COLEGIUL ECONOMIC BUZAU

PROIECT DE CERTIFICARE A
COMPETENTELOR PROFESIONALE
NIVEL 4
  

CALIFICAREA: Tehnician in administratie

 

ÎNDRUMĂTOR: Drenea Cristina Geanina

PROFESOR: Drenea Cristina Geanina
 

CANDIDAT:
Simion Gabriel Razvan
  Clasa XII E

Buzău, 2019
Relatia produs-ambalaj in relatie cu cerintele
protectiei consumatorului
 CUPRINS

Argument
Capitolul I – AMBALAJUL
1.1.Definitie......................................................................................................................
1.2.Functiile ambalajului....................................................................................................
1.3.Importanta...................................................................................................................
1.4.Operatia de ambalare...................................................................................................

Capitolul II - ANALIZAREA CARACTERISTICILOR AMBALAJULUI AVAND IN

VEDERE CERINTELE PROTECTIEI CONSUMATORILOR...........................
2.1. Compatibilitate cu produsul…………………………………………….......................
2.2. Prezentare atractivă………………………………………………………....................
2.3. Informare…………………………………………………………………....................
2.4. Cost, vizibilitate, posibilităţi de reciclare……………………………….......................
2.5. Depozitare, manevrare, transport ............................................……………..................

Capitolul III – ARGUMENTAREA CARACTERULUI ECOLOGIC AL

AMBALAJULUI:................................................................................................................
3.1. Ambalaj ecologic……………..…………………………………………......................
3.2.Etichetă ecologică............................................................................................................
3.3.Eticheta ecologică europeană………………………….……………………..................

Capitolul IV - DESCRIEREA IMPACTULUI MATERIALULUI DE AMBALARE

ASUPRA MEDIULUI ...............................................................................
4.1. Lemn...............................................................................................................................
4.2. Hartie..............................................................................................................................
4.3. Metal...............................................................................................................................
4.4. Sticla...............................................................................................................................
4.5. Plastic………………………………………………………………..............................
Capitolul V – MONITORIZAREA RECUPERARII AMBALAJELOR.................

5.1.Observare……………………………………………………………………...............
5.2. Sortare………………………………………………………………………...............
5.3. Expediere……………………………………………………………………..............

CAPITOLUL VI – STUDIU DE CAZ

- Descrierea relatiei produs-ambalaj la „S.C. NAPOLACT S.A.”
Concluzii……………………………………………………………………………..

Bibliografie
Anexe

\
 ARGUMENT

În abordarea acestei teme am încercat să prezint modalităţile şi lucrurile care trebuie

urmărite la achiziţionarea unui produs.
Fiind puşi să aleagă dintr-o gamă largă de produse de tot felul consumatorii se
orientează spre acele oferte care corespund cel mai bine aşteptărilor şi nevoilor lor. Decizia
de cumpărare bazându-se pe capacitatea de percepţie a valorii. Ei vor alege aceea ofertă care
consideră că le va satisface cel mai mult si mai bine nevoile. Aşteptările sau credinţele
consumatorilor despre ceea ce aşteaptă să primească de la produsele achiziţionate; aceste
aşteptări iau naştere pe baza experienţei anterioare, a afirmaţiilor făcute de prieteni şi a
afirmaţiilor venite din partea firmelor. Pentru formarea unei reputaţii bune în rândul clienţilor,
trebuie ca în mod constant să oferiţi produse de o calitate cerută de clienţi.
Ambalajul, marca şi eticheta produsului sunt lucruri care realizează vânzarea
produsului şi ajută la o cunoaştere mai rapidă a produsului căutat faţă de celelalte produse de
acelaşi fel.
Fiecare client doreşte ca la cumpărarea unui produs să facă achiziţia cea mai bună la
un preţ cât mai mic să cumpere un produs cât mai bun.
Comerţul din zilele noastre este unul bazat pe diversitate şi concurenţă între produse şi
producători de pe piaţă. Vânzarea produselor nealimentare şi promovarea acestora către client
se realizează mai bine şi mai uşor cu ajutorul acestor trei lucruri foarte importante marcă,
ambalaj, etichetă. Cu cât ambalajul unui produs este mai bine realizat având un design care
iese in evidenţă faţă de produsele similare păstrând calitatea produsului în condiţii bune şi
punându-le în valoare foarte bine cu atât va avea o mai mare atracţie la public; făcându-l pe
acesta să achiziţioneze acest produs mult mai uşor decât altele asemănătoare.
Marca este un element important în strategia comercială a unei firme, deoarece
permite identificarea ofertei agentului economic respectiv şi diferenţierea acesteia în raport cu
concurenţa. Pe de altă parte, marca oferă consumatorilor posibilitatea de a se orienta spre
produsele de calitate superioară, puse la dispoziţie de către producătorii care şi-au câştigat
deja un renume pe piaţă. Considerată deseori ca fiind bunul cel mai de preţ al unei
întreprinderi, marca serveşte atâta producătorului cât şi consumatorului.
Eticheta reprezintă un mijloc de identificare a produselor, de informare simplă şi
rapidă a consumatorilor, de educare a acestora, de înlesnire a operaţiilor comerciale, dar şi de
promovare a produselor pe piaţă.
 Pentru reducerea efectelor negative pe care produsele şi ambalajele le pot avea asupra
mediului ambiant, într-o serie de ţări au fost introduse sisteme de marcare ecologică.
Marca ecologică are rolul de a certifica în faţa consumatorilor calitatea ecologică a
unui produs şi ambalajului acestuia.
Utilizarea mărcilor este o altă componentă a structurii activităţii promoţionale care
polarizează atenţia echipelor manageriale din companiile producătoare şi distribuitoare.
Mărcile sunt folosite în strânsa relaţie cu percepția acestora de către consumatorii finali.
Îndeplinind funcţii multiple, în marketingul modern sunt create mărci de producţie sau de
comerţ. Mărcile de producţie sunt aduse in atenţia consumatorului în mod diferenţiat pentru
fiecare serviciu sau produs în parte, în schimb mărcile de comerţ care se bucură de o mare
extindere prin crearea lanţurilor de distribuţie reunesc sub aceeaşi marcă o mare varietate de
produse sau servicii care sunt vândute de acelaşi comerciant. În cazul mărcilor de comerţ
comerciantul sau vânzătorul işi asumă sarcina deloc uşoară de a garanta clientului un anumit
nivel calitativ,indiferent de identitatea producătorului.
În multe astfel de situaţii vânzătorii dispun exclusiv de laboratoare de încercări si de
ataşare a nivelului calitativ pentru produsele alimentare cat şi pentru mărfurile nealimentare.
Potrivit specialiştilor mărcilor trebuie să li se confere multiple atribuţii care să sporească
forţa promoţională, perceptibilitate ridicată, omogenitate,distincţie,putere de evocare,
personalitate, capacitate de memorizare, notorietate şi asociativitate. Problema utilizări
mărcilor este deosebit de importantă nu numai prin prismă activităţii de promovare,ci şi pe un
plan mai larg, respectiv privind însăşi aspectele fundamentale ale existenţei unei mărci sau
companii pe o anumită piaţă. În acest context se urmăreşte conturarea şi cunoaşterea, valorilor
mărcii.
DEFINITIE 1.1
Conform STAS 5845/1-1986, ambalajul reprezintă un mijloc (sau ansamblu de
mijloace) destinat să cuprindă sau să învelească un produs sau un ansamblu de produse pentru
a le asigura protecție temporară din punct de vedere fizic, chimic, mecanic, biologic, în scopul
menținerii calității și integrității acestora în starea de livrare, în decursul manipulării,
transportului, depozitării și desfacerii, până la consumare sau până la expirarea termenului de
garanție.
FUNCTIA AMBALAJULUI 1.2
După scop, ambalajele se clasfică în ambalaje de transport și ambalaje de desfacere.
Funcțiile de bază ale ambelor tipuri de ambalaje sunt similare, cu deosebirea că la ambalajul
de desfacere se pune un accent deosebit pe funcția de informare, prezentare și reclamă.
Funcțiile ambalajului sunt cerute de produsul care se ambalează și de mijloacele și
metodele prin care va fi transportat de la producător la consumator.

1.Funcția de a conține produsul

Funcția de a conține produsul este evidentă deoarece orice produs, pentru a-i putea fi
schimbat locul trebuie să fie conținut într-un ambalaj.

2.Funcția de protecție și conservare

Funcția de protecție și conservare este privită adesea ca funcția cea mai importantă a
ambalajului și anume, aceea de a proteja conținutul de efectele mediului înconjurător,fie
acestea apă, vapori de apă, gaze, mirosuri, microorganisme, praf, șocuri, dăunători, vibrații,
etc. și de a proteja mediul față de produs.
În cazul majorității produselor alimentare protecția asigurată de ambalaj este o parte
esențială a procesului de conservare. În general, odată ce integritatea ambalajului dispare,
produsul nu mai este conservat.
Funcția de protecție și conservare cuprinde mai multe aspecte:
Protecția mecanică a produsului împotriva solicitărilor mecanice din timpul
transportului, depozitării și desfacerii: tracțiune, compresiune, forfecare,șocuri, vibrații etc.
Alegerea materialului din care se confecționează ambalajul trebuie să țină seama nu numai de
natura produsului ci și de intensitatea solicitărilor la care este supus acesta din această cauză
ambalajele care asigură cea mai buna protecție mecanică sunt cele confecționate din lemn,
materiale metalice, carton, material plastice și materiale complexe.
Protecția chimică a produsului față de procesele chimice și electrochimice care au loc
la suprafața de contact dintre produse și mediul înconjurător. Mediul înconjurător poate
acționa chimic asupra produselor prin conținutul în oxigen, ozon, vapori de apă, substanțe
solide abrazive (urme de praf sau nisip), substanțe poluante care depășesc limitele maxime
admise etc.De asemenea, între produse și materialele din care sunt confecționate ambalajele
pot avea loc interacțiuni care se evită prin alegerea corespunzătoare a materialelor de ambalaj
inerte chimic față de produsele supuse ambalării. Astfel de materiale sunt sticla, materialele
plastice, tabla cositorită, materialele complexe etc.
Protecția produsului împotriva microorganismelor se asigură printr- o etanșitate
perfecă a ambalajelor și printr-o curățire cât mai ușoară și mai corectă.
Protecția biologică a produsului împotriva insectelor și rozătoarelor este realizată
prin folosirea ambalajelor din sticlă, materiale plastice, carton și a ambalajelor de transport
din lemn, ambalaje din materiale textile sau din hârtie fiind mai puțin protectoare.
 Protecția produsului față de lumină și radiații ultraviolete este necesară datorită
modificării caracteristicilor senzoriale și reducerii valorii nutritive în cazul multor produse
alimentare sub actiunea acestor factori. Cea mai bună protecție o asigură ambalajele
confecționate din materiale impermeabile la radiații luminoase sau utraviolete cum sunt
materialele metalice, cartonul, lemnul, materialele plastice opace etc. O bună protecție este
oferită și de ambalajele din materiale colorate, de exemplu sticla verde sau brună.
Protecția și conservarea energiei consumate în timpul procesului tehnologic de
obținere a produsului. Prevenirea risipei de alimente este un obiectiv vital pentru oricine,
putând fi aplicat în toate etapele dintre cultivare și utilizarea finală de către consumatori.
Protecția mediului înconjurător este posibilă prin folosirea de ambalaje care
funcționează corect (etanșe, nu permit pierderi de produs în mediu etc.) .

3. Funcția de confort

Se referă la utilizarea unor ambalaje de transport și de desfacere a produselor

ambalate care să ușureze operațiile de manipulare, transport, depozitare și distribuire, la
diversificarea producției de ambalaje din punct de vedere al capacității, formei, materialului
de ambalaj folosit, destinației etc.
În proiectarea ambalajelor sunt importante alte două aspecte ale funcției de confort a
ambalajelor și ambalării : porționarea produselor destinate ambalării și, asociată cu aceasta,
forma ambalajelor primare (dimensiuni, capacități) .
Porționarea, denumită cu ani în urmă și raționalizare- cuvânt legat de limitarea
consumului de alimente pe cap de locuitor în perioada dinainte de 1998- se referă la funcția
ambalajelor de a diviza producția industrială în unități de consum. Spre exemplu, conținutul
unui butoi cu vin este porționat prin umplerea buteliilor de sticlă, șarja de unt obținută în
bătătorul de unt este porționată prin ambalare în pachete de 200g sau în doze individuale de
26g etc. Altfel spus, producția la scară mare care caracterizează o societate modernă nu ar fi
viabilă fără funcția de porționare a ambalării și cu cât producția realizată e mai mare cu atât
mai mari sunt cerințele de găsire a unor metode tot mai eficiente de porționare, de reducere a
acesteia la dimensiuni, cantități corespunzătoare consumului. Porționarea ajută consumatorii
să cumpere doar cantitatea de care au nevoie, nu mai mult.
Forma ambalajelor primare,asociată evident cu funcția de porționare este în strânsă
legătură atât cu confortul utilizării ambalajelor de către consumator, exprimat în ușurința
procurării, deschiderii și golirii ambalajului cât și cu eficința folosirii ambalajelor secundare
respectiv terțiare pentru ușurarea operațiilor de manipulare, transport, depozitare și vânzare.

4. Funcția de comunicare

Funcția de comunicare a ambalajului și etichetei se referă la informarea

consumatorului asupra produsului conținut de ambalaj și la promovarea vânzării, prin
reclamă, la care se adaugă aspectele de educare a consumatorului prin informațiile nutriționale
oferite. Vorba veche: „ Um ambalaj protejează ceea ce vinde și vinde ceea ce conține și
protejează” este la fel de adevărată și în zilele noastre, astfel că se poate spune că ambalajul
funcționează ca un vânzător tăcut, silențios.
Informarea consumatorului urmărește asigurarea reprezentării clare și sugestive a
conținutului, indicarea numelui producătorului și denumirea produsului, adesea și denumirea
comercială, indicarea prețului, a cantității de produs, a compoziției produsului, a datei de
fabricate și a termenului de valabilitate, prezentarea modului de întrebuințare sau preparare a
produsului etc.
 Promovarea produsului și a vânzării se referă la forma, culoarea și grafica
ambalajului și etichetei. Astfel se recomandă ca un ambalaj să aibă forme cât mai bine
individualizate pentru fiecare tip de produs, dimensiunile alese pentru ambalaj să corespundă
volumului sau cantității optime pentru achiziționare. În ceea ce privește forma etichetei,
aceasta este influențată de particularitățile constructive și tehnologice ale ambalajului și de
posibilitatea de utilizare a materialului din care sunt confecționate atât ambalajul cât și ea
însăși.
Culoarea este un mijloc de atragere a atenției. Ea imprimă ambalajului o impresie de
soliditate, pune în valoare calitățile produsului și subliniază caracterul său specific. Efectul
culorilor variază în funcție de lungimea de undă și de frecvența lor de oscilație. Rapotul între
lungimea de undă și frecvența de oscilație produce așa numitul efect de cald (roșu, portocaliu,
galben) și de rece (verde, albastru, violet) al culorilor. Culorile reci produc o stare de liniște
în timp ce cilorile calde sunt iritante, atrag atenția. Puse alături, culorile calde și reci iși
măresc reciproc efectele.
Pentru realizarea unei armonii este necesară folosirea a trei culori, deoarece
întotdeauna două culori o solicită pe a treia, chiar dacă aceasta este numai culoarea de fond pe
care cele două culori se diferențează. Se folosesc două tehnici de armonizare a culorilor: ton
pe ton folosind culori apropiate și armonia policromă, care utilizează o culoare de bază și
combinații de culori destul de independente.
Culoarea are și un important rol psihologic, anumite aranjamente determinâand
reacții pozitive la cumpărători.
Grafica are rolul cel mai important din punct de vedere estetic fiind elementul cu cel
mai mare grad de inventivitate și fantezie a artistului. Ea trebuie să stimuleze, să dezvolte
imaginația, să prezinte produsul într-o formă cât mai atrăgătoare cu efect imediat, să fie ușor
descifrabilă.
Ilustrația unui ambalaj înfățișează produsul și îi sugerează utilizarea și proveniența.
Ea poate fi un desen sau o fotografie, dar fotografia exprimă mai fidel realitatea.
Tipurile de grafică folosite sunt:
- comercială, care reprezintă produsul și modalitățile de folosire în forme atractive;
- intelectuală, cu o largă tendință de dezvoltare, care este schematică, neîncărcată cromatic cu
simboluri vizuale, foarte simplu de înteles;
- umoristică, atractivă și puțin ironică, recomandată în special produselor destinate
alimentației copiilor.
Literele pot reprezenta un element de decor important dar pot fi și purtătoare de
mesaj optic prin formă, dispoziție și culoare. Textul cuprins pe ambalaj trebuie diferențiat
grafic pentru evitarea monotoniei. În concluzie, un ambalaj estetic, cu o grafică
corespunzătoare induce cumpărătorului un sentiment de încredere, de siguranță asupra
produsului ambalat, ea constituind și un mijloc de reclamă eficient.
Educarea consumatorului , adesea individualizată ca funcție educativă constă în
indicarea valorii nutritive și energetice a produsului. Astfel ambalajul sau/și eticheta redau
conținutul de proteine, glucide, lipide, vitamine,săruri minerale etc. ale produsului.
Proiectarea și realizarea unui ambalaj corespunzător face posibil să i se ofere
consumatorului o mare varietate de alimente dintre care să aleagă cu o încredere totală în
inocuitatea acestora, indiferent dacă sunt sezoniere sau nu.

IMPORTANTA AMBALAJELOR 1.3

Ambalajul este o componenta cheie a mixului de marketing care poate atrage si

convinge consumatorii sa cumpere o marca, un produs.
Nu degeaba se spune ca o imagine face cat o mie de cuvinte. Si aici, in cazul ambalajelor se
aplica aceasta zicala.
Un ambalaj bine ales si realizat protejeaza marfa in timpul transportului sau a depozitarii
astfel la destinatie nu vom avea parte de surprize neplacute.
De asemenea imaginea ambalajului, designul si materialul aduc un plus deciziei de
cumparare.

Ambalajul indeplineste un rol functional de acoperire si protejare al continutului

produsului atat in magazin, cat si in casa celui care achizitioneaza produsul, dar in multe
cazuri, ambalajele au dezvoltat si functii care au legatura cu experienta oferita de produs.
(capacele bauturilor pentru sportivi si dispozitivele adaugate la cutiile de bere care creeaza
spuma atunci cand berea este turnata in pahar).

Ambalajul are si rol informational, continand detalii despre ingrediente, modul de

folosire, depozitare, aportul nutritiv si pretul produsului. Cumparatorii trec pe langa sute de
marci atunci cand viziteaza un magazin, iar factorii estetici sunt esentiali pentru a face ca
marca sa iasa in evidenta, pentru a capta atentia cumparatorilor si a face ca utilizatorii sa o
poata gasi cu usurinta si cumpara.

Ambalajul arata personalitatea, pozitionarea, valorile si avantajele marcii. Nu toti

cumparatorii sunt la fel, de aceea pentru a atinge diferitele tipologii de cumparatori, sunt
necesare diferite tipuri de ambalaj.

Materialul si designul ambalajului sunt elemente importante in procesul vanzarii, dar

culoarea este cea care imbina toate elementele acestuia si este unul din cele mai importante
mijloace pentru a face din ambalaj o unealta efectiva de comunicare.
Culoarea vinde un produs, este inainte de toate o senzatie si creeaza o stare emotionala care
comunica bine, depasind dimensiunea ambalajului, produsul in sine, forma sa sau scopul
acestuia.

Ambalajul trebuie tratat cu tot atat de multa grija si atentie ca si alte forme ale
comunicarii de marca si ar trebui testat atat inainte de finalizarea design-ului, cat si din punct
de vedere al performantei in piata, pentru a verifica modul in care functioneaza.

OPERATIA DE AMBALARE 1.4

Principalii factori care au impulsionat şi continuă să impulsioneze dezvoltarea
ambalajelor şi modernizarea operaţiilor de ambalare sunt:
 realizarea unei reclame eficiente pentru noile produse apărute pe piaţă;
 comercializarea uşoară şi rapidă a mărfurilor;
 transportul şi depozitarea economică a mărfurilor;
 diversificarea sortimentală a mărfurilor;
 conservarea produselor perisabile;
 asigurarea unei igiene corespunzătoare pentru produsele alimentare, farmaceutice,
chimice etc.
 În ceea ce priveşte dimensiunile ambalajelor, se recomandă ca acestea să fie
standardizate pentru a eficientiza procesul de producere a lor şi pentru uşurarea activităţilor
de transport – manipulare - depozitare.
În normele de igienă privind alimentele şi protecţia sanitară a acestora aprobate prin
Ordinul Ministerului Sănătăţii nr. 611/ 3.04 .1995 se menţionează următoarele cerinţe
privitoare la ambalajele pentru alimente:
- să fie avizate sanitar (ca de altfel utilajele, recipientele şi ustensilele utilizate în
sectorul alimentar) ;
- materialele din care se confecţionează să aibă grad ridicat de stabilitate fizico-
chimică, care sa nu permită cedarea în timpul utilizării substanţelor străine peste limitele
admise ;
- să nu influenţeze caracteristicile organoleptice, fizico-chimice sau valoarea nutritivă
a produsului alimentar cu care vine în contact în timpul prelucrării, manipulării, transportului
sau păstrării acestuia ;
- să nu confere toxicitate produsului alimentar cu care vine în contact ;
- să asigure produsului alimentar o protecţie eficientă faţă de impurităţile accidentale
pe toată perioada prelucrării, păstrării şi transportul produsului respectiv;
- cernelurile şi coloranţii folosiţi la imprimarea şi colorarea materialelor de ambalaj
care vin în contact cu produsul alimentar să fie avizat de Ministerul Sănătăţii;
- este inadmisibil contactul direct al alimentelor cu partea colorată sau imprimată a
ambalajului ;
- nu este admisă folosirea la ambalarea alimentelor a hârtiei provenite din deşeuri.
Datorită marii diversităția materialelor de ambalal și a ambalajelor utilizate pentru alimente,
și metodele de verificare și control al calității sunt variate.
Înainte ca un ambalaj să fie supus diferitelor metode de control, acesta trebuie pregătit prin:
- identificarea părților ambalajului :fețe, muchii, colțuri etc;
- condiționare pentru aducere într-o stare de echilibru.
Identificarea și notarea părților ambalajului se face în conformitate cu standardul SR EN
22206:2003. Se ține seama de forma de bază a ambalajului: paralelipipedică, cilindrică sau
altă formă etc (pungi, saci, baloți etc.)
Condiționarea ambalajelor înainte de aplicarea oricărei metode de verificarea a calității se
efectuează în conformitate cu standardul SR EN 2233:2005.
Metoda urmărește expunerea ambalajelor pe o perioadă de timp, în condiții atmosferice
prestabilite (temperatură și umiditate relativă) pentru a ajunge la o stare de echilibru în care să
fie satbile din punct de vedere dimensional și al proprietăților (fizice, chimice, termice etc.),
astfel încât rezultatele obținute prin încercări să fie comparabile.

Capitolul II - ANALIZAREA CARACTERISTICILOR AMBALAJULUI

AVAND IN VEDERE CERINTELE PROTECTIEI CONSUMATORILOR
2.1. Compatibilitate cu produsul
Ambalajului i se cere să devină un permanent subiect al unei sfidări tehnice,
industriale, el trebuind să fie tot mai ușor, mai simplu, recuperabil, reciclabil, înzestrat cu
virtuți ecologice.
Un ambalaj trebuie să îndeplinească în principal următoarele cerințe:
- să aibă masă și volum propriu reduse;
- să nu fie toxic nici pentru produs, nici pentru mediul extern;
- să fie compatibil cu produsul căruia îi este destinat;
- să nu prezinte miros și gust propriu;
- să posede rezistență mecanică cât mai ridicată;
- să fie etanș față de gaze, praf, grăsimi;
- să prezinte sau nu permeabilitate față de radiațiile luminoase;
- să aibă formă, culoare, grafică atractive.
Ciclul de viață al ambalajului trebuie evaluat atât din punct de vedere al mediului
înconjurător, cât și din cel al multiplelor sale funcții, dintre care cea mai impotantă este
protejarea conținutului său de mediul înconjurător și a mediului de conținutul său. Scopul
ambalării este deci de a conserva calitățile funcționale ale ambalajului, reducând la minimum
impactul său asupra mediului. Astfel, ambalajul trebuie să răspundă unor sfidări cum sunt:
1. piața : natura consumatorilor, posibilități financiare;
2. produsul : caracteristici mecanice, componente;
3. utilizarea produsului : manipulare, sistemul de închidere și deschidere a ambalajului,
condiții climatice de depozitare;
4. transportul : modul de transport utilizat;
5. rețeaua de distribuție : organizarea interioară a magazinelor, necesitatea de a marca
produsul, numărul de unități dintr-un produs pe o unitate de vânzare, condiții de depozitare;
6. reglementări juridice : norme,uzanțe etc. (Ambalajul AC)

2.2 Prezentare atractiva

În prezent majoritatea produselor alimentare se desfac în stare ambalată și ca urmare
aspectul estetic al ambalajului se integrează în noțiunea de calitate a alimentului. Ambalajul,
în afara funcțiilor de protecție și conservare, facilitarea transportului, depozitării și desfacerii,
ia și funcția de promovare a vânzării, fiind elementul de legătură între consumator și produs.
Prin estetica ambalajului se încearcă ajutarea consumatorului oferindu-i posibilitatea
să facă o diferențiere după gustul lui. Ambalajele estetice, provoacă la cumpărător, simțul de
încredere și igienă pentru marfa prezentată. Totodată el constituie un mijloc de reclamă,
putând să popularizeze creația populară, aspectele locale folclorice etc.
 Un rol important îl are calitatea de prezentare în promovarea exportului de
produse,estetica ambalajelor fiind o preocupare a marketingului de export. Elementele estetice
ce determină calitatea unui ambalaj dunt forma, culoarea și grafica.
Forma ambalajului este influențată de particularitățile constructive și tehnologice și
de posibilitatea de utilizare a materialului.
Realizarea unei forme estetice a ambalajului se face doar pe baza studierii destinației
practice a ambalajului acordând atenție materiilor prime și regulilor tehnice pe baza cărora se
execută.
Rolul estetic al culorii este realizat atunci când aceasta imprimă ambalajului o
impresie de soliditate, pune în valoare calitățile produsuluiși sublinează caracterul specific.
Un rol foarte important îl joacă și materialul pe care se aplică culoarea. Nu este obligatoriu ca
materialele de ambalaj să aibă suprafețe netede, din contra, un relief poate face o culoare mai
vie, iar neregularitățile pot realiza jocuri de umbră și lumină.
Necesitățile comerciale impun o grafică simplă, estetică și expresivă. S-a demonstrat
că precizia unei comunicări prin imagini este cel puțin to atât de mare ca și comunicarea
verbală, fapt pentru care se apreciază că pe un ambalaj textul trebuie să fie subordonat
imaginii, aceasta atrăgând atenția, textul având un rol suplimentar.
De asemenea este necesară și obținerea unei armonii între formă și realizarea grafică,
în sensul că dispunerea în spațiu a desenelor și a textului trebuie să țină seama de posibilitatea
de cuprindere a imaginilor realizate dintr-o dată de cumpărător.

2.3 Informarea
Funcția de comunicare a ambalajului și etichetei se referă la informarea
consumatorului asupra produsului conținut de ambalaj și la promovarea vânzării, prin
reclamă, la care se adaugă aspectele de educare a consumatorului prin informațiile nutriționale
oferite. Vorba veche: „ Um ambalaj protejează ceea ce vinde și vinde ceea ce conține și
protejează” este la fel de adevărată și în zilele noastre, astfel că se poate spune că ambalajul
funcționează ca un vânzător tăcut, silențios.
Informarea consumatorului urmărește asigurarea reprezentării clare și sugestive a
conținutului, indicarea numelui producătorului și denumirea produsului, adesea și denumirea
comercială, indicarea prețului, a cantității de produs, a compoziției produsului, a datei de
fabricate și a termenului de valabilitate, prezentarea modului de întrebuințare sau preparare a
produsului etc.
Codul cu bare este eel mai simplu si eel mai ieftin sistem de identificare automata a
unui produs. El se bazeaza pe reprezentarea printr-o asociere de bare (inchise la culoare) si
spatii libere, codificarea folosind un numar de simboluri (cifre), caractere simbolizate
impartite in trei seturi A, B si C si / grupuri de separatoare (caractere auxiliare) constituite din
cate doua linii subtiri, paralele si ceva mai lungi, avand si un rol de centrare in momentul
lecturii codului.
Caracterele simbolizate in seturile A si B incep intotdeauna la stanga cu un modul de
culoare deschisa (un spatiu liber) si se termina la dreapta cu un modul de culoare inchisa, in
timp ce caracterele simbolizate in setul C incep la stanga cu un modul de culoare inchisa si se
termina la dreapta cu un spatiu liber
 2.4 Depozitare, Manevrare, Transport

    Depozitarea marfurilor

Activitatea de depozitare a marfurilor poate fi definita ca fiind ”o entitate economica

prin care se realizeaza, in exclusivitate, functia de gros, respectiv cumpararea intr-o maniera
continua si in cantitati mari a marfurilor, stocarea si revanzarea acestora catre utilizatorii
specializati: magazine, unitati de alimentatie publica, producatori, alti grosisti, diferite
institutii pentru consumuri colective”.

Depozitul de marfuri asigura derularea intr-o inlantuire logica, in spatiu si timp, a unui
flux tehnologic complet, format din urmatoarele procedee: preluare (receptie), depozitare
(stocare) si livrare.

Depozitele de marfuri pot fi clasificate in mai multe grupe, dupa urmatoarele criterii:

a)     Dupa caracterul activitatii principale, pe care o indeplinesc sunt:

·       Depozite de colectare, care concentreaza partizi relative mici de marfuri,

primate de la furnizori, in vederea formarii unor partizi mai mari, pentru diferiti beneficiari;

·       Depozite de repartizare, sunt destinate acumularii marfurilor in partizi

mari, pentru a le livra beneficiarilor in partizi mici;

·       Depozite de tranzit si transbordare, sunt amplasate in gari si porturi,

servind pentru pastrarea temporara si, uneori, pentru pregatirea marfurilor in vederea
transportarii ulterioare la depozitele principale sau la diversi beneficiari;

·       Depozite pentru pastrare sezoniera sau de lunga durata, sunt destinate

acumularii de marfuri, intr-o perioada scurta, pentru pastrare sezoniera (de ex., legume si
fructe) sau pentru pastrarea mai indelungata (cartofi, cereale).

b)     Dupa gradul de specializare sunt:

·       Depozite strict specializate, in care se pastreaza un singur fel de marfa, a

carei caracteristica este depozitarea celui mai simplu sortiment (sare, combustibili lichizi,
etc.);
 ·       Depozite specializate, au ca obiect stocarea unei singure grupe de marfuri

(confectii, incaltaminte);

·       Depozite combinate, asigura pastrarea a doua sau trei grupe de marfuri,

apropiate prin cererea de consum a populatiei (textile, incaltaminte, cosmetice, galanterie);

·       Depozite generale, sunt destinate marfurilor alimentare sau marfurilor

nealimentare;

·       Depozite mixte, in care se pastreaza marfuri din ambele sectoare.

c)     Dupa particularitatile constructive ( forma constructiei, sistemul de construire,

materialul de constructie, inaltimea constructiei, conditiile necesare pastrarii si nivelul solului)

sunt:

·       In functie de forma constructiei, depozitele pot fi sub forma unor

constructii deschise (depozite libere), care se folosesc pentru marfurile insensibile la actiunea
factorilor de clima, constructii semi deschise (depozite acoperite) destinate marfurilor ce
trebuie protejate sau constructii inchise;

·       Sistemul de construire se refera la procedeele tehnologice folosite la

construire, de ex.: constructii din prefabricate, constructii monolit, constructii in sistem

combinat;

·       In functie de materialul de constructie exista: constructii din fier-beton,

constructii din caramida, constructii din otel usor, constructii din materiale metalice si usoare,
constructii din lemn si constructii din alte materiale;

·       In functie de inaltimea lor, depozitele pot fi: depozite intinse cu inaltime

de max. 3-4m, depozite inalte cu mai multe niveluri sau cu un singur nivel, dar, cu o inaltime
de peste 4m;

·       In functie de conditiile necesare pastrarii marfurilor depozitele sunt:

neclimatizate, partial climatizate si climatizate;

·       In functie de nivelul solului sunt: depozite deasupra pamantului (pe sol) si

depozite sub pamant.

d)     Dupa modalitatile de depozitare pot fi:

 -        depozite fixe (propriu-zise);

-        depozite mobile (mijloace de transport).

In derularea fluxului tehnologic complet, privind comertul cu marfuri, depozitul

de marfuri indeplineste mai multe functii:

·       Depozitarea si pastrarea marfurilor, care asigura continuitatea

aprovizionarii consumatorilor individual si industrial, in conditiile existentei unei diferente

temporale intre productie si consum, datorate fenomenului de sezonalitate si de dispersie
spatiala diferita;

·       Conditionarea si portionarea (dozarea) marfurilor, in vederea constituirii

unei oferte adaptate diferitelor categorii de cumparatori;

·       Formarea sortimentului comercial, respectiv, corelarea cu necesitatile

ferme ale comertului cu amanuntul;

·       Transportarea si ambalarea marfurilor, care presupun intregirea lantului

de distributie;

·       Prestarea de servicii materiale, cum sunt: etichetarea si impachetarea sau

ambalarea marfurilor.

Pentru asigurarea pastrarii caracteristicilor calitative ale marfurilor, pana in

momentul desfacerii, activitatea de depozitare este privita cu deosebita atentie, nu numai de

catre comercianti, ci si de catre intreprinderile producatoare.

La producatori, depozitarea se regaseste in urmatoarele doua tipuri:

v    Depozitarea temporara: consta in mentinerea temporara a semifabricatelor sau

produselor finite in magaziile temporare ale sectiilor sau atelierelor implicate direct in
activitatea de productie; producatorii urmaresc reducerea, cat mai mult posibil, a depozitarii
temporare;

v    Depozitarea permanenta: consta in depozitarea planificata a produselor finite in

locuri special amenajate, destinate pregatirii loturilor de produse, in vederea efectuarii

autoreceptiei si expedierii catre clienti.

In ceea ce priveste depozitarea permanenta, producatorii au in atentie respectarea

urmatoarelor reguli:

-        depozitarea sa se faca numai in spatii inchise si acoperite;

-        produsele finite sa fie paletizate si/sau infoliate sau containerizate;

-        loturile sa fie marcate pentru a facilita regasirea lor in depozit;

-        se urmareste frecventa cu care se face completarea depozitului, in functie de data

fabricarii produselor;

-        se utilizeaza, eficient, suprafata destinata depozitarii.

O problema importanta, ce sta in atentia marilor producatori, se refera la utilizarea

rationala a suprafetei totale a unui depozit. Suprafata totala de depozitare cuprinde:

·       suprafata utila: este destinata efectiv depozitarii produselor finite si se

planifica tinand cont de norma de stoc maxim de depozitare si de cantitatea ce poate fi

depozitata pe 1m2;

·       suprafata auxiliara, este destinata efectuarii receptiei produselor finite, la

intrarea acestora in depozit;

·       suprafata de pregatire, este destinata pregatirii loturilor de marfuri in vederea

efectuarii autoreceptiei si incarcarii in mijloacele de transport.

Firmele producatoare au obligatia sa verifice, periodic, entitatile depozitate pentru a

depista eventualele deteriorarii calitative.

Calitatea marfurilor depozitate este puternic influentata de modul de desfasurare al

operatiunilor de manipulare.
 Capitolul III – ARGUMENTAREA CARACTERULUI ECOLOGIC AL
AMBALAJULUI

3.1. Ambalaj ecologic

Pentru protejarea mediului înconjurător au apărut ambalaje ecologice produse din materiale
care ulterior pot fi reciclate, depozitate sau distruse fără a periclita mediul ambient.

Reciclarea deşeurilor de ambalaje este operaţiunea de reprelucrare într-un proces de producţie

a deşeurilor de ambalaje pentru a fi reutilizate în scopul initial sau pentru alte scopuri.

Simboluri ECO ce se regăesc pe ambalaje

Ne putem da uşor seama dacă un produs pe care îl cumpărăm este reciclabil, identificînd
semnul grafic specific pentru reciclare. El este format din trei săgeţi care formează un
dreptunghi. Fiecare săgeată reprezintă un pas al procesului de reciclare:

a) colectare şi procesare,
b) prelucrare şi
c) cumpărare produse reciclate.

Bucla Moebius - Simbolul interna ţ ional al reciclării.

Produsul sau o anumită parte din componenetele produsului pot fi reciclate sau că ambalajul
este parţial sau în întregime făcut din materiale reciclate.

Bucla Mobius %

Indică procentajul în care, pentru producerea produsului, au fost folosite materiale reciclate. 
 Simbolul eco-ambalajului.

”Punctul verde” – simbol internaţional care indică faptul că producătorul a avut o contribuţie
la reciclarea ambalajelor. Nu înseamnă neaparat că ambalajul poate fi reciclat sau că este făcut
din material reciclat.

Simbol pentru reciclare separată.

Indică faptul că acest tip de deşeu se colectează separat.

Simbol pentru sticlă reciclabilă!

Indică faptul că recipientul din sticlă este reciclabil.

Simbol pentru metal reciclabil.

Indică faptul că recipientul conţine metal reciclabil.

Simbol pentru alumniul reciclabil!

Indică faptul că recipientul conţine alumniu reciclabil

Sistemul de identificare şi marcare a ambalajelor din plastic:

Simbol pentru ambalajele din plastic.

Simbolurile pentru identificarea şi marcarea ambalajelor din plastic sunt împărţite în funcţie
de materialele plastice. Cifra care este situată în interiorul triunghiului indică tipul de plastic.
Sub triunghi abrevierea de caractere indică tipul de plastic astfel:
PET - Polietilen tereftalat: recipienţi băuturi, ulei etc. Cod 1; Este bine să fie reciclate şi
refolosite.

HDPE - Polietilenă de mare densitate: recipienţi produse chimice (şampoane, detergenţi

lichizi, clor, soluţii de curăţat etc.). Cod 2;

PVC - Policlorura de vinil: dopuri, tîvi, folie, ţevi, tuburi, mobilier usor, carduri, autocolante
etc.Cod 3;

LDPE - Polietilenă de joasă densitate: pungi, saci, folii. Cod 4;

PP - Polipropilenă: cutii de margarină, pahare, sticle de sirop şi ketchup, diverse ambalaje

alimentare etc. Cod 5;

PS - Polistiren: tăvi, pahare de unica folosinţă, cutii iaurt, carcase casete şi cd-uri etc. Cod 6.

Alte mase plastice: Cod 7-19. Ambalaje marcate cu această cifră nu pot fi reciclate.

Sistemul de identificare şi marcare a ambalajelor din hîrtie şi carton:

PAP - Carton ondulat. Cod 20.

PAP - Carton neondulat. Cod 21.

PAP - Hîrtie. Cod  22.

Sistemul de identificare şi marcare a ambalajelor din metal:

FE - fier: conserve, capace de borcane, tuburi de spray, cutii cu lacuri şi vopsele etc. Cod 40.

ALU - aluminiu: doze băuturi, folii şi ambalaje alimentare. Cod 41.

Alte metale: mai ales metale neferoase (cupru, alamă, inox etc.) Cod 42-49.

3.2 ETICHETA ECOLOGICA

ISTORICUL ECO/ETICHETĂRII ÎN LUME
În 1992 a intrat în funcţiune schema de acordare a Etichetei Ecologice, când sau
stabilit primele grupe de produse. În 2000 schema a fost substanţial revizuită. În toate grupele
de produse, problemele ecologice relevante şi criteriile corespunzătoare au fost identificate pe
baza unor studii aprofundate ale aspectelor de mediu, referitoare la întregul ciclu de viaţă al
acestor produse.
Procedurile de testare şi verificare adecvate criteriilor au fost elaborate în manuale
distincte numite Manualul Utilizatorului.
Un produs individual trebuie să se conformeze tuturor criteriilor de acordare a
(principii de bază, cele mai bune practici şi performanţe).
Criteriile ecologice pentru un grup de produse sunt în mod normal stabilite pentru o
perioadă de trei ani. Aceasta permite ca îmbunătăţirile tehnice şi schimbările pieţei să se
reflecte în criteriile revizuite.
Detalii despre produsele şi serviciile cărora li se acordă EE se găsesc în
Catalogul european de eco-etichetare .
ETICHETE ECOLOGICE FOLOSITE ÎN LUME
Tipuri de eco-etichetare - Seria ISO 14020
- ISO 14020 Etichete şi declaraţii de mediu – Principii generale
- ISO 14021 Etichete şi declaraţii de mediu – Declaraţii de mediu pe proprie
răspundere (etichetare de tipul II)
- ISO 14024 Etichete şi declaraţii de mediu – Eticheta ecologică (etichetare de
tipul I)
- ISO 14025 Etichete şi declaraţii de mediu – Declaraţii de conformitate cu ISO
14040 = evaluarea ciclului de viată al produselor (etichetare de tipul III)
3
• Tipul I – Eticheta ecologică - etichetare de mediu a produselor, bazată pe criterii
multiple, referitoare la întregul ciclu de viaţă al produselor.
Exemplu:
• Tipul II – Cerinţe de mediu – etichetă bazată pe auto-declaraţie de satisfacere a
anumitor cerinţe de mediu (reciclabil, destinat dezasamblării, etc.).
Exemple:
• Tipul III – Declaraţii de mediu – etichetă ce descrie un potenţial impact asupra
mediului, referitoare la ciclul de viaţă al produselor, pentru care este necesară
referirea la ISO 14040 (evaluarea ciclului de viaţă al produselor).

3.3 ETICHETA ECOLOGICA EUROPEANA

Eticheta ecologica europeana este o marca colectiva de certificare
aproduselor/serviciilor. Ea aduce consumatorilor dovada indiscutabila
caprodusul/serviciul oferit raspunde cerintelor lor si este in conformitate cu normelede
calitate si cele de securitate definite in raportul de certificare
corespunzator produsului/serviciului
Simbolul etichetei ecologice europene este ofloare cu petale sub forma de stelute .

Etichetarea ecologica opereaza pe baza unor criterii, pe grupe de produse. O firma

care doreste sa obtina eticheta ecologica europeana pentru unul sau mai multe
din produsele sale trebuie sa solicite acest lucru autoritatii competente. Daca
produsul indeplineste cerintele, atunci i se acorda eticheta ecologica europeana
Scopul introducerii etichetei ecologice a produselor/serviciilor este de a
promova produsele/serviciile care au un impact redus asupra mediului, pe
parcursul întregului lor ciclu de viata, in comparatie cu alte produse/servicii
apartinand aceleiasi grupe.
Eticheta ecologica europeana a fost create de Comisia Europeana in anul 1992 si este o
schema unica de certificare pentru a ajuta consumatorii sa distinga produsele/ serviciile, care nu
afecteaza mediul.
CE PRODUSE POT OBTINE ETICHETA ECOLOGICA
EUROPEANA?
1. detergenti pentru masini de spalat vase
2. detergenti de vase pentru spalare manuala
3. detergenti universali si detergenti pentru grupuri sanitare
4. sapunuri, sampoane si balsamuri de par
5. masini de spalat rufe, de uz casnic
6. masini de spalat vase, de uz casnic
7. aparate frigorifice
8. televizoare
9. lampi electrice
10. calculatoare portabile
11. aspiratoare
12. hartie absorbanta
13. hartie copiativa si hartie grafica
14. incaltaminte
15. textile
16. materiale pentru pardoseli rigide
17. Vopsele si lacuri de interior
18. amelioratori de sol si substraturi de cultura
19. saltele de pat
20. lubrifianti
21. pompe de caldura
22. servicii de cazare turistica
23. servicii de camping
 Capitolul IV
DESCRIEREA IMPACTULUI MATERIALULUI DE
AMBALARE ASUPRA MEDIULUI

4.1. Lemn

Lemnul este unul din cele mai vechi materiale folosite pentru ambalare. În ultimii
ani însă, din cauza reducerii exploatării masei lemnoase la nivel mondial, ponderea
utilizării sale în industria ambalajelor a scăzut considerabil (la 3-8% din total), fiind
substituit din ce în ce mai mult cu materialele plastice şi cartonul ondulat.

Utilizarea lemnului ca material de ambalare este redusă la ambalaje exterioare

de mari dimensiuni. Principalele avantaje ale folosirii lemnului pentru confecţionarea
ambalajelor sunt protecţia ridicată ce o asigură produselor din interior şi faptul că
ambalajele din lemn sunt refolosibile .

Principalele caracteristici ale ambalajelor din lemn sunt:

 rezistenţă bună la solicitări mecanice;

 rezistenţă bună la uzură;

 conductibilitate electrică foarte mică;

 sunt ecologice.

Printre dezavantajele ambalajelor din lemn enumerăm:

 spaţiul mare ocupat de ambalaje atunci când nu sunt folosite,

 domeniul restrâns de utilizare,  

 cantităţile tot mai reduse de lemn disponibile pentru ambalaje.

Cele mai utilizate ambalaje din lemn :

 lăzi din lemn;

 cutii din lemn;

 paleţi din lemn;

 butoaie din lemn,

 coşuri din lemn

Lăzile din lemn se confecṭionează din şipci de lemn, din placaj sau din plăci
fibrolemnoase. Se folosesc ca ambalaje secundare (lăzile compartimentate pentru
sticle), sau ca ambalaje primare (lăzi pentru legume şi fructe, lăzi pentru produse
grase-unt, margarină, untură).

Cutiile din lemn sunt obiecte în formă de cub, de paralelipiped , gol în interior, în
care se păstrează, se transportă sau care protejează diverse obiecte.

Paletul din lemn este o platformă orizontală care foloseşte pentru depozitarea,
transportarea şi distribuirea produselor.

Utilizarea paleţilor din lemn este importantă pentru că permite transportul mai multor
mărfuri în acelaşi timp, utilizând judicios spaţiul avut la dispoziţie. Există paleţi de uz
general, paleţi – lăzi şi paleţi de uz special.

Butoaiele de lemn sunt vase închise, de diferite capacităţi şi care sunt folosite
pentru producerea/prelucrarea, transportarea şi depozitarea vinului şi a băuturilor
alcoolice distilate, pentru peşte sărat, pastă de tomate , precum şi pentru
păstrarea şi învechirea distilatelor mai ales cele confecţionate din lemn de dud.

Coşurile din lemn sunt obiecte de diferite forme, făcute dintr-o împletitură de
nuiele, de papură, de rafie, cu sau fără toarte, care servește la transportarea sau la
depozitarea unor produse.
4.2. Hartie
Ambalajul din hârtie este un mod civilizat şi eficient de a ambala diferite produse
alimentare sau nealimentare şi totodată un excelent suport pentru a promova
produsele. Hârtia este ideală pentru ambalat, datorită flexibilităţii şi abilităţii de a se
plia perfect pe produse.
În ambalarea produselor sunt utilizate mai multe tipuri de ambalaje de hârtie:
 pungi de hârtie:
 pungi simple cu fundul în V cu sau fără burduf lateral (pentru produse
farmaceutice, de panificaţie, fast -food),
 pungi cu fund pătrat (pungi de faină, mălai, griş, pesmet)
 saci de hârtie:
 saci mici cu capacitate de 3-5-10 kg. (nisip de pisici , glet),
 saci mari cu capacitate de 20-50 kg. (ciment).
 hârtie de împachetat ,
 sacoşe de hârtie:
 cu mâner decupat,
 cu mâner exterior,
 cu mâner răsucit.

4.3. Metal

Ambalajele din metal sunt confecţionate din oţel sau din aluminiu. Oţelul se
utilizează în producerea de recipiente pentru ambalarea unei game largi de produse,
cum sunt produsele alimentare, vopselele. Ambalajele din aluminiu se utilizează
pentru realizarea de recipiente pentru alimente şi băuturi, folii şi laminate.

Ambalajele din metal şi aliaje sunt folosite cu precădere în industria alimentară la

ambalarea conservelor de carne, peşte, fructe şi legume, băuturilor alcoolice şi
nealcoolice. Opinia consumatorilor este mai puţin favorabilă metalelor deoarece
acestea pot influenţa gustul produselor ambalate.

Ambalajele metalice se realizează din tabla de oţel cositorită, aluminiu si

materiale combinate (materiale plastice, carton si metal). În ultima perioadă a crescut
ponderea ambalajelor din aluminiu şi aliaje din aluminiu datorită unor avantaje pe
care le oferă aceste materiale.
 Avantajele utilizării ambalării în materiale metalice sunt considerate a fi următoarele:

 au proprietăţi de barieră foarte bune;

 nu sunt toxice şi pot veni în contact cu produse şi băuturi alimentare;

 se pot inscripţiona uşor;

 se pot utiliza în combinaţii cu alte materiale pentru ambalare.

Din materialele metalice se confecționează următoarele ambalaje:

 cutii metalice;

 doze de aluminiu;

 bidoane și butoaie metalice;

 ambalaje tip aerosol (spray);

 tuburi deformabile.

4.4. Sticla
Sticla este considerată materialul ideal pentru ambalaje datorită caracteristicilor
sale şi a avantajelor pe care le oferă ca ambalaj.

Sticla este utilizată cu precădere la ambalarea produselor lichide sau vâscoase în

domeniul alimentar, dar şi în industria farmaceutică, la ambalarea produselor
chimice .

Avantajele utilizării sticlei ca material de ambalare sunt următoarele:

 este impermeabilă la gaze, vapori, lichide;

 este inertă din punct de vedere chimic faţă de produsele alimentare şi nu pune
probleme de compatibilitate cu produsul ambalat;

 este un material igienic, uşor de spălat şi care suportă sterilizarea;

 nu transmite şi nu modifică gustul alimentelor;

 este transparentă, permiţând vizualizarea produselor;

 poate fi colorată, aducând astfel o protecţie suplimentară a produsului

împotriva radiaţiilor ultraviolete;
  este un material rigid care poate fii realizat în forme variate;

 are o bună rezistenţă la presiuni interne ridicate, fiind utilizată la ambalarea

unor băuturi ca: şampanie, cidru ;

 este reciclabilă, nu poluează mediul;

 se poate inscripţiona uşor prin ataşarea de etichete.

4.5. Plastic

Materialele plastice au o pondere de folosire pentru confecţionarea ambalajelor

foarte mare, datorită avantajelor pe care acestea le prezintă:

 izolează bine produsele atât alimentare cât şi cele nealimentare;

 sunt uşoare;

 sunt rezistente la rupere;

 impermiabile la apă, aer şi gaz;

 rele conducătoare de căldura;

 au rezistenţă termică atât la temparaturi înalte cât şi la temperature joase;

 au un aspect de prezentare superior, atrăgător pentru toate formele şi culorile

realizabile;

 preţ scăzut.
 Capitolul V

MONITORIZAREA RECUPERARII AMBALAJELOR

5.1.Observare

Regimul ambalajelor și deșeurilor de ambalaje a fost reglementat în țara noastră

prin legislația adecvată care să permită integrarea europeană , revenindu-ne
obligația de a monitoriza conformitatea acțiunilor ce se întreprind de către agenții
economici , consiliile locale și nu în ultimul rând de către populație , în prevederile
legale.

Uniunea Europeană caută să armonizeze măsurile naționale privind gestionarea

ambalajelor și deșeurilor de ambalaje pentru a asigura un înalt nivel de protecție a
mediului și pentru a garanta funcționarea pieței interne.

Această directivă prevede măsuri menite să limiteze producerea deșeurilor de

ambalaje și să promoveze reciclarea, refolosirea și alte forme de recuperare a
deșeurilor. Eliminarea finală a acestora trebuie considerată o soluție de ultimă
instanță.

5.2. Sortare

Ambalajele se sorteazǎ în funcție de mai multe criterii, care sunt utilizate frecvent
în practică:

 după modul de folosire

  după materialul folosit în confecționarea ambalajelor

 după sistemul de confecționare

 după tip

 după domeniul de utilizare

5.3. Expediere

Expedierea se referă la :

 Produsele sunt ambalate parțial în ambalaje primare

 Ambalajele secundare sunt plasate direct pe paleți

 Expedierea se desfaṣoarǎ ȋn mod optim

 Costuri convenabile
 CAPITOLUL VI
STUDIU DE CAZ

- Descrierea relatiei produs-ambalaj la „ S.C. NAPOLACT S.A.”

SCURT ISTORIC

Societatea Comercială NAPOLACT S.A. a luat ființă în 1990 prin

transformarea integrală a Întreprinderii de Industrializarea Laptelui Cluj.

Situată în inima Transilvaniei, Napolact este continuatoarea unei tradiții vechi

de un secol în domeniul procesării laptelui. Firma mamă este atestată documentar în
1905, atelierul Vlad unde se fabricau unt și brânza de vacă . Firma Vlad fabrică
pentru prima dată în zonă și introducea pe piața Clujului produsul IAURT. Începând
cu anul 1936, produce brânzeturi fermentate și topite pe care le exportă în diferite
țări, printre care și S.U.A. În urmă naționalizării din 1948, firma Vlad se transformă în
Întreprinderea de Industrializarea Laptelui Cluj care, la rândul ei, se transformă în
1990 în S.C. NAPOLACT S.A.

Capacitatea de producție a fabricii era de circa 30000 l lapte /zi, gama de

produse cuprinzând: lapte de consum pasteurizat; produse proaspete de tipul
iaurturilor, smântânei și a brânzeturilor proaspete; unt și brânzeturi de consistentă
semi-tare.
 Dezvoltarea cea mai pronunțată a companiei s-a înregistrat în perioada 1960-
1975, când au fost construite noi fabrici de prelucrare a laptelui și au fost
modernizate cele deja existente. Pâna în anul 1989 compania s-a dezvoltat
permanent, modernizându-și capacitățile de producție.

În anul 1991 organizarea întreprinderii s-a schimbat, transformându-se într-o

societate pe acțiuni cu capital majoritar de stat, iar la începutul anului 1996 compania
a devenit în totalitate o societate pe acțiuni, 51% dintre acestea fiind deținute de
managerii întreprinderii și de către angajați.

OBIECTUL DE ACTIVITATE

Principalul obiect de activitate al firmei Napolact este colectarea laptelui, materie

prime, industrializarea și comercializarea laptelui și a produselor lactate, prestări
servicii către terți, operațiuni de import-export în activitate proprie, transporturi interne
și internaționale de mărfuri finite, materii prime, materiale și ambalaje.

CERCETAREA PIETEI , DIN PUNCTUL DE VEDERE AL PRODUCATORULUI

Se preocupă de:

 identificarea naturii, compoziției și preferințelor piețelor existente (reale) și

potențiale ajută întreprinderea să cuantifice nivelurile vânzarilor potențiale pe
o anumită piață, să identifice diferențele regionale sau între diferite segmente
de piață.

 analiza concurenței are ca scop identificarea naturii concurenților actuali și

potențiali, încercând să releve atuurile și slăbiciunile acestora.

 cercetarea economică-socială contribuie la identificarea trendurilor majore ale

mediului de afaceri.

Societatea Napolact monitorizează în permanentă acești factori, orientându-și

mai mult atenția spre nevoile consumatorilor, spre posibilitățile financiare ale
acestora, spre exigențele acestora, astfel încât a elaborat mai multe sortimente de
înghetata, accesibile tuturor tipurilor de consumatori.
CERCETAREA PIETEI , DIN PUNCTUL DE VEDERE AL
CONSUMATORULUI

Consumatorul joacă un important rol, în proiectarea activităților de producție,

deciziile și acțiunile întreprinzatorilor vor avea drept punct de referință nevoile de
consum, preferințele consumatorului și comportamentul acestuia. Consumatorul, în
momentul achiziționării unui produs, are în vedere mai multe criterii: informațiile
deținute despre produsul respectiv, cât de bine acel produs îi acoperă și-i satisface
nevoia, raportul calitate - preț, designul produsului, impactul ambalajelor asupra
mediului înconjurator, imaginea furnizorului pe piață.

Îngheṭata Napolact este un produs foarte apreciat de majoritatea consumatorilor;

în ciuda faptului că pe piață se confruntă cu o concurență puternică, este considerat
unul dintre produsele cele mai naturale, ingredientele sale dovedind acest fapt -
laptele, și totodată prețul acestui produs este accesibil. Prezentarea produsului se
realizează cu ajutorul vitrinele frigorifice apartinând unităților comerciale, fiind foarte
accesibil pentru consumatori, aceștia putându-se servi direct din vitrina frigorifică cu
sortimentul de îngheṭată dorit spre a fi cumpărat.

PORTIONAREA SI AMBALAREA INGHETATEI

După operația de freezerare, înghețata are o structura plastică și poate fi

ambalată în diferite ambalaje, în funcție de destinație și de timpul până la
consumare.

Ambalarea înghețatei poate fi făcută astfel:

 în vrac, utilizând cutii de carton căptușite cu polietilenă (pentru consumuri

colective);

 în ambalaje mai mici (de distribuție la domiciliu):

 caserole de material plastic, de 0,5 kg;

 pahare de plastic, de 0,05-0,2 kg;

 folie de aluminiu termosudabilă; de 0,05-0,1 kg;

 ambalaje comestibile, cum sunt vafele, cornetele, biscuiți de diferite forme;

TRANSPORTUL SI DESFACEREA INGHETATEI

La această operație trebuie să se realizeze temperaturi apropiate temperaturii

din timpul depozitării.Transportul și păstrarea înghețatei în rețeaua de distibutie se
realizează la temperaturi de -15/-16 grade C. Transportul se poate efectua cu
mijloace autofrigorifice sau în containere răcite cu gheață uscată. În rețeaua de
desfacere înghețata se păstrează în lăzi ,congelatoare sau în containere răcite cu
gheață.

RELATIA AMBALAJ - MEDIU ÎNCONJURATOR

Marcajele existente pentru protecția consumatorilor dar și a mediului indică

faptul că ambalajul este reciclabil, reutilizabil, recuperabil. Realizarea ambalajelor nu
mai trebuie să fie o problema pentru mediul înconjurator și pentru consumator.

La nivelul UE se prevede:

 promovarea ambalajelor standard care pot fi reutilizate;

 limitarea volumului si masei ambalajelor;

 eliminarea discriminarilor dintre ambalajele noi si ambalaje reciclabile.

Impactul serios asupra mediului și necesitatea diminuării poluării a condus la

utilizarea unor materiale de ambalaj de tipul:

 "lasting ware" - ambalaje cu durata de utilizare prelungită;

 "earthedibile" - ambalaje biodegradabile, nepoluante;

 "extremely easy to recicle" - ușurință în reciclare.

ETICHETA

Etichetele sunt modul în care operatorul comunică informații esențiale despre

produs (perioada de valabilitate , ingredient) , precum și informații care ,poate chiar
dacă nu sunt esențiale , sunt considerate utile (etichetarea valorii nutriționale,
etichetarea de origine ) .

În cazul producătorului, etichetarea este un instrument puternic care , atunci

când este utilizat efectiv și în mod responsabil, nu numai că asigura transmiterea de
informații esențiale către operatori , dar ii și ajută să evidențieze avantajele
produselor lor față de produsele concurenților.

Bibliografie

 Banu, C. Si colab, Manulaul inginerului de industrie alimentara, Vol.I, Editura

Tehnica, Bucuresti,1998
 Burduṣ, E. , Management comparat international.Editia a V-a , Editura Pro
Universitaria ,Bucuresti, 2017
 Ciurea, S., Drăgunălescu, N., Managementul calităţii totale, Bucureşti, Editura
Economică, 1995

 Istocescu , A. , Managementul organizatiei,o abordare contextualizată, Studiu

de caz , Editura ASE, Bucuresti

 Maxim , E. , Managementul calităţii , Editura Universității Alexandru Ioan

Cuza, Iași

 Olaru Marieta , Managementul calităţii , Editura Economica ,Bucuresti,2004

 Olaru Marieta, Pamfilie Rodica, Purcarea Anca, Paunescu Carmen, Negrea
T.Mihai, Studiul calitatii produselor si serviciilor pentru clasa aIX-a , Editura
Economica Preuniversitara, Bucuresti, 2004
 Purcarea A., Ambalajul – atitudine pentru calitate, Editura Expert, Bucuresti,
1999
 Toca Ioan,Spuza Lorena Elena, Managementul calității pentru învățământul
preuniversitar, Editura Didactică și Pedagogică, Buc., 2010
 http://www.eticheta-ecologica.ro/despre.php

CONCLUZIE
În abordarea acestei teme am încercat să prezint modalităţile şi lucrurile care trebuie
urmărite la achiziţionarea unui produs.
Fiind puşi să aleagă dintr-o gamă largă de produse de tot felul consumatorii se
orientează spre acele oferte care corespund cel mai bine aşteptărilor şi nevoilor lor. Decizia
de cumpărare bazându-se pe capacitatea de percepţie a valorii. Ei vor alege aceea ofertă care
consideră că le va satisface cel mai mult si mai bine nevoile. Aşteptările sau credinţele
consumatorilor despre ceea ce aşteaptă să primească de la produsele achiziţionate; aceste
aşteptări iau naştere pe baza experienţei anterioare, a afirmaţiilor făcute de prieteni şi a
afirmaţiilor venite din partea firmelor. Pentru formarea unei reputaţii bune în rândul clienţilor,
trebuie ca în mod constant să oferiţi produse de o calitate cerută de clienţi.
Ambalajul, marca şi eticheta produsului sunt lucruri care realizează vânzarea
produsului şi ajută la o cunoaştere mai rapidă a produsului căutat faţă de celelalte produse de
acelaşi fel.
Fiecare client doreşte ca la cumpărarea unui produs să facă achiziţia cea mai bună la
un preţ cât mai mic să cumpere un produs cât mai bun.