Sunteți pe pagina 1din 50

Chimie generala

Chimie generala 5

A. Mihaly Cozmu˛a

L. Mihaly Cozmu˛a

CUPRINS

CAPITOLUL 1. STRUCTURA ATOMULUIÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖ

5

1.1. Structura nucleuluiÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖ

9

1.2. Structura Ónveli ului electronicÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖ26

1.2.1. Modele atomice clasiceÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖ.27

1.2.2. Modele atomice ondulatoriiÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖ

34

1.3. Structura Ónveli ului electronic al atomului de hidrogen i al Atomilor hidrogenoiziÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖ.38

1.4. Structura Ónveli ului electronic al atomilor ne-hridrogenoiziÖÖÖÖÖÖ

44

1.5. Ocuparea orbitalilor cu electroniÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖ

45

CAPITOLUL 2. LEG TURI CHIMICEÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖ.50

2.1. Legturi intramoleculareÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖ

51

2.1.1 Legtura ionic(electrovalent)ÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖ51

2.1.2. Legtura covalentÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖ.59

2.1.3. Legtura coordinativÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖ

2.1.4. Legtura metalicÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖ.105

102

2.2. Legturi intermoleculareÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖ118

2.2.1. Legtura de hidrogenÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖ

2.2.2. Legtura vand der WaalsÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖ125

118

CAPITOLUL 3. NOIUNI DE ELECTROCHIMIEÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖ130

3.1. Numrul de oxidareÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖ131

3.1.1. Stabilirea coeficien˛ilor stoechiometrici Ón reac˛iile chimiceÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖ.133

3.2. Stratul dublu electricÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖ

134

3.3. Elemente galvanice (pile electrochimice)ÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖ137

137

3.3.2. Determinarea poten˛ialelor redox ale electrozilorÖÖÖÖÖÖÖ140

3.3.3. Seria poten˛ialelor standard ñ seria Beketov-VoltaÖÖÖÖÖÖ.146

3.3.4. Elemente galvanice folosite Ón practicÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖ.147

3.3.1. Electrozi de referin˛ÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖ

3.4. ElectrolizaÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖ.155

Chimie generala

3.4.1. Tipuri de electrozi folosi˛i Ón practicÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖ.157

3.4.1.1. Electrozi bidimensionaliÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖ.157

3.4.1.2. Electrozi tridimensionaliÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖ157

3.4.2. Legile electrolizeiÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖ

3.4.3. Aplica˛iile electrolizeiÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖ165

165

163

3.4.3.1. Ob˛inerea electrochimica unor substan˛eÖÖÖÖÖ

3.4.3.2. Rafinarea electrochimica metalelorÖÖÖÖÖÖÖÖ.169

3.4.3.3. GalvanotehnicaÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖ

172

3.4.3.4. Lustruirea electrochimicÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖ

173

3.4.4. Tipuri de depozite ob˛inute prin electrolizÖÖÖÖÖÖÖÖÖ

176

3.4.4.1. Depozite compacteÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖ176

3.4.4.2. Depozite pulverulenteÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖ177

ANEXEÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖ

183

BIBLIOGRAFIEÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖ.185

A. Mihaly Cozmu˛a

L. Mihaly Cozmu˛a

CAPITOLUL 1. STRUCTURA ATOMULUI

Œncep‚nd cu Democrit (Figura 1.1.) [1], folozofii greci au dezvoltat o teorie filozoficcare Óncerca sexplice concep˛ia lor despre univers. Conform acesteia, materia este compusdin particule foarte mici, indivizibile, denumite atomi (denumire care provine de la termenul atomos care Ón limba greacÓnseamnindivizibil). Atomul ar reprezenta, cea mai micparticulcomponenta materiei. Œn conformitatea cu teoria vechilor greci, to˛i atomii sunt forma˛i din acela i materiale de baz, dar prin forma, dimensiunea i aranjamentul lor imprimelementelor propriet˛i diferite.

Chimistul britanic J. Dalton (Figura 1.2.) [2], a prezentat cteva caracteristici legate de adevrata natura atomului. El a studiat cantit˛ile Ón care se combindiferite elemente, pentru a forma diferite substan˛e (ex. combina˛ia dintre hidrogen i oxigen pentru formarea apei). Œn cartea sa, Noul sistem al filosofiei chimice (1808), a inserat doupostulate, conform crora :

atomii aceluia i element sunt identici, dar diferi˛i Óntre elemente atomii diferitelor elemente se pot combina Óntre ei, form‚nd substan˛e

complexe.

 atomii diferitelor elemente se pot combina Óntre ei, form‚nd substan ˛ e complexe. Figura 1.2.

Figura 1.2. John Dalton

Chimie generala

RAZELE CATODICE (ELECTRONII)

Savantul britanic Sir William Crookes, a studiat efectul produs de trecerea curentului electric printr-un Óntr-un tub prevzut cu doi electrozi (anod i catod) Ón care existo cantitate foarte micde gaz (presiune sub 0,01 torr) (Figura 1.4.) [4] . Aplicarea curentului electric a condus la apari˛ia uni flux de raze care a determinat apari˛ia pe peretele opus catodului a unei fluorescen˛e albstrui. Aceste raze au primit numele de raze catodice.

Delocalizare catod anozi a razei - +
Delocalizare
catod
anozi
a razei
-
+
de raze catodice. Delocalizare catod anozi a razei - + Figura 1.4. Ob ˛ inerea razelor
de raze catodice. Delocalizare catod anozi a razei - + Figura 1.4. Ob ˛ inerea razelor

Figura 1.4. Ob˛inerea razelor catodice

Cercettorul britanic Sir Joseph John Thompson (Figura 1.5) [5, 6] a msurat viteza razelor catodice i a artat (1894) cacestea se mi ccu viteza de 1,9 10 7 cm/s, mult mai micdec‚t viteza razelor luminoase (3 10 10 cm/s), deci par sfie mai apropiate de conceptul de particuldec‚t cel de und. De asemenea, Thompson a desf urat o serie de experimente Ón care a aplicat un c‚mp electric perpendicular pe traiectoria razelor catodice i a observat cacestea sunt deviate spre polul pozitiv (anod). Repet‚nd experimentele cu diferite gaze, a ob˛inut aceea i direc˛ie de devia˛ie a razelor catodice. Œn anul 1897, J.J. Thompson a anun˛at marea descoperire: razele catodice sunt formate din particule de aproximativ 1.000 ori mai mici dec‚t cel mai u or atom cunoscut (atomul de hidrogen) i csunt Óncrcate cu sarcinelectricnegativ. De aici concluzia caceste particule fac parte din structura tuturor atomilor. El a denumit aceste particule corpuscles. Astzi, aceste particule sunt cunoscute sub numele de electroni, iar J.J. Thompson este considerat descoperitorul lor. Œn anul 1906 J.J. Thompson a primit Premiul Nobel pentru descoperirea primei particule sub-atomice, electronul. Descoperirea electronului a demonstrat cDalton s-a Ón elat atunci c‚nd a afirmat catomul este cea mai micparte componenta unui atom. Atomul poate fi divizat Ón particule mult mai mici.

DETERMINAREA SARCINII ELECTRICE A ELECTRONULUI

Valoarea sarcinii electrice a electronului a fost determinatÓn anul 1909 de ctre Robert Millikan (Figura 1.6.) [7, 8, 9], folosind instala˛ia prezentatÓn Figura (1.7.). El a pulverizat picturi de ulei Óntr-o camer i le-a expus razelor X, rezult‚nd Ón urma ionizrii

A. Mihaly Cozmu˛a

L. Mihaly Cozmu˛a

at‚t particule Óncrcate cu sarcinelectricpozitiv i particule Óncrcate cu sarcinelectricnegativ. Pentru picturile Óncrcate cu sarcinnegativ, Millikan a aplicat un c‚mp electric, orientat astfel Ónc‚t sdetermine ridicarea acestora, urmrindu-le prin intermediul unui telescop gradat. Prin corelarea a trei parametri:

viteza de ridicate a picturilor de ulei Óncrcate pozitiv

intensitatea c‚mpului electric aplicat

greutatea picturilor

a calculat sarcina electrica picturilor Óncrcate negative i a demonstrat caceasta are valoare constantÓntreag(-1).

picaturi de ulei

atomizor Observator Placi de de picaturi Raze X
atomizor
Observator
Placi de
de picaturi
Raze X

condensator

Figura 1.7. Montajul experimental pentru determinarea valorii sarcinii electrice a electronului

Millikan a calculat masa unui electron, art‚nd ceste egalcu a 2000-a parte din masa atomului de hydrogen, considera ca fiind cel mai mic atom cunoscut. Experimente mai precise, au indicat pentru masa unui electron valoarea 9,11 10 -28 g, echivalentcu 1/1837 din masa atomului de hidrogen). Experien˛a lui Millikan a demonstrat celectronul este cea mai micparticulÓncrcatcu sarcinelectricnegativ. Œn anul 1923 Millikan a fost distins cu Premiul Nobel pentru fizic, datoritcontribu˛iei aduse la stabilirea sarcinii electrice a electronului i a efectului fotoelectric.

STRUCTURA NUCLEULUI

Observarea unor fenomene fizico-chimice ulterioare descoperirii electronului i stabilirii sarcinii lui electrice, a razelor pozitive, a artat ccatomii au o structurcomplex, av‚nd pe l‚ngelectroni i alte particule, locul Ón care acestea sunt localizate fiind denumit nucleu. Experimentele fcute de o serie de cercettori, au permis acumularea Ón timp a unor informa˛ii pe baza crora s-a Óncercat descrierea structurii nucleului atomilor.Experimentele cele mai importante care stau la baza descifrrii structurii atomului au fost cele privitoare la radioactivitatea elementelor.

DESCOPERIREA PROTONULUI

Chimie generala

Un pas Ónainte Ón stabilirea structurii nucleului a fost fcut Ón momentul descoperirii protonului de ctre Ernest Rutherford.

DESCOPERIREA NEUTRONULUI

In anul 1928, fizicianul german Walther Bothe i studentul lui Herbert Becker i-au orientat cercetrile spre descoperirea acestei neutronului. Ei au bombardat atomul de beriliu cu particule alfa emise de atomul de poloniu i au ob˛inut o radia˛ie neutrdin punct de vedere electric, cu putere mare de penetrare, pe care au considerat-o ca find fotoni de tip gama.

Po · Be
Po
·
Be

+ fotoni gama cu energie ridicat

IZOTOPII

Analiza mineralelor radioactive care con˛in plumb, a dus la concluzia cmasa atomica elementului Pb este diferit, Ón raport cu minereul din care provine :

plumbul din minereul de uraniu are masa atomic206

plumbul din mineralele de actiniu are masa atomic207

plumbul din mineralele de toriu are masa atomic208

ceea ce a permis avansarea ipotezei celementul plumb, a crei masatomiceste 207, 21, este un amestec Ón propor˛ii diferite de specii de plumb cu mase atomice diferite. Datele experimentale au artat cÓn plumbul obi nuit existspecii ale plumbului cu masele atomice 204, 206, 207 i 208 Ón propor˛iile : 1,5%, 23,6%, 22,6% i 52,3%. Fiecare din aceste specii are constant numrul atomic Z. Speciile chimice care au acela i numr atomic Z, dar mase atomice diferite, poartnumele de izotopi. Ei se simbolizeazastfel :

unde :

 

A

Z

Y

ñ simbolul chimic al elementului

A

ñ numrul de masal elementului

Z

ñ numrul atomic al elementului

Y

Foarte multe elemente din sistemul periodic, radioactive sat stabile, sunt alctuite din amestecuri der izotopi. Izotopii elementelor radioactive se deosebesc Óntre ei prin masa atomic i propriet˛ile lor radioactive, Ón timp ce izotopii elementelor stabile, se deosebesc prin masa atomic i anumite propriet˛i fizice.

1. Izotopii atomului de hidrogen

A. Mihaly Cozmu˛a

L. Mihaly Cozmu˛a

Astzi de cunosc trei izotopi stabili ai atomului de hidrogen (Figura 1.36) [38]:

Hidrogenul u or (protiu), cu rspindirea cea mai larg(99,84%) ; este

hidrogenul care apare Ón combina˛iile chimice obi nuite (ap, hidrocarburi, hidruri, etc.) ;

1

1

H 1e - , 1p + , 0n 0

Hidrogenul greu (deuteriu), rsp‚ndit Ón propor˛ie de 0,016%; apa care

con˛ine acest atom de hidrogen (D 2 O ñ apa grea, nu este favorabilvie˛ii) ; izotopul se folose te Ón procesele de fusiune nuclearsau Ón tehnica rezonan˛ei magnetice nucleare ;

2

1

H 1e - , 1p + , 1n 0

Hidrogenul supragreu (tritiu), este radioactiv; el nu apare Ón natur, i are

timpul de Ónjumt˛re de 12,3 ani; datoritpropriet˛ii de radioactivitate pe care o posed, izotopul se folose te Ón analizele de structura diferitelor substan˛e;

3

1

H 1e - , 1p + , 2n 0

De cur‚nd, au fost pu i Ón eviden˛ i izotopii

4

1

H ,

timpul lor de via˛fiind foarte redus [39, 40].

Protiu Deuteriu Tritiu
Protiu
Deuteriu
Tritiu

5

1

H ,

6

1

H

i

1 6 H dar sunt instabili,

Figura 1.36. Izotopii atomului de hidrogen

IZOBARII

Studiul compozi˛iei unor elemente, a artat cacestea con˛in c‚te un izotop cu aceea i masatomic, dar cu sarcina nucleului diferit. Atomii care au masele atomice identice, dar apar˛in unor elemente diferite, se numesc izobari (isos baros ñ aceea i mas). Œn aceastcategorie, intratomii :

Chimie generala

40

19

K

40

18

Ar

40

20

Ca

STRUCTURA ŒNVELIULUI ELECTRONIC

Datele teoretice i experimentale prezentate anterior au demonstrat ca atomul are o structurcomplex. Modul Ón care atomii sunt alctui˛i, determincomportamentul lor electrochimic Ón reac˛iile la care particip. Studii de specialitate [42-45] demonstreazcÓn reac˛iile chimice obi nuite, nucleul i electronii amplasa˛i Ón straturile interioare nu sufermodificri, Ón aceste procese fiind implica˛i doar electronii stratului exterior (stratul de valen˛). Œn consecin˛, modificrile care se produc Ón structura Ónveli ului electronic al atomului determinpropriet˛ile noilor compu i care se formeazdin reac˛iile chimice. Cunoa terea structurii Ónveli ului electronic al unii atom joacun rol deosebit Ón Ón˛elegerea fenomenelor chimice. De-alungul timpului au fost propuse mai multe modele care sexplice structura Ónveli ului electronic i implicit i a atomului.

MODELE ATOMICE CLASICE

1. MODELUL LUI J.J. THOMPSON

Descoperirea razelor catodice (electronii) i stabilirea faptului cace tia sunt Óncrca˛i su sarcinelectricnegativ, l-au determinat pe J.J. Thompson (Figura 1.5.) spropun, Ón anul 1904, primul model al atomului. Problema de care s-a lovit a fost legatde faptul cmen˛inerea Ón acela i atom a electronilor implicneutralizarea lor, respective existen˛a unei sarcini pozitive. Œn acest scop, a propus urmtoarea solu˛ie:

a considerat atomul ca fiind o structursfericcu o sarcinelectricpozitivdistribuituniform, prin care se mi celectronii (Figura 1.38.) [46]. Acest model este denumit Cozonacul cu stafide, aluatul fiind asociat cu sfera Óncrcatcu sarcinelectricpozitivdistribuituniform, iar stafidele reprezent‚ electronii Óncrca˛i cu sarcinelectricnegativ. Acest model atomic a avut o via˛foarte scurt, fiind infirmat de descoperirile ulterioare.

A. Mihaly Cozmu˛a

L. Mihaly Cozmu˛a

A. Mihaly Cozmu ˛ a L. Mihaly Cozmu ˛ a Figura 1.38. Modelul atomului propus de
A. Mihaly Cozmu ˛ a L. Mihaly Cozmu ˛ a Figura 1.38. Modelul atomului propus de

Figura 1.38. Modelul atomului propus de J.J. Thompson

Electron

Sfera cu distribu˛ie uniforma sarcinii electrice pozitive

MODELUL LUI RUTHERFORD

Fizicianul Ernest Rutherford a verificat veridicitatea modelului propus de Thompson. Rutherford a propus un model al atomului, Ón care, sarcina electricpozitiveste amplasatÓn centrul atomului ñ nucleul, iar sarcina electricnegativeste amplasatÓn jurul nucleului. Electronii se rotesc Ón jurul nucleului pe traiectorii circulare, denumite orbite (Figura 1.39.) [47], fiind men˛inu˛i pe traiectorie de ac˛iunea a doufor˛e: for˛a centrifug, aprutca urmare a mi crii electronului pe o traiectorie circular i for˛a de atrac˛ie coulombianÓntre sarcina electricpozitiva nucleului i sarcina electricnegativa electronilor, cele doufor˛e compens‚ndu-se reciproc:

cele dou „ for ˛ e compens‚ndu -se reciproc: 3. MODELUL LUI BOHR Figura 1.39. Modelul

3. MODELUL LUI BOHR

Figura 1.39. Modelul Planetar al atomului propus de Rutherford

Fizicianul danez Niels Bohr a observat co descrcare electricÓntr-un tub de sticlcare con˛ine o cantitate redusde gaz conduce la emiterea unei radia˛ii de ctre atomii gazului. Aceastradia˛ie are o lungime de undspecific i elemente chimice

Chimie generala

diferite genereazradia˛ii cu lungimi de unddiferite. Pornind de la aceste aspecte, el a propus Ón anul 1913 un model al atomului, care este de fapt o extindere a modelului lui Rutherford, Ón care se pstreazegalitatea celor doufor˛e care asigurelectronul Ón mi carea circularpe orbit. Œn plus, Bohr a introdus doupostulate, conform crora:

1 .Electronul se poate roti Ón jurul nucleului numai pe anumite orbite, considerate circulare, numite orbite permise, orbite sta˛ionare, orbitali sau Ónveli uri (Figurile 1.42, 1.43.). Œn mi carea sa pe orbitele permise, electronul nu emite i nu absoarbe energie.

permise, electronul nu emite i nu absoarbe energie. Al treilea nivel energetic Al doilea nivel energetic
Al treilea nivel energetic Al doilea nivel energetic Primul nivel energetic
Al treilea nivel
energetic
Al doilea nivel
energetic
Primul nivel
energetic

Figura 1.42. Atom Ón stare fundamental

Figura 1.43. Œnveli urile nucleului

2. In cazul atomilor excita˛i Ón urma absorb˛iei de energie, electronii pot trece de pe orbita permis, caracterizatde o energie sczut, pe o altorbitpermis, caracterizatde o energie mai mare. Deoarece aceaststructureste instabil, electronii pot reveni pe orbita ini˛ialsau pe orbitintermediarprin emiterea unei cuante luminoase, a crei energie este egalcu diferen˛a energiilor orbitelor Óntre care s-a deplasat electronul (Figura 1.43. ) [51].

Emisie foton Absorb˛ie
Emisie
foton
Absorb˛ie

Figura 1.43. Tranzi˛ii electronice

A. Mihaly Cozmu˛a

L. Mihaly Cozmu˛a

Liniile spectrale Lungimea de und„
Liniile spectrale
Lungimea de und„

4. Modelul lui Sommerfeld

Figura 1.44. Formarea spectrului atomului

Fizicianul german Arnold Sommerfeld (Figura 1.45.) [52], Ón Óncercarea de a explica mai bine spectrele complexe ale unor elemnte chimice, dezvoltmodelul atomic propus de Bohr, prin introducerea ipotezei conform creia, o parte din orbitele permise pe care se mi celectronii Ón jurul nucleului au formeliptic, care admit ca focar, centrul de masal atomului (nucleul). Œn acest caz, pozi˛ia electronului Ón jurul nucleului la un moment dat, este indicatde raza vectoare variabila elipsei i unghiul de rota˛ie. Œn aceastsitua˛ie, pentru pozi˛ionarea elevctronului este necesarintroducerea unui nou parametru, denumit numr cuantic orbital sau numr cuantic secundar, l, care poate lua valori Ón intervalul:

l [0˜ (n-1)]

Pentru n = 1, l = 0 i orbita are formsferic. Œncep‚nd de la n = 2, orbitele permise pe care se deplaseazelectronul au formeliptic(Figura 1.46.) [53].

Orbitele electronice permise pentru primele patru numere cuantice principale-modelul Bohr- Sommerfeld
Orbitele electronice permise pentru primele patru numere
cuantice principale-modelul Bohr- Sommerfeld

Figura 1.46. Forma orbitelor permise Ón ipoteza modelului lui Sommerfeld

Chimie generala

Conform teoriilor Bohr-Sommerfeld, electronul parcurge Ón mi carea sa Ón jurul nucleului o traiectorie Ónchis, gener‚nd propriului atom un c‚mp magnetic. Dacatomul este amplasat sub ac˛iunea unui c‚mp magnetic exterior, are loc o ac˛iune de orientare spa˛iala orbitelor, pozi˛iile pe care acestea le pot ocupa fiind definite prin intermediul numrului cuantic magnetic, m. Valoarea numrului cuantic magnetic este cuprinsÓn intervalul:

m (ñl, 0, +l)

Fizicienii danezi George Eugene Uhlenbeck i Samuel Abraham Goudsmit

(Figura 1.47.) [55] au demonstrat cÓn afara mi crii de rota˛ie pe care o executÓn jurul nucleului, electronii execut i o mi care de rota˛ie Ón jurul propriei axe, numit i

mi care de spin. Mi carea de spin este de asemenea cuantificatprin numrul cuantic

de spin, s, care poate lua douvalori:

s = +1/2 pentru rota˛ia electronului Ón jurul propriei axe Ón acela i sens cu

mi carea lui pe orbit

s = - pentru rota˛ia electronului Ón jurul propriei axe Ón sens contrar mi crii

lui pe orbit

Pornind de la modelele atomice clasice prezentate anterior, se poate construi o structura atomului:

Centru atomului este reprezentat de nucleu, care con˛ine mai multe tipuri de particule i antiparticule i este Óncrcat cu sarcinelectricpozitiv; Œn jurul nucleului, men˛inu˛i prin for˛e de naturelectrostatic,

graviteazelectronii, particule Óncrcate cu sarcinelectricnegativ, constituind Ónveli ul de electroni; Structura Ónveli ului de electroni este stratificat, astfel

Electronii care se aflla aceea i distan˛de nucleu, formeazun

strat electronic, caracterizat de acela i numr cuantic principal n. Stratul cu n = 1, este

cel mai apropiat de nucleu i are energia cea mai mic. Odatcu cre terea valorii lui

n, distan˛a de la nucleu cre te i implicit i energia straturilor.

Electronii care ocupun strat electronic se caracterizeazprin

numere cuantice orbitale l, diferite. Deoarece l [0, (n-1)], rezultcÓntr-un strat pot exist mai multe tipuri de orbite. Pentru l = 0, orbita este sferic, iar pentru l > 0, orbitele

sunt eliptice. Toate orbitele dintr-un strat (valori diferite ale lui l, dar aceea i valoare a lui n), formeazsubstraturi electronice.

Electronii din acela i substrat, diferÓntre ei prin numrul cuantic

magnetic, m, care poate lua valori Ón intervalul m (-l, 0, +l). Deci Ón fiecare substrat

exist2l +1 orbite (orbitali).

Fiecare orbital, poate fi ocupat maxim cu doi electroni, care difer

prin valoarea numrului cuantic de spin (+1/2 sau -1/2). Modelele Bohr-Sommerfeld, de i destul de evoluate pentru a putea explica spectrele complexe ale elementelor chimice, nu pot explica o serie de comportamente chimice ale acestora (formarea unor tipuri de legturi chimice). Limitrile acestor

A. Mihaly Cozmu˛a

L. Mihaly Cozmu˛a

modele provin de la faptul c, Ón explicarea structurii atomului, fizicienii au plecat de la legile mecanicii clasice. Electronii au fost considera˛i ca av‚nd caracter corpuscular, fiind asemna˛i cu ni te bile mici, cu mas i volum propriu i o anumitvitezde

mi care.

MODELE ATOMICE ONDULATORII

Œn anul 1905, fizicianul german Albert Einstein (Figura 1.48.) [55], a demonstrat, pornind de la o serie de date experimentale, clumina, care era consideratla acest moment ca fiind o formde radia˛ie electromagnetic, trebuie de asemenea privit i ca o particulsau sub forma unor pachete discrete de energie.

1. Modelul lui Louis de Broglie

Œn anul 1912, Louis de Broglie (Figura 1.52.) [59], a demonstrat, pe baza unor calcule teoretice, cfiecrei particule materiale i se asociaz, pe l‚ngmasa proprie i o und(radia˛ie), caracterizatde o lungime de und i frecven˛, pun‚nd bazele tiin˛ei denumite Mecanica Ondulatorie. Acest dualism particul-undse exprimprin rela˛ia:

unde:

Î

h

mv

Îñ lungimea undei asociate particulei m ñ masa particulei

v

ñ viteza de deplasar a particulei

h

ñ constanta lui Planck

(1.7.)

Conform rela˛iei, atunci c‚nd masa particulei are o valoare mare, lungime undei asociate se reduce, pierz‚ndu- i semifica˛ia fizic. C‚nd Ónsmasa particulei este redus, lungimea undei asociate intrÓn cadrul posibilit˛ilor de precizare. Œn consecin˛ i electronului aflat Ón mi care i se poate asocia o und. Atunci c‚nd electronul se mi cÓn jurul nucleului pe o orbitcircular, unda asociatacestuia se extinde Ón jurul orbitei, circumferin˛a acesteia trebuind sfie un multiplu Óntreg al lungimii de undasociate electronului

Lungimea de und„Î
Lungimea
de und„Î
de und „ asociate electronului Lungimea de und„Î Figura 1.53. Unda asociat „ elec tronului Ón

Figura 1.53. Unda asociatelectronului Ón mi care; orbitele punctate sunt razele medii;

Chimie generala

2. Modelul lui Schroedinger

Œn anul 1925, fizicianul austriac Erwin Schroedinger (Figura 1.54.) [61] a propus o rela˛ie de calcul a undei asociate unui electron Ón mi care, pornind de la similitudinea acesteia cu undele macroscopice (undele produse la suprafa˛a unui lac). Ecua˛ia, care Ói poartnumele, descrie mi carea electronului din atomul de hidrogen Ón jurul nucleului:

2

¯

8

2

m

h

2

(E

t

E

p

)

0

(1.9.)

unde:

ÿñ func˛ia de undasociatelectronului, respective zona din jurul nucleului Ón care se gse te cu probabilitate maximelectronul (peste 95%) E t ñ energia totala electronului E p ñ energia poten˛iala electronului

2 - gradientul func˛iei de und(operatorul lui Laplace), care are expresia:

2

 

d

2

dx

2

d

2

dy

2

d

2

dz

2

(1.10.)

STRUCTURA ŒNVELIULUI ELECTRONIC AL ATOMULUI DE HIDROGEN I AL ATOMILOR HIDROGENOIZI

Ecua˛ia lui Schroedinger este o expresie diferen˛ialde ordin doi, a crei complexitate cre te odatcu cre terea numrului de electroni care se mi cÓn jurul nucleului. Rezolvarea ei este mai u oarÓn cazul atomului de hydrogen, care posedun singur electron Ón inveli ul electronic. Solu˛iile ecua˛iei au sens fizic doar pentru anumite valori ale numerelor cuantice n, l, m i s, ceea ce indicsimilitudinea dintre modelele ondulatorii i modelul Bohr-Sommerfeld (ambele modele definesc acelea i numere cuantice). Numrul cuantic principal, n, indicnivelul energetic (stratul) din jurul nucleului pe care se aflpozi˛ionat electronul, n 1.

Numrul cuantic secundar (orbital), l, define te tipurile de orbitali (orbite, substraturi) dintr-un anumit strat energetic, l [0 ˜ (n-1)] (Figurile 1.55, 1.56.) [62]. Astfel:

l = 0, orbitali de tip s; existun singur orbital de tip s Ón fiecare strat, de

formsferic, fiind simetric fa˛de nucleu

l = 1, orbital de tip p; Ón numr de trei Ón fiecare strat electronic, orbitalii

de tip p au formbilobat, cu ambii lobi egali, dispu i de o parte i de alta a nucleului;

A. Mihaly Cozmu˛a

L. Mihaly Cozmu˛a

sunt orienta˛i dupcele trei axe de coordonate fiind perpendiculari Óntre ei ;

l = 2, orbitali de tip d; Ón fiecre strat electronic sunt 5 orbitali de tip d, cu

formtetralobat, cu lobii egali, orienta˛i dupcele trei axe de coordonate i Óntre acestea ;

l = 3,orbitali de tip f, Ón numr de 7, cu formcomplicat

Numrul cuantic magnetic, m, indicnumrul orbitalilor de acela i tip care se gsesc Óntr-un strat electronic, m (-l, 0, +l);

Numrul cuantic de spin, s, indicsensul de rota˛ie al electronului Ón jurul propriei sale axe i poate lua valorile +1/2 i -1/2, dupcum rota˛ia se face Ón acela i sens cu cea din jurul nucleului sau Ón sens contrar. Pornind de la umerele cuantice definite i semnifica˛ia lor, structura Ónveli ului electronic al atomului de hidrogen este cea prezentatÓn Tabelul 1.3.

Œn cazul atomului de hidrogen i al atomilor hidrogenoizi (care au un singur electron Ón Ónveli ñ He + , Li 2+ ), orbitalii de pe acela i nivel energetic (strat), au aceea i energie, deci sunt degenera˛i (nu existsubstraturi Ón acela i strat). Reprezent‚nd pentru simplificare orbitalii sub forma unor linii, structura electronica atomului de hidrogen i a ionilor hidrogenoizi are forma ÓndicatÓn Figura

1.57.

Orbitali s Orbitali p Orbitali d
Orbitali s
Orbitali p
Orbitali d

Figura 1.55. Orbitalii de tip s, p i d

Chimie generala

Chimie generala correspunz ‚nd la n =4, =3, dup „ col ˛ urile unui cub, iar

correspunz‚nd la n=4, =3, dupcol˛urile unui cub, iar ceilal˛i patru Ón spatele traverseazfe˛ele a patru Axele x, y i z definesc trei

„ fe ˛ ele a patru Axele x, y i z definesc trei Orbitalul 4f y

Orbitalul 4f y 3 - 3x 2 y corespunz‚nd la n=4, =3, i m =-3. ase lobi orienta˛i dupcol˛urile unui hexagon regulat Ón planul xy, o pereche de lobi de-a lungul axei x. Cele trei planuri nodale trec printre lobi i intersecteazaxa z

nodale trec printre lobi i intersecteaz „ axa z Orbitalul 4f x y z i m
nodale trec printre lobi i intersecteaz „ axa z Orbitalul 4f x y z i m
nodale trec printre lobi i intersecteaz „ axa z Orbitalul 4f x y z i m

Orbitalul

4f xyz

i m

dintre care patru lobi Ón fa˛a

planului

fe˛e ale cubului (dintre lobi). planuri nodale.

y

=-2. Opt lobi orienta˛i

(dintre lobi). planuri nodale. y =-2. Opt lobi orienta ˛ i xy. Axele x i Orbitalul

xy.

Axele

x i

nodale. y =-2. Opt lobi orienta ˛ i xy. Axele x i Orbitalul 4f 5 y

Orbitalul 4f 5yz 2 - yr 2 corespunz‚nd la n=4, =3, i m =-1. ase lobi orienta˛i dupcol˛urile unui hexagon regulat Ón

planul yz , cu o pereche de lobi orientatde-a lungul axei x. Trei plane nodale trec printer lobi i se intersecteazÓn axa

y.

trec printer lobi i se intersecteaz „ Ón axa y. Orbitalul 4f z 3 - 3

Orbitalul 4f z 3 - 3zr 2 corespunz‚nd la n=4, =3, i m =0. Doi lobi orienta˛i de-a lungul axei z, cu douinele Ón fa˛a i Ón spatele planului xz. Suprafa˛a nodaleste Ón planul xy i o suprafa˛conictrece prin nucleu i printre inele i lobi.

co nic „ trece prin nucleu i printre inele i lobi. Orbitalul 4f 5 x z
co nic „ trece prin nucleu i printre inele i lobi. Orbitalul 4f 5 x z

Orbitalul 4f 5xz 2 - xr 2 corespunde la n=4, =3, i m =+1. ase lobi orienta˛i dupcol˛urile unui hexagon regulat Ón planul xz, cu o pereche de lobi de-a lungul axei y. Trei planuri nodale trec printre lobi i intersecteazaxa x.

planul xz, cu o pereche de lobi de-a lungul axei y. Trei planuri nodale trec printre

21

A. Mihaly Cozmu˛a

L. Mihaly Cozmu˛a

Orbitalii 4f zx 2 - zy 2 corespund la n=4, =3, i m =+2. Are aceea i formca i orbitalul 4f xyz , dar col˛urile cubului sunt Ón planul definit de axele x, y i z, iar trei planuri nodale taie Óntre lobi i intersecteazaxa z de-a lungul ei.

Óntre lobi i intersecteaz „ axa z de -a lungul ei. =3, i m =+3. Este
Óntre lobi i intersecteaz „ axa z de -a lungul ei. =3, i m =+3. Este
Óntre lobi i intersecteaz „ axa z de -a lungul ei. =3, i m =+3. Este

=3, i m =+3. Este identic cu

orbitalul cu m =-3 cu excep˛ia lobului care se intinde de-a lungul axei y, Ón loc sde Óntindde-a lungul axei x.

Orbital 4f x 3 - 3xy 2 corespunde la n=4,

4f x 3 - 3 x y 2 corespunde la n =4, Figura 1.56. Orbitalii de
4f x 3 - 3 x y 2 corespunde la n =4, Figura 1.56. Orbitalii de
4f x 3 - 3 x y 2 corespunde la n =4, Figura 1.56. Orbitalii de

Figura 1.56. Orbitalii de tip f

STRUCTURA ŒNVELIULUI ELECTRONIC AL ATOMILOR NE-HIDROGENOIZI

Œn cazul atomilor care poseddoi sau mai mul˛i electroni Ón Ónveli ul electronic (atomi ne-hidrogenoizi), forma ecua˛iei lui Schroedinger este mai complicat, deoarece include, pe l‚ngtermenii specifici atomilor hidrogenoizi, un termen care

exprimrespingerile manifestate Óntre electronii din Ónveli . Œn acest caz, rezolvarea ecua˛iei se face folosind o serie de aproximri. Œn urma aplicrii unor astfel de metode, s-au emis o serie de concluzii privitoare la solu˛iile ob˛inute:

1. Orbitalii atomilor nehidrogenoizi au aceea i formcu cei ai atomilor hidrogenoizi.

2. Datoritfor˛elor de respingere care apar Óntre electronii Ónveli ului, energia

orbitalilor nu mai depinde doar de numrul cuantic principal, ci i de numrul cuantic

secunda (orbital), l, ceea ce are ca efect diferen˛ierea energeticÓntre orbitalii aceluia i strat 8cu aceea i valoare a lui n), deci apari˛ia substraturilor, caracterizate prin accea i valoare a lui n, dar valori diferite ale lui l.

3. Orbitalii de acela i tip dintr-un substrat (au aceea i valoare a lui n i l) sunt

caracteriza˛i de aceea i energie, deci sunt degenera˛i, dar energia lor este diferitde energia orbitalilor de acela i tip dintr-un alt strat (caracteriza˛i de o alta valoare a lui n, dar valori identice pentru l).

Chimie generala

Atomul de hidrogen i atomii hidrogenoizi

Atomii ne-hidrogenoizi

1s

1s

2s 2p 3s 3p 3d 4s 4p 4d 4f 5s 5p 5d 5f 6s 6p 6d 6f 7s 7p 7d 7f

2s 2p 3s 3p 4s 3d 4p 5s 4d 5p 6s 4f 5d 6p 7s 5f 6d 6p

OCUPAREA ORBITALILOR CU ELECTRONI

Ocuparea orbitalilor cu electroni se face pe baza urmtoarelor reguli:

Principiul stabilit˛ii: Ón starea fundamentala atomului, electronii tind socupe orbitalii caracteriza˛i de energia cea mai mic, dspre nucleu (n = 1) spre exterior. Principiul de excludere a lui Pauli (Figura 1.59.) [63]: doi electroni apar˛in‚nd aceluia i atom nu pot fi caracteriza˛i de acelea i numere cuantice n, l, m i s. Chiar dacau identice numerele cuantice n, l i m, ei trebuie sdifere prin sensul rota˛ie, respectiv numrul cuantic de spin. Deoarece numrulcuantic de spin are doar douvalori, +1/2 i -1/2, prin extrapolare, rezultcpe un orbital nu se pot amplasa dec‚t maxim doi electroni (care diferprin valoarea lui s). Regula lui Hund (Figura 1.60) [64]: electronii se distribuie Ón Ónveli ul electronic astfel Ónc‚t numrul electronilor cu spin paralel (necupla˛i) pe orbitalii cu accea i energie (au acelea i numere cuantice n i l) sfie c‚t mai mare. Reformulat, regula aratcÓn cazul orbitalilor degenera˛i din acela i strat (au energii egale) amplasarea electronilor se face ocup‚nd fiecare orbital degenerat cu c‚te un electron i apoi, dacÓncmai existelectroni, se realizeazcuplarea de spin a acestora.

Pornind de la aceste reguli, Ón Figura 1.61. este exemplificat modul de ocupare cu electroni a Ónveli urilor electronice ale unor atomi.

A. Mihaly Cozmu˛a

L. Mihaly Cozmu˛a

Hidrogen

Energia

Heliul

Energia

Litiu

Energia

1sa L. Mihaly Cozmu ˛ a Hidrogen Energia Heliul Energia Litiu Energia 1s 2s 1s Z

1sa L. Mihaly Cozmu ˛ a Hidrogen Energia Heliul Energia Litiu Energia 1s 2s 1s Z

2s 1s
2s
1s

Z = 1

Z = 2

Z = 3

1s

1s

1s

2s

1

2

2

1

Chimie generala

CAPITOLUL 2. LEG TURI CHIMICE

Majoritatea substan˛elor cunoscute astzi sunt combina˛ii ale diferitelor elemente chimice. Formarea acestora are loc Ón urma unor interac˛iuni Óntre atomii elementelor, respectiv prezen˛a unei for˛e care men˛ine atomii bloca˛i Ón combina˛ia respectiv. Aceastfor˛poartnumele generic de legturchimic. Modul de formare a legturii chimice a Ónceput sfie Ón˛eles doar dupce au fost elucidate o serie de aspecte legate de structura atomului. Cercetrile au artat clegtura chimicse aflÓntr-o corela˛ie str‚nscu Ónveli ul exterior al at atomilor care participla formarea ei. Studiul configura˛iei electronice a elementelor a artat cdoar gazele rare au configura˛ia completa ultimului strat, ceea ce le confero iner˛ie chimicridicat. Atomii acestor gaze nu reac˛ioneazÓntre ei i se comportca ni te sfere care, Ón mi carea lor dezordonatse ciocnesc elastic. Atomii celorlalte elemente chimice tind sÓ i formeze configura˛ie completpe ultimul strat, iar atunci c‚nd vin Ón

contact unii cu al˛ii, Ó i modificÓnveli ul exterior al atomului i se leagunii de al˛ii form‚nd agregate atomice denumite compu i chimici. Deformarea Ónveli ului atomic exterior determinapari˛ia for˛elor de interac˛iune dintre atomi, respectiv legtura chimic. Formarea configura˛iei complete a stratului de valen˛, se poate realiza de ctre atomi prin una din variantele:

primind unul sau mai mul˛i electroni de la un alt atom/atomi

ced‚nd ctre alt atom/atomi unul sau mai mul˛i electroni

punere Ón comun cu alt atom/atomi a unuia sau mai mul˛i electroni

Œn func˛ie de modul Ón care atomii Ó i formeazconfigura˛ia completa ultimului strat, interac˛iunile dintre ei (legturile chimice) sunt diferite. Legturile chimice cunoscute astri se clasificastfel:

Legturi intramoleculare, care se stabilesc Óntre atomii componen˛i ai

unei combina˛ii chimice. Œn cadrul acestor tipuri de legturi sunt incluse:

Legtura ionic

Legtura covelant

Legtura coordinativ

Legtura metalic

Legturi intermoleculare, care se stabilesc Óntre molecule deja formate.

Dintre acestea, cele mai importante sunt:

Legtura de hidrogen

Legtura van der Waals

A. Mihaly Cozmu˛a

L. Mihaly Cozmu˛a

LEG TURI INTRAMOLECULARE

LEG TURA IONIC (ELECTROVALENT )

Descifrarea structurii atomului, respectiv stabilirea particulelor care Ól alctuiesc i a locului Ón care acestea sunt localizate, a dus la concluzia cpropriet˛ile fizice i chimice ale elementelor sunt conferite de electronii stratului exterior al atomilor, denumit i strat de valen˛. W. Kossel (Figura 2.1.) a observat celementele situate Ón sistemul periodic Ón jurul gazelor rare au tendin˛a de a pierde sau accepta electroni, Ón scopul formrii configura˛iei electronice complete a gazului rar cel mai apropiat, considerata fi configura˛ia cea mai stabil(energia sistemului este minim). Pornind de la aceastobserva˛ie, el a artat cÓn urma pierderii/acceptrii de electroni, atomii se transformÓn specii chimice Óncrcate cu sarcinelectricpozitiv/negativ. Œntre ionul pozitiv i cel negativ apare o for˛de atrac˛ie de naturelectrostatic, denumitlegturionic. Combina˛iile chimice formate prin atrac˛ia ionilor de semn contrar rezulta˛i Ón urma unor procese de cedare/acceptare de electroni poartnumele de combina˛ii ionice.

Exemple:

1. Formarea NaCl

(Figura 2.2.) [65]

Atomul de Na (Z = 11), situat Ón grupa I-a A, perioada 3-a, cedeaz1e - form‚ndu- i configura˛ia stabila gazeului rar cel mai apropiat (Ne), rezult‚nd cationul Na + :

 

Na

ñ 1e -

Na +

1s 2

2s 2 2p 6

3s 1

- 1e -

1s 2

2s 2 2p 6

[Ne] 3s 1

- 1e -

[Ne]

Atomul de Cl (Z = 17), acceptelectronul cedat de ctre atomul de Na i se transformÓntr-un anion, cu configura˛ia completa argonului:

Cl

+ 1e -

Cl -

1s 2

2s 2 2p 6

3s 2 3p 5

+ 1e -

1s 2

2s 2 2p 6 3s 2 3p 6

[Ne] 3s 2 3p 5

+ 1e -

[Ar]

Chimie generala

atomi Transfer electronic ioni Atrac˛ie electrostatic„ Leg„tura ionic„ Leg„tur„ nedirec˛ionat„
atomi
Transfer electronic
ioni
Atrac˛ie electrostatic„
Leg„tura ionic„
Leg„tur„ nedirec˛ionat„

Figura 2.2. Formarea NaCl

Cl - Na +
Cl -
Na +
ionic„ Leg„tur„ nedirec˛ionat„ Figura 2.2. Formarea NaCl Cl - Na + Structura cristalin „ a NaCl

Structura cristalina NaCl

A. Mihaly Cozmu˛a

L. Mihaly Cozmu˛a

Substan˛ele Ón care atomii componen˛i sunt lega˛i prin legturionic, au o serie de propriet˛i specifice:

Starea de agregare La temperaturobi nuit, substan˛ele ionice sunt solide. For˛ele de atrac˛ie puternice care se manifestÓntre ionii de semn contrar, determinapropierea lor p‚nla distan˛e specifice structurii compacte.

Solubilitate Av‚nd un caracter polar (datoritcelor doutipuri de ioni din structur), substan˛ele ionice se dizolvÓn solven˛i cu aceea i structurcu a lor (ex: apa).

Conductibilitatea electricIonii sunt men˛inu˛i Ón re˛ea prin for˛e de naturelectrostaticcare nu le permite deplasarea. Œn consecin˛, substan˛ele ionice aflate Ón stare solidnu conduc curentul electric. Œn cazul Ón care legturile ionice care men˛in ionii Ón re˛ea sunt distruse (prin dizolvare sau topire), ionii prsesc re˛eaua, devin mobili i pot asigura transportul curentului electric.

Temperatura de topire Legtura ioniceste foarte puternic, distrigerea ei necesint‚nd un aport energetic ridicat. Cu c‚t diferen˛a de electronegativitate dintre ionii componen˛i este mai mare, cu at‚t temperatura de topire este mai mare, respectiv cu c‚t sarcina ionului pozitiv este mai mare.

Comportarea la lovire Substan˛ele ionice solide sunt casante. Sub ac˛iunea unei for˛e exterioare, planele de ioni din re˛ea se deplaseazastfel Ónc‚t, la un moment dat, ionii cu sarcini electrice de acela i fel ajung unuii sub al˛ii, ceea ce determinapari˛ia unei for˛e de respingere i desfacerea cristalului mare Ón cristale mai mici.

Chimie generala

LEG TURA COVALENT

Legtura covalentse formeazprin punerea Ón comun de electroni de ctre elemente cu caracter electronegativ (nemetale) identic sau apropiat. Combina˛iile chimice alctuite din atomi care pun Ón comun electroni se numesc combina˛ii covalente.

Legtura covalenteste considerata fi o legturadevrat, deoarece la formarea ei, atomii interac˛ioneazdirect Óntre ei i nu sunt atra i prin for˛e de naturelectrostaticca i Ón cazul legturii ionice. Substan˛ele Ón care atomii sunt lega˛i prin legturi covalente se caracterizeazprin urmtoarele propriet˛i:

atomii ocuppozi˛ii fixe unii Ón raport cu al˛ii, chiar i Ón cazul modificrii strrii de agregare, ceea ce face ca molecula saibo structurgeometricfoarte bine

definit(liniar, triunghiular, etc.); de la aceste pozi˛ii ionii nu se pot Óndeprta dec‚t foarte pu˛in, prin u oare mi cri oscilatorii, cre terea amplitudinii acestora conduc‚nd la distrugerea moleculei;

pozi˛iile fixe ale atomilor implicexisten˛a unor distan˛e Óntre atomi, denumite raze atomice, a unor unghiuri de valen˛ i a unei energii de legtur

De-a lungul timpului, au fost elaborate mai multe modele prin care sse explice formarea legturii covalente, cea mai recenta fiind:

TEORIA MECANIC CUANTIC

Apari˛ia concep˛iei ondulatorii a strii electronului Ón jurul nucleului, a impus renun˛area la conce˛ia clasica reprezentrii electronilor ca i sarcini punctiforme. Electronului, considerat o und, i se ata eazo func˛ie de und, ÿ, care reprezinto solu˛ie a ecua˛iei lui Schrodinger. A e cum men˛ionam la Capitolul 1, ecua˛ia lui Schrodinger exprimprobabilitatea de existen˛a electronului Óntr-o anumitzonÓn jurul nucleului, ceea ce implicrenun˛area la traseele precise impuse de analiza clasic. Rezolvarea ecua˛iei este destul de complicat, ceea ce necesitefectuarea unor aproximri ale func˛iei de und. Solu˛iile ecua˛iei sunt numerele cuantice :

numrul cuantic principal

numrul cuantic secundar (orbital)

numrul cuantic magnetic

numrul cuantic de spin

Œn func˛ie de aproximrile care se fac pentru rezolvarea ecua˛iei lui Schrodinger, se disting doumetode : Metoda Legturii de Valen˛ i Metoda Orbitalilor Moleculari.

A. METODA LEG TURII DE VALEN (MLV)

A fost dezvoltatde Pauling i a exercitat o influen˛considerabilasupra

A. Mihaly Cozmu˛a

L. Mihaly Cozmu˛a

chimiei structurale. Conform MLV, formarea legturii covalente este determinatde tendin˛a elementelor de a realiza cuplarea de spin a electronilor neÓmperechea˛i din stratul de valen˛prin suprapunerea orbitalilor atomici. Œn por˛iunea comuna orbitalilor suprapu i densitatea electroniceste mrit, tria legturii fiind direct propor˛ionalcu densitatea electronic. Un atom poate participa la formarea at‚tor legturi covalente c‚te Ómperecheri de spin poate realiza cu electronii si din stratul de valen˛. Electronii straturilor interioare nu contribuie la formarea legturilor chimice. Ei atenueaz, prin ecranare, sfero-simetric, atrac˛ia nucleului asupra electronilor de valen˛, slbind tria legturilor. Œn acest fel, atrac˛ia dintre atomi, produsprin suprapunerea orbitalilor atomici, se echilibreazprin respingerea electrostaticdintre nucleele atomice. Pentru a se putea Óntreptrunde, orbitalii trebuie saibo anumitorientare spa˛ialcare spermitinterac˛iunea. Modul Ón care ace tia se Óntreptrund influen˛eaznumrul de legturi covalente formate.Astfel, atunci c‚nd orbitalii se Óntreptrund dupaceea i ax(cu c‚te un singur lob fiecare) se formeazlegturi simple, iar dacÓntreptrunderea are loc dupaxe paralele (ambii lobi simultan) se formeazlegturi multiple. Sintetiz‚nd, se poate aprecia c:

Formarea legturilor simple (sigma) se produce atunci c‚nd se Óntreptrund:

orbitalii de tip s ai atomilor

orbitali de tip s cu orbitali de tip p, d sau f

orbitali de tip p,d sau f, dupaxcoliniar

Formarea legturilor multiple (pi) se produce atunci c‚nd se Óntreptrund:

orbitali de tip p, d sau f, dupaxe paralele.

Exemplul 1: Formarea moleculei de H 2

Conform

MLV,

Óntreptrunderea

atomi

de

hidrogen

ocupat

de

c‚te

un

celor doi electroni fiind

Z H = 1 E 1s
Z H = 1
E
1s

1s 1

c ‚te un celor doi electroni fiind Z H = 1 E 1s 1s 1 Z

Z H = 1

E

1s

doi electroni fiind Z H = 1 E 1s 1s 1 Z H = 1 E

1s 1

molecula se formeazprin

orbitalilor sferici ai celor doi (Figura 2.9) [75], fiecare fiind

spinul

electron necuplat, opus.

30

Chimie generala

F„r„ interac˛iune Leg„tura covalent„ Œnceperea atrac˛iei For˛e de combinare
F„r„ interac˛iune
Leg„tura covalent„
Œnceperea atrac˛iei
For˛e de combinare

Figura 2.9. Formarea moleculei de H 2

HIBRIDIZAREA ORBITALILOR

Hibridizarea orbitalilor este procesul prin care orbitalii puri ai stratului de valen˛, cu energii identice sau apropiate, se contopesc i formeazorbitali hibrizi, a cror form, energie i orientare spa˛ialeste diferitde forma, energia i orientarea spa˛iala orbitalilor puri din care provin. Orbitalii straturilor interioare nu participla hibridizare. Procesul de hibridizare a orbitalilor unui atom are loc doar Ón momentul formrii combina˛iei chimice, Ón starea elementara atomului orbitalii pstr‚ndu- i forma, energia i orientarea spa˛ial. Diferen˛a energeticdintre orbitalii puri i cei hibrizi nu este foarte mare, ceea ce permite considerarea lor ca fiind orbitali degenera˛i, ocuparea cu electroni fc‚ndu-se dupregulile specifice ocuprii cu electroni a orbitalilor puri. Un orbital hibrid are formbilobat(Figura 2.17), densitatea electronicfiind concentratÓn lobul mare, ceea ce face ca Ón cazul formrii legturilor chimice la Óntreptrundere sparticiple doar lobul mare. Œn consecin˛, prin Óntreptrunderea orbitalilor hibrizi se formeazdoar legturi simple (sigma), iar orbitalii nehibridiza˛i, se Óntreptrund dupaxe paralele, form‚nd legtura (Figura 2.18)

A. Mihaly Cozmu˛a

L. Mihaly Cozmu˛a

.
.

Figura 2.17. Forma unui orbital hibrid

Œntrep„trunderi dup„ axe paralele → leg„tur„
Œntrep„trunderi dup„
axe paralele →
leg„tur„

Œntreptrunderi dupaxe coliniare legturÛ

Figura 2.18. Tipuri de legturi formate cu orbitali hibrizi i orbitali nehibridiza˛i afla˛i Ón stratul de valen˛

Existmai multe tipuri de hibridizare, cele mai rsp‚ndite Ón combina˛iile chimice fiind cele la care participorbitalii de tip s, p i d.

Chimie generala

Tipuri de hibridizri

1. Hibridizarea sp 3

Participla hibridizare un orbital de tip s i trei orbitali de tip p i se formeazpatru orbitali hibrizi de tip sp 3 , orienta˛i dupcol˛urile unui tetraedru regulat, cu unghiul de valen˛de 109 o 28í (Figurile 2.19, 2.20 ) [81, 82].

Combinare cu formarea a patru orbitali hibrizi sp 3
Combinare cu formarea a patru orbitali hibrizi sp 3

Figura 2.19. Hibridizarea sp 3

patru orbitali hibrizi sp 3 Figura 2.19. Hibridizarea sp 3 Figura 2.20. Orientarea spa ˛ ial

Figura 2.20. Orientarea spa˛iala orbitalilor hibrizi sp 3

2. Hibridizarea sp 2

Participla hibridizare un orbital de tip s i doi orbitali de tip p i se formeaztrei orbitali hibrizi de tip sp 2 , orienta˛i dupcol˛urile unui triunghi echilateral, cu unghiul de valen˛de 120 0 (Figurile 2.21, 2.22) [83].

A. Mihaly Cozmu˛a

L. Mihaly Cozmu˛a

hibridizare Trei orbitali hibrizi sp 2 Orbital hibrid sp 2 Atom hibridizat sp 2
hibridizare
Trei orbitali hibrizi
sp 2
Orbital hibrid sp 2
Atom hibridizat sp 2

Figura 2.21. Hibridizarea sp 2

sp 2 Atom hibridizat sp 2 Figura 2.21. Hibridizarea sp 2 Figura 2.22. Orientarea spa ˛

Figura 2.22. Orientarea spa˛iala orbitalilor hibrizi sp 2

Orbitalul p rmas nehibridizat, Ó i pstreazorientarea spa˛ial i va fi orientat perpendicular pe planul orbitalilor hibrizi sp 2 .

3. Hibridizarea sp

Participla hibridizare un orbital de tip s i un orbital de tip p i se formeazdoi

Chimie generala

orbitali hibrizi de tip sp, orienta˛i coliniar, unghiul de valen˛fiind de 120 0 (Figurile 2.23, 2.24) [84].

hibridizare
hibridizare

Figura 2.23. Hibridizarea sp

2.23, 2.24) [84]. hibridizare Figura 2.23. Hibridizarea sp Figura 2.24. Orientarea spa ˛ ial „ a

Figura 2.24. Orientarea spa˛iala orbitalilor hibrizi sp Orbitalii de tip p rma i nehibridiza˛i, Ó i pstreazorientarea spa˛ial, fiind orienta˛i perpendicular Óntre ei i perpendicular pe planul orbitalilor hibrizi sp.

Nuclee de H
Nuclee de H

Nucleu de O

Figura 2.33. Formarea moleculei de ap

A. Mihaly Cozmu˛a

L. Mihaly Cozmu˛a

Exemplul 2. Formarea moleculei de aldehidformicH 2 CO

2. Formarea moleculei de aldehid „ formic „ H 2 CO Figura 2.36. Formarea moleculei de

Figura 2.36. Formarea moleculei de H 2 CO

2.1.4. LEG TURA METALIC

Din cele 106 elemente chimice cunoscute astzi, 73 sunt metale. Ele sunt amplasate Ón sistemul periodic at‚t Ón grupele principale c‚t i Ón grupele secundare i se prezinto serie de caracteristici generale:

conductibilitate electric i termicridicat

transportul sarcinilor electrice se face frtransport aparent de materie (se numesc conductori de spe˛a I)

au luciu metalic

sunt opace

au Ónsu iri mecanice specifice: maleabilitate (pot fi btute sub formde

foi) i ductilitate (pot fi trase sub formde fire), iar unele dintre ele au rezisten˛mare la compresiune caracter chimic electropozitiv (cedeazelectroni de pe stratul de valen˛transform‚ndu-se Ón ioni pozitivi)

Ón stare de vapori au molecule monoatomice (Hg) sau biatomice (Li 2 ,

Na 2 )

Ónlocuiesc hidrogenul din acizi, form‚nd sruri

vaporii metalici sunt transparen˛i sau incolori, se amestecÓn orice propor˛ie cu alte gaze i nu conduc curentul electric Aceste caracteristici le sunt conferite metalelor de tipul special de legturexistentÓn structura lor ñ legtura metalic. Legtura metalicpoate fi explicatcu o precizie mai mare pe baza Metodei Orbitalilor Moleculari ñ MOM . Œn explicarea legturii metalice pe baza MOM,