Primul razboi mondial – prezentare generala

Primul Război Mondial, cunoscut în istoriografie şi ca “Marele Război”, s-a

desfăşurat pe o perioadă de 4 ani, între 1914 şi 1918. Având în vedere impactul pe
care acesta l-a avut asupra umanităţii, reprezintă unul dintre cele mai importante
evenimente ale sec. XX, efectele sale resimţindu-se până în prezent. “Marele Război”
a dus la formarea unei Europe a naţiunilor şi la disoluţia imperiilor multi-nationale
(Imperiul Austro-Ungar, Imperiul Ţarist), favorizând apariţia de state noi pe hartă (ex:
Cehoslovacia, Polonia) sau unificarea unor teritorii cu state combatante câştigătoare,
(Transilvania cu România, Alsacia cu Franţa etc.).
Contextul sfârşitului de sec. XIX, început de sec. XX este unul tensionat, conturându-
se existenta a două blocuri militare cu rol declarat defensiv ce vor purta numele de
“Antanta” şi “Puterile Centrale”. Din cadrul Antantei au făcut parte Imperiul Britanic,
Imperiul Rus şi Franţa iar Puterile Centrale au fost alcătuite din Imperiul German,
Imperiul Austro-Ungar şi Imperiul Otoman, pe parcurs implicându-se şi alte state în
ambele tabere. Chiar şi aşa, opinia publică cât şi clasele conducătoare a acelor timpuri
priveau un eventual război ca fiind unul care nu poate dura mai mult de câteva luni
sau un an, practic un război ca celelalte desfăşurate în trecutul apropiat al Europei, în
special după a doua jumătate a sec. XIX. .
Cauzele sunt multiple şi complexe, ambiţiile puterilor europene nefiind mărginite
numai la Europa, ci asupra întregii lumi. Dreptul popoarelor şi naţiunilor la
autodeterminare, principiu formulat şi în cele “14 puncte” ale preşedintelui american
Woodrow Wilson în 1917, a reprezentat unul dintre principalele motive pentru care
acest război a avut loc. Harta Europei la acel moment era una diferită faţă de cea din
zilele noastre. Statele naţiune apărute pe parcursul sec. XIX, în special în a doua
jumătate a acestuia, nu includeau în graniţele lor totalitatea cetăţenilor naţiunii “de
sânge”, Balcanii find principalul loc unde acest lucru reprezenta o mare problemă. O
mare parte dintre aceştia erau cetăţeni în cadrul Imperiului Austro-Ungar sau al
Imperiului Rus dacă urcăm mai la nord pe hartă. De asemenea, Europa Centrală
era dominată de existenţa Imperiului German cât şi cel Austro-Ungar, neexistând alte
formaţiuni statale.
Asasinarea din 28 iunie a arhiducelui Austro-Ungariei, Franz Ferdinand cât şi a soţiei
sale, la Sarajevo, de către naţionalistul sârb Gavrilo Princip reprezintă după opinia
majorităţii principalul eveniment care a dus la declanşarea războiului. Moartea celor
doi a fost folosită ca simplu pretext de către autorităţile de la Viena şi Budapesta
pentru a declara o lună mai târziu război Regatului Serbiei şi a-şi mări graniţele
imperiului şi influenţa în Balcani.
O altă cauză care a dus la izbucnirea “Marelui Război” a ţinut de interesele
geopolitice ale puterilor europene. Nu trebuie trecut cu vederea faptul că unul dintre
principalele obiective geopolitice ale imperiului dualist era acela de a ajunge la apele
Mării Egee, la orasul-port Thessalonic, situat în nordul Greciei de azi. Motivaţiile
apariţiei conflictului sunt în linii mari asemănătoare cauzelor, fiecare dintre statele
care au luat parte urmărind propriul interes. Fiecare dintre imperiile europene căutau
să-şi lărgească sfera de influenţa cât mai mult, atât în Europa cât şi pe alte continente
şi să-şi păstreze graniţele intacte, în timp ce state precum România sau Serbia doreau
să-şi realizeze propriul ideal naţional, şi anume unificarea cu anumite teritorii ale
imperiilor care se aflau în proximitatea acestor state, unde din punct de vedere etnic
procentul de populaţie, de exemplu cum era cea romană, era majoritar. Astfel,
motivaţi de dorinţa de a-şi marii puterea pe glob sau de realizarea noi state care să
cuprindă toţi cetăţenii aceleaşi naţiuni, statele europene au căzut ca nişte piese de
domino în lungul şi asprul conflict.

1
Primul razboi mondial – prezentare generala

Desfăşurarea evenimentelor a fost destul de accelerată în primele luni ale începutului

rabzoiului, urmând ca pe parcurs să cunoască o evoluţie greoaie, în special dacă
vorbim despre frontul de Vest. In vara anului 1914 şi cu data de 28 iunie, în actuala
capitală a Bozniei şi Herţegovinei, Sarajevo. Aici se declanşează scânteia, arhiducele
Franz Ferdinad şi soţia sa fiind asasinaţi.Autoritatiile de la Viena au decis, pe data de
23 iulie să trimită un ultimatum celor de la Belgrad compus din 10 puncte. Din cele
10 au fost acceptate 9 iar la data de 28 iulie Imperiul Austro-Ungar declara război
Serbiei. Această acţiune a dus la o reacţie în lanţ printre celelalte state ale Europei.
Imperiul Ţarist, aliat apropiat al Serbiei, decretează mobilizarea generală pe data de
30 iulie. Imperiul German, principalul aliat al Austro-Ungariei declară imediat război
ruşilor la 1 august şi peste două zile Franţei. Cum o invazie a Franţei era destul de
greu de realizat la graniţa comună a celor două state, Germania avea pregătit încă din
urmă cu câţiva ani, la fel ca şi celelalte state, un plan de război, iar numele acestui
plan era “ Schlieffen”.Astfel, nemţii cer belgienilor liberă trecere a armatelor pe
teritoriul lor, ăştia sunt refuzaţi iar pe 4 august Germania declara război Belgiei.
Această ultimă acţiune a germanilor declanşează panică la Londra, englezii fiind
periculos de aproape de conflict şi declară şi ei la rândul lor Germaniei război pe 5
august. Războiul a devenit unul mondial în momentul în care Japonia a declarat război
Germaniei, pe data de 23 august.
Într-un interval de câteva zile, se formează în linii mari cele două tabere ale
conflictului care va macina aproape toată planeta pentru următorii 4 ani. Începutul
părea să dea sorţi de izbândă Puterilor Centrale, principalul scop al Germaniei fiind să
învingă repede Franţa pentru ca apoi să-şi îndrepte toate forţele către Rusia, însă
planul nu fuctioneaza de această dată. În urma contra-ofensivei franco-britanica de la
Marna din 6-10 septembrie, efectivele germane sunt oprite din înaintarea lor către
Paris, în timp ce ruşii reuşesc să atace într-un interval scurt de timp granita Estică a
Imperiului German. De asemenea, Marna a însemnat şi sfârşitul războiului clasic, din
acest moment soldaţii au început să sape tranşee pentru a supravieţuii noilor arme
moderne care deja făceau sute de mii de victime.
Anul 1915 adus ceva nou războiului, şi anume folosirea gazelor toxice. În cea de-a
doua bătălie de la Ypres care s-a întins pe durata lunilor aprilie-mai, germanii folosesc
gazele toxice împotriva trupelor Antantei, provocând distrugeri majore, distrugeri de
care inclusiv nemţii au fost uimiţi dar şi speriaţi în aceasi timp. Intrarea Italiei în
război pe data de 23 mai a reprezentat o lovitură pentru Puterile Centrale. La fel ca şi
România, Italia făcuse parte în trecut din Puterile Centrale în urma acordului de
alianţă semnat cu aceastea în 1882, însă aceasta declara război Austro-Ungariei şi
devine şi ea parte a Antantei un urma semnării Tratatului de la Londra cu o lună în
urmă. Anul 1915 a fost anul în care ambele tabere nu au înregistrat progrese notabile,
stagnarea fiind principala stare de fapt care s-a înregistrat pe fronturi.
Probabil cel mai sângeros dintre anii Marelui Război a fost anul 1916. În decursul
acestuia, se înregistrează două bătălii majore pe frontul de Vest. Bătălia de la Verdun,
care s-a desfăşurat între 21 februarie şi 18 decembrie şi care a dus la moartea a
aproximativ 430.000 de soldaţi germani şi 550.000 de soldaţi francezi, practic
1.000.000 de soldaţi murind în acelaşi loc. Rezultatul a fost o victorie
defensivă pentru francezi. Următoarea bătălie a fost cea pe Somme, fiind o ofensivă
franco-britanica îndreptată împotriva germanilor care a avut loc între 1 iulie şi 18
noiembrie. Aceasta ofensivă a avut ca scop reducerea presiunii exercitate de către
germani la Verdun, unde avea loc un măcel. În cadrul acestei bătălii, la fel
ca şi cea de la Verdun, pierderile au fost imense pentru toate părţile, în special pentru
britanici, înregistrând 19.240 de soldaţi căzuţi la datorie în prima zi a bătăliei.

2
Primul razboi mondial – prezentare generala

Frontul de Est înregistrează cea mai de succes ofensiva purtată de către ruşi, Ofensiva
Brusilov. Scopul acesteia, purtată în aceeaşi perioadă cu cea de pe Somme, era să
aducă din trupele germane aflate în Vest.
Un alt eveniment important îl reprezintă intrarea României în război pe data de 27
august. Datorită poziţiei sale geografice, cât şi a resurselor sale materiale şi umane,
România a reprezentat pentru ambele tabere un deosebit interes. Ca şi în cazul Italiei,
România nu participa la război de partea Puterilor Centrale. Astfel începe ofensiva
românească peste Carpaţi în Transilvania, ofensiva care avea să dea greş şi să aducă la
o situaţie nu tocmai plăcută pentru români la sfârşitul anului.
Anul 1917 aduce pe scena conflictului SUA, care alege să lupte şi să sprijine
Antanta. Unul dintre motivele care au dus la participarea americanilor o reprezintă
telegrama Zimmermann.
Aceasta telegramă fusese interceptată şi decodata de englezi şi era adresată
ambasadorului german din Mexic, care ar fi urmat să facă presiuni asupra guvernului
mexican pentru a intra în război împotriva SUA. Astfel, Preşedintele Wilson declara
război Germaniei pe data de 6 aprilie. Situaţia pe fronturi cu era una lipsită de
claritate, existând ofensive şi contra-ofensive de ambele părţi. Rezistenţa din Moldova
a Armatei Romane din vara în jurul localităţilor Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz a
reprezentat o surpriză pentru forţele Puterilor Centrale, în special în contextul în
care principalul aliat al românilor, Rusia, se afla într-o situaţie politică complicată.
Inevitabilul se produce şi în urma revoluţiei din octobrie are loc ieşirea din război a
Rusiei, care între timp renunţase la monarhie.
Situaţia pe frontul de Est se agravase pentru Antanta încă din 1917, din cauza
principalului aliat, Rusia. Aşadar, noul guvern bolşevic semnează pe data de 3 martie
1918 Tratatul de Pace Separată cu Puterile Centrale de la Brest-Litovsk.
Astfel, România se vede nevoită să încheie şi ea pace separată
şi o face pe data de 7 mai la Bucureşti, tratat care, însă, nu a fost ratificat de rege.
Acţiunea se mutase aproape în întregime pe frontul de Vest iar victoriile aliaţilor ,
combinate cu incapacitatea aliaţilor Germaniei de a face faţă forţelor Antantei şi cu
numărul enorm de victime cumulate de-a lungul celor 4 ani, au dus într-un final la
semnarea pe data de 11 noiembrie, la Compiègne, în Franța, la ora 05.00, într-un
vagon de tren armistițiului cu Germania şi la sfârşitul Primului Război Mondial.
În concluzie, putem spune ca “Marele Război” a dus la formarea unei Europe a
naţiunilor şi la disoluţia imperiilor multi-nationale, favorizând apariţia de state noi pe
harta sau unificarea unor teritorii cu state combatante câştigătoare, însă a reprezentat
şi unul dintre cele mai sângeroase evenimente ale sec. XX, înregistrând peste
10.000.000 de victime. Tratatele de pace duse după sfârşitul conflictului au favorizat
emergenta extremismului în Europa şi ulterior, a unui război şi mai letal decât acesta.
Aşadar, acest conflict trebuie să rămână în continuare în atenţia analiştilor şi a
istoricilor, datorită complexităţii sale şi a consecinţelor pe care le are până în prezent.