Sunteți pe pagina 1din 3

Istoric depozite

Din punctul de vedere al evoluţiei depozitelor bancare, primele forme de economisire


prin apelarea la alte entităţi se regăsesc în Olanda, în anii 1500. Amsterdam, jucând un rol
important în comerţul naval, şi aflat în plină ascensiune economică, permitea celor care
deţineau sume importante de bani să le păstreze la anumite persoane denumite ”casieri”,
contra unui onorariu. Competiţia a determinat casierii să ofere şi alte servicii clienţilor săi,
precum plata oricăror persoane care deţineau un ordin de la deponent , dovada acestei
tranzacţii fiind acel înscris. În scurt timp, această practică s-a răspândit şi în Anglia şi, implicit
în coloniile sale din America de Nord.
Tot în Anglia, începând cu secolul al XVI-lea, au apărut primele formaţiuni
specializate în constituirea depozitelor: “banks of deposit” care, alături de băncile de schimb
“exchange banks” constituiau primele tipuri bancare în functie de specific, precum Banca
Angliei, Banca Veneţiei, Banca Suediei sau Banca Franţei . Într-o primă etapă, băncile de
depozit deţineau doar ”chitanţe”, ca dovadă a menţinerii într-un depozit a monedelor
clienţilor. La începutul epocii moderne, această funcţie de “depozitare” a numerarului a
evoluat într-o intermediere autentică, depozitele devenind debitoare şi fiind garantate prin
anumite contracte, iar deponenţii beneficiind de dobânzi în locul onorariilor. Concomitentă cu
această schimbare a fost şi dezvoltarea “banilor de bancă” şi a instrucţiunilor comunicate oral
şi, mai târziu în scris, personalului bancar. Aceste instrucţiuni vizau aprobarea şi eliberarea
dovezilor de plată aferente fiecărui depozit; orice tranzacţie presupunea constatarea legală a
statutului de bun fungibil al monedelor depuse.

Depozitul la vedere

Depozitul la vedere este acea formă de economisire bancară ce presupune depunerea


unor fonduri băneşti sau hârtii de valoare într-un cont bancar. Aceste resurse sunt disponibile
în orice moment , fără un preaviz, în vederea efectuării plaţilor şi retragerilor, trăsătura care
oferă depozitului o flexibilitate ridicată în momentul utilizării. Principalul dezavantaj este
reprezentat de faptul că sunt slab remunerate sau neremunerate, dobanda practicată de banci
fiind cea mai mică dintre cele caracteristice produselor bancare.
Depozitele la vedere sunt caracterizate de lipsa unei scadenţe ferme (prezintă o
scadenţă la vedere) ceea ce ar implica o anumită reţinere în utilizarea sumelor în operaţiunile
active ale băncii. Totuşi, în cazul unei activităţi bancare normale se constată o anumită
constanţă la nivelul soldului general al acestor depozite. Există o anumită compensare între
ieşiri din cont sub forma plăţilor sau retragerilor şi intrări sub forma depunerilor şi încasărilor.
Acest fapt permite băncii utilizarea sumelor în operaţiuni cu scadenţe superioare, fără să
implice un risc de lichiditate major. Adesea, se consideră că aceste depozite au un grad de
stabilitate superior chiar şi depozitelor la termen. Totuşi, în practică, este nevoie de o mare
precauţie în apelarea la aceste resurse, corelată cu o bună evaluare a unor indicatori precum
numărul clienţilor deponenţi, ponderile apropiate între aceştia în constituirea depozitelor, dar
şi modul lor de acţionare, care nu ar trebui să fie identic sau concentrat.
O importanţă deosebită în cadrul depozitelor la vedere, oferind, în plus şi facilitatea
efectuării diferitelor tranzacţii de către clienţi, este contul curent.Acesta este, deopotrivă şi cel
mai utilizat cont de disponibilităţi, atât în rândul persoanelor fizice, cât şi în cazul persoanelor
juridice.
În cele mai multe dintre situaţii, banca nu solicită un preaviz pentru retragerile din cont
curent însa există şi excepţii, în cazul sumelor mari, în care banca trebuie anunţată, de obicei,
înainte cu o zi bancară.
Un cont curent deţinut la o bancă presupune o serie de comisioane diferenţiate, în
funcţie de operaţiunile efectuate: comision de deschidere cont (de obicei 0%), comision de
depunere numerar ( 0 % pentru persoane fizice şi negociabil în cazul persoanelor juridice),
taxă interogare sold, comision retragere numerar, comision de administrare cont, comisioane
privind transferurile intrabancare şi interbancare. În cazul schimburilor valutare între două
conturi curente exprimate în valute diferite, banca percepe un comision diferenţiat.
În cazul BCR, banca cu cea mai mare cotă de piaţă din România, depozitele la vedere
sau conturile curente se regăsesc în pachetul BCR Esenţial, diferenţiat în BCR Esenţial şi
BCR Esenţial Plus. Un cont curent la BCR poate fi deschis doar cu buletinul, iar deponentul
poate avea unul sau mai mulţi imputerniciţi. La deschiderea acestuia, comisionul este de 0 %,
iar comisionul de administrare este de 2.5 EURO/lună. Un cont curent implică şi comisioane
de retragere de numerar de la ghişeele băncii, BCR prezentând valori de 0.4%, minim 6 lei, la
conturile în lei şi,diferenţiat, la conturile în valută, astfel: pentru sume mai mici de 100.000
EURO, comision de 0.5%, minim 3 EURO, iar pentru sume mai mari de 100.000 EURO,
comisionul este de 2.5%.
Din punctul de vedere al fructificării sumelor depuse în contul curent, oferta BCR
prezintă o dobândă de 0.1%. Pachetul Esenţial BCR prezintă o combinaţie de produse şi
servicii bancare care conţine o serie de avantaje în privinţa costurilor şi a timpului, aferente
diferitelor tranzacţii.
Sunt prezente, de asemenea, şi o serie de produse şi servicii ataşate contului curent, care
sporesc gradul de eficienţă şi independenţă al clieţilor în ceea ce priveşte efectuarea diferitelor
operaţiuni.
 Carduri de debit: instrumente prin care se pot realiza operaţiuni multiple precum,
plăţi efectuate la ATM sau eliberare de numerar, vizualizarea soldului contului curent
sau efectuarea de plăţi la comercianţi, eliminând riscul generat de manipularea
numerarului
 Serviciul de efectuare de Operaţiuni prin Canale Alternative (Alo 24 Banking
BCR /Click 24  Banking  BCR) : servicii prin care se oferă o mare mobilitate
plătitorului în vederea efectuării tranzacţiilor, atât din ţară cât şi din străinătate,
principalul avantaj fiind constituit de reducerea semnificativă a nivelului
comisioanelor
 Direct Debit: prin acest serviciu, clienţii, în calitate de plătitori îşi pot achita datoriile
faţă de furnizori şi prestatorii de servicii cu care banca are încheiate angajamente
privind debitarea directă , fără a fi nevoie să se deplaseze la banca
 Standing order: este modalitatea prin care banca plătitorului execută plăţi în mod
regulat, prin ordine de plată, la date prestabilite şi în sume fixate , în urma contractului
încheiat cu plătitorul
Bibliografie:

http://www.britannica.com/EBchecked/topic/51892/bank/273032/Specialization

Ionela Costica si Sorin Adrian lazarescu: Politici si tehnici bancare

www.efin.ro

www.bcr.ro

http://www.scritube.com/economie/finante/LUCRARE-DE-DIPLOMA-ACTIVITATEA1832032317.php