Alexandru Lapusneanul

de Costache Negruzzi
-1840, nuvelă istorică, romatică, pașoptistă-

--Eseu despre particularitățile unei nuvele istorice de

factură romatică –

Costache Negruzii este primul nostru prozator complet, cu o

rară disponibilitate a gustului tematic și a stilului, pentru care
epicul pare să nu aibă secrete. În proza lui Negruzzi, fuzionează
mai bine decât la oricare alt autor pașoptist elementele clasice și
romantice, iluministe și realiste , într-un electism de mare
naturalețe, ceea ce-l determină pe Călinescu să afirme că tot
scrisul lui Negruzzi respiră aerul finei culturi.
”Alexandru Lăpușneanul” este o nuvelă deoarece este o
construcție riguroasă, epică, în proză, cu un fir narativ central și
conflict centrat. Se observă concizia intrigii, tendința de
obiectivare a persp. narative și de asigurare a verosimilității
faptelor prezentate.
Este o nuvelă romantică prin tema de inspirație istorică,
personaje excepționale în situașii excepșionale, construite în
antiteză(blândeșea doamnei și cruzimea domnului), culoarea
epocii, desturi spectaculoase și replici devenite celebre.
Nuvela istorică este o specie literară cultivată de romantici, care
se inspiră din trecutul istoric,Evul Mediu, în ceea ce privește
tema, subiectul,personajele și culoarea epocii(mentalități,
comportamente, relații sociale, obiceiuri, vestimentație, limbaj).
Nuvela istorică are ca temă evocarea celei de-a doua domnii a
lui Alexandru Lăpușneanu(1564-1569). Lupta pentru impunerea
autorității domnești și consecințele deținerii puterii de către un
domnitor crud se raportează la realitățile social-politice din
Moldova secolului al XVI-lea
O primă secvență relevantă-întâlnirea dintre domn și Moțoc.
Capitolul I cuprinde expozițiunea(întoarcerea lui Alexandru
Lăpușneanul la tronul Moldovei, în 1564, în fruntea armatei
turcești și întâlnirea cu solia formată din cei patru boieri trimiși
de domnitorul Tomșa : Veveriță, Moțoc, Spancioc, Stroici) și
intriga(hotărârea domniorului de a –și relua tronul și dorința sa
de răzbunare față de boierii trădători).
O altă secvență relevantă se regăsește în al doilea capitol,
cuprinzând întâmplări declanșate de revenirea la tron a
voievodului : fuga lui Tomșa în Muntenia, incendierea cetăților
Moldovei, desființarea armatei pământene, confiscarea averilor
boierești etc.
Conflictul nuvelei pune în lumină personajul principal.
Conflictul principal, politic, relevă lupta pentru putere între
domnito și boieri. Conflictul secundar, răzbunarea domnitorului
împotriva vornicului Moțoc, se declanșează în primul capitol și
se încheie în capitolul al III-lea. Conflictul social, între boieri și
popor, este limitatat la revolta mulțimii din capitolul al III-lea.
Alexandru Lăpușneanul este personajul principal al nuvelei,
personaju romatic, excepțional, care acționează în situații
excepționale. Întruchipează tipul domnitorului sângeros, tiran și
crud. El este construit în contraste, având calități și defecte
puternice. Lăpușneanul este un personaj rotund spre deosebire
de celelalte personaje ”plate”, construite în jurul unei singure
idei sau calități.
Perspectiva narativă este obiectivă, iar narațiunea la persoana a
III-a amintește, prin concizie, de relatarea cronicarilor.
În concluzie, prima noastră nuvelă istorică este o capodoperă a
speciei, potrivit criticului G.Călinescu. Nuvela ilustrează
principiile idealurilor pașoptiste și ale romantismului
românesc.De asemenea, scriitorul deschide drumul observației
realiste.
 --Eseu despre particularitățile de construcție a
personajului principal--

Costache Negruzii este primul nostru prozator complet, cu o

rară disponibilitate a gustului tematic și a stilului, pentru care
epicul pare să nu aibă secrete. În proza lui Negruzzi, fuzionează
mai bine decât la oricare alt autor pașoptist elementele clasice și
romantice, iluministe și realiste , într-un electism de mare
naturalețe, ceea ce-l determină pe Călinescu să afirme că tot
scrisul lui Negruzzi respiră aerul finei culturi.
Alexandru Lăpușneanul este personajul principal al nuvelei,
personaju romatic, excepțional, care acționează în situații
excepționale. Întruchipează tipul domnitorului medieval, tiran și
crud. Evoluția personajului pe parcursul nuvelei este indicată în
mod direct de naratorul omniscient, care îi precizează
ipostazele-n cele patru caputole
”vodă”,”domnul”,”tiranul”,”bolnavul”. Lăpușneanul este un
caracter tare, decis să elimine puterea boierilor și capabil să
impună autoritatea domnească, prin cruzime, teroare,
manipulare, disimulare, sânge rece.
Crud, hotărât, viclean, distimulat, iteligent, bun cunoscător al
psihologiei umane, abil politic, personajul romantic este puternic
individualizat și memorabil, prin caracterul excepțional al
faptelor și al însușirilor sale. Faptele sale sunt motivate
psihologic prin dorința de răzbunare pentru trădarea boierilor din
prima sa domnie.
O primă secvență relevantă este hotărârea de a avea puterea
domnească. Este implacabilă și exprimată încă de la începutul
nuvelei, în răspunsul dat soliei boierilor trimiși de domnitorul
Tomșa, care i-a cerut să se întoarcă de unde a venit pentru că
țara nu-l iubește. . Hotărârea domnitorului de a-și relua tronul și
dorința sa de răzbunare față de boierii trădători declanșează
conflictul nuvelei.
O altă secvență relevantă este scena uciderii boierilor. Cruzimea
este o caracteristică a tiranului medieval. Aceasta este prezentată
gradat pe parcursul nuvelei și culminează cu scena sângeroasă a
uciderii celor 47 de boieri, din ale căror capete alcătuiește el
însuși o piramidă ”După aceea, luând captele, le așează..după
neam și după ranguri”
Conflictul nuvelei pune în lumină personajul principal.
Conflictul principal, politic, relevă lupta pentru putere între
domnito și boieri. Conflictul secundar, răzbunarea domnitorului
împotriva vornicului Moțoc, se declanșează în primul capitol și
se încheie în capitolul al III-lea. Conflictul social, între boieri și
popor, este limitatat la revolta mulțimii din capitolul al III-lea.
Alexandru Lăpușneanul este personajul principal al nuvelei,
personaju romatic, excepțional, care acționează în situații
excepționale. Întruchipează tipul domnitorului sângeros, tiran și
crud. El este construit în contraste, având calități și defecte
puternice. Lăpușneanul este un personaj rotund spre deosebire
de celelalte personaje ”plate”, construite în jurul unei singure
idei sau calități.
Perspectiva narativă este obiectivă, iar narațiunea la persoana a
III-a amintește, prin concizie, de relatarea cronicarilor.
Monumentalitatea, forța de a-și duce palurile la bun sfârșit,
indiferent de mijloace, spectaculosul acțiunilor, concizia
replicilor fac din protagonistul nuvelei căreia îi dă titlul,
Alexandru Lăpușneanul, un personaj memorabil.