Curs Managementul Clasei de Elevi

Furnizor : ASOCIAȚIA PROFEDU

Cursant: (se va complete)

Unitatea de învățământ: (se va complete)

FIȘA Nr. 1

Cuprins
Aplicații......................................................................................................................2
Evaluare......................................................................................................................5
Aplicații

1. În managementul clasei de elevi sunt implicate mai multe tipuri de resurse. Numiți cel
puțin trei dintre acestea.

Trei tipuri de resurse implicate în managementul clasei de elevi sunt:

 resurse valorice;
 resurse umane;
 resurse materiale.

2. Managementul clasei este călăuzit de câteva principii. Enunțați cel puțin două dintre ele.

Două principii ce călăuzesc managementul clasei sunt:

 Descentralizarea sistemului de învățământ - reprezinta procesul de transfer al

competentelor decizionale de la nivelurile centrale către cele locale și / sau
organizaționale, pentru a apropia decizia de beneficiarii serviciului public de educație.
 Centrarea învațământului pe elev - se referă la ajustarea ritmului de predare și a abordării
didactice la nevoile specifice ale elevului (individualizare și diferențiere), precum și
conectarea cu interesele și experiențele copilului.

3. Completati afirmatia: Potrivit literaturii de specialitate se disting trei modele de predare

şi strategii didactice:

 Modelul spontan, care se refera la strategii traditionale utilizate de profesori, si constau in

selectia unor cunoistinte, transmiterea acestora intr-o forma orala si solicitarea elevului sa
reproduca aceste cunostinte
 Modelul de transmitere prin reproducere, este axat mai ales pe indrumarea elevului de a
ajunge la cunostinte
 Modelul transformarii, ce porneste de la principiul ca elevul doreste sa invete si se afla in
cautarea cunostintelor,

4. Dezvoltati afirmatia de la punctul 1.

 Resurse valorice:
 idealul educațional;
 normativitatea socială (raportul libertate / autoritate și concepția despre
disciplină);
 Resurse umane:
 capacitatea de muncă a cadrului didactic;
 capacitatea de muncă a elevilor;
 competențele managerial ale cadrului didactic;
  resursele comunității școlare a clasei;
 structura familială a colectivului de elevi;
 climatul scolii;
 Resurse materiale:
 spațiul de învățământ al sălii de clasă;
 mobilier școlar;
 materiale didactice și mijloace de învățământ.

5. Realizati un referat pornind de la informatiile din capitolul Deprinderile manageriale ale

procesului educativ.

DEPRINDERILE MANAGERIALE ALE PROCESULUI EDUCATIV

REFERAT

Deprinderile manageriale ale procesului educativ, de care profesorul / învățătorul se va

folosi pentru desfășurarea activităților la clasă și cu clasa, sunt următoarele:
 Managementul ritmului;
 Promovarea activităţilor în grup;
 Evitarea saturației;
 Coordonarea recapitulării zilnice a materiei;
 Coordonarea recapitulării prezentărilor/ lecţiilor propriu-zise;
 Coordonarea lucrului individual în clasă;
 Coordonarea temelor pentru acasă;
 Coordonarea discuţiilor în clasă;
 Coordonarea proiectelor şi a învăţării prin problematizare;
 Aplicarea strategiilor în scopul evitării comportamentelor / atitudinilor nedorite din partea
elevilor.

Managementul ritmului se referă la modul în care profesorul/învățătorul coordonează și

direcționează ritmul activităților în timpul orei, vizând:

 Evitarea discontinuităţii – cum ar fi schimbarea bruscă a tipului de activitate,

abandonarea temporară a unui tip de activitate, abandonarea aparentă a unui tip de
activitate şi revenirea bruscă la ea după un interval de timp, abandonarea unui tip de
activitate înainte de finalizarea sa, fără a mai reveni la ea;
 Evitarea încetinirii ritmului – cum ar fi: supraîncărcarea (profesorul devine prea
plictisitor) și formele acesteia - supraîncărcarea prin exces de explicaţii, supraîncărcarea
prin exces de amănunte, încetinirea ritmului prin utilizarea excesivă a materialului şi
echipamentelor aferente (distrăgând atenția elevilor de la conținutul comunicat),
prezentată fragmentată a activității în mod inutil, distribuirea echitabilă a ocaziilor de
afirmare a elevului etc.

Promovarea activităţilor în grup se referă la capacitatea profesorului/ învăţătorului de a capta

şi a menţine atenţia grupului pe parcursul activităţilor din timpul orei coordonarea structurii
grupului.
  Câteva dintre tehnicile relaţiei profesor-elev pentru a suscita şi a menţine atenţia
grupului pe parcursul orei sunt:

 aprobarea sau corectarea activităţii elevului  lauda, aprecierea

 conştientizarea motivelor de laudă  respectul faţă de elevi
 atenţia faţă de ceea ce au de spus elevii  interesul personal faţă de elevi
 acceptarea sentimentelor elevilor  sentimentele
 raporturile proxemice cu elevii  amânarea unei reacţii

 Coordonarea graduală a responsabilităţilor: profesorul/învăţătorul creează sentimentul

că fiecare este responsabil de ceea ce se întâmplă la nivel de grup, prin creşterea nivelului
de interacţiune şi feedback pentru toţi elevii. Astfel, elevii vor încerca un sentiment de
împlinire şi de responsabilitate, pentru că se simt importanţi în interiorul grupuluisi astfel
creşte receptivitatea.
 Menţinerea atenţiei prin mişcările profesorului/învăţătorului în clasă, gestică, modulaţii
vocale, contact vizual.

Evitarea saturaţiei se referă la abilitatea profesorului/învăţătorului de a reduce la minimum

plictisul care poate interveni în timpul unei activităţi în clasă, Aceasta se poate realiza prin
abordarea progresivă a activităţilor, prin crearea varietăţii şi prin provocarea elevilor.

Prezentarea succesivă a activităţilor şi integrarea activităţilor instructive suplimentare –

profesorul asigură:

Coordonarea recapitulării zilnice a materiei: şedinţele recapitulative zilnice pot furniza un

punct de plecare pentru învăţarea unor noţiuni noi; profesorul/învăţătorul trebuie să evalueze
noua lecţie şi să adapteze recapitularea la specificul acesteia.

Coordonarea recapitulării prezentărilor/ lecţiilor propriu-zise: profesorul îî poate învăța

pe elevi strategii cum să asculte şi să ia notiţe, prin raportarea lecţiei noi la cunoştinţele anterioare
îi va ajuta pe elevi să-şi menţină atenţia. De asemenea, o lecţie poate fi predată într-un mod mai
atractiv într-un mod mai atractiv prin utilizarea mijloacelor audio-vizuale şi a unor materiale
suplimentare scrise. Trebuie verificat permanent gradul de receptare cu privire la materialul
prezentat.

Coordonarea lucrului individual în clasă: se realizează prin prezentarea sarcinilor de lucru,

monitorizarea performanţei și evaluare.

Coordonarea temelor pentru acasă: profesorul/învăţătorul discută cu elevii pretenţiile pe

care le are în legătură cu tema dată, exemplificând prin teme bine efectuate din orele anterioare.
Volumul temelor variază în funcţie de nivelul clasei şi de obiectivele lecţiei; se preferă teme
reduse cantitativ, dar regulate, precum şi teme care apelează la gândire. Se verifică temele.
 Coordonarea discuţiilor în clasă: discuţiile vor fi încurajate şi printr-o dispunere specifică a
scaunelor în clasă, astfel încât elevii să se poată vedea unul pe altul. Profesorii trebuie să planifice
tipul de discuţie în clasă, să comunice aceste metode elevilor şi să le revizuiască periodic.

Coordonarea proiectelor şi a învăţării prin problematizare. Pentru aceasta, elevii vor

primii intervale de timp în care să reflecteze asupra problemei (problemelor) în chestiune. În
timpul intervalului „de gândire” elevii îşi pot nota, într-o formă scurtă, ideile proprii.
Profesorul/învăţătorul poate prezenta stadiul în care se află rezolvarea problemei (problemelor)
respective, astfel ca elevii să poată urmări întregul proces. Astfel, elevii pot aborda problemele
din diverse perspective şi pot formula concluzii la sfârşitul unei astfel de lecţii.

Aplicarea strategiilor în scopul evitării comportamentelor / atitudinilor nedorite din

partea elevilor cum ar fi:
 Vorbitul fără permisiunea profesorului/învăţătorului
 Refuzul de a ridica mâna.
 Incapacitatea de a asculta discursul profesorului/învăţătorului şi refuzul de a îndeplini
indicaţiile.
se realizează stabilirea unor reguli clare și a măsurilor care se vor lua în cazul în care acestea nu
sunt respectate, observații făcute elevilor, responsabilizarea elevilor, aprecierea în cazul
comportamentului / atitudinii pozitive din partea elevilor.

Evaluare

1. Analizați comparativ într-un eseu cele două concepte: management educațional și

managementul clasei de elevi

MANAGEMENT EDUCATIONAL SI MANAGEMENTUL CLASEI DE ELEVI

- ANALIZĂ COMPARATIVĂ –

Managementul educaţional se referă la întreg sistemul educational, la toate nivelele

instituţionale, la relaţia dintre instituţiile educaţionale, la relaţia dintre actorii implicaţi în
contextul educaţional.
Eficienţa managementului educaţional depinde de viziunea sistemico–contextuală
asupra proiectă rii, organiză rii, coordonă rii, consilierii, conducerii, evaluă rii activită ţii didactice
şi educaţionale.
Managementul educaţional se raportează la resursele umane, materiale şi financiare ale
clasei de elevi.
Ca disciplină pedagogică, managementul educaţional studiază tehnicile ştiintifice prin
care activitatea educaţională se poate proiecta, organiza, coordona, regla, conduce cu scopul
creşterii eficienţei sale, pentru modelarea personalită ţii umane complexe, autonome şi creative.

Managementul clasei de elevi este un concept subordonat managementului educaţiei și se

definește ca: domeniul de cercetare în ştiinţele educaţiei care studiază atât perspectivele de
abordare ale clasei de elevi (didactică şi psihosocială) cât şi structurile dimensionale ale acesteia
(ergonomică, psihologică, psihosocială, normativă, relatională, operatională şi creativă) în scopul
facilitării intervenţiilor cadrelor didactice în situaţii de criză „microeducaţională” (indisciplină,
violenţă, non-implicare) şi a evitării consecinţelor negative ale acestora, prin exercitiul
microdeciziilor educaţionale.
Managementul clasei de elevi se referă la clasa de elevi, la coordonarea tuturor resurselor
umane, materiale şi financiare ale acesteia cu scopul creşterii eficienţei educaţionale.
La nivelul clasei de elevi, deciziile educaţionale depind de situaţia concretă , descriptibilă ,
actorii implicaţi (profesori, elevi, pă rinţi), sistemul educaţional în ansamblul să u.
Managementul clasei de elevi este eficient prin activismul să u, prin descentralizarea
reală , prin situarea elevului în centrul activită ţii educaţionale, prin motivarea adecvată a
profesorilor şi elevilor, prin îmbinarea rolurilor profesorului cu funcţiile sale manageriale.

Cele două tipuri de management sunt intercorelate, managementul clasei de elevi fiind
parte componentă a managementului educațional.
Din punct de vedere epistemologic, ca discipline pedagogice interdisciplinare, atâ t
managementul educațional cât și managementul clasei de elevi sunt la intersecţia dintre ştiinţă ,
tehnologie şi artă .
Criteriul eficienţă educaţională constituie nucleul celor două tipuri de management.