şi sacrul că actul poetic este o participare la
Doamne, ispiti chiar ca pe fitecine,/ când v-am purtat sacru, substituind starea de Fiinţă celei de creatură; nu
ca un măgar samarul şi pe tine,/ nu mă poţi, Doamne, altceva ne-a învăţat Ioanid Romanescu în Noul Adam;
ispiti, dar cred că este ora/ păcatul a-ţi mărturisi: iu- şi nu altceva ne transmite Copilul Bătrân al lui Cezar
besc pe Aurora,/ nu mă poţi, Doamne, ispiti, dar cred Ivănescu: el e perechea, Unu, Fiinţa, moartea şi viaţa,
că este ora/ păcatul a-ţi mărturisi: iubesc pe Aurora!/ lumina şi întunericul, tinereţea şi senectutea, împreu-
!chiar pentru ea am şi compus şi muzica şi textul,/ iar nă, născânduse una din alta, murind una pentru alta: e
Dumneavoastră, Doamne-aţi fost, pardon, numai pre- Moartea Vie din Doina (Variantă): „!de te-aş prinde, eu
textul,/ făptura ei e-asemenea unei cereşti magnolii/ (o mi-aş vinde/ învierea mea pe-atât,/ Moarte Vie, de te-
cheamă Aurora şi, în intim, Doamna Loli)!“. Poezia aş prinde/ să te-ngrop până la gât,/ Moarte vie, de te-aş
unui „eretic“? A unui alt Meister Eckhart? Sau, poate, prinde/ să te-ngrop până la gât,/ că-mi dărâmi zidul şi

Ă
a unui om religios? E, încă o dată, omul de pe Calea Anta/ şi nu-mi amintesc decât/ din ruinurile-Ananta/
Damascului, acela care se întreabă în Către discipoli „al al Fecioarei trup zidit,/ din ruinurile-Ananta/ al Fecioa-

R
cui eu, Doamne, sunt dacă al Tău nu mi-s?“ şi care, în rei trup zidit!/ !asta-mi este toată arta,/ tot cu mine să o
Sutrele muţeniei, îl caută pe Dumnezeu prin sutrele ori- port,/ ca pe un vârtej – Vivartha –,/ Moartea cât sunt

A
entale, urmând acelaşi drum ca, în alt secol, Eminescu; viu şi mort,/ ca pe un vârtej – Vivartha –,/ Moartea cât
astfel: „!am levitat de fericire,/ de ameţeală-ameţitoa- sunt viu şi mort“.

R
re…/ care mii, Doamne, – Adevărata fire?/ de fericire Sensurile profund creştine, noţiunea de sacru

E
Sufletul meu moare/ şi bea adevărata viaţă pe cărare…/ atât de prezentă la Cezar Ivănescu circumscriu ceea ce
am levitat de fericire,/ ca un Copil Bătrân,/ cu Doamna se numeşte poezie patriotică: Moldova (iar nu „turcitul

T
Norilor/ în Lotus, ca într-un habitaclu,/ ţesut dintr-o Bucureşti/ care şi-a-ntrecut măsura/ în fasoane hară-
suavă Amintire/ şarva-atman!“ (Sutra II. Samadhi); sau: peşti“) se asociază simbolurilor christice, numelui Lui,

L I
„!muri-vei precum ai trăit:/ delirând-sângerând-lăcri- oferind mostre de lirică patriotică, fără un program
mând/ agonic şi fericit…/ sălbatic ca Fiara,/ ca îngerul, şi cu atât mai puţin ca un răspuns la vreo comandă
blând!“ (Sutra III. Tao); şi: „!priveşte-mă, Tu, Doamne,/ specială: e o poezie în stare pură: „!eu Ţie mă închin,
şiomoară-mă, de vrei,/ Tu care vecinic viaţa/ ne-o dai şi Hristoase,/ Ţie, Moldovă, mă închin,/ Hristoase-n veci

A
n-o mai iei!“ (Sutra V. Tao). cu mâni frumoase/ sângeră în Moldova vin,/ cu mâni-
Această căutare a lui Dumnezeu prin credinţele le împarte-ţi trupul,/ cum Crucii-n veci l-ai împărţit,/
(extrem) orientale este încă o formă a ceea ce se nu- cei ce purtau pe flamuri Lupul/ azi poartă semnul tău C
meşte coincidentia oppositorum, modul care structurea- sfinţit,/ cu sânge şi cenuşă ninge/ cerul Moldovei, cer
I
ză toată opera (şi viaţa) lui Cezar Ivănescu; persona- deschis,/ sub semnul Crucii-i vom învinge/ pe-acei ce
jul care re-prezintă înţelesurile sintagmei este Copilul fiii ne-au ucis,/ pe-acei ce neau ucis părinţii,/ bătrânii,
R O N

Bătrân din Jeu d’Amour, Doina şi Sutrele muţeniei: „!ca tot ce-i viu în jur,/ pentru Moldova suferinţii/ Teodice-
un Copil Bătrân şi fericit,/ acuma plec spre altă-nvesti- ea o conjur,/ lucrăm cu Domnul dimpreună/ Grădina
tură,/ acolo unde sunt ţinut uimit/ de Domnul, tot cu Maicii Domnului/ şi Domnul singur ne răzbună,/ tur-
sufletul la gură;/ ca un Copil Bătrân şi fericit,/ acuma nând urgia cerului/ în Ţara cea Mongolo-Rusă,/ Pus-
plec spre altă-nvestitură,/ acolo unde sunt ţinut uimit/ tiul cel Ruso-Mongol,/ Moldovă, Tu, Lumină Susă,/
de Domnul, tot cu sufletul la gură!/ !deci, voi muri, – Ceresc Ierusalim, Simbol/ al Îndurării–Învierii,/ ara-
C

şi alţii au murit,/ deci, nu mia fost de-nvăţătură;/ ca tă-ţi chipul tău cumplit/ şi-n graiul cu dulceaţa mierii/

serie nouă, anul XXXII, nr. 10-11-12(368-369-370), octombrie/noiembrie/decembrie 2021


BUCOVINA LITERARĂ 19
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

slăveşte-ţi neamul izbăvit!/ !eu Ţie mă închin, Hristoa- relelor toate-i sodomul,/ el răului tot îi e hău!/ !aceştia
se,/ Ţie, Moldovă, mă închin,/ morminte cu sfărmate ni-s oamenii vremii/ doar carne umană mâncând:/ mai
R Ă oase,/ îndurător popor creştin,/ cu mânurile-ţi lumi- mulţi şi mai răi decât viermii/ la care ne-om duce-n
noase/ Domnul ţi-a scris un nou destin;/ întoarceţi-vă curând;/ mai mulţi şi mai răi decât viermii/ la care ne-
pe la case,/ moldavi îngenuncheaţi deplin,/ căci astăzi om duce curând!/ !departe, departe de oameni,/ iubito,
R A

Domnul pustieşte/ «pământul împânzit de ruşi»/ şi aş- noi ne-om depărta,/ cu cât mai departe de oameni,/
teptând, nu putrezeşte/ Cel Sfânt Codrean Fecior din săţi văd numai cât faţa ta,/ cu cât mai departe de oa-
Huşi!/ !eu Ţie mă închin, Hristoase,/ Ţie, Moldovă, meni,/ să-ţi văd numai cât faţa ta!/ !păzească-te numai
mă închin,/ Domnul cu mânile frumoase/ sângeră în lumina/ a ochilor mei luminând,/ departe de oameni,
E

Moldova vin/ Lui ne-nchinăm şi azi şi mâine,/ bem din vina/ de a nu fi de pe pământ;/ departe de oameni,
sângele-i, ichor divin,/ şi trupul Lui, – cea sfântă pâi- din vina/ de a nu fi de pe pământ!“ (Doina. Gnoză).
T

ne,/ scoşi din robie pe deplin,/ călăuziţi de scrisa slovă,/ Oamenii vremii sunt „fraţii mei“ dintr-un poem de o
pe cer, de stele, viers divin,/ eu, ţie mă închin, Mol- tulburătoare premoniţie a împrejurărilor în care poetul
I

dovă,/ Ţie, Hristoase, mă închin!/ eu, ţie, mă închin, a plecat spre o altă investitură: „!deci, voi muri, – şi
L

Hristoase,/ Ţie, Moldovă, mă închin!“ (Închinare Mol- alţii au murit,/ deci, nu mi-a fost de-nvăţătură;/ o voi
dovei). Patina specială a lexicului folosit cu ştiinţa doză- sfârşi şi eu într-un sfârşit,/ deci, voi muri, – şi alţii au
rii optime, cu explorarea valorii stilistice a arhaismului murit/ deci, nu mi-a fost de-nvăţătură;/ o voi sfârşi şi
A

şi regionalismului, potenţează închinarea Moldovei din eu într-un sfârşit,/ deci, tot cu sufletul la gură!/ !de fraţii
toată poezia lui Cezar Ivănescu care, iată, scrie vecinic, mei lovit, lovit cumplit/ şi-ntâmpinat cu nouă ură,/ cu
C

câne, pâne, subt, mâne, mânuri, strein, viers, săcure, groaza şi cu foamea prigonit,/ te-am purtat, suflete, pe
sterpiciune, tămâiet, sara, ţărnă, beutură, peană, padu- gură,/ de fraţii mei lovit – lovit cumplit/ şintâmpinat
I

re, rump (pentru rup). Nu e loc pentru sunt şi â, dând cu nouă ură,/ cu groaza şi cu foamea prigonit,/ te-am
crezare şcolii lingvistice de la Iaşi (tutelată de spiritul purtat, suflete, pe gură!“ (Jeu d’Amour. Supremum vale.
N

lui Gheorghe Ivănescu); sau, poate, pentru că Cezar Poem ergotic). Sfârşind într-un sfârşit, Cezar Ivănescu a
Ivănescu a scris totdeauna în spiritul şi litera lui Emi- găsit, pe Calea Damascului, graiul muzicii şi fiinţa cu-
R O

nescu; Doina e vechea/ noua, sfânta Moldovă, cu graiul vântului, lea îngemănat şi ne-a lăsat, spre luareaminte,
şi farmecul său: „!m-a prins dorul de Moldova,/ sfânta rodul tuturor doinelor din valea Baaad: aici s-au împli-
ceea-n violet,/ i-aţi sfinţit trupul şi vorba/ morţilor, oloi nit scrisul şi scrisa poetului, fapta şi destinul său.
secret!/ !dulci femei cu gura dulce/ şi cu trupul tămâ- După ce se vor fi împlinit scrisul şi scrisa poe-
C

iet,/ după al vost’ pas m-aş duce/ când coboară sara-n- tului, fapta şi destinul său, Cezar Ivănescu a găsit, în
cet!/ !m-a prins dorul de Moldova,/ plâng şi-n lacrimi viaţă încă fiind, dar şi, apoi, în Lumea Celor Drepţi,
o mai văd,/ cum dormeam subt ceru-i, Doamne,/ ca în prietenii – poetul Lucian Vasiliu, artiştii plastici Vasilian
pântece un făt!/ !nu mai doarme zi şi noapte/ robul tău Doboş şi Corneliu Grigoriu – şi constructorii de imagine
şi la ce bun?/ ca Fecioarele curatu-i/ cest anahoret ne- – Vanda Condurache, lângă care, din nefericire, se uită,
bun!/ !Moartea hrană mi-i, păcatul/ Moartea mi-i păcat mirat-amuzat, la noi şi Alfredina Iacobitz, producătoa-
dintâi,/ singur dorm – şi dorm cu Moartea,/ pernă mi-i rea emisiunii de televiziune – care să-l recheme din în-
la capătâi!/ !nu-l mai plângeţi pe acela/ care vecinic sin- tunericul şi din singurătatea acelui sentiment al sfâşierii
gur nui,/ Plângeţi-l pe cel ce n-are/ Moartea şi Moldova ce îi guvernează toată poezia, din valea Baaad a Doinei,
lui!/ !Bucovină de lumină,/ Basarabie şi tu,/ lina mea adică: „!în întuneric să fie/ sufletul nostru, de vrem,/ de
Moldovă lină/ mai alină-mă acu!/ !nu-l mai plângeţi pe ce-au plecat păsările de pe câmpie,/ noi de ce singuri
acela/ care vecinic singur nu-i,/ plângeţi-l pe cel ce n-a- rămânem, de ce-au plecat păsările de pe câmpie,/ noi
re/ Moartea şi Moldova lui!“. de ce singuri rămânem?/ !în întuneric să fie/ sufletul
Amintitul spirit eminescian, cel din Epigonii, nostru, de vrem/ în întuneric şi pace să fie/ câmpul pe
îl conduce pe Cezar Ivănescu spre poezia insurgenţei care-ngenunchem,/ în întuneric şi pace să fie/ câm-
şi a frondei, spre un atac frontal la epocă şi oameni: pul pe câmpie,/ noi de ce singuri rămânem,/ de ce-au
„!nimica nu pute ca omul,/ ca omul nimic nu-i mai plecat păsările de pe câmpie,/ noi de ce singuri rămâ-
rău,/ el relelor toate-i sodomul,/ el răului tot îi e hău;/ el nem?“ (Jeu d’Amour. În câmpia Baaadului). Se întâmplă

serie nouă, anul XXXII, nr. 10-11-12(368-369-370), octombrie/noiembrie/decembrie 2021


20 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

această rechemare, cu alte cuvinte, prezentificarea unei (i)realitatea noastră imediată; amendând „nivelul des-
absenţe în volumul Cezar Ivănescu şi Lucian Vasiliu. Di- tul de superficial al multor emisiuni culturale“, poetul
aloguri televizate (despre cărţi şi nu numai…), în care abordează epoca încă de la începutul convorbirilor sale
patru autori (re)găsesc un personaj de primă mărime al cu Lucian Vasiliu, ca să nu lase loc de întors pentru cine
literaturii noastre contemporane. Cartea e singulară în ştie ce idei (post)concepute: iată, într-o convorbire la
TVR-Iaşi despre monografia lui N.A. Bog-
dan, starea naţiunii şi restauraţia, în toamna
lui 2006: „Aşa cum ştiţi cu toţii şi observaţi
pe mediile noastre, suntem într-o epocă de
tranziţie şi avem multe fenomene scandaloa-
se şi intens mediatizate. Această tranziţie se
face, ştiţi bine, de la comunism la capitalism,
de la statul naţional către Uniunea Europea-
nă. În acelaşi timp, ţara noastră parcurge şi
un proces mai discret mai profund aş putea
spune şi mult mai important pentru supra-
vieţuirea noastră materială şi spirituală. Este
fenomenul restauraţiei. Se petrece o restaura-
ţie în România, tacită cum spuneam, discre-

Ă
tă, dar ea se petrece“.
În legătură cu emisiunile televizate,

R
dar şi cu rubricile din presa scrisă ale scrii-
torilor, s-a rostit adesea, cuvântul efemeridă;

A
când, însă, acestea sunt realizate de scriitori
importanţi – Iosif Sava şi Nichita Stănescu,

R
altădată, televiziunea publică de la Bucureşti,

E
Grigore Ilisei şi, iată, Lucian Vasiliu şi Cezar
Ivănescu, la TVR-Iaşi –, „filmele“, oricât de

T
scurte (de-ţi vine să muţi acele ceasornicu-
lui şi să te răsteşti la producător), contează şi

L I
rămân în memoria colectivă. Cezar Ivănescu
şi Lucian Vasiliu. Dialoguri televizate (despre
cărţi şi nu numai…) este o carte care rămâ-
ne, mai întâi, prin elogiul cu totul original

A
peisajul publicistic-mediatic de la noi; în orice caz, nici pe care îl face lecturii şi paginii tipărite Cezar Ivănescu
un scriitor important, oricum, de talia „megieşului“ însuşi, cu un umor discret: „Cartea trebuie să existe mai
Cezar Ivănescu, nu va fi avut ocazia sau, cu un cuvânt întâi în formatul să-i spunem clasic pe care îl cunoaş- C
din limba fragedă de lemn, oportunitatea de a „gestio- tem. După aceea este foarte simplu ca acest dicţionar
I
na“ o emisiune culturală la o televiziune locală, privată, – Dicţionarul biografic al literaturii române de Aurel
publică, de cartier, de nişă, de bloc, de scara blocului, Sasu, n.n. – să fie trecut pe un site, pe internet, pentru
R O N

de imaş, de spaţiu neconvenţional, cool, conservatoare, a putea fi consultat. Eu nu sunt un retrograd şi nu mă


expirată, abia născută etc., dintre cele care ocupă cerul sperii de inovaţiile tehnicii. Dar cititorul trebuie să facă
albastru de deasupra noastră. drumul de la carte la internet şi de la internet la carte.
Între 20 septembrie 2006 şi 16 mai 2007, în co- Pentru că e altceva când rămâi în intimitate cu cartea.
ordonarea Alfredinei Iacobitz, Lucian Vasiliu vorbeşte Una e să stai toată ziua cu ochii pe ecran şi alta e să-ţi iei
cu Cezar Ivănescu la TVR-Iaşi despre epoca în care su- cărticica ta de căpătâi şi să te duci în creierii munţilor
C

pra-vieţuim, despre teme şi oameni din trecut ori din unde altfel vezi cerul, altfel auzi glasul lui Dumnezeu,

serie nouă, anul XXXII, nr. 10-11-12(368-369-370), octombrie/noiembrie/decembrie 2021


BUCOVINA LITERARĂ 21
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

altfel eşti separat de oameni şi altfel primeşti poate me- cu şi „costobocul“ George Vulturescu sunt portretizaţi
sajul Domnului nostru Iisus Hristos, decât stând acolo în esenţa vieţii şi faptei lor culturale, de la o sintagmă
R Ă şi ţăcănind cu mausul după nu ştiu ce texte”. Apoi, prin (Constantin Liviu Rusu: „Mare muzeograf!“) şi câteva
temele vorbite de Lucian Vasiliu şi Cezar Ivănescu: mo- propoziţii (Constantin Teodorescu: „o personalitate
dul restituirii trecutului în Chipuri de bronz, cultivarea de mare hărnicie şi dăruire culturală pentru acest colţ
R A

memoriei culturale în Cultura în date…, creaţie şi ste- de ţară. Nu ştiu cine-l poate egala în acest domeniu“),
rilitate în Caragiale, creştinul şi literatul în Poezia de re- la portrete ample, aproape monografice, cum este cel
flecţie creştină, Eminescu, primul mare disident printre consacrat lui Neculai Popa din Târpeşti, „un sat tipic
scriitorii români în Alt Eminescu…, continuitatea de moldovenesc“ de lângă Târgu Neamţ. Şi încă un fapt
E

civilizaţie, dominanta gândirii româneşti ca o tensiune important pe care prezenţa lui Cezar Ivănescu, alături
între Orient şi Occident în Podgoria şi podgorenii, fap- de Lucian Vasiliu, televiziunea ieşeană îl lămureşte când
T

tul că pe mulţi autori români (B. Fundoianu, Voron- vorbesc cei doi despre B. Fundoianu (sau Benjamin
ca, Brâncuşi, Ştefan Lupaşcu, Matila Ghica) îi primim Fondane). Cezar Ivănescu lansează conceptul de scri-
I

„livraţi“ de Occident în România la… Paris (II). Prin itor european, care împacă dicţionarele româneşti ce îi
L

temele sale, cartea (şi, desigur, emisiunea care a gene- „revendică“ pe Fundoianu, Voronca, Eugen Ionescu,
rat-o) reprezintă un document care dă seama nu doar Mircea Eliade, Emil Cioran, Tristan Tzara cu cele fran-
despre Cezar Ivănescu, prietenul său de dialog, Lucian ceze care notează astfel: Emil Cioran: „Eseist şi moralist
A

Vasiliu, producătoarea din spatele camerei de luat ve- român, de expresie franceză“; Eugène Ionesco: „Autor
deri, Alfredina Iacobitz: e o carte a memoriei colective, dramatic francez de origine română“; Tristan Tzara;
C

în care „subiectul“ Cezar Ivănescu, în pofida tuturor „Scriitor francez de origine română“; Mircea Eliade; „Is-
aşteptărilor şi provocărilor, rămâne calm, are răbdarea toric şi scriitor român“. Se observă, de îndată, ezitarea în
I

de a defini concepte (cum e acela al cetăţeanului euro- cuprinsul acestor definiţii de dicţionar: Cioran şi Eliade
pean) şi, iată, de a fi aspru fără a deveni vehement, când sunt scriitori români, în timp ce Ionescu şi Tzara sunt
N

vorbeşte despre Neculai Popa şi literatura de sertar: „Aş scriitori francezi. Despre Ilarie Voronca, Fundoianu, Pa-
atrage atenţia ignoranţilor în materie de creaţie româ- nait Istrati, Petru Dumitriu, Dumitru Ţepeneag şi toţi
R O

nească, de artă românească, să nu mai emită pe piaţă scriitorii români aflaţi între francezi, germani, englezi,
tot felul de idei strâmbe despre poporul român. Perso- nu ni se spune nimic. La toate acestea, Cezar Ivănescu
najele acestea reprezintă poporul român! Cu războiul îi răspunde lui Lucian Vasiliu în aceste cuvinte de ţinut
în Răsărit împotriva fiarei bolşevice, cu luptă împotriva minte; „Deşi a trăit o viaţă foarte scurtă, fiind unul din-
C

comunismului, cu puşcărie politică, şi apoi cu forţa de tre martirii evreilor în perioada celui de al doilea război
a întemeia ceva după ce au revenit în libertate! Majo- mondial, a cărui viaţă s-a sfârşit la Aushwitz, în 1944
ritatea celor care au trecut prin puşcăriile comuniste (unde a fost deportat şi ucis), a reuşit – B. Fundoianu,
aşa a fost. De la Petre Ţuţea la Nicolae Popa. Asta este n.n. – să împlinească un destin exemplar de artist şi filo-
o temă. A doua temă se referă la literatura de sertar. sof şi, mai ales, să ofere literaturii europene mari creaţii
Aceste trei cărţi ale lui Nicolae Popa sunt literatură de literare şi nu doar literare, ci şi eseistice şi filosofice. Pen-
sertar. A existat şi există în continuare şi eu sunt pentru tru că în cazul lui nu mai putem vorbi doar de literatură
această idee. Cei care şi-au publicat toate cărţile sau mai română sau doar de literatură franceză. Putem vorbi de
mult decât au scris pe vremea comunismului sigur că acest concept global şi nu nefavorabil literaturilor naţio-
nu agreează ideea literaturii de sertar. A existat o mare nale, conceptul de scriitor european. Un scriitor care are
literatură de sertar“. mai multe registre, uneori plurilingv care se mişcă bine
Portretele emisiunii televizate-carte sunt, toate, în această civilizaţie europeană“.
memorabile: N.A. Bogdan, Constantin Liviu Rusu, Un scriitor european ne restituie admirabila carte
B. Fundoianu, Constantin Teodorescu şi bârlădenii de la televiziunea ieşeană, pe care au scris-o şi au îmbo-
Constantin Clisu, Marian Constandache, Mihai Luca, găţit-o cu imaginile lor Lucian Vasiliu, Alfredina Iaco-
Neculai Gheorghe Bogescu, Mircea Coloşenco, Hary bitz, Vasilian Doboş şi Corneliu Grigoriu; un scriitor
Zupperman, Mihail Sadoveanu, Ioanid Romanescu, european din Tibetul românilor, cum numea Moldova
eminescologul Nicolae Georgescu, Teohari Antones- cel care a întemeiat, în poezia noastră, valea Baaad.

serie nouă, anul XXXII, nr. 10-11-12(368-369-370), octombrie/noiembrie/decembrie 2021


22 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

Gheorghe Mocuţa, Andrei Mocuţa, Cornel UNGUREANU

R Ă
între jurnale şi contrajurnale

R A
G heorghe Mocuţa, critic literar, poet, pro-
fesor a murit în noiembrie, 2017. Fiul
său Andrei, comparatist, profesor, poet a publicat, în
feţei. Nenea Iancu e avocatul autorului, dar nu numai
el. „Cu gândul la modestia şi umorul lui Creangă…
îl invit pe cititor să citească acestre pagini, scrise la o
2020, volumul Portret al artistului după moarte. O carte margine de ţară…”. Ce poţi citi cu folos la o margine

E
despre el şi despre tatăl său. Eseul nostru de demult de ţară? Întâi, proza Hertei Mueller. În opera ei „scrisul

T
era legat de doi autori din vestul României. În loca- ar fi o anestezie a fricii”. Întâi, Gheorghe Mocuţa stu-
litatea aşezată în cel mai vestic punct al ţării: Curtici. diază „obsesia întoarcerii în copilărie” cu multe citate

I
Tatăl, Ghorghe Mocuţa, a făcut facultatea de litere la din proza autoarei: „…seara rugăciunii e răscolitoare:
Timişoara, ca şi fiul. După 1989, tatăl a fost primarul seara, înainte de culcare, bunica îi stingea lumina. În

L
oraşului, apoi directorul şcolii din localitate. Poet, pro- locul efectului de balsam, rugăciunea îi zdruncina sim-
zator, a devenit după anii de primar cel mai important ţurile şi îi provoca un coşmar”. Există , crede criticul, o
critic literar din vestul ţării. Literatura vestului apropi- componentă românească a scrisului Hertei Mueller şi

A
at (Mirador, Arad, 2013) e un volum care curprinde adaugă o amintire: „Mi-am adus aminte de fiinţa gân-
micromonografii despre toţi membrii Filialei Arad ai ditoare, cu ochi himerici, de trestia gânditoare pe care

C
Uniunii scriitorilor, dar nu numai despre ei. Capito- am cunoscut-o în anii studenţiei, la barul Universităţii
le substanţiale sunt dedicate autorilor exponenţiali ai timişorene. Avea o privire vie, vorbea rar şi era marca-

I
locului.. Cu sublinierile necesare, ca în aceste rânduri tă de drama propriei generaţii şi de trauma comunită-

N
despre Gheorghe Schwartz. „Lupta cu timpul este cea ţii…”. Pagini dense, cu observaţii citabile scrie criticul
mai importantă provocare a noului ciclu romanesc Cei Gheiorghe Mocuţa despre Vasile Dan, Ion Mureşan,

R O
O Sută. Orice carte e o căutare a timpului pierdut sau Liviu Ioan Stoiciu, Adriana Babeţi, Mircea Mihăieş,
reinventare a lui. Prozatorul arădean îşi propune, ca Adrian Bodnaru, Ana Pop Sârbu, Daniel Vighi, Viorel
orice alchimist al Istoriei, să ilustreze prin inconştientul Marineasa, Minerva Chira, Adam Puslojici, ca şi cum
colectiv, cum spune el într-un Contraargument, acea ar urmări o expansiune a unor capitole din „Litera-

C
parte a psihicului necercetată şi neajunsă în conştiinţă tura vestului apropiat”. Aş cita în întregime „Ultimul
(după C.G.Jung). Întreaga serie de romane – o pano- Muşina” şi cronicile la cărţile lui Horia Ungureanu. Ul-
ramă a istoriei secrete a lumii, prin anti-eroii ei, de la tima se pliază pe reflecţii exersate de Gheorghe Mocuţa
Moise şi până în zilele noastre, se bazează pe credinţa într-o carte mai veche – una dintre cărţile vii (era să
scribului, a cronicarului care frământă aluatul destine- scriu „mari”) ale literaturii noastre.
lor ce au influenţat mersul istoriei, «că vieţile Celor O Recenzând ultima carte a lui Horia Ungureanu
Sută, pătrunzând în inconştientul colectiv şi umplân- fixează un gând pe „tema despărţirilor”, cu trimiteri la
du-l de viaţă, au fost dobândite, rând pe rând indivi- Matei Călinescu: „Ne despărţim de cei morţi printr-un
dual, unul fiind şi toţi».”, scrie Gheorghe Mocuţa în Li- zâmbet melancolic”. Matei Călinescu evocă ultimele
teratura vestului apropiat, Mirador, Arad, 2013, p.263. zile de viaţă şi moartea fiului său autist printr-o confe-
Ultimul volum de critică al lui Gheorghe Mocuţa, Lec- siune cutremurătoare pe care un critic a numit-o chiar
turi libere într-o ţară ocupată pune în valoare şantierul aşa: În numele fiului. Despărţirea lui Horia Ungureanu
pregătitor pentru a doua ediţie (posibilă) a „literaturii de trecut se numeşte În numele tatălui.
vestului apropiat”. Cum va fi „a doua ediţie”? Să fim Cea mai bună dintre lumile posibile. Jurnalul şi
prudenţi, ne atrage atenţia criticul, nimeni nu mai ci- contrajurnalul parizian al lui Gheorghe Mocuţa (2011)
teşte nimic. Sau aproape nimic. Ţara e ocupată cu afa- este jurnalul unei salvări. A unui drum prin infern. Tatăl
cerile, e obsedată de efectele globalizării, aşa că scriitorii îşi însoţeşte fiul, grav bolnav, în oraşul mântuitor. Traseul
se citesc doar între ei. Nimeni nu mai vrea literatură regal al artiştilor, al iubitorului de cultură e înlocuit de
„Cum zice nenea Iancu” apare chiar la începutul pre- unul prin spitale, sub asediul întrebărilor. Sau al locuin-
serie nouă, anul XXXII, nr. 10-11-12(368-369-370), octombrie/noiembrie/decembrie 2021
BUCOVINA LITERARĂ 23
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

al artistului in absentia. J.D.


Salinger. O monografie. Car-
tea a fost întâmpinată cu
laude mari de comparatişti,
de americanişti. Scrie Şte-
fan Borbely: „E exhaustivă
tematic şi bibliografic... e
prima monografie naţiona-
lă dedicată lui Salinger, cu
desluşiri şi interpretări de
mare subtilitate… pe care
nu le-a mai propus nimeni
la noi, făcând-o indispen-
sabilă pentru cercetările vii-
toare…”.
Tânărul Andrei Mo-
cuţa era profesor de engle-
ză într-un sat de ţigani din
extremul vest al României.
Ă

Lângă localitatea în care


tatăl său a fost primar şi
R

director de şcoală. Despre


satul în care era profesor a
A

scris un roman remarcabil –


o ţiganiadă a fericiţilor.
R

Cartea lui Andrei


E

Mocuţa, Portret al artistului


după moarte (Agora, 2020),
T

ţelor mai degrabă provizorii, greu suportabile. Itinerariile partea a treia a apărut par-
trec prin marile catedrale: „… încerc să mă rog, printre ţial şi în Bucovina literară. Aş mai transcrie încă un
I

puţinii turişti, rostesc vorbele mecanic. Cad în genunchi. poem, semnificativ pentru mesajul fiului: „aş fi vrut
În faţa Christului imens, sculptat în lemn afumat, din
L

copil fiind/să ne jucăm de-a scriselea/tata să aibă un


dreapta naosului. Lacrimile îmi vin singure. Mă zguduie carneţel/în care să noteze/tot ce îi spun/el să nu scoa-
un plâns isteric”. Se întâlneşte din când în când cu ro- tă o vorbă/doar să scrie/ un caiet cu spirală/cu numele
mâni care îi aduc ziare, reviste, ştiri despre cărţile priete-
A

meu pe copertă/ pe care să-l citesc/când voi avea vârsta


nilor. Ei vin din altă lume. Trimite poeme unei reviste. E lui//l-am visat noaptea trecută/ţinea caietul deschis/pe
un fel de a supravieţui, între tratamente insuportabile şi
C

genunchi/i-am zis/că de multe ori visez că trăieşte/şi că


medici mereu mustrători, între momente de înstrăinare dimineaţa mă trezesc/descumpănit/ iar el a-nceput să
şi clipe fericite: iată, azi fiul e bine. „Şi peste toate, senza-
I

scrie/de multe ori visez că trăieşti/și dimineaţa mă trezesc/


ţia că atunci când eram acolo şi notam în acest jurnal, cu descumpănit/ apoi nu i-am mai spus nimic/multă vre-
N

toată nenorocirea şi stresul zilnic, eram mai liber, mai… me/şi a închis caietul/iar pe copertă am văzut numele
Senzaţia că atunci trăiam, iar acum supravieţuiesc zilelor lui/dar pe mine nu mă cheamă /Gheorghe/i-am spus
R O

scrise” îşi încheie Gheorghe Mocuţa jurnalul parizian – atunci/ a deschis caietul şi a scris/dar pe mine nu mă
jurnalul scriitorului. Ce s-a întâmplat cu fiul, cu Andrei cheamă Gheorghe//apoi m-am trezit”.
Mocuţa? S-a făcut bine, a scris câteva cărţi de proză (sunt Doi scriitori, tatăl şi fiul, definind Vestul Literar
cele mai frumoase ale ultimului val), una de poezie, şi-a – un fel de a trăi mai departe, în numele scrisului. Al
C

dat un doctorat. Din teză a fost extrasă o carte: Portret literaturii.

serie nouă, anul XXXII, nr. 10-11-12(368-369-370), octombrie/noiembrie/decembrie 2021


24 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

Valeriu Valegvi: Elegia imnică Theodor CODREANU

R Ă
R A
U nul dintre autenticii poeți contemporani,
cu norocul de a nu fi fost răsfățat de cri-
tică, gălățeanul Valeriu Valegvi, împlinește admirabila
apostol al trăirilor autentice și al vizionarului tonic”.
Ce-i drept, m-ar fi interesat să aflu și sensul răs-
turnării arhitectonice a apariției volumelor, dar, proba-
vârstă a deplinătății, 70 de ani, pe 11 ianuarie 2022, bil, spațiul nu i-a permis asta. Oricum, Daniel Corbu

E
născut fiind, cu numele Valeriu Muraru, la 11 ianua- i-a publicat și volumul din 2019, Marșul nucilor pe

T
rie 1952 în orașul Galați, unde trăiește și astăzi. Între mare, considerat de comentatori unul dintre cele mai
1995-2020 a publicat douăzeci de cărți de poezie (câ- reprezentative, cu puternica metaforă a coresponden-

I
teva dintre ele, antologii) și două volume de eseuri1. ței dintre lume și mare (comparație care s-a mai făcut
Este membru al Uniunii Scriitorilor, Filiala Iași. Des- din abundență), dar cu nuanțe inedite, în cazul Va-

L
pre poemele lui Valeriu Valegvi s-au exprimat, apreci- legvi, prin provocarea izomorfiei dintre creierul uman
ativ, Gabriela Negreanu, Nicolae Motoc, Daniel Cor- (aruncat în marea lumii) și miezul de nucă, încât poe-
bu, Daniel Cristea-Enache, Ion Trif Pleșa, a.g. secară, tul devine un neașteptat celebrator al nucului, ca pom

A
Viorel Ștefănescu, Constantin Trandafir, Ion Roșioru, sacru, precum biblicul măr, precum măslinul, cireșul
Ioan Toderiță,, Vasilian Doboș, Florin Dochia, Mi- japonez sau teiul sfânt eminescian: „Asemănarea creie-

C
oara Bahna, Firiță Carp, Ion Manea, Dan Plăeșu ș.a. rului uman cu miezul de nucă – adaugă Daniel Corbu
Cel mai bun cunoscător al poeziei gălățeanului este, – îi oferă ocazia atâtor povești despre condiția umană...

I
cu siguranță, a.g. secară, care semnează o consisten- Apostol al trăirilor autentice, fără a utiliza artificii ale

N
tă prefață la antologia reprezentativă Os de șoim (In- ingineriei poetice, grefându-și discursul pe o filosofie
fidelele vitralii), apărută în Colecția „Galaxii lirice” a a ființei care oferă unitate întregului, Valeriu Valegvi

R O
Editurii Princeps Multimedia, Iași, 2020, patronată de ne oferă prin Marșul nucilor pe mare o carte cuceri-
poetul Daniel Corbu, exeget pătrunzător al generației toare, de al cărei magnetism își va da seama cititorul”
postmoderniste românești, care fixează, concentrat, pe (Cuvânt de prezentare la apariția volumului din 2019,
ultima copertă, profilul liric al gălățeanului. El obser- fragment preluat la Aprecieri critice, la Os de șoim, p.

C
vă că antologia Os de șoim, construită à rebours, prin 247).
răsturnarea ordinii cronologice a apariției volumelor, Situația aceasta privilegiată de ars poetica a cărții
„este nu doar o tragere de linii la lucrările sale metafi- din 2019, prin răsturnarea cronologiei operei din an-
zice unde metafora-i regină, ea dă seamă de universul tologia din urmă, arată limpede o voință arhitecturală
original al unui poet profund, de mare rafinament, a Cărții în sensul mallarméan al cuvântului, privile-
gierea nucului devenind, totodată, și semnul matricei
1
Volume de poezie: Târziu de mare incertitudine (1995), stilistice românești, în sens blagian, spațiul învălurit ca
Calme frenezii (1999), Măsura de nectar (2002), După-amie- marea răscolită de vânturile vieții dând un dinamism
zile unui capricorn (2003), Din larg spre larg (2004), Fra- dramatic viziunii istoriei concrete ascunse și în alte
gede vitralii (2006), Rând, rând în vuietul secundei (antolo- metafore pe care se sprijină poetul (tăria osului și zbo-
gie româno-franceză, 2006), Partitură sub asediu (2007), rului de șoim, foamea de vultur, grandoarea bobului
Vremea vremii (2009), Istorii inainte de marele clic (ediție de grâu, capricornul, atavismul umbrei, dimineața in-
româno-engleză, 2010), Cartea capricornului în echinocții stantanee ș.a.). În spațiul românesc, altminteri, nucul
(2011), Amintiri din larg (antologie, 2012), Octombrie
este un pom național, comunitar, căci din el se înfrup-
Reloaded (2013), Memoria amemiezilor (2014), Seducția
tă toți trecătorii. Apoi, se știe, tăierea unui nuc e faptă
interiorului (2016), Arcă-n vremi de mătase (2017), Eva
printre degete (2018), Marșul nucilor pe mare (2019), Ochi oprită de lege.
de capricorn (inedite, 2020), Os de șoim (antologie, prefață Valeriu Valegvi nu cultivă un purism al figuri-
de a.g. secară, 2020); volume de eseuri: Până unde aruncă lor, în accepția clasică a cuvântului. La el, metafora nu
undița sufletul? (2017), Cu umbrela prin ploile acide (2019). comunică doar cu comparația, ci și cu personificarea
serie nouă, anul XXXII, nr. 10-11-12(368-369-370), octombrie/noiembrie/decembrie 2021
BUCOVINA LITERARĂ 25
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

sau sinecdoca, aceasta din urmă figură de substituire eterne) și zborul Luceafărului ca transversalie a cunoaș-
a întregului cu partea, pe când metafora curge din terii de sine a geniului, scormonind întregul ființării
asemănare. Nuca este metafora-parte care înlocuieș- în drumul către Creator. Această imagine a zborului
te, simultan, creierul/mintea umană cu ființa umană invers (complex ca transversaliile eminesciene) l-a bân-
ca întreg, iar matricea acvatică, marea, are amploa- tuit și pe Ion Barbu, elegiac și imnic, în cel mai înalt
rea unei ființe planetare, care hohotește sau intră în grad: „Nadir latent! Poetul ridică însumarea/ De harfe
tăcerea luminii divine: „întruna înălțimile ți-au albit resfirate ce-n zbor invers le pierzi/ Și cântec istovește:
fruntea/ după càstele jocuri ai rămas/ cu incantațiile ascuns, cum numai marea/ Meduzele când plimbă sub
mai multor vieți/ hohotind cu marea/ sub povara sim- clopotele verzi”. La Valeriu Valegvi, toamna existenței
țurilor/ știute și neștiute praguri/ spre lumina atotcu- e tot un zbor invers: „Devii pe zi ce trece/ o pasăre
prinzătoare/ ai fost un rost fără căpăstru” (Hohotind cu cu zborul întors/ spre înăuntru/ te uimesc/ plăsmuiri-
marea). Poetul merge însă cu mult mai departe decât le clipei/ din viitorul desuet/ prin preeriile memoriei/
ne imaginăm, acolo de unde vin cele câteva tacte muzi- faci un gest/ de lehamite/ și bătăile din aripi ale șoimu-
cale, cum le numea I.L. Caragiale, în genialul său eseu lui/ se adună într-un cerc magic/ și sângele/ se-ngroașă
Câteva păreri, tacte care fac originalitatea d-lui Valegvi. în venele comunicante/ e toamnă toamnă toamnă//
Și viziunea sa ontoestetică este sugerată încă din moto- pentru totdeauna?” (E toamnă). Cercul strâmt, așadar,
ul care-i străjuiește cartea, luat dintru-n poem de Eu- în zborul întors spre interior, datorită bătăilor din aripi
genio Montale: „Trist suflet petrecut/ și tu voință nouă ale șoimului, se transformă în cerc magic în competiția
să mă strigi,/ vremea-i să vă unesc/ într-un port senin cu toamna lumii (Holograma visului).
Ă

de-nțelepciune/ ...Gândește-te:/ în imn să se prefacă Asistăm la o necurmată trecere a figurilor poeti-


elegia...”. Pe urmele marilor înaintași, de la Rig-Veda ce una în alta, încât toate par să aibă un izvor comun,
R

și Cântarea cântărilor până la Dante, Eminescu și Ion venind din baroc, căci „cu meandrele sufletului nu-i de
Barbu elegia se înalță la imn și către această condiție joacă” (Prima scrisoare către Oana). Între comentatorii
A

ontoestetică aspiră și Valeriu Valegvi, replămădind or- poeziei lui Valeriu Valegvi a intuit ceva Nicolae Motoc
fic specii ce par depărtate una de alta, demers creator vorbind despre „bucuria secretă de a-i restitui lumii
R

care-i reușește în momentele de grație realizate din o imagine anamorfotică (s.n.), așa cum ar putea fi ea
E

umbră și conceptual, căci „marea cu muntele dialo- recompusă din cioburi... anapoda ordonate” (Apreci-
ghează” muzical (Ferestre de nuc): „Doar muzici nalte/ eri critice, p. 234). Iar anamorfoza centrală este toc-
T

dinspre mările din sud/ de alergi pe întinderea lor/ nu mai prefacerea elegiei în imn, o adevărată axis mundi a
știi să răspunzi/ altor răsărituri/ vine o mare din spate/ poeticii lui Valeriu Valegvi. O poemă îndeamnă, lait-
I

și o sumedenie de amiezi/ precum o invazie de lăcuste/ motivic, încă din titlu: „Cercetați izvoare/ care nici cu
L

dezorientate” (Doar muzici). În Autoportret, poetul își gândul/ nu le veți dobândi/ cercetați izvoare/ cu ochii
asumă condiția imnică, sacramentală, împotriva dezo- deschiși/ spre dureroase genuni/ cercetați izvoare/ care
rientării oamenilor: „Poetul vede cu inima/ deschisă la nu se vor consemna/ prin cele istorii/ intrate-n eclipsă”
A

răscruce// poetul aude cu fruntea/ în bătaia cuvântului (Cercetați izvoare).


de la naștere// poetul calcă pe ape/ sfidează precum Întoarcerea la izvoare, în cazul său, este una care
C

crinul norii// ale lui haina albă/ și drobul de sare sunt// ține de structura anamorfozei, căci toate deformările
numai el știe/ să alinieze pietrele/ și să le asculte// ori- artistului redobândesc noima adevărului abia în clipa
I

zontul numai lui/ i se destănuie/ tandru”. în care cititorul regăsește punctul privilegiat din care
Numai așa existența poetului este una à rebo- vede cu limpezime lumina dintâi, sau starea dintâi,
N

urs, înfruntând zborul invers al Euridicei atunci când cum o numește Eminescu. Anamorfoza este cea mai
Orfeu, nerăbdător să iasă cu iubita din Infern, o pier- importantă figură poetică2 născută de baroc, pornită
R O

de în clipa când se-ntoarce s-o vadă, deși rostul său din jocul de oglinzi concave și convexe, creând imagini
era muzica, acele tacte caragialiene dăruite de zei. În diforme a tot ce ființează, așa cum apar umbrele din
cosmogonia eminesciană, există trei forme de zbor: cel peștera lui Platon. Restituirea lor în lumina divină a
al nașterii universului-lumină, zborul invers al „toam-
C

nei” universului spre bezna dintâi (ipostază a păcii


2
A se vedea Theodor Codreanu, Anamorfoze, București,
Editura Scara, 2017.
serie nouă, anul XXXII, nr. 10-11-12(368-369-370), octombrie/noiembrie/decembrie 2021
26 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

soarelui e posibilă, credea Platon, numai prin ochiul la respirația singurei lui fiice plecată/ nu de mult peste
filosofului, el aruncând anatema diformităților asupra mări și țări./ istoriile nu vor consemna desigur/ câți
umbrelor plăsmuite de poeți, tocmai buni, pentru asta, nervi am sacrificat pentru o masă/ de bucătărie cu pi-
de a fi alungați din cetate, ca mincinoși. Pentru a ieși cioarele bine fixate/ câte ironii la ceas de seară am adu-
din încurcătură, poeții și pictorii barocului au comple- nat cu lacrimi/ în ochi/ dar în fiecare dimineață iarăși
xificat umbrele în anamorfoză, lăsând inteligenței citi- mă ridic/ vigilent din vâltoarea dilemelor”.
torului și contemplatorului posibilitatea să descopere Dimineața și diminețile lui Valeriu Valegvi sunt
adevărul umbrelor prin vederea acelui punct eminesci- regăsiri imnice ale ființei instrăinate în anamorfozele
an din spațiu în stare să restituie imaginea creatoare/ lumii. Poetul devine un celebrator al dimineții, căl-
cosmogonică a ființei. Psalmistul a înțeles bine, zicând: când pe urmele lui Grigore Vieru3, cel al contrastelor
tot omu-i mincinos. Fiindcă gândește anamorfotic, iar chiasmatice dintre noapte și zorii renescători ai zilei.
nu față către față cu Adevărul. Dar tocmai de aceea Această ecuație anamorfotică a fost surprinsă ingenios
poetul are șansa de a cerceta (știe și Valeriu Valegvi) și de către a.g. secară, înțelegând că Valeriu Valegvi „este
găsi punctul restituitor al adevărului. Eminescu a nu- aproape un poet al tuturor dimineților lumii” (p. 11),
mit-o încercare: „În orice om o lume își face încerca- comparându-l cu un personaj al lui Lewis Carroll, aflat
rea” (Împărat și proletar). Valeriu Valegvi se vrea „mai „pe drumul dimineților”, între noapte și zi. Altminteri,
aproape de confruntarea finală/ în continuă uimire/ pe criticul, situat între umbrele anamorfozelor valegvie-
spirala vântului” (Același exercițiu), cel declanșator al ne, chiasmatizează umoristic atât titlul prefeței („Aven-
valurilor mării purtătoare de nuci rătăcite în marșul tura” a murit, trăiască... Aventura zborului de șoim!), cât

Ă
lor. Altfel spus, în marșul lor, nucile pot învinge marea și finalul textului critic: „Libertatea este doar Poezie,
străbătând-o în cerc: „mările demult se vor fi plictisit/ Poezia doar libertate!” Traseul liricii lui Valeriu Valegvi

R
de ciupiturile brizei. ai vrut/ să-nconjuri roata/ ți s-a e între Bacovia și Grigore Vieru. Dimineața e pentru
împlinit” (Să-nconjuri roata). el arcă-n vremi de mătase, cum sună titlul din 2017:

A
Căutând himera iubirii, numită Eva, poetul „Din bacoviene impulsuri/ o arcă în vremi de mătase/
nu mai speră să-și găsească iubirea-pereche supravie- construiești de zor și gândurile/ nu-ți sunt acasă. e-n-

R
țuitoare prin nașterea singurei sale fiice: „aproape că tunecă/ demult. fără teamă croiești/ iluzii pe măsura

E
nu mai speram/ să se întâmple nașterea ta./ în fond altui trup” (O arcă).
ce vântură ciutura prin aurifere albii/ ca să se așeze Metaforizând epitetic, putem spune că nopțile

T
trupul în minunate proporții?/ să se așeze trupul”, iar sunt elegiace, diminețile – imnice. Salvarea e în lumina
nu anamorfoza lui (A patra scrisoare către Oana). Pe taborică, tainică a dimineții: „taina clipei din urmă/

L I
mare, nuca plutitoare visează la peștele cel mare, dar îi cum o viforniță bate/ și lumina bate neîncetat/ pes-
ies din plasă mrenele care torc „cântecul de pierzanie”, te albia locului acestuia// de o șchioapă înțelesul/ stă
ca lui Ulysse sirenele (Peștele cel mare). Melancolia să se-adune/ precum corola pe muntele/ cu fața spre
elegiacă poate ajunge în tragic, anamorfizând marea lumina// începutului pierdut în pulbere/ ce-ntoarce

A
în „exilatul fluviu”, cu accentele amare ale părintelui imaginea/ către partea neștiută/ lumina bat-o vina”
care nu-și mai regăsește fiica mărșăluind în convoiul (Lumina).
nucilor pe marea diasporei românești și universale. A Solaritatea imnică îl apropie, într-adevăr, pe Va- C
șaptea scrisoare către Oana se încheagă ca text întru to- leriu Valegvi de Lucian Blaga, poetul poemelor luminii,
I
tul memorabil, din acest punct de vedere, în contrast cum s-a observat, dar lumina care-l fascinează e vecină
cu imaginile dunărene edulcorante ale confraților gă- nu cu lumina selenară, ci cu aceea a corolei de pe mun-
R O N

lățeni: „Istoriile vor consemna creșterea și descreșterea/ tele cu fața spre lumină, Taborul, poetul trecând astfel
trăirilor noastre pe malul exilatului fluviu/ unde zilele cu bine de ispita epigonismului.
nu-s mai breze decât nopțile/ iar pescarii demult nu-și
mai recunosc/ năvoadele/ în care bate vântul cel rău./
aici pe malul uitat de vreme unde nimic nu/ mișcă/ 3
A se vedea subcapitolul Zorile din cartea mea Duminica
doar un zor de înnoire și privegheri într-o/ singură/ Mare a lui Grigore Vieru, ediția a doua, revăzută și adăugi-
C

inimă care aparține singurului tată cu gândul/ mărit/ tă, postfață de Mihai Cimpoi, Iași, Editura Princeps Edit,
2010, p. 298-302.
serie nouă, anul XXXII, nr. 10-11-12(368-369-370), octombrie/noiembrie/decembrie 2021
BUCOVINA LITERARĂ 27
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

R Ă Constantin CUBLEȘAN Dialoguri imaginare cu Fernando Pessoa


(Angela Martin)
R A

U nul dintre cei mai originali poeți ai seco-


lului trecut este portughezul Fernando
Pessoa (1888-1935) a cărui existență, în aparență in-
ta Cultura de sub direcția lui Augustin Buzura), un ve-
ritabil stimulent ideatic, scriind astfel o serie de eseuri
în comentarea operei lui Pessoa, reunite în volumul
signifiantă, o figură șteasă de citadin, se revelează ca un Lăuntrul ca scenă. Dialoguri cu Fernando Pessoa (Edi-
E

scriitor multiplicat în operele câtorva autori inventați tura TracusArte, București, 2020). Este, în ansamblul
T

de el, cărora le confecționează câte o biografie proprie său, un soi de biografie mascată a marelui scriitor, cu
și le atribuie în parte opere distincte, cunoscând, fie- care dialoghează virtual plecând, de cele mai multe ori,
I

care din aceștia, aprecieri superlative în receptarea lor de la câte un pasaj, o meditație a acestuia.
critică. Astfel: Alberto Caeiro, etalează o creație bu- „Noi suntem cei ce nu suntem, iar viața e scurtă
L

colică, o lirică frustă și ingenuă; Álvaro de Campos, și tristă”. Provocator panseu pe marginea căruia Ange-
oferă o poezie modernă, în manieră experimentală, de la Martin comentează: „Cum să nu vibrăm, Mai ales
o imaginație debordantă în Odă maritimă sau Tutun- în asemenea timpuri, la o frază ca aceasta, care par-
A

geria; Ricardo Reis, poet al simplităților rafinate, me- că ne ajunge din urmă cu toată neliniștea ei? Și cum
lancolic estetizant – cu toții și încă alții vreo douăzeci, să nu ne tulbure, când ea exprimă clar un sentiment
C

mai puțin vizibili; Pessoa ilustrând, în fond, prin toa- catastrofal identic cu al nostru? (…) Dar avem noi
te aceste heteronime ale sale, o acută alienare de sine, viață? Poate una pe care în visurile noastre cele mai
I

dusă până la pierderea propriei identități. Numai că, frumoase o râvnim ca pe o ideală abstrancțiune, știind,
N

abia astfel își impune o personalitate creatoare cu totul bineînțeles, că tocmai nesăbuita strădanie de a trăi o
ieșită din comun, fiind considerat drept unul dintre face să fie mai «scurtă și tristă»”. Comentariile implică
R O

cei mai importanți scriitori portughezi, comparabil cu propria participare a autoarei la atitudinea scriitorului
Camoes. A lăsat în postumitate, ca scrieri ale sale, pro- portughez, aducându-i cu afectivitate meditația în ac-
prii, o operă fragmentară, abandonată într-un cufăr tualitatea noastră imediată, în trăirile noastre marcate
plin cu manuscrise (circa 27.453) din care s-a extras de un dramatism evident. Dar, implicată în universul
C

Cartea neliniștirii, scisă în 1931, aceasta constituind, ideatic al acestuia, Angela Martin îi crează un portret
alături de cele zece plachete de poezii (sonete în limba vibrant, utiliând tocmai aspectele biografice încorpo-
engleză), precum și volumul Mesaj, premiat la un con- rate în operă. Și, mai mult, adresându-i-se oarecum
curs pe teme patriotice – „Nu am nici un sentiment familiar, direct, ca unui interlocutor prezent, eseista
politic ori social – se mărturisea el – Dar, într-un anu- dezvoltă provocator tocmai acele detalii de esență ce
me sens, am un înalt sentiment patriotic. Patria mea marchează dimensionalitatea personalității acestuia,
este limba portugheză” – Traducere de Mihai Zamfir – fie ea și păstrată în operă, mereu, sub semnul discreți-
un autentic monument literar, cu un profund caracter ei. E o formulă ingenioasă de a evita comentariul cri-
meditativ, filosofic. tic aplicat, rămânând totuși în postura unui veritabil
Tradus în limba română de Dinu Flămând exeget ale acesteia. „Astăzi n-am chef să dialoghez cu
(Cartea neliniștirii. Compusă de Bernardo Soares, ajutor tine, Fernando Pessoa. Te las neîntrebat acolo unde
de contabil în orașul Lisabona, Editura Fundației Cul- ești, sub multiplele tale identități care, din copilărie și
turale Române, București, 2000), a reprezentat pentru până acum nu sunt decât niște ascunzători ale fugii de
Angela Marin, (Ea însăși traducătoare de rafinament tine în căutarea unei – atât de firești pentru alții – sta-
din operele unor importanți scriitori din arealul literar bilități. Altfel, de unde toată liota asta de heteronimi
espaniol – Manuel Scorza, Amado Alonso, Juan Vale- din capul tău –, aș spune născător de poeți de care
ra, Eduardo Mendoza ș.a., traducând la rându-i roma- bineînțeles că în mod normal te-ai fi dispensat? Dar
nul Despre eroi și morminte de Ernesto Sábato), eseistă fiindcă prezența ta este totuși axul întregii afaceri, ai
și publicistă de atitudine în actualitate (a condus revis- rămas până în ziua de azi în ea, având grijă totuși să
serie nouă, anul XXXII, nr. 10-11-12(368-369-370), octombrie/noiembrie/decembrie 2021
28 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

te comporți cu heteronimii foarte disociativ. Fantezist îți strunești cu o asemenea rigoare limbajul, încât că ai
cum ești, ai crezut că merge – și n-a mers? – să-i recu- dreptate ori că n-ai dreptate puțin importă, mă fasci-
noști ca persoane și-apoi să le dai drumul din închi- nezi ca nimeni altul, până și cu cel mai mărunt detaliu
puire în realitatea fizică delimitată rațional, în timp ce pe care îl aduci la maximă strălucire anume parcă pen-
în lumea ta nelimitat interioară și productivă artistic tru a-mi ascunde întregul”.
ai continuat să fii tu însuți în fiecare dintre ei, ca și în Altădată, punctând obsesia pentru vis a lui
toți la un loc. La rândul lor, și ei, indiferent pe unde Pessoa, pare a se consola retrăgându-se contemplativ:
își vor fi făcut veacul trăindu-și independența cum au „A vorbi despre vis și visare înseamnă a ne pierde îm-
putut, cu meseriile pe care le-au vrut, fie în Anglia, fie preună în nebulosul labirint al gândirii tale sinuoase
prin Brazilia, fie cine mai știe pe unde, până la urmă, (…) Visul nostru este imaterial, dar el conține – ad-
au sfârșit prin a fi tot niște Pessoa, dovadă că vrând-ne- mițând că materialul nu este lipsit de conținut – și o
vrând, destinul i-a încununat literar”. încărcătură materială simbolică. După tine, chiar visul
În aceeași manieră pune în evidență calitatea constituie exemplul cel mai concludent:«Toate navele
superioară a limbajului poetic al ilustrului său inter- nu sunt decât nave de vis, din moment ce stă în putința
locutor: „Trebuie să-ți recunosc însă o mare calitate: noastră să le visăm» (…) Dacă ar fi să ridicam la putere
visul tău și am încărca aceste nave,
bunăoară cu aur, ar fi ca și cum ele
ar conține, simbolic, greutatea pre-
țului pe care nu-l posezi nici tu ca

Ă
visător, nici navele visate. Cât des-
pre posesie, și respectând aceeași

R
ordine a simbolicului, eu mă refer
la greutate, pe când tu la intensitate

A
(…) Sigur, a sta în putința noastră
să visăm nu echivalează cu a sta în

R
putința noastră să posedăm ceea ce

E
visăm, oricât de intens am visa (…)
Mai scrii apoi că: «A ucide visul

T
înseamnă a ne ucide pe noi înșine.
Înseamnă a ne mutila sufletul»”

L I
Comentariul eseistic pe care
îl face Angela Martin pe marginea
Cărții neliniștirii, cu o neestompată
afectivitate, cuprinde în imaginarul

A
său exegetic, întreaga personalitate
a scriitorului lusitan, incitându-ne
astfel la lectura acestuia, la o nouă C
lectură, dintr-o altă perspectivă,
I
oarecum din lăuntrul gândirii lui,
autoarea având știința și calitatea
R O N

de constructor în virtual a unui


univers fabulos clădit pe coordona-
tele esențiale ale operei altucuiva, a
cuiva – Fernando Pesoa – în care ea
înseși se pierde și se regăsește pro-
fund afectată de comuna rezonanță
C

ideatică.

serie nouă, anul XXXII, nr. 10-11-12(368-369-370), octombrie/noiembrie/decembrie 2021


BUCOVINA LITERARĂ 29
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

R Ă
R A Petrișor MILITARU Scrisori de la „fata lui Dumnezău”

H azardul obiectiv a făcut ca să o cunosc pe


Denisa Crăciun pe când eram elevi la li-
ceul teoretic craiovean ce poartă numele poetului ce
tă pieptul râului încă ne-izvorât/ în lațurile somnului/
pasărea (no)roc / nicicând nu s-a zbătut […]”. Sau po-
emul Iarna ochiului: „În gerul din somn/ jivinele-mi
a scris superbul poem Fătălăul și, în felul său, a revo- toate gem adulmecă iarna și se tem/ de dinții încleștați
E

luționat limbajul poetic românesc la vremea sa. Apoi, ai zăpezii// […] în gerul din somn/ ochiul meu nu
T

am debutat în revista liceului care prin numele ei fă- vede/ care înger râde/ îmbrățișând zăpada”. Pe lângă
cea trimitere la celebra revistă argheziană: Bilete pentru acestea, identificăm în volum metapoeme în care însuși
I

ucenici. Ulterior ne-am intersectat, tot din motive de cuvântul sau ideea de poem este obiectul discursului
pasiune față de literatură, în timpul studenției și al mas- liric: „ […] Răsuflarea ta peste mâna ce scrie ia foc/ lap-
L

teratului, când ea a plecat mai întâi în Corsica, apoi în tele degetelor sfârâie// Fă Doamne după placul inimii
Franța unde a făcut și un doctorat despre romanele lui poemul/ care pe amândoi ne ține / sub fiorul trezviei/
Umberto Eco. În tot acest timp, am păstrat legătura până în zori/ clopotele facerii nu mai tăcură” (Rugă-
A

și am vorbit despre poezie sau su- ciunea poetului, p 44). Sigur că


prarealism, despre literatura fran- psyche-ul poetic tinde spre starea
C

ceză sau traduceri. primordială androginală, în care


Cunoscând deci îndea- ființa umană era (în plan arheti-
I

proape activitatea ei de poet (și de pal) și Manole și Ana: „Zămislesc


N

traducător), pot spune că Denisa cuvinte în zile neîngăduite/ voi să


Crăciun iată – și la al treilea vo- surp zidul ridicat de minte/ spre
R O

lum intitulat Între sistolă și episto- nori o stăpână ocrotitoare/ închi-


lă, Editura Eikon, 2021 – nu se de calea cârtițelor și miluiește-mă/
dezice și se încadrează în continu- cu apa și pâinea zilei de mâine//
are în acea tipologie de poeți care cu pietrele vii ale cuvintelor tem-
C

nu renunță la metafizic, care scriu plu îți zidesc/ ție iubitoare de


poezie situându-se în acea zonă toamne ceea ce-mi șezi/ pe tronul
pe care modernistul Nichita a nu- oaselor prin ochii tăi văd lumea/
mit-o cu sintagma „al meu suflet, în ghioacea somnului drumețind/
Psyche”. Așadar ne situăm în sfera oameni și dobitoace”, (Rugăciu-
în care poezia este o explorare de nea zilelor neîngăduite). Folosind
sine, pe acel nivel pe care eul se un ritm aproape incantatoriu,
pune pe sine în centru pentru a metapoemul devine în viziunea
se confesa, pentru a se vedea mai Denisei Crăciun un alt fel de
bine în propria oglindă scriptu- euharistie: „Cadranele cuvintelor
rală. Dar, să nu ne entuziasmăm: le încondeiază/ cu frunze de măs-
modernismul Denisei Crăciun este unul liber, asumat, lin fregate vuiet de chimbale/ mâinile tale ploi desfăcu-
ludic uneori (precum în titlul poemului Săptă-mâna), te din acvile/ ne mână inimile aceste jivine sălășluite în
ieșit din matcă, nicidecum unul mimetic și nici măcar pădurile cărnii/ te uită/ în duminica orbului ce ospețe
stănescian. cu zile de împrumut/ preabunule păstor al graiurilor/
De pildă, întâlnim în volum poeme cu fundal în vadul limbii noastre coboară-ți îngerul/ și lasă-l să
oniric în care tu-ul liric își descoperă anotimpurile și binevestească/ reîntregirea trupului ei risipit/ în urna
jivinele interioare, cum este cazul poemului Păsării (no) altor alfabete / izbăvit să fie/ de viață și de moarte” (Re-
roc: „Aude noaptea ploaia care încă n-a căzut/ ascul- întregire). Același tip de discurs metapoetic îl mai găsim
serie nouă, anul XXXII, nr. 10-11-12(368-369-370), octombrie/noiembrie/decembrie 2021
30 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

peste pielea zgrunțuroasă a stelelor”).


Alteori această proiecție a eului în dis-
cursul scris la persoana a II-a singular,
se transferă, mai direct, în persoana
I singular în poeme de un narcisism
gnoseologic, fără a renunța la tonul
incantatoriu, confesiv, elegiac: „Nu-mi
mai sunt pașilor mei trecătoare/ peste
munți loviți de cozi de furtună// Nu-mi
mai sunt verdele de iarbă crudă/ pen-
tru odihna oaselor de brumă// Nu-mi
mai sunt chip ci doar asemănare/ aici
în casa măturată de valuri/ o întrupare
m-ar înviora” (Nu-mi mai sunt) sau, în
alte dăți, într-un cadru ușor mitizant,
cu vădite rezonanțe ancestrale: „Drob
de soare până la copita stâncilor/ scobo-
rât/ în izvorul nopții ce va să vie/ cen-
taur în golul dintre lumi/ din depărtare

Ă
se ivește-n vârful dealului cu pruni/ un
trup bălăngănindu-și smoala/ cu degete

R
fumegânde vrea să-ți pipăie carnea/ din
măruntaie de-ți va sorbi/ nimeni nici-

A
când nu va mai ști/ care e omul și care-i
fiara” (Noaptea ce va să vie),

R
Definitorii pentru universul poe-

E
tic al Denisei Crăciun sunt și ceea ce am
putea numi „poemele cu Dumnezeu”

T
precum Peisaj de la margine, Dumnezeu
și în poeme ca Poemul despre sine însuși sau Descântec. nu doarme, Solia primăverii sau În nou-

L I
O savoare estetică aparte au la lectură elegiile rul literei. În ceea ce privește sintagma din titlu, „fata
non-convenționale în care domină tonul confesiv – ce lui Dumnezău”, vom lăsa pe cititori să dezlege misterul
amintește cumva de genul epistolar la care făceam alu- citind empatica și profunda prefață pe care Dumitru
zie în titlul recenziei – și în care ne sunt împărtășite Velea o dedică acestui volum de versuri, povestind un
mici revelații personale, cum se întâmplă în poeme ca

A
detaliu semnificativ din biografia autoarei. Nu în ul-
Nevedere („Ai băut ceața dintre lumi/ dintr-o singură timul rând există în volum o categorie de poeme cu
suflare/ soarele zilelor în trup mi-l reaprinzi// necunos- dedicație: către artistul plastic craiovean Silviu Bîrsanu C
cută mi-e lumea/ o simt dar nu o văd/ în cumpănă pe (Cum), către poetul George Vulturescu (Cai) și, cele
dosul mâinilor tale// șoim cuibărit în uitare/ țipă vân-
I
mai multe, către poetul francez de origine libaneză Sa-
tul printre dafini/ la facerea unui ulcior de vorbe și/ de lah Stétié (Cel mai iubit de sub pământ) pe care Deni-
R O N

lacrimi prea curând/ golit”) sau Da („Te scuturai/ de sa Crăciun l-a transpus cu talent în limba română în
bruma zilelor/ ca de-o povară// Da trecu paharul acesta antologia intitulată Cealaltă parte arsă a celui prea pur
din semințe umilite/ mâinile îți crescură pe câmpuri (2017). În plus, merită consemnat și faptul că grafica
înfrățite/ cu vitele grânele viile// într-o noapte de sfârșit din interiorul volumului îi aparține lui Silviu Bîrsanu
de octombrie/ o stâncă fulgerată în rostogolirea ei le și face din acest volum o carte-obiect, precum acelea
resădi/ în zori la răscrucea luminii// nimeni nu se auzi ale avangardiștilor care ne sunt dragi atât mie, cât și
C

bocind în urma ta/ doar osia Carului Mare/ trecând Denisei Crăciun.

serie nouă, anul XXXII, nr. 10-11-12(368-369-370), octombrie/noiembrie/decembrie 2021


BUCOVINA LITERARĂ 31
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

R Ă
R A George VULTURESCU Când îţi vâri degetele în ochi (Irina Nechit)

P rin 1993 primeam de la Irina Nechit cartea


sa cu titlul curajos: Șarpele mă recunoaște (Ed.
Hyperion, Chișinău, col. „Debut”, 1992). Am reținut
sau „casa de lut” de pe „marginea râpelor”, frunzele
„hrentuite” ale arborilor în vântul toamnei: „Sunt scla-
va voastră, ceruri, ape, flăcări,/ slujesc pământul pre-
repede „sfatul” șarpelui auzit de poetă: „Dacă începi sărat/ de trestii gânditoare./ Robiți-mă și voi,/ pestrițe
E

ceva,/ ai grijă/ să-ți închei socotelile singur./ Altfel ră- păsări,/ și voi, senine pietre funerare…” (Clarviziune).
T

mân merele neculese, frunzele – nestrânse, cuvintele – Ochiul poetei „desigilează” (cum zice Rilke despre Ro-
nerostite”… (Fumul învăluie femeia). E o asumare, aici, din) „formele lucrurilor” din amintiri, „nimburi festi-
I

a ruperii „fructului oprit”: „Firește,/ ea a știut totul…”. ve” „din lumea familială și familiară” (Ion Pop) a copi-
Ca și șerpii și versurile adorm/ foșnesc „prin rămuriș”. lăriei: „…am ieșit la iarbă verde/ în august/ numai noi,/
L

„ceea ce nu se vede și nu se aude, necunoscutul”, lunecă așternem țoale pe iarbă,/ rupem frunze de salcâm/ cât
precum șarpele (Necunoscutul): poezia trebuie „să muș- mai multe frunze de salcâm/ le aruncăm în sus/ plouă
te din măr” dacă vrea să aibă acces la adevăr/ „Pomul/ cu funze…” (Picnic – în Masa de sărbătoare). Limbajul
A

Cunoașterii”. Gestul paradisiatic revine, se întărește, poetei este a unei simplități – păzită cu severitate, ca
precum văzul prin întuneric, în cărțile următoare: „Vei pe un lan de maci – care relativizează însăși caracterul
C

scrie ceva prin care să se vadă/ ca prin sticlă/ ceva din fragil al vieții, țesătura purității, acel „cuvânt din flori”,
care să vrem să bem/ și să mai cerem…” (Ceva din care ca și rodul iubirilor adultere. Textele lasă cuvintele să se
I

să bem, în cartea a doua a poetei, Cartea rece – Ed. Car- dezvolte, precum fătul în lichidul amnitoic, poeta nu
N

tier, 1996) Sau: „Mergi împotriva timpului/ ca în bă- experimentează, nu deformează cu zorzoane modernis-
taia vântului/ Sufletul tău rămâne cu un pas în urmă./ te fiorul liric: „…moșul își trage peste ochi pălăria de
R O

Privirea lui îți arde spatele…” (în Un viitor obosit, Ed. paie/ tot așa a făcut în ziua aceea însorită/ când stăteam
Augusta, Timișoara, 1998). Însă a vedea adevărul este de vorbă la poarta lui verde și ne contram,/ eu ziceam
ca și întețirea lumânării care se consumă, arzând ceea ce că în ceruri cresc livezi bogate cu mere domnești,/ iar el
privim (ca voință de a vedea) lucrează și asupra noastră, o ținea morțiș:/ nu! în rai e numai țărână…” (Psalm).
C

transformă: „fiindcă sentimentul de măr pălește/ în fața Regăsirea prin peisajul copilăriei, prin „urmele scriptu-
ideii de măr” (Ideea de măr, în Cartea rece). Un semn rale” (Adina Dinițoiu) a recuperării proustiene a tim-
de egalitate, consonantă se statornicește la Irina Nechit pului, e o ardere a unor etape, o încercare de a scoate
între a vedea și a scrie: „pictez pentru a mă ivi”, zice un trandafirul lui Paracelsius din cenușă: „Poate că ochii
G. Charbonnier, „litera” ei „adulmecă,/ nota pe por- mei s-au topit și a rămas/ doar privirea” (Poate greșesc).
tativ aude,/ acul pe cadran vede…” (Necunoscutul) iar Eul poetic și-a abandonat identitatea, puritatea origi-
poezia care mușcă din măr (care îndrăznește, care gustă, nară ca pe o piele care se desprinde de noi – timpul
smulge ceva din „Grădina interzisă”) „mă naște”, spune ne jupoaie: „…să cauți prin iarbă pielea de copil/ pe
poeta (Șarpele mă recunoaște). care ai lepădat-o aici ca pe o piele de șarpe…” (Frag-
Tributară vizualității, poezia Irinei Nechit1 va mente cu nuferi). Ne desprindem și de peisajele obârșiei,
„lucra” asupra noastră, asupra ei înșiși, folosind „mate- chiar și de cei de lângă noi: „…dacă tot a venit/ găsin-
ria” vegetalului natal: „lichenii” care „cuceresc cetățile” du-mă din nou aici,/ nu în altă parte,/ cu aceeași piele
– „Sentimentele se preschimbă în plante/ disperarea de- pe mine,/ cu aceleași oase, dintre care măcar unul o să
senând licheni în apele oglinzilor” (Fisura, Cartea rece); iasă la lumina zilei/ după o întâmplătoare/ alunecare de
teren…” (Dacă tot a venit).
1
Volume publicate: Șarpele mă recunoaște (1992), Cartea
rece (1996), Un viitor obosit (1999), Gheara (2003), Un fel *
de liniște (2006), Copilul din mașina galbenă (2010), Un om Discursul liric nu se schimbă printr-o stilistică a
de succes și alte pierderi, (antologie 2019). straturilor culturale străbătute de poetă: ruralul poartă
serie nouă, anul XXXII, nr. 10-11-12(368-369-370), octombrie/noiembrie/decembrie 2021
32 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

cu el aluviuni aurifere încărcate de o energetică pe care în cotidianul citadin înfiorând limbajele uscate ale
modernitatea a pierdut-o. De fapt, la Irina Nechit are congenerilor, provocându-ne nu prin frustrările eului,
loc o „resentimentalizare” (termen împrumutat de la ci printr-o participare, așezare sapiențială între lucruri
Petru Poantă) a ruralului livrat printr-o meditație exis- precum roua se așază și pe lujerii trifoiului ca și pe me-
tențială: „…Am plecat să luptăm cu noi înșine./ Am talul mașinii de cosit iarba. Mai mult mirare (bagiană)
transpirat sufocați de propriile noastre suflete. Inimi- decât răsuciri de fraze ludice, pozia ei nu ne ne ține
le noastre ne-au strâns de gât.// Cum să nu obosim/ „prizonieri” între maluri, ci, precum în apa râului, peș-
dacă nu putem să nu ne gândim/ că ne vom întâlni sub tii înoată în toate direcțiile.
pământ pentru a ne face pământ…” (Cum să ne obo- Pregnant feminină (deși nu are nimic din „teme-
sim). Viitorul e obosit de spectrul morții: fiorul thanatic le” domestice și sangvinitatea cu care congenerele ei își
(remarcat de critici – G. Benga, Andrea H. Hedeș, O. exaltă răbufnirile sexiste), prin viziunea asupra lumii,
Soviany) transformă frumusețea lumii (în ochii poetei consubstanțială cu un limbaj plin de seve, cu acces di-
creșterea salcâmilor) într-un recviem al morții pe care-l rect la ceremonialurile vieții și morții care transmit „pu-
conștientizează – ca o pregătire pentru moarte – ală- teri” ale „șirului de părinți” eminescian: „colacul de la
turi de familie: „…cât de repede s-a terminat vara,/ se înmormântarea/ unei femei frumoase/ îmi dă puteri./
miră mama și tata,/ cele două fetițe ale lor știu că mai Întărită voi încerca să-mi scot gândurile din pământ/
albastru decât azi/ cercul nu va mai fi niciodată/…/ o cu tot cu rădăcini/ pentru a le răsădi în aer…” (Stele
să ne sufle vântul/ unul câte unul/ de pe fața pământu- șifonate, în Cartea rece). Irina Nechit a intrat în poezie
lui…” (Picnic). Poemul e o introducere la tema „mesei” „gata înarmată”, precum din țeasta lui Zeus, cu „apa și

Ă
ritualice, la care se instalează încă un „mesean” – moar- focul”, cu „rana și gheara” (Gheara I). Deși a dezvol-
tea: „…Ați întins mesele au venit oaspeții./ Pe cine mai tat această temă, „gheara” la care face ea referire nu e

R
așteptați?... (Petrecere cu îngeri de zăpadă). Durerea e atât „de atac”, cât de protecție a unei feminități fragile,
mitologizată prin ritual, îmblânzită prin puterea cu- vulnerabile, cu cele „trei inimi” (Gheara II): „…Cu o

A
vintelor care o numesc „petrecere cu îngeri”. Poeta a pâine în geantă/ a trecut pe lângă farmacie -/ de data
purtat această imagine încă din cartea de debut când o aceasta nu va intra./ Căldări cu lalele de colț/ doamna

R
descria parcă printr-o perdea proteguitoare care putea are emoții…” (Peisaj cu o doamnă, în Cartea rece).

E
s-o amâne: Structura poemelor sale este liniară, precum apa
„…Cu ochii ciugulesc fărâmituri uscate,/ râului rafinată printre obstacolele pietroase, de aceea

T
doar cu privirea mușc din pâine,/ și totuși tonalitatea nu este atât deceptivă cât adâncită în jude-
nu mi-i dor/ de masă cu bucate,/ las cină, căți tradiționale: „…e de-ajuns o cruce,/ oricum e de-

L I
prânz, dejun pe mâine…” (Pe mâine – în Șarpele ajuns o cruce,/ nu inventa motive să rămâi.” (Un înger
mă recunoaște) înalt). Însă nu e un confesiv al melancoliilor, ci unul
al energiilor care pot sălta peste pietre, pot transborda,
Ceremonialul morții – imaginea celor „trei pot mișca lutul mormintelor: „…iarba mi se lipește de

A
crengi” și „o gaiță” (Masa de sărbătoare) are o forță ega- mâini/ și mă trage la suprafață” (Gând de faianță, în
lă cu picturile lui E. Munch. Dramaticul iese însă din Șarpele mă recunoaște). Ai impresia că unele poeme au
cadrul ramei, o însoțește pe poetă: ceremonialul nu se „teme” umile, că unele decoruri par vetsute prin obiec- C
va sfârși niciodată, pentru cei care au rămas – ei mai tele care le propulsează, dar poeta știe să-l facă „vizi-
I
aud „foșnetele”, „glasurile” celor „chemați”: „…o masă bil” pe fiecare, nu atât prin formele lui, ci prin cele ale
goală a rămas în ograda noastră,/ o masă lungă/ fără umbrelor care le adaugă/ le de-formează contururile.
R O N

capăt.” (Foșnete) Parcă autoarea infuzează o „rază” care potențează fiecare


obiect din decor arătându-i tragismul locului comun
* pe care stă chiar măreția îndărătnică a vieții. Forța an-
Singulară, poezia Irinei Nechit (O. Soviany o teică a cuvintelor din poemele Irinei Nechit vine din
numește „lirică nedatabilă”; distanțată de „majoritatea caligrafia vegetalului, a locurilor de obârșie, încărcate
confraților”, zice Ion Pop)2 este o erupție a ruralului
C

Irinei Nechit (Apostrof, 2021), O. Soviany – La masa tăcerii


2
Trimit la articolele: Ion Pop – Sărbătorile melancolice ale (Observator literar, 2021).
serie nouă, anul XXXII, nr. 10-11-12(368-369-370), octombrie/noiembrie/decembrie 2021
BUCOVINA LITERARĂ 33
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

R Ă
R A
E
T
I
L
A
C
I
N
R O
C

de divinitate, care vertebrează tema: O să sparg bubele îngerilor


„Pânzele de păianjen o să le dau la o parte, Care nu mai pot decola de durere,
Copacii o să-i împing spre marginea câmpiei, Monumentele și clădirile o să le mut din loc
Ploaia să amestece frunzele galbene cu glod, Apoi o să ridic o mână cât mai sus
O să-mi vâr degetele în ochii ce mă fixează Și așteptând să se lase noaptea
Din toate părțile, O să prind cu oglinjoara o rază de speranță”

serie nouă, anul XXXII, nr. 10-11-12(368-369-370), octombrie/noiembrie/decembrie 2021


34 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

Când tenacitatea se împleteşte cu sensibi- Elena-Brândușa STEICIUC

R Ă
litatea: „DAHU. Povestiri pentru 24 seri”
de Cornelia Petrescu

R A
C ornelia Petrescu este originară din Bucovi-
na, unde s-a născut într-o familie de învă-
țători. O consider un caz tipic de autor care și-a găsit
Culegerea de nuvele în limba franceză „Les écor-
ces d’orange”, editată atât pe hârtie cât și on-line de
„Mon Petit Editeur” în 2010 conține cinci texte scurte,
vocația scripturală în exilul francez, unde trăiește (ca dintre care cel mai impresionant - relatând o poveste de

E
atâția alți români) de mai bine de trei decenii. Scriind viață tragică din anii România în perioada dictaturii –

T
la fel de nuanțat în limbile română și franceză, inginera dă și titlul volumului, „Coji de portocală”.
chimistă emigrată ilegal în cei mai sumbri ani ai dicta- În același an apare la editura Junimea „Cercul

I
turii a debutat în 1990 cu nuvela „Rêve de chien. Rêve lui Simion”, bazat pe trăiri reale ale autorei, o țesătu-
d’homme” (editura Vernet), text în care evocă jertfa ti- ră spațio-temporală între un spital modern din Franța

L
nerilor români care și-au dat viața pentru libertate în (unde medici competenți se luptă zilnic cu suferința și
decembrie 1989. După opt ani a publicat la editura moartea) și Bucovina cea năpăstuită de Istorie. Simona
Junimea - sub pseudonimul Ecaterina Petre - romanul Modreanu remarca pertinent în „Convorbiri literare”:

A
epistolar „Întâia viață”, drama unei jumătăți de veac în „…scenele ce evocă Gulagul siberian, de un realism co-
totalitarismul din România. Sub același pseudonim i-a pleșitor, nu au nimic de invidiat unor texte similare,

C
apărut în 2001 romanul „Ucenicia umilinței”, în care nici măcar marelui Soljenițîn.”
descrie cu precizie, cu „eleganță și sobrietate” (Alexan- Tradus în limba maternă, „Noaptea greierilor”

I
dru Husar) dificultățile vieții nu tocmai roz a românilor este publicat în 2012 la editura Junimea. Revenirea la

N
în Occidentul mult râvnit. limba română face proba necontenitului impuls al au-
Construind punți între viața artistică din Buco- toarei de a se reîntoarce la rădăcini. Experiența exilului,

R O
vina și cea din Isère, unde locuiește, Cornelia Petrescu ruptura de mediul și cultura de origine, apoi noul mod
a inițiat și coordonat în 2003 proiectul „Un autre re- de viață în țara de adopție au constituit - ca în cazul
gard”, constând într-un schimb de artiști plastici din tuturor „dezrădăcinaților” români (Panait Istrati, Emil
cele două spații, care au putut lucra în tabere de creație. Cioran, Oana Orlea, Matei Vișniec) - un catalizator,

C
Rezultatul acestui experiment a fost splendidul album cu atât mai pregnant pentru intelectuala de formație
bilingv „Un autre regard”, prezentând periplul fiecăruia științifică, dar cu o certă sensibilitate literară.
dintre artiști, care au pictat inspirându-se din moșteni- O experiență interesantă de împletire miracu-
rea culturală a celuilalt. loasă a artelor este volumul bibliofil „Le sagittaire”,
„La Nuit des cigales”, primul roman în limba conținând poeme traduse din limba română în fran-
țării de adopție, apare în 2004 la editura Thot De un ceză, cu gravurile inspirate ale lui Marc Pessin. „Săgeți-
realism plin de luciditate, cu un tempo de policier le” textuale ale Corneliei Petrescu au atins cu siguranță
„Noaptea greierilor” prezintă o serie de situații și eve- mulțe ținte, numeroși cititori iubitori de frumos, sub
nimente tipice Franței de la începutul secolului XXI formă de cuvânt și imagine. Această experiență tipo-
(drog, violență, crimă, hărțuire morală). grafică, foarte frecventă în Franța, ar trebui să fie un
După trei ani, în 2007, editura l’Harmattan din model și pentru România, cărțile sub forma unor pre-
Paris îi publică „Semper stare”, sub un titlu care este țioase obiecte de artă, într-un tiraj mai mult sau mai
deviza, dar și expresia tenacității ce o caracterizează pe puțin limitat, pe o hârtie specială, fiind un regal pentru
compatrioata noastră. Reunind materia din primele intelect și privire.
două romane, „Semper stare” evocă obârșia comună a Nu sunt lipsite de interes – pentru a completa
celor două popoare, român și francez. Și aici, Cornelia portretul bibliografic al autoarei – contribuțiile sale la
Petrescu se dovedește a fi un povestitor înnăscut, care prestigioase reviste literare („România literară”, „Tribu-
știe să găsească tonalitatea potrivită, narând într-un na”, „Bucovina literară”, „Nord Literar”, Convorbiri
tempo alert episoadele trăirilor sale. literare”). Cornelia Petrescu, așa cum o văd eu, este un
serie nouă, anul XXXII, nr. 10-11-12(368-369-370), octombrie/noiembrie/decembrie 2021
BUCOVINA LITERARĂ 35
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

exemplu de tenacitate, de perpetuă situare între două important de serviciu („Studiu comparativ de oferte
limbi și culturi, care nu ne poate lăsa indiferenți. pentru instalațiile de filare a mătăsii”), este convocată în
Ca un trifoi purtător de noroc, antologia epicentrul Inchiziției comuniste: „biroul în care nu intra
„Dahu”, ilustrată de artiștii plastici Gabrel Baban, nimeni fără să fie invitat și atunci când intra îl cuprindea
Cristi Creangă, Cristina Hreamătă-Macoveiciuc, Oana o spaimă de moarte. …În spatele acestei uși își duceau
Hrișcă este alcătuită din patru mari segmente, totali- veacul, după un program numai de ei știut, tovarășul
zând 24 de texte „pentru 24 de seri”, unele inedite, alte- Blându și tovarășul Ciupercă, gradați îmbrăcați în civil.”
le preluate din volumele anterioare. „Din epoca roșie”, Anchetarea se face conform unui scenariu bine rodat,
prima parte, conține șase proze scurte, având ca matrice securiștii își împart rolurile (cel bun, mieros/cel rău,
spațio-temporală România anilor grosolan) și – când, printr-un no-
întunecați ai comunismului, în roc, documentul este găsit - ame-
diverse perioade. O nuvelă emo- nințările nu se opresc: „Dacă nu
ționantă prin imensa tristețe pe îl găseați, erați acuzate de înaltă
care o degajă este „Coji de porto- trădare și vă înghițea pușcăria. În
cală” : personajul central, bătrâna condițiile astea, am decis că fapta
Ioana, este „uitată optsprezece voastră se poate categorisi ca ne-
ani în închisorile comuniste”, glijență în serviciu. Nici așa nu o
pentru simplul fapt că, într-un să vă fie prea moale…” (p. 58) Un
context nefericit, capra ei din sa- alt fragment din realitățile ultimi-
Ă

tul de munte în care locuia a luat lor ani ai comunismului apare în


în coarne portretul lui Gheorghe „Crăciunul anului 1982”, text
R

Gheorghiu-Dej. Monologul bă- inedit, ce relatează un alt dureros


trânei – care își varsă amarul po- aspect al acelor vremuri: lipsa me-
A

vestindu-și pățania studentului dicamentelor. Cazul povestit ori-


Emil, întâlnit în tren, amestecă în pilează, pentru că viața unui copil
R

doze egale comicul și tragicul, iar bolnav de leucemie nu poate fi


E

graiul moldav are farmecul po- salvată, în ciuda eforturilor per-


veștilor lui Creangă: „Nici una, sonale ale unor oameni generoși.
T

nici alta, bagă coarnili în potretu În schimb, delegata organizației


lui Dej șî dă ocol ca bezmetica, cu de șoimi ai patriei sosește la ușa
I

el prin ogradă. Mă răpăd șă priponesc bini poarta ca să apartamentului în care o mamă tânără își plânge fetița
L

n-o scap în drum, da nebuna o șî zbughit-o, cu potretu moartă de puțin timp și – plină de importanța funcției
în coarne, pi ulițle satului. Eu disculță, murdară di var – spune: „Am venit să vă comunic că rolul nostru nu
șî cu cociorva în mână, după dânsa. Din când în când să este cel de a procura doctorii scumpe și tratamente în
A

oprea, parcă să mă aștepte, da când-când să pun mâna străinătate, așa cum ați cerut într-un memoriu […] nu
pi dânsa, o tulea iar. În fața bodegii, ieșâseră afară, la un văd cu ce rost ați deranjat-o pe tovarășa… pe tovarășa
C

țoi, primarele, milițianu și alții…Mie una îmi venea să de la cel mai înalt nivel. …care a înaintat hârtia tot spre
intru în pământ di rușâne…Dintr-o dată primarele s-o noi pentru rezolvare.” (p. 73)
I

încruntat și o început să țâpe: Aiasta-i lipsă di rispect Partea a doua, „Din războaie și revoluție”, care
față di conducerea partidului! Chiaburoaico!!” (p. 24) va fi citită cu aceeași încântare, reunește alte șase pro-
N

Despre absurdul și frustrările anilor totalitari de- ze scurte care au ca liant o meditație asupra raportului
pune mărturie și nuvela „Ciocolata Galler”, pornind de omului cu istoria, în spații și epoci diferite. „Soultz-
R O

la un fapt real, petrecut în 1977-1978, când tovarășii matt” evocă, prin privirea și memoria „celuilalt” (adică
de la cadre și securiștii în civil din întreprinderi supra- a unui prieten francez, Jean Letz, alsacianul bărbos) pe
vegheau cu ochi de cerber orice contact cu partenerii numeroșii soldați și ofițeri români, pizonieri ai nemți-
străini. Personajul narator, o femeie între două vârste, lor în Primul Război Mondial, îngropați în cimitirul
C

evocă un episod tragi-comic: rătăcind un document de la Soulzmatt, Alsacia: „ …După ce a văzut prizo-

serie nouă, anul XXXII, nr. 10-11-12(368-369-370), octombrie/noiembrie/decembrie 2021


36 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

nierii români scoși la muncă în plină iarnă pe un frig vor umple golul casei adoptând-o pe cea mai mică din-
năprasnic, bunica a fost atât de zguduită că nu s-a mai tre copilele unei familii de români morți în străinătate,
putut duce acolo. Erau, bieții oameni, niște schele- iar dialogul din final configurează deja legătura dintre
te care abia își târau ultimul suflu de viață, oblojiți în mamă și fiica adoptivă: „Cu o nesfârșită tandrețe, Ana o
zdrențe rigidizate de ger…În primăvară, în locul cu strânge la piept pe cea mică și o întreabă: - Ana-Maria,
pricina, erau numai movile de pământ înconjurate cu ți-ar plăcea să vii să locuiești cu noi, cu mine, cu André
sârmă ghimpată.” (108) Cel de-al Doilea Război Mon- și cu doi bunici pe care nu-i cunoști încă? Să fii fetița
dial cu toate ororile lui (violența luptelor, atrocitățile noastră? Ce zici? Privirea albastră a fetiței o înfruntă pe
antisemite, prizonieratul românilor în URSS) trece și cea la fel de albastră a Anei, în timp ce vocea subțirică,
el cu tăvălugul peste viețile personajelor din „Munca dar gravă și convingătoare răspunde: - Da, te iubesc,
viermelui de mătase” și „Perțea”. Familia Weis își pierde știi să mă îmbrățișezi la fel ca mama…” (pp. 199-200)
fiul – Fredy - în lagărul din Transnistria, tatăl naratoarei Umbra lui Thanatos și un puternic fior metafi-
din „Perțea” revine ca un schelet din lagărul sovietic, zic, o prezență bine dozată a fantasticului pot fi detecta-
iar personajul eponim – evreica Perțea – este pedep- te în „Ficțiuni și realități”, ultima parte. Trauma greu de
sită și de autoritățile comuniste pentru că îndrăzneș- depășit a doliului este tema centrală a prozelor „Parfum
te să adăpostească un fugar german: „M-au împins și de frezia” și „Hyperion”, în care autoarea știe să păstreze
m-au bătut cu patul puștii în timp ce mă întrebau de echilibrul între notația lucidă, carteziană a realității și
ce ascund dezertori. Uitați-vă ce mi-au făcut. …Vedeți întâmplări mai mult sau mai puțin stranii (dispariția
vânătăile astea? Străruiau să-l acuz pe domnul director, din mormânt a trupului unei adolescente ucise într-un

Ă
soțul dumneavoastră, să spun că dânsul m-a obligat să-l accident, sinuciderea misterioasă a unui elev de liceu,
ascund pe neamț.” (p. 125) coincidențe și întâlniri cu personaje ciudate, parcă ve-

R
Perioada de după exilul asumat de autoare în nite din alte dimensiuni). „Culoarea lutului ars”, poves-
Occident este evocată în „De cealaltă parte a fostei tire inspirată de mărturisirea făcută Corneliei Petrescu

A
Cortine de fier”, secțiunea a treia a antologiei „Dahu”. de tânăra Carmen C. în vara lui 2016 aduce în scenă un
Este memorabilă povestea periplului familiei de români alt tip de traumă: aceea a copilului abandonat de mamă

R
care trece frontiera în „lumea liberă” împreună cu bă- la naștere, crescut de părinți adoptivi, care dorește la

E
iatul, din „Gândurile unui adolescent în drum spre li- maturitate, înainte de a se căsători, să își cunoască ade-
bertate”. Privind amuzată înspre trecut și rememorând vprata identitate. Întâlnirea finală dintre protagonistă

T
primul contact cu pământul francez, masa frugală cu și mama ei naturală - aflată pe patul de moarte –este
salam adus de acasă, Cornelia Petrescu reînvie semni- narată cu sobrietate. În ciuda tristeții, eroina reușește să

L I
ficativa scenă a întîlnirii cu un pisoi francez care refuză se ridice deasupra marasmului, prin iubire: .…chipuri-
bucățica de salam românesc: „Iar el adulmecă…Miroa- le celor doi proaspăt căsătorițipar a fi iluminate de un
se…Adulmecă din nou…Botișorul roz palpită în jurul ceva nedefinit care se revarsă din ei. Este oare lumina
rămășiței de salam pe care însă nu o atinge. După un iubirii și a încrederii? ” (p. 283)

A
timp te privește nedumerit și ochii de felină îți arun- Alegerea animalului legendar din Alpii francezi,
că o privire disprețuitoare, care parcă ar vrea să-ți spu- DAHU (un frate al muflonilor și caprelor negre, cu
nă: Eu să mănânc asta? Fundul acesta de cârnaț uscat? anumite infirmități datorate condițiilor dificile de de- C
Drept cine mă iei, tinere?” (p. 163) În această secțiune plasare în zona muntoasă înaltă) drept titlu al acestui
I
a cartii apar numeroase personaje din țara de adopție, volum nu este întâmplătoare. Un DAHU poate fi „un
într-o țesătură interculturală, ca în „Surorile”. Persona- simbol al modestiei, al perseverenței și stoicismului cu
R O N

jele sunt construite după persoane reale, membre ale care oamenii obișnuiți se străduie să își facă un drum în
diasporei române din Franța, iar relația fuzională dintre viață” (p. 14). Compatrioata noastră s-a luptat, precum
Octavia (deja stabilită în Hexagon) și Teodora, sora ei un DAHU, să se adapteze mediului nou al exilului, să
mai mică, trece pe o nouă treaptă a comuniunii sorora- aspire și să urce necontenit, cu tenacitate, spre înălți-
le. Personajele din „Un mic izvor” - cuplul Ana (medic mile vieții, ale scrisului, ale artei. A reușit, oare? Fiecare
român, stabilit în Franța) și André, soțul ei – discută în dintre cititorii antologiei va da răspunsul. În ceea ce mă
C

ambele limbi, împărtășesc aceleași trăiri. Fără copii, își privește, nu pot spune decât: da!

serie nouă, anul XXXII, nr. 10-11-12(368-369-370), octombrie/noiembrie/decembrie 2021


BUCOVINA LITERARĂ 37
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

A P O ST RO F Isabel VINTILĂ Literaturi recente:


Nichita Danilov şi Matei Vişniec
ușind să depășească această arie prin capacitatea sa de a
radiografia realitatea într-o notă psihanalitică. De altfel,
Nichita Danilov, Omul din eprubetă, discursul său are forța de a acoperi numeroase teme actu-
Iași, Polirom, 2021 ale. Adrian Alui Gheorghe spunea că în romanul Omul
din eprubetă autorul susține printre altele și ideea că ființa

V iața omului s-a derulat întotdeauna printre umană trăiește „în final viața din subconștientul celor-
secvențe pe care „altcineva” le-a impus sau lalți, înstrăinând-se complet de propria existență”. „Dacă
printre momente care au părut ghidate de „un altceva”. vă puteți imagina un Bulgakov trecut prin universul lui
Mereu în schimbare, mereu în transformare, lumea nu a Swift, în timp ce ghizii sunt, pe rând sau concomitent,
fost întotdeauna primitoare față de ființa umană. Ceea ce Urmuz sau Daniil Harms, ambii în mare vervă, dar și Sig-
odată părea bizar, devine, în timp, normalitate. Singurele mund Freud, atunci nu veți ezita să vă lăsați purtați de
neschimbate sunt trăirile interioare care, indiferent de per- povestea fascinantă pe care ne-o propune Nichita Dani-
cepții și situații, își păstrează consistența. În acest context, lov, unul dintre povestașii adevărați ai literaturii noastre
scriitorul Nichita Danilov construiește în romanul Omul de azi, coborând-ne în abisul inconștientului uman din
din eprubetă (Iași, Polirom, 2021) un personaj interesant, eprubeta sa, populată cu tot felul de entități şi arhetipuri.
un hibrid, o ființă cu vagi trăsături humanoide, capabilă Un embrion aterizat de pe nebuloasa Andromeda pe Pă-
însă de sentimente și senzații uluitoare. „Că mă născusem mânt, ajuns în laboratorul unui profesor nebun, dar care
într-o eprubetă era adevărul pur. Numai că adevărul aces- mișcă universurile pe degete, este martorul uimit al unei
ta îl știam doar eu și medicul ginecolog de la Medicina vieți cotidiene terifiante, greu de înțeles, aflată nu întâm-
Experimentală, domnul doctor Jacky Brauner, şi, desigur, plător în rezonanță cu lumea românească posttotalitară.
asistenta medicală, domnișoara Beatrice, căreia profesorul Mai mult, de pe nebuloasa natală, embrionul aduce pe
îi spunea pur şi simplu Era sau domnișoara Era, uneori și Pământ dublura ancestrală a cronicizorului lui Ernetti,
Kity sau chiar Kiky, în timp ce ea îl alinta zicându-i pe un aparatul alchimic care facilitează deținătorului să pătrun-
ton neaşteptat de gingaş Pusy, fâțâind-se pe lângă halatul dă în biografia altuia, ca un vierme într-un fruct, şi să o
lui și izbucnind în râsete la fiecare pas”. roadă pe dinăuntru”.
De la început, personajul principal încearcă să se Această înstrăinare de corp, pentru că trupul Omu-
adapteze lumii oamenilor, lume pe care dorește enorm să lui din eprubetă nu este unul obișnuit, se rezolvă, de fapt,
o înțeleagă, să o simtă pe de-a-ntregul în raport cu ființa pe parcursul întregului roman printr-o serie de experien-
sa hipersensibilă, cu natura sa diferită de a celor din jur. țe în care personajul este obligat să perceapă lumea de la
De exemplu, pentru a înțelege miracolul nașterii, Omul zero, fără o memorie colectivă tipic umană, fără simțurile
din eprubetă își deschide cutia craniană. Doar așa poate să omului comun, ci doar cu o capacitate extraordinară de
audă strigătele de durere ale mamelor în travaliu și pe ale a judeca. Foarte important este faptul că Omului lui Ni-
pruncilor abia născuți. Ceea ce aude are un impact atât de chita Danilov i se dă șansa de a dezvolta sentimente. Lu-
mare asupra sa încât reacționează fizic. „Efortul meu n-a mea acestui personaj interesant este prezentată în roman
fost zadarnic. La început, desigur, n-am auzit mare lucru. din cel puțin două perspective: una matură și o a doua,
Curând însă țipetele și urletele au început să vibreze în din interiorul unei eprubete unde, aflat într-un stadiu de
aerul din jur, punându-mi nervii la încercare. Un adevărat dezvoltare incipient, subiectul explorează lumea limitată
infern de sunete ce exprimau groază și suferință se revărsă la care este expus, laboratorul profesorului. În acest la-
asupra mea. Mi-am astupat urechile și mi-am închis calo- borator, din interiorul eprubetei, personajul principal al
ta craniană și am început să urlu și eu pe stradă, învârtin- romanului are primul său contact cu lumea oamenilor,
du-mă în cerc, până mi s-a făcut negru în fața ochilor și asistând, fără voia lui, la relația amoroasă a profesorului
am căzut într-o stare de inconștiență”. cu asistenta sa care se consumă sub privirea curioasă și
Narativul lui Nichita Danilov se revendică în acest neexperimentată. Pornind de aici, personajul dezvoltă mai
roman din scrierile urmuziene, personajul construit re- multe teorii despre dragostea pământenilor și despre na-
serie nouă, anul XXXII, nr. 10-11-12(368-369-370), octombrie/noiembrie/decembrie 2021
38 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

tura feminină sau masculină a ființei umane. „Mulți, din recunoaște acest lucru în Suplimentul de cultură : „Dacă
dorința de-a cunoaște natura feminină, caută să cucereas- la Tălpi, Locomotiva Noimann, Mașa și Extraterestrul sau

F
că o mulțime de femei. Ce eroare! Dacă ai posibilitatea să la Ambasadorul invizibil, romane apărute tot la Editura
cunoști o singură femeie, ți-e de ajuns! E ca și cum ai cu- Polirom, perioada de gestație, mai bine zis de scriere și

S T R O
noaște tot binele și tot răul care macină această lume. De finalizare a cărților, a fost de 6, 7, 8 sau 9 luni, perioada de
aici și crizele. Bărbații nu ajung niciodată să cunoască cu gestație a acestui roman a fost mult mai lungă”. (https://
adevărat natura feminină asociind-o cu pulsațiile de hor- suplimentuldecultura.ro/author/282/)
moni, iar femeile au falsa impresie că natura masculină, Omul din eprubetă se descoperă celor din jur în
pe care o stăpânesc și o domină în mod instinctual, nu le toată complexitatea sa reușind să înregistreze metodic o
oferă decât o vagă cunoaștere de sine. S-ar putea să greșesc, lume amestecată, derizorie, lumea noastră.
dar asta-i concluzia la care am ajuns”.

O
Nichita Danilov își structurează romanul în trei
părți: Cartea întâi. Mormolocul, Cartea a doua. Escapada, Matei Vișniec – Un secol de ceață,
Cartea a treia. Elohim. Omul din eprubetă se raportează Iași, Polirom, 2021

P
foarte des în roman la ceea ce am putea numi copilăria sa
în laboratorul profesorului, mica lume a eprubetei lăsând „Germanii și rușii sunt făcuți să construiască îm-

A
să se întrevadă și mai limitată lume a încăperii. Escapada preună ceva important. Voi aveți de partea voastră spațiul,
pe care o face în afara eprubetei pare să îi provoace și mai iar noi avem de partea noastră timpul”, este una dintre
multă suferință. Profesorul se declară dumnezeul său și se replicile memorabile ale unui personaj care apare în de-
comportă ca atare însă nu îi poate influența gândurile in- butul romanului Un secol de ceață, Iași, Polirom, 2021,
diferent de substanțele pe care i le administrează. semnat de Matei Vișniec. Sentința are forța de a anticipa
Claustrarea este, în ceea ce ne privește, tema dez- evenimentele de mai târziu. De fapt, întâlnirea „fericită” a
voltată în acest roman. De aceea Omulețul lui Nichita celor două personaje masculine, desenatorul și fumătorul
Danilov este închis în eprubeta lui transparentă, plutește de pipă, va atrage după ea o serie de fapte definitorii în
și se scufundă în funcție de factorii exteriori și de cei care economia romanului. Întâlnirea dintre Iosif și Adolf este
vin din interioritatea sa. Omulețul nu este altceva decât incredibilă, evident constituind o ficțiune. Cei doi sunt
un avatar al intelectualului, marcat de singurătate și regre- plasați într-un moment în care parcă timpul se oprește ca
te, presat constant de un Mare Păpușar care îi amintește să facă loc unor evenimente ancestrale să se producă. Cele
mereu cât de puțin poate sau are voie să se miște. Cu toa- două personaje pare că gândesc similar, mai mult decât
te acestea, din volumul lichid al eprubetei sale, Omulețul atât, chiar simultan. Sunt contrariate unul de prezența
învață forma și mersul lucrurilor pământene, învață să se celuilalt și au senzația că se vor mai întâlni. „Un alt rus
scufunde în lumea literaturii și, mai presus de orice, reu- idealist ratat care vrea să schimbe lumea îşi spuse omul din
șește să se gândească la iubire. Nici eprubeta, nici profe- fața șevaletului. Omul cu cap leonin se mai gândi timp de
sorul care îl supraveghează nu reușesc să îl limiteze. De câteva minute la desenatorul lunatic din fața grilajului im-
fapt, el este singurul care poate să își traseze limite sau să perial. Oare individul frecventa cu adevărat Café Central?
și le depășească. Pe măsură ce înțelege acest lucru, începe Dar, oricum, lui, fumătorului de pipă cu cap leonin și cu
să se regăsească și să se accepte pe sine. „Citeam ca un palton având o croială de șubă, nui prea plăceau figurile
disperat, ca un nebun, citeam tot ce îmi cădea în mână, de la Café Central, prea făceau pe deștepții. Desenatorul
închipuindu-mi că sunt ba prințul Hamlet, ba Othello, slăbănog cu priviri introvertite și cu mustăți răsucite la vârf
ba prințul Mîșkin sau alte entități [...] Noaptea, stând pe se gândi și el timp de încă două sau trei minute la rusul
terasă și privind bolta cerească, îmi imaginam universul ca cu care tocmai vorbise. Fără să știe de ce, ideea că lar mai
pe un telescop uriaș, care se strânge și se lungește în func- putea întâlni vreodată îi produse o senzație de neplăcere”.
ție de sentimentele ființelor ce-l populează. La capătul lui Cititorul este evident surprins și amuzat când realizează
mă aflam eu, un punct minuscul, care își avea abisul său că a asistat la prima întâlnire dintre Adolf Hitler și Iosif
căscat în conștiință. La celălalt capăt eram tot eu, pierdut Vissarionovici Stalin.
în propria-mi imensitate... Eu, cel care privea”. Tot cu o întâlnire neobișnuită se deschide și a doua
Discursul intelectualizat al personajului principal parte a romanului Un secol de ceață. Este vorba despre în-
fură cititorul, făcându-l să uite chiar de povestea din spa- tâlnirea dintre Tristan Tzara și Vladimir Ilici Lenin care se
tele său. Se vede în mod limpede că este un volum care s-a lasă cucerit de vitalitatea și „insolența sa rece, implacabilă”
construit și s-a sedimentat în timp. De fapt, însuși autorul și este chiar de acord să îi citească Manifestul și să participe
serie nouă, anul XXXII, nr. 10-11-12(368-369-370), octombrie/noiembrie/decembrie 2021
BUCOVINA LITERARĂ 39
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

la o întâlnire din Cabaret Voltaire. „Cuvintele pronunțate în secvențe ca aceea a denunțării dușmanilor poporului
de Lenin plutiră o vreme prin aer, se rotiră ca niște muște („Dușmanii marilor idei nu sunt niciodată asasinați, omo-
dezorientate, apoi se incrustară pentru eternitate în plafo- râți sau uciși, ci lichidați”). Artiom Ivanenko și soția sa
nul cafenelei Odeon. Exact în acea secundă eternitatea se Nastasia găsesc într-o seară, în fața unui pahar de băutură,
amuza cu o ecuație umană cu totul și cu totul excepționa- 1400 de dușmani ai poporului pe care să îi predea auto-
lă. În cafenea, la alte două mese, se aflau încă doi clienți. rităților. Încet, încet Nastasia reușește să adune cu sânge
Primul se numea James Joyce și lucra acolo la cartea sa rece la un loc sute de pușcăriași, bețivi, bărbați căsătoriți
Ulysses, care urma să revoluționeze arta romanului. Iar al cu poloneze sau nemțoaice, persoane care primesc pache-
doilea client era Alberto Giacometti, artistul care urma să te din străinătate, vorbitori de limbi străine și profesori de
revoluționeze sculptura de secol XX. Nici unul dintre cei franceză pe care să îi sacrifice pentru că fiecărui oraș sau
patru bărbați nu‑și dădu seama în acea dimineață că îm- regiune i se impusese o cotă obligatorie de dușmani ai po-
preună proiectau în timp niște energii noi, unele pozitive porului. „ În timpul războiului civil executase cu mâna lui
și altele malefice, niște unde revoluționare care urmau să zeci și zeci de dezertori, de kulaci și de traficanți. Niciodată
modeleze secolul.” nu resimțise nici un fel de compasiune față de cei care se
Prezentat din acest punct de vedere, romanul pare opuneau, uneori prin simplu parazitism, revoluției. Nu-
o satiră la adresa unei ideologii care a schimbat lumea în mai că acum ceva îl neliniștea. Oare cui îi venise această
tumultosul secol trecut. Nu este însă așa, pentru că sub idee a cotelor ? Cine calculase că în orașul său, Pavlodar,
mantaua absurdului Matei Vișniec radiografiază, de fapt, aflat atât de departe de Moscova, se ascundeau exact 1400
un secol de ceață teribil care a pus stăpânire pe lumea eu- de contrarevoluționari?” Cu toate aceste, odată ce numă-
ropeană și nu numai, un secol în care durerea, frustrarea, rul dușmanilor poporului se rotunjește, Artiom Ivanenko
nedreptatea, actele de cruzime și genocidul au transformat își dă seama că această cotă diabolică ar putea fi chiar mai
definitiv omenirea. Chiar și așa, autorul demonstrează că mare, 1523 de oameni nevinovați, tocmai pentru a-i con-
omenirea nu a păstrat amprenta răului, nu a învățat nimic solida poziția socială. Un astfel de episod demonstrează
din ceea ce i s-a petrecut și continuă să facă aceleași gre- încă o dată cât de fragilă este viața omului dacă se află
șeli și compromisuri. „Aș plasa acest roman în categoria în mâinile unui regim totalitar și cum ființele umane pot
ficțiunilor istorice, spune Matei Vișniec, deși toate bazele deveni simple cifre atunci când forțe sociale superioare au
sale de plecare sunt reale; ele se hrănesc din evenimente nevoie ca acest fapt să se petreacă.
trăite de propria mea familie, precum și de mine însumi Astfel de episoade se împletesc în roman cu altele
în naveta mea culturală Est-Vest. Evident, orice asemă- în care râsul și absurditatea parcă sunt invocate să curețe
nare cu persoane reale este întâmplătoare, dar sute de oa- răul, greața și deznădejdea. Vom aminti doar episodul în
meni vii se oglindesc în aceste pagini. Umbra lui Hitler și care din portretul lui Lenin izvorăște vodcă, un moment
umbra lui Stalin planează deasupra multor capitole și nu alegoric extraordinar de bine construit care explică, de
întâmplător partea a doua a cărții se intitulează «Răul are fapt, și titlul cărții lui Matei Vișniec. Iată cum scriitorul
întotdeauna un frate geamăn». Am încercat să înțeleg eu surprinde cu măiestrie, în câteva rânduri, starea de beție
însumi, scriind, de ce oamenii nu învață mai nimic din a unei umanități învăluite în ceață, o umanitate venită să
F

greșelile trecutului și mai ales de ce repetă erorile servituții se adape cu vodcă sub portretul izvorâtor de minuni al lui
voluntare. Ceața ideologică despre care vorbesc în carte Stalin. „Arcadie Sclipa m‑a tras după el prin ceață, avea el
S T R O

nu s-a risipit în acest început de secol, iar pe alocuri mi niște repere ale lui, o busolă personală după care se ghida
se pare că se îndesește, chiar în multe minți subtile și în prin ceață… M‑a dus până sub portretul lui Stalin, numai
multe suflete generoase. Îl invit pe cititor să se îmbarce în că portretul nu se vedea, era învăluit de ceață. În schimb,
lectura acestei cărți pentru a-și face singur o părere despre de sus curgea un șuvoi de vodcă, era ca și cum acolo s‑ar
dilemele secolului trecut şi despre cele profilate la orizont. fi aflat o cisternă plină de vodcă şi cineva ar fi deschis un
Cu acest avertisment tragic, lăsat nouă moștenire încă de robinet. Sute de oameni făceau coadă ca să‑și umple cu
la grecii antici: doar problemele au soluții, nu și dileme- vodcă sticlele, damigenele, cănile și gălețile”.
le…” Matei Vișniec își închide romanul cu un vis în
O

Romanul Un secol de ceață se citește dintr-o suflare care revine la școala din orașul în care s-a născut într-un
chiar dacă este consistent și caleidoscopic. Scrisul matur ciclu repetitiv și obsedant. Trezirea din somn și ușurarea
P

al lui Matei Vișniec face ca dialogul și monologul să im- revenirii în prezent dau o notă optimistă scrierii. Poate că
prime un ritm alert narațiunii în sine și să confere auten- omenirea se va scutura de ignoranță și, trezindu-se, își va
A

ticitate romanului. Autorul știe să înnoade în gât plânsul schimba destinul, refuzând să își mai repete greșelile.
serie nouă, anul XXXII, nr. 10-11-12(368-369-370), octombrie/noiembrie/decembrie 2021
40 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

Semn de preţuire: Vasile PROCA

C ADRAN
Gheorghe GRIGURCU – 85

D in Revista de istorie și teorie literară, nr.


1-2/1988 rubrica Ancheta noastră - De ce
scriu? În ce cred? – vom cita un fragment din răspunsul
Unele cărți de versuri au sute de pagini. Așadar,
numărul versurilor e cu mult mai mare.
Lăsăm calculele și exemplificăm eul creator, ca
poetului și criticului literar Gheorghe Grigurcu la pri- „funcție-semn” (Eugen Negrici), alegând, din volumul
ma întrebare: „Scriu dintr-o pornire lăuntrică, dintr-o Castele în Spania/ Castles in Spain (Editura Junimea,
stare tulbure, emoțională, ce încearcă a se obiectiva în 2005, Iași, traducere de Olimpia Iacob), poemele cu
semn, în așa fel încât semnul (limbajul) să pară a fi, el, titlul semn de carte. Legat de Castele în Spania, eu fiind
punctul generator al stării în cauză. […] Scrisul nostru, redactorul cărții, o întâmplare mai puțin știută: Deme-
inclusiv cel critic, e hrănit de o experiență vitală, de o rsurile repetate ale Editurii, făcute la Ministerul Cultu-
autenticitate a trăirii, care se constituie în criteriul de rii și Cultelor (pentru finanțarea cărții), au rămas fără
căpetenie al aprecierii sale axiologice. Slujim, desigur, rezultat. Foarte tare enervat, poetul Cezar Ivănescu, di-
un ideal estetic.” rectorul Editurii Junimea, a plătit din banii lui apariția
În textul de mai sus, citim cuvântul semn de celor o sută de poeme (cuprinsul cărții mai sus aminti-
două ori. Acest semn (limbajul) este inclus în titlul de te). Să citim.
rubrică (semn de carte), la cronicile literare publicate
în România literară, dar și ca titlu de poeme în cărțile Semn de carte
de versuri semnate de autorul volumului Dealul purtat
de scripeți (Editura Axa, 1999, Botoșani), volum ce se Gîndurile se usucă pe cîmp precum iarba
deschide cu o dedicație specială: „Dedic această carte, trece alene pe bicicletă senzuala Libertate
precum și tot ceea ce mă voi învrednici a mai publica cu glezne de fildeș
de acum înainte, memoriei neasemuitei mele mame, cimitirul e plin de morminte precum
profesoara Alexandra Grigurcu, Îngerul păzitor al vie- un ciorchine îndesat de boabe
ții mele.”. Acolo, la Târgu-Jiu, unde locuiește Poetul, norii în asfințit își trag fermoarul
„sosia Îngerului trece-n răstimpuri/ prin Parcul Ama- și-atît.
rului Târg/ îi aduce lemne de foc să-nu-nghețe la iarnă”
(C.L. nr. 3/2012).
Legat de cuvântul semn, un adaos de sens: „Sin- Reading Mark
tagma semn de carte e un titlu recurent în poezia lui
Grigurcu: îl poartă peste patruzeci de texte” (Șerban The thoughts get dry in the fields as the grass
Foarță, prefață la volumul Muzeu, Editura Limes, with ivory ankles the sensual Freedom
Cluj-Napoca, 2008). slowly rides a bike
Sigur, din acel an (2008) și până la Reverberații the graveyard is full of graves
(Cartea Românească, 2021), semnele de carte, ca titluri as a bunch of grapes laden with juicy small round fruit
de poeme, se vor fi înmulțit. at dusk the clouds fasten themselves with a zip
Același prefațator contabiliza și „cca 30000 de and that’s enough.
versuri!”. La fel, anii au trecut, dar alte și alte cărți de
poezie a publicat cel care, în 2016, a primit Premiul ***
Național de poezie „Mihai Eminescu”. Într-un inter-
viu, laureatul spunea: „Am cultivat-o [poezia] neîn- Semn de carte
trerupt dovadă fiind cele vreo treizeci de volume care
mi-au apărut” (R.L., nr. 6/2016, interviu consemnat Un trandafir
de Gellu Dorian). așezat
serie nouă, anul XXXII, nr. 10-11-12(368-369-370), octombrie/noiembrie/decembrie 2021
BUCOVINA LITERARĂ 41
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

pe masa ta putem folosi.


într-un vas
cum un canar
în colivie. Reading Mark

What is the unreal made up of


Reading mark
pieces of real
A rose we can no longer
in a vase make use of.
on your table
as a canary ***
in the cage.
Îngăduiți și o excepție: poemul care dă titlul
*** cărții.

Semn de carte Castele în Spania

Ca și cum ceea ce s-a petrecut Ah aceste cît de înalte castele


s-ar fi petrecut aievea înălțate de vrăbii

ca și cum ceea ce s-ar fi putut petrece șlefuite de zborul lor


s-a petrecut cum de ploi slobozite
de mult prea de sus
într-un mic poem
ai pîrît Neantul. ploi zburătoare
vrăbii ploioase

Reading mark castele vîntoase


mult cenușii
As if what happened
actually happened mereu refăcute
cum stihurile.
as if what could have happened
happened
Castles in Spain
A N

in a short poem
you denounced Nothingness. Ah, these lofty castles
erected by the sparrows
***
R

polished with their flight


Semn de carte as with the rains that fall down
D

from such a high level


Din ce e compus irealul
A

flying rains
din bucățile de real rainy sparrows
C

pe care nu le mai

serie nouă, anul XXXII, nr. 10-11-12(368-369-370), octombrie/noiembrie/decembrie 2021


42 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

windy castles ***


much grayish
Nicu STEINHARDT
ever rebuilt în dosarele Securității (1959-1989)
as the verse.
1983, octombrie 14. Notă de analiză în DUI
*** “Scriitorul” privind noile relații stabilite de Nicu Ste-
inhardt în țară.
Încheiem cu răspunsul Poetului Gheorghe Gri- „În această perioadă au apărut și unele legături
gurcu, era în anul 1988, la întrebarea În ce cred?, un ca: Virgil Bulat, redactor la Editura Dacia din Cluj –
emblematic și pilduitor crez: fost condamnat care s-a ocupat de publicarea cărții
sale, Dan Culcer de la revista Vatra din Tg. Mureș, Gh.
„Cred în putința poeziei de a se realiza numai Grigurcu din Tg. Jiu, Ion Apostol Popescu din Gherla,
într-un climat socio-cultural propriu, pe care să-l re- Jud. Cluj, Teohar Mihadaș din Cluj, Veniamin Tohă-
flecte și căruia, la rândul său, să-i acorde, prin chiar neanu, starețul Mănăstirii Sâmbăta de Sus, Lefter Ioan
substanța sa reprezentativă, o componentă primordia- Bogdan din București. Tuturor acestora Steinhardt N.
lă. Cred într-o poezie ca indice al libertății conștiinței le-a oferit noul său volum primind din partea acestora
creatorului, care să echilibreze în scrisul său elementele aprecieri elogioase”
tradiției și inovației, ale speculației și efectului, ale rea- V.P.: E vorba de volumul Critică la persoana în-
lului și imaginarului, ale contigentului și absolutului, tâi.
așa cum crede de cuviință și numai așa. Cred exclusiv
într-o asemenea creație. Cred în dreptul sacru al au- ***
torului de a exprima ceea ce dorește, de a dispune de
tehnica artei sale, de a lucra nestinjenit în slujba vizi- COLUMNA
unii sale, căci numai astfel devine util poporului său
și umanității. […] Cred că toate procesele de intenție, Revistă trimestrială de literatură și artă
lecturile tendențioase, calomniile, coalițiile de meschi- Director: Gheorge Grigurcu
ne interese, cameleonismele etc. vor pierde partida în
fața operelor viabile și a conștiințelor drepte. Cred că La un început
silințele, demne de o cauză mai bună, ale mediocrilor,
demagogilor, ignarilor, conformiștilor, veleitarilor, ari- Revista Columna își începe drumul cu acest
viștilor, cu toate că produc leziuni, deseori ireversibile număr întemeietor. Stăpâniți de emoție, ne găsim
în biografia scriitorilor de merit, sunt menite unui eșec în situația de a-i ura, adică de a ne ura nouă înșine,
lamentabil. Cred în biruința cauzelor drepte. Cred în „drum bun”! Aidoma unei ființe omenești, un pe-
progres.” riodic își are destinul său imprevizibil, dar căruia îi
putem desluși punctele de plecare, pe care-l putem
*** înscrie pe anumite coordonate. Columna pornește de A N
pe solul pe care cade – cine nu știe? – umbra lumi-
Bucovina Literară nr. 4-5-6/2021 noasă a Coloanei brâncușiene, fapt ce constituie un
stimul, dar și un handicap. Slova noastră tipărita va
R

În poezie și în aforism caut să-mi recâștig intem- trebui să se desprindă din îmbrățișarea istovitoare a
poralitatea pe care o pierd în critica aplicată literaturii unicei glorii pe care s-ar zice că genialul sculptor a hă-
D

actuale. Atât cât e posibil. răzit-o toposului său natal, va trebui să se dovedească
pluralitatea efortului creator care poate înnobila acest
A

Gheorghe Grigurcu meleag.


C

serie nouă, anul XXXII, nr. 10-11-12(368-369-370), octombrie/noiembrie/decembrie 2021


BUCOVINA LITERARĂ 43
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

N Vasile PROCA Simfonia Fiinţei:


Nicolae SILADE – 65
D R A

Și e ceasul, o, Poete, zut-o pe Irina goală, pictată la scara de unu pe unu de


să-ți spui numele, obârșia, și rasa… către unchiul ei”, pictor din Lovrin. Irina, o contabilă
(Saint-John Perse) la CAP-ul din sat. La opt ani, i s-a difuzat prima po-
ezie la Radioul național, emisiunea „Cravatele roșii”.

D
A

espre Lugoj, oraș al muzicii, dar și capitală Participă în acei ani, împreună cu părinții, la extaticele
culturală a Banatului interbelic, l-am au- concerte ale formației Phoenix. Ce muzică, ce poezie!
C

zit vorbind pe muzicologul George Pascu. La Palatul Textierii formației: Șerban Foarță, Andrei Ujică și Vic-
Culturii, înainte de ’89, făcea audiții muzicale. Împă- tor Cârcu, poeți adevărați. Amintesc doar două LP-uri:
timit de muzica simfonică, participam la acele audiții. Cei care ne-au dat nume și Mugur de fluier. „Cântecele
Redau un fragment din articolul lui George Pascu, lor sunt în același timp un model de inspirație poeti-
Filarmonica ieșeană – semicentenară (Însemnări ieșene, că, vehiculând o lume bogată în idei, ancorată într-o
nr. 1/1992): „Dar iată că în primăvara anului 1944, problematică majoră, vizând meditația de amploare,
orchestra pleca în bejenie fiindcă frontul se apropia de filozofică” (Octavian Ursulescu). Mai târziu, a ajuns și
Iași. Două stagiuni au fost date în orașul Făget, unde în paginile revistei Orizont, cenzurat, răstălmăcit. În-
membrii Filarmonicii s-au refugiat, fiind primiți cu tre timp, se perfecționează în arta fotografiei, își face
căldură fraternă de către locuitorii bucuroși să le vină laborator foto.
în ajutor și încântați că au de acum o mare mozie în Tot felul de întâmplări nefericite amplifică ex-
sat. periența cunoașterii de sine. Mai întâi, arestarea pă-
Dacă în primul an, la Iași, Ionel Perlea, Egizzio rinților. După niște ani, vine ziua de 6 august 1986
Massini și, mai ales, Emanoel Elenescu și George Pavel „cînd, spune poetul, am decis să nu mai lucrez pentru
veneau des să contribuie la formarea muzicală a an- comuniști. Și, după o înțelegere cu nevastă-mea, am
samblului, la Făget, ultimii doi împreună cu Antonin devenit «șomer de lux», trăind cu un bax de «carpați
Ciolan, Alexandru Garabet și Carol Nosec au dirijat fără» pe lună, cu un litru de nechezol pe zi și cu o
concertele date la Lugoj, făcând să se mențină nealte- ciorbă de cartofi sau fasole în fiecare seară. Ascultam
rată coeziunea și vitalitatea orchestrei. După încheierea Europa liberă și eram liber.
păcii, în iunie 1945, Filarmonica s-a reîntors la Iași”. Comunismul se sfârșise pentru mine. […] Și
Despre „ivirea din cuvinte” a lui Nicolae Silade, studiam. Zi și noapte. Aveam revelații după revelații.
cel legat de Făget și Lugoj, am aflat din unele reviste […] Am renunțat la cele lumești și am început o asceză
literare. Prima carte, primită cu autograf, a fost minie- care a durat trei ani și jumătate”.
pistole (mai 2018, Bacău). La sfârșitul lecturii, notam: Asceza înseamnă trăire, credință, rațiune, în-
Nicolae Silade, o voce puternică, originală, cu un ima- seamnă civilizația Decalogului.
ginar debordant. Un lirism reflexiv, cu înfiorări mistice La Europa liberă, cu mare interes, îi asculta pe
(în special, a doua venire). Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Neculai Constan-
În tinerețe, asemenea lui Pascal Bruckner, Nico- tin Munteanu și alții. Emisiunile preferate: Teze și an-
lae Silade și-a clădit „o fortăreață interioară din cărți”. titeze la Paris și Povestea vorbei. Face fotografii pentru
E o lungă listă de mari scriitori: Odysseas Elytis, a se întreține. Mai punem un accent pe anul 1986:
Eugenio Montale, T. S. Eliot, Ungaretti, Ezra Pound, În acel an, Johann Lippet, Willian Totok, Richard
Dante, Eminescu, Sfântul Francisc de Assisi,Dostoie- Wagner, Herta Müller și Helmuth Frauendorfer de-
vski, Shakespeare, Blaga, Arghezi, Cioran, Eliade, Ma- pun cereri de emigrare și pleacă în Germania de Vest
zilescu și mulți, mulți alții. Biblia a rămas cartea de (1987). Aceste nume duc gândul la Aktionsgruppe Ba-
căpătâi. nat (Grup de acțiune Banat). În 1982, Peter Motzan
De mic a îndrăgit desenul și pictura până a „vă- scotea antologia Vînt potrivit pînă la tare (Zece tineri
serie nouă, anul XXXII, nr. 10-11-12(368-369-370), octombrie/noiembrie/decembrie 2021
44 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

poeți germani din România), care a făcut mare vâlvă. adevărat este doar acela care a devenit el însuși din Cu-
De acest „fenomen poetic extraordinar de inte- vânt, prin Cuvânt și pentru cuvânt, cel care se cunoaște
resant și de radical ca atitudine etică și politică”, Nico- pe sine, cel care este, cel care te îndeamnă să fii”.
lae Silade nu era străin. De la dimensiunea narativă a poeziei siladiene
În anii ascezei, la fiecare 23 august (Ziua Nați- – o meditație gravă a nașterii poemului: „este timpul
onală a R.S.R.), își trimitea copiii în stradă, să fluture meu// de la omul făcut din pământ până la omul făcut
tricolorul și să strige: Jos Ceaușescu! Jos Ceaușescu! din cuvânt” – să trecem la dimensiunea existențială,
După 1990, intră în presă. Ajunge redactor-șef cea a marasmului cotidian.
la Lugojul, dar a fost nevoit să plece. Înființează, în Între atitudinea morală și cea politică, asistăm
1997, Actualitatea (știri pe scurt, publicitate pe larg). la conspirația imbecililor în contra valorilor. Să fim mai
Un săptămânal în care găsești multe și intere- expliciți.
sante informații: politice, culturale, economice, spor- Nicolae Silade n-a fost secretar UTC, n-a fost
tive, sociale și altele. Semnează nume importante: secretar de partid, nici măcar un simplu membru de
Nicolae Silade, Remus V. Giorgioni, Constantin-T. partid, nu a turnat la Securitate, nu s-a milogit să fie
Stan, Dan Timaru, Ela Iakab, Radu Georgescu, Tilore trecut pe vreo listă a revoluționarilor, n-a făcut deme-
Kortner și alții. Despre Actualitatea literară (Director rsuri obscure pentru a fi decorat de Președinția Ro-
fondator Nicolae Silade) am afirmat că este o revistă mâniei. Cu alte cuvinte, un om fără calitățile necesare
etalon, editată în 1001 exemplare. Nu costă nimic, se spre a fi un clasic în viață. Dar cu o vastă cultură, cu
distribuie gratuit. Nu este subvenționată nici de Mi- o putere de muncă incredibilă, cu remarcabile apariții
nisterul Culturii, nici de Uniunea Scriitorilor și nici editoriale, Nicolae Silade, nume important al poeziei
nu face reclamă la băuturi. Are doar sprijinul Con- române, nu e un răsfățat al criticii literare. Nu apare
siliului Local Lugoj și SIP Timiș, iar Lugojul nu are pe Lista „Marelui Critic”, nu are voie să fie un poet
puterea economică a Bucureștiului, Iașului, Clujului canonic.
și a altor mari orașe. De citit cu luare-aminte această Lângă Nicolae Silade, îi alăturăm pe Liviu An-
revistă a unirii scriitorilor din România, care apare de tonesei și Virgil Diaconu. Mai sunt și alte nume.
peste zece ani.
***
*** Cele spuse mai sus nu sunt encomioane. Cele
Dacă „poetul și cititorul nu sunt decât două spuse dau naștere la o întrebare: Cum explicăm lașitatea
momente existențiale ale limbajului” (Octavio Paz), noastră în confruntarea cu Adevărul, cu ce s-a întâmplat
să continuăm a vorbi despre autorul Everestului. Am în trecut, cu ce se întâmplă în prezentul ambiguu?
folosit cuvântul despre. Este titlul unei cărți, având în Turpitudine, marasm social, civilizație toxică,
cuprins nouăzeci și patru de editoriale de hominis dig- toate într-o fundătură numită România.
nitate. Despre e un jurnal al cunoașterii de sine, locuri Ne întoarcem la cărțile lui Nicolae Silade. Când
ale memoriei, unde găsim o fină analiză psihologică. scrie, poetul creează lumea lui: vie, autentică. Simte
Acest Jurnal îți oferă (deschide), cu o feroce modestie, lucrurile din jurul său, viața îl respiră. Citindu-i poe-
„punerea în cuvinte” a celorlalte cărți scrise de Nico- zia, simți o continuă provocare: să descifrezi codul Si- A N
lae Silade. Pare o exagerare, dar Nietzsche avertizează lade: „m-am născut ca să mă văd pe mine. cel care este.
că „frumoasă nebunie e vorbirea: astfel omul dansează m-am născut ca să scriu despre mine. cel care voi fi.”
de-asupra tuturor lucrurilor”. Despre este un jurnal de Așa grăit-a Silade.
R

idei. La Nicolae Silade, cuvintele sunt personaje. Po- În 1856, compozitorul Franz Liszt, cel care a
etul pune în acțiune vorbele-ființe, le vezi. În poezia concertat și la Lugoj, își definitivează Concertul Nr. 1
D

lui, auzi cuvintele cum ai auzi sunetele unei simfonii pentru pian și orchestră. Peste o sută de ani (4 decem-
a ființei, cum ai auzi vorbele (gemetele) pământului, brie 1956), la Făget, se naște Nicolae Silade. Audiție
A

cum ai auzi zgomotul culorilor. plăcută, Poete!


Spune poetul: „Dacă nu prețuim cuvintele, cum
C

am putea prețui Cuvântul? În opinia mea, scriitorul Noiembrie 2021, Iași

serie nouă, anul XXXII, nr. 10-11-12(368-369-370), octombrie/noiembrie/decembrie 2021


BUCOVINA LITERARĂ 45
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

P RO FI L Adrian Dinu RACHIERU Constantin Călin


şi „portofoliul datoriilor” (I)

C u recentele „secvențe monografice” dedi-


cate lui Eusebiu Camilar (Editura Babel,
Bacău, 2021), Constantin Călin se eliberează de „o
tinţe abuzive, inadecvate. Un „arheolog”, putem zice,
cercetând fenomenul Bacovia „cu ajutorul lupei” (cf.
Gheorghe Grigurcu), având cultul documentului. Le-
restanță apăsătoare”, cum ne asigura. Într-adevăr, car- gându-şi definitiv numele de cazul Bacovia, temeinicul
tea despre Camilar era un proiect vechi, deschis prin exeget băcăuan, un bucovinean fără „mistica Bucovi-
teza de licență (amprentată liric, abandonată), susținut nei” (cum, spăşit, recunoaşte), dar „cu ADN de bucovi-
de orgoliul de a-i fi consătean și, desigur, de mijindele nean”, trăgându-se din Udeşti, ne propune şi preţioase
aspirații prozastice, și ele uitate. Cercetând „portofo- „însemnări diaristice”. Sunt notaţii „la cald”, purtând
liul datoriilor”, cu nu puține teme bătătorite cu știuta-i „sigiliul zilei”, fără cosmetizări ulterioare, confirmând
acribie, dl. Constantin Călin se întoarce spre autorul gustul său pentru fragment, figurină etc. şi indiscuta-
Cordunului, un scriitor fecund și nedreptățit (și în bilul har de moralist / portretist, încondeind – ca fin
posteritate), un mare muncitor, cercetându-i etapizat observator – fauna politică şi cultural-administrativă a
traiectoria (proletarian, „progresist”, ca fruntaș al litera- urbei, îndeosebi. „Preţăluitor” de cuvinte, repugnân-
turii noi, înțelepțit) și drama, aproape neștiută, încolțit du-i prisosul de vorbe, autorul aduna în Provinciale
de îndoieli asupra impactului și rezistenței operei. (1975-1989), de pildă, însemnări laconice despre acei
Deocamdată, amânând discuția despre acest ani „defuncţi”, recuperând atmosfera terifiantă, bruia-
volum, dorim a stărui asupra cărturarului băcăuan, și jul ideologic, tipologia activistului (devenit „arendaş de
el un mare truditor al scrisului. Reamintim că sub un partid”) şi, nu în ultimul rând, figurile „ateneenilor”
titlu înșelător (În plină lumină, Editura Babel, 2019), băcăuani, apăsând asupra divorţului (frecvent întâlnit)
Constantin Călin ne avertiza că, medical și moral, iu- dintre inteligenţă şi caracter. Cum anii postdecembrişti
bește lumina. Așadar, se vrea ferm, concis și pregnant, i-au „ruşinat aşteptările”, cum speranţele curate s-au
lumina clarificând și simplificând; nu dorește să ocupe volatilizat, refugiat în bibliotecă, el contemplă detaşat,
scena fiind în bătaia reflectoarelor (cum am putea bă- cu o seninătate melancolică, acei ani, aducând la lu-
nui), dimpotrivă; nu se vrea un guru catodic, ci, re- mină impresiile clipei. Adică „zoaiele actualităţii”. Ştie
înviind pagini de odinioară, face figura unui arheolog că astfel de însemnări, denunţând spiritul provincial,
cultural, deloc ispitit de centralitate. Știind că, în plină vor trebui „apărate”; dar mai ştie că provincialismul e
lumină, „nu-i loc de mistificări”, developând – ca ob- anulat de / prin cultură. Sunt puţini scriitorii cu care,
servator caustic – și metehnele prezentului. Dar dacă sufleteşte, Constantin Călin „se potriveşte”, iubind acel
putem vorbi despre „o spectaculoasă reabilitare” a lui „superb sedentarism interior” (caracterul, adică); iar
Bacovia, devenit un mare reper canonic, numele lui ceilalţi, ipochimeni zgomotoşi şi agresivi, vor reacţiona.
Constantin Călin, cel care rătăceşte de o viaţă în Ţara De unde tonul amar, deceptiv, al unui ins scrupulos
Bacovia, trebuie aşezat la loc de cinste. Ins curios, scor- („peste marginile admise”, nota Theodor Codreanu)
monitor de arhive, iubind nuanţele, amator (autor) de care se încăpăţânează să rămână un observator (perti-
„zigzaguri”, aparent distant, chiar morocănos, devota- nent, ponderat), nicidecum un actor implicat pasional.
tul exeget consemnează şi problematizează „în jurul lui Adică „un remarcabil sceptic ofensiv” (cf. Gheorghe
Bacovia” cu o răbdare benedictină, propunând accente, Grigurcu), practicând „modestia ca fereală”.
filiaţii, corective; trăindu-l, de fapt, pe Bacovia. Cu pro- Dar, înainte de toate, Constantin Călin (pro-
gram cazon, afişând „o sobrietate ţepoasă”, zicea amicul fesor, critic, gazetar) este un infatigabil cercetător. Ştie
Constantin Trandafir, elegant în maliţie, moralizator, că un articol e o fereastră şi aglutinând note, adunând
grav, el pare un autor „leneş”, demodat. Trudnic este, fişe, ramificându-şi investigaţiile livrează ritmic tomuri
însă, negreşit, „trezind” unele texte şi scoţându-l pe de- groase, gospodăreşte stivuite, scotocind arhivele, pescu-
rutantul Bacovia de sub lespedea unor etichete / sen- ind detaliul revelator, răsfoind colecţii de ziare şi revis-
serie nouă, anul XXXII, nr. 10-11-12(368-369-370), octombrie/noiembrie/decembrie 2021
46 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

te cu un vizibil deliciu acribios. Lucrează aici, credem, Davidescu) al unui poète maudit, „teama de existenţă”,
chiar „lecţia” lui Bacovia. Poet fundamental, Bacovia situaţia de marginal, „munca de visător” etc. Altfel spus,
impune, reamintim, şi prin economismul mijloacelor. un deficit existenţial, livrat, însă, sub un titlu norocos
El manevrează un fond lexical restrâns, dezvoltând clase (Plumb, individualizând o carieră) şi beneficiind de ser-
sinonimice. Universul său inventariază o listă minimală viciile unui exeget scrupulos, explorând opera fostului
de obiecte, cu valoare obsesivă; din funcţionarea fixaţii- Gheorghe Vasiliu, metamorfozat, devenit – pentru tot-
lor, a motivelor „metabolizate”, poetul scoate efecte re- deauna – Bacovia. Pot fi pensate, aşadar, similitudini.
marcabile, stăpânind cu virtuozitate un registru limitat. Printre atâţia belferi guralivi, navigând prin „spuma de
Deplângând „birjărirea” limbii, Constantin Că- zvonuri”, Constantin Călin, mereu ponderat şi temei-
lin invocă în Zigzagurile sale, mereu delicioase, de rază nic, mobil, divagând inteligent, erudit, câteodată „şu-
culturală (culese în Acolada), o lecţie uitată, cea a „eco- etist”, făcând „comerţ cu idei şi impresii”, îndeamnă la
nomiei de limbaj” (cazul Bibliei); şi cheamă în sprijin austeritate. Adnotările sale aparţin unui ins dezamăgit,
spusele Apostolului Pavel, repudiind cuvintele „putre- moralizator, persiflant. Au un ton sfătos şi îşi dezvălu-
de”, dorind doar ceea ce „e bun pentru întremătură”. ie, uneori, fiorul liric, demonstrând mâna prozatorului
Or, epoca noastră, în deculturalizare freatică, confiscată (care, regretabil, se ignoră). Omul, trecut prin funcţii
de verbiaj şi literatură hormonală, sedusă de ideologia administrative, ţinut apoi în „bucătăria” revistei, acuză
divertismentului, oferă cotidian năvala cuvintelor „pu- neputinţa de a fi „caloric” (cum i-ar fi cerut Radu Câr-
trede”. Din nou, insidiosul Bacovia poate fi convocat la neci). Este, însă, scrupulos, „tabietliu”, meteosensibil;
apel. Devot al lui Bacovia, devenit „subiect perpetuu”, trăieşte cu teama de excese, vrea un trai sobru, liniştit,
el practică – ca arheolog literar – exerciţii de fidelitate în limitele decenţei. Rămâne o fire dificilă, analitică, cu
în Ţara Bacovia. Şi nu vrea să treacă o zi fără să citească oscilaţii umorale, uneori „trist ca o monadă”. Aplicat,
/ să scrie din / despre Bacovia; altminteri, ziua cu prici- sincer, afabil, imparţial, rigid, se dovedeşte, ne anunță,
na, aflăm, va fi dies perdida. O seriozitate greu de aflat la un intelectual ineficient. În consecinţă, într-o casă deve-
meridianul nostru, caz rar, s-a spus, de „şerbie literară”. nită „depozit de cărţi” suportă „aria reproşurilor” (lesne
Iar Constantin Călin recunoaşte cu mândrie: „aservin- de bănuit!). Ca farmacist „ratat” se refugiază în lecturi;
du-mă, Bacovia mă evidenţiază”. Să reamintim apoi că altminteri, zilele ar curge „fără rost”. Scrie greu, lenos,
interesat, deopotrivă, de operă şi epocă, întocmind un acuză uzura, sufletul „divizat”, caută motive de amâ-
voluminos şi „mozaicat” Dosar, vidând bibliografia, nare. Paginile „coapte” se nasc căznit, la „flacăra micu-
cu un Bacovia „livrat” en detail, Constantin Călin ne lui (meu) talent”, zice (răsfăţându-se). În toate caută
anunţa că, poetic şi biografic, putem vorbi de doi Baco- măsura. Ştie că „pentru fiecare lucru există o măsură”.
via. Dar „al doilea Bacovia”, regenerat, echilibrat, devi- Şi aflând gustul vieţii îşi impune, ca o a 11-a porun-
ne un „pensionar al propriului talent” (v. Dosarul Ba- că, tocmai cucerirea măsurii. Ar vrea, într-o Românie
covia, II, Ed. Agora, Bacău, 2004, p. 243). În amurgul isterizată, polarizată, defazată etc., să domine norma
vieţii, poetul „se contractă”, se afundă în tăcere, culege stăpânirii de sine. Cultivat, deferent, distant, interesat
„derizorii ecouri”. Schimbarea de regim i-a priit, totuşi, de problemele breslei, ciocnindu-se de inşi agitaţi, vele-
intrarea în „zodia nouă” oferindu-i satisfacţia de a fi itari, pasionali, megalomani, râvnind vizibilitatea etc.,
fost sărbătorit în „castelul nababilor” (decembrie 1956, pledează pentru reeducarea prin lectură. Cu ce şanse?,
la împlinirea celor 75 de ani), sfidând şirul de umilin- ne întrebăm; după anii „rezistenţei prin cultură” (şi ea
L
ţe. Marginalizat, onorat, răsplătit (pentru a fi poetizat aproximativă, în contextul terorismului ideologic), azi
I

„munca eroică proletară”, bănuia poetul), Bacovia – – observaţia e la îndemână – ne confruntăm, vai, cu
precizează Constantin Călin – făcea atunci figură de „rezistenţa la cultură”. Încât colecţia sa de efemeride,
F

exponat, perceput muzeal. Ulterior, redescoperit ca „ui- închipuind un fragmentarium (de citit cu evident pro-
R O

mitor existenţialist”, făcând din existenţă o experienţă fit intelectual), elogiază, previzibil, stăpânirea de sine,
scripturală, Bacovia, ins vulnerabil, „obosit înainte de „eroismul” profesorului Ciopraga, de pildă, cadenţele
vreme”, a impus bacovianismul ca modus vivendi. Dar lente (priincioase), refuzul exhibării în vitrină. Con-
tot Bacovia se lamenta, în 1929, că „n-a prea avut no- stantin Călin are, din acest punct de vedere, o bună
P

roc”. Putem invoca „blestemul nepopularităţii” (cf. N. relaţie cu timpul; pedant, milităros, iubind rigoarea în-

serie nouă, anul XXXII, nr. 10-11-12(368-369-370), octombrie/noiembrie/decembrie 2021


BUCOVINA LITERARĂ 47
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

tr-o epocă vitezistă zăboveşte grijuliu, confruntând şi transcrise cu sufletul liniştit (cu o vorbă a lui Cehov)
corectând manuscrisele. Trăieşte în posibil (ar fi spus şi cercetate acum, după scurgerea atâtor ani, cu o me-
F I L Noica), coboară în trecut, reconstituie migălos atmo- lancolie senină (construită, credem). Fiindcă, răbduriu,
sfera unui târg de odinioară (Bacăul, evident), suportă încearcă a ajunge la Stăpânirea de sine (un volum din
provincia ingrată, lacomă de a culege zvonistica, ama- 2010) şi nădăjduieşte în recuperarea normalităţii. Şi
toare de răutăţi. Acest localism bârfitor reverberează, îl proiectul Cărţilor din ziar, adunând Interviurile (2013)
afectează, negreşit, dar Constantin Călin rămâne, spu- şi Pagini-le de critică literară (2015), vorbeşte, cu „doze
R O

nea memorabil C. Stănescu, un aristocrat provincial. Un de aqua forte” ori „praf de zarchelină”, despre deteri-
martor direct şi, deopotrivă, un raisonneur, un moralist oarea climatului. Constatările sale „provinciale” (v.
interesat de „latura umană”, cercetând un bogat materi- Acorduri şi conflicte locale, 2015) aduc la lumină ser-
P

al „ofertat”, îmbibat cu vanităţi, foiala „lăcustelor litera- tare doldora de fişe, notând cu dichis „evenimentele”:
re”, denunţând hibele intelectualilor, plutind în „sosul un „ateneian” plimbat pe la preşedinţia Comitetului
epocii” (cf. G. Bălăiţă). de Cultură, soarta unei reviste care s-a impus „teribil
Om cu o singură faţă, Constantin Călin depune de greu” (şi a cărei dispariţie, notează caustic, n-ar de-
mărturie. Cert, depoziţiile sale, developând climatul de clanşa o dramă), dar care, în viziunea lui Grigore Taba-
la „hanul” Ateneului, „piaţa de vorbe”, relaţiile (degrada- caru (când lansa, în 1925, Ateneul cultural), urma „a
te) cu G. (un „satrap”, un „balon”), refuzând a se îmbarca desmorţi” viaţa târgului! Ori rostindu-se aprig, blindat,
în „căruţa” lui ş.a., au deranjat. Dar Constantin Călin, o despre un „eşec bine ambalat” (vezi disputa cu Eugen
vreme redactor-şef acolo, „a făcut autori” (ca re-writer), Şendrea). Cel cu „buletin de Bacău” rămâne însă, din-
a avut necazuri cu dosarul (fiind „nepot de american”), colo de muniţia risipită în războaiele locale, întâmpi-
a suportat umilinţe (de la teroarea reducerilor de per- nând „stoluri de judecători volintiri”, un devot al lui
sonal la deplasări inutile, cronofage, pe placul chefliilor Bacovia, aflând în poetul Stanţelor burgheze nu doar
oportunişti). A rămas, însă, om de bibliotecă, om „vechi”, un donator, scrutând migălos existenţa şi opera celui
informat, deplângând mistica obiectelor, tabloidizarea, care (mai spre sfârşitul vieţii, e drept) s-a considerat „un
fără relaţii cu high-life-ul. Un sedentar iremediabil, aşa- fenomen din naştere”. Posteritatea l-a confirmat, iar
dar, refuzând răsfoiala, blogăreala, „presa de futilităţi”, Constantin Călin, prin cărți inconturnabile, a pus, de-
„spuma imundă”, derizoriul ca stil de viaţă. Un ins liber, cisiv, umărul la recunoaşterea fenomenului Bacovia. E,
curios, de o „curiozitate multiplă”, luând notiţe, iubind în fond, „lichidarea unei datorii”, deși pornise la drum,
nuanţele, risipind observaţii, reflecţii, nedumeriri. Fă- la îndemnul lui Constantin Ciopraga, cu „o ușoară îm-
când, cu ochi de moralist intratabil, ca „vieţist”, şi lectu- potrivire”, mărturisea. Și reușește o reconstituire „cu ră-
ra vieţii. Şi lansând propuneri. Dăm doar un exemplu: dăcini și țărână”, avertizându-ne că „nimeni nu rămâne
constatând că Eminescu („vast, complex, divers”, scria fixat în zenit”. Epuizând filonul, credem, mefientul
în Gustul vieţii) este „un cult în părăsire” va cere „reevan- Constantin Călin, mânat de ideea de datorie (poate ca
ghelizarea literaturii”, cu obligativitatea de a citi, zilnic, reflex cazon) n-a lucrat „la foc pripit”; are ritmul lui, ci-
câte un poem eminescian. Experiment benefic şi, bine- tind și „pe alăturea” l-a însușit treptat, metabolizându-l,
înţeles, ignorat de teleintelectualii zilelor noastre, într-o palpând „semnificații originare”. Și ne oferă, luând „câ-
epocă pragmatică, „evanghelizând” banul. teva grade distanță” față de Bacovia, o evocare veridică
Popasurile udeştene, contemplând dealul Oa- (viața, creația, receptarea) prin percepție contextuală.
deciului, au un ecou special; fie reîntregindu-i puterile Chiar dacă se declară „doar un punct în bibliografia
sufleteşti, deşi se simte străin la Udeşti, neacceptând să lui Bacovia”. Știind că bacovianismul este o „etichetă
vină acasă ca „festivalier”, fie provocându-i „surpături elastică” iar bacovienii lucrează ca „agenți de influență”.
interioare”, precum la moartea părinţilor, cu un „destin Moralist din stirpea lui Ibrăileanu (un declarat
pereche”. Bucovinean serios, dom’Costică (urmărit de „medic sufletesc”), Constantin Călin, deși „în plină lu-
săteni) este expus, vulnerabil. Iar Provinciale-le îl dez- mină”, nu stă „pe scaunul vanitoșilor”. El rămâne o că-
văluie întocmai, înregistrând evenimente, prezentând lăuză de neocolit într-o lume agitată, confuză, surpând
destine, contabilizând defăimător, exagerând „inciden- reperele, încercând, cum vom vedea, a-i face dreptate și
tele unei vieţi mediocre” (cum citim în Epilog)! Toate lui Eusebiu Camilar.

serie nouă, anul XXXII, nr. 10-11-12(368-369-370), octombrie/noiembrie/decembrie 2021


48 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

O sută de poeţi în o sută de ani Adrian ALUI GHEORGHE

PE CONT RAS ENS


L a capătul anului 2018, am participat la o an-
chetă care stabilea o sută de nume de poeți
canonici (sau care să conteze, efectiv!), din literatura
20. Eugen Jebeleanu (Hanibal) 21. Emil Botta (Un dor
fără sațiu) 22. Gherasim Luca (Un mare lup văzut prin-
tr-o lupă) 23. Gellu Naum (Descrierea Turnului) 24.
română care să acopere, evident, o sută de ani de lite- Dimitrie Stelaru (Nemoarte) 25. Ștefan Baciu (Poeme-
ratură românească, la Centenarul Marii Uniri. Ancheta le poetului pribeag) 26. Constant Tonegaru (Plantații)
s-a încheiat cu un clasament, care era o sumă și o medie 27. Geo Dumitrescu (Libertatea de a trage cu pușca)
a voturilor, în parte acesta coincide cu lista propusă de 28. Radu Stanca (Versuri) 29. Ștefan Augustin Doinaș
mine, dar sunt și deosebiri esențiale. La lista propuneri- (Interiorul unui poem) 30. Ion Caraion (Lacrimi per-
lor am adăugat câte un titlu de carte, argument pentru pendiculare) 31. Nina Cassian (Loto Poeme) 32. A. E
susținerea votului. Cred că se cuvine să reiau aici lista/ Baconsky (Corabia lui Sebastian) 33. Leonid Dimov
listele mele, termen de comparație cu lista cu care s-a (Veșnica reîntoarcere) 34. Ion Horea (Măslinul lui Pla-
finalizat ancheta respectivă. ton) 35. Nora Iuga (Inima ca un pumn de boxeur) 36.
O sută de poeți în o sută de ani! Grea treabă. Mircea Ivănescu (Poeme vechi, nouă) 37. Petre Stoica
M-am oprit, în primul rînd, la poeții deja clasicizați, (Iepuri și anotimpuri) 38. Florin Mugur (Cartea nu-
prezenți în manuale, în crestomații literare, cei care au melor) 39. Romulus Vulpescu (Versuri) 40. Grigore
rezistat intemperiilor de orice fel, ideologice, istorice, Hagiu (Descîntece de gravitație) 41. Nichita Stănescu
gustul cititorilor. Apoi am detectat vîrfurile „promo- (Necuvintele) 42. Vasile Voiculescu (Ultimile sonete
țiilor” 60 și 70, după cunoștință și după gust. Voi fi închipuite ale lui Shakespeare în traducere imaginară)
sărit vreunul dintre cei importanți? Iertare, e fără voie. 43. Ion Gheorghe (Nopți cu lună pe Oceanul Atlantic)
M-am împotmolit la generația 80 (plus 90), recunosc. 44. Nicolae Labiș (Lupta cu inerția) 45. Grigore Vie-
I-am trecut în primul „clasament”, dintre optzeciști, cu ru (Taina care mă apasă) 46. Gheorghe Grigurcu (Un
precădere pe cei care au luat Premiul Național de Poe- trandafir învață matematica) 47. Marin Sorescu (Poe-
zie „Mihai Eminescu”, ca să am un criteriu. Și aici, sper me) 48. Gheorghe Tomozei (Ierbar de nervi) 49. Sorin
să nu fi uitat pe cineva. Apoi am pus în joc ultimul loc, Mărculescu (Fluviul întîmplător) 50. Dan Laurențiu
cu numărul 100, pentru care își dispută prezența încă (Ave Eva) 51. Ioanid Romanescu (Dilatarea timpu-
o sută de poeți activi, talentați, merituoși. De la fieca- lui) 52. Constantin Abăluță (Aerul mod de folosință)
re poet am nominalizat cîte un volum, dar rămîn la 53. Gheorghe Azap (Bocceluța cu plăpînde) 54. Cezar
opinia că fiecare poet scrie, într-o viață, doar o singură Baltag (Unicorn în oglindă) 55. Emil Brumaru (Ruina
carte. Sau un singur poem? Deci. . . ! unui samovar) 56. Ilie Constantin (Celălalt) 57. Cristi-
1. Lucian Blaga (Poemele luminii) 2. Tudor Ar- an Simionescu (Maratonul) 58. Mircea Ciobanu (Vîn-
ghezi (Cuvinte potrivite) 3. George Bacovia (Plumb) 4. tul Ahab) 59. Gheorghe Istrate (Poezii în șoaptă) 60.
Ion Barbu (Joc secund) 5. George Topârceanu (Balade Constanța Buzea (Planta memoria) 61. Cezar Ivănescu
vesele și triste) 6. Radu Gyr (Poezii din închisori) 7. (Rod III) 62. Angela Marinescu (Cocoșul s-a ascuns
Nichifor Crainic (Țara de peste veac) 8. Ion Pillat (Pe în tăietură) 63. Ileana Mălăncioiu (Urcarea muntelui)
Argeș în sus) 9. Adrian Maniu (Cîntece de dragoste și 64. Ion Pop (Soarele și uitarea) 65. Nicolae Turtureanu
moarte) 10. Ion Vinea (Ora fîntînilor) 11. Tristan Tzara (Nocturne) 66. Mihai Ursachi (Missa solemnis) 67.
(Primele poeme) 12. B. Fundoianu (Priveliști) 13. Al. Vasile Vlad (Omul fără voie) 68. Ioan Alexandru (Vă-
Philippide (Monolog în Babilon) 14. Ilarie Voronca mile pustiei) 69. Ana Blandiana (Arhitectura valurilor)
(Plante și animale) 15. Ștefan Roll (Poeme în aer liber) 70. Șerban Foarță (Holorime) 71. Virgil Mazilescu (Va
16. Urmuz (Cică niște cronicari) 17. Geo Bogza (Poe- fi liniște va fi seară) 72. Gabriela Melinescu (Jurămîn-
mul invectivă) 18. Virgil Teodorescu (Blănurile oceane- tul de sărăcie, castitate și supunere) 73. Nicolae Prelip-
lor) 19. Miron Radu Paraschivescu (Cîntice țigănești) ceanu (Mașina de uitat) 74. Adrian Păunescu (Mieii
serie nouă, anul XXXII, nr. 10-11-12(368-369-370), octombrie/noiembrie/decembrie 2021
BUCOVINA LITERARĂ 49
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

primi) 75. Marius Robescu (Utopia ninsorii) 76. Ma- Vasiliu 4. Leo Butnaru 5. Arcadie Suceveanu 6. Va-
rin Mincu (Pradă realului) 77. Dorin Tudoran (Pasaj sile Gârneț 7. Emilian Galaicu Păun 8. Marta Petreu
de pietoni) 78. Daniel Turcea (Epifania) 79. Dinu 9. Nicolae Panaite 10. Ion Cristofor 11. Mircea Stân-
Flămând (Stare de asediu) 80. Ion Mircea (Piramida cel 12. Mircea Bârsilă 13. Dumitru Chioaru 14. Ioan
împădurită) 81. Adrian Popescu (Cîmpiile magnetice) Radu-Văcărescu 15. Varujan Vosganian 16. Ioan Mol-
82. Dan Verona (Nopțile migratoare) 83. Mircea Di- dovan 17. Traian Ștef 18. Gellu Dorian 19. Vlad Scu-
nescu (Proprietarul de poduri) 84. Ioan Flora (Iepurele telnicu 20. Nicolae Corlat 21. Ioan Tudor Iovian 22.
suedez) 85. Traian T. Coșovei (Ninsoare electrică) 86. Matei Vișniec 23. Vasile Vlad 24. Vasile Dan 25 Ni-
Aurel Dumitrașcu (Mesagerul) 87. Ion Stratan (Ruleta colae Coande 26. Marian Drăghici 27. Horia Gârbea
rusească) 88. Mariana Marin (Aripa secretă) 89. Cris- 28. Magda Cârneci 29. Dan Coman 30. Echim Vancea
31. Gheorghe Pârja 32. Alexandru Ovidiu
Vintilă 33. Simona Grația Dima 34. Maria-
na Codruț 35. Cleopatra Lorințiu 36. Ioan
Es. Pop 37. Paul Vinicius 38. Nicolae Tzo-
ne 39. Ioan Pintea 40. Olimpiu Nușfelean
41. Daniel Corbu 42. Mircea Petean 43.
Horia Bădescu 44. Vasile Igna 45. Claudiu
Komartin 46. Iolanda Malamen 47. Ioana
Crăciunescu 48. Radu Andriescu 49. Doi-
na Uricariu 50. Virgil Mihaiu 51. George
Vulturescu 52. Dumitru Păcuraru 53. Eu-
gen Suciu 54. Denisa Comănescu 55. Elena
Ștefoi 56. Gheorghe Mocuța 57. Emil Hu-
rezeanu 58. Romulus Bucur 59. Aurelian
S

Titu Dumitrescu 60. Simona Popescu 61.


N

Marcel Tolcea 62. Liviu Antonesei 63. Pe-


tru Romoșan 64. Bogdan Ghiu 65. Lucian
Vasilescu 66. Ioan Toma Ionescu 67. Dani-
E

el Bănulescu 68. Robert Șerban 69. Ioana


S

Nicolae 70. Adi Cristi 71. Emil Nicolae 72.


tian Popescu (Arta Popescu) 90. Iustin Panța (Obiecte Remus Valeriu Giorgioni 73. Nicolae Silade 74. Di-
A

mișcate) 91. Dan David (Eu vă iubesc pe toți) 92. Ioa- mitrie Grama 75. Angela Baciu 76. Dinu Olărașu 77.
na Dinulescu (Un pumn de cireșe amare) 93. Ovidiu Ruxandra Cesereanu 78. Virgil Diaconu 79. Angela
T R

Genaru (Poeme rapide) 94. Mircea Cărtărescu (Faruri, Furtună 80. Ioan-Pavel Azap 81. Sorin Roșca 82. Ioan
vitrine, fotografii) 95. Gabriel Chifu (La marginea lui Florin Stanciu 83. Val Mănescu 84. Andrei Novac 85.
Dumnezeu) 96. Ion Mureșan (Poemul care nu poate fi Cosmin Perța 86. Valeriu Stancu 87. Liviu Pendefunda
înțeles) 97. Aurel Pantea (Nimicitorul) 98. Liviu Ioan 88. Ciprian Măceșaru 89. Gheorghe Simon 90. Costel
C O N

Stoiciu (Singurătatea colectivă) 99. . . . ? Stancu 91. Rita Chirian 92. Tedy Arman 93. Iulia Pană
Pentru poziția 100 propun o altă listă cu (alte) 94. Cornel Antoniu 95. Andrei Mocuța 96. Ștefan Ma-
99 de nume care pot ocupa oricînd locul. Dar și locul nasia 97. Mihok Tamaș 98. Stoian G. Bogdan 99. Vlad
100 din cea de a doua listă poate fi ocupat de unul din Drăgoi 100. . . . ? Mai am, în pregătire, încă o listă cu
cei 99 de poeți tineri și foarte tineri care s-au afirmat 99 de nume!
în anii aceștia, listă pe care o am, firește, dar o las în Ce-mi ofer mie, la capătul acestui maraton de
suspans deocamdată. Cred că acesta e, de fapt, semnul nume și titluri? Răspunsul, la o anchetă viitoare.
că avem continuitate & viitor în poezie. Ceea ce e deja
E

demonstrat. (Din volumul de eseuri „Etica postumană”,


P

1. Nichita Danilov 2. Călin Vlasie 3. Lucian în pregătire la Editura Junimea)

serie nouă, anul XXXII, nr. 10-11-12(368-369-370), octombrie/noiembrie/decembrie 2021


50 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

Jocul de-a contrabasul Constantin ABĂLUȚĂ

EP IC A MAGNA
Argument: mele ce să mai vorbesc... contrabasul în spot violet, de-
Găsesc în cele trei memorii ale computerului getele mele violete ciupind îndrăcit coardele...
meu texte uitate de-a lungul vremilor. Fragmen- Hei, dar unde-i cutia contrabasului? Am cărat în
te din proiectate schițe, nuvele, romane. E curios hol totul și cutia nu-i nicăieri. O puneam întotdeauna
cât de expresive, incitante și (paradoxal) complete jos, în spațiul dintre bancheta din spate și extradosul
sunt. Intriga clasică, pas cu pas, meticulos, con- scaunelor din față. Mă mai uit o dată în portbagaj: nu e
struită, îmi dau seama astăzi că m-ar fi deziluzio- nici acolo. Mă gândesc să-l sun pe Pandele, dar apoi mă
nat. Mai bine c-au rămas așa. Fiorul unei viitoare răzgândesc. Nu știu de ce mă răzgândesc. Acest Pandele,
completitudini își etalează aici neexplicata putere acest văr, acest prieten din copilărie... Dar mie, doamne,
de seducție. Fiecare pagină de text prefigurează unde mi-a fost capul?
misterul unei cărți de tarot: suspendă bucuria cli- Șoferul se uită la mine ciudat. Cred că bolboro-
pei trăite, amână inexorabilul. sesc fără să mă pot controla. Lasă, nu-i nimic, îi spun,
o să-mi treacă... Mi-e ciudă, dar nu vreau să-i dau ex-
14 octombrie 2021 plicații. Nu vreau ca nimeni să știe ce mă frământă. La
urma urmei, contrabasul e o taină. A mea și a Angelei.
Dacă l-am uitat la aeroport mă privește numai pe mine.

A jung acasă și răsuflu ușurat. Șoferul taxime-


trului era vorbăreț și, în cele trei sferturi de
oră cât am făcut de la Aeroport până la ușa blocului – era
Mă mai uit o dată în taximetru. Pipăi cu mâna covorul
de plastic unde ar fi trebuit să fie partea cu balamale a
cutiei contrabasului. Îmi dau seama că am aspectul unui
oră de ambuteiaj – am avut timp să-l conving, contra o nebun. Șoferul se uită la mine cu ochii holbați. Nu-l las
sumă onorabilă, să mă ajute la descărcarea calabalâcului. să mai zică nimic. Îi plătesc și îi urez toate cele bune.
Pandele, vărul Angelei, mă așteptase așa cum Îl văd cum se urcă încet la volan. Demarează. Intru în
promisese, și mă ajutase să burdușesc holul blocului și mă așez pe cufărul albastru. Privesc în
portbagajul și bancheta din spate cu troacele jur la grămada de bagaje. Îmi spun să mă calmez. Dar
mele. Șoferul se minunase cât de bine și ordonat le sti- gâfâi ca un cal de curse care a ratat cursa. Oare chiar am
vuise pe toate vlăjganul acela zâmbăreț și tăcut, care vor- ratat cursa?
bea numai prin gesturi și jumătăți de cuvinte. De unde
să știe el că făcuse asta de sute de ori în viață, numai Mi-a luat o jumătate de oră să târăsc totul în lift,
din dragoste pentru Angela. Copilăriseră împreună, se și apoi în apartament. Stau în mijlocul bagajelor, pe
jucaseră împreună în țărână, împărțiseră frățește prima fotoliul de piele castaniu și caut pe mobil Aeroportul,
bicicletă, schimbaseră inocentele săruturi adolescentine apoi Biroul de obiecte pierdute. Sun la această mamă a
și – dacă n-aș fi intervenit eu – nu se știe până unde ar fi neisprăviților de pe toate meridianele. Port următorul
mers această dependență. dialog cu vocea feminină care-mi răspunde:
Șoferul mă ajută și cărăm boxele, stația, cele trei – Stimată domnișoară, acum câteva ore n-ați
cufere cu decoruri, cele două geamantane, sacul de dor- găsit cumva... un instrument muzical... uitat în holul
mit și celelalte troace, unele grele, altele voluminoase, aeroportului?
dar toate atât de hărtănite că doar luminile colorate ale – Ba da, domnule, am găsit un contrabas, mă
spoturilor de pe scenă le mai salvează și, bineînțeles, jaz- și-ntrebam cum poate să uite cineva așa ceva...
zul nostru de înaltă calitate, care transportă întreaga sală – Și eu mă-ntreb, domnișoară. Dar în ce mă pri-
în spații eterice și, la piesele cunoscute precum Do not vește, eu am uitat un flaut, în husă de piele neagră, 55
cry, baby ori Katanoga tchu-tchu, dezlănțuie ropote de de centimetri lungime...
aplauze ce durează minute întregi. Cât despre solo-urile – Flaut, spuneți?
serie nouă, anul XXXII, nr. 10-11-12(368-369-370), octombrie/noiembrie/decembrie 2021
BUCOVINA LITERARĂ 51
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

– Da, flaut. greu în balanță decât cei douăzeci și doi de ani de viață
Îmi pare rău, n-am găsit. O să mai căutăm. Fa- comună, de călătorii minunate, de succese muzicale. Și
ceți o reclamație on-line. E mai rapid și urgentați căută- dacă face ca acum, la un deceniu de la înființarea tru-
rile. Accesați site-un nostru. pei „Salamandra”, să o sabotăm, să o aducem în pragul
– Vă mulțumesc mult, domnișoară. Așa voi face. falimentului/desființării. Căci dacă Angela renunță să
– Nu vă pierdeți speranța domnule. S-au găsit mai cânte la contrabas, numărul nostru favorit s-a dus
obiecte și după câteva zile. Ba chiar și după săptămâni dracului. Surpriza și încântarea publicului s-a terminat
sau luni. Flautul e un obiect care poate trece neobser- și ea.
vat. Nu-i gogeamite contrabas. Poate aluneca într-un Sergiu se întinde, își pune picioarele pe măsu-
ungher. O să-l găsească vreun călător oarecare după nu ță și visează la numărul lor de iluzionism. Înlocuirile și
știu cât timp. dislocuirile rapide ale contrabasistului. Feeria de lumini
Așa e. Mai pot spera... Și cât țineți obiectele gă- verzi și violete din jurul instrumentului. Mâinile lui
site? ori mâinile Angelei? Bărbatul ori femeia ciupește coar-
– Un an, domnule. dele balenei castanii care sclipește între pian și baterie?
– Vă mulțumesc, domnișoară. Spectatorii nu știu aproape niciodată. Acordurile ritmi-
– Poate flautul domneavostră are noroc. Și obiec- ce care punctează melodia sunt acorduri masculine ori
tele au nevoie de noroc nu numai oamenii. feminine? Spectatorii aplaudă în delir această găselniță
– Vă mulțumesc mult, domnișoară. scenică: doi cântăreți la același instrument. Mâini și
– Flaut norocos, domnule. trupuri apărând și dispărând după rotirile muzicale ale
instrumentului. Sinestezia de lumini, sunete, ritmuri,
Va să zică, un an de zile țin acolo contrabasul. cuvinte, amintiri. Mit, religie, șamanism. Simțuri în
E bine de știut. Stă liniștit în colțul lui. Și ce dacă e pragul exploziei.
mai mare decât toate. Tot un obiect pierdut e. Adică Să renunțe la toate acestea? El și Angela sunt în
al nimănui. Fără proprietar. Printre alte zeci, poate sute stare să facă asemenea lucru? La urma urmei, ce este în-
de obiecte pierdute. De care nimeni nu-și mai aduce tre ei îi privește. Dar la trupa lor nu se gândesc? De ce
aminte. să se descompleteze? Ori chiar să dispară? Cu ce sunt de
Râd pe sub mustață, chit că n-am o asemenea vină ceilalți? „Salamandra”, care a trecut prin atâtea fo-
A

podoabă facială. Eu îmi aduc aminte de el. Ba chiar curi, să se destrame dintr-un simplu capriciu sentimen-
m-am asigurat că e acolo. Altfel n-aș fi avut liniște. E tal? Căci așa vor lua-o Pongo și Ribera și Juanita. Ba
A G N

contrabasul meu și al Angelei. Care ne-a însoțit o viață chiar și Emil, băiețelul de șapte ani al Juanitei care stăpâ-
întreagă. Ea zice că acum e numai al meu. Că ea nu nește de pe-acum bateria aproape tot atât de bine ca tata
va mai cânta la el în vecii vecilor. S-a supărat și mi l-a Pongo. „Mamă, e adevărat că Sergiu și Angela vor să ne
pus în brațe. A renunțat și la deplasarea în Suedia. Toată tragă clapa?” Sergiu însuși a surprins întrebarea inocen-
trupa a deplâns absența ei. A trebuit s-o scuz într-un fel. tă a copilului în timp ce oprise microbuzul la un stop.
Dar toți mirosiseră cum stă de fapt treaba și erau triști și Era în Barcelona și asta l-a dezorientat complet. N-a mai
M

supărați. Pe mine, pe ea, pe întâmplarea asta nefericită. fost în stare să pornească. Se uita în dreapta și în stânga,
Cu o zi înainte de plecare, Angela mi-a dat telefon și nu mai recunoștea locurile, ochii i se împăienjeniseră,
mi-a spus să nu care cumva când vin din turneu să-i mâinile îi tremurau. Noroc că Ribera ghitaristul, cel
aduc acasă contrabasul. Acasă, adică în garsoniera unde care stătea, ca întotdeauna, pe scaunul din spatele lui,
A

s-a retras de când ne-am separat. a observat că ceva nu-i în regulă și l-a bătut pe umăr cu
Iată, se fac cinci luni de când i-am cărat lucrurile palma lui grea. Conduc eu, i-a șoptit la ureche. Au făcut
C

pe care și le-a ales din apartamentul nostru. Vorbim din pe loc schimbul. Buimac încă, Sergiu s-a dus pe banche-
când în când la telefon. Nu abordăm niciunul proble- ta din spate, lângă Angela. Se tot întreba dacă aceasta
I

ma capitală. Nu vrem să mai dezgropăm morții. Nici eu auzise cumva remarca lui Emil. Dar Angela, cu fața ei
nici ea nu prea știm ce să facem. Stând separați ne dăm impasibilă, de Malec feminin, nu trăda nimic din ce se
P

seama cât ne lipsim unul altuia. Cântărim dacă repro- petrece dincolo. În tărtăcuța ei lucrurile se așezau întot-
E

șurile, certurile, disputele, vorbele-nveninate trag mai deauna altfel decât în realitate. Arderile ei erau rapide și

serie nouă, anul XXXII, nr. 10-11-12(368-369-370), octombrie/noiembrie/decembrie 2021


52 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

categorice. Se despărțise de primul soț după abia un an ar mai fi avut vreo importanță. Dar aș fi vrut să știu mă-
de căsătorie. Exact în seara când erau la un local și sărbă- car dacă își mai aduce aminte sau nu. Mă temeam să nu

A
toreau chiar această primă aniversare. Dintr-odată se în- mărturisească inocent să nu mai are habar.
negurase la față, îi spusese lui Virgil „Mă duc la toaletă”

N
și dispăruse. După cinci minute de așteptare tensionată Mă gândesc să-i dau un telefon lui Pandele. Să-i
(cum să te duci la toaleta doamnelor să-ți cauți soția?) mulțumesc că m-a așteptat la aeroport, să fac puțină con-

M A G
mobilul lui Virgil clipăie. Mesajul scurt trimis de Angela versație de curtoazie. Chit că nu-l prea înghit, de la el
a transformat aniversarea într-o înmormântare. „N-ai să mai aflu câte ceva despre Angela, căci nu vreau să-i dau
mă mai vezi. Jignirea și cuvintele urâte nu vreau să mai tot timpul telefon ca să nu și-o ia în cap. Pandele joacă
facă parte din viața mea.” Virgil n-a aflat niciodată la ce rolul de tampon ideal: s-a obișnuit cu noi, ne simpati-
zează (e puțin spus în ce-o privește pe Angela) și cred că
întrucâtva ne compătimește pentru capcana în care am
intrat. Este discret din fire, așa că și eu trebuie să am mul-
tă răbdare și diplomație până extrag din spusele lui câte-

A
va frânturi de informații despre refugiata din garsonieră.
Căci așa îmi apare Angela: o refugiată benevolă. Și de

C
când cu renunțarea la contrabas încă mai mult: un refuz-
nic, un flagelator încăpățânat. Unde crede ea că ajunge

I
cu astfel de metode? N-o știu o credincioasă chiar dacă

P
taică-su a fost pastor. Mă rog, de un așa pastor... original
nu prea am mai auzit.

E
Aici fac o paranteză căci m-am întrebat întotdeau-
na câte din cele pe care le povestim despre familia noastră
sunt realmente lucruri transmise genetic din generație în
generație, și cât sunt rodul fanteziei noastre care alege din
întâmplările propriei vieți tocmai pe acelea care consfin-
țesc o linie întrevăzută – și considerată nobilă, ori măcar
originală – în biografiile înaintașilor. Cu alte cuvinte cât
e realitate și cât este autoiluzionare în amintirile oameni-
lor cei mai de bună credință. A face legături, a recunoaște
dezvoltări asemănătoare între rude, a întrețese firele unei
fresce care se pierde în trecut. A amalgama culori și for-
me, ispite, dorințe, răzbunări ori doar benigne porniri
și naivități copilărești. Cine se poate lăuda că stăpânește
misterul acestui microcosmos familal pe care obișnuim
să-l denumim arbore genealogic?
se referea. Jură în fața tuturor prietenilor că n-a atins-o Închizând paranteza, încerc să iau de bune tot ce,
nici cu o petală din trandafirul pe care i-l adusese. Și pe în decursul timpului, mi-a povestit Angela despre părin-
care apoi l-a uscat în pod, cu floarea în jos. Ani de zile a ții săi. Fragment lângă fragment, piesă de puzzle după
păstrat floarea care nu și-a pierdut nici o petală. Doar și piesă de puzzle, aceste „efuziuni familiale” ale încă soției
le-a închircit într-un ghem tot mai sângeriu. Devenise mele (căci n-am divorțat) conturează în mintea mea acel
aproape negru în ziua când l-a aruncat la pubelă căci portret în care mi se pare că recunosc capriciile unui ha-
aflase că Angela se recăsătorise. Mă luase pe mine. zard nemilos.
La aniversarea a zece ani de la căsătoria noastră, Preot, viitorul tată al Angelei, la vârsta la care a
Angela mi-a povestit toate acestea avertizându-mă glu- întâlnit-o pe viitoarea ei mamă, avea deja o perspectivă
meț: „Fii atent să n-o pățești și tu!”. M-am temut s-o dramatică asupra existenței. Tatăl lui, mare moșier, vin-
întreb cu ce o jignise primul soț. Nu că tot ce ar fi spus dea și arenda pământuri cu o știință amestecată cu destu-

serie nouă, anul XXXII, nr. 10-11-12(368-369-370), octombrie/noiembrie/decembrie 2021


BUCOVINA LITERARĂ 53
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

lă nechibzuință și impulsivitate. Nevrând să se împace cu prima vedere cu un bărbat care a purtat-o prin întreaga
firea visătoare, înclinată spre lecturi și singurătate, a fiului țară, prin zeci și zeci de orașe, până când a catadicsit să-și
abia ieșit din adolescență, îl trimite pe acesta pe imaș la aleagă promisul dar de nuntă: o casă mare, cu camere
păzitul vacilor. Băiatul, sub amenințarea unor pedepse multe și o curte largă și însorită pentru liota de copii pe
aspre, îi face pe voie. Dar lipsa lui de atenție (citind po- care avea de gând să-i nască. Exclus din rândul tagmei
veștile din Biblie, fascinat de misterul lor premonitor) și preoțești și-a găsit slujbă ca administrator al unei cantine
neînțelegerea vădită a rolului unui paznic (”vacile au fost în orașul Azuga, cel ales de tânăra sa consoartă. Folosin-
ascultătoare căci nu s-au răzlețit” credea el), au făcut să du-și cunoștințele exersate pe moșiile pe care i le lăsase
lase dobitoacele să pască în voie o întreagă tarla de lucer- tatăl său, a ajuns în curând foarte cunoscut și prețuit în
nă. Vacile s-au umflat, au căzut una câte una la pământ, comunitate. Așa că preotul bisericii mari din oraș i-a bo-
au crăpat și au murit. Copilul a fugit de acasă. La vederea tezat fără ezitare copiii, trei, pe care i-a avut, convins că
câmpului presărat cu hoituri, bătrânul moșier a făcut un face o faptă creștinească iertându-l pe păcătosul care s-a
infarct și a căzut la pământ. Peste puțin timp a murit, pocăit și duce o viață exemplară. Într-adevăr administra-
în mijlocul vacilor sale și a putorii de vomă și descom- torul, cu bunătatea și dărnicia lui se făcuse iubit de toată
punere a cirezii moarte. Băiatul a fost găsit câteva zile lumea, căci rar trecea o zi să nu se ducă la biserică și să nu
mai târziu, adăpostit la o rudă dintr-un sat învecinat. Era ajute săracii ori să-i îmbărbăteze pe cei necăjiți. Angela
bolnav, delira și nimeni nu putea să-i smulgă din mâini își aduce aminte cum încăleca pe umerii lui tati-găliganu
cartea sfântă. și acesta o purta ascultător ca un cal de curse, la trap sau
Prin anii 50 devenise deja preot și se-nsurase cu la galop, după cât de tare își strângea piciorușele în jurul
o bigotă. Femeia asta îl urmărea peste tot cu o ascun- gâtului sau îi apăsa cu călcâiele în piept. Colinda astfel pe
să gelozie de câte ori i se părea că întârzie prea mult la străzile orașului până când ajungea la biserică și, din șaua
spovedania vreunei muieri. E drept că statura lui impo- căluțului privea peste garduri în curțile oamenilor, bătea
zantă atrăgea toate privirile. Ca și tatăl său era neobiș- din palme ca la un spectacol special, numai al ei, interzis
nuit de înalt, depășind cu câteva degete doi metri. Așa ochilor oricărui alt muritor. Își amintește că taina atâtor
că nu găsea în nici un magazin haine pe potrivă și își lucruri minunate văzute prin curți era bine păstrată, nu
lucra totul pe comandă. Pantofii erau enormi, numărul vrea să o împărtășească nimănui. Iar odată ajunsă la bise-
50 ori 52. Iar pălăriile erau mai largi decât ceaunul de rică, descăleca cu multă părere de rău și mergea de mână
A

făcut mămăligă. În plus, enoriașii nutreau un sentiment cu tati-găliganu să se închine la câteva icoane. Apoi era
ciudat atunci când preotul acesta uriaș trecea prin preaj- liberă să se joace cu alți copii pe tăpșanul bisericii ori în
A G N

ma casei lor și se uita pe deasupra ulucilor parcă urmă- cimitir, printre cruci. Cu toate că, cel mai mult îi plăcea
rindu-le mișcările cele mai ascunse. Ceva între teamă și acasă, unde se juca cu păpușile și animalele de pluș pe
binecuvântare, ca și cum măturând cu privirea ochilor deasupra dulapurilor ca să fie la înălțimea lui tati-găli-
lui albaștri gospodăria lor i-ar fi absolvit de orice vină pe ganu. Era un omagiu involutar pe care subconștientul
cei credincioși și le-ar fi dat un ultim avertisment celor ei de copil îl aducea celui pe care îl iubea la nebunie și
parșivi care luau în derâdere cuvântul Domnului. Feme- la a cărui moarte prematură și-a aruncat pe furiș toate
M

ile credincioase, care se-mbulzeau la slujbă și la spoveda- jucăriile în râul nămolos ce trecea prin spatele fabricii de
nie în bisericuța unde slujea, îl considerau un sfânt și, în bere. Abia împlinise cinci ani și era prima aniversare de
taină, îl căinau pentru soția geloasă și nevricoasă care-i la care tati-găliganu lipsea. Așa că jucăriile nu mai aveau
amăra zilele. Asta până în ziua când, în loc să oficieze nici un rost. Cu furia din inima ei micuță ar fi distrus și
A

slujba de căsătorie a unui bun prieten, a luat-o de mână dulapurile pe deasupra cărora se juca până de curând și
pe logodnica acestuia, pe care abia atunci o văzuse, și care acum, în absența celui ce-i urmărea amuzat năstruș-
C

au fugit împreună spre uluiala și dezaprobarea întregii niciile, nu mai foloseau la nimic. Ar fi dat foc la toate du-
asistențe care rămăsese ca împietrită. Prietenul rămas cu lapurile, dar își dădea seama că ar fi supărat-o pe mama:
I

buza umflată, un doctor cunoscut, și-a închis cabinetul dulapurile nu erau jucăriile ei personale.
și a plecat val-vârtej în Italia, unde avea un frate. Așa a
P

ratat viitoarea mea mamă însoritul Neapole - căci ea era (din volumul inedit „Câțiva prieteni imaginari
E

tânăra flușturatecă – preferându-i o reciprocă iubire la și sfârșitul lumii”)

serie nouă, anul XXXII, nr. 10-11-12(368-369-370), octombrie/noiembrie/decembrie 2021


54 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

Treceau atlanţii Liviu G. STAN

SINTE TI ZATO R
D e o monumentală visceralitate este docu-
mentarul „Leviathan” (2012) regizat de
Verena Paravel și Lucien Castaing-Taylor, o imersiune
aflate la limita sclaviei, ieşeau epuizate de sub apă, că-
rând la suprafaţă „Eva regnului animal”, cum au fost
denumiţi bureţii de mare. „Nu există nicio încercare mai
experimentală în industria pescuitului comercial, ce groaznică decât aceea la care sunt supuşi pescuitorii de bu-
redă atmosfera muncitorească la capătul căreia, prin reţi; nu există nicio muncă mai grea pentru oameni”, de-
lanțurile globale de aprovizionare, se află conservele de plângea Oppian în „Helieutice” traiul scufundătorilor
pe rafturile supermarketurilor și vitrinele cu pești exo- din Antichitate.
tici pe pături de gheață mărunțită. Observația lui Oppian a început apoi să se bi-
Documentarul a fost filmat într-o locație pre- furce, scoțând din amorțire reveriile acvatice pe care
destinată: New Bedford, Massachusetts, orașul portuar le port în gena mea de brăilean. Și ridicându-mă din
eternizat de Herman Melville în „Moby Dick”. Folo- canapea, m-am dus spre raftul bibliotecii, de unde am
sind camere GoPro fixate în cele mai neașteptate locuri extras o antologie de autor în traducerea lui Dan So-
– pe plasele de pescuit, pe lanțul ancorei, pe măturile ciul, căutând această bijuterie: „Moartea unui natura-
care curăță podeaua de măruntaiele peștilor sau sub list”, superbul poem etnografic închinat de irlandezul
pragul gurilor de scurgere – și-un ambient fonic reglat Seamus Heaney habitatului de mlaștină, care ar putea
pe acuitatea exasperantă a mecanicii (lanțurile, mani- fi, de ce nu, chiar un imn universal al turbăriilor. Citez
velele, turbinele, motoarele), regizorii obțin un mutant un extras: „Tot anul, digul de in s-a descompus în inima/
hiperrealist, aruncându-ne într-un anafor de etnogra- ținutului; verde, greu de căpățână, inul/ a putrezit acolo,
fie senzorială. Iar lipsa de claritate a lentilelor GoPro sub brazde uriașe de iarbă./ Zi de zi transpira în soarele
declanșează o transă psihedelică, una 100% naturală, nemilos./ Bule gâlgâiau delicat, albăstrelele/ învăluiau în
neprelucrată-n CGI (computer-generated imagery). sunet mirosul./ Erau libelule, fluturi pătați, dar și mai
În războiul său cu valurile Atlanticului, traulerul bine,/ erau balele calde, groase ale ouălor de broască,/ creș-
„FV Athena” capătă într-adevăr trăsăturile legendarului teau ca o apă închegată-n umbra malurilor./ Aici, primă-
monstru marin din Cartea lui Iov, iar peste coordonate- vara, umpleam borcane cu gemul acela/ de icre, să le așez
le oceanice se înstăpânesc beznele unei lumi nevăzute. acasă, pe pervaz, sau la școală,/ pe rafturi; așteptam și su-
Între ochi și imagine explodează sinesteziile unui neant pravegheam, până când/ bobițele, umflându-se, explodau/
magic. Țipetele pescărușilor răsună din întuneric. Pe într-o puzderie de mormoloci agitați.”
punte, bărbați înfășurați în pelerine de ploaie spintecă Cuiva nefamiliarizat, bunăoară, cu smârcurile
stomacurile peștilor cu gesturi absente, iar sub burta va- Dunării, poemul lui Heaney îi atinge cel mult o coardă
sului, în adâncurile îmbibate de sânge, plutesc cărnuri estetică. Însă eu am cunoscut acea nerăbdare hipnotiza-
sfârtecate și stele de mare într-o coregrafie apocaliptică. tă și crudă a ochilor care pândesc „puzderia de mormo-
Intermedierea oferită de ecranul cinematografic (sau în loci agitați” și „balele calde, groase ale ouălor de broască”,
cazul meu, de dreptunghiul proiectorului) este atât de fiindcă a captura aceste larve făcea parte din interacțiu-
fină, încât întreaga încărcătură senzorială a imaginilor ți nea primordială a unui copil cu ecosistemul danubian.
se revarsă violent în organism, reproducându-ți ca sub Țin minte că noi, puștii din cartier, organizam
hipnoză în mușchi și-n stomac tangajul pescadorului, adevărate safariuri în Insula Mare. Bacul nu ne pur-
bubuiturile valurilor în cală și răul de mare. Cu alte ta doar pe celălalt mal al Dunării, ci pe un alt tărâm,
cuvinte, îți dereglează un pic urechea internă, care este unde geografia dispărea, producând o fisură de basm
însărcinată cu păstrarea echilibrului corpului. în realitatea înconjurătoare. Firește că habar n-aveam
Văzând acest abator marin ambulant, m-am de universul lui Panait Istrati sau de buhaiul de baltă
gândit la o anumită categorie de pescari din vechime. ori de pescărușul albastru. Ne avântam în păduri cu
Muşcate de peşti răpitori, trupuri numai fibră şi os, viciul unor animale, excitați de pârâiturile cataractelor
serie nouă, anul XXXII, nr. 10-11-12(368-369-370), octombrie/noiembrie/decembrie 2021
BUCOVINA LITERARĂ 55
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

putrezite de mătasea-broaștei și de miasmele dulci ale cher înaintând leneș pe luciul apei. În schimb, bărcile
mocirlei. Pașii noștri asmuțeau roiuri de insecte, pu- șmenarilor taie valurile în lung și-n lat, jucându-se
nând în gardă brotacii, care se piteau imediat în ochiu- de-a clanul Kardashian. Burtoși pensați și domnițe
rile de apă. Treceau atlanții. Noi eram atlanții. Căram mini-supraponderale îndesate în body-uri neon se
rucsacuri și sacoșe de cârpă, sticle și bâte, mărșăluind
spre privalul din Groapa Stâncii.
În sticle răpeam ouăle broaștelor, iar în sacoșe
și-n rucsacuri îndesam pui de șarpe, pe care-i găseam
colcăind sub umezeala bolovanilor, acolo le plăceau șer-
poaicelor să-și verse maternitatea. Ridicam bolovanii și
micuțele făpturi, subțiri cât șiretul, colcăiau încârligate.
Nu ne temeam de mușcăturile lor, erau șerpi inofen-
sivi de apă, unora nici măcar nu le înmuguriseră dinții.
Apoi, întorși în oraș, deșertam puii în canalizări, închi-
puindu-ne că provocam invazii în toaletele blocurilor.
Cât privește bâtele din dotare, le țineam pe umeri ca să
ne apărăm de mistreții care mișunau de obicei silenți-
oși prin stufăriș, așteptând momentul prielnic atacului.
Însă, din fericire, n-am fost niciodată nevoiți să folosim
ciomegele.
Câteodată, în vreme ce umblam vrăjiți cu
ochii în pământ, căutându-ne victimele reptiliene, se
întâmpla să ne trezească din transă câte-un zgomot
puternic. Nu rare erau dățile în care, îmbătându-se la prăjesc ca hamsiile pe punțile ambarcațiunilor. Până
bodega de lângă ponton, camionagiii care goneau pe și pescărușii, în picajele lor confuze, se simt datori să
dig, cu benele pline, spre silozurile din Insula Mare, zboare ca într-o piesă de Shakira. Această condensare
scăpau mașinile de sub control și derapau prin tur- de cash flow a mutat și centrul de gravitație femeiască
R

bărie, împotmolindu-se ca niște meteoriți fumegânzi dinspre Calea Călărașilor, cândva inima orașului, spre
A T O

în noroiul fetid, în vreme ce printre sălcii, în țârâitul promontoriu. Acum nu mai stai să faci ochi dulci și
greierilor, pluteau ecourile radiofonice ale paranghe- botic instagramabil sub palmierii de plastic ai unei te-
liilor de pe Plaja Studențească – „Coco Jambo” sau rase de lângă Tribunal, ci îți fluturi speranțele printre
„Casablanca”, întrerupte în răstimpuri de știrile des- stâncăriile pline de licheni, în pleoscăitul apei nădu-
pre războiul din Bosnia. șite, în duhoarea de mâl, redeșteptând romantismul
Verile acelea erau infinite, supreme, la fel cum balcanic al așteptării.
Z

nesfârșită a rămas și nostalgia lor. Anii au trecut, răz- Plimbându-mă astă-vară pe faleză, într-o vizită
boiul din Bosnia s-a terminat, iar acum e în pericol la ai mei, le-am văzut acolo mai multe zile la rând,
I

de-a se reaprinde, Plaja Studențească nu mai există, unele chiar pe tocuri, lângă odgoanele vasului Mureș,
T

drujbele au tăiat în draci în pădurile din Insulă, de- privind în zare sau spre pontoane. Bâzâite de țânțari.
mografia Brăilei a intrat la apă. Și tot ce prosperă iz- Bâzâite de căutăturile lăcrămoase ale pescarilor („Fă-
T E

bitor, neafectat de suișurile și coborâșurile economiei, nele, trage, mă, sau le-o trage râmelor? Hî-hî-hî!”).
este statutul interlopilor locali. Plutea un nor nevăzut de istovire braziliană. Saudade.
Calitatea vieții interlope și-a schimbat tren- Fizionomic, da, erau femei, dar sociologic erau
dul în Brăila în ultimii ani. Bolizii de protipendadă ținte sigure într-o vastă statistică a traficului de carne
N

au fost detronați de-un „lifestyle” la buza Dunării. vie în care nu puține sfârșesc – prin Spania, Turcia sau
Pontoanele cândva putrezite au primit o spoială de Germania – precum peștii eviscerați din documenta-
I

Saint-Tropez, iar șalupele și ski jet-urile stau ciorchine rul lui Paravel și Castaing-Taylor, având drept valuri
S

în docurile plutitoare. Rar mai vezi câte-un remor- ale mării doar faldurile sacilor de morgă.

serie nouă, anul XXXII, nr. 10-11-12(368-369-370), octombrie/noiembrie/decembrie 2021


56 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

1888. Anul zero Ștefan BOLEA

ES EU
Oh, it’s you that I lie with scrise aceste cuvinte, este cea de 30 Septembrie 1888.
As the atom bomb locks in Această „zi” semnifică atât un moment în care cultura
Yes it’s you I welcome death with universală ajunsese la un impas, la un sfârșit continuu,
As the world, as the world caves in la sentimentul etalat de Verlaine într-un vers ca „sunt
(Max Maltese, As the World Caves In, 2018) Imperiul la sfârșitul decadenței sale” (Langoare, 1883),
cât și un soi de resetare, un fel de „moment zero” în care
Preliminarii „triumful nihilismului” duce la debarasarea deopotri-
1888 este un moment de cotitură în istoria cul- vă de creștinismul și de platonismul care impregnaseră
turală a Europei: pe ultima pagină din Antichristul lui metafizica și literatura. Considerând anul 1888 un fel
Nietzsche e (re)creată modernitatea din trupul și spi- de reper în confruntarea dintre nou și vechi, în conflic-
ritul unui bolnav. Spre 1888, acest An Zero converg tul dintre sentimentul sfârșelii și presimțirea avangar-
energiile, tensiunile, ennui-ul și speranța întregii litera- dei, ne vom referi în continuare la o serie de opere con-
turi universale. Operele lui Rimbaud și Lautréamont, cepute de poeți, filosofi și oameni de știință, care pot fi
romanele lui Wilde și Stevenson, scrierile lui Nietzsche considerați drept participanți în revoluția nietzscheană:
sau Max Nordau poziționează anul 1888 în epicen- „Grădina Proserpinei” (1866) de Charles Swinburne,
trul cutremurului culturii noastre. Am vrea să anali- Cânturile lui Maldoror (1869) de Lautréamont, „Me-
zăm acest An Zero din câteva perspective distincte. În mento mori” (1871) de Mihai Eminescu, Straniul
primul rând, tema dublului cunoaște o resurgență iar caz... (1886) de Robert Louis Stevenson, Contribuții la
aceasta are legătură cu destrucția ideii de subiect uni- analiza senzațiilor (1886) de Ernst Mach, Confesiunile
tar (A. Rimbaud, F. Nietzsche, Ernst Mach, William unui tânăr (1886) de George Moore, Portretul lui Dori-
James), cu descoperirea inconștientului și cu intuirea an Gary (1891) de Wilde ș.a.
unui alt mod de a privi maladia mentală. În al doilea
rând, eclipsa divinității (moartea lui Dumnezeu care (1) Sfârșitul Eului
consonează cu dispariția unui anumit mod de a con- Filosoful și fizicianul Ernst Mach atacă în lu-
cepe ființa umană) intră în conjuncție cu nihilismul crarea Beiträgen zur Analyse der Empfindungen (1886),
autorilor simboliști. În al treilea rând, sentimentul principiul unității subiectului, considerând că eul este
decadenței anunță o viziune apocaliptică a existenței, doar un mănunchi de senzații: „Nu eul este lucrul
provenind probabil și din receptarea filosofiei lui Sc- fundamental, ci elementele (senzațiile)... Elementele
hopenhauer, care este tradus, după 1870 în engleză și construiesc eul... Eul nu este în nici un caz o unitate
franceză. Mai mult, trebuie remarcate încă din această invariabilă, determinată și delimitată clar. Nu are nici o
perioadă primele semne ale avangardei, la Baudelaire, legătură cu invariabilitatea sau cu absența determinată
Rimbaud, Lautréamont și alții, o tendință care va de- a diferențierii și nici cu delimitarea precisă...” Mai mult,
veni extrem de influentă după Primul război mondial. gânditorul austriac consideră că „eul este imposibil de
salvat [unrettbar]”. Pentru a-și fundamenta abordarea
* antimetafizică, Mach alege un fragment sugestiv din
Pe ultima pagină a Antichrist-ului (1888) lui opera omului de știință și aforistului german Georg
Nietzsche, citim următorul îndemn: Christoph Lichtenberg: „Ar trebui să spunem se gân-
„Socotim timpul după acest dies nefastus care a dește așa cum se spune fulgeră. Presupoziția cogito-ului,
fost începutul acestei fatalități – după prima zi a crești- înțeles ca eu gândesc, nu e chiar plauzibilă. Presupunem
nismului! De ce nu, mai degrabă, după ultima sa zi? Din sau postulăm eul doar dintr-o necesitate practică”.
ziua de astăzi? – Reevaluarea tuturor valorilor!” (A 94) Maxima lui Lichtenberg este strâns legată de re-
Ziua la care se referă Nietzsche, ziua când sunt flecția celebră a lui Rimbaud din scrisoarea către Geor-
serie nouă, anul XXXII, nr. 10-11-12(368-369-370), octombrie/noiembrie/decembrie 2021
BUCOVINA LITERARĂ 57
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

ges Izambard (1871): „E greșit să spui: Eu gândesc. Mai o entitate unitară, permanentă, de încredere și de unică
bine să spui: sunt gândit... Eu este un celălalt”. Moar- esență” (Ibid.). Așa cum putem observa, dualitatea ca
tea Eului unitar face drum ivirii dublului: când dispar sfârșit a „monarhiei Eului” anticipează multiplicitatea
ca mine însumi, pot supraviețui ca un celălalt pentru postmodernă: Eul puternic și unitar a fost înlocuit de o
mine însumi. Celălalt Eu poate face lucruri despre care serie de euri secundare funcționale și convenabile. Pa-
nu-mi pot permite să fiu conștient. Viața mea netrăită, rafrazând descoperirile acestor autori, am putea spune:
reprimată găsește forța de expresie în dublul meu. De- cândva eram Eu însumi. Dar odată ce mi-am întâlnit
construcțiile lui Lichtenberg și ale lui Rimbaud ale cogi- dublul, am devenit receptiv la eurile secundare virtu-
to-ului cartezian („se gândește” = „se fulgeră”, „gândesc” ale ascunse în mine. Or, ființa umană nu este una, ci,
= „sunt gândit”) subminează orientarea raționalistă a de fapt, multiplă. Există o Armada de ceilalți interni,
culturii europene. Pentru Rimbaud și pentru Lich- aspecte ale Sinelui nostru cu multe fețe, care nu conte-
tenberg, gândirea și ființa nu pot fi una (cum susținea nește să crească, să evolueze și să adapteze.
Parmenide): gândirea este doar un accident, scânteierea
unui fulger, care uneori ne îmbogățește, dar care, de (2) Sfârșitul divinității I
regulă, ne face surzi la lucrarea subterană a id-ului. Cei Cu toate că Hegel, Stirner, Feuerbach și Main-
doi prefigurează descoperirea freudiană a inconștientu- länder au anticipat tema morții lui Dumnezeu, descri-
lui prin presupoziția cogito-ului derivat. Eul este șters erea sa clasică o găsim în Știința voioasă (1882) a lui
„ca o față desenată în nisip la marginea mării” (Fou- Nietzsche:
cault), iar fulgerul cogito-ului este înghițit de noaptea
infinită a id-ului. Unde-i Dumnezeu?... L-am omorât, – voi
Dualitatea subiectului (sunt eu sau sunt celă- și cu mine! Noi toți suntem ucigașii lui! Dar
lalt?) prefigurează dezintegrarea ulterioară a Eului. Fre- cum am făcut lucrul ăsta? Cum am putut seca
ud s-a referit la Eu, Supraeu și Se (Id) în cea de-a doua marea dintr-o sorbire? Cine ne-a dat buretele
teorie a structurii psihice, iar Jung a continuat divizarea să ștergem definitiv tot orizontul? Ce-am făcut
psyche-i în persona, Eu, umbră, anima/animus și Sine. eliberând pământul din lanțurile soarelui său?
În consecință, dublul, umbra sau celălalt eu ar putea Încotro se- ndreaptă el acum? Încotro ne îndrep-
fi doar primii din specia lor, deschizând calea spre o tăm noi? Departe de toți sorii? Nu ne prăbușim
„legiune” de Euri secundare: „Omul nu-i cu adevărat necontenit?... Nu rătăcim ca printr-un neant in-
o singură ființă, ci este, de fapt, alcătuit din două fi- finit? Nu ne abură vidul? Nu s-a făcut mai frig?
ințe. Spun două pentru că propria mea cunoaștere nu Nu năvălește fără-ncetare peste noi noaptea și
depășește această limită. După mine alții vor veni, vor tot mai multă noapte? Nu trebuie să aprindem
merge mai departe în această direcție, şi îndrăznesc felinare în plină dimineață? N-auzim încă ni-
să presupun că în cele din urmă omul va fi cunoscut mic din tărăboiul groparilor care-l îngroapă pe
ca o organizare de elemente încorporate, de felul lor Dumnezeu? (SV 125)
multilaterale, disparate şi independente...” (Stevenson,
Straniul Caz..., p. 124). „Poate că ipoteza unui subiect Moartea lui Dumnezeu și nihilismul sunt intim
unic nu este necesară; poate că este la fel de legitim să intercondiționate. Nihilismul este un semnal de alar-
presupunem o multitudine de subiecți a căror combi- mă, un fel de „oră zero” a umanității, în care cele mai
nare și confruntare stă la baza gândirii și a conștiinței prețioase valori ale noastre sunt încercate, când conști-
noastre în general”, scria Nietzsche, în aceeași linie de entizăm faptul că „Ființa nu mai poate fi gândită ca
argumentare, concluzionând: „[Ipoteza mea:] subiectul înzestrată cu structuri stabile și, în cele din urmă, cu un
U

ca multiplicitate” (VP 490). Mai mult, pentru perso- fundament” (Vattimo). În fragmentul nietzschean, o
najul lui Wilde, Dorian Gray, „omul era o creatură cu anumită dezorientare poate fi detectată, care nu se refe-
E

miriade de vieți și miriade de senzații, o creatură com- ră numai la divinitate, ci și la relația subiectului existen-
S

plexă, multiformă, care poartă în ea ciudate moșteniri țial cu transcendentul. Dacă Dumnezeu moare, moa-
de gândire și de simțire...” (Dorian Gray, p. 193). Eroul re și o anumită concepție referitoare la ființa umană.
E

lui Wilde îi disprețuia pe cei care concepeau „Eul ca pe Odată cu dispariția tiparului „chipului și asemănării”,

serie nouă, anul XXXII, nr. 10-11-12(368-369-370), octombrie/noiembrie/decembrie 2021


58 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

vom găsi în oglindă trăsăturile distinctive ale cimpan- Impresia profanării, expusă de autorul irlan-
zeului sau, și mai rău, fața Nimicului, „craniul negru” dez, se referă mai ales la o anumită desacralizare a fi-

U
(Ligotti). Așa cum argumentează Foucault și Deleuze, inței umane, care și-a pierdut soarele interior, înlocuit
moartea omului este consecința morții lui Dumnezeu. de „soarele negru” nervalian al nihilismului. Deoare-

E
Mai mult, în acest fragment, Nietzsche relevă diferența ce există teologii ale morții lui Dumnezeu, am putea

S
esențială dintre anti-teism (ca nihilism) și ateism. Dacă spune că moartea lui Dumnezeu este tot un eveniment
ateul se referă cu neutralitate la inexistența lui Dumne- creștin, tot un Ereignis localizabil în spațiul religiei, pe

E
zeu, anumiți nihiliști (aproape că) deplâng moartea sa când doar simpla constatare a inexistenței sale operea-
într-un discurs emoțional. Nihilistul este, de altfel, am- ză acea ruptură iluministă vizibilă în scrierile celor care
biguu, dacă nu disociat, atunci când îl menționează pe promovează „noul ateism”. Am putea crede că dife-
Dumnezeu. Dacă ateul ajunge cu o anumită răceală sa- rența dintre nihilism și ateism este similară distincției
tisfăcută la imposibilitatea „principiului prim”, nihiliști dintre gnosticism și agnosticism. Nihilismul este o gnoză
precum Nietzsche și Cioran pot fi suspectați de pietate modernă, așa cum a arătat Culianu, referindu-se la o
refulată (deghizată în ură). De exemplu, Cioran s-a au- cunoaștere pătimașă și oarecum neconvențională a lui
todefinit, precum Stavroghin, drept „un credincios care Dumnezeu. Chiar dacă o face la modul negativ sau
nu poate crede”. agresiv, nihilismul vizează nemijlocit divinitatea.
O asemenea ambiguitate este vizibilă în frag-
mentul lui George Moore din Confessions of a Young (3) Sfârșitul divinității II
Man (1886): Cea mai radicală versiune a anti-teismului din
Lumea a început să devieze de la venirea pali- secolul al XIX-lea se găsește în Cânturile lui Maldoror
dului socialist din Galileea; de aceea Îl urăsc și Îi neg (1869) de Lautréamont. Ura și dezgustul autorului
divinitatea. Divinitatea Lui este în cădere, este trecă- pentru Dumnezeu este o consecință a antiumanismu-
toare raportată la scopul Lui; de multe ori El a fost re- lui său pre-cioranian: „Rasă stupidă și neroadă! Te vei
negat de discipolii lui. Biet Dumnezeu căzut! Eu, care căi de purtarea ta. Eu sînt cel care ți-o spune. […] Po-
nu compătimesc nimic, te compătimesc pe Tine, fața, ezia mea nu se va împlini decît din pornirea de a ataca,
mâinile, picioarele Tale sângerii, corpul Tău suspendat; prin toate mijloacele, pe om, această fiară sălbatică, și
măcar Tu ești pitoresc și cumva frumos în sânul medio- pe Ziditor, care n-ar fi trebuit să zămislească o aseme-
crității sumbre, spre care am naufragiat de două mii de nea vermină” (II, p. 56). Dumnezeu este văzut drept
ani; în care Îți vei găsi sfârșitul la fel ca mine, eu care un predator absolut, personificarea unui ideal brutal,
nu Te ador, nici nu Te blestem. Pentru că într-adevăr care urmărește distrugerea umanității. Într-un frag-
viața Ta și soarta Ta au fost mai mari, mai stranii și mai ment lautréamontian, Dumnezeu se aseamănă cu Sa-
Divine decât viețile celor mai mulți. Apostolii, grădina, turn al lui Goya. În altele, este un alcoolic dezgustător
trădarea, răstignirea și frumoasa poveste nu a Mariei, ci care se odihnește, în timp ce creațiunea e blestemată la
a Magdalenei. Dumnezeu plecându-se în fața Magdale- trudă. Ne aflăm la antipodul creștinismului și al plato-
nei! Chiar și lumea păgână de marmură, fast, voluptate nismului. Singura relație care poate exista între creator
și cruzime pe care o preferă sufletul meu pălește în fața și creatură este ura reciprocă intensă.
unui contrast atât de sublim... Ziua se întunecă, dar
cerul este îmbăiat în lumina Ta – lumina Ta pe care eu, Îmi ridicai încet ochii spleenetici, cercă-
ca un păgân aflat la liziera lumii vechi, o consider întu- nați de un mare cerc vinețiu, înspre concavi-
necime, apropiata noapte a milei și a dreptății iminen- tatea firmamentului, şi cutezai a pătrunde, eu,
te, ce devansează secolul XX. Cei care o purtau Ți-au atât de tânăr, tainele cerului! Negăsind ceea ce
abandonat crucea, Te-au părăsit la ceasul universalului căutam, îmi ridicai pleoapa înfricoșată mai sus
triumf, coroana Ta de spini cade, fața Ta e tumefiată de încă, până când să zăresc un tron, alcătuit din
pumni, sceptrul Tău e doar un băț; doar eu și ai mei scârnă omenească şi aur, pe care trona cu trufie
am rămas lângă Tine, noi cei care vom pieri cu Tine, în tâmpă, cu trupul înfășurat într-un giulgiu cel
pieirea pe care ai creat-o. care se intitulează el însuși Ziditorul! Ținea în
mână trunchiul putrezit al unui om mort şi-l

serie nouă, anul XXXII, nr. 10-11-12(368-369-370), octombrie/noiembrie/decembrie 2021


BUCOVINA LITERARĂ 59
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

ducea, rând pe rând, de la ochi la nas, şi de la vorbi despre supra-moartea lui Dumnezeu.
nas la gură, se poate bănui ce făcea. […] Îşi ve-
dea mai departe de cumplitul lui ospăț, mişcân- [Ziditorul] zăcea întins în drum, cu ves-
du-şi falca în jos, care îi mişca barba plină de mintele sfâșiate. Buza de jos îi atârna ca un căluș
creieri. O, cetitorule, acest din urmă amănunt adormitor; dinții nu-i erau spălaţi şi pulberea
nu face să-ţi lase gura apă? Nu mănâncă oricine se vânzolea cu undele bălaie ale părului său.
asemenea creier, atât de bun, atât de proaspăt […] Valuri de vin umpleau făgașurile săpate de
…! (II, pp. 63-4) smuciturile umerilor lui. […] Sângele îi curgea
din nări, în cădere, fața i se lovise de un stâlp…
Pentru a stabili contrastul enorm între (pre-) Era beat! Înfricoșător de beat! Beat ca o ploș-
romantism și post-romantism în perceperea imaginii niță care a mestecat în timpul nopții trei butii
lui Dumnezeu, textul lui Jean Paul, „Cuvântarea lui de sânge! El umplea ecoul cu vorbe fără şir, pe
Cristos cel mort, cocoțat pe Clădirea Lumii, precum care mă voi feri a le repeta aici; dacă beţivanul
că nu există Dumnezeu” (1796), este mai mult decât suprem nu se respectă, eu, eu trebuie să-i res-
elocvent: pect pe oameni. […] Omul, care trecea, se opri
în faţa Ziditorului necunoscut; şi în aplauzele
– Am parcurs lumile, am traversat siste- broaştei râioase şi ale năpârcii, se ușură, trei zile
mele solare şi am zburat – pe căile lactee – prin în şir, pe obrazul său august. (III, p. 97)
pustiurile cerului, dar nu l-am găsit pe dumne-
zeu … Când mi-am ridicat privirea la lumea Dumnezeul lui Maldoror nu mai există ca in-
nemărginită, spre a căuta ochiul divin, am zărit stanță autoritară, inspirând doar dispreț. E mai jos
ațintită asupra mea o orbită goală, adâncă; Veș- decât animalele, care trudesc în timp ce el se destrăbă-
nicia zăcea călare pe haos, rupând din el și ru- lează. Dezonorat de ființa umană, este prea beat pen-
megându-l. Strigați mai tare, urlați, destrămați tru a remarca aceasta. Declinul său extrem sugerează
Neantul prin strigătele voastre, căci El nu există! că ocupă o poziție ontologică pe care ar fi trebuit s-o
elibereze demult.
Pentru subiectul (pre-)romantic, inexistența lui
Dumnezeu era o revelație anxiogenă, o condamnare la Sfârșitul tuturor
solitudinea ontologică. Poate fi privită ca o condamna- Proiectul post-schopenhauerian de crimă uni-
re la moarte individuală simbolică, așa cum argumen- versal este inițiat de filosofi precum Philipp Mainlän-
tează anumiți interpreți nietzscheeni. Atunci când fiin- der, Eduard von Hartmann sau Julius Bahnsen, care
ța umană îl pierde pe Dumnezeu, ea trebuie să accepte aduc moartea în proximitatea subiectului romantic.
Neantul ca principiu fundamental: o libertate haotică „Mortul” nu se mai află numai în afara zidurilor cetăţii,
pe care ea nu era pregătită s-o adopte. Totul se schim- ci într-un mod pervers, în preajma sau chiar în interio-
bă în universul post-romantic și pre-suprarelist al lui rul subiectului. Poe, Rollinat, Nietzsche sau Eminescu
Lautréamont: Dumnezeu stă pe un tron de excrement sunt exemplele prin intermediul cărora putem înțele-
și de aur cu „trufie tâmpă”. Dumnezeul pierdut era ge mai bine această turnură nihilistă. În „Nebunul”
un Dumnezeu real: murise, dar nimeni nu-i contestase (1883), Rollinat aduce moartea în zona sa de confort:
legitimitatea. Divinitatea lui Lautréamont e aproape „Visez o țară-n roșu cu-arome de măcel,/ Cu arbori
subumană. Redus la scârnă și aur (opera alchimică verzi puzderii cum gluga pe făclie,/ Cu troițe-mpreju-
devalorizată), Dumnezeul-canibal nu mai poate fi re- ruri și-un eleșteu model –/ O pâlnie în centru oribilă
U

cunoscut ca principiu fondator. De fapt, Dumnezeul și vie.// Donjoane de Ev Mediu iubind la nebunie,/
nou este modelul negativ prin excelență. Nimeni nu-l Sălbatic mă-ngropa-voi într-un uitat castel:/ [...] Ci
E

poate urma sau adora, putem doar să-l tolerăm drept drept grădini voi-voi vreo două cimitire/ Să rătăcesc în
S

un defect al creațiunii. Descrierea poetului francez e noapte tot singur și-n neștire/...” (tr. Ioan Matei). Dis-
mult mai radicală decât acel „Dumnezeu a murit” al cursul funebru devine o opțiune reală, pentru că ființa
E

lui Nietzsche. Pe urmele filosofului german, am putea umană devine conștientă de natura sa perisabilă; mai

serie nouă, anul XXXII, nr. 10-11-12(368-369-370), octombrie/noiembrie/decembrie 2021


60 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

mult, este felul nihilismului de a se exalta într-o mani- Separarea dintre viu și mort este eliminată, iar
eră autodistructivă, masochistă chiar, în fața extincției confluența lor e privită ca o sursă de putere nihilistă.

U
individuale/ universale. „Prelucrarea” Nimicului este, Maldoror e găzduit de un gropar, bucurându-se de
de altfel, o metodă cathartică de a suprima angoasa. compania sa. Am putea spune că în memento mori-

E
ul lui Lautréamont trecem de la conceptul de moarte

S
universală la cel de crima universală. Este o schimbare
operată cu forță nihilistă, printr-un salt transgresiv. O

E
referință textuală la această noțiune poate fi găsită aici:

[Groparul:] Am văzut rânduindu-se sub


flamurile morții, pe cel ce fu frumos; pe cel
care, trecându-şi viața, nu s-a urâţit; pe bărbat,
pe femeie, pe cerşetor, pe odraslele de dinaşti;
iluziile tinereţii, scheletele bătrânilor; geniul,
nebunia; lenevia, potrivnicul ei; pe cel ce fu
mincinos, pe cel ce fu adevărat; masca trufa-
şului, modestia umilului, vițiul încununat cu
flori şi nevinovăția trădată. […]
[Maldoror] Groparule, e frumos să con-
templi ruinele cetăţilor; dar e şi mai frumos să
contempli ruinele oamenilor. (I, p. 46)

Începem să vedem moartea ca pe o măreață,


generalizată și forțată echivalare. Moartea universală
este o temă medievală, dar ea n-ar fi devenit atât de
virală în romantism, dacă nu s-ar fi bazat pe moartea
individuală (angoasa morții mele – ca apocalipsă per-
Zarathustra, personajul lui Nietzsche, cară sonală – devine „sămânța” și prototipul morții univer-
cadavrul unui saltimbanc și se privește pe sine drept sale). Apocalipsa lui Lautréamont e anticipată de po-
„un mijloc între un nebun și un cadavru”: „Noaptea-i ezia byroniană „Întuneric” (1816). Cu toate acestea,
întunecoasă, întunecoase sunt cărările lui Zarathus- poetul francez oscilează între romantism și suprarea-
tra. Vino, tovarăș țeapăn și-nghețat! Am să te duc în lism când își construiește proiectul de crimă univer-
locul unde am să te-ngrop cu mîna mea” (Z, prolog, sală: „Dacă pământul ar fi acoperit de păduchi, cum
7). Eminescu în „Mortua est!” (1871), influențat de de fire de nisip țărmurile mării, seminția omenească
Novalis, nu mai vede în moarte ceremonia separării: ar fi nimicită, pradă unor suferințe îngrozitoare. Ce
moartea fizică a animei ne pregătește pentru moartea priveliște! Eu, cu aripi de înger, nemișcat în tării, s-o
individuală și pentru triumful nihilismului într-un contemplu!” (II, p. 68). Pentru a aprecia trăsătura su-
univers muribund și lipsit de sens: „Când sorii se sting prarealistă a textului, trebuie să ne amintim apologia
și când stelele pică,/ Îmi vine a crede că toate-s nimi- anterioară a păduchelui: „Fiţi încredințați că, dacă
că.// Se poate ca bolta de sus să se spargă,/ Să cadă falca le-ar fi pe măsura dorințelor lor nehotărnicite,
nimicul cu noaptea lui largă,/ Să văd cerul negru că creierii, retina ochilor, coloana vertebrală, tot trupul
lumile-și cerne/ Ca prăzi trecătoare a morții eterne...” vostru ar trece prin ea. […] Din nenorocire, sunt mici
În „Adormita” (1831) lui Poe, delicatețea somnului acești tâlhari de pleată. N-ar fi buni de recrutare; căci
etern al iubitei contrastează cu realitatea concretă a n-au statura cerută de lege” (II, p. 66).
leșului: „Iubirea-mi doarme! Somnul său/ Pe cât de Apocalipsa lui Lautréamont conține trăsături
lung, fie de greu!/ Lin umble viermii-n jurul său!” (tr. evoluționiste. Potrivit poetului, este drept ca o rasă de
Dan Botta). prădători (fie păduchele, fie rechinul) să înlocuiască o

serie nouă, anul XXXII, nr. 10-11-12(368-369-370), octombrie/noiembrie/decembrie 2021


BUCOVINA LITERARĂ 61
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

rasă care stagnează. Avem de-a face cu un spectacol al iește și chiar prosperă azi în doctrina anti-natalistă,
chinului, prezentat cu cinism şi sarcasm. Mai mult, dezvoltată în operele unor autori ca David Benatar,
Eul devine un agent al apocalipsei: „Ce priveliște! Eu, Thomas Ligotti, Jim Crawford ori Nic Pizzolatto. An-
cu aripi de înger, nemișcat în tării, s-o contemplu!” ti-natalismul, doctrina conform căreia este preferabil
Ținând cont de faptul că Dumnezeu a eșuat în crearea să nu generezi pentru că viața este intim legată de su-
unei lumi cu sens și valoare, subiectul poetic îi preia ferință și nefericire, se bazează în special pe reflecțiile
funcțiile și „des-zidește” (Cioran) în imaginație răul lui Schopenhauer, dar și pe cele ale lui Cioran. De
produs de divinitate. Maldoror îl detronează pe Dum- pildă, nihilistul Rust Cohle din True Detective (2014)
nezeu, salvând creația ratată într-o manieră sinistră. are următoarea filosofie de viață:
Nihilizarea spectaculară este legătura dintre Lau-
tréamont și Cioran: contemplarea din „tării” „cu aripi Suntem ființe care ne chinuim să ne
de înger” consună cu „surâsul care plutește peste pei- menținem iluzia că avem un sine; o acumulare
sajele nimicite” din Tratatul de descompunere (1949). de simțuri, experiențe și sentimente, progra-
Sfârșitul universal provine, de fapt, din de- mate cu încredințarea totală că suntem fiecare
strucția Eului și din eclipsa divinității. Resurgența cineva, când, de fapt, toți suntem nimeni. Poa-
post-romantică a temei (inițiată de Jean Paul, Byron și te că lucrul onorabil pe care ar trebui să-l facă
Leopardi) e proeminentă și în operele lui Swinburne specia noastră este să ne negăm programarea, să
și Eminescu. „Nici stele și nici soare nu vedea-vom,/ încetăm să ne reproducem, să mergem mână în
Și nici lumina nu va pâlpâi:/ Nici clipocit de ape n-au- mână spre extincție, un ultim miez de noapte
zim-vom,/ Nici zvon ori licăriri nu vor mai fi:/ Nici – frați și surori care aleg să se retragă dintr-o
frunze veștede, nici muguri,/ Nici zile cu ale lor cru- situație ingrată...
guri;/ Doar somnul cel de-a pururi/ În noaptea veșni-
că îl vom dormi.” (tr. Vlad Russo), scrie Swinburne în Jim Crawford este și mai radical: „Îmi doresc
„Grădina Proserpinei” (1866). De asemenea, poemul să nu mă fi născut. Îmi doresc să nu se fi născut co-
„Memento mori” (1871) de Eminescu constituie o vi- piii mei. Îmi doresc să explodeze soarele și să ne pră-
olentă inițiere în nihilism: „Fulgerele să înghețe sus în jească în somn, iar Pământul să rămână o minge de
nori. Să amorțească/ Tunetul și-adânc să tacă. Soarele nimic carbonizată, goală și moartă...” Iar Thomas Li-
să pâlpâiască,/ Să se stingă… Stele-n ceruri tremurând gotti scria în Conspirația împotriva rasei umane: „Nu
să cadă jos:/ […] Moartea-ntindă peste lume uria- suntem de aici. Dacă am dispărea mâine, niciun or-
șele-i aripe:/ Întunericul e haina îngropatelor risipe./ ganism de pe această planetă nu ne-ar duce dorul...
Câte-o stea întârziată stinge izvorul ei mic./ Timpul Auto-eliminarea noastră de pe această planetă ar fi...
mort și-ntinde membrii și devine veșnicie./ Când ni- o ispravă atât de strălucitoare încât ar slăbi lumina
mic se întâmpla-va pe întinderea pustie/ Am să-ntreb: soarelui”.
Ce-a rămas, oame, din puterea ta? Nimic!!” De ce a înlocuit voința de moarte voința de
Am putea spune că tanatofilia lui Swinburne și viață? Pentru că moartea elimină nu numai sensul
lui Eminescu din manifestele lor apocaliptice (ceea ce din viață, ci și plăcerea, și siguranța. Viața e o moar-
Freud numea destrudo sau „instinctul morții”) este un te deghizată, în timp ce moartea e altceva: dacă viața
simptom de schopenhauerianism, vizibil, de aseme- e înțeleasă, în maniera lui Schopenhauer, drept pură
nea în textele cioraniene. Dacă Swinburne în poemul suferință, moartea ar fi sfârșitul suferinței, singurul
său dă impresia epuizării și a ofilirii voinței de viață, absolut într-o existență anostă a compromisului, ju-
Eminescu, după ce constată că Ființa se umple de Ni- mătății de adevăr și a mediocrității. Dar în timp ce ne
U

mic, se aliază, în calitate de nihilist activ, cu Neantul tragem sufletul, traiul în abatorul universal provoa-
pentru a completa opera distrugerii absolute. că o teroare nemărginită: „Suntem asemenea mieilor,
E

care se joacă pe câmp, în timp ce măcelarul îi privește,


S

Coda alegându-și următoarea victimă” (Schopenhauer, Pa-


Turnura nihilistă inițiată în 1888 sub influența rerga, II, 12).
E

filosofiilor lui Nietzsche și Schopenhauer supraviețu-

serie nouă, anul XXXII, nr. 10-11-12(368-369-370), octombrie/noiembrie/decembrie 2021


62 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

Jocuri şi ficţiuni în lumea de azi Niadi-Corina CERNICA

U
E
S
J ocul este una din acele creații culturale care
însoțesc istoria, civilizația și spiritul uman.
la răscoala numită Nike, înfrântă cu greu de împărat.
Jocul de noroc și roata Fortunei (a norocului),

E
În esență, un joc este un spațiu convențional cu care îi ridică și îi coboară pe oameni, sunt asociate.
reguli imaginate. Este un spațiu al competiției, în care Regulile și hazardul coexistă în joc, așa cum
un jucător nu are decât simpla satisfacție de a participa coexistă în viața omenească; riscul, competiția, jocul
la competiție sau de a câștiga. Spațiul jocului și regulile cinstit și necinstit devin teme de meditație.
jocului sunt create în întregime imaginar. Jocul este un spațiu ficțional condus de reguli
Jocuri asemănătoare cu șahul sunt atestate și în ficționale. Este un mijloc de evaziune, de ieșire din re-
Egiptul antic și în Creta minoică, drept jocuri ale aris- alitate, un spațiu în care se câștigă sau se pierde. Jocul
trocrației. Cel din Creta este făcut din fildeș, cristal are o miză: simpla sa câștigare.
de stâncă, pastă de sticlă albastră cu foițe de argint și Jocul contemporan ia proporțiile unui fenomen
de aur. Puteau exista și jocuri din materiale comune. social uriaș. Pentru a juca un joc trebuie să-i înveți re-
În Grecia Antică, în „Iliada”, se menționează existența gulile, să te antrenezi, să ai aptitudini. Un joc aduce
jocurilor funerare: armele lui Ahile vor fi date război- faimă, avere, reușita unei vieți. La jocuri, mai ales la
nicului care va câștiga un concurs de alergare. Unul cele sportive, participă ca spectatori zeci, sute de mii
dintre concurenți trișează. sau milioane de oameni (în cazul Jocurilor Olimpice).
Pentru Pytagora, Jocurile Olimpice devin o Jocul, mai ales cel sportiv, a ajuns un spațiu al egalită-
imagine a lumii: unii participă pentru a câștiga, alții ții, al șanselor egale pentru cei discriminați, un loc al
pentru a obține bani, alții pentru a contempla. fair-play-ului, adică al competiției cinstite, al șanselor
În Evul Mediu, în Europa există nu numai jo- egale. Este catalizatorul violențelor sociale, dar și al
cul de șah, nu numai jocuri sportive, ci și un joc al ma- mândriei locale și naționale.
tematicienilor, care constă în înfruntarea, matematică, Jocurile de noroc sunt, încă, șansa câștigării
între numere pare și impare. Apare și jocul de cărți, în- unor averi fabuloase, începutul unor tragedii, loc al
tr-o variantă mai complicată decât cea de astăzi. După calculelor probabilistice, dar și primul loc în care apare
aprecierea unor istorici, jocurile, complicate sau sim- dependența de joc, distrugerea prin joc, mentalitatea
ple, sunt în întreaga societate medievală, unele fiind de jucător. Pedagogia a descoperit jocul și virtuțile
„opere de artă, de mare lux și de mare preț”. Privite educative ale jocului, învățarea prin joc, jocurile ca in-
cu dispreț, moralizator sau cu simpatie, ele pătrund în teracțiune personală și ca un cadru pentru formarea
acte ecleziastice sau în literatură. echipelor.
Jocurile însoțesc istoria: olimpiadele paneleni- Filosofii folosesc jocul fie pentru a explica echi-
ce, dedicate zeilor, erau răstimpuri de pace în Grecia tatea în societate (toți membrii echipei de fotbal au
Antică, date memorabile. Jocurile de gladiatori erau de câștigat când câștigă echipa, fiecare conform rolului
urmărite de toți romanii. Gladiatorii, sclavi special an- său), fie pentru a explica regulile limbajului, fie pentru
trenați, se luptau și se ucideau între ei, se luptau cu a prezenta societatea în ansamblu.
animalele, mureau ca elemente ale unui joc – jocurile Jocul este un element important al societății de
de gladiatori – sub privirile romanilor. Când se revolta, astăzi, rămânând asociat, prin jocurile pe calculator,
plebea din Roma cerea pâine și jocuri de gladiatori. ficțiunii, imaginarului, depășirii de sine și chiar al in-
Spartacus, conducătorul unei răscoale a sclavilor care a tegrării psihice în spațiul și regulule jocului, prin de-
cuprins întreaga peninsulă italiană, era gladiator, piesă pendența de joc.
a unui joc care i-ar fi adus moartea. În Bizanț, jocul A juca un joc înseamnă a te integra într-un
sportiv, întrecerile pe hipodrom între echipe ale verzi- spațiu imaginar, a juca un rol, rol dictat de joc, după
lor și albaștrilor, a dus, în timpul domniei lui Iustinian, anumite reguli, complet imaginate. Locul unde se des-
serie nouă, anul XXXII, nr. 10-11-12(368-369-370), octombrie/noiembrie/decembrie 2021
BUCOVINA LITERARĂ 63
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

fășoară jocul este un spațiu imaginat sau convențional: adulții se identifică cu propriul rol sau personaj din
un program pe calculator, o tablă de șah, un spațiu joc). Spațiul jocului devine lumea dorită, lumea în
delimitat cu ordine proprie. În joc ai un rol (un rol care jucătorul se simte el însuși, în rolul sau identitatea
care există numai în acel joc) și urmezi regulile jocului din joc. În jocurile de acest tip, competiția și faptul de
pentru a cîștiga. a cîștiga sunt unicele motoare. Dependența de joc și
„Alice în Țara Minunilor” și „Alice în Țara schimbarea caracterului prin participarea la joc fac din
Oglinzilor” arată prezența efectivă în lumi imaginate joc o experiență formatoare sau distrugătoare.
a lui Alice. În aceste lumi, regulile sunt matematice – Johan Huizinga, în cunoscuta carte „Homo lu-
ale proporțiilor sau simetriei. Dacă sunt învățate, jocul dens”, privea jocul ca pe un element al culturii. Legă-
devine posibil. tura dintre cultură și joc rămâne un element minunat
Jocurile au fost folosite pentru demonstrarea din teza acestui filosof.
teoriilor matematice sau economice. Jocul este folosit Am adăuga că, în joc, ești participant sau specta-
pentru a explora realități-cheie ale lumii de astăzi sau tor; ca spectator te simți reprezentat de un participant.
ale viitorului: hazardul, incertitudinea, a te conduce Arta însăși a fost comparată cu un joc: un joc cu
după reguli sau nu. reguli, un joc al reprezentărilor, un joc carea reia ele-
Jocurile pe calculator îl plasează pe jucător în- mentele vieții, culorile, limbajul. O operă de artă este o
tr-o lume a ficțiunii, cu simulări vizuale și auditive, lume în sine, cu propriile reguli, pe care fiecare element
conduse de reguli, în care învață competiția pînă la le urmează. Jocul, în sine, importanța lui, individua-
violența extremă, autodepășirea până la ieșirea din re- lă sau socială, energiile psihice pe care le creează, sunt,
alitatea propriei identități sociale și umane (copiii sau de fapt, inexplicabile. Ca și arta, jocul este, uneori, o
formă de evaziune. Ca și
arta, presupune trăire și o
înțelegere proprie. Ca și
arta, este un spațiu con-
vențional, complet ima-
ginat.
Cum a apărut jo-
cul, cum a devenit, odată
cu dezvoltarea culturii, un
element prezent pretutin-
deni, nu vom ști probabil
niciodată.
După cum spu-
ne Jean-Michel Mehl,
„întrucât pun în aplicare
practici imitative, deci și
instructive, întrucât re-
amintesc în orice clipă,
eufemizându-le totodată,
un număr de întrebări
fundamentale pentru om
U

(viața sau moartea, ierta-


rea sau damnarea, victoria
E

sau înfrângerea) jocurile


S

iau parte la formarea indi-


vidului.”
E

serie nouă, anul XXXII, nr. 10-11-12(368-369-370), octombrie/noiembrie/decembrie 2021


64 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

Cernăuţiul ştirilor din „Glasul Bucovinei”, Doina CERNICA

EVE NI MENT
Cernăuţiul lui Mircea A. Diaconu

S pre mijlocul secolului trecut, Școala Analelor


a schimbat într-un mod important studiul
istoriei, cercetată până atunci doar prin prisma marilor
dar și cu evenimente aparținând altora, mai mari, mai
importante, de scris în cartea de istorie a orașului, une-
ori chiar în cartea de istorie a țării.
evenimente și ale personalităților sale, luând în conside- Așadar, ce găsește în paginile cărții „Cernăuți.
rare, aducând în prim-plan diversele aspecte ale vieții, Obiecte pierdute” cititorul interesat de orice privește
mentalități, economie, societate ș.a.m.d. Primul exem- Cernăuțiul, visătorul Bucovinei întregi, lectorul care
plu care îmi vine în minte pentru ilustrarea acestui nou continuă să vibreze la gândul românilor de pe pămân-
mod, proaspăt și îmbogățitor de a privi istoria, este lu- tul înstrăinat din nordul Bucovinei?
crarea „Foametea și abundența. O istoriei a alimentației Găsește ceea ce va căuta în primul rând: eveni-
în Europa” de Massimo Montanari. Un alt exemplu, mente, societate (societăți), oameni cunoscuți sau cu
legat de Universitatea „Ștefan cel Mare” Suceava prin numele tipărit în ziare și reviste doar în astfel de știri și
anii rodnici ai școlii sale de traducere, este „Dicționa- anunțuri, locuri cu străzi și clădiri care au fost, care mai
rul tematic al Evului Mediu occidental” de Jacques Le sunt, viața, semne ale vieții cernăuțenilor în cei patru
Goff si Jean-Claude Schmitt, transpus în românește de ani ai orașului asupra cărora s-a oprit Mircea A. Diaco-
un grup de studenți ai acesteia. Am pomenit de Școala nu în decupajele sale.
Analelor, deoarece la ea m-a dus gândul la prima răs- Unele din evenimentele cărții îl racordează expli-
foire a cărții „Cernăuți. Obiecte pierdute” de Mircea cit pe cernăuțean și pe cititor, racordează Bucovina cu
A. Diaconu, Editura Cartier, Chișinău, 2021, o carte restul țării: reluarea circulației pe calea ferată între Cer-
construită din fragmente de articole, știri de fapt divers, năuți și București („Trenul 5 accelerat pleacă din Bucu-
comunicate ale oficialităților, anunțuri de mică publi- rești la orele 6,30, sosește la Cernăuți la orele 9,20 dim.
citate, apărute în anii 1923-1926 în publicația „Glasul Trenul 6 accelerat pleacă din Cernăuți la orele 7,53 d.p.
Bucovinei” din Cernăuți. sosește la București la orele 9,55 dimineața”), concertul
Este lăudabilă ideea lui Mircea A. Diaconu de a lui George Enescu („Cel mai mare maestru de vioară
ne oferi o imagine a Cernăuțiului interbelic prin lectu- al timpului de astăzi…”), trecerea prin Cernăuți a Su-
ra acestor decupaje. Cernăuțiul românesc, Cernăuțiul veranilor în drum spre Polonia, cu împodobirea pero-
României Mari se află în memoria sau în imaginarul nului gării cu ghirlande de cetină și steaguri tricolore
celor cu adevărat interesați astăzi de Bucovina de din- („Dintr´o cadră de ramuri de brad se desprindea mân-
colo de graniță, de nordul Bucovinei aparținâd acum dru stema Bucovinei”) și cu adunarea aici „în ținută de
Ucrainei, ca perioada sa luminoasă, cu o viață prosperă rigoare” a reprezentanților autorităților civile și militare
pentru cei mai mulți dintre locuitorii săi și înfloritoa- („d. ministru Nistor cu d-na și d-șoara, P.S.S. Episcop
re pentru intelectuali, pentru oamenii condeiului. De Ipolit, generalul Ștefănescu, rectorul universității, d. E.
aceea, lectura cărții lui Mircea A. Diaconu reprezintă Botezat, deputați și senatori ai Bucovinei, directori ge-
un veritabil șoc: capitala istorică a Bucovinei, capitala nerali, ofițeri de garnizoană locală, decanii facultăților
alesei sale spiritualități și-a avut partea sa mundană, ase- universității noastre, d. Flondor, primarul Cernăuților,
menea oricărei așezări! O așezare în care trăiau oameni profesori universitari, procurorul gen. D. Tarnavschi,
care nu citeau neapărat cărți și reviste, cu atât mai mult reprezentanți ai Curții de Apel, consilieri consistoriali
nu le scriau, dar aveau viața lor, cu mici bucurii și poate și alți reprezentanți ai clerului, reprezentanți ai direc-
grele suferințe, cu năpaste neprevăzute, cu evenimente țiunii generale zootehnice, doamne și domnișoare din
menite să-i cheme și să-i găsească în mulțimile de curi- înalta societate cernăuțeană, inspectorul cercetașilor,
oși, cu înlesniri și interdiții de cunoscut și respectat în d. căpitan Sidorovici, reprezentanți ai societăților stu-
anotimpurile traiului zilnic. Cu evenimente păstrate în dențești din localitate, reprezentanții presei, etc. etc.”),
aduceri aminte de transmis urmașilor sau în fotografii, concursul international de turism, ai cărui participanți,
serie nouă, anul XXXII, nr. 10-11-12(368-369-370), octombrie/noiembrie/decembrie 2021
BUCOVINA LITERARĂ 65
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

„aproximativ 120 persoane cu 30 automobile” (între meroasele obiecte pierdute din carte. Apar și numele
care „și AA. LL. RR. Principii Carol și Nicolai”), „vor altor clădiri - Teatrul Național, Cazarma Roșiorilor -,
trece în cursa lor și prin orașul nostru”, prilej cu care nu lipsesc nume de piețe – „Piața Unirii”- și de străzi:
populația este invitată „pentru a serbători aceste două Regina Maria (Hauptstrasse), Ferdinand, Gării, Volan,
zile prin decorarea caselor și balcoanelor cu stindarde- Zarafilor, Pumnul, Câmpului, Dr. Fechner, Brovici.
le și culorile naționale”, meciul București-Cernăuți (în Acestea din urmă ne aduc din memorie lucrarea lui
care „Echipa bucureșteană, întărită prin jucători tran- Anatol Viere (bazată pe, atunci, proaspăta sa lucrare de
silvăneni, își va da toată silința să se revanjeze pentru
înfrângerea de 0:3 suferită anul trecut în Cernăuți”) ș.a.
Alte evenimente sunt doar ale cernăuțenilor, iar
în organizarea și desfășurarea acestora apar în prim-
plan reprezentante ale societății civile, cum se spune
astăzi: ceaiul „dansant-artistic” aranjat de Reuniunea
Femeilor Române, cu venitul „destinat pentru un fru-
mos scop: clădirea școlii profesionale”, seara „mascată și
costumată”, aranjată de societatea de binefacere a tipo-
grafilor, cu venitul „destinat pentru tipografii ce nu au
angajamente de lucru și pentru văduvele și orfanii de
tipografi”, publicarea mulțumitei pentru contribuțiile
individuale (plus „Primăria orașului Cernăuți 50 000”)
aduse fondurilor sale de către societatea „«Morminte-
le eroilor căzuți în războiu» sub înalta ocrotire a M.S.
Regina Maria pentru împrejmuirea și buna întreținere
a mormintelor eroilor căzuți în războiul mondial” ș.a.
Despre donații vorbește și un comunicat al primăriei,
acesta pentru „acțiunea îmbrăcării școlarilor sărmani”.
Pe 1 iulie 1923 sunt organizate „mari alergări de cai pe
Hipodrom și mari serbări pe plaja «Cârdul Gâștelor»,
ambele date în scopul măririi fondului ridicării monu-
mentului Unirii în Cernăuți”.
Serbarea de primăvară „în stil mare” aranjată de
E N T

„Dl. Director general Mănescu” și susținută de „mem- licență la absolvirea Facultății de Filologie) „Microto-
brii din comitetul societății «Asilul»”, ne introduce în ponimia municipiului Cernăuți. Evoluția hodonimelor
„5 din cele mai mari săli din Cernăuți și anume în Casa (monografie), Editura Ruta, Cernăuți, 2008, girată
Germană, Camera de Comerț, Casa Națională Evre- științific de profesorii universitari doctori docenți Ghe-
iască, Casa Polonă și Toynbeehale”, dar și în localurile orghe Jernovei și Ilie Popescu, cu Maria Toacă redac-
de unde se puteau cumpăra „biletele de intrare (biletele tor literar, în care, scrie în prefață regretatul Gheorghe
M

pentru loje, cât și cele pentru studenți)”, care dădeau Jernovei, autorul „și-a propus să demonstreze (…) că
„dreptul de a intra în orice timp în toate localurile de numele topice ale străzilor (hodonimele) servesc drept
N I

festivitate” – „la librăriile Ostașul Român, Pardini și o probă elocventă în elucidarea unității și continuității
Schally, la papetăriile Klein și König, cât și la debitul de neam”.
de ziare Abraham”, prenotările pentru loje putând să fie Desigur, evenimentele aparțin și părții reproba-
făcute zilnic „la secretarul societății «Asilul», domnul bile, dureroase, întunecate a vieții orașului, existente la
E

prim-consilier de Poliție Nedved, Prefectura Poliției, Cernăuți ca în oricare așezare: odată cu „reîntoarcerea
V

etajul 1, ușa No. 17…” De altminteri Prefectura Poli- primăverei pătrunde până în publicitate plângerea or-
ției, mai exact camera sa 8, este spațiul cel mai prezent ganelor încredințate cu cultivarea și îngrijirea grădini-
E

în carte, deoarece aici se adunau și puteau fi găsite nu- lor și plantațiilor publice că tineretul nostru adoles-

serie nouă, anul XXXII, nr. 10-11-12(368-369-370), octombrie/noiembrie/decembrie 2021


66 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

cent devastează cu o nepăsare de neînțeles plantațiile domnișoare drăguțe, inteligente și cu mult tempera-
publice întreținute cu anevoie și cheltuieli mari” și nu ment, de loc din Bucovina, etatea între 20 și 21, do-
se mulțumește doar cu despuierea de podoaba florilor resc cunoștința unor domni bine-situați, etatea între
a arbuștilor și copacilor, ci „aranjează pe pajiștile verzi anii 30-35”, „Român din Regat, director și proprietar al
ale grădinilor noastre publice adevărate match-uri de unei Societăți, vârsta 33 ani, dorește căsătorie cu d-șoa-
foot-bal, așa că ele în curând se vor asemăna cu pă- ră sau văduvă simpatică. Dotă nu necesită. Să știe piano
mântul din pustietăți”; „obiceiul rău de a împodobi de sau vreun instrument”; „Văduv, domn serios, caracter
sărbătorile Rusaliilor porțile și ușile caselor cu frunze fără patimi, sănătos, robust, de exterior plăcut (…) vo-
are drept urmare că plantațiile noastre publice sunt iește să încheie o căsătorie bazată pe adevăr, dreptate,
devastate”; „fetița Victorița Kșiș, în etate de 13 ani, egalitate și sinceritate…” ș.a.
pe când se ducea la mama ei, care își câștiga pânea de Frumoase, cântărind serios în farmecul pe care
toate zilele vânzând flori în Piața Unirii, a fost călcată îl degajă „Cernăuți. Obiecte pierdute” sunt fotogra-
de automobilul No. 5, Stj. (…) Fetița a fost călcată de fiile realizate de Anetta Dabija. Unele evocă perioada
automobil în așa fel, că a rămas moartă pe loc într-un interbelică, altele aparțin orașului din anii noștri, deși
lac de sânge”; într-o noapte este arestat „vestitul spăr- „scăldarea” tuturor în sepia încearcă să le aducă la un
gător Nicolae Bodnariuc din mahalaua Mănăstirește numitor comun. De asemenea, nu poate lipsi lauda cu-
Nr. 629 (…) încărcat cu pradă”: „o cantitate mare de venită lui Vitalie Coroban pentru excelenta prezentarea
mezeluri și alte obiecte” furate de la negustorul Marcus grafică a cărții, pentru inspirata punere în pagină a tex-
Hoch, după ce câteva nopți înainte „acest incorigibil telor și a fotografiilor.
delincvent a comis un furt prin spargere din str. Sprin-
gbrunnen, luând mai multe pachete de tutun”, iar la *
un an de la asasinarea casierului Ceaușescu „dela servi- Am folosit multă vreme denumirea capitalei is-
ciul de întreținere C.F.R.” și rănirea gravă a inginerului torice a Bucovinei la plural, apoi, ținând cont de opți-
Goldenberg, „a fost descoperit criminalul (…), însuși unea unor scriitori cernăuțeni, dar și de reglementarea
servitorul casierului Ceaușescu, anume Rusnac, care a Academiei Române în această privință, am renunțat
avut și mai mulți complici”. Credem însă că cititorul în favoarea singularului. L-am preferat și pentru titlul
vremurilor noastre pandemice va stărui asupra anun- acestor simple impresii de lectură, firește nu cu o nu-
țurilor gen „Mersul epidemiilor în Bucovina pe timpul anță polemică față de alegerea lui Mircea A. Diaconu,
dela 1-31 Martie 1923”: „Typhus exantemat: bolnavi ci pentru sentimentul generat de lectura cărții sale. Al
vechi 92, bolnavi noi 115, vindecați 153, morți 11, ră- unui Cernăuți lumesc contrapus unui Cernăuți aproa-
mași 43…” pe celest prin luminozitate, dominant în imaginarul

T
Mulțimea anunțurilor privind pierderile de nostru, cel puțin până la apariția acestei cărți. Efectul
obiecte și animale prezente în carte vorbește despre se- ei este remarcabil. Cernăuțiul de jos nu îl coboară pe

N
riozitatea cu care era tratată posibilitatea de găsire a pă- cel de sus, îi dă veridicitate, îi hrănește viața. Cu cărți
gubașilor prin descrierea lor amănunțită și despre grija dedicate literaturii și scriitorilor importanți din Buco-

E
purtată necuvântătoarelor, adăpostite în curți de gos- vina între cele două războaie mondiale, cred că Mircea
podari sau în „pripasul orășenesc”. Sunt obiecte semn A. Diaconu va înregistra succesul de public cititor pe M
al vremii, manșonul, lorneta, galoșul, pompadura, și de- care orice scriitor și-l dorește mai ales cu această carte
numiri ale obiectelor, veritabile delicii lingvistice: „piele care deși nu-i aparține prin conținut este atât de mult,
I

mohorâtă”, „cu mânerul de ciolan alb”, „lănțușel”/„lăn- esential, definitiv, a sa.


țujel”/„lănțuzel”, „cofă de tenechea cu farbă”, „1 orar Am parcurs „Cernăuți. Obiecte pierdute” de
N

brățarnic pentru dame”, „10 cârligașe complete”, „20 Mircea A. Diaconu cu sentimentul unei întâlniri neaș-
perechi țâțâne mici” și încă multe, multe altele. Sunt și teptate, al cărții aparte, surprinzătoare, consacrate unui
E

anunțuri de persoane care vor să fie găsite, anunțuri ve- Cernăuți cu evenimente, persoane, întâmplări găsite
V

nind de la „persoane singurite”: „Domnișoară româncă după aproape un veac, cu o viață abia acum descoperi-
cunoscând limbile română, germană și franceză, caut tă. Un Cernăuți mundan care susține existența orașului
E

post ca menajeră sau alt post corespunzător”, „Două iubit, idealizat și face despărțirea și mai sfâșietoare.

serie nouă, anul XXXII, nr. 10-11-12(368-369-370), octombrie/noiembrie/decembrie 2021


BUCOVINA LITERARĂ 67
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

T Doina CERNICA Un eveniment, cartea lui Constantin


Călin despre Eusebiu Camilar
N
N I M E

L a 111 ani de la naștere, poetul, prozatorul,


traducătorul, publicistul Eusebiu Camilar
(7 octombrie 1910, Udești-27 august 1965, București)
Bucovina sa mult iubită. Totuși, în perimetrul restrâns
al acesteia s-au petrecut câteva gesturi de respect pentru
memoria scriitorului: publicarea în „Crai nou” Suceava
are parte, în sfârșit, de cartea meritată. Mai târziu decât a unor articole de evaluare a scrisului său și de evocare
nu puțini scriitori contemporani, cu ani mulți de viață de către Constantin Călin și a unor amintiri semnate
în față, unii și cu mai puține merite decât acest vlăstar al de Elisabeta Isanos, precum și tipărirea, sub egida Cen-
Udeștiului, așezarea românească rurală cu cea mai mare trului Cultural Bucovina, a unei plachete de „Secvențe
densitate de spiritualitate, cum afirma odată istoricul documentare cu Eusebiu Camilar și Magda Isanos” de
E

literar Constantin Călin. Cartea de apariția căreia ne Nicolae Cârlan, care s-a ocupat și de amenajarea Ca-
bucurăm este „Eusebiu Camilar. Secvențe monografi- sei Memoriale „Eusebiu Camilar” din Udești. Tot aici,
V

ce” de Constantin Călin, Editura în Bucovina, au fost prezentate și


E

Babel, Bacău, 2021, cu „Eusebiu dincolo de pagina de ziar cărțile


Camilar. Schiță de portret” de pe care scriitoarea Elisabeta Isanos
Löwendal, pe coperta I. le-a închinat părinților săi, „În că-
Ne bucurăm, deoarece, utarea Magdei Isanos” (2003) și
(și) după părerea noastră, Eusebiu „Cosânzenii” (2005), și au ajuns,
Camilar merita o altfel de postu- în pachetele de cărți trimise – con-
mitate, opinie întărită de republi- tribuția sa personală la premiile
carea într-un singur volum (colec- laureaților concursului, mai multe
ția Opera omnia, Tipo Moldova, exemplare din volumele publicate
Iași, 2013) prin grija fiicei scriito- postdecembrist de o editură bucu-
rului, Elisabeta Isanos, a romanelor reșteană, Lucman, a celor „1001
„Cordun”, „Turmele”, „Avizuha” și de nopți. Basme arabe istorisite
de surpriza, șocul chiar produs de de Eusebiu Camilar”. Iar cititorii
lectura lor. Mai ales, ne închipuim, lui Constantin Călin au putut să-l
asupra celor al căror condei a fost întâlnească pe Eusebiu Camilar și
încurajat de premiile și mențiunile în volumele sale de interviuri și
Festivalului literar „Magda Isanos corespondență. Nu e puțin pentru
– Eusebiu Camilar” Udești-Sucea- Elisabeta Isanos și Constantin Că-
va, câțiva tineri din diferite zone lin și pentru sentimentele care le-
ale țării, în fiecare an alții, pentru care întâlnirea cu nu- au animat condeiele, poate și pentru Nicolae Cârlan,
mele scriitorului s-a redus, în principal la vizitarea casei dar nici pe de parte suficient pentru Bucovina și pentru
sale memoriale. Cu atât mai mult cu cât organizatorii tabloul editorial și critic al vieții literare românești din
nu și -au propus reeditarea operei udișteanului Eusebiu ultimele decenii.
Camilar, nici măcar nu au condiționat dintru început Desigur, nu deținem toate datele, dar avem
participarea la concursul Festivalului de cunoașterea, convingerea că, autor de studii și prefețe ale cărților lui
într-un fel sau altul, a creației spiritelor sale tutelare, iar Eusebiu Camilar încă din tinerețe, cel mai important
odată cu scoaterea numelor lor din titulatura Festiva- exeget al său, istoricul literar Constantin Călin este și
lului, nici nu s-a mai pus problema. De multe ori, am cel mai în măsură să aprecieze postumitatea lui Eusebiu
avut impresia că fără cadrele didactice din Udești, în Camilar raportată la valoarea scriitorului și să vorbească
frunte cu învățătorii Aneta și Dumitru Iacob, versurile despre „eliminare și tăcere”: „Nedreptățile din timpul
lui Eusebiu Camilar ar fi rămas pur și simplu necitite în vieții se prelungesc și în posteritate. Acum prin elimi-
serie nouă, anul XXXII, nr. 10-11-12(368-369-370), octombrie/noiembrie/decembrie 2021
68 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

nare și tăcere. Ingratitudinea față de memoria sa a fost virtuozitatea stilistică, nu-i suferea pe cârpacii literari,
împinsă până la un punct scandalos: de pildă, numele pe inșii fără vocație…”, că prețuia „cunoașterea istoriei
său și al Magdei Isanos au fost scoase din titulatura fes- naționale și a «rădăcinilor» proprii”: „În Poarta furtu-
tivalului literar care se desfășoară, anual, în satul natal. nilor, Pământul zimbrului, Povestiri eroice, a vorbit cu
Niște negativiști ignari, fără sentimentul valorilor, l-au mândrie și demnitate, ca de la o catedră înaltă, despre
stigmatizat ca «adulator al comunismului», trecând cu dimensiunea eroică a istoriei românești, îndeosebi a ce-
tibișirul peste întreaga operă”. lei medievale. Într-o epocă de dominație a sloganurilor
Recuperator, cartea lui Constantin Călin are în internaționaliste, gestul său era neobișnuit și periculos.
vedere întreaga operă a lui Eusebiu Camilar, pe care o De altfel, între ipotezele referitoare la cauza surprinză-
supune unei analize de mare finețe, dar și un portret toarei sale îmbolnăviri și apoi a morții sale, la nici 55 de
al scriitorului, amândouă în contextul epocii zgudui- ani, una era că a fost iradiat în timpul ultimei sale vizite
în străinătate (R.D.G.)”.
În fine, oprim aici mănunchiul
observațiilor, opiniilor generate de cartea
dedicată de Constantin Călin lui Euse-
biu Camilar, nu înainte de a împărtăși
cititorilor două impresii de lectură, de-
opotrivă de puternice. Prima, că studi-
erea, cercetarea vieții și operei sale și-a
avut în Constantin Călin autorul ideal:
udeștean, bun cunoscător al mediului
copilăriei scriitorului de care acesta era
atât de atașat, apropiat al lui Eusebiu
Camilar, în ciuda diferenței de vârstă, ci-
titor atent al creațiilor sale, cu admirația
și respectul în dreaptă cumpănă cu spi-
ritul său critic. Mai mult, istoric literar
de prestigiu, condei de elită, Constantin
Călin ne apare și cel mai în măsură să-l
readucă pe Eusebiu Camilar în orizontul
interesului critic, supunându-l primul

T
unui examen exemplar. Acest examen se
constituie, cum spune, din asamblarea

N
părților deja publicate în vederea unei
monografii, cu puține revizuiri, dovadă

E
a unui ochi critic permanent deschis
te de războaie și de proletcultism în care s-a petrecut asupra lui Eusebiu Camilar, în ciuda sau, poate, mai M
scurta sa viață. Astfel, cu demonstrațiile și afirmațiile corect spus, în numele prețuirii constante nutrite față
acoperite de „documente”, literare, desigur, Constantin de Eusebiu Camilar. Cea de-a doua impresie de lectură,
I

Călin spune că „În cadrele poeziei de factură clasică, ultima, este legată de subtitlul cărții, de precizarea „Sec-
numele lui Eusebiu Camilar reprezintă o valoare certă, vențe monografice”, Constantin Călin considerând că,
N

imposibil de ignorat”, vede în „Cordun” „romanul eli- din perspectiva exigențelor unei monografii, rămâne
berării de obsesia unei copilării și a unei adolescențe ul- dator altor aspecte ale scrisului său, traducătorului, în
E

tragiate”, în care „nu există nimic idilic, conventional, principal, dar și criticilor lui Eusebiu Camilar. Ar fi
V

dulceag, sentimental”, are convingerea că etica scriito- completări bine venite, îi dorim lui Constantin Călin
rului „se bazează pe respectul muncii și al naturii” și știe suflul, energia și timpul unei viitoare ediții lărgite, dar
E

că „autor al unei proze imagistice, impresionantă prin în ce ne privește, considerăm că esențialul a fost spus.

serie nouă, anul XXXII, nr. 10-11-12(368-369-370), octombrie/noiembrie/decembrie 2021


BUCOVINA LITERARĂ 69
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

NOTE DE L EC TO R Elena-Brândușa STEICIUC Nina Smart. Wild Flower


(Floare sălbatică)

S ubintitulată „The True Story of a Romanian


Girl în Africa/ Povestea adevărată a unei fete
din România în Africa”, cartea Ninei Smart - apărută
culmea unui deal, într-o casă de țară cu o singură ca-
meră, lângă dispensarul veterinar unde trăiau părinții
mei.” (traducerea mea, p. 34) Soțul mamei, medicul ve-
în 2021 la editura ANAMAROL (București), cu foto- terinar din Drăgușeni, o crește cu grijă, ca pe propriul
grafii din arhiva personală a autoarei – este o incursiune copil, urmând ca în familie să apară peste patru ani o
în „lumea uitată a fetelor din multe țări unde tăcerea e soră, Mariana și după aceeași perioadă, un frățior, Alin. 
mai mare decât curajul de a iubi”. Numită inițial Gea- În Suceava, fetița cu părul creț își începe viața
nina, aceasta este un caz complex de mixaj cultural, ca orice copil din România comunistă: recită poezii la
fiind fiica unei bucovinence și serbări, este o mică stea la Casa
a unui student african venit la Pionierilor, în „Cântarea Româ-
noi în anii ’70 din Sierra Leone. niei”, învață foarte bine. Șocul se
Redactat în limba engleză, cu produce la 11 ani, când mama
un talent narativ impresionant, îi revelează identitatea tatălui
acest volum autobiografic poate natural, un bărbat de culoare:
fi imaginat și sub formă de film, „Dintr-o dată, am simțit că ta-
parcurgând cu ochii minții eta- vanul camerei se învârte și cade,
pele devenirii Geaninei, de la fe- preschimbându-se în dușumea
tița crescută cu grijă de părinți, iar noi două eram ca niște fire de
mătușă și bunici în Suceava, nisip din clepsidră, suspendate
apoi preluată la 13 ani de tatăl în mulțimea de fire de nisip care
natural în Africa, sub pretextul se roteau în scurgerea îngustă a
continuării educației în Londra.  timpului” (t. m, p. 35)
Așa cum arată autoarea Întâlnirea de la București
– doctor în sociologie al Uni- cu tatăl african, diplomatul John
versity of California at Irvine, Bonku-Smart,  este un episod
activistă puternic implicată în dramatic. Fetița crescută în sis-
mișcarea internațională Sorop- temul comunist, în anii când
timistic, reprezentată la ONU penuriile alimentare erau la or-
– detaliile și evenimentele din dinea zilei, trebuie să se obișnu-
cele 225 de pagini sunt adevăra- iască cu ideea că are și o ascen-
te, pornind de la amintiri și notații zilnice din jurnal, dență africană, într-o parte a lumii despre care nu știe
singura diferență față de realitate constă în schimbarea nimic. Geanina își însoțește mama în capitală și trăiește
numelor unora dintre personaje, din motive lesne de o imensă uimire vazând pentru prima dată un african
înțeles.  (în plus, tatăl ei natural!) : „Cum se face că are dinții
(Gea)Nina își narează existența în șase părți, în- așa de albi? Ochii mei dansau între fața lui și a ei, ab-
tr-o poveste cu „two sides”, două fețe : una neagră și sorbind toate mișcările lor” (p. 36). John, mândru să se
alta albă, tot așa cum este și identitatea/ereditatea ei. reîntoarcă la București, orașul studenției, în calitate de
„Partea albă a poveștii” începe într-o zi friguroasă de diplomat, le duce pe cele două într-un cerc de studenți
iarnă, 17 decembrie 1971, într-un sat din nordul Ro- din Sierra Leone, unde suceveanca Genina are primul
mâniei, când un bebeluș prematur se naște „on top of contact cu o cultură care avea să devină a ei. Atunci, în
that hill, in our one room village home, next to the vara 1983 dansează cu băieții africani un reggae perfect,
animal dispensary where my happy parents lived/ Pe miroase dar nu are curajul să guste din „muntele de
serie nouă, anul XXXII, nr. 10-11-12(368-369-370), octombrie/noiembrie/decembrie 2021
70 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

orez” cu „cassava leaves” pus pe masă, nu este obișnuită feminină (FGM) este încă o practică relativ curentă în
cu această gastronomie.  Africa și face parte din mentalul colectiv, chiar tatăl o
Tatăl natural are o tactică bine pusă la punct: recomandă. Înfricoșată și dezgustată de ritualul violent
pentru a câștiga inima copilei, îi oferă ceasul lui elec- de inițiare în feminitate, care o urmărește și în somn
tronic (într-o țară în care toată lumea purta sovieticul (coșmarul povestit la paginile 112-113 e semnificativ)
„Ceaika”), îi promite educație la Londra, călătorii în protagonista decide să scape din capcana familială, cu
România pentru a-și revedea „familia albă”. Ba chiar ajutorul unui prieten, Dave, care îi reînnoiește pașapor-
le încarcă pe cele două cu daruri banale, dar indispen- tul românesc la ambasada țării noastre din Washington
sabile pentru viața curentă, cumpărate din mult râv- DC. Dorința de evadare e atât de puternică încât nimic
nitul shop: „cafea columbiană pentru bunici, țigări nu îi va sta în cale: hotărârea de a pleca este luată pe
americane, Marlboro și Kent pentru Elena și Mămica, 9 sptembrie 1991, inspirată de o pictură a mamei din
nenumărate pachete de zahăr, făină de calitate și mi- România, un brad pe care Geanina îl vede ca pe un
nunate cutii cu ulei pentru gătit.” Fetița de 12 ani se simbol al dârzeniei.
întreabă: „Cum puteam să nu accept generozitatea asta, Eliberararea de sub tutela părintelui autoritar și
când bunica trebuia să stea la coadă de la 4 dimineața de cultura africană – mai ales de înfricoșătoarele practici
ca să ia lapte și ouă ?” (p. 41, t.m.) Prin urmare, hotă- ritualice ale societății feminine Bongo – printr-o stra-
rârea e luată: „Yes! Yes! I will go!” și, pe 13 iulie 1985, tegie bine pusă la punct are loc la 19 ani, când Genina
Geanina părăsește România, fiind adoptată după un an profită de faptul că este cetățean român. Își organizea-
de demersuri internaționale de diplomatul John Bon- ză cu pricepere călătoria dinspre Freetown spre Bucu-
ku-Smart.  rești, cu un zbor KLM, ajutată de prieteni, în special de
Adolescenta are un șoc cultural și nu se adapteaza Dave (din America) și iubitul de origine rusă, Paul, în
ușor, mai ales că nu stăpânește foarte bine engleza, iar ceea ce ea numește „operațiunea Daylight.” Scena de la

R
limbile locale din Africa de vest – yoruba, igbo, hausa, aeroport (septembrie 1991) merită să fie consemnată:
fulani – îi sunt total necunoscute. Crescută în Europa anunțat de un funcționar care nu respectă confidenția-

T O
de est, are o anumită pudoare și îi vine greu la început să litatea clienților KLM, John Bonku-Smart își așteaptă
se dezbrace în fața colegelor de cameră. Cu unii membri fiica, îi aplică o corecție și o târăște spre casă. Numai că
ai familiei africane, cum este cazul cu bunica paternă, Nina, deja adultă conform legislației române, se opune
Nina comunică în krio (o engleză stricată, folosită curent și cere ajutorul poliției. Spre marea ei uimire, polițistul

E C
în Sierra Leone). Cu mama vitregă, Rose, are la înce- – cu toate că îi cunoaște și respectă tatăl – o lasă liberă
put o relație caldă, pentru că dorește să o considere pe să plece spre România. Ultima imagine a tatălui este
frumoasa femeie din cultura Temne ca pe o mamă, deși aceea a unui om înfrânt de propria fiică: „Away from
inima ei continua să fie alături de familia din România. the shore she saw the silhouette of her father, still kne-

L
Mama vitregă, urmând exemplul tatălui, devine excesiv eling, become a mere dot on the horizon./ Departe de
de autoritară și îi interzice fetei orice formă de comuni- țărm, a văzut silueta tatălui, încă îngenuncheat, trans-
care cu cei din Suceava, ceea ce declanșează din partea formându-se într-un simplu punct la linia orizontului”

E
adolescentei „explosive displays of rage/scene explozive (p. 196, t.m.)
de furie”, multe în public, ce sunt urmate de fiecare dată „Thank you for shining a light on a practice that D
de pedepse. Din fericire, în iulie 1989 adolescenta are has found its way into many countries in the world, whi-
permisiunea de a-și vizita „the white family” din Sucea- le most people are completely unaware it is happening” îi
va, dar numai însoțită de sora mai mică, Janet, ca pentru scrie Ninei Smart președinta organizației Soroptimist In-
O T E

a avea garanția întoarcerii ei.  ternational, Sharon Fisher (coperta a IV-a). Într-adevăr,
Un alt motiv de tensiune și frică apare în al romanul autobiografic la pagina căruia am vibrat aduce
cincilea an al șederii în Africa, la 18 ani. Gea (Nina) nu numai informații despre o practică barbară, mutila-
descoperă cu groază ce se ascunde în spatele societății rea femeii printr-o practică ancestrală. Cele peste 200 de
feminine secrete Bondo, din care face parte mama vi- pagini ne prezintă un destin excepțional, o personalitate
tregă, matroana cu puteri magice închipuite. Tinerele puternică, sofisticată, care mai are încă multe de spus ca
N

fete sunt răpite și „tăiate”, pentru că mutilarea sexuală autor și de făcut în calitate de activist social. 

serie nouă, anul XXXII, nr. 10-11-12(368-369-370), octombrie/noiembrie/decembrie 2021


BUCOVINA LITERARĂ 71
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

R
T O Octavian MIHALCEA Căile dematerializării

Î n cartea de versuri a Monicăi Rohan, Halta-


Terra (Cartea Românească Educațional, Iași,
timpului e istovitor. Umbrele copilărilei au în orice
moment potențialități răpitoare. Chagallian, E un
L E C

2020), găsim transfigurări în cheie suavă a ceea ce lu- aer cu totul strălucitor, de poveste,/ brăzdat de păsări și
mea ne pune la dispoziție acut și deloc acomodant. pești, străbătut de oameni/ mari, transparenți, plutitori
Sufletul e mereu dornic de ascensiuni, de experiențe pe deasupra/ tăcerilor grele ... în liniștea blând netezită
menite revelării acelor punți spre inefabil. Prezente- ... sub/ pielea norilor de omăt ... unde-nserarea nu se/
le călătorii, incluzând conștiința dramei inevitabile, mai înserează ... Suntem în fața unor energii cu va-
dezvoltă vibrații ce conferă inimii valențe nebănuite, loare de fundament, imposibil de lăsat deoparte. În
uneori evadări tremurătoare. Sunt corespondențe fine aceste regiuni translucide se trăiește și se va trăi pentru
E

între aproape obișnuitele înghețuri și dezghețuri, ve- totdeauna. Deasupra tronsoanelor memoriei vegează
D

gheate la nivel temperat de spectrul extincției. Me- mângâierea unei mari inimi, câteodată învăluită de
taforele poetei Monica Rohan desfășoară accepțiuni tristeți evanescente. Sub ochii înserării se petrec îna-
plurivalente, aspectări simbolice incitante: Lumina ta ripări spre un invocat dincolo, pe când, tușă expresio-
plăpândă/ ce adâncește umbrele-n cărare/ străpunge ca nistă, în carnea neagră stau înfipte bătrâne săgeți. Nu
O T E

săgeata prin noaptea-mpovărată/ tunelul sfânt al razei.// este niciodată pierdută din vedere propensiunea spiri-
O floare albă-i inima reginei/ din neguri închegată/ o tuală spre verticală. Cuvintele pline de-arome ale poetei
floare a uimitelor făpturi/ cu ochi de stea în sâmburele Monica Rohan ne fac să recunoaștem, uneori, abisalul
minții/ de unde azvârlită-n hău/ lumina ființei ne-nse- peisajelor plutonice: Stranietatea chipului său:/ Stea-
rate/ retează cu săgeata/ împovăratul neam întunecat/ ua cu inelele vieții./ Zornăind steaua frivolă./ Brățări
sporindu-i adâncimea înstelată/ străfulgerata pace-n- de foc înghețat/ înconjoară albastrele raze.// Cerul e de
N

cremenită. Pentru a întreține dezirabila speranță, Sub cenușă în noaptea aceasta./ Lacrimii sale uscate îi cad/
mâzga țărânii străluce un pământ limpezit, de cristal ... cele 1000 de piei jupuite. Rănile, deloc puține, nu sunt
Estetizările, accentuate daruri persuasive, apropie fas- eludate. Cumva apoteotic, Petale de sălbatici tranda-
cinația orizonturilor scânteietoare. Idealul lirismului firi convulsivi/ recită tornade verzi de iluzii. Asistăm
pur nu este departe. Multe dintre sintagmele poetice la importante purificări. Câteodată, sentimentele aleg
ale Monicăi Rohan asumă căile dematerializării. Lu- recluziuni iernatice, priviri esențiale spre neîntinare.
minile ce izbucnesc din interior sunt fecunde. Primea- Ascultarea naturii apropie cele mai roditoare vise.
ză transparența și fluiditatea sensibilă: Numai o ușă de Hermetic, ceea ce este sus este și jos: Cerul se face una
sticlă de-ar fi/ să vedeți rodnica ploaie de lacrimi/ o ușă cu câmpul ... Sinele poetic va căuta mereu splendorile.
de sticlă/ să dea înspre ochii nenumărați/ din adâncul Inimile coboară și urcă, parte dintr-un fluid atempo-
inimii mele. Subtilitatea enigmei ia valori paradigma- ral. Ca o atingere esențializantă, Roșu de gheață/ carnea
tice. Peisajele hibernale evidențiază acele esențe fără lubeniței/ ca un felinar dulce/ în febra nopților de vară.
de care poezia ar fi incompletă. Detalii semnificative Imaginile memorabile se succed cu intensitate. Ritu-
ale naturii participă la tot acest tumult camuflat din alul aripilor întinse e recognoscibil adeseori. Suntem
volumul HaltaTerra. Vocația adâncimii caracterizează vegheați de adânci entități plutitoare, pleiade cu am-
fiecare poezie. În obscuritate se profilează (i)realități plitudine metafizică. Căutarea frumuseții parcurge și
discrete care abia așteaptă să fie descoperite. Aici ar inevitabile distorsionări, unde pomii toți au ghearele
putea fi proclamată suveranitatea sinesteziilor. Ca un strâmbe. Tămăduirea ar putea avea accepțiuni muzica-
foc domol, În aerul blând mușcă moale amintirea di- le. Constant, focul verde aprinde imaginația. Poeziile
fuză, nostalgia cu gingii de petale. Fiorul amintirilor os- Monicăi Rohan par a descinde dintr-un vis scufundat
cilează între blândețe și supliciere. Ireparabilul trecerii într-o viitoare lumină.

serie nouă, anul XXXII, nr. 10-11-12(368-369-370), octombrie/noiembrie/decembrie 2021


72 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

Odiseea ispitirilor. Cronica volumului Romeo Aurelian ILIE

R
Dea. Epicus brevis de Călin Dengel

T O
(Editura Creator, Braşov, 2020)

P oetul Călin Dengel (n. 1981), membru al


Cenaclului „Atitudini” al Casei de Cultură
care în locul oricărui răspuns, se trezește ținta unei sara-
bande de ispite, aduse de o pasăre rea: „Aripile afurisite

L E C
a Municipiului Ploiești și al Cenaclului „Grupul de îmi dădeau târcoale, cu trufie mă priveau din toate păr-
la Ploiești. Generația 2000 plus”, a debutat în anul țile ochii vrăjmășiei. Departe de lumini, mă împingeau,
2012 cu volumul de poezie Tellus, editura Grinta din în cea mai adâncă spărtură a negurei. Acolo rânjetul cel
Cluj-Napoca, colecția „Poezia 9”, sub pseudonimul vechi și înveninat își făcu loc în urechile mele șoptind apă-
Călin Derzelea, la care va renunța în anul 2015. În anul sat ispita”.
2016 îi apare cel de-al doilea volum de versuri, Urbis, Urmează o pleiadă de ispitiri, amintind de cele
în colecția „Q poem”, la editura Paralela 45 din Pitești, din Eden, din Quarantania, din pustia Egiptului sau

E
iar în 2020 vede lumina tiparului și cel de-al treilea din Olimp. Dar cum eroul nostru nu este nici Adam,

D
volum de poezie, intitulat Dea. Epicus brevis, apărut la nici Hristos, nici Sfântul Antonie, nici Hercule, ci un
editura brașoveană, Creator. simplu anonim (în mod clar anonimatul acesta deno-
Acest nou volum, Dea. Epicus brevis, având și tă faptul că el este un simbol al omului comun, su-
un titlu cu rezonanță în lumea antică latină, este unul pus ispitelor), mai cade în înșelare, se mai trezește la

O T E
cel puțin inedit, în primul rând prin prisma faptului că realitate, se mai căiește, se mai revoltă, mai dă cu tifla
este conceput sub forma unui lung poem în proză, dar păsării celei rele și celorlalte creaturi ce aduc ispitirile,
nu unul oarecare, ci unul ce vine, din punct de vedere ce-i vizează atât rezistența fizică, cât și pe cea spihică și
estetic și stilistic, în descendența primelor poeme ale spirituală, dar cum necum rezistă până în momentul
lumii, Epopeea lui Ghilgameș, Ramayana și Mahabhara- providențial în care apare pasărea cea bună, cea menită
ta sau Iliada și Odiseea. Asemănarea cea mai puternică să îl salveze și și să restabilească ordinea răsturnată prin

N
este chiar cu poemul primordial, Ghilgameș, prin aceea mânia zeilor, pe care o întâmpină cu o cântare de slavă:
că și Călin Dengel își „scrijelește” povestea pe tablete, „Mărire aripilor tale, cu pene de sider! Mărire ghearelor
mai exact pe un număr de opt astfel de tablete, care tale de oțel! Mărire clonțului tău ascuțit! Mărire ochiului
sunt practic unități tematice menite să marcheze punc- tău de jar! Zborul să-ți fie lăudat și veșnic peste creștetele
tele de tensiune în derularea poveștii, sau mai bine spus noastre! Fă-mă hrana ta! Nu lăsa viermilor lumii acesteia,
a odiseei. să mă roadă până la ultima fărâmă. Du-mă cu tine în
Din prima tabletă aflăm că povestea s-a petrecut ceruri! Înalță-mă unde îți aprinzi ochiul! Așa am strigat
într-un illo tempore arhetipal, într-o vreme în care zeii cu toată puterea, iar ultima înghițitură cu ultima suflare
ce sălășluiau în tăria cerului își revărsau, cu sau fără mo- se isprăviră”.
tiv, mânia asupra oamenilor, într-o manieră de-a drep- Din păcate, mântuirea nu i-a venit în acel mo-
tul diluviană: „A curs din cer, zile la rând, mânia zeilor, ment, căci pasărea mântuitoare avea și ea în plan să îi
orbi am fost, uzi și răsuciți, am uitat de inimile scăldate pună la încercare credința, destoinicia și tăria sufle-
în otrava îngerilor, am uitat desfătarea stelei și dulceața tească și trupească. Dar până la urmă epopeea ispitiri-
cărnii, nici mai buni sau mai drepți nu am fost. Umbrele lor se sfârșește și eroul nostru reușește să scrie această
își întindeau pânzele în noi, nu mai îndrăzneam să ne istorie și să o lase moștenire urmașilor săi, spre a le
potrivim ochii, am secat pe dinăuntru ca ulcioarele sparte, fi întărire întru ispite, însă nu mai înainte de a se fi
iar vorbele bune au scăpătat pe buze. Ca animalele știam transformat la rândul său în pasăre. Privită prin pris-
de muncă, nutreț și adăpat”. ma evangheliei apocrife atribuită apostolului Toma,
Aflăm apoi și despre existența personajului prin- în care se spune că „Fericit este leul pe care omul îl va
cipal, naratorul epopeii, rămas anonim, un voinic ce mânca, căci leul va deveni om; și blestemat este omul pe
îndrăznește să consulte „mașina știutoare de răspunsuri”, care leul îl va mânca, căci leul va deveni om”, sugerând
pentru a vedea când va veni mântuirea mult dorită, dar prin aceasta că vânătorul și vânatul fac schimb între
serie nouă, anul XXXII, nr. 10-11-12(368-369-370), octombrie/noiembrie/decembrie 2021
BUCOVINA LITERARĂ 73
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

R
T O
E C

ei de naturi, se poate afirma că eroul devine pasăre ca Ghilgameș, și cu Ispitirea Sfântului Anton a lui Gustave
L

urmare a faptului că a fost devorat interior de pasărea Flaubert, atât prin prisma priceperii de a „îmbrăca”
cea rea. Însă fiind umbrit de pasărea cea bună, noua liric acele ispite, cât și prin atmosfera agonică pe care
lui natură de înaripat, se va menține în echilibru. De reușește să o imprime „odiseei” sale.
E

altfel, există inclusiv posibilitatea ca cele două păsări Însă doza consistentă de inedit, despre care
să fie una și aceeași, în etape diferite de metamorfo- vorbeam în deschiderea acestei cronici, vine din așe-
D

zare spirituală, și să avem de fapt de a face cu o para- zarea acestei cărți în peisajul literaturii române con-
digmă cosmogonică de tip dualist, în care divinitatea temporane, mai exact din unicitatea ei în acest peisaj,
supremă este și bună și rea, iar omul își găsește mân- Călin Dengel dovedindu-se astfel un poet înzestrat nu
O T E

tuirea tocmai în starea de echilibru dintre bine și rău, doar cu o imaginație bogată și o cultură pe măsură,
ca în mitica formulă yin și yang. ci și cu un gram de curaj în plus și bineînțeles cu un
Construit la intersecția dintre epopee epico-mi- strop de frumoasă nebunie, întrucât lansarea pe piață
tologică și mărturisire spiritual-sapiențială, menită să a unei astfel de cărți implică și o doză considerabilă
redeștepte în conștiințele celor de astăzi valorile mora- de risc, dacă luăm în calcul faptul că unii cititori s-ar
le și virtuțiile cardinale, poemul Dea. Epicus brevis al putea să o evite, confundând-o cu o simplă reeditare a
N

lui Călin Dengel, se învecinează, pe lângă Epopeea lui vreunei scrieri antice oarecare.
serie nouă, anul XXXII, nr. 10-11-12(368-369-370), octombrie/noiembrie/decembrie 2021
74 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

Dumnezeu să te odihnească în ceruri, dragă Carmen,

IN M E MO RI AM
inimos camarad şi suflet nobil!

S ocietatea Scriitorilor Bucovineni își exprimă


imensul regret și durerea pentru plecarea
dintre noi, mult, mult prea devreme, a poetei Carmen
turnul, terasele, ferestrele și firidele sale, cu grădinile
sale multicolore.
Personaje stranii trăiesc aici, purtătoare ale unui
Veronica Steiciuc, inimos camarad, suflet nobil și gene- mister crescut de închipuire. Mai este evocat și farul
ros, ființă sensibilă și dedicată culturii, artei dramatice în care «locuiește așteptarea», farul ce «se hrănește cu
și poeziei pe care le-a slujit fără rest, cu un devotament singurătatea din ochiul celui care îl privește…»
și o energie rare, până în ultima clipă. Dincolo de evocări și descrieri, ceea ce se întâm-
Carmen Veronica Steiciuc a fost președinta So- plă mai semnificativ în cuprinsul acestui volum este o
cietății Scriitorilor Bucovineni din toamna lui 2012 dramă a solitudinii și o nostalgie a intimității. Poemele
și până în primăvara anului 2019, perioadă în care a cele mai reușite aici trebuie căutate, în curajul și iscu-
îndeplinit și funcția de director al revistei „Bucovina sința de a da sentimentelor o expresie directă și simplă:
literară”. În prezent, era manager al Teatrului „Matei «în somn brațele mele definesc forma trupului tău».
Vișniec” din Suceava, pe care l-a înființat și cu care a Sau: «să deschid ochii / să te găsesc aici, lângă mine,
cunoscut succese notabile. dormind, / cam asta ar fi esența vieții»”.
Reputatul critic literar Mircea Martin, referin- Anul trecut, în 2020, volumul menționat a fost
du-se la ultima carte de poezie semnată de Carmen premiat de Societatea Scriitorilor Bucovinei și Uniunea
Veronica Steiciuc, „Iahtul cu prieteni imaginari”, Bu- Scriitorilor din România, Filiala Iași.
curești, Tracus Arte, 2019, remarca următoarele: „Car- Membru, inclusiv al Uniunii Scriitorilor din
men Veronica Steiciuc ne îmbarcă pe un iaht imaginar, România, Filiala Iași, Carmen Veronica Steiciuc a fost
dar nu ne vorbește atât despre mare și despre «pescăru- poet, prozator, publicist. De-a lungul timpului, organi-
șii aliniați în nemișcare», cât despre castelul de pe țărm, zat peste 400 de evenimente teatrale, turnee, festivaluri
serie nouă, anul XXXII, nr. 10-11-12(368-369-370), octombrie/noiembrie/decembrie 2021
BUCOVINA LITERARĂ 75
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

naţionale şi internaţionale de literatură şi teatru. A pu- Poet mantelat în cadrul Asociaţiei Poesia Attiva – UNI-
blicat şapte volume de poezie şi a fost redactor de car- CORNO, Torino, Italia, din 2005.
te pentru alte 16 apariţii editoriale. A fost prezentă în Fără doar și poate, Carmen Veronica Steiciuc a
emisiuni TV, radio, antologii şi enciclopedii din Româ- fost o personalitate și o voce inconfundabile în lumea
nia, Franţa, Italia, Olanda, Irak, Statele Unite ale Ame- literelor și a culturii din spațiul bucovinean și nu nu-
ricii, Canada şi Australia. A avut peste 50 de distincţii şi mai. Dumnezeu s-o odihnească în ceruri! Condoleanțe
premii la concursuri de poezie, între care trei din partea familiei! Noi, membrii S.S.B., nu o vom uita!
International Society of Poetry din Washington D.C.,
SUA. A fost rezident literar în Franţa, la Villa scriitoarei (Societatea Scriitorilor Bucovineni,
Marguerite Yourcenar în Saint-Jans-Cappel în 2009 şi președinte Alexandru Ovidiu Vintilă)
la Château de La Napoule pe Coasta de Azur în 2014.

IN MEMORIAM
CARMEN VERONICA STEICIUC
(25. X. 1968 – 1. XI. 2021)

T recem printr-o perioadă extrem de tristă.


Suntem în doliu. A plecat dintre noi, chiar
în prima zi de noiembrie, mult, mult prea devreme,
trebuie căutate, în curajul și iscusința de a da senti-
mentelor o expresie directă și simplă: «în somn brațele
mele definesc forma trupului tău». Sau: «să deschid
poeta Carmen Veronica Steiciuc. În memoria ei, am ochii / să te găsesc aici, lângă mine, dormind, / cam
ales să publicăm câteva poeme și cuvintele critice de asta ar fi esența vieții»”.
mai jos. Despre poemul Cu fiecare strigăt vertical și
singur, apărut sub semnătura lui Carmen, în volu- *
mul Vitrina cu dimineți circulare, Editura Paralela 45, Un alt critic literar important, Al. Cistelecan
M

2010, Elena-Brândușa Steiciuc afirma că pare a fi pre- scrie despre poezia lui Carmen Veronica Steiciuc din
monitoriu. „Iahtul cu prieteni imaginari”: „Fie că fotografiază
A

locurile extatice, fie că descrie «scene» din viața de


* himere a personajelor care le bântuie, desfășurată fil-
I

Referindu-se la ultima carte de poezie antu- mic în jurul «oglinzii cu ramă de mesteacăn», Carmen
mă semnată de Carmen Veronica Steiciuc, „Iahtul simulează realizarea unei cartoline sau a unui video
R

cu prieteni imaginari”, București, Tracus Arte, 2019, cu năluceli («Tatiana decupează fricile și le înmoaie
O

reputatul critic literar Mircea Martin a subliniat ur- în cerneală, le lipește apoi pe aripile îngerilor de hâr-
mătoarele: „Carmen Veronica Steiciuc ne îmbarcă tie. în curtea interioară a castelului schițează în grabă
pe un iaht imaginar, dar nu ne vorbește atât despre câțiva arbori exotici. doamna M rostogolește mash-
M

mare și despre «pescărușii aliniați în nemișcare», cât uri cu regi și regine pentru o zi din turnul de veghe»
despre castelul de pe țărm, turnul, terasele, ferestrele etc. – Tatiana) pe care le transformă în mandale. De-
E

și firidele sale, cu grădinile sale multicolore. Personaje scriptivul are nu doar avânt fantasmatic, premeditat
stranii trăiesc aici, purtătoare ale unui mister crescut acesta, ci și elan enigmatic. Pe rulajul aparentelor con-
M

de închipuire. Mai este evocat și farul în care «locu- semnări, survine inevitabil câte o imagine care saltă
iește așteptarea», farul ce «se hrănește cu singurătatea totul în enigmă, transformând reportajul în mandală.
din ochiul celui care îl privește…» Dincolo de evocări Versurile care întorc priveliștea spre enigmatic bene-
N

și descrieri, ceea ce se întâmplă mai semnificativ în ficiază de o imaginație estetizată (nu cred că poeta e
cuprinsul acestui volum este o dramă a solitudinii și în stare să facă vreo «urâțenie» estetică), rafinată până
o nostalgie a intimității. Poemele cele mai reușite aici la delicatețea imaginativă: «transparența pașilor noștri
I

serie nouă, anul XXXII, nr. 10-11-12(368-369-370), octombrie/noiembrie/decembrie 2021


76 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

rămâne în amintirile ploii», «nisipul se cuibărește în


tăcerile tale», «șoapte desprinse din aura unei pantere *
negre», «secundele rostogolesc în conștiința apei un
înger blond» etc. etc. Sunt versuri care întorc regulat parcă spuneai că frumusețea
cârma iahtului dinspre peripeție spre tainic. Iar Car-
men e un artist al acestor viraje spre mirifianța enig-
trebuie împărțită în doi
matică”.
ce faci acolo în spatele cuvintelor?
de ce te ascunzi?
parcă spuneai că frumuseţea trebuie împărţită în doi
*
şi uite câtă lumină se naşte în acest moment
în miezul fosforescent al literelor
CU FIECARE STRIGĂT VERTICAL
ȘI SINGUR ce faci acolo în spatele literelor?
de ce te ascunzi?
trăiesc un prezent care nu-mi aparține o frumusețe parcă spuneai că frumuseţea trebuie împărţită în doi
care mă trădează cu fiecare cuvânt dezbrăcat de sunete şi uite câtă linişte se naşte în acest moment
în care locuiești maiestuos, domnul meu, de la o vreme în miezul fosforescent al aerului
întotdeauna am știut că ești acolo și că secundele
care dispar necontenit din existența mea se aruncă ce faci acolo în spatele aerului?
în brațele tale cu fiecare strigăt vertical și singur de ce te ascunzi?
prin labirint umbrele brodează secrete parcă spuneai că frumuseţea trebuie împărţită în doi
mai mult sau mai puțin vizibile şi uite câtă emoţie se naşte în acest moment
în miezul fosforescent al cuvintelor

***

M
Într-un mod bizar, toată viaţa am visat fluturi.

A
Fluturi azurii de forme şi mărimi diferite, cu aripi transparente care-mi purtau gândurile peste anotimpuri.
Fluturi coloraţi care-mi deschideau porţile unor lumi neinventate încă.

I
Fluturi răguşiţi care mă strigau necontenit din spatele unor oglinzi mişcătoare.

O R
Fluturi tandri care mă îmbrăţişau de câte ori era lună plină.
Fluturi cu papion, care îmi ţineau loc în loja regală din interiorul luminii la fiecare proces de fotosinteză.
Fluturi mascaţi, care mă căutau continuu prin lanuri de grâu interminabile.
Fluturi negri, care se hrăneau cu temerile mele.
Şi un fluture alb. M
Un fluture care, indiferent de vis, era întotdeauna acolo, ca o secvenţă finală.
E
Un fluture alb care mă aştepta, liniştit, într-o livadă cu pomi înfloriţi.
O livadă de portocali.
M

(Grupaj realizat de Alexandru Ovidiu Vintilă)


N
I

serie nouă, anul XXXII, nr. 10-11-12(368-369-370), octombrie/noiembrie/decembrie 2021


BUCOVINA LITERARĂ 77
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

M Matei VIŞNIEC Carmen Veronica Steiciuc,


poeta care alunga norii…
R I A

D intre toate imaginile care îmi vin în minte


acum, cînd poeta Carmen Veronica Steiciuc
şi-a început o infinită călătorie, aş vrea să evoc una singu-
zile nici un tren… Dar acum, poeta Carmen Veronica
Steiciuc reuşise să urnească din loc un tren pentru reuşita
unui spectacol…
ră. Ea are valoarea unui poem. Carmen utiliza telefonul ca pe o baghetă magică.
O

Era în iunie 2013 cînd Teatrul Naţional Marin Avea parcă, în telefonul ei mobil, soluţii la toate proble-
Sorescu din Craiova a venit în turneu în Bucovina cu pie- mele şi cîte un număr special de unde puteau veni de-
M

sa mea Occident Express. La Suceava piesa s-a jucat în faţa blocările. Tot prin telefon a reuşit să comande trei sute
a 800 de spectactori în marea sală a Casei de Cultură a de scaune care au fost instalate pe peronul gării pe data
M E

Sindicatelor. Pentru spectacolul de la Rădăuţi, însă, Car- de 18 iunie 2013. Totul era deci pregătit pentru un spec-
men a avut o idee cu totul şi cu totul insolită şi excepţio- tacol în aer liber iar rădăuţenii abia aşteptau să vadă mi-
nală. „Ce-ar fi să programăm spectacolul în gara dezafec- nunea: un spectacol în gară jucat pe o platformă de tren!
tată de la Rădăuţi?” mi-a spus ea. Prin oraşul Rădăuţi nu Mai rămînea o necunoscută: meteorologia. Eu
mai trecea de multă vreme nici un tren, iar şinele de cale eram teribil de angoasat şi tot întrebam „Carmen, ce ne
ferată erau năpădite de bălării. Clădirea gării părea şi ea facem dacă plouă?” Iar ea îmi spunea: „N-o să plouă.” Iar
N

căzută în paragină. Dar nu este oare teatrul ceva ce trebu- eu îi spuneam „Uite, previziunile meteorologice nu sunt
ie să tulbure comodităţile şi inerţiile, ceva ce trebuie să-i bune.” Iar ea îmi spunea „Nu-ţi fă griji, alung eu norii.”
I

scoată pe oameni din dogme şi din neputinţă? Ceva în Ei bine, cred că poeta Carmen Veronica Steiciuc
stare să mute şi munţii din loc dacă e nevoie? a reuşit în acea zi să alunge norii. Norii care, în cursul
Carmen a mutat atunci munţii din loc. Nu nu- dimineţii, se adunaseră ameninţător dar care pe la prînz
mai că spectacolul s-a jucat în gara dezafectată, dar Car- au fost alungaţi de o mînă nevăzută lăsîndu-ne în dar un
men a reuşit să covingă autorităţile de resort să trimită cer senin şi nespus de albastru…
la Rădăuţi o garnitură de tren de marfă, cu locomotivă Şi trenul a venit de la Dorneşti, şi spectacolul a
cu tot, astfel încît actorii de la Craiova să poată juca pe avut loc, şi mulţi oameni au stat şi în picioare şi au rîs
platforma unui vagon, iar publicul s-a instalat pe peronul şi s-au bucurat, şi cîţiva copii mai mici au văzut pentru
gării… Cînd rădăuţenii au auzit fluierul locomotivei nu prima dată tren în oraşul lor şi în gara lor, şi Carmen a
le-a venit să creadă. A fost cea mai surprizătoare şi efici- moderat o discuţie cu trupa de la Craiova…
entă publicitate făcută vreodată unui spectacol. Pe calea „Ți-am spus că alung eu norii?” mi-a spus Carmen
ferată care taie oraşul în două nu mai trecuse de ani de cu o privire solară, la sfîrşitul zilei, cînd deasupra oraşului
Rădăuţi persistau încă ecourile aplauzelor.
Această privire solară i-am regăsit-o şi
într-o fotografie făcută în acea zi. Din păcate
nu mai ştiu cine este autorul ei, dar Carmen
apare cu toată aura ei de poetă capabilă să alun-
ge nori negri. Este aşezată în primul rînd, în
acelaşi timp topită în mulţime dar şi detaşată
de ea. Iar din profilul ei emană o expresie de
fericire…
Această imagine spune cred totul despre
cine a fost Carmen Veronica Steciuc. Iar eu per-
sonal, deşi nu ştiu să alung norii, ştiu ce face ea,
Carmen, acum în cer. Convinge pe cineva că
trebuie creat un teatru deasupra norilor…
serie nouă, anul XXXII, nr. 10-11-12(368-369-370), octombrie/noiembrie/decembrie 2021
78 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

Carmen… George BANU

M
R I A
C înd i-am telefonat de
ziua ei, a răspuns, dar
nu auzeam decît un curent de aer
ce nu se articula în cuvinte. O ex-

O
piraţie ce-şi conserva doar efortul
de comunicare, dar fără reuşită.

M
I-am propus să nu mai conti-
nuăm, şi, de comun acord, ne-am

M E
scris. Mesajele le regăsesc şi acum
pe ecranul telefonului, dar suflul
ultim îl port cu mine, în mine,
dureroasa probă de voinţă şi ne-
putinţa de a mai vorbi.
Pe Carmen am întîl­ nit-o

N
prima oară la Suceava venit la
invitaţia lui Matei Vişniec. M-a

I
sedus prin amestecul de energie
şi erotism, un erotism cotidian,
direct, acela al gesturilor, al atin-
gerilor senzuale care îl agasau pe
Matei, mai pudic. Ea îşi afirma o
putere de viaţă contagioasă… şi,
atunci, imaginar, am iubit-o. Am
dorit-o.
Era modestă şi hotărîtă.
Am vorbit în trei despre teat-
ru, apoi i-am citit poeziile care
îndelung m-au însoţit. Carmen,
o fiinţă intensă.
Am regăsit-o apoi, cîţiva
ani mai tîrziu, dar nu mai era
aceeaşi. Îşi pierduse pulsiunea vi-
tală, surîsul nu-şi mai avea inten-
sitatea dinainte. În interior părea contestat alegerile, acţiunile. O agresiune ce nu pu-
epuizată dar, obstinată, continua să apere un program tea rămîne fără consecinţe. Ca şi, cîteva luni înainte
de luptă pe care îl constituise în condiţie de viaţă. pentru Ion Caramitru. Cînd din întîmplare m-am ui-
Nu-i mai regăseam jarul de odinioară şi mi se părea a tat pe carnetul de adrese, am descoperit-o pe Carmen
fi doar dublul celei care mă tulburase odată. Îşi consu- alături de Caramitru. Ambii injust răniţi, ambii ple-
mase puterea. Dar ea îşi continua angajarea în viaţă şi caţi poate şi din tristeţe.
teatru. Pînă cînd, de ce, m-am întrebat atunci. De la Caramitru îmi rămîn imaginile din tine-
Apoi s-a confruntat cu atacuri agresive ce i-au reţe, de la Carmen versurile.

serie nouă, anul XXXII, nr. 10-11-12(368-369-370), octombrie/noiembrie/decembrie 2021


BUCOVINA LITERARĂ 79
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

M
R I A Adrian Dinu RACHIERU A plecat Veronica...

Î n ultimii ani (să fie doar vremurile pandemice


de vină?) ne-am văzut rar. Și aproape întâm-
plător. Dar în 25 octombrie, de ziua ei, am sunat-o.
Dacă recolta editorială se dovedește cumva par-
cimonioasă, Carmen Veronica Steiciuc s-a risipit în nu-
meroase proiecte literare și teatrale (manager, coordo-
Doream să o aud, să-i fac cuvenitele urări. Și mi-a răs- nator, partener sau în felurite jurii), fiind – indiscutabil
O

puns o voce stinsă, a mamei, care, purtând povara unei – un ferment al vieții culturale sucevene, neglijându-și,
dureri de neimaginat, m-a anunțat gâtuită de suferință: astfel propria-i producție scriitoricească.
M

Carmen e la spital... Doar atât. Și am realizat, pe loc, În 1991, reamintesc, poeta câștiga Marele pre-
grozăvia, bănuind finalul. Sperând că poate, totuși, me- miu al Festivalului „N. Labiș” (un festival longeviv și
M E

dicii o vor salva. Sperând într-o minune. Din păcate, productiv, aducând în scenă – de-a lungul anilor –
peste câteva zile, telefoanele unor suceveni mi-au adus nume care contează în peisajul liric); respectivul pre-
vestea cea neagră: Da, Carmen-Veronica a plecat, s-a miu, recunoaștea chiar autoarea Poemelor de religii di-
grăbit să părăsească această lume. Suceava a plâns-o, ferite, i-a oferit „aripile”. Încât, bătând străinătățurile,
numeroșii ei prieteni nu se pot împăca cu acest gând. prezentă în numeroase reviste și antologii, colecționând
Ea, „poeta mantelată”, un ghem de energie, construind numeroase premii, poeta se întorcea acasă. Și o face cu
N

punți, legând prietenii. Implicată, afectuoasă, săritoare, superbie, plimbând oglinda (textuală) între „frontierele
gata să dea oricui o mână de ajutor. purității”, neispitită de noul ev poeticesc (sentimenta-
I

lism clovnesc, patosul dezabuzării, fracturism ș.c.l.). O


frumoasă discreție prezidează acest efort care stă, ne-
greșit, sub semnul rigorii (s-a observat chiar la start),
al scriiturii „controlate” și, ciudat, al ingenuizării. Să
nu uităm că ingineră (prin profesie) și poetă (prin vo-
cație), Carmen Veronica Steiciuc, mânată de imboldul
perfecționist, suportă o frenatoare grijă artizanală. De
unde și tentația geometrizării (cuvântul devenind „can-
delabru de cristal”), a detașării, privind – cu o afecțiune
zăgăzuită – un „deșert de liniști incendiate”, o „trecere
liniștită deasupra iluziei”. Și încercând să răzbată chiar
înspre „miezul transparent al iluziei”. În pofida acestei
glacialități (afișate), dorința metafizică se cuibărește în
text. Poeta, erotizând, acuză greutatea (povara) absen-
ței. Cu „un mic ghețar” în loc de inimă, visând la „mie-
zul fierbinte” (chiar dacă, în juru-i, „se face frig”), ea
invocă un nesfârșit „anotimp diafan”, cheamă zăpezile
izbăvitoare, speră ca albul, într-un gest purificator, să
cotropească lumea: ninge diamantin, îngerul de zăpadă
veghează, umbrele și oglinzile sunt, desigur, albe, chiar
secolul în care locuim e invadat de puzderia „petalelor
albe”. Totul se scaldă într-o lumină de început de lume;
un univers curat, al învierii, suportând avalanșa „ima-
ginilor neterminate”, așezat sub semnul impreciziei:
„cam asta e tot ce-mi amintesc”. Dar sângele „se răz-
vrătește”; sfidând „frigul sideral” poeta învață răbdarea
serie nouă, anul XXXII, nr. 10-11-12(368-369-370), octombrie/noiembrie/decembrie 2021
80 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

(v. te voi învăța) și conchide că „e timpul să vii”. Într-o edenică, transparentă, glisând între tonul elegiac și fi-
poezie rememorativă, chemând „o iubire perfectă și im- orul metafizic. Rezultă o lirică diafană, ceremonioasă,
posibilă”, ea deplânge, cu delicatețe, o absență („fără ca translucidă, enigmatică, interogativă. O visătorie vo-
măcar să exiști”); totuși, venind dintr-o „carte nescrisă”, luptuoasă, cu numeroase reluări (sintagme, imagini)
va recunoaște: „visele mele sunt rotunde / încep și se și deschideri spre sensuri multiple, reverberând în ar-
termină cu tine”. Și poeta își deschidea larg „ferestrele hitectonica volumului / volumelor. Călător solitar,
inimii” (v. channeling). evadând din real, Carmen Veronica Steiciuc rămâne,
Propunând titluri ciudate, ingenioase, modula- ca voce inconfundabilă, proprietara unui univers par-
re (cum s-a spus), mixând reveriile exotice cu avalanșa ticular, pe axa unui duet simbolic: singurătate-iubire,
amintirilor, sărbătorind, de fapt, o absență, Carmen locuind în așteptare.
Veronica Steiciuc desfășura un suav ceremonial supra- Când, în Iahtul cu prieteni imaginari (Tracus
vegheat, convocând, deopotrivă, memoria afectivă și Arte, 2019) ne invita la o fabuloasă călătorie, nu pu-
tehnica sugestiei. Sunt meditații circulare, mimând un team bănui că voi scrie aceste rânduri îndurerate. Vero-
Jurnal liric (cu substrat autobiografic cenzurat, transfi- nica a plecat, noi, prietenii adevărați, deplângem graba
gurat), cu vise colorate și mesaje criptate, cu lumi fan- ei, golul, absența. Firește, nu o vom uita. Și până la
tasmatice și imagini suprarealiste, sub veghea ochiului urmă, consolator, ne mângâiem cu gândul că trăiește
sideral. Fiindcă, între erotism și angelism, cultivând / va trăi în amintirile noastre, luminate de zâmbetul ei
„sintaza sentimentelor”, poeta ne invita într-o lume cald...

M
A
I
O R
M
E
M
N
I

serie nouă, anul XXXII, nr. 10-11-12(368-369-370), octombrie/noiembrie/decembrie 2021


BUCOVINA LITERARĂ 81
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

M Doina CERNICA O pasăre oprită în zbor –


poeta Carmen Veronica Steiciuc
R I A

A m multe amintiri frumoase cu poeta Car-


men Veronica Steiciuc. Ele însoțesc aproa-
pe toate manifestările „Scriitorul citește” și lansările
octombrie 2004, la Biblioteca Bucovinei „I. G. Sbiera”
Suceava, în sala înnobilată de minunatele picturi ale
Elenei Greculesi arhiplină, cu o vibrantă prezentare de
de carte pe care le-am organizat la Librăria Scriitorilor criticul și istoricul literar Adrian Dinu Rachieru, venit
O

din Suceava. Și coboară în timp până în anii primelor de la Timișoara pentru eveniment în triplă ipostază, de
versuri și a visului său de a fi primită într-o zi în rân- prezentator al „Poemelor”, de consilier editorial la Au-
M

durile Societății Scriitorilor Bucovineni, societate de gusta, unde apăruse noua carte a lui Carmen Veronica
prestigiu, reînființată postdecembrist, la Suceava, după Steiciuc, și de autor al romanului „Frica”, lansat în ca-
M E

fondarea în anul 1938, la Cernăuți. Nu-și imagina că drul aceleiași calde manifestări, în care tânără, fericită,
într-o zi va ajunge prima sa președintă. Atunci fiecare poeta a fost vedeta.
poezie publicată într-o revistă literară, și în primul rând Următoarea carte, „Cu o pereche de aripi noi”,
în „Bucovina literară”, a cărei directoare avea să devină a venit relativ repede, dovadă că buna primire a poeziei
peste ani, era o mare bucurie, pe care mi-o împărtășea sale de către critică și cititori, i-a sporit energia lirică,
cu timiditate, nădăjduind în secret că va fi consemnată i-a crescut, cum mărturisește însuflețită și în titlu, aripi
N

în Paginile de Literatură și Artă ale ziarului „Crai nou” noi. Lansarea a avut loc în decembrie 2005, de Echi-
de care mă ocupam și atunci. Apărea luminoasă printe nocțiul de Iarnă, tot la Biblioteca Bucovinei, în cadrul
I

florile din grădina redacției, cu mici secrete ale conde- mai bogat oferit de Ziua Editurii Augusta, alături de
iului și inimii transparente pe chipul său. celelalte trei cărți semnate de scriitori suceveni tipărite
Toate aceste clipe-ceasuri-eternități de bucurie la Timișoara: „Imaginarul. Presupoziții ontologice” de
se adunau încetul cu încetul pregătindu-i răsăritul pe Niadi-Corina Cernica, „Indiferența textului” de Ion
firmament, în 1996. Ziua aceea de iulie mi s-a gravat în Beldeanu și „Mutumania” de Adrian Dinu Rachieru,
memorie. La amiază, la Casa Cărții „Mihai Eminescu” originar din Soloneț. Cu sala arhiplină, cu iubitori de
din Suceava, a fost lansat primul roman al lui Niadi literatură din întregul județ, Ziua Augustei a semănat
Cernica, la care a venit împreună cu George Muntean, întru totul cu un Crăciun al scrisului, al scriitorilor și
cunoscutul critic și istoric literar, ca să ne invite la săr- al atașamentului față de carte și de lectură, iar Carmen
bătoarea sa, programată spre seară, la Casa de Cultură scânteia de încântare ca o steluță în bradul său.
a Sindicatelor Suceava. Sărbătoarea debutului editorial, Cum observase încă de atunci ochiul de sociolog
cartea „Culoarea neprevăzută a orei”, apărută la Iași. al lui Adrian Dinu Rachieru, implicarea cu entuziasm
Atunci, cred, i-am cunoscut și părinții, și fratele. Pe și talent a lui Carmen în diferite activități culturale îi
vărul său, poetul Ion Cozmei, îl știam mai de mult. mărise vizibilitatea și dăruirea sa avea să o facă în conti-
Îi erau alături, pe obraz li se răsfrângea strălucirea bu- nuare, înlesnită și de poziția pe care și-o câștigase prin,
curiei sale, iar ea avea la rându-i să le fie alături, ocro- concursuri și competență, de referent, de consultant
titor, cu dragoste, respect și devotament, cât au trait, artistic pe literatură al Centrului Cultural „Bucovina”,
cât a trait. Opt ani mai târziu, reprezentând Societatea de coordonatoare a festivalurilor „Mihai Eminescu”,
Scriitorilor Bucovineni la ceremonia funerară, aveam „Nicolae Labiș” și „Magda Isanos și Eusebiu Camilar”.
să mergem împreună, ea în prima călătorie mai lungă Astfel, dacă iau ca exemplu doar anul 2008, o găsesc
la volanul întâii sale mașini, la Bilca, să-l conducem pe prezentă, chiar implicată în câteva manifestări de evi-
ultimul drum pe George Muntean. dentă calitate. În mai participă la Cernăuți, alături de
Nu am uitat nici lansarea celui de-al doilea vo- un grup de oameni ai condeiului, de intelectuali, la
lum de versuri al său, „Poeme de religii diferite”, cu simpozionul „Fenomenul bucovinean în literatura ro-
ilustrațiile și coperta de Victor Traian Rusu, imediat mână”, inițiat de Consulatul General al României de la
după ziua sa de naștere, ca o prelungire a acesteia, pe 27 Cernăuți și de Biblioteca Regională „Myhailo Ivasiuk”
serie nouă, anul XXXII, nr. 10-11-12(368-369-370), octombrie/noiembrie/decembrie 2021
82 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

din Cernăuți. În iunie se numără printre aleșii invitați iulie 2010, când, între altele, criticul și universitarul
ai Sfintei Mănăstiri Voroneț marcând 520 de ani de la Mircea A. Diaconu a observat că semn al valoricii li-

M
târnosirea vestitei sale biserici la o complexă manifesta- ricii lui Carmen Veronica Steiciuc este faptul că „orice
re expozițională și de carte, aceasta cu aplecare asupra poem e ușor de identificat”, autoarea având „un stil al

R I A
volumelor monahiei Elena Simionovici și a albumului său, lucru rar”. Atunci și Carmen a rostit, neobișnuit la
coordonat de stareța de azi a locașului, stavrofora dr. ea, câteva cuvinte despre carte – „un jurnal fantasmatic
Gabriela Platon, în atmosfera de intensă emoție creată în care cuvintele se iubesc la nesfârșit”. Și a citit-reci-
de recitarea proinstareței de acum, stavrofora Irina Pân- tat, obișnuit la ea, un mănunchi de poezii, mișcându-se
tescu, a „Doinei” lui Eminescu. La Biblioteca Bucovi- ușor, ca o pasăre cu o secundă înainte de zbor, printre

O
nei, în iunie, la ora de „Lectură publică” organizată de rafturile pline de cărți și banchetele pline de oameni.
Filiala Bacău a Uniunii Scriitorilor din România a cărei Între ei, discreți și fericiți, tatăl, Nicolae Steiciuc, și

M
membră devenise, a citit poezii din viitoarea sa carte, mama, Aurelia Steiciuc.
care l-au determinat pe Calistrat Costin, atunci preșe- Nu țin minte lansarea următoarei sale cărți, an-
dintele Filialei, să observe că de la poeta Carmen Vero- tologia opera omnia din cunoscuta colecție a Tipo Mol-

M E
nica Steiciuc învățăm că „toți trebuie să fim îndrăgostiți dova Iași, fie că nu și-a organizat-o, fie că nu am putut

N
I
până la adânci bătrâneți”, iar la Salonul Literaturii Ro- lua parte, dar nu i-am uitat titlul, „Incertitudini în for-
mâne din Bucovina, tot în iunie, a vorbit despre ediții mă de aripă” (2011), pentru că împreună cu iubirea,
și proiecte ale Centrului Cultural „Bucovina”, pentru zborul, aripile, aripa reprezintă de asemenea o cheie a
ca în noiembrie să-și citească-recite cele mai noi poeme poeziei sale.
în întâlnirile cu cititorii și autorii prilejuite de a 70-a Președintă a Societății Scriitorilor Bucovineni
aniversare a Societății Scriitorilor Bucovineni. și directoare a revistei „Bucovina literară” (cu poetul
Aceeași percepție a poemelor sale ca „mesaje de Alexandru Ovidiu Vintilă redactor-șef) din toamna
iubire, adresate cuiva anume, dar și tuturor” a avut-o și (anotimpul evenimentelor majore din viața sa profesi-
criticul literar Mircea Ghițulescu, percepție mărturisită onală) anului 2012, pentru omul de condei și de acți-
în prefață, dar și la lansarea cărții concepute de Car- une Carmen Veronica Steiciuc a început o epocă fastă,
men în anul precedent, în timpul rezidenței în Fran- aducând prin implicarea ei la maximă strălucire festi-
ța, la Villa celebrei prozatoare Marguerite Yourcenar, valurile literare consacrate lui Eminescu, Nicolae La-
„Vitrina cu dimineți circulare / La vitrine aux matins biș și personalităților din Udești. În schimb, explicabil,
circulaires”, la Librăria Cărturești din Suceava, pe 14 timpul pentru poezie al poetei s-a micșorat. Era mereu

serie nouă, anul XXXII, nr. 10-11-12(368-369-370), octombrie/noiembrie/decembrie 2021


BUCOVINA LITERARĂ 83
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

în tensiunea invitării celor mai importante nume ale li- sinceră considerație pentru o instituție care exista doar
teraturii noastre, ale prezenței celor mai de seamă critici pe hârtie, teatrul sucevean, dar cu o pereche de aripi
în jurii, în zbatere pentru întâlniri, lansări, iar „Litere noi s-a îndreptat spre o parte a zării neexplorate încă. A
pe zăpadă”, galele Premiilor Societății Scriitorilor Bu- început să o descopere cu prudență și curaj, învățând,
covineni astfel denumite de ea au devenit evenimente cum s-a spus, din mers, urmând - absolventa Facultății
cultural-artistice așteptate și multă vreme comentate, de Inginerie Electrică, de Asistență Socială a Univer-
evocate. Avea diplomație, o insistență drăgălașă, caldă sității „Ștefan cel Mare” Suceava! - cursurile Facultății
și respectuoasă deopotrivă, era de nerefuzat și când un de Teatru a Universității Naționale de Arte „George
mare scriitor chiar nu putea să vină la un festival sau Enescu” Iași, iar după obținerea licenței, trecând cu brio
altul, la o aniversare sau o lansare, măcar prin telefon, admiterea la Școala Doctorală a acesteia. Și sprijinită de
și tot reușea să-l conecteze la eveniment, măcar la ur- o personalitate de talia dramaturgului Matei Vișniec,
mătoarea ediție, și tot izbutea să-l aducă în Bucovina! de cei care au crezut neabătut în ea, în forța dorinței
Fiind prea multe de spus despre această perioadă sale de autodepășire, în frunte cu primarul Ion Lungu,
efervescentă, cu oaspeți memorabili și la Suceava, și la poeta Carmen Veronica Steiciuc, cu flerul său imbata-
Fălticeni, și la Putna, și la Mălini și Udești, cu drumuri bil când era vorba să găsească și să determine susținere,
împreună și la Cernăuți, și la București, și la Bacău, am a reușit să facă din colectivul și repertoriul teatrului, din
să pomenesc doar un eveniment, care într-un fel a fost Teatrul Municipal „Matei Vișniec” Suceava o prezență
conceput cu gândul la atașamentul meu față de Câm- vie, interesantă, de urmărit cu atenție pe harta teatrului
pulung Moldovenesc și de Cernăuți. În cadrul zilei la românesc contemporan.
Câmpulung a ediției din vara anului 2014 a festiva- Dar cum spuneam, dăruirea, implicarea își
lului internațional „Întâlniri bucovinene”, a organizat aveau prețul lor, se hrăneau din timpul pentru așter-
cu sprijinul directorului Silviu Ciulei și a publicistei nerea poeziei pe hârtie, astfel că la începutul lui mai
Artemisia Ignătescu, la biblioteca municipiului, lansa- 2019, când poeta Carmen Veronica Steiciuc încă mai
rea unei cărți dedicate Bucovinei, „Dulce de Suceava. era și președintă a Societății Scriitorilor Bucovineni,
Amar de Cernăuți” de Doina Cernica și Maria Toacă, și directoarea revistei „Bucovina literară” și, mai mult
cu un public și din Vama, Sadova, Izvoarele Sucevei. decât toate, directoarea Teatrului, sfiala cu care mi-a
Moderată de Carmen, lansarea s-a bucurat de impresii- dăruit după aproape un deceniu, o nouă carte, „Iahtul
M

le Tetyanei Tatarciuc, director la Direcția de Dezvoltare cu prieteni imaginari”, mi-a amintit-o pe tânăra laure-
Regională din Cernăuți (mama finuței sale, Mașa), și ată a Marelui Premiu „Nicolae Labiș” din anul 1990:
A

de notele de lectură ale Paraschivei Abutnăriței, secretar era adevărat ceea ce i se întâmpla? Era adevărat, aveau
al Asociației Scriitorilor și Artiștilor din Țara Dornelor. să-i spună criticii, scriitorii, cititorii când, în noiembrie
I

Ca și la dus, și la întors, am mers împreună cu mama 2020, juriul îi distingea cartea cu unul din valoroasele
ei, dna Aurelia Steiciuc, un drum plin de amintiri, de Premii ale Filialei Iași a Uniunii Scriitorilor.
R

confesiuni, dar și de popasuri, pentru bunătățile vân- În încheierea acestui mănunchi de amintiri, am
O

dute la marginea șoselei, ciuperci, fructe, siropuri, ca s-o așez pe aceea a unei amiezi de duminică de la înce-
să cumpere din toate, din belșug, deoarece aceasta îi putul verii anului trecut, când, după o sărbătoare în fa-
plăcea nurorii, universitara Elena-Brândușa Steiciuc, milie, noi plecam de la Conacul Domnesc, iar Carmen
M

cealaltă fiului, inginerul Mihai Aurel Steiciuc, iar as- și mama sa, la braț, intrau pe pajiștea verde a corturilor
tea - amândurora, mamă și fiică unite de o profundă la care mai era permis să iei masa. Am schimbat câteva
E

afecțiune și grijă surâzătoare una pentru cealaltă. Da, vorbe, i-am prezentat-o pe nepoata cea mica pe care o
a fost o călătorie sub semnul bucuriei, însă din toate țineam de mână, cu al doilea prenume, ca și al ei, Vero-
M

nuanțele ei, am să aleg pentru aceste rânduri bucuria și nica, i-a zâmbit cu ochi luminoși, îmbrățișările nu mai
mândria mamei pentru trecerea de care ajunsese să se erau îngăduite, și am privit o clipă spre sărbătoarea care
bucure fiica sa, copilul cu o soartă legată atât de mult avea să vină, a Sfintei Veronica, cu mahrama ei cu chip
N

de oameni, de visuri, de scris. nemuritor. Apoi ne-am despărțit, dar după câțiva pași,
Știu că lui Carmen nu i-a fost ușor să lase această ne-am uitat amândouă înapoi. A făcut un semn de bun
lume în care era îndrăgită și ajunsese să aibă parte de o rămas, cu brațul ridicat în sus, ca o aripă pentru zbor.
I

serie nouă, anul XXXII, nr. 10-11-12(368-369-370), octombrie/noiembrie/decembrie 2021


84 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

Zbor în transparenţă Theodor CODREANU

M
R I A
Î ntre numeroasele victime ale pandemiei de
coronavirus, aflăm, cu neputincioasă revoltă,
despre tragedia din familia poetei Carmen Veoronica
nr. 82.
Unitatea cărţii se relevă deopotrivă la nivel sti-
listic şi tematic, caz mai rar în antologiile de autor.
Steiciuc, la rându-i răpusă de molimă pe data de 1 no- Carmen Veronica Steiciuc este o poetă a iubirii. Titlul

O
iembrie 2021. Incertitudini în formă de aripă implică, în simbolul me-
Născută la 25 octombrie 1968, la Suceava, Car- tonimic al aripei, zborul ambiguu al miticului Eros cel

M
men Veronica Steiciuc1 ar fi trebuit să se afirme în ge- cu aripi şi cu arc de săgetător, devenit Zburătorul din
neraţia ’80, dar, prin debut editorial, ea pare să aparţină credinţele populare româneşti. La Carmen Veronica

M E
„nouăzeciştilor” (Culoarea neprevăzută a orei, Centrul Steiciuc, erosul pare să rămână în ipostaza de Kama, su-
de Studii Româneşti, Iaşi, 1995). Problema e că autoa- gerând o intertextualitate eminesciană, dar sub simbo-
rea a avut puţine tangenţe cu postmoderniştii „radicali” listica aripii incerte, care, în Kamadeva lui Eminescu, ar
ai ultimului deceniu al secolului trecut, limbajul ei po- corespunde florii puse în arc, în loc de săgeată. Acum,
etic aparţinând unei rafinate modernităţi perene cu eul poetic se arată, ambiguu, „aripă sub cămaşă”, cum
şanse de a supravieţui textualismului optzecist, fiindcă ar zice Nicolae Dabija, altă victimă ilustră a anilor de

N
poeta se lasă prea puţin ispitită de parodic şi de „con- apocalipsă pandemică. Cartea autoarei se încheie, re-
cretismul” care, la ultimele generaţii, a trecut într-un zumativ, cu poema vizionară Incertitudini în formă de

I
naturalism porno-scatofil de cea mai nefericită speţă. aripă, construită din patru distihuri libere care trimit
Din acest punct de vedere, Carmen Veronica Steiciuc la căutarea identităţii poetei: „în firele de iarbă să mă
se află la antipodul generaţionist, erosul redobândind căutaţi/ şi-n evantaiul frunzelor bilboa, cu desăvârşi-
valenţele unui romantism fundamental, cu o pecete re// în liniştea dintre cer şi pământ/ şi-n ecoul umed al
feminină a expresivităţii care se impune de la prime- dimineţilor fără memorie// în transparenţa circulară a
le texte. Izbeşte, de asemenea, egalitatea cu sine însuşi literelor/ şi-n sunetul alb din pasul inorogului// uneori
a discursului poetic, ceea ce poate să pară, la un mo- din cuvintele mele puteţi decupa/ incertitudini în for-
ment dat, monotonie stilistică, salvată, totuşi, muzical mă de aripă”.
prin variaţiuni de ton intern chiar şi-n poemele care Cel mai bun lucru pe care-l poate face un ci-
par „construite” prin cuvinte căutate, ameninţând să titor, care mai are şi veleităţi de critic, este să asculte
refuze alchimie du verbe, ca Dansul păpuşarului. Şi asta de îndemnul autoarei şi să încerce deschiderea lacătului
la nivelul întregii opere, cum se prezintă a fi antologia liric cu această cheie oferită generos. Fiindcă poezia lui
de la Editura Tipo Moldova din Iaşi (2011), apărută în Carmen Veronica Steiciuc este una dificilă, pe care am
colecţia „Opera omnia”, coordonată de Valeriu Stancu, putea-o desluşi, la un prim nivel, doar ca joc al textu-
şi ajunsă, cu volumul Incertitudini în formă de aripă, la alizării postmoderne. Şi, astfel, tema centrală a iubirii
ne-ar putea părea ca simulacru ludic, scos, ce-i drept,
1
Cărți publicate: Culoarea neprevăzută a orei, Iași, Centrul dintr-un muzeon feminin şi personal. Ne ciocnim însă
de studii românești, 1995; The essence of a Dream, Sucea- de o primă ambiguitate: ceea ce numim, convenţional,
va, Editura Cuvântul nostru, 2003; Poeme de religii diferite, eu liric este eu sau tu, sau el? Postmodernii caută fiin-
Timișoara, Editura Augusta, 2004; Cu o pereche de aripi ţa iubită în concretul banal, reificând-o, spre exemplu,
noi, aceeași editură, 2005; Cu o pereche de aripi noi / Avec
ca simulacru, într-o chiuvetă, cum procedează Mircea
une paire d'ailes nouvelles, ediție bilingvă româno-franceză,
Cărtărescu. În acest caz, eul se pulverizează într-o si-
trad. Florina Liliana Mihailovici, aceeași editură, 2008; Vi-
trina cu dimineți circulare / La vitrine aux matins circulaires, mulare a liricii obiective sau a măştilor, cum stabilea
ediție bilingvă româno-franceză, trad. Florina Liliana Mi- Tudor Vianu relativ la Luceafărul eminescian. Hyperi-
hailovici, Pitești, Editura Paralela 45, 2010; Incertitudini în on reapare şi-n imaginarul poetic al scriitoarei, dar ca
formă de aripă, Iași, Editura Tipo Moldova, 2012. arhetip neparodizat. Mai mult, eul liric este conservat,
serie nouă, anul XXXII, nr. 10-11-12(368-369-370), octombrie/noiembrie/decembrie 2021
BUCOVINA LITERARĂ 85
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

încât putem vorbi de lirism intim, la modul neoroman- fecte/ zbor conjugat la plural culorile/ cuvinte plutind
tic. Numai că autoarea dedublează eul, încât trece, pe în agonia dansului/ acolo sus/ zâmbetul e un evantai
neobservate, de la vocea yang la vocea yin şi invers. În de lumină/ în transparenţe ameţitoare” (firescul de un-
majoritatea textelor, desigur, vorbeşte femeia, ca primă sprezece fără). Şi textul continuă: „te aştept în fiecare
instanţă lirică, dar în lângă o corabie şi un cal alb (şi nu zi/ lumina la o fereastră înaltă/ dezlegând umbrele în
numai), nu: „sunt singur şi privesc marea/ mă gândesc spaţiul absenţei/ nesigură clipa în depărtări disperă// e
la tine şi la corabia care te-a dus departe” etc. Pasul către o sete în aer s-au îmbolnăvit culorile/ ţipătul oglinzii e
ambiguitate „androginică” este făcut şi în poema ală- palid iar cerul/ nu e decât un ochi care mă priveşte/ nu
turată (din ochiul picăturii de rouă) nu mai ştim dacă e decât”. „Iubirea perfectă” are unicitatea Sfintei Treimi,
vorbeşte ea sau el: „dintotdeauna m-a fascinat răsăritul ca desprinsă din iubirea dintâi: „Iubim o singură dată,
de soare şi faptul/ că tu mă priveai cu ochiul picăturii după cum/ trăim şi murim o singură dată./ O singură
de rouă îmi/ urmăreai pasul obosit şi mişcarea lentă de dată. Când, şi unde, şi cum”. Este motoul la poema
aripă eu/ ştiam că eşti acolo dar nu spuneam nimănui”. cristalul de miercuri şi înger, construită ca jurnal liric
Ne depărtăm, astfel, de concretul cotidian postmodern cu zeul Kama şi cu Hyperion. Iubitul sau iubita-arheu:
şi desluşim că sub aparenţele profanului (Mircea Eliade) „erai acolo în mijlocul florii de lotus/ şi nu îndrăzneam
se ascunde sacrul, pe care postmodernii l-au abandonat. să respir/ de teamă să nu-ţi strivesc transparenţa aceea/
Îndrăgostiţii caută, reciproc, nu partea pieritoare a fiin- liniştitoare şi oarecum perfectă// zâmbeai”. Şi: „culori
ţei „concrete”, ci „arhetipul”, arheul ca singura realitate în delir// atunci am înţeles că suntem aleşi/ pentru o
pe lume, cum a spus Eminescu, iar Carmen Veronica lumină adevărată noi/ singurii locuitori din fantezia ză-
Steiciuc îşi relevă eminescianismul remanent, având pezii// cristalul ne aprindea câte o floare în inimi/ apoi
şi o enigmatică descendenţă din fiinţa eminesciană pe ne punea să mărturisim tot// sublimul scria poema la
care n-a putut s-a abandoneze pentru a satisface noută- umbra cuvântului// cine a spus că fericirea nu există?/
ţile modei asigurătoare de succes. întrebau copacii anonimi/ duminică 30”.
Trecând prin „sala cu pereţi de oglinzi” emi- Chiar şi fără a verifica printr-o statistică, izbeşte
nesciană, autoarea se oglindeşte în diverse obiecte re- recurenţa cuvintelor lumină şi transparenţă. Incertitu-
flectante, de la „oglinda veche din hol”, cu un colţ „cio- dini sub formă de aripă consonează, din acest punct de
bit şi o linie prăfuită până/ la ochiul privind dincolo vedere, cu poetica lui C.D. Zeletin din Călătorie spre
M

de focarul principal…” (culoarea neprevăzută a orei). transparenţă (1977), una dintre cărţile premergătoa-
Ipostazele oglinzii sunt numeroase. Poeta încearcă să re ale transmodernismului. (A se vedea Theodor Co-
A

desluşească invizibilul din oglindă şi ecourile sub care se dreanu, Poetica transparenţei, în Transmodernismul, Edi-
învăluie iubirea: „aerul în limpezimi aprinse// iubirea// tura Junimea, Iaşi, 2005). Nu e deloc rău că autoarea
I

prin invizibilul oglinzii/ cuvintele rostogoleau delirul transcende moda generaţionistă plasându-se, conştient
alb/ ecoul// departe…” (într-un mod oarecum iluzo- sau nu, într-o post-postmodernitate care-i permite a
R

riu). În mimesis-ul tradiţional, platonic, lumea oglin- ieşi din impasul la care a ajuns poezia postmodernistă.
O

dită e copie a copiei. Carmen Viorica Steiciuc întreve- Incertitudinile (vagul) în care pluteşte aripa imagina-
de, în schimb, nu aparenţa, ci adevărul: „cât adevăr în rului poetic al lui Carmen Veronica Steiciuc vine din
revărsarea aceea scânteietoare/ de lumină câtă nebunie imersiunea în spaţiile intermediare, bunăoară, între cer
M

în oglinzile/ transparenţei impare” (tandem la sfârşit de şi pământ, cum spune într-un text deja citat. Iubirea de-
epocă). „Transparenţa impară” e depăşire a simetriilor vine plutire în intermundii, un fel de câmp al energiilor
E

parităţii din oglindirea-imitaţie, dinamizare ca scoa- divine sub ochiul „regizorului” necunoscut (Creatorul
tere-din-ascundere a absenţelor, iar suprema absenţă de text divin sau uman), despre care aminteşte şi Emi-
M

este „frumuseţea cea vrednică de Dante”, cum ar spu- nescu: „din Olimp mari oceane cădeau spre/ orizont
ne Eminescu, „formele perfecte” care sunt totuna cu în aer iubirea plutea/ peste dimineţi bântuite de pagini
„cifrele unei iubiri perfecte”, în limbajul autoarei: „pe albastre/ regizorul veghea” (bal pe ape). Amplul poem
N

ţărm oglinzile semne abstracte/ ale unei absenţe eupa- cristalul de miercuri şi înger se încheie astfel: „lumini în
tia imaginează/ sfere de tandreţe arbori în transparenţe/ delir acorduri siderale/ miraculos neant Luceafărul ve-
ameţitoare acolo sus// vârfurile – cifrele unei iubiri per- ghează/ eterna reîntoarcere// s-a aşezat acolo un înger”.
I

serie nouă, anul XXXII, nr. 10-11-12(368-369-370), octombrie/noiembrie/decembrie 2021


86 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

M
A
Autentica întoarcere este întotdeauna a Identicului sub fost părăsită în favoarea notaţiei concretului. Metafora

I
masca diferenţei ca devenire întru fiinţă: „Ca să pot muri regăsită de Carmen Veronica Steiciuc nu este, desigur,
liniştit, pe mine/ Mie redă-mă” (Eminescu). metafora plasiticizantă, ci revelatorie (Lucian Blaga) sau

O R
În liniştea din intermundii, ea şi el ating cu ade- metafora vie (Paul Ricoeur): „divinul se ascunde în me-
vărat frumuseţea: „eram frumoşi în liniştea aceea ne- taforă se/ desprinde uşor de frontierele lumii/ creşte în
locuită ne/ priveam pe furiş umbrele noastre prelungi noi iubirea necontenit” (himere şi maci).
şi albe se/ cuibăreau în floarea de lotus sublimul înge- Lirica lui Carmen Veronica Steiciuc, dincolo de M
nunchea// în iluminarea aceea perfectă inimile noastre/ faptul că aduce o notă de originală suavitate feminină a
redeveneau/ adevărul iniţial imaculat şi unic” (imaculat expresiei, în peisajul poeziei româneşti contemporane,
E

şi unic). Liniştea nelocuită este a începuturilor, a increa- poate fi un indiciu că deja tinerele generaţii au găsit
tului, a cuplului adamic: „îşi îmbrăţişa iubita în oglin- sau pot găsi calea de ieşire din vorbăria textualistă care
M

zile albe/ ale unui anotimp nesfârşit” (înger de zăpadă). tindea să ameninţe cu moartea poeziei însăşi.
Pentru Carmen Viorica Steiciuc, singurul limbaj care Carmen Veronica Steiciuc a plecat în intermun-
poate da seamă de „lumina de smarald” din ceea ce filo- dii, dar, generoasă, cum era, ne-a lăsat dâra de lumină
sofia şi poetica transdisciplinare numesc zonă de maxi- a poeziei.
N

mă transparenţă între niveluri de Realitate antinomice, (În varianta primă, acest text a apărut în „Croni-
este metafora. În textualismul postmodern, metafora a ca”, Iași, nr. 2 (1806), februarie 2012, p. 7.)
I

serie nouă, anul XXXII, nr. 10-11-12(368-369-370), octombrie/noiembrie/decembrie 2021


BUCOVINA LITERARĂ 87
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

M
R I A Mihaela GRĂDINARIU Tăcerea surâsului violet

A bătut greu, într-o dungă, clopotul cerului.


Un dangăt stingher, ca un ultim strigăt, ca
o ultimă declarație de iubire. Până și statuile burgului
Un om perfecționist, pentru care detaliile tre-
buiau potrivite precum nuanțele unui covor fermecat.
Așa mi-o amintesc cel mai bine, an după an, festi-
O

și-au ridicat capul din încremenire. Cuvintele tuturor val după festival: regulament, jurii, premiați, premii,
s-au împrăștiat și s-au ascuns deodată, acoperindu-se diplome, nepremiați, discursuri, invitați, neinvitați,
cu cenușă amară. Orbecăind în căutarea lor, am băgat
M

public, kilometri parcurși, alte și alte probleme, toate


de seamă cu greu că însuși timpul se răsucise pe după condensate într-o întrebare cu greutatea unui munte
o zvoniță, șarpe cu solzii cheltuitori, mereu flămând, și un zâmbet ca un răsărit: știi că te iubesc, nu?
M E

mereu la pândă Da, o inimă făcută pentru iubire. Dăruind,


Și vestea, despicând liniștea stătută în așchii as- dăruindu-se și primind. Și iar dăruind energie pozi-
cuțite și lungi. tivă, ca un înger păzitor ce-și scutură aripile și apoi
Carmen… te cuprinde, când te aștepți mai puțin, luându-și apoi
S-au scris atâtea pagini în ultimele zile, s-au zborul înspre Lumină…
N

aruncat atâtea flori, s-au presărat atâtea lacrimi, încât O luptătoare. Luptând cu sine însăși, atunci
stai la îndoială, între cuvânt și tăcere… Și nu, nu voi când trupul amenința să se frângă, în încercări nești-
I

înșirui aici titluri de volume și responsabilități, pre- ute de mulți, iar amintirea unor macarons cu aromă
mii, studii, afilieri, diplome, parcursuri profesionale, de trandafiri topindu-se în gură era, pur și simplu, un
ci voi încerca să prind, în palmele goale, lumina… chin…
Dincolo de tot și de toate, pe muchia ascuțită Luptând cu sine însăși, cu foi de hârtie care nu
dintre este și a fost, adastă surâsul unui om care a iubit i se supuneau oricând și oricum, cu greutățile inerente
îngerii și culoarea violet. Un om special, cu o rezervă ale începuturilor. Fiindcă i-au fost hărăzite multe în-
imensă de empatie. Un om care supunea cuvintele, în ceputuri, cât pentru șapte bărbați viteji și puternici…
șiruri întreite ori singuratice, precum cocorii rătăciți Luptând cu cei de aproape-departe, care, poa-
ai unei toamne de poveste. te, de cele mai multe ori nu-i înțelegeau felul special
Da, un om – poveste. Cu o viață de poveste, de a trece prin lume. O lume în care poeții, fragili
risipită pe meridiane și paralele întortocheate, reale și triști, se lasă adesea răstigniți pe cruci de vorbe și
sau imaginare. Regină pe o tablă de șah a destinului, gesturi, mereu cu ochii înspre un senin abia zărit pe
în care albul poate deveni negru și invers. O călătorie sub norii plumburii, mereu încercând perechi de aripi
din castel în castel, de la un țărm de mare la altul. Me- noi…
reu întorcându-se acasă, la cei preadragi, indiferent de Luptând cu vremi potrivnice, cu legi nu întot-
peregrinări, indiferent de tentații. deauna drepte, cu iscodiri șerpești și mere otrăvite, cu
O tălăzuire de poeme multicolore (și nu nu- invidii, cu prietenii de fațadă și de paradă, cu inerții
mai, știu sigur că există, în manuscris, câteva proze păguboase și cutume aparent de neocolit. Luptând și
surprinzătoare…), pe deasupra cărora zbura mierla învingând!
neagră ce înluminează dintre coperți, ca bătăile aripi- Până în ziua în care o horă a astrelor a furat-o
lor de fluture înnoptat într-o întindere de lavandă. O în cer, cu tot cu surâs, cu tot cu poemele nescrise, cu
voce care știa să întrupeze poemele, dându-le, pentru tot cu lucrarea de doctorat neterminată, înger tăcut
câteva clipe, cea mai bună dintre multele vieți posi- într-o vitrină cu dimineți circulare, lăsându-ne mai în-
bile. frigurați și mai stingheri.

serie nouă, anul XXXII, nr. 10-11-12(368-369-370), octombrie/noiembrie/decembrie 2021


88 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

Doctoratul în teatru al lui Carmen Steiciuc. Călin CIOBOTARI

M
Sau despre ce ar fi putut fi...

R I A
D in multitudinea de perspective despre care
aș putea vorbi despre Carmen Steiciuc, am
ales să scriu despre scurta ei perioadă de doctoratură.
apoi comisia se retrăgea pentru a corecta lucrările. Du-
pă-amiază începea proba orală, în care erau prezentate
proiectele propriu-zise de cercetare. După jumătate de
Mi-a devenit doctorandă la Școala Doctorală de Tea- oră de la începerea scrisului, am revenit în sala de exa-

O
tru de la UNAGE Iași în toamna acestui an. Discuția men. Cufundată în foile din fața ei, Carmen scria. Nu
o inițiasem încă din 2020, când i-am propus să scrie cred că mai exista ceva în universul acesta pentru ea în

M
o teză despre poezia ce traversează, de la un capăt la afară de foile A4 pe care le umplea, și le umplea și le tot
altul și pe multiple etaje, teatrul lui Matei Vișniec. Îi umplea. Era genul de om care își lua energiile din pro-

M E
știam excelenta licență pe teme asemănătoare de la Fa- pria-i muncă, situație paradoxală, dar ce nu era para-
cultatea ieșeană de Teatru, la fel cum îi știam pasiunea doxal la poeta-manager cu Nissan albastru? Așa era ea...
reală, neconjuncturală, pentru dramaturgia lui Matei. Eram președintele comisiei de examen, deci mă
Se crease cumva situația ideală cu care un conducător aflam în sală când profesorii corectau lucrările. Sigilate,
de doctorate se întâlnește extrem de rar: doctorand ma- anonimizate, acestea treceau de la unul la celălalt. O
tur și foarte puternic cultural, atașament necondiționat teză procura rumoare. Impecabil scrisă, profundă, indi-

N
în raport cu tema și, pe lângă asta, subiectul cercetării, când siguranță deplină a comentariului și a analizei tea-
Matei Vișniec, cooptat în chiar cercetarea noastră. Ce trale. Apoi, după notare, lucrările au fost deschise. Am

I
puteai să-ți dorești mai mult?! zâmbit, mi s-a confirmat bănuiala: lucrarea era semnată
Carmen fusese de la început entuziasmată de de Carmen Veronica Steiciuc. Între timp, prin curtea
proiect. Avea și o formă de neliniște, una din preocu- Universității, Carmen se plimba furioasă, asemenea
pările ei majore fiind aceea de a se ridica la înălțimea unui leu în cușcă, complet nemulțumită de ce scrisese.
așteptărilor, de a nu dezamăgi. Era genul de om care nu Așa era ea...
se gândea la sine, ci la celălalt, indiferent cine era acest A intrat prima pe listă, cu bursă, impresionând
celălalt. Un altruism de care, de-a lungul timpului, din comisia, și la cea de-a doua probă, prin coerența pre-
păcate, unii s-au folosit în mod abuziv. Făceam deja zentării și a argumentării. Fără să epateze, fără să facă
planuri, urma să cercetăm drumul de la text la specta- paradă de cunoștințele pe care le deținea, într-un echi-
col pe un număr de zece montări internaționale ale tex- libru desăvârșit. Precisă, ca un neamț din vechea Buco-
telor lui Matei Vișniec. Luam în calcul și mobilități, iar vină, a explicat detaliat toate secțiunile și subsecțiunile
viitoarea doctorandă își făcea acum griji că nu va putea viitoarei cercetări. Un farmec discret însoțea, asemenea
circula prin Europa din cauza pandemiei. Așa era ea... unui fundal mobil, teribilul exercițiu analitic. Așa era
Examenul de admitere din septembrie a fost ea...
unul memorabil, deși unele semne nefaste se lăsau ob- La finalul zilei, când totul se terminase, am vor-
servate. Cu ceva timp înainte, în chiar ziua înscrierii bit cu noua mea doctorandă. Era fericită, cuvintele îi
la doctorat, un camion a lovit Nissanul ei delicat și al- erau aproape un cântec, însă o simțeam preocupată în
bastru pe care îl cunoștea toată Suceava. Mașina, grav chiar esența plutirii ei. În scurt timp, misterul s-a lă-
avariată, Carmen fără nicio zgârietură, dar cu o mie de murit: doctoranda intenționa să se apuce de treabă în
presimțiri. Am glumit atunci și am comentat clișeic ac- chiar seara aceea, la câteva ore după ce trecuse exame-
cidentul: s-a spart ghinionul, a fost concluzia noastră, nul. Știu, pare incredibil, dar, Doamne, chiar așa era
mai mult sau mai puțin acceptată. ea... Când i-am comunicat că va lua și bursă doctorală
În ziua examenului, candidata noastră nu se a rămas descumpănită. Cum avea să cheltuie acești bani
simțea bine. Era palidă, slăbită, cu o formă de epui- cât mai util pentru propria-i cercetare?! În treacăt fie
zare care mă îngrijora. Mă întrebam dacă va face față. spus, relația lui Carmen cu banii personali era catas-
Mai întâi avea de susținut proba scrisă, de două ore, trofală. Erau ai ei și, totodată, erau ai tuturor celor care
serie nouă, anul XXXII, nr. 10-11-12(368-369-370), octombrie/noiembrie/decembrie 2021
BUCOVINA LITERARĂ 89
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

aveau nevoie de ei. Pe la finalul lui septembrie, bunăoa- men mă ruga să o iert că nu va putea finaliza cercetarea.
ră, mi-a spus că nu mai are niciun ban pe card. Plătise Uimitorul ei bun simț îi crea, în pragul morții, această
cu propriul salariu nu știu ce cheltuieli legate de teatrul tragică, superbă culpă: că un proiect nu va fi dus nicio-
pe care îl conducea. dată la capăt... Așa era ea...
A urmat apoi, la scurt timp, constituirea co- Nu am scos-o din programul conferinței. Nu-
misiei de îndrumare, una formată din George Banu, mele ei a rămas acolo, iar cine va cerceta peste ani ar-
Aurelian Bălăiță și Anca Maria Rusu, profesori de pre- hivele noastre, va afla de această primă și ultimă comu-
nicare doctorală semnată Carmen Veronica Steiciuc. Pe
data de 6 noiembrie, la ora la care ar fi trebuit să-și
prezinte lucrarea, am făcut-o eu, într-o formă disperată
și, desigur, inutilă, de a amâna sentimentul cumplit al
absenței...
Ar fi ieșit o teză excepțională, sunt pe deplin
convins. Doar că n-a fost să fie... Tot ce a rămas din
această secvență e proiectul de cercetare (structura vi-
itoarei lucrări) pe care l-am lucrat împreună în vara
anului 2021. În ultima ei vară... Îl dau spre publicare,
cu speranța că e parte dintr-o nevăzută carte pe care,
dintr-un alt orizont, Carmen, totuși, o va scrie... Poate
o va putea face... Tocmai pentru că era așa cum era...

Proiect de cercetare doctorală –


Carmen Veronica Steiciuc
Elemente poetice în teatrul lui Matei Vișniec.
De la text la spectacol

stigiu, mult rodați în domeniul cercetării teatrale, care Introducere


M

își manifestau astfel încrederea în succesul proiectului Lucrarea de față își propune o cercetare a struc-
și aveau să ne însoțească pe parcursul celor trei ani de turilor poetice din teatrul lui Matei Vișniec și o veri-
A

aventură doctorală. Între timp, începusem organizarea ficare a modului în care aceste structuri se regăsesc,
pentru o amplă conferință ce reunea toate Școlile Doc- cu sau fără intenția explicită a echipelor de creație, în
I

torale de Teatru din România. Zeci de doctoranzi s-au spectacolele ce pleacă din dramaturgia lui Vișniec. Este
înscris cu comunicări despre temele pe care le cercetau. poeticitatea inerentă a acestei dramaturgii un mijloc
R

Scopul meu era să obținem un tablou cât mai fidel al strict auctorial de care se poate sau nu ține cont sau,
O

cercetării teatrale românești și să inițiem un dialog între din contra, poeticitatea contaminează spectacolul, iar
diferite centre de cercetare. Bineînțeles, Carmen era în poezia textuală se prelungește inevitabil în spațiul sce-
program. Intervenția ei era fixată în partea a doua a nic, transfigurându-l poetic? Cât este de liber și cât este
M

zilei de 6 noiembrie... Ardea de nerăbdare să participe de constrâns regizorul ce montează Vișniec în raport cu
la Conferință, să asiste la dezbateri, să fie în miezul lu- această paradigmă teatral-poetică? Pretinde această dra-
E

crurilor... maturgie poetică un anumit tip de actor și o anumită


Apoi au venit febra și semnele... Un mesaj dure- scenografie? Cercetarea va sonda, pe de o parte, textele
M

ros pe Whats App: „Călin, mi-am pierdut vocea! Cum propriu-zise ale lui Matei Vișniec și, pe de altă parte,
am să îmi țin comunicarea?”. Era demoralizată, știa că modul în care regizorul, actorul, scenograful își asumă
începuse un fel de despărțire... Își cunoștea trupul, își și dezvoltă în cheie personală, conștient sau nu, fondul
N

cunoștea limitele pe care de atâtea ori le forțase... Cu o acesta poetic. Nu ne vom limita doar la analiza unor
săptămână înainte de a pleca dintre noi, într-un mesaj spectacole ca produse finite, ci, pe baza unor interviuri
de rămas bun care mă va urmări întreaga viață, Car- sau a unor cercetări la „fața locului”, vom încerca să
I

serie nouă, anul XXXII, nr. 10-11-12(368-369-370), octombrie/noiembrie/decembrie 2021


90 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

verificăm ce se întâmplă în faza de repetiții, atunci când II.2 Universuri tematice. De la actualitatea
creatorii spectacolului sunt puși în situația de a lua anu- temei, la tratarea poetică a subiectului

M
mite decizii sau de a aplica anumite grile de lectură și Studiul doctoral va căuta să pună în oglindă te-
interpretare. mele de la care piesele lui Matei Vișniec pleacă, cele

R I A
mai multe dintre ele axate pe subiecte cât se poate de
I. Teatrul ca literatură. O paradigmă venera- actuale, dacă nu chiar urgente, și mijloacele de tratare
bilă. a acestor teme. Vom încerca să probăm dacă nu cumva
I.1 Dramaturgul ca poet. De la poeții antici atmosfera poetică se naște inclusiv din contrastul dintre
la Shakespeare realismul temei și poeticitatea metodei.

O
În această secțiune vom studia începuturile scrii- II.3 Personajul-metaforă
turii pentru teatru, asumate dintr-o perspectivă literară. Vom încerca aici să cercetăm modul de con-

M
Faptul că Eschil, Sofocle, Euripide erau poeți indică un strucție a personajelor cu încărcătură poetică și realiza-
foarte puternic filon inițial poetic al teatrului. Relația rea unui tablou general cu astfel de personaje, pentru a
poezie-teatru și topirea dramaturgului în poet se vor observa felul în care, prin limbaj poetic, ele comunică

M E
regăsi apoi, în zorii modernității, la Shakespeare. Cla- inter-textual.
sicismul francez (Racine, Corneille) va puncta finalul II.4 Finalurile-parabolă
acestei paradigme. Iluminismul german definește dra- De o mare relevanță pentru tema cercetării sunt
maturgia și separă metodologic dramaturgul de poet. finalurile pieselor lui Matei Vișniec, unele deschise ex-
Romantismul începutului de secol XIX, în ciuda pre- plicit spre poezie, altele deghizând poetic evaluări rea-

N
ocupărilor pentru evaziunea realului, nu reușește să liste ale concretului. Vom studia aceste finaluri, încer-
reabiliteze relația poezie-teatru, iar dramaturgii din a când să probăm rolul lor efectiv în conturul poetic al

I
doua jumătate a secolului XIX, preocupați de sondarea dramaturgiei studiate.
unor psihologii individuale și de oglindirea societății și II.5 Situații poetice
a problemelor ei (Ibsen, Cehov, Strindberg), părăsesc În acest subcapitol, vom realiza o evidență
modelul poetic. La răstimpuri, în texte precum cele ale punctuală a acelor situații poetice în care se văd puse
lui Claudel sau Maeterlink revin ecouri ale unor poeti- personajele, încercând să înțelegem cum se nasc aceste
cități de altădată, însă, din perspectivă auctorială, ei se situații, dacă poeticitatea este a lor, din construcție, sau
definesc ca dramaturgi, nu ca poeți. provine de la profilul poetic al personajelor implicate în
I.2 Scriitorul Matei Vișniec și asumarea me- situațiile respective etc.
todologică a condiției poetice II.6 Realismul poetic
Subcapitolul acesta va încerca să stabilească tipul Ipoteza de la care plecăm aici e că teatrul lui Ma-
de relație pe care scriitorul (nu doar dramaturgul) Ma- tei Vișniec nu este deloc străin discursului realist, prin
tei Vișniec îl are cu poezia. Cercetarea va utiliza, pe de o interesul pe care jurnalistul-scriitor îl arată constant
parte, numeroasele afirmații publice ale scriitorului în- lumii în care trăiește, evenimentelor din această lume,
suși pe această temă (interviuri scrise sau audio-video, personajelor reale ce o alcătuiesc. Totuși, a defini acest
articole de autor, comentarii etc.) și, pe de altă parte, teatru ca realist nu este suficient. Vom cerceta practi-
modul în care, de-a lungul timpului, opera sa scrisă a cile de diluare și de deghizare a realismului pe care le
fost percepută și comentată de critica de specialitate. practică Matei Vișniec, încercând să verificăm dacă o
sintagmă precum „realism poetic”, în vecinătatea „rea-
II. Repere dintr-o dramaturgie poetică lismului magic” de tip marquesian, dar sensibil diferită
II.1 Surse, influențe, revendicări estetic-tea- de aceasta, se poate (sau nu) aplica acestei dramaturgii.
trale II.7 Didascalia, spațiu de control al poetului?
Principalele influențe pe care le avem în vedere În bună descendență ionesciană și beckettiană,
în acest moment incipient al cercetării sunt Cehov, Io- Matei Vișniec acordă o mare importanță didascaliei. Pe
nescu, Beckett. Pe parcursul studiului, în mod sigur se de o parte, didascalia funcționează ca „notă de subsol”
vor devoala multe altele, neconștientizate probabil nici a gândului auctorial, pe de altă parte ea indică faptul
măcar de dramaturgul studiat. că avem de a face cu una dintre acele dramaturgii care

serie nouă, anul XXXII, nr. 10-11-12(368-369-370), octombrie/noiembrie/decembrie 2021


BUCOVINA LITERARĂ 91
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

își conțin regia. Vom studia stilistica acestor didascalii, dacă, în ce moment și în ce condiții conștientizează
încercând să înțelegem în ce tip de relație se află ele poeticitatea textului pe care vor să-l monteze? Ce tip de
cu textul dramatic propriu-zis (replicile, monoloagele atitudine au față de această poeticitate: de temperare,
personajelor). De asemenea, un interes major îl acor- de conservare, de amplificare, de anulare etc.? Cum și
dăm verificării conținutului poetic al acestor didascalii, în ce măsură cer actorilor să devină canale de transmite-
într-o descendență, de data aceasta, de tip cehovian. re scenică a poeziei textuale? Cât de relevantă în această
II.8 Ironia, formă poetică de subminare a preluare poetică li se pare organizarea timpului și a spa-
concretului țiului scenic? Ce tip de spectator au în vedere ca adecvat
Vom identifica, analiza, colecta și compara locu- acestui tip de teatru? Etc.
rile textuale în care dramaturgul utilizează ironia. Sco- III.2 Poezie și spectacologie. Studiu de caz
pul principal este de a stabili care sunt funcțiile acestei Cele zece spectacole vor fi analizate din punct
ironii și gradul de articulare poetică a acestei metode de vedere teatrologic urmărindu-se, independent de
dramaturgice. răspunsurile regizorilor, observarea raporturilor dintre
II.9 Comicul dramaturgiei lui Vișniec și par- poezia textuală și poezia spectaculară.
ticularitățile lui
Este comicul din piesele lui Matei Vișniec unul IV. Mijloace actoricești de traducere a teatru-
aparte, original, îndatorat la rândul său poeticului? Se lui poetic în limbaj scenic
pot institui relații între comicul lui Vișniec și profilul IV.1 Relația cu textul lui Matei Vișniec. Între
general al comicului teatral românesc din descendența asumare și interpretare detașată
lui Caragiale? Este acest tip de comic unul pe filiera IV.2 Contururi poetice ale personajului (ros-
teatrului absurdului? La astfel de întrebări vom încerca tire, expresie corporală)
să răspundem în acest subcapitol. Cercetarea va fi focalizată pe zece actori (români
II.10 Fantasticul, ficționalul, imposibilul și și străini) cărora le va fi adresat un chestionar comun,
alte categorii trans-reale relevant pentru mizele acestui capitol.
Vom încerca să stabilim ponderea pe care aceste
categorii o au în dramaturgia lui Matei Vișniec și gra- V. Univers material vs univers poetic
dul de poeticitate ce decurge din ele. V.1 Spații-metaforă. Poeticitate a decorului
M

II.11 Elemente de stilistică V.2 Costumul, ca înveliș poetic al personaju-


E un subcapitol pe care îl vom trata din punct lui
A

de vedere filologic, încercând să identificăm aspecte ale Cercetarea va fi focalizată pe cinci scenografi
scriiturii propriu-zise de la nivelul pieselor de teatru. (români și străini) cărora le va fi adresat un chestionar
I

II.12 Concluzii de etapă comun, relevant pentru mizele acestui capitol.


Vom încerca, în acest punct al cercetării, să ajun-
R

gem la o serie de concluzii/ certitudini relevante pentru VI. Elemente de receptare critică
O

cercetarea următoare. Aceste concluzii vor avea în vede- În acest ultim capitol, ne propunem să inven-
re stabilirea cât mai precisă a relației dintre dramaturgia tariem din sutele de cronici/ analize de spectacole pe
lui Matei Vișniec, a tipului de poeticitate ce caracteri- textele lui Matei Vișniec observații relevante pentru
M

zează teatrul său și, foarte important, a modului pro- dimensiunea poetică avută în vedere. Încercăm să în-
priu-zis în care această poeticitate se naște. țelegem modul în care criticii de teatru (români și stră-
E

ini) conștientizează și analizează filonul poetic textual


III. Teatrul poetic al lui Matei Vișniec din și spectacular. Va fi un bun prilej și pentru o analiză
M

perspectiva regizorilor comparativă a receptării lui Matei Vișniec în spațiul


III.1 De la text la spectacol. A repeta pentru românesc, respectiv în spațiul european și nu numai.
un spectacol Vișniec
N

Cercetarea va fi focalizată pe zece regizori (ro- Concluzii


mâni și străini) cărora le va fi adresat un chestionar co-
mun, relevant pentru clarificarea următoarelor aspecte: Bibliografie (selectiv)
I

serie nouă, anul XXXII, nr. 10-11-12(368-369-370), octombrie/noiembrie/decembrie 2021


92 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

Spiritul catalan Gheorghe PATZA

M
R I A
Motto: făcând prezentările:
De n-ar fi ochi și sprâncene, – Eu sunt Daniela, om de afaceri și ea e Lăcră-
N-ar mai fi păcate grele; mioara, prietena mea, de profesie magistrat...
De n-ar fi sprâncenele Taciturna nu zise nimic, dar zâmbi frumos și

O
N-ar mai fi dragostele... zâmbetul ei plăcu lui Șerban. Hotărât lucru, femeile
(Vechi cântec popular) tăcute îl atrăgeau, fiind misterioase și foarte rare.

M
– Te rog să mă ajuți la bagajul de mână până în
În amintirea poetei interiorul avionului! spuse Daniela iar lunganul se exe-

M E
Carmen Veronica Steiciuc cută imediat, spre marea mulțumire a bondoacei.
– Întotdeauna găsesc pe cineva care să-mi care
În copilăria sa, rămasă undeva, departe Șerban bagajele! continuă ea fericită, iar Șerban se înciudă,
Dornușar își dorea să ajungă în Spania. Citise „Aven- considerând că a fost luat de fraier. Era hotărât să le
turile lui Don Quijote de la Mancha”, se minunase de ignore pe cele două femei, drept care se așeză câteva
isprăvile neasemuitului hidalgo, asculta muzică spanio- rânduri mai în spatele lor, iar la coborâre se topi printre

N
lă și rămânea cu gândul la Dulcineea del Toboso, pro- pasageri, lăsând-o pe grăsană să se descurce.Ajunseră
totipul feminității. târziu, spre miezul nopții la Barcelona. Urcară într-un

I
După mulți ani dorința i s-a împlinit și iată-l autocar, cu care se efectuă un tur nocturn al marelui
pe Șerban în autocar îndreptându-se spre aeroportul de oraș, ce părea însuși cerul oglindit în apă prin mulțimea
unde urma să plece la Barcelona. Autocarul avea mai luminilor sale. Grupul de turiști urmări un spectacol
multe locuri decât călători, așa că își găsi spațiu de unul muzical, cu un mirific joc de ape al unei uriașe fântâni
singur pe două scaune, bucurându-se că va fi doar cu arteziene. Căpșorul platinat, à la Marilyn Monroe, al
gândurile lui câteva sute de kilometri. Era în acea sta- magistratei, apărea mereu în fața ochilor lui Șerban.
re sufletească ce refuza conversațiile, dând curs intros- Rămăsese singură, căci Daniela își găsea tot alți interlo-
pecției și amintirilor. Ignoră zumzetul de voci, glumele cutori, în fața cărora își măcina obsesiile.
celorlalți, care călătoreau cu neveste, mame sau simple Șerban se alătură de Lăcrămioara. Amândoi ur-
amice, însingurându-se superior și intangibil. măreau nesfârșitul joc al apei, cu respirația întretăiată.
Din când în când arunca scurte priviri în dreap- Bărbatul o cuprinse pe după talie. Nu simți nici un fel
ta sa fără vreun interes anume. în partea aceea ședeau de opoziție.
două doamne necunoscute, o ochelaristă blondă, cu o – E minunat, nu-i așa?
figură tristă și o bondoacă brunetă. Ochelarista blondă, – Cu adevărat sublim! Răspunse femeia surâ-
cu zulufi aurii, ca la vreo patruzeci de ani, se ferecase zând.
într-o tăcere totală, fapt pentru care îi deveni simpati- Rămaseră așa, nemișcați în noapte, până la sfâr-
că lui Șerban, în timp ce bondoaca nu înceta să emită șitul spectacolului. Spiritul catalan îi pătrunse pe amân-
semnale sonore pentru cei din jur, din care rezultă că doi și nu-i mai părăsi tot timpul sejurului.
ea, femeia, e om de afaceri, că e fiica unui fost mare Dar ce este spiritul catalan? E acea stare de im-
nomenclaturist, că e mândră de tatăl său, încă în viață ponderabilitate sufletească, de abandon al trecutului
și îi arunca ocheade repetate lunganului din stânga sa, imediat, de întețire a sentimentelor, printr-un continuu
Șerban cel însingurat, mai degrabă interesat de statuia flamenco, de exacerbare a instinctelor, joc de vacanță
blondă. până la revoltă împotriva unor reguli morale vetuste,
– Iată și replicile feminine ale lui Don Quijote și de combustie a clipei prin trăiri inedite, de neimaginat
Sancho Pantza, gândi amuzat bărbatul. până atunci.
În aeroport bondoaca îl abordă direct pe Șerban, Șerban privea minunile Barcelonei cu blândă
serie nouă, anul XXXII, nr. 10-11-12(368-369-370), octombrie/noiembrie/decembrie 2021
BUCOVINA LITERARĂ 93
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

detașare. Sagrada Familia se estompa. Creștea imaginea înfățișare și comportament...


Lăcrămioarei în inima sa. Era cea mai înaltă dintre fe- A doua zi de dimineață Daniela îl întâmpină pe
mei, cu părul în vânt, ca o flamură, subțire va un ca- Șerban cu o privire îngrozită zicându-i:
targ. Fie în măreața catedrală, fie în parcul lui Gaudi, – Nu cumva să o întrebi pe Lăcrămioara ce vâr-
sau pe stadionul olimpic, nu o vedea decât pe ea. stă are, sau alte amănunte din viața ei! Doamne, ce mi-a
Lăcrămioara trăia și ea miracolul catalan, însă făcut! Parcă a înnebunit! De vreo patru ani n-a mai în-
la o intensitate mai scăzută. Mergea mână în mână cu cercat-o o asemenea criză! Credeam că i-a trecut și...
Șerban și zâmbea simțind privirea bărbatului ațintită când colo!... Doamne, ce mi-a făcut!
admirativ asupra sa. Dar rictusul din colțul gurii tot Șerban o încredință pe Daniela că va face în-
mai apărea din când în când. Era o femeie singură, iar tocmai cum i-a cerut și interpretă în favoarea sa ieșirea
singurătatea își punea pecetea asupra sa. Uneori uita nervoasă a magistratei:
pur și simplu de Șerban și pornea înainte cu pași mari, – Probabil că s-a îndrăgostit de mine... O damă
pierzându-se în mulțime. Bărbatul se întrista și nu o secretoasă, care își ascunde intimitățile, musai e îndră-
dată se gândea să abandoneze, însă magistrata revenea gostită!...
alături de el, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat și o Scena se petrece în sala de mese. Lăcrămioara i-a
luau de la capăt. observat pe cei doi șușotind între ei. Cu prima ocazie,
Seara catalană a fost hotărâtoare în relația lor. când a rămas singură cu Șerban, l-a întrebat, luând o
Șerban ședea între cele două prietene, turnându-le vin înfățișare aspră:
roșu din pădurea de sticle de pe masă. Își turna și el. – Ce ți-a zis Daniela?
Turnirul ce se desfășura în arenă, cavalerii și prințesele – Nimic. Ce să-mi spună?
pentru care luptau, caii fantastici ce galopau pe nisip, – Ce vârstă am, de ce sunt divorțată... Hai, spu-
nu erau decât decorul în care Șerban o îmbrățișa, o ne!
strângea de mână, o cuprindea pe Lăcrămioara. Nu e Ochii femeii, albaștri ca roua cerului, căpătară
exclus să-i fi stârnit invidia Danielei care îi șoptea la sclipiri de diamant. Îl cerceta intens pe bărbat, fixân-
ureche: du-l în frunte.
– N-ar trebui să o asaltezi atât de tare! Fii mai – N-am ce să-ți spun... dar tu, Lăcrămioara, ai
ponderat! ceva grav de ascuns?
M

Șerban se prefăcea că nu aude... Urmă un spec- Privirea femeii se îmblânzi, dar Șerban deveni
tacol de dansuri spaniole, nu înainte de a fi dansat tu- tot mai convins că femeia e o ciudată. Totuși, a fost
A

riștii înșiși, pe un ring situat lângă scenă. Lăcrămioara ultima ieșire necontrolată a doctoriței.de acolo înain-
refuză să danseze: te s-a îmblânzit de tot în înfățișare și comportament.
I

– Nu-mi place dansul în doi și nici în grup nu Mergeau amândoi de mână la cumpărături, ignorând
am chef. Du-te și dansează tu... total grupul de turiști. Glumeau, râdeau, se târguiau cu
R

Șerban intră pe ring și dansă fără entuziasm. Ar negustorii arabi și africani, își făceau fotografii.
O

fi dorit să o fi ținut în brațe pe Lăcrămioara, să-i simtă În programul sejurului urma o excursie la
căldura corpului ei filiform, delicat, să-i șoptească vor- MontSerrat, cu o rugă la Madonna Neagră, o vizită la
be aprinse la ureche, să-și lipească fața de zulufii ei aurii. muzeul de artă al mănăstirii, o degustare de lichioruri
M

Dar femeia părea lipsită de energie. și de brânzeturi. Lăcrămioara era într-o stare de hipe-
– Oamenii sunt ciudați! obișnuia să spună ea. rexcitabilitate. Se aplecă la urechea lui Șerban și îi șopti
E

Lăcrămioara însăși îi părea uneori ciudată lui surâzând:


Șerban care s-a întristat de-a binelea când judecătoarea – Mie îmi place...
M

i-a zis, ca din întâmplare: Surprins, Șerban crezu că nu a auzit bine.


– N-ai să-mi furi banii din poșetă, nu-i așa? – Cum ai zis?
Bărbatul a fost tentat să-i întoarcă spatele și s-o Lăcrămioara se aplecă din nou la urechea bărba-
N

lase definitiv în durerea ei, însă capacitatea lui de a răb- tului și repetă incredibila frază.
da era infinită, ca și curiozitatea de a vedea încotro se – Ce-a zis? Ce-a zis? întrebă curioasă Daniela.
îndreaptă o relație atât de rapidă, cu o femeie stranie în – Ei, ceva ca de la femeie la bărbat, râse silit Șerban.
I

serie nouă, anul XXXII, nr. 10-11-12(368-369-370), octombrie/noiembrie/decembrie 2021


94 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

Daniela nu mai insistă, iar Șerban porni pe o primit un telefon de la serviciu, repetat, pe fix și pe
pistă astfel deschisă de Lăcrămioara, în total acord cu mobil. A intrat în alertă. Un fleac, un mărunțiș, ceva
spiritul catalan... despre un vot în colegiul de conducere al judecătoriei,
– Vrei să mergi cu mine în autocar? îl rugă Lă- suficient pentru a-i strica, pe moment, buna dispozi-
crămioara pe bărbat. ție. Și-a revenit cu greu, stând la rând pentru a se ruga
O ignora pe prietena sa, Daniela, care nu-și fă- Fecioarei Negre.
cea complexe din atitudinea judecătoarei. Cele două Judecătoarea a luat-o înainte, s-a rugat, a aprins
femei se cunoșteau bine și cine știe câte secrete aveau lumânări. Au văzut fiecare, pe cont propriu, muzeul
împreună. Șerban își fixase în minte spusele Danielei și cu extraordinara sa colecție de pictură spaniolă. S-au
hotărî că secretele personale sunt tabu pentru amândoi. regăsit cu ajutorul telefonului mobil și s-au binedis-
El îi va dezvălui Lăcrămioarei secretele sale numai în pus iarăși, la degustările de lichior și brânzeturi. La în-
toarcere au stat cuminți,
mână în mână, ca doi
copii obosiți de joacă...
În zilele urmă-
toare, până la sfârșitul
sejurului, Lăcrămioara și
Șerban au petrecut îm-
preună, plimbându-se
sub clar de lună pe malul
Mediteranei sau făcând
plajă. Femeia proba în
draci tot felul de haine,
mai ales pantaloni sau
fuste, luându-l consilier
pe Șerban.
– Îți place corpul

M
meu? Uită-te ce corp am!
Cu corpul meu...

A
Într-adevăr, avea
ce să arate: picioare lun-

I
gi, nesfârșite, surprinză-
tor de bine proporționa-

O R
te; n-ai fi zis, văzând-o
măsura în care și femeia i le va încredința pe ale ei. Ast- îmbrăcată în pantaloni negri, cu bluză de asemenea,
fel, trecutul fiecăruia rămase o enigmă pentru celălalt, până aproape de genunchi.
spre paguba nimănui. – Hai să facem un copil! se alintă Șerban. M
Lăcrămioara urcă prima în autocar și reținu – Te bagi? îi răspunse ea simplu, cât se poate de
două locuri. Două scaune alăturate în mașină sunt ca serios.
E

o coajă de nucă plutind pe ocean, dacă poți să faci – De ce nu? zise Șerban, cu inima cât un purice.
abstracție de cei din jur. Și a fost posibil! Mâinile ei, Lașitate masculină!...
M

cu degete fine și lungi, stranii ca ale Juliettei Gréco,


cea din „Vorbește-mi despre dragoste” sau din cele-
brul „Dezbracă-mă!” Iar buzele senzuale, de aseme- Finalul povestirii rămâne deschis. Cert e că spi-
N

nea... ritul catalan poate fi în stare să schimbe destine. Dacă


Au ajuns nepregătiți să se prezinte în fața Fe- nu ucide, ca tornadele sau cutremurele de pământ, nici
cioarei Negre și au fost penalizați. Lăcrămioara a nu te lasă să trăiești după un tipar obișnuit.
I

serie nouă, anul XXXII, nr. 10-11-12(368-369-370), octombrie/noiembrie/decembrie 2021


BUCOVINA LITERARĂ 95
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

JURNAL DE CĂL ĂTO RI E Marius CHELARU Din Kyoto, spre inima Japoniei (XVIII)
(note şi gânduri de drum)
ucise cu lovituri de ciocan, când „mergeau să cumpere
ciocolate pentru Sfântul Valentin”) – era un elev de 14
ALTE TEMPLE, ALTE LOCURI, ani, care abandonase recent şcoala.
Eu aveam mereu în minte grupurile de elevi care
ALTE PERSONAJE
mergeau să viziteze monumentele, templele, cuminți,
veseli și disciplinați într-un fel de zile de „școala altfel”,
Lumea prin lecturi, cărți mai vechi
cum avem și noi. Îmi era greu, privindu-i cum aleargă
sau mai noi, teatru
din loc în loc curioși, dornici să înțeleagă cât mai mul-
te, să văd dincolo de chipurile lor cele pe care le scria
Acum să ne întoarcem către zilele noastre.
Nathan. Deși mai erau și știrile, și presa, și...
În prima mea seară în Koyto, la hotel, nu am pu-
Volumul scris de John Nathan este despre o Ja-
tut să deschid geamul. Întrebând, mi s-a spus că aşa e
ponie „descătuşată” (cu subtitlul „Drumul unei naţiuni
peste tot, la toate hotelurile din marile orașe cel puțin,
către redescoperirea respectului de sine şi a idealurilor
din cauză că sunt destul de mulţi oameni, tineri mai ales,
sale)”. Sunt lucruri despre care nu prea citeşti în cărţile
care se cazează ca să se sinucidă aruncându-se pe fereas-
care vorbesc despre frumuseţea (reală), cultura aparte,
tră. A fost numai unul din șocurile puternice pe care
poezia şi mirajul Arhipelagului. Mi-am răsfoit însem-
le-am simțit acolo, în mijlocul atâtor frumuseți, într-un
nările despre cum s-a ajuns la formula de azi a micului
oraș cu atîta istorie și cultură în care nu m-aș fi gândit o
poem cunoscut în lume cu numele „haiku”, dat de Ma-
clipă la așa ceva. Nu am căutat să aflu proporțiile aces-
saoka Shiki, în cadrul „reformei” începută de el în anul
tui fenomen, cum nu am căutat să văd mai mult decît
1892, la Yukio Mishima și felul în care vedea acesta ce se
văzusem din lumea nopților și a barurilor de tot felul.
petrecea în țara sa, apoi la atâtea şi atâtea „schimbări” pe
Mi-a ajuns că am văzut că ele există, am înțeles că nu
care le-a „primit” Japonia pînă la a deveni ţara care este
toate lucrurile sunt așa cum mi le imaginam. Au mai fost
azi. Am mai amintit despre dezbaterea „tradiţionalism”
discuțiile multe și complexe, despre gazul sarin, radiații,
versus „modernism”2, complicată și cu efecte diverse pes-
cutremure, felul cum reacționau oamenii dar și autori-
te tot în lume încă și azi, complexă și pentru japonezi,
tățile la toate acestea ș.a., ș.a.. Dar eu voiam să caut în
acolo, reamintesc, întețită, poate, la sfârşitul secolului
primul rând altceva.
al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea, spre al II-lea
Mergem mai departe tot prin intermediul unei
război mondial3. Câteva secole japonezii s-au trezit în
cărți, pe care autorul, John Nathan1, a intitulat-o Japonia
fața nevoii de a construi o relație cu Occidentul în care
descătușată.
a fost nevoie să „se reinventeze”, să își clarifice indentita-
Ezitasem să o citesc pentru că, deschizând-o la
tea/ locul faţă cu al Occidentului, să creeze, să invente-
primul capitol, Monştrii din casă: copiii teribili ai Ja-
poniei, era vorba despre un incident din 1997, când, în 2
Într-un studiu despre literatura japoneză, de Kojin Kara-
curtea unei şcoli din Kobe, fusese găsit capul unui elev
tani, în engleză de Brett de Bary: Origins of Modern Japa-
dispărut de ceva zile şi un bilet care spunea „Jocul a în- nese Literature, Duke Univ. Press, 1993, cap. I este Desco-
ceput./ Către toţi poliţiştii idioţi: să văd dacă puteţi să perirea peisajului, al doilea Descoperirea Eului; prefaţă (In
mă opriţi/ Cea mai mare plăcere a mea e să ucid. Îmi the Mirror of Alternate Modernities) de Fredric Jameson;
place să văd oamenii murind…” etc. Asasinul, care scri- Shūichi Katō, Don Sanderson, în A history of Japanese li-
sese biletul, a fost destul de repede identificat (în cadrul terature: from the Man’yōshū to modern times, în cap. 6 (The
unei anchete legată de alte două incidente, cu două eleve Third Turning Point) scriu despre contactul cu Occidentul.
3
Am amintit anterior o carte a lui Tsuji, Shigebumi, Den-
1
John Nathan, Japonia descătuşată, traducere de Măli- too: Sono sooshutsu to tensei/ Tradition: Its construction and
na-Andreea Vlad, Editura Bic All, Bucureşti, 2006, 270 p. transmigration, Tokyo, Shinyoo Sha, 2003, p. 73-74.
serie nouă, anul XXXII, nr. 10-11-12(368-369-370), octombrie/noiembrie/decembrie 2021
96 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

ze, să adapteze termeni din diverse domenii pentru a se susțin că aceste poeme, cu o notă aparte pentru haiku,
moderniza. Am amintit despre un termen care să redea prin „internaționalizarea” lor, au depășit o limită admi-

C Ă L Ă T O R I E
occidentalul sine4 (self), dar și altele, care au condus la o sibilă transformându-se în altceva. Că occidentalii nu au
„adaptare” a lumii Arhipelagului Nipon la noua situa- văzut dincolo de câteva elemente teoretice ori/ și formale
ție, dat fiind tipul culturii/ societății japoneze, în care nu (de exemplu mulți nu văd dincolo de „numărarea” de
aveau prima dată o datorie faţă de tine, ci faţă de împă- „silabe” – și aici este o lungă și complicată dezbatere de
rat, de daimyō, de familie. Și, repet, înainte de întrebarea la „onji” la „silabă”) și toate celelalte aspecte care țin de
„Cine sunt eu”, trebuiau să clarifice, să definească și să-și mentalitatea, de spiritul japonez.
însușească noţiunea de „eu” față cu valorile tradiționale, În fine, La începutul celor şapte ani cât a stat,
cu o mentalitate, un fel de a fi creat și „șlefuit” în secole. atunci, acolo, lui Nathan i-a fost greu să se „adapteze”,
Am amintit deja și despre noţiuni ca „modern” şi să fie primit, fiind privit mereu ca un străin, comunicân-
modernism” în Japonia (unde a cunoscut forma modani- du-i-se „respingerea” „prin acoperirea nasului cu mâna,
zumu), despre Kyoko Omori, care scria că termenul mo- ca şi cum interlocutorul ar fi dorit să alunge un miros

D E
danizumu, în formula modanizumu bungaku (ad litteram neplăcut”. Gest care însemna, scrie el, „Nu”!, „Nu înţe-
– „literatura modernismului”; nota că modern se pro- leg ce spui şi nu vreau să am de-a face cu tine”. Apoi, în
nunţă, uneori, scris în katakana, modân) era cu referire timp, apelând la „trucuri” (căra cărţi în japoneză, arăta
la niște opere literare (scrise de Ryūtanji Yū, 1902-199, că ştie să citească în katakana/ hiragana ş.a., punea pa-

J U R N A L
considerat şi exponent al Noii Şcoli în Artă/ Shinkō gei- riuri în baruri/ izaka-ya cu japonezii pe teme de scris în
jutsu-ha, şi ale altor contemporani, în anii 1920-1930), kanji ş.a.) a înţeles că „impenetrabilitatea japonezilor cu
de felul în care reflectau stilul de viaţă al orăşenilor ș.a. privire la impenetrabilitatea limbajului lor era o afirmare
Apoi cum termenul a pătruns în dicționare și abia apoi în a unicităţii lor”. Pe de altă parte, în drumul spre înţe-
vocabularul popular ca transliterare a cuvântului englez legerea acestei ţări fascinante, scrie autorul, „ceea ce nu
„modern”, după Marele Cutremur Kantō, din 1923, de puteam să înţeleg era că nevoia de a-şi exprima unicitatea
curentele pro și contra ș.a. Toate astea au avut consecințe reprezenta cealaltă latură a profundei nesiguranţe a iden-
în felul în care a evoluat apoi societatea japoneză pînă a tităţii lor într-o lume modernă.” (într-o carte apărută
ajuns la acea Japonie pe care a văzut-o, de pildă, Nathan. în 1985, Creierul Japoniei, autorul, Tadanobu Tsunoda,
Dar care, pe de altă parte, deși păstrează multe elemente considera că limba e şi dovada unicităţii japonezilor, dar
definitorii ale țării, diferă de ceea ce am văzut eu în noul şi sursa acestei unicităţi).
mileniu. Nu pot spune că am avut parte de reacții de tipul
John Nathan a ajuns în Japonia prima dată în celor despre care vorbește Nathan, nimeni nu și-a acope-
toamna lui 1961 (după ce studiase şi literaturi orientale, rit nasul cu mâna sau altceva de acest tip. Dar, mai ales în
ştia limba japoneză etc.), când, „japonezii împărtăşeau localitățile mai depărtate, mai mici, a fost vorba despre o
credinţa că nici un străin – termenul japonez aferent s-ar curiozitate uneori nedisimulată care adesea a dus la mo-
putea traduce, mai degrabă, prin outsider – nu ar fi putut mente cu totul aparte și uneori chiar un pic mai stranii.
vreodată învăţa limba lor, nu i-ar fi putut înţelege”. Asta Întorcându-ne la cartea noastră, pas cu pas, și
deși, cum știm, au mai fost și alții; să amintim doar de Nathan porneşte de la literatură (a tradus din Mishima,
Lafcadio Hearn. Kenzaburo Oe ş.a.), istorie, dar şi de la ce trăia personal.
De altfel, și în ce privește poezia japoneză sunt Aminteşte – nu se putea altfel - de Genji monogatari, So-
multe discuții de acest tip, pornind de la modul în care seki. Pe un alt palier, scrie și despre MacArthur care, în 9
au fost percepute formele de poezie japoneze, legătura septembrie 1945 era citat în „Chicago Tribune” cu afir-
caligrafiei, a scrierilor din Arhipelag cu maniera în care maţia „Japonia a ajuns o naţiune inferioară. Nu va fi po-
este transmis și perceput de cititorul nipon și mesajul și sibil să renască drept o mare putere mondială”. Nathan
tot ce incumba felul în care îi este oferită o scriere. Mulți își are observațiile lui despre toate acestea, considerând
că, de pildă, ar putea, cumva, porni această afirmație
4
Și l-am citat pe Timi Suzuki, Narrating the Self: Fictions of de la faptul că, spune Nathan, „sentimentul recurent
Japanese Modernity, Stanford: Stanford Univ Press – partea de nesiguranţă care a afectat Japonia postbelică îşi are o
I, cap. II - Self, Christianity and Language: Genbun-itchi and sursă recentă în constituţia bazată pe principii, precum
Concern for the Self.
serie nouă, anul XXXII, nr. 10-11-12(368-369-370), octombrie/noiembrie/decembrie 2021
BUCOVINA LITERARĂ 97
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

democraţia, care erau apanajul Occidentului şi se aflau Song-War Game, Jocul cântecului de război”. Sau felul
în opoziţie cu ideea de grup care stă la baza societăţii în care vede (din multe puncte de vedere şi azi) imagi-
nipone tradiţionale”. nea SUA/ a Occidentului în general, pe care am putea-o
Ideea aceasta cu „impunerea” modelului occiden- noi, acum, privi de pildă, şi prin ochii a doi politicieni
tale/ american de democrație și în alte locuri (dar diferit faimoşi (şi „în antiteză”) în anii 2000, Shintaro Ishihara
față de ce vorbim la Japonia) – recent am putea discuta şi Yasuo Tanaka (care spunea despre celălalt, pornind de
despre Irak, Afganistan ș.a. – în opoziție cu felul de a fi la fascism, Stalin şi Hitler, că era „versiunea japoneză a
de secole al acelor societăți este actuală, sub diverse for- lui Joerg Haider”), şi a modului în care au propus ei ca-
me, și acum, iar discuția este una și dureroasă, și comple- lea ţării, până la „realitatea schimbătoare a pieţii globale”
xă, cu efecte diverse, despre care însă nu este acum și aici de azi, „legăturile economice” cu SUA. Sau altele, lega-
locul decât de ale semnala. te de cursa înarmării, refuzul niponilor de a se înarma,
care modifică care, pas cu pas şi altele în această relaţie
ş.a. Interesante sunt şi consideraţiile legate de familie/
evoluţia acesteia, schimbările, unde/ cum s-a păstrat
„tradiţia”.
Nu am remarcat să fie toate și azi, poate nici nu
am avut cum, dar câteva dintre lucrurile despre care vor-
beşte Nathan le-am întâlnit şi eu, de pildă familia „tradi-
ţională”, profund legată de meleagurile natale, care mai
există în „localităţile rurale” (nu cred că doar acolo), care
au legătură aparte cu trecutul, cu cei dinaintea lor, care
sunt îngropaţi „acasă”.
Multe din aspectele despre care scrie Nathan s-au
Pe de altă parte, Nathan amintește și de expoziţia schimbat. Cum am mai spus, nu a dus nimeni „mâna la
de la Osaka, din 1977, „care l-a determinat pe futuristul nas” când m-a întâlnit, nu mi-a spus, cum i s-a întâmplat
C Ă L Ă T O R I E

Herman Kahn să prezică faptul că secolul XXI va fi un lui, că sunt „usan-kusai” („un afront”, „bizar, aproape
secol japonez”, ori anii 70-80, în care „incertitudinea cu suspect, îndoielnic, pătat”). Unele persistă, firesc, şi prin
privire la identitate şi scop a fost dată uitării”, „în eufo- felul în care au evoluat lucrurile acolo.
ria succeselor economice spectaculoase”, ori anul 1989, După ce am citit cartea am rămas cu aceeaşi ima-
când Sony a cumpărat „Columbia Pictures” ş.a. Astfel, gine – a unei ţări extraordinare, cu frumuseţi aparte,
îşi conturează o imagine a felului în care e Japonia, şi de cultură remarcabilă, atrăgătoare, cizelată timp de secole.
ce este astfel. O ţară care a învăţat să „absoarbă” schimbarea, găsind
Cartea explorează aspecte de profunzime, poate mereu calea cea mai potrivită ca să păşească „altfel” spre
mai puţin cunoscute publicului larg din afara Japoniei viitor, dar rămânând, în esenţă, cumva aceeaşi, parcă.
(mulți căutând mai ales aspectele legate de arta, cultura, Într-o seară frumoasă, într-un loc faimos de pe malurile
poezia din Arhipelag), în capitolele: 1. Monştrii din casă: Kamo-gawa mă gândeam că nici nu ai zice când te afli în
copiii teribili ai Japoniei, 2. Criza familială, 3. Cultura sala unui teatru faimos din Kyoto, cu sala arhiplină, în care
D E

aritmeticii, 4. Întreprinzătorii, 5. În căutarea unei fanto- se joacă un spectacol cu totul tradițional, că „afară” ești în
me, 6. Noul naţionalism II: Instituţionalizarea tradiţiei, 7. mileniul al treilea...
Shintaro Ishihara: Regele Soare, 8. Yasuo Tanaka – Vrăji- Cumva cartea lui John Nathan mi-a întărit ima-
J U R N A L

torul, Epilog: Depăşirea adolescenţei (în încheiere: surse şi ginea că, în spatele panourilor shoji şi acelor uşi „de hâr-
mulţumiri). tie” de la casele tradiţionale, pe care le poţi vedea şi în
Nathan prezintă viziunea sa, probabil valabilă cu temple, în Palatul Shogunului din Kyoto, le-am întâlnit
precădere atunci (acum fiind și destule deosebiri, dar, și eu în diverse case ş.a., par la fel de secole. Iar izvoare-
totuși, și asemănări), o imagine interesantă a omului le schimbărilor de tot felul curg alături de apa limpede
japonez, care, de pildă, îşi stabilea vizitele la templu în- a tradiţiei, pe care au sorbit-o şi Murasaki Shikibu, şi
cât să fie acasă între 10:30 – 11.45, pentru „programul Bashō, şi Kenzaburo Oe, și…

serie nouă, anul XXXII, nr. 10-11-12(368-369-370), octombrie/noiembrie/decembrie 2021


98 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

Scene în curs de facere Nicolae HAVRILIUC

THEAT RU M
1 Fără să se lase impresionat de cele auzite, tânărul
În sala de repetiţii, situată într-o încăpere apăsă pe un buton de la pupitrul de comandă şi-i spuse
dezafectată, departe de scena unde va avea loc spectaco- concis.
lul, se desfăşoară ultima repetiţie denumită franc „gene- — Eu sunt Relu. Mie aşa să-mi spui.
rală”. Ce-i drept, nu se ştie cum se numeşte spectacolul — A, Relu! De tine era vorba? se exprimă în to-
şi nici ce va fi, comedie sau dramă. Tânărul de la pu- nuri diferite Maria ca să amplifice discuţia.
pitrul pentru lighting design, pregătindu-se să verifice — Nu înţeleg! Ce s-a întâmplat? adăugă fâstâcit
luminile, exclamă fără voie. Relu.
— Desigur, o comedie va fi! Fie comedie! Lu- — A, nu te supăra pe mine! Pe acest nume am
mea vrea să râdă. trimis de curând nişte pisici, spuse Maria sigură de ea şi
Auzindu-l, Şefa de la Costume, de mult puse privi faţa schimbată a lui Relu.
ochiul pe el ca să n-o facă alta înainte, se apropie şi-i — Pi-si-ci! silabisi Relu cu respiraţia întretăiată.
aşeză o mână pe umăr. — Da! Nişte pisici! Dar întrebau de tine. Una
— Te cam grăbeşti cu vorbele. Ai răbdare să se chiar s-a răstit. Apoi m-au înconjurat şi mi-au aruncat
termine repetiţiile! Regia încă nu-i decisă ce să fie, deşi, priviri semnificative. „Bine, am să vă fac legătura cu el.
în spectacol sunt scene şi de râs şi de plâns. Regizorului Că n-am să mă pun rău cu nişte pisici”, le-am spus.
îi place incertitudinea ca să epateze. „Poftim? Nişte pisici?” S-a adresat una dintre ele, ară-
— Îi place! îi răspunse prompt tânărul şi-i luă tându-mi colţii. „Ce vorbă e asta! Vezi cum vorbeşti! Să
mâna de pe umăr. Stai la distanţă că mă electrizezi! Şi n-ai de a face cu noi!”, mai zise una. Am tăcut un timp
pune-ţi masca pe figură când vorbeşti cu mine. ca să mă gândesc. „De ce nu spui ceva? Spune!” începu
— Ha! izbucni Şefa de la Costume. Prea exage- alta şi-şi îndreptă gheruţele spre mine. „Văd că te miri.
răm! Găsim în orice motiv ca să ne distanţăm. Ce n-ai auzit pisici vorbind? Uite că noi suntem din-
— De la distanţă prevenim pericolul, îi zâmbi tr-alea care ştim cum să comunicăm! Am terminat cu
ironic tânărul. brio cursurile de alfabetizare şi vorbire”. „Mă bucur”,
— Ce să-ţi spun! Ne-am făcut prevăzători, deşi am vrut sa le spun, dar am înghiţit în sec. „Eh, ce zici?”,
ochii ne umblă prin toate cotloanele, se arătă intrigată spuseră mai multe dintr-odată. „De acord! Voi mijloci
Şefa de la Costume. Auzi! Mă gândesc să-ţi confecţio- legătura. Staţi liniştite!” Am dat răspunsul, schiţând un
nez şi ţie o mască după materialul pe care-l am în ate- surâs. Bucuroasă că am scăpat teafără, am părăsit locul,
lier. Dar am evitat să fac risipă de material. Scenogra- spunându-mi în şoaptă: „Ca să vezi cum sunt pisicile
fa îl vrea pe tot pentru tapetul pereţilor la o scenă din în ziua de azi!”
spectacol. — Se prea poate să fie cum spui, se adresă Relu
— Din care scenă? spuse curios tânărul. pe un ton firesc, mai mult ca să-i facă pe plac Mariei şi
— Încă nu s-a stabilit, vorbi sec Şefa de la Cos- să-i întărească încrederea în vorbele rostite.
tume. — Tu eşti convins de spusele mele? vorbi Maria
— Dar se va stabili, preciză tânărul. Poate că s-a cu reţinere.
stabilit, dar nu ştim noi. Apropo! Care ţi-e numele ca — De ce n-aş fi? Ce rost ar avea să te contrazic
să ştiu cum să-ţi spun? eu? Sau ce rost ar avea să-mi spui tu atâtea baliverne? se
— Numele meu este Maria Cocă, spuse încreză- exprimă Relu întrebător.
toare femeia că intrase în atenţia tânărului. Cum celor — Cred că n-ai înţeles nimic, adăugă Maria de-
din conducere le place comportamentul meu şi faptul ranjată.
că vin mereu cu idei noi, cei mai mulţi îmi spun Marea Relu tăcu, semn că se gândea la un răspuns. Di-
Cocă. alogul, dintre Maria şi Relu, putea să dureze fără voie,
serie nouă, anul XXXII, nr. 10-11-12(368-369-370), octombrie/noiembrie/decembrie 2021
BUCOVINA LITERARĂ 99
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

căci fără voie părea să se aşeze între ei ceva comun. Nu- Uite cum e lumea! Şi sufletul ţi-ar smulge de-ar fi în
mai că dintr-odată se auziră nişte lovituri puternice şi stare.
un scârţâit de obiecte ce alunecă. Decorul, pentru una FEMEIA: Că e în stare, că nu e în stare, cine-l
dintre scenele aflate în repetiţii, începu să coboare. dă! Uite, dumnealui ce pretenţii are!
CETĂŢEANUL: Are, pentru că aţi fost îngădu-
2 itoare cu el şi i-aţi permis!
Interiorul înfăţişează o ceasornicărie. E trecut de FEMEIA: Poftim? I-am permis? Nu vezi, intră
prima oră a dimineţii, ceea ce înseamnă că atelierul e des- în casă ca un prieten de familie...
chis. Terminând curăţenia din încăpere, o Femeie, e de CLIENTUL: Cu recomandare!
presupus a fi din partea casei, şi un Cetăţean aflat în vi- FEMEIA: Mă rog! Şi apoi începe cu pretenţii.
zită, amândoi aşezaţi pe canapea, privesc la televizor. Este Asta e aşa! Asta o vreau aşa!
aşteptată sosirea patronului care întârzie. Intră un Client. CETĂŢEANUL (către Client): După cum spu-
ne doamna... Trebuie să ţinem seama! Că şi eu, în cali-
CLIENTUL: Bună ziua! Aici e ceasornicăria tate de vechi amic al doamnei, poate dinaintea dumi-
„La minut”? tale, mă conformez. Şi doamna acceptă. N-are încotro!
FEMEIA: Aici! FEMEIA (ofensată): Cum n-am încotro? Ce
CLIENTUL (scoate un ceas din buzunar): Eu vorbă e asta? Ia vezi, că-ţi spun una de n-ai s-o poţi
l-am dat aici la reparat. A mers ce a mers şi acum stă. duce! Mai bine taci aşa cum face dumnealui!
Ce i-a făcut, ce nu i-a făcut meseriaşul, nu ştiu. Dar văd CLIENTUL: Scuzaţi că intru în vorbă! Eu tac
că nu mă pot folosi cum mă foloseam înainte. pentru că aştept să vă înţelegeţi între voi şi să-mi spu-
FEMEIA (către Cetăţeanul de pe canapea, cu glas neţi, în termeni cordiali, ce trebuie să fac. Nu pot folosi
scăzut): Prea multe pretenţii mai au unii. (Ridicându-se ceasul ăsta în halul în care este. Iar fără ceas, nu pot
de pe canapea, se-ndreaptă spre Client): Uite ce! Prea umbla.
multe pretenţii avem şi cereţi de la el. FEMEIA: Că e în halul în care este, nu suntem
CETĂŢEANUL: Probabil de la ceas. vinovaţi. Aşa l-aţi adus. Iar de umblat, dumneata umbli
FEMEIA: Ce nici dumneata n-ai fi în stare s-o oricum.
faci. CLIENTUL: Umblu că mereu am de reparat
CLIENTUL: Dar eu nu sunt meseriaş! Cineva câte ceva. Ba ceasul de la mână, ba telecomanda de la
este! televizor, ba mânerul de la geantă. Că se uzează de fo-
FEMEIA: Este! O ştiu mai demult. Nu trebuie losite ce-s.
să-mi spuneţi. Ştiu ce poate. FEMEIA: De uzat, se uzează. Şi noi ne uzăm!
CLIENTUL: Mă rog! N-o spun cu intenţie. Numai că dumneata o laşi până în ultima clipă când nu
Dar îmi place să reamintesc. se mai poate face nimic!
M

FEMEIA: Mulţumesc! Uitucă nu sunt! Ştiu ce CLIENTUL: Da’ meseriaşii ce fac? Să le repare!
trebuie făcut şi-n consecinţă mă exprim... Şi, apoi, eu Câştigă şi ei un ban.
A T R U

sunt consoarta lui. Şi-mi place să-l ocrotesc. Aşa că! CETĂŢEANUL: Pentru banul pe care-l câştigă,
CETĂŢEANUL: Aşa că! se lasă de treabă. Sunt şi ei oameni. Nici aşa, să le scoţi
CLIENTUL: Ce? sufletul!
FEMEIA: Aţi auzit şi nu mai insistaţi! Este şi el CLIENTUL: Şi eu ce fac acum? Când l-am luat
om şi face atât cât poate. de la reparat, ceasul mergea. Mergea prea repede. Acum
CETĂŢEANUL: Aţi auzit! Doamna e consoar- nu merge deloc.
ta lui. Respectivul e şi el om, omul dumneaei, şi face CETĂŢEANUL: S-a oprit şi el să se odihneas-
atât cât poate. că. Prea îl forţai şi scoteai sufletul din el. Şi acum stă.
E

FEMEIA (ofuscată): De bună seamă că e omul CLIENTUL: Stă fără să ştie de ce. Şi eu stau de
T H

meu. Nu trebuia adusă în discuţie chestiunea asta. Se vorbă cu dumneata, fără să ştiu de ce o fac. Şi ar trebui
ştie! Pentru că toată lumea o ştie. să nu vorbesc. Să nu mă înfurii!
CETĂŢEANUL: Dar, o precizare nu strică. FEMEIA: Asta mai lipsea! Scandal în ziua mare.

serie nouă, anul XXXII, nr. 10-11-12(368-369-370), octombrie/noiembrie/decembrie 2021


100 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

Ia duceţi-vă în altă parte şi lămuriţi chestiunea! Eu am pe arătură şi spun tot ce le vine la gură. Dar vezi! Nu tot
atâtea de făcut şi nu-mi văd capul. Cât despre socoteala ce se spune, interesează pe oricine.
cu ceasul stricat, se rezolvă. Numai să vină omul meu. — Nu interesează, nu! vorbi Maria în ton cu
E plecat în târg după piese. Şi când se-ntoarce, nu ştiu. Relu, însă imediat reveni la vorba sa. Dar lasă-l să spu-
Dar îi spun că a fost căutat. nă, căci libertate la opinie are. Şi dacă n-are, nu ştiu
CLIENTUL: Atunci eu plec. Însă revin. Nu tre- cum să-şi pună zăvorul. Vorbeşte şi vorbeşte! Până ce-i
buie să mă înştiinţaţi când soseşte meseriaşul. Că de dă unul peste bot. Nu pentru ceea ce spune, ci pentru
revenit, revin. (Iese. Femeia şi Cetăţeanul iau loc pe cana- că l-a stropit şi el se ghiftuia, stând la masă.
pea şi urmăresc în continuare programul de la televizor.) — Mai ai ceva să-ini spui? se adresă Relu cu
jenă. Eu mă grăbesc şi trebuie să plec.
Lumina din scenă se stinge brusc. Se aude un — Stai că merg şi eu! îl atenţionă Maria. Am
scârţâit de obiecte ce urcă. Decorul se ridică lăsând pe- ceva treabă în corpul celălalt al clădirii.
retele din fundal gol. Se aud paşi ce dispar treptat din Cei doi părăsiră încăperea şi se-ndreptară, de
scenă, semn că interpreţii se retrag şi, odată cu ei, maşi- bună seamă, spre acelaşi loc, după cum îşi mărturisiră
niştii, luând elementele de decor. unul celuilalt. Numai că în urma lor, schimbul de re-
plici nu încetă.
3 „— Nu ştiu cum sunt unii? Ori te jignesc inten-
Relu aprinse un reflector, căutând-o impacientat ţionat, ori nu aud prea bine şi te pun să repeţi.”
pe Maria, deoarece îi datora un răspuns. Zărind-o în „— Dar dacă aud şi se prefac?”
culise, aşezată pe un taburet şi desenând ceva, probabil „— Înseamnă că tot ce spun e o minciună!”
schiţe pentru costume, el se apropie şi, în loc de răs- „— Minciuna întoarce fapta la vorbe şi răstoar-
puns, îi aruncă o întrebare. nă totul pe-nţelesul ei. Ori aici nimic nu s-a întors şi
— Mai vrei să-mi spui ceva? nimic nu s-a răsturnat. Aici n-a fost minciună!”
— Da, mai vreau! Spuse în grabă Maria şi închi-
se blocul cu desene.
— Spune repede cât suntem
împreună, aici şi acum, adăugă Relu.
În continuare sunt în corpul celălalt de
clădire şi pregătesc lumina pentru alte
două scene.
— Mă, da’ solicitat suntem! ob-
servă Maria. Uite ce! Te-aş fi invitat pe
la mine. Şi te-aş fi invitat ca să stăm la

M
o bere sau la un pahar de vorbă, însă
am evitat. Am vrut să nu vezi ce am şi

A T R U
cum trăiesc. Pentru a te scuti de con-
statări. „Uite cum stă asta! Câte le mai
are şi de unde, mă rog, îi parvin toate
câte le-a înghesuit într-o chicinetă?! Pe
când alţii, în palate stau, de nu au loc
de nimeni, şi nimic n-au!”
— Încă o dată se verifică spusa
auzită din moşi-strămoşi, vorbi grav
E

Relu. „Socoteala de acasă nu se potri-


T H

veşte cu socoteala din târg”. E o pro-


blemă de timp! Şi puţini îşi dau seama
de ceea ce vorbesc. Cei mai mulţi o iau

serie nouă, anul XXXII, nr. 10-11-12(368-369-370), octombrie/noiembrie/decembrie 2021


BUCOVINA LITERARĂ 101
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

DIN SENS O P U S Leo BUTNARU Obsesii sau: nasul-bis

Stația de tramvai. Minus trei sau patru grade. tistele din buzunar, însă nu le duc la propriile nasuri,
Și cam umed, pentru că așa e în orașul de pe Neva, la ci le duc spre Nasul-singur-de-capul-lui, sau – Nasul-
stația de lângă canalul... – care? Anicikin?... Nu-s si- fără-cap-singur-de-capul-lui – care acum o clipită a
gur... Știu doar că nu e canalul Griboedov... Dar, de strănutat, să-l ajute să scape de urme și urmări... Iar
fapt, nu contează decât esențialul: la stația de tramvai altcineva strigă tare și respectuos – către Nas, firește:
de lângă podul de peste unul dintre canalele ce străbat, „Sănătate!”. „Să trăiți!” face un altul – rus bărbos – către
pe dedesubt, bulevardul Nevski... Lume – multă sau Nas. Ăștia, serviabilii, ar fi, se vede, unii din cei mai îm-
multișoară?... Oameni mulți, totuși. Și toți se gândesc, pătimiți cititori ai lui Gogol. Poate că nuvela „Nasul”,
râvnesc să ajungă călători – norocoși! – în tramvaiul ce cu al cărei protagonist... biologic, anatomic (numai!),
are să vină. iată, mă gândesc să nu intru în același tramvai – poate
Întârzie, dar o să vină... că respectiva nuvelă ei ar fi citit-o, răscitit-o de zeci de
Sigur, vreau și eu. Să răzbat, să ajung călător în ori, de fiecare dată dintr-o cu totul altă perspectivă sau
tramvai... du-mă-acasă, ce mai stai... retrospectivă. O adoră, cum s-ar spune... O fi fost și
Vorba dramaturgului ăla american: Un tramvai la spectacolul de teatru, și la cel de operă sau operetă,
numit dorință... Sau, poate, aici, în preajma Nevei, o montate după „Nasul” lui Nikolai Vasilievici Gogol...
dorință numită tramvai... În freamătul acestei dorințe (A nu se confunda cu: Google... Internet Webovici...)
și în sinea mea, tot repet niște versuri de Mandelștam: Dar, oricât ai planifica tu ce și cum, când vine, în
După baie, după operă, circ, sfârșit, tramvaiul, unul la atâtea zeci de inși care așteap-
E totuna unde mergi, unde-o dai, tă în stație, mai totdeauna uiți la ce te gândeai acum, în
În ultima, ca totdeauna – ne-toată imediata odinioară, și te repezi, instinctual (... animal!),
Căldură nătângă din vechiul tramvai. cu ceilalți dimpreună, la grămadă, spre una sau cealaltă
Dorința însă e undeva în adâncul sufletului. În ușă a tramvaiului! (...vaiului!) Să obții loc, să stai ba-
vreme ce, mai la suprafața acestui neliniștit hău al meu, rem într-un picior, să...! Ah, transportul în comun în
sufletul, parcă n-aș dori... Din cauza lui... A cui?... cea mai clasică tradiție socialistă, în perpetuare chiar și
Vorba e că, vârf la toate, aici, în stație, uite-l și pe acum, când noi, postsovieticii, construim, aproape cu
el, cum se ridică nițel! El, Nasul!!! Proverbialul, gogo- succes, societatea capitalistă!...
lianul Nas!!! Protagonistul! Însă mie el, Nasul Bludnic, Astfel că, indiferent ce gândeam eu, principial,
îmi trezește oarece silă! Nu, nici în ruptul capului nu acum câteva clipe, în imediata odinioară, adică – să nu
voi urca împreună cu el în același tramvai! 10! – e nu- intru, nici în ruptul capului, în același tramvai cu stin-
mărul tramvaiului pe care îl așteptăm. În cel mai rău gherul și arogantul Nas, – singur-de-capul-lui, vă spu-
caz, nu voi intra pe aceeași ușă cu el!... În cel mai bun neam, Nasul, tehui și hai-hui! – ca înadins, tocmai cu el
caz, nu mă voi înșfăca de aceeași bară, pe care se va am nimerit în vehiculul pe șine! Același, ne-același, dar
cocoța el, nu că superbul – nici pe departe așa ceva! – ci clar lucru – cel care sosise în gară și pe care, rebegind,
plin de superbie (ce cuvânt frumos – superbie – pentru îl așteptasem cam un sfert de oră, tot reamintindu-mi
o stare de fapt detestabilă: trufie, fudulie, infatuare... versuri de Mandelștam:
Și mai cum?... Da, tipul, Nasul adică, arată arogant, Mai sunt încă certat de ochii lumii
cinic...). Ăsta, ce se cocoață, Nasul-singur-de-capul-lui. În limba ciondănelilor de prin tramvaie,
Sau: Nasul-fără-cap-singur-de-capul-lui. Se cocoață, Ce nu au sens, și nici rezon încaltea:
mai că se bârligă și unde face – Apcihi! – strănutând! Ești așa-și-pe-dincolo! Ce să-i faci, cer scuze,
Vreo doi-trei din cei care așteaptă tramvaiul sau Dar în fond deloc nu cred a mă schimba.
își întorc propriul lor... nas, sau se întorc cu totul – cu Nasul se cocoță, de-a latul, pe un segment al
spatele. Pe când alți doi-trei se grăbesc să-și scoată ba- barei, cam pe la mijlocul vagonului, eu, dat fiind că
serie nouă, anul XXXII, nr. 10-11-12(368-369-370), octombrie/noiembrie/decembrie 2021
102 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

scenă, deoarece directorul teatrului


național și-a amintit că subiectul „Su-
fletelor moarte” fusese... suflat de pe
undeva de pe la Tighina, pe timpul
țarismului, și, odată cu independența
Basarabiei, alias Republicii Moldova,
și-a dat pe față supărarea pe Nikolai
Vasilievici Gogol că, uite, dom’le, ne-a
scos gunoiul din casă, fie și... indirect,
fie și în negură de vremi, dar totuna
ceva sedimente de triste sentimente
rămân(e)... Astfel că, tacit, la Chiși-
nău „Nasul” este ca și interzis sau, mai
simplu vorbind în aceste timpuri ale
lipsei de cenzură, – e trecut cu vede-
rea, chiar dacă, oficial, încă nu a fost
declarat Nas non grata...
Dom’le, cum să-ți spun eu du-
mitale? – Nasul ăsta nu e nici vânăt
sau roșu, ca de bețivan, nu e deosebi-
tor de oricare alt nas de ins din tram-
vaiul în care ne înghesuim, dar – nu-
mi pot explica de ce – cel puțin pentru
mine – e unul antipatic, de nesuferit.

S
urcasem pe ușa din spate, acolo am și rămas – în coada Din ce motive?... Uite, mă surprind că
vehiculului ce nu mi se mai părea a se numi dorință, nu-mi mai pot aduce aminte fir-a-păr firul nuvelei lui

U
domnule Tennessee Williams! Gogol... Nu pot dezlega motivul acestei antipatii față
Nu, nu! îmi zic, nu înaintez spre centrul street- de Nasul-singur-de-capul-lui (mai bine zis, precum zi-

P
car-ului, să nu mă pomenesc în apropierea celebrului ceam: nasul fără... cap!) care, iată, mă deranjează... Pot
– e adevărat, dar atât de nesuferitului Nas-singur-de-ca- spune doar că, la întâia lectură a acelei proze – întâia,

O
pul-lui! Lui, însă, probabil, îi era în cot de planul meu fără să mai țin minte dacă aș fi și recitit-o, – deci atunci
princip(i)al – se bârligă, adulmecă, parcă, după care am luat-o de bună și, curios, Nasul nu m-a enervat,
unde face – Apcihi! – peste căciulile, fesurile și pălăriile l-am urmărit cum bântuie prin Sankt-Petersburg, pe

N S
călătorilor din preajmă. Unii coboară cât mai jos, în Bulevardul Nevski, pe care, iată, zdrăngănitor, trece și
guler, propriul lor nas, alții – își ridică nasul spre Nasul tramvaiul în care ne înghesuim... sardele la cutie...
gogolian cocoțat pe bară, cineva strigă „Sănătate!”, altul Nu atât un tramvai numit dorință, cât un tram-
– „Să trăiți!”, un al treilea – „Să vă fie de bine!”, iar un vai numit nevoință... E
al patrulea întinde batista, să șteargă nasul rătăcitor și Poate că mâine să trec pe la bibliotecă, să reci-
răcit! Acesta o fi, precum bănuiam și ceva mai înainte, tesc „Nasul”?... Ha-ha-ha! (în sinea mea, să nu deranjez
S

unul dintre învederații admiratori ai lui Nikolai Vasilie- călătorii din coatele și coastele mele, cu care stăm ca
vici. Gogol. (A nu se confunda cu Internet Webovici. chibriturile în cutie în tramvaiul ăsta, în care, colac pes-
Google, spuneam...) te pupăză, a catadicsit să se ticsească și antipaticul nas
E drept că și eu am fost la spectacolul cu „Na-
N

cocoțat colo, pe bară, – ha-ha-ha! asta ar fi culmea! – să


sul”, la București, la Teatrul Act, pare-se. Montase ci- vii în excursie la Sankt-Petersburg și, – Doamne, iartă!
neva cu nume italienesc, Massaci... Dar prenumele era – să te înfunzi în bibliotecă și să recitești „Nasul” de
I

de român, Vlad... La Chișinău, însă, „Nasul” nu a fost (că n-o să spui: lui) Gogol!... Tâmpite gânduri mă mai
D

pus (montat! – la loc pe fața maiorului Kovaliov) în încearcă uneori... Trebuie s-o recunosc...

serie nouă, anul XXXII, nr. 10-11-12(368-369-370), octombrie/noiembrie/decembrie 2021


BUCOVINA LITERARĂ 103
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

Și ce mare lucru ar rezolva recitirea?... Ioc!... Alte Doamne, cu una-cu două, – nici chiar cu nouă – de
timpuri, domnii mei, nu mai e secolul nouăsprezece, ci Nikolai Vasilievici! Gogol, firește. Mai bine zis, – de
S douăzeci și unu! Nu este exclus, chiar și nasul să nu mai obsesiile gogoliene. Pentru că eu, de cum o luasem pe
fie ăla de acum o sută și ceva – mai precis: și 85 de ani... o stradelă nu chiar lăturalnică, dar totuși de gradul doi,
U

Interesant, cam câți ani o duce unul din ăștia, Nasu- să zicem, nu de prima-ntâi, cum e bulevardul Nevs-
rile-stinghere-de-capul-lor?... O fi existat Matusalemi, ki, de pe care cotisem la stânga, brusc am avut naibe...
P

ăia de 999 de ani, și printre – pardon! – nasuri?! Cele- sonore! Da, da, mi se păruse că aud, clar, cum cineva
O

bre sau nu prea... Păi, ar reieși că, implicit, Gogol Ni- strigă, urlă a disperare: „Mantaua... Hoții, bandiții mi-
kolai Vasilievici ar fi ticluit parcă o Biblie a nasurilor... au furat mantaua!...”
Prin intermediul unui singur Nas, care se desprinde de ...Sigur, sunt cu adevărat niște halucinații audi-
fața proprietarului (proprietar sau stăpân?... nu, nu l-a tive, generate de obsesia Gogol, care mă surprinse atât
N S

putut stăpâni...) și își dezvoltă o viață pe cont propriu de... nepotrivit-fascinant încă de la stația de tramvai de
în Sankt-Petersburg. Acum – și în fața mea! Și în ima- lângă podul Anicikin, în tramvaiul propriu-zis, în care,
ginația mea! Aici, în acest tramvai ce zdrăngănește atât pe bară, se cocoțase arogantul, cinicul nas ce strănuta
de scuturat și atât de... 10!... Da, e tramvaiul numărul peste călători... Și iată, acum mi se năzare țipătul dispe-
E

10 de pe Bulevardul Nevski... Exact ca la Mandelștam: rat al bietului cancelarist mărunt Akaki Akakievici, cel
Iată-l cum trece, atât de roșu și atât de zece... deposedat de odorul său, de comoara sa mult râvnită
S

Apoi, în talmeș-balmeșul din capul meu, prin fi- – de o manta ca lumea, ce era chiar nouă, abia plătită
surile memoriei apare și câte un detaliu ceva mai deslu- croitorului; manta de care și cu care el, bietul consilier
șit – că, chipurile, nasul fugise de pe chipul asesorului titular, voia să se arate atât de mândru, atât de...
N

– așa ceva – de colegiu... Kovaliov?... Da, așa îi zicea, „Mantaua! Hoții, mi-au furat mantaua!”... – îmi
asesorul Kovaliov... Bietul de el, îl va căuta cu dispe- răsună în timpane halucinațiile sonore, inevitabil go-
I

rare, bineînțeles, tocmai 13 zile încheiate... Dar cum goliene.


începe povestea aia?... Era prin martie... Da, într-o di- Aici, în celebra urbe nordică, pe care eu unul,
D

mineață – sau amiază? – nu contează timpul, contează în firea mea, o percep ca pe o nesfârșită tristețe... În
că: un bărbier găsește în pâinea caldă un... nas!... Mie, Petersburgul care e – cine poate contesta? – un superb
la prima și poate, deocamdată, ultima lectură de acum citat din arhitectura meridională, în mare – din cea ita-
mulți ani, asta mă dusese cu gândul – nu știu de ce – la liană, bineînțeles – de aia i se mai spune și Veneția Nor-
povestea aia cu gogoașa care fugise și de la moș, și de la dului acestei urbe-citat prin care în ... – Doamne, să
babă, și de la... Dar dacă și în acea gogoașă se afla un vezi unde ajungi! – de la un nas rătăcitor, de la o manta
nas și, până la urmă – hap! –, o înghițise vulpea cu tot furată –, ajungi – unde credeți? – logic: la o pufoaică!
cu nasul din ea?... – întocmai, i se năzare firii mele impregnate cu Gogol,
Bineînțeles, nu aș fi putut suporta la infinit dar, de la o vreme, și cu... google, că prin acest citat
prezența Nasului obraznic, cocoțat pe bara orizonta- urban – de la sine, autonom, plutește, zboară o pufoai-
lă, printre mâinile călătorilor, încleștate de respectivul că vătuită; plutește, zboară – orice umbră a adâncului
element de metal, care te ajută să nu-ți pierzi echili- de seară nordică, devreme, îți poate da (crea!) această
brul în zgâlțâitul mersului de tramvai nordic, care, vă senzație – plutește, zboară această, acea pufoaică vătuită
spuneam, nici pe departe nu e acel a streetcar named prin superbul citat de arhitectură italiană, dar, înainte
desire1... Eu i-am zis: un tramvai numit nevoință... Ast- de toate, sau – fie, mai apoi, și prin inegalabilele citate
fel că, jignit oarecum în sensibila mea fire, am coborât din Gogol...
cu două stații mai înainte, zicându-mi să fac pedestru Ah, dragă și geniale Nikolai Vasilievici, chiar că
restul drumului până la hotel. Numai că, domnii mei, asta e – tânga rusă, aducând a rătăcitoare, zburătoare,
în Sankt-Petersburgul înserat de-a binelea, luminat plutitoare pufoaică bumbăcită... Do svidania, gospodin
oarecum straniu, fumegos, chiar și de neonul lămpi- Nos!2..
lor din zilele și nopțile noastre, nu scapi tu, drăguliță
1
A streetcar named desire (engl.) – Un tramvai numit do- 2
Do svidania, gospodin Nos! (rus.) – La revedere, domnule
rință. Nas!
serie nouă, anul XXXII, nr. 10-11-12(368-369-370), octombrie/noiembrie/decembrie 2021
104 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

Umbra Mihai PAVEL

P ROZĂ
M omentul coborârii din vagon a fost mar-
cat de o liniște mortuară impersonală,
ce parcă îmi adâncea ființa și gândurile într-o vagă
mea. Priveam curios în depărtările fiecărei străzi prin
dreptul căreia treceam, dar speranța îmi era imediat
spulberată. Exploram în viteză cu privirea fiecare colț
contemplație melancolică. După aproape zece ore de întunecat al clădirilor cu speranța că voi zări un singur
călătorit într-un vagon modern, dar totuși încă prea chip omenesc. Se pare că cetățenii plictisiți ai acestui
aglomerat datorită numărului redus de locuri, la care mic oraș provincial se ascund în locuințele lor como-
se adaugă și foamea resimțită pe tot parcursul călă- de, cu tutun calitativ la discreție, odată cu lăsarea nop-
toriei, eram epuizat. Încordarea nervoasă dispăruse ții. Diametral opusă cu viața plictisitoare, mecanică a
odată ce vântul rece al nopții senine cu lună plină îmi acestor provinciali era viața mea ce se desfășura sub
mângâia fața rotundă și părul castaniu. Probabil că aș cerul înstelat al nopții. Rar puteai observa o fereas-
fi îndurat mai ușor foamea și setea dacă vagonul nu ar tră luminată de o lumânare aproape topită, la lumina
fi fost plin până la refuz de oameni și bagaje, sau dacă căreia încă se fuma pe rupte sau era încălzită o nouă
uruitul metalic al locomotivei ce alerga pe șinele de partidă de cărți. Excepție făcea apartamentul prost lu-
tren ar fi încetat periodic. Simțeam cum acest zgomot minat al unei clădiri, unde se distingea chipul suplu
repetat ore după ore la nesfârșit devenea o adevărată al unei tinere ce își fuma pipa pe balcon și privea dez-
tortură, menită să mă ducă la exasperarea psihică sau nădăjduită în gol. Înaintând pe bulevard, în mintea
chiar la nebunie. Minutele preliminare sosirii, în care mea se fixase un singur gând, și anume fiind acela că
controlorul cu chipiu albastru anunță intrarea în gară, trebuie să mă cazez la vechiul han din strada Milita-
alături de ora exactă și orașul în care am ajuns au creat rilor. Aveam să vizitez acel loc încărcat cu amintirile
un freamăt vădit printre călători, fapt care m-a trezit nopților pierdute și al paharelor golite, apoi azvârlite
din starea mea inertă de profundă visare. Buimăcit de pereții clădirii sub râsetele zglobii ale vizitatorilor.
din cauza oboselii, credeam că după ce mă voi ridica Locul unde mă delectam fie cu o sticlă de vin italie-
de pe locul meu, urmând să cobor din vagon, voi fi nesc pe care îl adoram nespus, fie fumând pipă după
îmbrăcat imediat în cămașa de cârpă vărgată și sub- pipă în timp ce vorbeam cu prietenii mei de pahar pe
țire a condamnaților la muncă silnică, iar mâinile și care îi întâlneam adesea în acest han dărăpănat des-
picioarele îmi vor fi împrejmuite cu un lanț ruginit ce pre toate dorințele, gândurile, neajunsurile și plăcerile
îmi va încleșta mișcările. Eșafodul revoluției franceze, personale. După ce am fost eliberat, celula rece m-a
când Robespierre a fost judecătorul absolut al umani- curățat de orice plăcere pe care ar fi putut cineva să
tății, Auschwitz și Gulagul sovietic, inconștient toa- o simtă, astfel toate deveneau vane, fără fondul vo-
te își trag rădăcina dintr-o singură sursă, aceea fiind luptății și lipsite de culoarea brutală pe care o dădeau
cruzimea, ce are ca scop ultim impunerea durerii în vieții. Femeile frumoase, alcoolul băut peste măsură
rândul maselor. De câte ori nu s-a încercat repararea sau tutunul fumat în miez de noapte deveniseră acum
acestei lumi putrezită până la os prin teroarea acerbă a neîndestulătoare pentru neantul meu intern. Un su-
nimicirii? Carnea descompusă parcă stătea să cadă de flet fără vicii este plictisit sau lipsit de originalitatea
pe scheletul umanității, iar dizolvarea ei în neant ar fi organică a ființei, dar sufletul celui plictisit de vicii
însemnat sfârșitul patetic al furnicarului uman. este golit de toată virilitatea. Odată ce greutățile și su-
De la gara principală a orașului P. mi-am conti- ferințele peste măsură te zdrobesc, ești gata să renunți
nuat drumul printre clădirile enorme, corpuri masive la tot, chiar și la tine însuți. Viciile trădează uniformi-
de beton și oțel, construite liniar în jurul bulevardului tatea și continuitatea plăcerii.
ce duceau către centrul orașului. Pe trotuarul îngust, După ce am filosofat minute bune din cauza
în felinare și lămpi ardea o lumină portocalie, dar oboselii, în timp ce înaintam grăbit pe bulevard, am
nici măcar un singur trecător nu se afla în preajma ajuns în fața hanului, neschimbat în cei zece ani de
serie nouă, anul XXXII, nr. 10-11-12(368-369-370), octombrie/noiembrie/decembrie 2021
BUCOVINA LITERARĂ 105
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

absență totală din viața socială a orașului. De altfel, oameni goliți de spirit, pentru care viața se rezumă
tot orașul părea suspendat din existență, căci apa- doar la munca zilnică și ură. Stăteam față în față, iar
rențele se schimbaseră prea puțin, aproape deloc în cum tăcerea mi se părea prea apăsătoare, am îngânat
acest deceniu sumbru. Strada Militarilor era aceeași molcom următoarele:
de aproape un secol întreg, iar cei zece ani ai mei de – Doresc o cameră unde să îmi mă pot odihni
absență nu aveau cum să își pună amprenta pe stilul după călătorie, mâncare și vin fiert.
arhitectural al acesteia sau pe atmosferă ei extravagan- Am ridicat privirea din podea și l-am privit
tă. Am șovăit câteva minute bune în fața ușii de stejar direct în ochi. Acest bătrân se holba la mine precum
de pe care vopseaua se cojise. Mă întrebam dacă chiar un șobolan flămând ce aștepta momentul potrivit
am dreptul de a păși din nou în această lume a plă- să mă înhațe, iar de sub pleoapele împăienjenite de
cerilor dulci și a dezmățului, să trec din lumea mea oboseală și sprâncenele sale încruntate te împroș-
îngustă de pușcăriaș la cea în care voi primi un pat ca o durere mută. Hangiul a căpătat dintr-o dată o
comod și mâncare gustoasă contra cost. Chiar merit expresie ce aducea cu fericirea, dar nu era o fericire
eu să am acest privilegiu de care am fost privat timp radiantă, ca a adulților sau a copiilor mici, ci acea
îndelungat? Pot eu oare să mă obișnuiesc cu patul ce tipologie de fericire melancolică ce ascunde un ne-
îmi va fi dat pentru o noapte și să îmi uit scândura de ajuns sau o dragoste neîmplinită. Am fost invitat să
lemn putred pe care dormeam? O pot oare uita pe ea? iau loc, iar bătrânul cu mersul lui șchiopătat mi-a
Am ignorat aceste gânduri cărora de la o vreme nu le servit mâncarea, încercând să își grăbească gesturile
mai puteam rezista și care își făceau apariția adesea mâinilor sale bătrâne și uscate de timp, urmând să
nechemate în labirintul minții mele, apoi plecau de mă conducă personal în cameră după ce am termi-
unde s-au întors. Uneori, părea că mintea mea nu îmi nat de mâncat. Cina semănase perfect cu un tablou
mai aparține mie, ci unei forțe externe ce voia să mă grotesc al disprețului, demn de Evul Mediu. Ajuns în
ducă la pieire. Am apăsat pe clanța metalică din drep- cameră mi-am lepădat hainele, iar pentru o secundă
tul ușii, apoi m-am strecurat în liniște în interiorul m-am simțit cu adevărat liber, apoi m-am întins în
clădirii. acel pat comod cu așternutul curat. Întorcând capul
Pășind timid în acest loc întunecat, ipoteza către geamul dinspre stradă am observat cum cineva
prin care afirmam că totul este neschimbat în acest mă privea – o umbră era la pervaz. Fără formă sau ex-
oraș se întărea din ce în ce mai mult. Localul mo- presie facială, ochii ei fosforescenți erau precum două
dest era același, dar hangiul se schimbase. Soarta să sulițe înfipte în inimă. Era ea, biata făptură pe care
de după arestarea mea este lucrul care mă interesa cel o ucisesem, iar acum s-a întors pentru a mă tortura.
mai puțin la momentul acela. Spațiul acesta larg, cu Îmi aduc aminte și acum, după atâția ani acei ochi
mese de lemn prăpădite și șemineul înnegrit de fum înlăcrimați care implorau iertarea tuturor păcatelor,
din mijlocul sălii îmi aduceau aminte momentele de iar lacrimile puteau reflecta toată virtutea și tot ceea
fericire. În fața mea s-a înfățișat un om mic de statură ce mai rămăsese pur pe lumea aceasta. O ucisesem,
coborât de la etajul clădirii, îmbrăcat într-o salope- eu eram ucigașul, mâinile îmi erau pătate cu sângele
tă ponosită, fără păr pe cap, ai cărui ochi înfundați nevinovatei! Aș fi dorit să strig cât m-ar fi ținut gla-
în orbitele feței îmi aduceau aminte de acele creaturi sul „Priviți-mă voi oameni ai virtuții, eu sunt crimi-
marine monstruoase de pe fundul oceanului. Fața sa nalul ce a îndrăznit să curme viața unei copile, cel
îngălbenită trăda o boală incurabilă aflată probabil în mai mare nelegiuit dintre toți! Ucideți-mă măcar voi,
Ă

stadiul ei final, iar tusea sa scârboasă și pronunțată fiți voi cei care mă judecați pentru a doua oară”, dar
accentua și mai mult dezgustul pentru acest suferind nimic din toate cuvintele mele nu puteau exprima
R O Z

netratat. Expresia sa facială observabilă printre cutele regretul. Am sărit din pat și am deschis fereastra, dar
adânci ale feței te ducea cu gândul către o anxietate nimic nu se afla acolo, dispăruse fără urmă. O pre-
nejustificată, îmbinată în același timp cu un soi de mi- zență m-a urmărit toată viața, până și în închisoare.
zantropie aparte. Adesea cei bolnavi au o ură ascunsă Tot această prezență m-a îndemnat să o condamn
pentru toți aceia care nu le împărtășesc suferința. Mi- la moarte pe biata făptură, iar acum râde. Îi aud râ-
P

am dat seamă că noul hangiu este unul dintre acei sul diabolic în capul meu ca pe o orchestră. Își bate

serie nouă, anul XXXII, nr. 10-11-12(368-369-370), octombrie/noiembrie/decembrie 2021


106 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

joc de durerea mea cu fiecare secundă a existenței, acest timp ea era la ușa, privindu-mă. Parcă ar fi dorit
acest demon al conștiințelor împovărate. De atâtea să mă ocrotească în momentele mele de chin fizic și
Ă
ori l-am auzit vorbindu-mi despre sinucidere și cum psihic, în ciuda răului pe care i-l pricinuisem. Printre
oamenii ca mine merită lucruri mult mai rele decât suspine am reușit să cer îndurare în fața umbrei, dar
R O Z

moartea. Îmi lipisem în acele momente de delir spi- la ce folos? Prezența misterioasă a umbrei era precum
narea de perete, pentru a face acea prezență ce se afla o moarte lentă ce nu mai venea. Mi-am văzut, din
constant în spatele meu să dispară, dar totul era în poziția incomodă în care stăteam pe covor reflecția în
zadar. Ghemuit pe covor cu genunchii lipiți de piept oglindă, dar nu mi-am putut recunoaște fața. Nu îl
precum un copil speriat, ascultând râsetele celor din mai văzusem vreodată pe cel din reflecție, cum nu îl
camerele vecine, am început să plâng, acompaniat de recunoșteam sub nici o formă pe bătrânul ce se târa
P

suspinele mute venite din gurile bocitoarelor. În tot pe podea precum un vierme ce aștepta să fie strivit.
serie nouă, anul XXXII, nr. 10-11-12(368-369-370), octombrie/noiembrie/decembrie 2021
BUCOVINA LITERARĂ 107
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

Ă
R O Z Dana BANU Dansatoarea

S implu precum un blues de-al lui Muddy Wa-


ters ascultat dimineața în primii zori, la căști,
pe acoperiș. Unul dintre multele acoperișuri ale Parisu-
se referă la el.
Mereu fixează statuia lui Rodin ca punct de re-
per, când e întrebată în ce cartier locuiește.
lui pe care oamenii se cațără ca să poată privi mai îndea- Apartamentul în care locuiește Linda e al ma-
P

proape cerul și rețeaua de străzi și luminile și viețile lor. mei sale, rămas din familie. O familie veche cu rădăcini
Lumea asta poate fi pe cât de absurdă pe atât aristocratice din care au mai rămas doar ele două. Linda
de fabulos de frumoasă. Cu noi sau fără noi, rămâne nu are mătuși, veri, unchi și alte rude din partea ma-
etern imobilizată în rama frumuseții ei desăvârșite. O mei. Din partea tatălui s-ar putea să aibă rude în viață
privesc și îmi dau seama că deși voi muri probabil pe la dar nu le cunoaște.
103 ani, ca bunică-mea, fumând o țigară și adormind După moartea tatălui ei, maică-sa s-a căsătorit
apoi liniștită, mă apropii de momentul acela, nu mă cu un negustor de brânză italian și s-a mutat la Flo-
îndepărtez. rența. Linda avea 18 ani pe atunci și tocmai devenise
Moartea dansează undeva la linia îndepărtată a studentă la Conservator. Dans contemporan.
orizontului. Am atins linia aceea de multe ori și mereu Maică-sa a lăsat-o singură și s-a dus cu negus-
m-am întors înapoi. Moartea rămâne acolo, dansând în torul ei de brânză să locuiască în Sant Ambrosio, un
așteptarea mea. Doar eu înaintez înspre ea. Ea rămâne cartier destul de central, din Florența. Stă în piața din
pe loc, privindu-mă. Nu se șterge și nu dispare. E chiar Sant Ambrosio, la tarabă, cu un șorț verde brotac cu
linia orizontului. desene geometrice roz, și vinde rotițe de brânză cu eti-
Nu îmi e frică de ea. Nu o caut și nu o aștept, chete roșii.
dar într-o zi va fi a mea. Am scrisul care mă salvează de Vara, bărbatul ei e toată ziua la bufetul din pia-
la depresie și de Marea Frică. Voi trăi și după moarte, ță. Ronțăie crostini cu mozarella și roșii și bea aperitive
chiar dacă voi avea un singur cititor. Asta mi-am dorit dulci, privind-o de la terasă. Din când în când îi face
dintotdeauna, deci asta fac. Scriu și trăiesc pentru tot- cu mâna, iar Janette, maică-sa, e tare fericită atunci. Se
deauna. simte tânără și iubită. Fac sex aproape zilnic, după cum
Am dansat cu moartea de multe ori. Pentru că îi scrie Lindei în e-mail-urile pe care i le trimite. De
eu trăiesc dansând. La fel ca Linda, o prietenă de-a mea, asemenea merg și în vacanțe foarte des.
dansatoare într-o trupă de dans contemporan. Iarna, în decembrie, macaronarul de Fabio o
O fată înaltă, cu trup osos și pomeții ieșiți în re- duce la munte să schieze. Sora lui Fabio locuiește în
lief. Câțiva pistrui pe nas și rujul dat pe fugă, fără oglin- Alpi, prin Valle d’Aosta, într-o stațiune de schi renu-
dă, depășind linia buzelor. Părul de culoarea alunei. Us- mită: Breuil-Cervinia. Stau pe gratis acolo toată luna
cat, țepos și deseori nepieptănat. Ascuns în cocuri și decembrie. Mănâncă fără să plătească nimic. Paradis!
neîngrijit. O fată ce poartă pulovere lălâi care o fac să Se dau cu schiurile toată ziua.
pară și mai slabă decât e. Fabio e fericit. Soră-sa Tessa face niște crostini
Linda locuiește într-o clădire tip Haussman, de cu ardei și niște bruschette delicioase. E bucătăreasă și
pe bulevardul Raspail, la intersecția Vavin. Aproape de mâncărurile ei sunt vestite în toată stațiunea.
statuia lui Balzac îmbrăcat în rasă de călugăr domini- Linda citește e-mail-urile de la maică-sa și tace
can, făcută de Rodin. Artistul a promis că termină sta- apăsat. Îi răspunde rar. Au trecut aproape 10 ani de
tuia într-un an și jumătate dar i-au trebuit 7 ani să o când a plecat. Nu au chemat-o niciodată să vină cu ei
termine iar cei care au comandat-o - niște tipi scorțoși în vacanțe la schi. Cică ar fi prea mulți ca să stea și să
dintr-o asociație filologică - nu au fost mulțumiți de ea. mănânce pe gratis la sora lui Fabio.
Știu detaliile astea de la Linda care e fascinată de mo- Linda a mers de vreo două ori în 10 ani la Flo-
nument și are chiar o anume mândrie pariziană când rența dar când au vrut să o pună să vândă rotițe de
serie nouă, anul XXXII, nr. 10-11-12(368-369-370), octombrie/noiembrie/decembrie 2021
108 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

brânză în piață s-a întors acasă. Nu s-a mai dus de care au joburi plictisitoare care nu le plac și nu le pro-
atunci. Maică-sa nu a mai venit niciodată la Paris de duc niciodată vreo satisfacție, doar banii necesari su-
când s-a măritat. Cică nu are sens. praviețuirii.
I-a trimis bani un timp, cât era la facultate. Oameni care muncesc zeci de ani în locuri pe
Foarte puțini și destul de rar. Nu se putea baza pe ei, ca care le detestă.
să trăiască. A ajutat-o Albert Dirijorul, cum îi spune ea. Scriitori care lucrează pe șantiere și ajung să flu-
Maică-sa îi scrie aproape zilnic și îi tot aduce iere după funduri de femei pe stradă și să folosească
aminte că stă în casa ei ca și când i-ar face o favoare uri- jargoane de 2 bani. Oameni ca mine: scriitori care lu-
așă. Linda se simte prost și crede că la un moment dat crează printre șoferi de tir și hamali cu 4 clase - scăparea
o va da afară ca să închirieze casa. Adună bani pentru mea a fost și de data asta scrisul: scriu despre ei și astfel
orice eventualitate. Să nu rămână pe stradă. fiecare zi de muncă devine o cartolină colorată. Artiști
În fiecare dimineață, Linda mănâncă o felie de plastici care vând tot felul de fleacuri kitschoase prin
șuncă de Praga în care presează un triunghi de brânză diverse buticuri. Actori ce servesc la mese prin spelunci
topită. Rulează felia și o mănâncă așa, ca pe un rulou. mizerabile.
Fără pâine. Bea ceai verde fără zahăr. Face dragoste de 2 Dintotdeauna prezent acest ocean al ratării care
ori pe săptămână cu Dirijorul ei care predă la Conser- înghite nepăsător o mulțime de oameni mărunți cu vise
vator. I-a fost studentă pe vremuri. Au rămas de atunci uriașe. Oameni care cer, cerșesc, urlă, vor, bat din pi-
împreună. cior. Inutil. Nu îi bagă nimeni în seamă.
Amândoi poartă de obicei un coc în vârful capu- Linda spune că e fericită. Mica lor trupă de dans
lui și știu că nu vor locui niciodată împreună. Nu vor contemporan are contracte cu tot felul de firme. Apar
îmbătrâni împreună. Nu vor avea copii împreună și nu în deschiderea sau la finalul multor evenimente de fir-
se vor trezi zilnic în același pat împreună, vreodată. mă. Muzică contemporană și clasică. Bun gust. Rafina-
Uneori Linda se ascunde în curtea clădirii Com- ment dar și snobism cât încape. Oameni cu bani. Cor-
plexului de Artă unde trupa ei face repetiții, și fumează poratiști interesați de artă. O lume deloc complicată în
o țigară. Una singură. Privește fumul țigării și se ima- care odată intrat poți să îți faci loc și să trăiești din arta
ginează într-o cutie muzicală. De altfel de aceea s-a și ta, fără excese.
făcut dansatoare. Linda dansează frumos. Nici genial, nici medio-
Primul ei vis din copilărie a fost să devină o ba- cru. Corect. Fără sinuozități și tot felul de asperități.
lerină într-o cutie muzicală. Primise una de Crăciun, Trupul ei care în viața de zi cu zi arată deșirat și ano-
în dar de la tatăl ei, pe când avea vreo 4 ani. Tatăl ei i-a rexic, prinde viață pe scenă. Devine armonios. Orele
spus că semăna cu balerina din cutie și a dat-o la ore de antrenament se văd. Linda e o profesionistă cu ade-
de balet. Nu a renunțat niciodată de atunci la orele de vărat.
dans. Zile întregi de antrenament. Uneori și câte 10 În lumina scenei, Lindei i se pare mereu că devi-
ore. Degete însângerate, efort uriaș. S-a aruncat în dans ne o divă. Frumoasă și abstractă.
așa cum mă arunc eu în scris și în viață. Cu pasiune, În viața de toate zilele a rămas aceeași fetiță de pe
forță, și fără pauze. vremuri. Urâțică, prea slabă, tăcută, deseori renunțând
Apoi Linda a început să își dorească să fie văzută la mâncare pentru a se menține, cică, în formă.
și admirată. Să apară pe afișe. Să fie aplaudată. Pe stradă, bărbații o ocolesc cu privirea. Are ceva
La fiecare spectacol își pune un prieten să facă rece și lipsit de viață în expresia feței. Ochii de un verde
Ă

poze ale celor care o privesc. Le urmărește expresia fețe- palid te îngheață și te resping.
lor în poze. Ca orice om, poate privi detașat și înțelege Dirijorul cu care și-o trage e, în fapt, un tip dez-
R O Z

dintr-o privire, pe oricine - chiar dacă uneori greșit - interesat de femei care consideră sexul un fel de sport
dar nu și pe ea. sau, mai precis, ceva igienic și necesar de 2 ori pe săp-
Privește fotografiile, și din expresiile oamenilor tămână. Cu o precizie de metronom sună la ușa Lindei
care se uită la ea când dansează și își dă seama dacă e din arondismentul 6, din apropierea intersecției Vavin,
apreciată sau nu. în aceleași zile și la aceleași ore. Săptămânal, Linda îl
P

Linda e mulțumită. Sunt atât de mulți oameni primește cu așternuturi curate, proaspăt schimbate.

serie nouă, anul XXXII, nr. 10-11-12(368-369-370), octombrie/noiembrie/decembrie 2021


BUCOVINA LITERARĂ 109
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

Știe când vine. Nu s-a întâmplat niciodată să lipsească Linda știe dar nu dă importanță. Vremea trece.
la apel în cei 10 ani de când sunt împreună. Dansul îi va mai ocupa maxim 2 ani din viață și apoi
Ă Dirijorul Albert e precum o eprubetă dintr-un va deveni profesoară în vreo școală particulară sau îi va
laborator de chimie. Aseptic, rece, calculat și fără ex- rezolva Albert un post la Conservator.
R O Z

cese. Și mai e și căsătorit. Nevastă-sa e medic pediatru. - Tu spui că ești fericită, Linda. De ce?
Face parte dintr-o asociație care se ocupă de țările afri- - Pentru că sunt. Nu trăiesc veșnic. Nu am timp
cane. E plecată mereu. Apare pe acasă de câteva ori pe de drame și complicații. Într-o zi voi muri, mi-a răs-
an și stă puțin. puns.
Știe că Albert are o relație cu o dansatoare și i se Dansatoarea Linda e, ca și mine, unul dintre oa-
P

pare firesc. Pe Linda o vede ca pe un fel de curvă ne- menii cărora imaginea propriei lor morți le-a făcut un
plătită. Doar e dansatoare! Spune ea, pufnind a dispreț. bine încă din timpul vieții. I-a învățat să trăiască.
I se pare că fata le este chiar de ajutor în căsnicie. De
sărbători mereu îi vine să îi trimită o felicitare și să îi (din volumul de proză scurtă
mulțumească pentru că are ”grijă” de soțul ei. în lucru „Rio Rita”)

serie nouă, anul XXXII, nr. 10-11-12(368-369-370), octombrie/noiembrie/decembrie 2021


110 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

Arta poetică a insolitării Virgil DIACONU

SEMNAL EDI TO RI AL
în poezia lui Nichita Stănescu
Poezia autentică și poezia cu un colț sfărâmat direcționare a poeziei.
Printre poeziile scrise de către Nichita Stănescu Cu privire la poezia modestă valoric, semnifica-
se află și câteva poezii arte poetice, prin care el și-a pro- tiv este faptul că pentru N. Stănescu această poezie nu
pus să ne spună cum înțelege poezia, în general. În cele este un accident de creație, cum am fi poate tentați să
de mai jos voi prezenta două astfel de poezii-arte-po- credem, ci rezultatul unui act intenționat:
etice semnate de poet, și anume Lecția despre cub, din „După aceea se ia un ciocan
volumul Opere imperfecte (1979), și Necuvintele, din şi brusc se fărâmă un colţ de-al cubului.”
volumul cu același nume (1969). Ce înțeles are poezia Prin Lecția despre cub N. Stănescu ține să punc-
pentru N. Stănescu în cele două poezii-arte-poetice? teze atât dubla calitate a poeziei, cât și direcția spre care
Cum este ea „definită”? Să urmărim, pentru început, poezia (contemporană lui) se îndreaptă – poezia pseu-
Lecția despre cub. doestetică, minoră:
„Se ia o bucată de piatră, „După aceea se ia un ciocan
se cioplește cu o daltă de sânge, şi brusc se fărâmă un colţ de-al cubului.”
se lustruiește cu ochiul lui Homer, Și într-adevăr, arta poetică contemporană este
se răzuiește cu raze mai cu seamă arta poetică a poeziei cu un colț sfărâmat,
până cubul iese perfect. a poeziei ciobite, pseudoestetice, pentru că nu toți cei
După aceea se sărută de nenumărate ori cubul care își spun poeți sunt capabili să creeze opere „perfec-
cu gura ta, cu gura altora te”, estetice. Alteori, poetul își face un ideal poetic chiar
și mai ales cu gura infantei. din imperfecțiune. Imperfecțiunea este visul, spune un
După aceea se ia un ciocan vers al lui Yves Bonnefoi, iar majoritatea creațiilor poe-
şi brusc se fărâmă un colţ de-al cubului. tice moderne și postmoderne dovedesc că sunt imper-
Toți, dar absolut toți zice-vor: fecte artistic, până la eșec, pentru că ele prezintă carac-
- Ce cub perfect ar fi fost acesta teristicile poeziei eșuate estetic: sunt prozaice, obscure,
de n-ar fi avut un colţ sfărâmat!” fragmentare, incoerente, lipsite de unitate, exchibițio-
Privită atent, Lecția despre cub nu este poezia niste, fie că sunt dedicate unui biografism atomizat și
unei singure arte poetice, ci a două arte poetice diferite unui cotidian nesemnificativ, fie că sunt întemeiate pe
și opuse. Pe de o parte, N. Stănescu vorbește despre pastișă și plagiat.
arta poetică „perfectă”, autentică sau estetică, simbolizată Poezia modestă sau poezia cu un colț sfărâmat
de „cubul perfect”, așadar de cubul care este cioplit „cu domină cantitativ epoca modern-postmodernă, în
o daltă de sânge”, lustruit „cu ochiul lui Homer” și „ră- timp ce poezia estetică, „perfectă”, este un lucru rar, ea
zuit cu raze”, iar pe de altă parte poetul prezintă arta fiind ilustrată de un număr destul de mic de poeți, pe
poetică imperfectă, al cărei simbol este cubul ciobit, deci care îi numim poeți autentici, de valoare sau de excep-
cubul cu „un colț sfărâmat”. ție.
Poezia și poetica „perfecte”, așadar autentice sau Care este atitudinea lui Nichita Stănescu față
estetice, pe de o parte, și poezia și poetica imperfecte, de cele două poetici? N. Stănescu predă lecția ambelor
ciobite, modeste, minore, pe de altă parte, sunt cele poetici, iar dacă în final ne spune că poetul modest cio-
două mari tipologii poetice și arte poetice, cele două bește în mod intenționat poezia perfectă, autentică, el
direcții ale poeziei, iar ele alcătuiesc ceea ce, în mod ne dezvăluie imediat și reacția pe care cititorii o au în
contradictoriu, numim „poezie”/„poetică”. Și de bună fața poeziei ciobite:
seamă că poezia desfășoară aceste ramuri poetice dife- „Toți, dar absolut toți zice-vor:
rite și opuse calitativ încă de la începuturi, dincolo de - Ce cub perfect ar fi fost acesta
faptul că N. Stănescu putea să observe sau nu dubla de n-ar fi avut un colţ sfărâmat!”
serie nouă, anul XXXII, nr. 10-11-12(368-369-370), octombrie/noiembrie/decembrie 2021
BUCOVINA LITERARĂ 111
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

Ce poezie perfectă ar fi fost aceasta, dacă n-ar „Auzea cum se încetineşte sângele meu suind ca
fi avut un colţ sfărâmat! Poetul contemporan modest seva” (s.m.).
ratează poezia perfectă, de valoare, în timp ce poezia De fapt, Nichita Stănescu spune aici că „eu” tind
autentică rămâne așteptarea și nostalgia cititorului. să mă transform în copac, în timp ce copacul tinde să
se transforme în ființa mea; iar în finalul poeziei aceste
Arta poetică a insolitării și necuvintele transformări miraculoase chiar se produc:
Cea de a doua artă poetică a lui Nichita Stănescu, „Eu am trecut prin el.
poezia Necuvintele, este elaborată de acesta într-un lim- El a trecut prin mine.
baj poetic metaforic sugestiv. Să urmărim prima parte Eu am rămas un pom singur.
a poeziei, care este un fel de dialog între poet și copac: El un om singur.”
„El a întins spre mine o frunză ca o mână Poezia Necuvintele este poezia metamorfozelor
cu degete. prin care eu devin „un pom singur”, iar „El (pomul)
Eu am întins spre el o mână ca o frunză cu dinţi. un om singur”. În acest proces straniu, insolit, stă ca-
E D I T O R I A L

El a întins spre mine o ramură ca un braţ. racterul poetic al poeziei Necuvintele. De altfel, aceas-
Eu am întins spre el braţul ca o ramură.” tă poezie este, în întregul ei, o metaforă sau o vorbire
Acest fragment ne prezintă relația specială de metaforică, simbolică, din care înțeleg că a scrie poezie
asemănare care există între „mine” (eul poetic) și copac, înseamnă a pune omul într-o situație (sau relație) stranie,
pentru că, pe de o parte, copacul sugerează ființa mea, insolită cu lumea, deci într-o ecuație poetică.
S E M N A L

ca om, – „El a întins spre mine o frunză ca o mână cu


degete” (s.m.) și „El a întins spre mine o ramură ca un De la necuvinte la insolit
braţ” (s.m.) –, iar pe de altă parte, ființa mea sugerează De ce a numit Nichita Stănescu poezia despre
ființa copacului – „Eu am întins spre el o mână ca o care vorbim Necuvintele? Înainte ca o ființă, un feno-
frunză cu dinţi” (s.m.) și „Eu am întins spre el braţul ca men, un element sau un lucru să primească un nume
o ramură” (s.m.). Și tot așa, eu din partea omului, adică să ajungă în postura abstractă
„Auzeam cum se-ntețeşte seva lui bătând/ ca sân- de cuvânt, acel ceva este un necuvânt, deci este ceva (o
gele” (s.m.), iar el ființă, un lucru) ce nu a dobândit încă un nume.

serie nouă, anul XXXII, nr. 10-11-12(368-369-370), octombrie/noiembrie/decembrie 2021


112 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

Lumea, deci ceea ce există, se constituie astfel ci ceea ce survine prin cuvânt: lumea, referentul poe-
dintr-o mulțime (nesfârșită) de necuvinte, iar Nichita ziei, mai precis relația mea ființială stranie, insolită, cu

E D I T O R I A L
ne sugerează că noi nu ar trebui să urmărim în poezie lumea. „O plasă folosește la prinderea, din mare, a peș-
cuvintele în sine, deci semnificanții, ci semnificațiile telui. Atunci când peștele a fost prins, plasa nu ne mai
referențiale ale cuvintelor, așadar necuvintele, adică lu- folosește”, spune Lao Tse. Cuvintele poeziei folosesc la
mea, existența, viața: ar trebui ca în cuvântul „frunză” revelarea ființelor-necuvinte și a relațiilor și situațiilor
noi să vedem ființa căreia îi spunem frunză, ar trebui stranii, insolite dintre ele, create de imaginația poeti-
ca în cuvintele „mâna cu degete” să vedem ființa căreia că. De altfel, nici nu reținem un poem pentru limbajul
îi spunem mână cu degere. Și, de fapt, chiar așa se și său în sine, ci pentru semantismul și emoția care ni se
întâmplă! transmit prin limbaj.
Mai mult de atât, este de observat că necuvin- Poezia este limbajul prin care se creează insolitul
tele, deci ființele și lucrurile lumii care apar în poezia poetic de factură referențială, ființială, deci insolitul rela-
Necuvintele, se află într-o relație ființială stranie, insolită țiilor și raporturilor dintre necuvinte. Când am obținut

S E M N A L
cu omul, într-o relație poetică de transformare a unor acest insolit, cuvintele nu se mai văd.
ființe în altele și de înlocuire a unor ființe cu altele, Criticul Alex. Ştefănescu remarcă (în volumul
pentru că poetul ne sugerează că frunza devine mână Cum se fabrică o emoţie) faptul că poezia lui Nichita
cu degete, iar mâna cu degete devine frunză, pentru că Stănescu este imprevizibilă, că ea este condusă de prin-
ramura copacului devine brațul meu, iar brațul meu se cipiul imprevizibilităţii. Ba chiar putem spune că o
face ramură, și așa mai departe. Ceea ce se conturează mică parte din poezia lui Nichita Stănescu este produsă
și dezvoltă aici este o poetică a metamorfozelor, creată, de această „strategie a imprevizibilităţii”, precizând fap-
desigur, de imaginația poetică: tul că imprevizibilitatea despre care vorbim aici este cea
„El a întins spre mine o frunză ca o mână cu poetică sau estetică, pentru că imprevizibilitatea poate
degete. să fie și goală – suprarealistă, dada, futuristă, absurdă,
Eu am întins spre el o mână ca o frunză cu dinţi.” lettristă etc.
Limbajul, spunea Tudor Vianu, este tranzitiv: el Prin stranietatea și insolitul ei, poezia de valoare
trimite dincolo de el însuși, deci în afara sa: trimite la își surprinde și uimește întotdeauna cititorul. Iar atunci
realitate, la lumea exterioară, la ființe și lucruri. Și dacă când nu își mai surprinde cititorul prin stranietatea și
limba trimite în afara ei, poezia, care este limbaj, face vibrația ei poetică, poezia se reduce fie la faptul comun,
și ea același lucru. Dar, spre deosebire de limba vorbi- la viziunea banală, fie la viziunea fantasmagorică, și de-
tă, poezia trimite la o lume, viață, existență organizată vine un simulacru de poezie.
altfel de către poet, la o lume compusă din relații și
situații ființiale stranii, insolite, din metamorfoze poetice, xxx
așa cum, exemplar, ne arată poezia Necuvintele. Critica literară a spus, nu de puține ori, că Ni-
De aceea, putem spune că poezia este arta cre- chita Stănescu a reformat limba poeziei, că a înnoit-o.
atoare de insolit, de situații și relaționări insolite între Să urmărim un fragment „reformat” lingvistic de Stă-
elementele sale referențiale, între personajele și lucruri- nescu:
le ce constituie lumea referențială a textului poetic. O „N-ai să vii și n-ai să morți,
poezie de valoare nu poate să prezinte fapte și viziuni N-ai să șapte între sorți,
comune, uzuale, banale, pentru că în acest caz ea însăși N-ai să iarnă, primăvară,
ar fi banală. Frumosul nu este banal, ne atrage atenția N-ai să doamnă, domnișoară.”
Baudelaire. Prin lumea pe care o prezintă, poezia iese După cum se vede, „reforma” lingvistică a lui
din tiparul și automatismele realității. Nichita Stănescu este mai mult o deformare a limbaju-
Arta poeziei constă în crearea unor situații stra- lui. Înnoirile lui lingvistice sunt de cele mai multe ori
nii, bizare, insolite, poetice între necuvinte, între necu- excese lexicale și obscurități semantice: „N-ai să vii și
vântul care sunt și necuvintele-ființe-ale-lumii. De ace- n-ai să morți” etc.
ea, când cercetăm modul de a fi al poeziei, deci arta ei Sub dulceața rimelor și a ritmului acestui catren
poetică, nu cuvântul în sine trebuie să ne rețină atenția, nu se află decât o spunere de nimic, deci un vid seman-

serie nouă, anul XXXII, nr. 10-11-12(368-369-370), octombrie/noiembrie/decembrie 2021


BUCOVINA LITERARĂ 113
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

tic. Dar cu exemple de acest fel, nu puține în poezia lui îndestularea și foamea”,
Nichita Stănescu, sunt ilustrate doar reformările sărace, spune, într-unul dintre fragmentele sale, Hera-
nonartistice ale limbajului, care strică poezia, în loc să clit (cca. 535 - 475 î.Hr.). Fragmentul (rupt de mine
o slujească. Ceea ce a făcut însă Stănescu pozitiv, con- în versuri libere) exprimă metaforic formula centrală
structiv în poezie este faptul că el a reușit să creeze o a filozofiei grecești – Unul este totul (En panta) –, care
lume stranie, o relație stranie, insolită a omului cu lumea, este, și ea, o formulare prin excelență poetică. Această
deci să creeze relația poetică a eului cu lumea, cu ființele expresie este chiar o ilustrare a poeticului, dintre cele
lumii. mai vechi. Prezenta idee filozofico-poetică va cunoaște
Punerea eului într-o relație stranie, insolită, cu de-a lungul timpului o adevărată glorie, ea devenind
lumea, îi aparține imaginației poetice, pentru că tocmai modelul unor formulări poetice care i-au urmat.
imaginația este aceea care produce, creează situații stra- De pildă, tot înainte de era noastră, Empedocle
nii, insolite, poetice: (cca. 490 - 430 î.Hr.) nota, de pildă, în manuscrisele
„Eu nu sunt altceva sale:
decât o pată de sânge „Da, eu băiat m-am născut;
care vorbește.” Rând pe rând apoi, o fată, o creangă,
„Tristețea mea aude nenăscuții câini Pasăre-am fost, pește mut:
pe nenăscuții oameni cum îi latră.” Și săream peste unde în larguri.”
„Şuier luna şi o răsar şi o prefac (Traducere Simina Noica)
într-o dragoste mare.” Față de textul lui Heraclit, textul lui Empe-
„Leoaică tânără, iubirea docle diferă în privința personajului, pentru că el
mi-a sărit în faţă.” schimbă divinitatea lui Heraclit cu propria ființă. În
Așadar, poetul autentic construiește prin cuvinte rest, formula (logica) poetică metaforică este aceeași.
o viziune stranie, insolită, magică, poetică asupra lumii; Nașterea succesivă a băiatului ca fată, creangă, pasăre,
și tocmai de aceea putem socoti că poezia este insolitarea pește mut, toată această metamorfoză, este echivalentă
și tensionarea existențială, lirică și poetică a limbajului cu metamorfoza lui Dumnezeu, de fapt a zeului din
referențial, nicidecum limbaj în sine („poezia se face cu textul lui Heraclit, care se identifică pe rând cu „ziua
cuvinte”, pur și simplu…) sau joc lingvistic steril; sau și noaptea, iarna și vara, războiul și pacea, îndestularea
referent în sine („poezia este imitarea, mimarea realită- și foamea”.
E D I T O R I A L

ții, a lumii”…). Insolitarea poetică are rolul de a elimina Postura insolit-poetică a divinității este transfe-
din poezie mimesisul, banalul și nesemnificativul, care rată, așadar, în textul lui Empedocle, propriei ființe.
tind să omoare în epoca modern-postmodernă poezia. Cele două texte ilustrează unul și același mod poetic
metaforic de a gândi, una și aceeași gândire poetică.
O miniistorie a insolitării poetice Dar transferarea de către Empedocle a atributelor di-
Este Nichita Stănescu singurul creator de insolit vinității (zeului) asupra omului este epocală și esențial
poetic? Este insolitarea poetică descoperirea lui? modernă, pentru că în acest fel poezia își mută ac-
Viziunea poetică insolită, ilustrată de relațiile centul asupra omului, făcând din el personaj central:
stranii între eul poetic (om) și lume (ființele lumii), de sinele nostru devine personajul central al poeziei, iar
metamorfozele eului și/sau ale ființelor lumii, precum poezia o spunere de sine, o poetică a sinelui deschis in-
și de „identificarea” eului cu ființele lumii prin meta- solitării:
S E M N A L

foră, nu este invenția expresă a lui Nichita Stănescu, „Da, eu băiat m-am născut;
ci reprezintă o modalitate generală a poeziei, folosită Rând pe rând apoi, o fată, o creangă,
în discursul poetic, din Antichitate și până astăzi. De Pasăre-am fost, pește mut:
pildă, identificarea poetică cu ființele lumii îi este atri- Și săream peste unde în larguri.”
buită, la începuturi, divinității, iar ea este realizată prin Să citim acest vers al poetului persan Hafiz:
metaforă. „Pulberea mea va fi ceea ce sunt”.
„Dumnezeu este ziua și noaptea, Iată cum înțelege și comentează acest complicat
iarna și vara, războiul și pacea, vers Jorge Luis BORGES, în eseul Poezia sau frumuse-

serie nouă, anul XXXII, nr. 10-11-12(368-369-370), octombrie/noiembrie/decembrie 2021


114 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

țea ca senzație fizică (revista Bucureștiul literar și artis- Aceeași imaginație insolită exprimă uneori și
tic, nr. 8 și 9, 2018, traducere de Valeriu Pop): „Avem modernul Georg Trakl, la care aflăm versul:
aici întreaga doctrină a transmigrării (sufletelor, p.m.), „Tu: copac, stea, piatră!”
adică «voi reveni altădată», altădată, în alt secol, voi fi În contextul poeziei în care apare, acest tu în-
Hafiz, poetul.” seamnă eu. Deci sensul versului este acesta: „Eu: copac,
În același spirit al lui Hafiz pare să fie și textul de stea, piatră!” Poezia devine astfel a sinelui, a omului
mai jos, pe care îl citez din memorie: care își spune „povestea” metamorfozei, a metaforei sau
a transmigrației sufletului său. Dar și cu „tu” ca subiect,
„Într-o noapte Chan Ciun a visat că este un fluture. poezia ar fi spus aceeași „poveste”.
Când s-a trezie el nu a putut spune dacă a visat Într-un poem de dragoste, cutezam aceste versuri:
că este un fluture,
sau dacă este un fluture care visează acum că este „Mâinile mele sunt mâinile tale,
Chan Ciun.” rănile tale sângerează în mine.”

În timpul modern, Whitman folosește de mai De la greci încoace, prin Heraclit, Empedocle
multe ori viziunea poetică a metamorfozelor sau a me- și, mai departe, prin Whitman, Trakl, Bacovia, Rilke,
taforei desfășurate: Arghezi, Eminescu, Esenin, Nichita Stănescu, Marin
Sorescu, cel puțin, se gândește și într-un alt fel decât
„Eu sunt omul. Am suferit (...); în modul epic realist, altfel decât în poezia epică de tip
Mama, osândită ca vrăjitoare (...); Homer: se gândește poetic, metaforic-poetic! Se gândește
Sclavul hăituit care se clatină (...); într-o modalitate insolită de factură poetică, deci prin
Cuțitele ce-i străpung picioarele (…); insolitarea (straniezarea) poetică a raportului dintre om
Toate acestea le simt, toate acestea sunt eu.” (s.m.) și ființele lumii. Se gândește metaforic. De aceea, poe-
zia poate fi înțeleasă, în general, ca fiind tocmai această
Voi mai remarca faptul că metamorfozele, trans- insolitare a raportului dintre mine (om) și ființele lumii.
mutațiile, ca fapte insolite, poetice, nu sunt întâlnite Exemplele date aici confirmă tocmai acest insolit de
doar în poezie, ci și în mitologie. În mitologia greacă, factură poetică.
de exemplu, zeii se metamorfozează adesea. Pentru a Dacă ar fi să închipui o poetică viabilă pentru

E D I T O R I A L
face dragoste cu câteva muritoare și a nu fi văzut de so- tânărul poet de pretutindeni, o poetică aflată dincolo
ția sa, Hera, Zeus se transformă pe rând în taur, vultur, de teribilismele și isteriile modelor poetice, deci ale
lebădă, ploaie, om comun. poeziilor generaționiste de azi pe mâine, atunci această
Casta și preafrumoasa nimfă Syrinx este prefă- poetică ar fi tocmai aceea sugerată de Nichita Stănescu:
cută de nimfa unui râu într-o trestie, pentru ca aceasta poetica insolitării poetice sau poetica surprizei poetice.
să scape de zeul Pan, care voia să facă dragoste cu ea. Această artă poetică este cel puțin la fel de bine ilustrată
Zeul Proteu își schimba lesne înfățișarea în foc, leu, de poezia de început a lui Marin Sorescu, un poet care,
râu, copac, dragon, iar Loki, zeul focului din mitolo- până să cadă (în cele din urmă cărți) într-un imaginar
gia scandinavă, poate deveni pește, iapă, muscă, foc, și limbaj neaoș-sătesc penibil, este dominat, de imagi-
vânt. nația poetică.
Mai toate mitologiile lumii au personaje care Oricum, putem spune că poetul nu creează po-
S E M N A L

se metamorfozează lesne. În creația mitologică, po- ezie decât atunci când este capabil să relaționeze altfel,
pulară și religioasă metamorfozele sunt la ele acasă. așadar într-un mod straniu, insolit, bizar, poetic, ființa
De exemplu, pentru a-și atinge scopurile, Muma-Pă- sa (sau a noastră) cu ființa lumii, decât atunci când poe-
turii se transformă în călugăriță sau în copac rămuros. zia sa este configurată de viziunea insolitată și tensiona-
Omul muritor Isus este transformat de religia creștină tă poetic, existențial și liric.
în Omul-Dumnezeu nemuritor. El ajunge să stea în
cer la dreapta lui Dumnezeu Tatăl și este venerat ca (Din volumul Estetica poeziei, aflat în lucru)
Dumnezeu de către milioane credincioși.

serie nouă, anul XXXII, nr. 10-11-12(368-369-370), octombrie/noiembrie/decembrie 2021


BUCOVINA LITERARĂ 115
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

DOSTOIEVSKI – 200 Gabriel MARDARE* Între „egologie” şi teologie. « Umbra »


lui Dostoievski în Caietele lui Cioran**
I. REFRACŢIE menţionaţi de Dinu Pillat. Personajul, nu tocmai lim-
Relaţia cu un autor poate fi tratată în termeni de pede în ceea ce priveşte statutul diplomatic în anii şede-
reflectare, uneori până la limita narcisismului. Feno- rii în Rusia (Gacoin Lablanchy, 2014, Delmas, 2018),
menul pare a fi caracterizat asimilarea lui Dostoievski avea să fixeze « locurile comune » pentru mai bine de
în orizontul culturii franceze (Pantelei, 252). Paradig- o jumătate de veac iar formula sa («la religion de la
ma « Mon Dosto » (pentru a ne alinia jargonului con- souffrance») este – din perspectiva Relaţiilor Publice
temporan) se regăseşte la André Suarès, Albert Camus, şi a Publicităţii, « un coup de génie ». Cioran avea să
Jean-Paul Sartre, François Mauriac, Paul Claudel dar şi păşească pe urmele lui în pasajele referitoare la Dostoie-
la mulţi alţii. I-am lăsat deoparte întrucât, în momen- vski din scrierile româneşti2. Ajuns la vârsta unui bilanţ
tul afirmării lor, umbra lui în scrisul lui Cioran căpă- provizoriu va nota în Caiete că « simţul formulei » era
tase contururi ferme, greu de deplasat de vreun autor principala sa calitate ca scriitor.
la modă. În acel moment însă, el trăia într-o refracţie
Cioran nu citea în limba rusă, traducerile din multiplă a universului dostoievskian : imaginea fran-
Dostoievski în limba română apărute în primele trei ceză – proiecţiile personale în limba română – perspec-
decenii porneau adesea de la versiuni franţuzeşti ast- tiva postbelică asupra culturii ruse, puternic marcată
fel încât – cel puţin până la apariţia incendiarei scrieri de autori veniţi din exilul vechi şi nou, unii aflaţi în
Schimbarea la faţă a României, «stilizată» din raţiuni penumbră până atunci (Merejkovski, Şestov/Chestov,
oportuniste, bază pentru versiunea franceză din Œu- Berdiaev), alţii în curs de afirmare (Vladimir Lossky,
vres – el este dependent de filtrul acelei culturi. Prin Evdokimov) Îi putea ignora în lecturi : apetitul lui pen-
analogie cu optica, vom spune că, într-o primă fază tru acest gen de scrieri era limitat, nu există « urme »
cel puţin, construirea mitului personal « Dostoievski » ale lor în cărţile antume şi nici în Caiete. Nu putea
este rezultatul unui proces de refracţie ». Continuând evita însă umbra lor în discuţiile cu un Gabriel Mar-
analogia, am putea vorbi şi de un indice de refracţie. cel (« existenţialist creştin » în nomenclatorul francez)
Într-adevăr, din raţiuni geopoetice împletite cu cele ge- sau, mai prozaic, în high life-ul parizian, invitat frecvent
opolitice, viteza de pătrundere a « radiaţiilor » culturii după apariţia primelor cărţi (vezi în acest sens mărturia
ruse în Franţa este mult mai mare decât în România, lui Neagu Djuvara).
fapt evidenţiat – pe cale intuitivă – de Dinu Pillat1.
Dincolo de acestea, vectorul european iniţial II. SELFIE CU DOSTO
(Eugène-Melchior de Vogüé) avea alt impact în pro- Perspectiva Egologică (devenită doctrină ca ur-
pria lui cultură şi în Europa decât Dobrogeanu-Gherea mare a lui Freud, anticipată de Stendhal prin termenul
sau cei câţiva ziarişti contemporani cu vicontele francez « égotisme ») este deci dominantă în Franţa, matricea
fiind construită în intervalul 1886-1911. Un sfert de
* Eseist, traducător, autor al cărţii «Ô» DE CIORAN veac deschis de vicontele de Vogüé, om politic şi aca-
– O introducere în osmologia textului, Iaşi, Editura demician, închis de un poet, André Suarès. Nota lor
SEDCOMLIBRIS, 2018. comună, în orizontul culturii dominante din Hexagon,
** Textul a stat la baza intervenţiei în cadrul mesei rotunde este « spiritul reacţionar », adică opoziţia faţă de forma
« Dostoievski şi filonul creştin de creaţie » care a avut loc la
republicană a spiritului « bien pensant ». Cioran va mer-
Suceava, în ziua de 23 septembrie 2021 de către Arhiepis-
ge până la rădăcinile gândirii lor în Exercices d’admira-
copia Sucevei şi Rădăuţilor, în colaborare cu Universitatea
« Ştefan cel Mare ». Forma orală, mai amplă, poate fi găsită tion, creionând portretul lui Josephe de Maistre, având
pe Youtube şi Facebook, postată de eparhia suceveană.
1
Dostoievski în conştiinţa literară românească, Editura 2
Schimbarea la faţă…, Cartea amăgirilor, Lacrimi şi sfinţi,
Humanitas, 2015. Singurătate şi destin.
serie nouă, anul XXXII, nr. 10-11-12(368-369-370), octombrie/noiembrie/decembrie 2021
116 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

ca subtitlu Essai sur la pensée réactionnaire. Era vorba de În treacăt, prinţul Mîşkin va fi definit drept „Cristosul
un alt cunoscător al Rusiei, cea anterioară scriitorilor ficţional al lui Dostoievski”, formulare ducând (în mod

2 0 0
care aveau să devină imaginea ei de marcă – inclusiv pe inconştient poate) la aşezarea alături de marele scrii-
coperta numărului special al revistei „Le Point”, la un tor rus, într-un cadru impus de el – lumea credinţelor
secol după textul lui Suarès (ianuarie-februarie 2011) – virtuale. Finalul pasajului de zece rânduri (op. cit., 88)
este vorba de Puşkin, Dostoievski, Tolstoi. este elocvent: prinţul părăseşte scena romanului ajun-


Când te aşezi alături de (un monument, o per- gând „într-o rezervaţie a geniilor morale învinse, într-un
soană, o persoană devenită monument în virtutea no- mouroir al zeilor care ne vizitează din când în când”
torietăţii) intri în logica practicantului de selfie, rezonezi (ibid.). Farmecul incantaţiei (moral, mouroir) este pus

D O S T O I E V S K I
cu vibraţia unui fan adunând autografe, urmărind tur- în slujba discursului unei imaginare credinţe, în care
neele idololului, vânând ocazia de a fi fotografiat lângă Dumnezeu, nemulţumit nu doar de propria-i creaţie
El/Ea (majusculele utilizate pentru Fiul lui Dumnezeu (tema centrală din cartea Le mauvais démiurge) ci şi de
devin monedă curentă în acest mediu). Noica, în Ro- opera Mântuitorului, pe care o „corectează”:
mânia, Cioran, în Franţa, au fost prinşi în această plasă „Să se descurce de acum singuri, ca oameni mari ce
egologică, devenind piese într-o colecţie personală pen- au devenit, - şi-o fi spus Dumnezeu prin secolul al XVI-
tru fanii obişnuiţi, obiect al proiecţiei Egoului auctorial II-lea (şi de astă dată l-a delegat să vorbească în numele
pentru cei care au scris amintiri despre...Puţini dintre Lui nu pe un profet evreu, ci pe un filozof german pe nume
ei au reuşit să fie cu adevărat martori: cazul Cioran este Kant) (ibid., 206).
simptomatic pentru narcisismul literar – apogeul fiind Pentru a ajunge aici, trebuia să se debaraseze de
atins de monopolul (fantasmatic) asupra imaginii lui. tradiţia răsăriteană. Cu teologii, puţin citiţi de nespe-
Înainte de a-l privatiza pe Mântuitor (Isus al cialişti era mai simplu. Popularitatea lui Dostoievski
meu, Editura Humanitas), Liiceanu l-a transformat în culturi cu diferite repere confesionale, hrănită şi de
în bun personal pe autorul Silogismelor amărăciunii. ecranizări cu impact de durată, era însă un un obstacol

serie nouă, anul XXXII, nr. 10-11-12(368-369-370), octombrie/noiembrie/decembrie 2021


BUCOVINA LITERARĂ 117
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

major. Critica raţiunii narative a personajului Mîşkin numea „naivitatea” lui Dostoievski în ceea ce priveşte
era pregătirea asaltului major, relaţia autorului rus cu lumea apuseană. Cuprins de o subită inspiraţie, acesta
instituţia bisericească. Repovestirea legendei Marelui i-a prevestit în cursul unei întâlniri o scenă pe care a
Inchizitor (op. cit., 179-182) este condusă spre a redu- ţinut s-o noteze:
ce încărcătura duhovnicească şi teologică a romanului « Şi într-o noapte, va apărea un profet la Café
Fraţii Karamazov la un act meschin: Anglais, şi va scrie pe zid cele trei cuvinte din flacără;
O răfuială „a pravoslavnicului Dostoievski cu Bi- şi de acolo va porni finalul sfârşitului lumii vechi iar
serica „Papistaşilor”. Interesant este că el nu a fost capabil Parisul se va prăbuşi în sânge şi flăcări, cu tot ceea ce face
să rabată şi asupra Bisericii Ortodoxe ruse corupţia şi di- trufia lui, cu teatrele şi al său Café Anglais ».
vorţul intim în care trăia curia papală. Romanele sale vor Vicontele este şocat de faptul că, în imaginaţia
fi populate de credincioşii şi slujitorii „drepţi”, de imagini- acelui „voyant”(termenul era peiorativ), acea cafenea
le idilice ale credinţei (...) Tolstoi, în schimb, va alege dru- putea să reprezinte „l’ombilic de Sodome, une caver-
mul dezacordului deschis, care va duce la excomunicarea ne d’orgies attirantes” (buricul Sodomei, o cavernă de
sa din sânul Bisericii Pravoslavnice” (ibid., 202). orgii ispititoare”, pe care trebuia să le blestemi pentru
Moral, mouroir, miroir. De la morală la locul a nu visa prea mult la ele” (vezi Le roman russe, 316). A
muririi se ajunge uşor la oglinda în care slujitorul nou- reţinut şi faptul că tema a fost dezvoltată „longtemps
lui delegat al lui Dumnezeu, filozoful Kant, se vede pu- et fort éloquemment”. Teama de lungime şi elocinţă
nându-l la punct pe Dostoievski, cu tot ce a reprezentat îl face refractar la o bună parte din ceea ce, de-a lungul
el pentru cultura europeană. El pare a ignora că, deşi în timpului, e considerat a fi opera majoră a lui Dostoie-
unele cercuri din Franţa autorul rus era considerat un vski. În Idiotul, Posedaţii și mai ales în Fraţii Karama-
„autor anticatolic” prin excelenţă, el a fost un punct de zov găseşte că lungimile sunt „intolerabile”, că acţiunea
atracţie pentru generaţia de scriitori care a marcat feno- este o însăilare făcută pentru a cuprinde toate teoriile
menul numit Renaşterea catolică după ruptura dintre autorului şi a desena „toate tipurile întâlnite de el sau
Stat şi Biserică de la începutul secolului XX. Reînvierea închipuite în infernul fanteziei sale”. (ibid., 300).
lui Dostoievski în acest context este evidenţiată de o Eroare de percepţie similară celei care văd în
sinteză (Romanul francez din zilele noastre) semna- icoanele „scrise” în perspectivă inversă stângăcii de exe-
tă de F.S. Narkirier şi apărută în epoca Brejnev. Sunt cuţie, cauzate de ignorarea spaţiului tridimensional. Cu
2 0 0

menţionate numele lui Claudel (vezi 170, 175), Bloy totul de neînţeles pentru cel care-l aşeza pe autorul rus
(170-171), Péguy (vezi 173) Bernanos (174), Mauriac deasupra autorilor care practicau literatura angoasei:
(235-236), Julien Green (235-238, 279, 282). Hoffmann, Edgar Poë, Baudelaire i se păreau nişte mis-
În timpul primului război mondial s-au găsit tificatori. În poveştile lor, crede de Vogüé, se vedea „le
propagandişti care să opună Naţia lui Descartes Naţi- jeu du littérateur”(adică artificiul, procedeul), în Crimă

ei lui Kant (André Glucksmann, DESCARTES, c’est la şi pedeapsă în schimb, simţim că autorul „este la fel de
France). Iluminatul Liiceanu ne pune, în anul 2020, în înspăimântat ca şi noi de personajul pe care l-a extras
D O S T O I E V S K I

faţa alternativei Kant Apuseanul/vs./ Dostoievski Ră- din sine însuşi”.


săriteanul în domeniul credinţei. În umbra filosofului În retractilitatea vicontelui simt o anumită tea-
german, în etica Bisericii Virtuale create la Bucureşti, mă – aceea de a nu se prăbuşi în abisul psihologiei dos-
poate sta, la o adică, Tolstoi: excomunicarea de către toievskiene. Era om politic, aparţinea unei clase care
Biserica Pravoslavnică îl spală de toate păcatele. nu-şi putea permite ieşirea din lumea carteziană decât
pe durata unei lecturi. Peste o generaţie, cei care vor fi
III. DINCOLO DE FRACTURĂ, petrecut alături de Rimbaud Une saison en enfer vor
CUVINTELE DE FOC depăşi această aprehensiune. Este cazul lui André Su-
Marii scriitori creştini nu intră în ceea ce france- arès (1911), gata să se regăsească în universul lui Dos-
zii numesc ironic „querelle de clochers”. Catolic practi- toievski, să coboare în acea prăpastie pentru a se înalţa
cant, încercând să realizeze o înţelegere între Republica apoi spre culmi. Este fascinat de faptul că scriitorul
a III-a şi Biserică înainte de „separarea” prin lege, vi- rus nu ne ascunde „oroarea crimelor, nebunia eroilor,
contele de Vogüé este mai curând amuzat de ceea ce el infamia actelor” şi este fascinat de acea lume, în care

serie nouă, anul XXXII, nr. 10-11-12(368-369-370), octombrie/noiembrie/decembrie 2021


118 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

regăseşte ceva din Rembrandt: „regi, sfinţi şi mari preoţi intră în logica liiceană. pentru SC (numele din spatele
ascunşi sub zdrenţele lor”. literelor este neidentificat de mine până în prezent) re-

2 0 0
Profeţia lui „Dosto” se pretează unei lecturi ligia lui Dostoievski este balansarea între două utopii.
rimbaldiene – literală şi în toate sensurile. Scriitura Una ar fi atee, occidentală, raţionalistă, moştenitoare
murală a devenit o practică în cadrul revoltei urbane a Secolului Luminilor - dar refractată prin roman-
şi a fost practicată în ultimele decenii în metropolele tismul german. Cealaltă ar fi creştină, rusească, rurală.


occidentale, cu mesaje împotriva „lumii noi” devenită În ambele situaţii, Biserica apuseană este eliminată din
veche, a ordinii într-o societate a credinţei în progres. ecuaţie – se poate conchide, reamintind că, prin refrac-
Cafenelele s-au transformat în locuri în care se dezba- ţia romantică germană este inserat in filon mistic, nu

D O S T O I E V S K I
te filosofie (o astfel de întâlnire l-a evocat pe Cioran) întrutotul compatibil cu ateismul „pur şi dur” – criti-
dar şi politică, perpetuând o tradiţie – de la întâlnirile cat până şi de Liiceanu, privit cu condescendenţă de
fondatorilor partidului bolşevic în exil la berăria în Cioran. Dublă întrulocare de elemente contradictorii
care s-a cristalizat nucleul mişcării naţional-socialiste (adică dublă manifestare a stării de « vnenahodimost’ »
în Germania şi terminând cu banalele reuniuni pree- teoretizată în teoriile comunicării şi psihologie creştină
lectorale din Parisul contemporan (am asistat, întâm- pe urmele lui Bahtin.
plător, la un astfel de „meeting” în vara lui 2019). Dar Discursul postărilor este prin natura lui frag-
mergând mai departe, acum, când locul scriiturii pe mentar – cale urmată în opera franceză a lui Cioran.
pereţi este luat de invazia de „postări” în reţelele so- Mai mult, îşi permite luxul de a fi fractal. Autorul
ciale care au putut declanşa de amploare, „litere de neidentificat intră în spirala hiperbolică, părând a ne
foc” prin recursul la efecte luminoase, culori violente sugera că, în „post-modernitate”, „post-istorie”, Dos-
şi exploatarea de imagini „selfie” care se străduiesc a toievski se află dincolo şi dincoace de literatură. Pen-
demonstra că EUL emiţător se află acolo. Reclamele tru cei care nu riscă imersiunea în operă, web-naţiunea
luminoase, practica montajului de film şi a efectelor cosmopolită francofonă a produs extragerea de formu-
speciale au formatat un mod de gândire, vizualul şi le memorabile, anticipând dispersia curentelor şi mo-
viziunea se confundă (precum în cuvântul francez „vi- delor intelectuale, fulgi de gândire pentru a reproduce,
sion”). factice, orizontul lui « Dosto » în 72 de citate, aseme-
Cioran, care l-a atacat adesea pe Sfântul Apos- nea zăpezii carbonice utilizate când nu ai la dispoziţie
tol Pavel (formula cea mai brutală desemnându-l ca cadrul natural
„agent electoral al lui Hristos), inspirând şi unele di- «Et là où l›amour n›existe pas, la raison, elle aus-
atribe ale lui Liiceanu) nu s-a răfuit cu Dostoievski, si, est absente.»
deşi s-a despărţit de fervoarea anilor în care a scris «Qui ne désire pas la mort de son père ?»
Schimbarea la faţă a României, în care figura acestuia «L›homme est une machine si compliquée que
ca profet era un pivot al argumentării. parfois on n›y comprend rien, surtout si cet homme
est une femme.»
IV. DE LA CARTEZIANUL REFRACTAR «Ce qui est étonnant, ce n›est pas que Dieu exis-
LA ROSTIREA FRACTALĂ te en réalité mais que cette idée de la nécessité de Dieu
1. Dosto online soit venue à l›esprit d›un animal féroce et méchant
O formulare a lui de Vogüé anticipează „poeti- comme l›homme, tant elle est sainte, touchante, sage,
ca” lui Cioran, reformulată până la saturaţie: Il a écrit tant elle fait honneur à l›homme.»
pour guérir. Ipoteza răfuielii în slujba unei cauze insti- «Je crois que la meilleure définition de l›homme
tuţionale (în speţă a Bisericii pravoslavnice contra « Pa- serait : créature à deux pieds et ingrate.»
pistaşilor ») este lipsită de noimă în această perspectivă: Unele formulări par desprinse din ultimele cărţi
ea presupune încremenire doctrinară, oportunism al ale lui Cioran. Dacă le-ar putea citi, autorul francez
formulărilor, caracteristice mai curând autorului dâm- de origine română – trăind în umbra lui Dostoievski
boviţean decât celui de pa malurile Nevei. Nici măcar când punea pe hârtie Schimbarea la faţă…- s-ar simţi
un ateu declarat din timpurile noastre, postând pe un răzbunat. Este un efect al fractalizării culturii în lu-
blog personal consideraţii despre marele autor rus, nu mea contemporană : în cinematografie durata secven-

serie nouă, anul XXXII, nr. 10-11-12(368-369-370), octombrie/noiembrie/decembrie 2021


BUCOVINA LITERARĂ 119
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

ţelor s-a redus semnificativ, logica narativă şi explora- acest cadru, imaginea Rusiei în deceniile 6-8 nici atât.
rea sufletească sunt strivite de efecte şocante, lungimea Împrăştierea numelui marelui autor rus în cele peste
titlurilor şi spaţiul ocupat de acestea în ziare depăşesc circa 1100 pagini ale operei franceze dovedeşte însă nu
textul informativ. dezinteres faţă de el ci lipsa unui public afin în condiţi-
Punând în perspectivă cronologică însă, vom ile dominaţiei unor teme legate de drepturile omului şi
vedea că «  postările  » vin în siajul «  consumării  »lui a exploatării partizane a imaginii lui Soljeniţîn, aliniat
Dostoievski sub formă de « produse derivate »: adap- de presă şi politologi normelor occidentale.
tări teatrale, cinematografice, susceptibile de a stimu- Caietele îl menţionează în 1958 (pag. 21), 1963
la interacţiunile pe subiecte culturale : e mai uşor să (pag. 417), 1967 (495), 1970 (829). Din notările lui
discuţi despre oricare dintre cinci adaptări ale nuvelei Cioran desprindem despărţirea de profet şi interesul
Nopţi albe (Italia-1957, URSS- 1959, Franţa – 1971, pentru aspecte care-l preocupă pe el însuşi : destinul
India- 2007, 2008 – USA) decât să parcurgi cartea naţiunii ruse (ieşirea din faza de «  nation vacante  »,
pentru a face conversaţie. Competenţa teologică, em- importanţa sinuciderii ca temă şi a umorului ca ton,
patia duhovnicească din romanele lui se evaporă în gusturile unui pontif literar francez şi relaţia dintre dis-
faţa atracţiei pentru o vedetă, a „comentariului avizat” funcţia sexuală şi imaginea bipolară a relaţiei fizice în
privind creaţia scenică sau filmică şi – mai nou – asu- cuplu (angelism/viol).
pra bugetului şi a cotării în box office. E aparent puţin, dacă luăm secvenţele izolat.
Cioran însuşi, invitat în saloane în anii 50-60, În fapt, povestea abia începe, Dostoievski este prins în
intra în jocul conversaţional despre Mîşkin, dacă era împletirea frecventelor referinţe la Rusia : « La Russie!
cazul, cu interlocutori care nu avuseseră poate răbdarea J’ai une attirance profonde pour ce pays qui a détru-
să parcurgă Idiotul dar aveau opinii argumentate despre it le mien. » (Œuvres, 21). Iar Cioran nu mai pozea-
diferenţa dintre ecranizarea franceză din 1945 (1h35) ză alături de el, intră în rolul de «  hypocrite lecteur,
şi cea japoneză din 1951 (2h45). Zvonurile legate de mon semblable, mon frère  », interlocutorul virtual al
sinuciderea actorului francez puteau relansa discuţiile lui Baudelaire. Povestea trebuie se fie narată pe două
despre tema preferată a compatriotului nostru şi – cola- registre: dacă Franţa îl cunoaşte pe Cioran din 1949,
teral – figura centrală a romanului dostoievskian. Rusia începe a-l cunoaşte pe Cioran în 1994.
Un decalaj enorm, se pare, dacă luăm în consi-
2 0 0

V. PALIMPSEST PE O PAGINA NESCRISĂ derare doar cronologia. Câteva ecouri, parcurse sumar,
Practica premeditată a dezordinii (moştenire ne arată că patria primilor cititori ai lui Dostoievski ar
a autorului textului Illuminations) fusese şi calea prin putea ieşi din cercul vicios al clişeelor despre Marele
care intrase Cioran în lumea lui Dostoievski. Gândirea Decompozitor. Am în faţă textul lui Andrei Navro-
în «  raccourci  », prin şocul formulărilor se regăseşte zov, publicat online, autor care a intrat în conflict cu

într-o frază-matrice, în timp pasaje întregi din scrierile Susan Sontag, porta-voce a analizei „corect-politice” a
sale în limba franceză : « Rădăcinile ultime ale mesi- textelor cioraniene (Чоран в России, text din 20163).
D O S T O I E V S K I

anismului rusesc sunt în apocaliptism » (Schimbarea, Perspectiva rusească încearcă să iasă din refracţia operei
1990, 20). Liiceanu îl va « încapsula » pe eroul deve- prin prisma jurnalelor de actualităţi. Când a încercat
nit proprietatea editurii sale în aceeaşi serie (Apocalipsa să pună în discuţie punctul de vedere al autoarei ame-
după Cioran), fără a-l pune în conexiune cu celălalt ricane – care apăsa asupra fundalului istoric şi, impli-
profet. Îl ignora desigur pe de Vogüé, îi lipsea deci cit, evidenţia un „anume trecut” al lui Cioran – aceasta
veriga necesară. În 1949, Nadeau îl saluta pe „profe- s-a repezit la el „ca o tigroaică”, de parcă i-ar fi fost
tul timpurilor concentraţionare”- mic calambur între afectate interesele personale. Or, spune eseistul rus, ci-
„camp concentrationnaire” (lagăr de concentrare) şi tind opera autorului avut în vedere, nu e deloc evident
„temps concentrationnaire”. că pe această lume ar fi existat vreodată dictatori pre-
Umbra lui Dostoievski se rarefiază în următoa- cum Hitler, Stalin, Ceauşescu, Cioran trăieşte în altă
rele decenii, lucru firesc când lansezi ca temă « l’apo- dimensiune, cea veacurilor, alături de regele Solomon
théose du vague  » (Précis de décomposition, Œuvres, şi de Tolstoi. Dar şi de « Dosto », neîndoielnic.
607-609). Profeţia lui Dostoievski nu intra nicicum în 3
https://snob.ru/profile/7617/blog/45922
serie nouă, anul XXXII, nr. 10-11-12(368-369-370), octombrie/noiembrie/decembrie 2021
120 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

Scrisori regăsite (IV) Liviu PAPUC

E P I STO L AR
E terna familie Morariu, de care nu ne mai
săturăm să ne ocupăm, pe lângă marele
merit al lui Leca (în afară de activitatea sa propriu-zi-
universitar Christea Geagea;
– Irinel Luția, sora cea mai mică, viitoare pro-
fesoară și ea, cea care, ca studentă la București, s-a
să) de a păstra pentru posteritate – pentru că el, după îngrijit de ridicarea unui punct comemorativ pentru
cum bine se știe, a avut interdicție de semnătură după fratele său, la Ștefănești pe Neajlov, locul jertfei lui
1945 – tot ce i-a ajuns sub ochi, sub formă de manus- Lascar;
cris, a mai excelat prin frumoasa și profitabila (pentru – Vasile Lițu (? – 1922), fost președinte al So-
noi) ocupație a susținerii unei corespondențe, chiar cietății academice „Dacia”, mare gazetar și ferment
dacă „andrisantul” se afla doar la câteva zeci de km naționalist, ținut „la popreală”, pe parcursul războiu-
distanță. Printre scrisorile adresate de Victor Mora- lui, de colonelul Fischer, apoi profesor la Vatra Dor-
riu (1881-1946), profesor la Suceava, mai junelui său nei, unde înființează liceul care le lipsea locuitorilor
frățâne Leca, profesor în Gura Humorului (dar con- din preajmă, deputat în parlamentul României și,
centrat pe atuncea la Cernăuți), se află și o relatare cum nu de puține ori se întâmplă, uitat de posteritate
superbă (zicem noi) a unei „raite” trasă peste obcini (sau măcar ignorat).
și munți până în megieșul ținut „grănițăresc” Bistri- Pe ceilalți să-i „descifreze” cine e mai famili-
ța-Năsăud. Textul vorbește de la sine – parcă spre a arizat cu existența lor, căci noi nu-i cunoaștem în-
ne scuti pe noi de comentarii care stau la îndemână deajuns. Așadar, textul, prilej de a încerca și noi să
– rămânându-ne doar datoria de a „îmbrăca” niște respirăm aerul munților, al Bistriței, al Năsăudului
nume de-ale călătorilor cu ceva „hăinuțe” de epocă. și al acelei părți de țară bogată în oameni și fapte ro-
Telegrafic: mânești, fără a uita să menționăm că manuscriptul se
– Vasile Greciuc (ulterior Grecu, 1885 – 1972), află în arhiva Fundației culturale „Leca Morariu” de
viitorul academician, pe atunci profesor la Câmpu- la Suceava, patronată cu largă deschidere de doamna
lung Moldovenesc și căsătorit cu Victoria, sora fraților farm. Maria Olar (secondată cu brio de dl. Ing. Ion
Morariu; Olar), căreia îi mulțumim și pe această cale pentru
– Lascar Luția (1895 – 1916), viitorul erou gratitudine:
voluntar pe frontul care apăra Bucureștiul în primul
război mondial, care era în toiul colaborărilor la re- Suceava în 29 iulie 1913
vista sibiană „Luceafărul” sub pseudonimul I.T. Lais, Dragă Leca,
fost elev al lui Victor, alintat de apropiați cu apelativul Vei fi primit două ilustrate din excursiunea
Lache; mea în Transilvania, între care una cu „hymnuss”-ul
– Aspasia Luția, alintată Pasia, sora celui de mai unguresc. Acuma vreu, pentru folosul și plăcerea mea
sus, doctor în litere din 1908 și publicistă, viitoare chiar, să-ți povestesc de-amăruntul cum a fost.
soție a muzicianului Constantin Șandru, președintă Luni î[nainte] d[e]. am[iază]. (în 21) capăt o
a Societății Doamnelor Române în 1919, directoare cartă postală de la Greciuc, în care mă invită la o ex-
a Liceului de fete din Cernăuți și supraviețuitoare în cursiune la Bistrița, în tovărășia „freților” Iliuț și Hu-
Bucureștiul socialisto-comunist; dema. Invitarea sfârșea: „dorindu-ți curaj și hotărâre”,
– Olda Luția, o altă fiică a avocatului sucevean vorbe care m-au atins la ambiț. Am plecat imediat, la
apoi cernăuțean Ioan Luția, fostul coleg de studenție 5 d[upă]. am[iază]. În tren, de la Hatna spre munte,
al lui Mihai Eminescu și implicat, ca mai toți studen- Dr. Teodor Tarnavschi, amărât de împrejurările po-
ții bucovineni de la Viena, în pregătirea marii serbări litice, mai ales de lașitatea unor oameni ca Voiuțchi,
de la Putna din 1871 – copilă mult curtată de toți fra- care-l salută pe Chisanovici el întâi, ca să-l laude de-
ții Morariu, care avea să se mărite cu viitorul profesor mocrații. De la Gurahumorului Fieles, măiestrul de
serie nouă, anul XXXII, nr. 10-11-12(368-369-370), octombrie/noiembrie/decembrie 2021
BUCOVINA LITERARĂ 121
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

dans, vorbea cu dispreț de București și de Vlaicu, pe E cufărul cu garderoba lui Lache, care se dă jos să-l
care-l făcea „Stumper”. Se-nțelege că i-am replicat cu caute; după vreo 10 minute l-a găsit. Popas într-o vale
recenziunile foilor vieneze. La 9 seara, ajuns în Câm- Tihuța; e 1½ p.m. Scoatem proviziunile și împărțim,
pulung, sunt întâmpinat de cei trei tovarăși + Hoinic. pui // fript (de Tusia și de d-na Luția), Emmentaler,
// Nu crezuseră că vom veni și erau surprinși – neplă- salamă, ridichi, slănină, chiar ceapă și usturoi, apoi
cut, căci nu erau tocmai hotărâți să plece. Dar sosirea vin. Pasia găsește fragi. – Mai departe, că scăpăm tre-
mea i-a hotărât definitiv. nul la Bârgău! Cele dintâi sate: trafică cu inscripția
A doua zi, marți, cu Greciuc la biblioteca gim- „dohány”; mai la fiecare kilometru Hristos pe cruce.
naziului pentru Neamul românesc în Ardeal și Ungaria, Explicarea: sate greco-catolice. Pe la 3 oare ajungem
apoi la cabinetul de istorie nat[urală]., foarte bine și la gara Borgó-Prund. Ne spune un jidan, care ne pare
modern întocmit și administrat de prof. Sorocean, conștiu de sine și inteligent, că n-avem azi tren pentru
candidat de director. I-am ajutat apoi lui Gr. să ter- Bistrița, iar cu trăsura nu putem pleca, podul peste
mine un articol despre Iosif, pentru „J[]. l[].”. D. am. Bistrița fiind rupt. Mergem cu trăsura până la apă:
plecarea la Dorna, împreună cu Lițu, care ne spunea într-adevăr neamțul nostru nu se încumetă să treacă
că se însoară la anul cu o d-ră Popescu (!) din Româ- apa, trebuie să mânem în Prund. Ne invită „econo-
nia. Pe platforma vagonului, afară, Iliuț și Hudema mul” Simion Vrăjmaș la el; ne pune la dispoziție o
făceau curte unei d-șoare cu ochi negri. Era d-ra Pop, odaie, plină de caș, pentru „doamna”, și – șura de sub
învățătoare în Candreni, care ne-a luat apoi sub ari- același acoperemânt pentru ceilalți. Economul ne re-
pile sale. Tunelul Mestecănești!... aproape impozant. comandă pe „boreasa” lui (gospodina). Ne spune că
La gara din Dorna surprindere nu de tot neașteptată: aice în Prund domnii îs cam unguriți, nu-s „rumâni
Pasia cu Lascar, plecând tot în Ardeal! Cafea în otelul limpezi”. Cetește gazete: „Românul” și „Poporul”. A
de cură, apoi la muzică în parc (muzica militară din fost cu o deputație la Apponyi, în afacerea fondurilor
Bistrița; fantazie din „Bohème de Puccini). D-șoara grănicerilor români; guvernul voia să deie din aceste
Dr. ne propune să ne întovărășim; primim și plecăm fonduri românești burse la străini; au fost deci acolo,
în două birje, câte trei (eu se-nțelege cu Pasia și I.T. conduși de deputați, dar a remas pe a guvernului. –
Lais) la Candreni. Aice cicerone d-ra Pop. După cină De ce se apropie seara, tot mai puțin îmi vine la soco-
în „parcul de cură”, // care aice e primitiv de tot: bănci teală să dorm în fân; în sfârșit o declar pe față tovară-
simple de scânduri, cărare podită, dar frumoasă alee șilor mei și, neputând îndupleca pe nime dintr-înșii,
de mesteceni. Pasia îmi spune că pleacă la Septemvre // plec singur să-mi găsesc odaie pe noapte. Găsesc în
pe un an în Franța. Bem burcut din pahare de hârtie, sfârșit la un neamț. Apoi mă duc, tot singur, la hotel
apoi „noapte bună”. „Comunal” la cină. Aice e și casina – internațională;
Miercuri dim. pâclă, frig. Deziluzie! Plecăm, unguri și români la taroc, tineri români făcând curte
L A R

toți șase, într-o căruță mare a unui șvab; o cutie și unei d-șoare unguroaice, blondină frumușică, în gu-
două cufere ale d-șoarei sunt legate dinapoi. Un grup rița căreia începe să-mi placă limba maghiară! Avea
mai mare de gospodari vine spre noi; înțelegem că dreptate Simion Vrăjmașu, când, după plecarea mea,
sunt alegeri comunale în Candreni. Greciuc îi salu- a zis că n-oi fi nici eu „rumân limpede”! – Se adună
tă: „să fie pe gândul D-Voastre!”. Pâcla începe a se lume tot mai multă pentru „sinház” (teatru); într-o
S T O

lăsa în jos, până ce se înseninează deplin și începe a se sală de alături are să se joace opereta „A Ciganypri-
desfășura tot mai măreață panorama munților. Lache, mas” (meșterul scripcar țigan). Cât pe ce să merg și
la mâna hartei speciale, ține să știe fiecare munte și eu, dar îmi iau pe samă. În casina aceasta fuseserăm
ni-l arată și nouă. Ajungem sus pe Măgura (1230), d. am. cu toții, la cafea; atunci încercaserăm, și eu și
unde e trecătoarea în Ungaria, plaiul Bârgăului. En- Lascar, cu ajutorul lui „Polyglott-Ku....”, conversație
tuziasmul e la culme. Doi stâlpi de piatră ne spun că cu cele două chelnerițe unguroaice, din care una știa
I

intrăm în Ungaria, dar ne mirăm că n-au tricolorul binișor românește.


maghiar. Lache se coboară și vrea să scrie pe unul din Joi dim., la 6½, plecăm cu trenul la Bistrița.
P

cei doi stâlpi „trăiască România”, dar n-are cu ce. Trec În tren, cei dintâi sași se deosebesc la port de ai noștri
E

două muntence, chiuind. Deodată: „un cufăr nu-i!”. numai prin pieptarul albastru. O femeie povestește că

serie nouă, anul XXXII, nr. 10-11-12(368-369-370), octombrie/noiembrie/decembrie 2021


122 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

Aceleași pălării le au la lucrul câmpului. Ajungem la o


zidire maiestoasă, modernă, care îndată îmi amintește

R
de liceul gr. or. din Cernăuți, dar e mult mai mare: e
noul gimnaziu săsesc evanghelic. Noi toți profesori,

L A
trebuie să-l vizităm. Intrăm: coridoare largi de vreo
7 m, garderobe cu cuiere, și aer, lumină. „Direktion-
skanzlei”. Ne prezentăm directorului Georg Fischer,

S T O
un moșneag „gr[...]”, cu fonetismul lui Dr. Biender
din Suceava. Ne spune că edificiul e din 1908, dar
institutul, ca și biserica, sunt din sec. 16-lea; noul
edificiu s-a ridicat prin colecte; guvernul unguresc
n-a permis însă comunei Bistrița să doneze 10.000 fl.
pentru acest scop. Încep dar ungurii să-i frece și pe

I
sașii cei // gogoliți până acum. – În edificiul acesta

P
sunt însă și celelalte școli ev. de băieți: Volksschule
și Bürgerschule. Și acum le vedem pe rând: clasele

E
primare cu bănci moderne, tot pentru câte doi elevi.
De părete, pe un carton, „hymnusz”-ul, pe care mi-l
copiez repede. Bibliotecile (ordine perfectă; e aice și
o bibl. beletristică pentru public), cabinetele de ști-
ințe naturale (lux, bogăție), sala de muzică cu pian,
harmoniu și feliurite instrumente de coarde; în sala
festivă împăratul în costum unguresc; portretul unui
director din veacurile trecute; e îmbrăcat în giubea,
încât îți vine în gând „Dlui jupânul Hanăș Bengner”.
La despărțire căpătăm câte un „program” al gimn. și
o scriere festivă la inaugurarea noului edificiu, în care
găsim și un tractat despre legăturile lui Petru Rareș cu
pe sas îl râde tot satul dacă are mai mult decât doi Bistrița. El a asediat-o de vreo cinci ori, dar n-a pu-
copii. (Vestitul „Zweikindersaptem”, care e pieirea lor tut-o lua; sașii s-au învoit însă să-i plătească 4.000 de
față de români). Un țăran ne întreabă ce se mai aude „guldeni”. Studiul e scos de un prof. de acolo, Berger,
cu România, apoi se plânge că i-au încălecat ungurii din bogatele arhive ale Bistriței, unde a găsit și Iorga
și sfârșește: „D-apoi așteptăm și noi că doară doară...”. atâtea lucruri importante.
La această frumoasă reticență mi-am adus a-//minte D. am. excursie cu trăsura la așa numita „Burg”,
cum mi-a povestit păr. Fărtăiș că, vorbind odată cu un cale de ½ de oră; ajunși la fața locului, neștiind dru-
țăran despre România, acesta l-a întrebat: „Da oare mul, o luăm la deal; e un urcuș pripuriu, foarte greu.
când...?”. Lache a apucat-o înainte cu Greciuc și ceilalți; eu am
La 8 ore am ajuns în Bistrița. Tragem la otel rămas cu Pasia. Ea nu mai poate; i se bate inima, plân-
„Comunal”, în fața impozantei biserici cu un turn ge. Ne odihnim // vreun sfert de oră. Ajungem sus,
de două ori ca cel de la sf. Dumitru, care ți-am tri- dar nu e nici urmă de „Burg”, de vreo ruină; e numai
mis-o. – Și biserica și otelul, cu coridor lung, strâmt, un turn de lemn, ca o clopotniță, cu patru etaje. Suim
cu camere joase, largi și întunecoase, ne transpun în până sus, unde dăm de o d-nă cu două d-re: e familia
evul mediu german. O chelneriță unguroaică zărește Csallner, una din cele mai de samă ale sașilor. Panora-
la mine inelul: „Ești cu muiere, nu-mi placi!”. Ieșim ma munților ne răsplătește osteneala. Fixăm direcția
în târg: pretutindeni ordine și curățenie nemțească. satului Hordó (Hărdău), unde s-a născut Coșbuc. –
Toate casele au obloane verzi. Pe strade măturătoa- Pe înserate vizităm casina românească, unde găsim doi
re cu pălării urâte de paie, cu streșinile lăsate în jos. domni mai bătrâni: Dr. Criteanu și inginerul Canda-

serie nouă, anul XXXII, nr. 10-11-12(368-369-370), octombrie/noiembrie/decembrie 2021


BUCOVINA LITERARĂ 123
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

le. Acest din urmă cunoaște mulțime de bucovineni: Ceriu-i ca oglinda,


și pe tătuca, pe Vasilică Morariu, frații Bumbac, și pe Iar noi bieții belferași
dl. Dr. Luția. Se bucură deci mult de „d-șoara doctor” Isprăvim colinda.
și de... I.T. Lais, pe care-l trădez eu. Pe când Pasia ...........
vorbește cu celalalt domn, eu îi dau lui Candale lă- Ah, de ce n-am 10 lei
muriri despre întreaga familie. Se miră și el de numele Să te văd, natură!
Olda și tot mai mult se bucură că aude atâtea lucruri
frumoase despre D-lor. – Sara, la otel, pe când stam la Acești 10 lei mi-i împrumută Pasia. O strân-
cină, surpriză: un tânăr, Dr. Candale, avocat, nepotul gere de mână ei și lui Lache și pornim... spre Năsă-
celui dintâi, vine să ne invite pe mine, Pasia și Lache, ud. Trecem prin două sate săsești, Dumitra-mare și
la dl. Candale. Aice cunoaștem pe d-na Candale, ori- Cepan: cel dintâi mai bogat, al doilea mai sărac. În
ginară din România; impresia: bunătate. Dl. Candale Dumitra case mari, greoaie, zidite, tot cu coperișe ro-
ne povestește de primul bal al „Junimei”, la care el a șii și cu obloane // ca la Bistrița. Pe la porți și prin
aranjat „romana” (la 1881); acolo a dansat și tânăra curți constatăm cu mult haz obligații „Zwei Kinder”.
d-nă Luția. Ne arată și o // fotografie a ei, pe care Pasia Întrebăm pe un băiețel cum îl cheamă. „Wot?” (Was?)
n-a văzut-o acasă. – Ni se servește înghețată, dar tre- – „Hannele”! – Satul e ca pustiu; oamenii sunt la lu-
buie să dăm un examen întreg despre diverse persoa- cru, pe câmp. – Într-un sat românesc: altă viață, copiii
ne și familii din Bucovina. Pasia, se-nțelege, știe mai sar, strigă, țipă; vreo doi puradei încep a alerga după
mult decât mine; „nu degeaba ești doctor”. – Ajunși trăsura noastră, unul se dă peste cap, ca să-i aruncăm
iar la otel, la 11 ore, altă surprindere: domnii ceilalți câte-un grițar. Trecem și printr-un sat jidovesc: Intra-
au fost invitați la cafeneaua din str. Principală, să mer- dam, unde vedem jidani plugari.
gem și noi încolo. Aice îi găsim pe tovarășii noștri în La 11¾ suntem în Năsăud: orășel de tot mi-
mijlocul unei preafrumoase societăți românești, dom- cuț (numai 3.000 loc., Bistrița are 12.000), dar așezat
ni și dame. E protopopul Pletosu, un bătrân plin de f. drăguț într-o căldare de dealuri, și curat românesc.
viață, vesel, spiritual, cu d-na și două d-șoare; e advo- Ne oprim la „fögymnazium”, care e într-o grădină.
catul Victor Onișor, adv. Simu, d-na Ana Gherman Cu toată inscripția ung., e gimn. românesc. Tocmai
cu ochi mari, mari, foarte frumoși, d-na Simu și mulți ieșeau doi profesori: Dr. Nicolae Drăgan și Victor
alții, pe care nu-i mai știu. Pe un fel de scenă muzi- Motogna. Ne duc și la directorul Gheție. Gimnaziul
ca țigănească cântă numai românește, chiar și „Crai e „fundațional”, adecă susținut din fondul grăniceri-
nou”. Păr. Pletosu ne bineventează, Greciuc răspunde, lor. Nu e luxul de la Bistrița, dar nici nu e sărăcie.
foarte emoționat. Bistrița, după cum constată Iorga, e Vedem un steag dăruit de damele din Năsăud, dar nu
cucerită tot mai mult de români. Pe la 1 după miezul e tricolor. Directorul zice: „Cine umblă cu tricolor,
L A R

nopții ne-am despărțit. nu isprăvește mult”. Maghiaron? Ne uităm în pro-


Vineri dim. ne-am suit pe turn; afară de pano- gram: e profesor de literatură maghiară. // Vedem ste-
rama munților, admirăm așezarea nespus de // regulată ma de demult a grănicerilor, acum oprită: lupoaica
a orășelului, cu coperișele sale roșii de oale și cărămizi. cu Romulus și Remus. „Ce vremuri erau acele”, zice
Explicarea: a ars aproape tot la 1857. Apoi vizităm un profesor. Ni se arată poezii de ale gimnaziastului
S T O

interiorul bisericei, un adevărat muzeu de anticități: Coșbuc, care era prezident al soc. literare: sunt poezii
covoare, steagurile breslelor, dulapuri și lăzi care ne pesimiste, slabe, și epigrame satirice bune. – Masa la
aduc aminte de Câmpulung, chipul în relief al celui otelul... „Rahova”; mai e unul „Grivița”; amândouă
dintâi paroh, pe mormântul lui biblii din sec. XVI. Și sunt de pe vremea războiului. În otelul acesta e și casi-
azi încă fiecare breaslă își are laițele ei în biserică. na românească. – Gimnaziul își va sărba în octombrie
Și acum vine despărțirea: Pasia și Lache pleacă jubileul de 50 de ani. La 3 ore vine „gyözös”-ul (ct.
I

mai departe, peste Dej, Cluj și Arad la Lugoj, iar noi Ghözöșul = trenul) și ne scapă de ploaie. Cât timp
o luăm spre casă, căci am fost cu Pasia, am avut noroc de vreme frumoasă,
P

acum e rău. În tren un gimnaziast din România ne


E

Se gătesc paralele asigură că Sofia e încunjurată de români și că au fost

serie nouă, anul XXXII, nr. 10-11-12(368-369-370), octombrie/noiembrie/decembrie 2021


124 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

lupte sângeroase. – Trecem pe lângă satul Feltro, unde ge că făceam haz de năcaz. La Iacobeni am trebuit să
petrece Coșbuc mai în fiecare vară la soră-sa. (Pe când schimb colțunii.
îți scriu aceste, primesc o ilustrată de la Lascar, din D. am. la 3 spre Câmpulung, unde cei trei to-
Lugoj: „E o țară foarte bogată și cu fete frumoase, pe varăși s-au coborât, iar eu am ajuns seara la 10 acasă.
care am avut prilejul să le admir apoi în biserică, pe D-ra Pasia mă rugase să-i promit solemn // că
când Dl. Imbroane își spunea predica”.) voi da raport special la ai ei. Din întâmplare m-am
Trecem apoi pe lângă stațiunea balneară întâlnit chiar duminecă d.am. cu Dica și Irinel lân-
Sân-Georgiul românesc (Olah-Szentgyörgy). Pe la 5 gă gimnaziu; am însoțit-o până la cons. Ciuntuleac și
suntem la Rodna, unde se scoteau metale încă din i-am raportat câte ceva, mai ales despre dl. Candale.
veacul // XIII. Acum e cuib jidovesc, iarăși cu casină Irinel se bucură că o va putea „seca” pe mama.
internațională; dar perspectiva munților îți amintește Am fost insistat apoi pe marți să urmez cu ra-
de Sinaia. De aice pornim, la 7 oare, spre muntele portul și am urmat numaidecât. I-am spus că i-am
Rotunda. Partea aceasta a fost cea mai frumoasă din amintit d-lui Candale și de jocul ei cu Belcot; atunci
toată excursiunea. Drumul foarte îngust șerpuiește pe ea, roșind drăgălaș, mi-a spus: „Dar eu am făcut rău
lângă Someș în sus, până la izvor; de o parte și de alta că am jucat cu dl. Belcot; acum jumătate de Bucovină
se ridică la înălțimi amețitoare păreți aproape verticali mă logodește cu el”.
de codru de molizi. Drumul acesta l-am făcut de la De acum am isprăvit; acum scrie și tu.
7-11 noaptea, și astfel impresia sublimului se potența Servus!
prin cea a fiorosului. Pe Rotunda e un post de jan- Victor.
darmi, care sunt obligați să încvartireze călătorii,
bine înțeles tot pe plată. Am mas deci aice, ne-a fost
cam frig noaptea. A doua zi am căpătat chiar cafea,
făcută de o gospodină româncă, care s-a săturat de
slujit în pustietate la niște unguri și se va întoarce
în satul ei.
La 6 dim. am luat-o pe jos spre Cârlibaba. În
curând am ajuns pe culmea plaiului, care e trecătoa-
rea în Bucovina; la stânga se ridică cele trei piscuri
ale Inăului, acoperite cu omăt. Coborâm acum și în
curând întâlnim Bistrița bucovineană, care ne înso-
țește mereu. Drumul neted, alb ca varul, cu scobo-
râșul lui, de abia îl simțești, stânci fantastice // și bi-

L A R
zare; la intrarea în Cârlibaba, însemnată acum prin
stâlpii roși-alb-verzi, un părete întreg de stâncă, lat
de vreo 10 m. Partea aceasta, Rotunda-Cârlibaba,
pe lângă că e foarte frumoasă, e foarte ușoară, co-
modă. La Cârlibaba sosim numai bine ca să apucăm S T O
pluta spre Iacobeni. Cu noi pleacă de aici și tânărul
Voronca de la cassa de păstrare din Suceava. Trei
oameni pun în mișcare pluta cu mare greu și acum
pornim, având la cârmă un băietan de vreo 15 ani,
Franzl. Plutim lin, frumos, nici urmă de frică; lăți-
mea plutei îți inspiră încredere chiar de la început.
I

Trece pe lângă noi și baba de piatră cu diademă pe


cap, căreia ungurii i-au zis Kiraly-baba, și de aici
P

numele satului. Dar jumătatea a doua (de la 11 –


E

1), ne-a plouat; era acum prea multă apă. Se-nțele-

serie nouă, anul XXXII, nr. 10-11-12(368-369-370), octombrie/noiembrie/decembrie 2021


BUCOVINA LITERARĂ 125
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

ARTA P L AST I C Ă Filă de autor: Laurenţiu Midvichi

„Ultimul om de pe planetă și ciulinii săi vizual viu, alert și senzual din producțiile anterioare, la
retorica mai gravă, răscolitoare nu neapărat prin exalta-
Prima impresie pe care o produce succesiunea rea cromatică suculentă dublată de rigorismul hiper-re-
simili vegetală este aceea că pictorul a căutat, vorba al și dilatația hiperbolică a formelor și detaliilor antro-
lui T.S. Eliot, un corelativ obiectiv. Că ciulinii lui nu po – sau ichtiforme, cît prin profunzimea aluziilor și
sunt altceva decât pretexte pentru a putea proiecta o semnificațiilor puse în operă grație unei zestre culturale
subiectivitate retractilă. Impresia nu este total greșită: vivante și flexibile. Suport care-i facilitează mișcarea li-
ciulinii sunt și corelative obiective. Dar mai sunt ceva, beră în plan compozițional și afirmarea unui spirit no-
iar asta vei realiza abia după ce treci prin toată înlănțui- vativ animat de incitante imbolduri polemice, marcate
rea aceasta monstruoasă – sunt, alături de Ochiul care-i prin artificii stilistice sugestiv orchestrate într-o retorică
privește și-i aruncă înapoi, pe pânză, unicii supraviețu- picturală nu lipsită de teatralitate, rostită însă în sotto
itori ai unui eveniment apocaliptic. Sunt creaturi dota- voce , ca într-o litanie în care înfiorarea mistică, îndoiala
te cu rezistența pe care doar supraviețuirea o poate da dureroasă se topesc în tumultul surdinizat al cutezanței
unui corp perisabil: ei țin deja de o nouă specie, sunt scrutătoare. Așa se explică substratul fabulatoriu fasci-
mutații organice dotate cu armură chitinoasă, creaturi nant care pulsează în suita celor 14 compoziții în ulei
ale unei noi lumi, care-și desfășoară splendoarea înfri- pe pînză, într-un discurs pictural foarte concentrat și
coșătoare pentru acest ochi, pe care-l putem bănui la fel coerent în dezvoltarea unei teme – dramaticul destin
de monstruos. uman încorsetat in propriul univers labirintic. O focali-
Un alt fapt paradoxal pe care se construiește zare ideatică esențiala a acestui discurs care îi antrenea-
această înlănțuire este dubla ei apartenență, atât la tra- ză remarcabilul talent compozițional, apetitul pentru
diția modernismului umanist – prin faptul că ”citatele” subtile versatilități stilistice, ce ne reconfirmă solida lui
decupate nu sunt utilizate cu ironie, ci în mod con- pregatire academică. Dar și capacitatea de a pune în
structiv – cât și la cea postumană. Este o pictură atât ingenioase, prin insolitul lor, construcții plastice filoa-
speculativă (se hrănește din atmosfera postapocaliptică ne imagistice consacrate și pasaje bine sedimentate în
pe care alegerea temei o creează fără mari eforturi), cât memoria vizuală a umanității – de la iconismul bizan-
și una nostalgică. Iar nostalgia este un element puternic tin, pictura eclesială renascentistă (italo – hispano – fla-
modernist, este sentimentul că vrei să te întorci ”acasă”, mandă), la experimentele constructiviste, expresioniste
însă acel acasă nu mai există. Încrederea aceasta a lui și apologia resurecțională a tendințelor postmoderne
Laurențiu Midvichi în umanismul modernismului este din actualitate. O face cu metodă și decență prin folo-
în principal nostalgie după vremuri în care deconstruc- sirea unui instrumentar tehnic și de mijloace de expre-
ția viziunii propunea și o coerență nouă lumii privite și sie bine strunit într-o inspirată și seducătoare poetică
redate. O lume a artei dinaintea unor Damien Hirst sau imagistică, modernă în spirit și expresivă în formă, din
Christo: de aici și importanța crucială a texturii acestor care nu lipsește – ca un definitoriu pol gravitațional, ca-
pânze, a variațiunilor tehnice, dar și a combinării, pe uză și efect, deopotrivă – simbolul antropomorf în varii
aceeași pânză, a abstractului cu figurativul. Acest ultim ipostaze și determinări conjuncturale pline de tîlc. Ceea
om rămas pe planetă se joacă privind și descompunând ce pledează convingător pentru substanța umanistă a
o nouă specie care tocmai se naște.” (Bogdan-Alexan- crezurilor sale estetice și creative.” (Corneliu Antim,
dru Stănescu) critic de artă, 3 aprilie 2011)

* *
„Laurențiu Midvichi face saltul, cel puțin prin „<Caut ceea ce nu pot găsi și găsesc ceea ce
performanțele sale picturale actuale, de la spectacolul nu caut…> Spre acest gând mă conduc lucrările lui
serie nouă, anul XXXII, nr. 10-11-12(368-369-370), octombrie/noiembrie/decembrie 2021
126 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

Laurențiu Midvichi: labirinturi ce semnifică anumite portantă activitate expozițională, peste 20 de expoziții
căutări și, implicit, descoperirea unor răspunsuri su- personale în țară și străinătate. Debutează cu expo-
biective.  Este o căutare spirituală, a ceva ce nu stă ziția Lumină și culoare, Palatul Parlamentului, Sala
scris în cărți, ci în sufletul și în mintea fiecăruia dintre de Expoziții „Constantin Brâncuși”, București, 2005.
noi. Sunt drumuri ce se cer umblate pentru a te duce Dintre cele mai importante personale, Fibras de si-
mai aproape de tine însuți, sunt căi întortocheate care lêncio, Clube Literário do Porto, Portugalia, 2010,
– pe măsura ce se / te pierd, de fapt, te și se (re)gă- Studii despre orbire, pictură, Galeria Millennium,
sesc. Labirintul, în viziunea lui Laurențiu Midvichi se Lisabona, 2013, ETAPE, pictură 2004-2014, Muzeul
identifică cu anumite parcursuri, dictate de întrebări de Artă Tulcea, Distel Und Dornen, pictură și gra-
pe care pictorul și le pune sieși și pe care, la rândul fică, CART-Galerie Pregarten, Linz, Austria, 2016,
său, le adresează publicului. Însă, dincolo de întreba- Organische Mechanismen, pictură, FIVE PLUS Art
re, el oferă și o perspectivă proprie asupra lucrurilor: Gallery, Viena, Austria, 2018, RETINARIUM, pic-
răspunsurile sale nu sunt doar îmbrăcate cromatic, ci tură, Sala Brâncuși, Palatul Parlamentului, Bucuresti,
și simbolic. Lucrările te captează, la o primă privire 2018, DESTRUCTURARE, E.M. Art Gallery, Deva,
prin paleta cromatică bogată ce pune și mai mult în 2020. A participat la numeroase de expoziţii de grup
valoare contururile. Culori, pe cât de puternice, pe din 1999 și până în prezent. Din 2013 participă în ta-
atât de calde, amplifică sensul trasmis de imaginea în bere de creație și rezidențe artistice în România, Bul-
sine. Jocurile de culori și de sensuri par să îl defineas- garia și Serbia. Lucrări semnate Laurențiu Midvichi
că pe Midvichi care nu lasă întaietate unora, în fața se găsesc în colecții publice și private (colecția de artă
altora. Cand te afli în fața unei lucrări de Midvichi, a Galeriei Millenium, Portugalia, colecția de artă a
timpul și spațiul sunt irelevante, iar sensul devine Camerei Deputaților, Muzeul de Artă Tulcea, Muzeul
primar.Mesajul pe care pictorul îl pune pe pânză se Județean Olt), Germania, Norvegia, Bulgaria, Ame-
adresează mai mult minții, decât privirii. El se cere rica, Franța, Spania, Grecia, Portugalia, Peru, Italia si
a fi ințeles, nu doar privit; este îmbogățit de sensuri Australia. Laureat al unui important număr de premii
care ți se dezvăluie parcurgând  nu doar lucrările sale, naţionale pentru pictură şi grafică, Premiul Special la

Ă
ci raportându-te și la elemente de spiritualitate creș- Bienala de Artă Contemporană Aegyssus, Muzeul de
tină. Chipuri ce aduc a sfinți și contururi de edificii Artă Tulcea, 2015, Premiul Fundației „Arta” Concur-

C
ale lăcașelor de cult, precum și alte simboluri regăsite sul Național de Grafică „Urme și semne – Repere ale
în credința înaintașilor noștri  sunt doar câteva detalii umanului”, 2009, precum și Medalia de argint, Arte

A S T I
ce te împiedică să “citești” superficial  compoziția; ele e Cultura, Salerno, Italia, 2006. Trăiește și lucrează în
te ademenesc și te țin prins într-un sens care te poar- București.
tă, din aproape în aproape, pe căile întortocheate ale
labirinturilor. Sunt sensuri ce se relevă celui ce îndrăz- „Cred ca numitorul comun în toate seriile mele
nește să se aventureze în căutarea lor.   este modul în care abordez tușa și materia picturală, o
Dacă pentru un artist lucrările sale sunt mărtu- anumită forță a imaginii pe care o caut de fiecare dată
risiri ale propriilor credințe, atunci pentru Laurențiu și în același timp să transform în limbaj pictural su-
Midvichi Labirinturile sunt invitații adresate privito- biectele, să transpun pe pânză energia pe care o emană P L
rilor de a intra în sfera gândurilor sale, a preocupărilor materia. Sunt cel puțin două componente de care țin
sale de moment, ce definesc aceasta etapă a parcursu- cont in realizarea unei picturi, mai întâi etapa grafică
lui său artistic.” (Mimi Necula, iunie 2017) în care desenul direct pe pânză mă ajută să înțeleg
mai bine construcția subiectului, apoi etapa pictura-
R T A

* lă unde încep să apară treptat straturile de culoare.


LAURENȚIU MIDVICHI (n. 1979, Tulcea) Ca medium folosesc culorile de ulei pentru că mate-
este absolvent al Universităţii Naţionale de Artă din rialitatea lor, dicolo de faptul că mi se potrivește cel
Bucureşti – Secţia Artă Murală, clasa profesorului Vi- mai bine, deși folosesc ocazional și culori acrilice, îmi
orel Grimalschi (2002), şi membru al Uniunii Artiş- oferă posibilitatea de a urmări echilibrul între zonele
A

tilor Plastici din România din anul 2003. Are o im- transparente și cele împăstate.” (Laurențiu Midvichi)

serie nouă, anul XXXII, nr. 10-11-12(368-369-370), octombrie/noiembrie/decembrie 2021


autograf Niadi-Corina Cernica – Jocuri şi ficţiuni
Carmelia Leonte .....................................................................1 în lumea de azi ....................................................................62
reflux eveniment
Alexandru Ovidiu Vintilă – Nicolae Coande. Doina Cernica – Cernăuţiul ştirilor din „Glasul
„Memoria unui mort este memoria mea”, Bucovinei", Cernăuţiul lui Mircea A. Diaconu ..............64
Bistriţa, Casa de Editură Max Blecher, 2019......................2 Doina Cernica – Un eveniment, cartea
jurnal comentat lui Constantin Călin despre Eusebiu Camilar ................67
Liviu Ioan Stoiciu – Perechi-perechi: scriitori români........6 note de lector
poesis Elena-Brânduşa Steiciuc – Nina Smart.
Grete Tartler – Papagali.......................................................8 „Wild Flower” (Floare sălbatică).........................................69
Felix Nicolau – Program cu studenţii .................................9 Octavian Mihalcea – Căile dematerializării ....................71
Iulia Modiga – Patru poeme .............................................11 Romeo Aurelian Ilie – Odiseea ispitirilor.
Gelu Diaconu – Grupaj de poeme din volumul Cronica volumului „Dea. Epicus brevis”
nepublicat încă „elegiile din drumul taberei".................13 de Călin Dengel (Editura Creator, Braşov, 2020)............72
cronica literară in memoriam
Ioan Holban – Cezar Ivănescu, la 80 de ani SSB – Dumnezeu să te odihnească în ceruri,
de la naştere. Fapta poetului.............................................15 dragă Carmen, inimos camarad şi suflet nobil!.............74
Cornel Ungureanu – Gheorghe Mocuţa, Matei Vişniec – Carmen Veronica Steiciuc,
Andrei Mocuţa, între jurnale şi contrajurnale.................22 poeta care alunga norii… .................................................77
Theodor Codreanu – Valeriu Valegvi: Elegia imnică ..24 George Banu – Carmen… ...............................................78
Constantin Cubleşan – Dialoguri imaginare Adrian Dinu Rachieru – A plecat Veronica... ................79
cu Fernando Pessoa (Angela Martin) .............................27 Doina Cernica – O pasăre oprită în zbor –
Petrişor Militaru – Scrisori de la poeta Carmen Veronica Steiciuc......................................81
„fata lui Dumnezău" ............................................................29 Theodor Codreanu – Zbor în transparenţă ..................84
George Vulturescu – „Când îţi vâri degetele Mihaela Grădinariu – Tăcerea surâsului violet ............87
în ochi” (Irina Nechit) ..........................................................31 Călin Ciobotari – Doctoratul în teatru al lui
Elena-Brânduşa Steiciuc – Când tenacitatea Carmen Steiciuc. Sau despre ce ar fi putut fi... ............88
se împleteşte cu sensibilitatea: „DAHU. Gheorghe Patza – Spiritul catalan..................................92
Povestiri pentru 24 seri" de Cornelia Petrescu...............34 jurnal de călătorie
apostrof Marius Chelaru – Din Kyoto, spre
Isabel Vintilă – Literaturi recente: inima Japoniei (XVIII) (note şi gânduri de drum) ...........95
Nichita Danilov şi Matei Vişniec ......................................37 theatrum
cadran Nicolae Havriliuc – Scene în curs de facere ...................98
Vasile Proca – Semn de preţuire: din sens opus
Gheorghe Grigurcu – 85..................................................40 Leo Butnaru – Obsesii sau: nasul-bis ............................101
Vasile Proca – Simfonia Fiinţei: proză
Nicolae Silade – 65 ..........................................................43 Mihai Pavel – Umbra.........................................................104
profil Dana Banu – Dansatoarea...............................................107
Adrian Dinu Rachieru – Constantin Călin semnal editorial
şi „portofoliul datoriilor" (I).................................................45 Virgil Diaconu – Arta poetică a insolitării
pe contrasens în poezia lui Nichita Stănescu ........................................110
Adrian Alui Gheorghe – O sută de poeţi dostoievski – 200
în o sută de ani.....................................................................48 Gabriel Mardare – Între „egologie" şi teologie.
epica magna « Umbra » lui Dostoievski în Caietele lui Cioran..........115
Constantin Abăluţă – Jocul de-a contrabasul ...............50 epistolar
sintetizator Liviu Papuc – Scrisori regăsite (IV) ....................................120
Liviu G. Stan – Treceau atlanţii .........................................54 arta plastică
eseu Filă de autor: Laurenţiu Midvichi .......................................125
Ştefan Bolea – 1888. Anul zero......................................56
serie nouă,
anul XXXII
, Nr. 10-11
-12 (368-369-3
70), octomb
rie/noiembri
e/decembrie
2021

Revistă a Societăţii Scriitorilor Bucovineni