GĂLBEAZĂ RIANA ȘI POPA BRIANA

MODA ÎN PERIOADA INTERBELICĂ

În perioada interbelică, femeile emancipate luptau pentru drepturile lor

şi acordau o atenţie deosebită imaginii lor înainte de a ieşi în societate. Grija
pentru vestimentaţie reprezenta de fapt etalonul frumuseţii. Hainele erau croite
din materiale pastelate, fine, din șifon sau dantelă, cu broderiii, franjuri și
material transparent. Rochiile lăsau la vedere genunchii și spatele, iar piesa de
rezistenţă era fusta-clopot. De fiecare dată, talia era subliniată cu ajutorul unui
corset special. Pentru că îşi doreau să atragă toate privirile, doamnele din înalta
societate îmbrăcau la baluri rochii cu spatele foarte decoltat, diademe cu pene
şi mantouri. Ţinuta era completată de blana de gală, bijuterii, perle, broşe şi
poşete placate cu foiţe de aur şi argint, obiecte pe care astăzi le găsim la
colecţionari, sau în cufărul bunicii. Pe măsură ce timpul a trecut, rochiile şi
fustele au devenit mai scurte, până la genunchi.
Doamnele îşi purtau părul tuns în stil bob în două variante – drept sau
ondulat, păr lung cu bucle și cârlionți sau cocuri impozante.
Accesoriile vremii erau: pene exotice de diverse culori, șaluri din cașmir
sau gulere din blană, mănuși, pălării mai mici fără boruri sau cloche, agrafe,
funde, umbrele frumos brodate în culori pastelate, evantaie pictate manual și
gentuțe purtate pe încheietura mâinii. Pantofii din perioada anilor 20 erau de
obicei legați cu un șiret deasupra gleznei și aveau un toc relativ înalt.
Pentru machiaj se purtau ochii fumurii senzuali, buze roșii, fond de ten
palid/natural, farduri adaptate culorii ochilor pe toată pleoapa pentru a-i
conferi un aspect strălucitor, sprâncene fine și înalt arcuite.
Marea criză economică din 1929 a influențat puternic stilul vestimentar
al oamenilor. Hainele diafane și feminine ale deceniului trecut au fost înlocuite
cu ținute rigide și multifuncționale. Femeia se afirmă din ce în ce mai mult în
societate și se integrează în activități profesionale. Astfel, hainele își schimbă
necesitatea, devenind mult mai practice, definite mai mult ca articole de
acoperit corpul decât ca podoabe vestimentare. Resursele financiare erau
limitate, astfel că femeile nu-și permiteau să-și schimbe des garderoba, iar
hainele vechi erau duse la croitor și reinterpretate.
În perioada anilor 30, Coco Chanel propune „la petite robe noire” -
„mica rochie neagră” – un must-have vestimentar prezent și în zilele noastre, și
anume, o rochie simplă care putea fi purtată cu lejeritate ziua la serviciu și,
accesorizată corespunzător, devenea rochie elegantă de seară. Tot Coco Chanel
revoluționează moda cu acele costume din două piese, sacou până în talie și
fustă până la mijocul gambei.