TRATAMENTUL

IDEAL ÎMPOTRIVA

CORONAVIRUS
 POSTUL ALIMENTAR CA TERAPIE1
Dacă pentru combinarea corectă a alimentelor literatura de specialitate
este deosebit de săracă, privitor la post, situația este exact inversă: s-au scris
biblioteci întregi.
Dar ce este postul? Și mai ales ce este postul total?
Din „Evanghelia păcii” aflăm că există un singur fel de
post – ajunatul – auto-înfometarea, adică abținerea de la
orice fel de aliment. Această metodă se poate aplica în toate bolile și
suferințele, ducând întotdeauna la vindecarea bolnavilor. În textul Evangheliilor
ortodoxe sau catolice de astăzi se găsesc doar referiri la post, prin acest termen
înțelegându-se abținerea de la mâncatul anumitor mâncăruri, de pildă carne, ouă
și lapte, în anumite zile, ca miercurea și vinerea, și până la șapte săptămâni
înainte de Paști și Crăciun. Nicăieri însă nu există vreo descriere a postului așa
cum a fost el cerut în religie.
Cine a făcut această schimbare de la postul total la
post? Când și de ce?
E posibil să nu găsim niciodată răspunsul la aceste întrebări și să ne
mulțumim a constata că reducționismul dogmatic al religiei este
tot atât de vinovat de suferința actuală a omenirii, ca și
cel al științei materialiste carteziene. Deoarece postul în înțeles
dogmatic ar avea ambiguități, ne vom folosi de termenul „post total” [n.n.: noi,
românii, îi spunem „post negru”] cu înțelesul de ajunare sau de auto-înfometare
terapeutică (pentru a o diferenția de greva foamei).
Doctorul Otto Buchinger arată că repausul alimentar este vechi de când a
apărut omul pe pământ: „Este sigur că cea mai veche boală a fost provocată de
greșelile de hrănire, iar cel mai vechi leac a fost înfometarea”. În introducerea la
cartea sa „Cura de înfometare şi metodele sale auxiliare sub formă biologică”
(Das Heilfassen und seine Hilfemethoden als Biologischen Weg), el arată că în
trecutul omenirii au existat două feluri de post total: posturile propriu-zise, ca
metodă de vindecare și posturile religioase, în fond însă, fiind cam același lucru.
Postul religios și cel de vindecare mergeau mână-n mână în culturile vechi,
pentru că medicina lor ținea de magia albă și pentru că regii, preoții, inițiații și
adepții dobândiseră de mult timp experiență în această direcție, anume că
posturile severe nu numai că vindecau trupul de boală ci chiar, cu același succes,
elibera omul de obsesiile chinuitoare.

1
R.I. Mânecuță - Nutriția omului, act sacru, Ed. Orfeu, 2000
 Așa de mult depinde sănătatea trupului de cea sufletească, atât de strâns
sunt legate între ele, încât acest lucru nu poate fi neglijat nici de oamenii simpli,
nici de instruiții psihoterapeuți moderni. Otto Buchinger menționează o serie de
sfinți părinți ai Bisericii creștine care țineau des posturi îndelungate. El mai
spune că pelerinii mahomedani, când merg la Mecca, trebuie să postească total
trei zile înainte și șapte zile la înapoiere, iar în Iudeea existau sectele Esenienilor
și Nazarinenilor care, în contrast cu poporul iubitor de carne, trăiau vegetarian,
lipsindu-se de alcool și obișnuind posturi severe, de 40 de zile.
Utilizarea postului total în scop curativ a continuat fluctuant, dar cu o
relativă dezvoltare până la începutul secolului al XIX-lea. Acest secol a fost
dominat de școala de patologie materialistă a profesorului Wirchow și a
urmașilor săi: Liebig, Weit, Meleschote, Feuerbach, Buchner, care au făcut să
amuțească toate vocile favorabile vindecării prin post total. De pretutindeni se
înălțau voci care criticau acest fel de vindecare. Chiar și bolnavii cu febră mare
erau hrăniți bine. Francezul Chossat vorbea despre nonsensul postului în timpul
febrei. Durian interzicea postul nu numai în stările febrile, ci și în cazurile de
reumatism. Astfel, în ultima treime a secolului al XIX-lea, tratamentele prin post
total fuseseră complet înlăturate din rândul artelor de vindecare.
Așa au stat lucrurile cam până în anii 1880. S-a întâmplat atunci ca doi
medici americani să redescopere vechiul post total vindecător. Doctorul Henry
S. Tenner a fost primul care a îndrăznit să reintroducă tratamentul prin post total
în terapeutica de purificare a organismului, el însuși supunându-se unei
înfometări de 40 de zile, sub supravegherea mai multor colegi, pentru a dovedi
lipsa de pericol a unui post absolut, îndelungat.
Al doilea medic american care a forțat ușa spre un nou mod de a privi
tratamentul prin post total a fost dr. Dewey din Meadville, Pennsylvania, care
lucra la spitalul din Chattanooga. El a scris o serie de cărți de o valoare
neprețuită, câștigând un mare număr de adepți. Dr. Buchinger citează cazul unei
fetițe tratată prin post total de dr. Dewey, care a produs o mare senzație. Cazul a
fost următorul: Fetița suferea de multă vreme de dispepsie. A căpătat în plus și
tifos, ca urmare vomitând orice mâncare i se dădea, inclusiv apa. A fost supusă
unui post total de 35 de zile, după care pulsul și temperatura au revenit la
normal, iar limba tot atât de curată ca a unui nou născut. Fetița s-a însănătoșit
complet! După aceasta, dr. Dewey a tratat nu numai bolile acute, ci și pe cele
cronice prin posturi totale de 3, 4 sau 5 săptămâni, având un asemenea succes,
încât societatea medicală și presa medicală din Statele Unite au avut o dezbatere
cu privire la această metodă de tratament.
Cu toate acestea, medicina „oficială” a stârnit o furtună contra metodei
prin post total, acest mod de vindecare nefigurând în analele ei. Au urmat o serie
de alți mari adepți ai postului total în Rusia, Franța, Germania etc.: dr. von
Seeland, dr. Adolf Meyer, dr. Sigmund Müller.
În Franța, dr. Guelpa a înregistrat succese răsunătoare în tratarea prin post
total în diabet, astm, bronșită, bolile de stomac, intestin și ficat, constipațiile
cronice, feluritele erupții ale pielii și chiar artrite și inflamații ale ochilor. Tot în
acea vreme, doctorul Just, conducătorul Sanatoriului Junghom din Harz, a
combinat tratamentul vegetarian de crudități cu postul total, cu rezultate
deosebite. În sfârșit, astăzi există o lungă listă de medici partizani ai postului
total.
Între diferitele școli de medicină în care se aplică această metodă
terapeutică există, firește, unele deosebiri de durată sau detaliu (de pildă, apă
simplă, apă distilată, alte lichide, sucuri de legume, aplicări de clisme sau nu,
purgative etc.). După durată, în Anglia și SUA se practică postul total de 30 de
zile, în Germania de 21 de zile, iar în Franța de 14 zile. „Clasicii” mai moderni
ai postului total sunt: Suvorin, Nicolaev, Bragg, Buchinger, Waerland. Între
aceștia, trebuie să-i fim recunoscători medicului militar german Otto Buchinger
pentru minunata sistematizare și rezumare a fiziologiei postului total, exprimată
cel mai clar cu putință.
Organismul nostru fiind obișnuit cu introducerea regulată a substanțelor
energetice pe traiectul digestiv, o întrerupere intenționată a acestei aprovizionări
este o măsură care are efecte profunde. Din ziua în care lipsim pe cineva de
hrană (cu excepția apei și puține sucuri de fructe), corpul este supus unor legi
noi, în care trebuie să facă apel la măsurile de urgență, iar în această privință, el
nu este lipsit de posibilități. Este folosită rezerva de glicogen a ficatului, precum
și alte substanțe nutritive prezente în sânge. Acestea pot întreține funcțiile
organismului timp de trei zile. Întregul metabolism se ajustează, făcând
maximum de economie, după care corpul atacă depozitele de substanțe proteice.
Pentru aceasta, el se folosește de țesuturile și substanțele care constituie agenți
morbizi, de stingherire, în celule, cum ar fi tumefierile, depunerile de substanțe
străine, precum și tot ce este putred, slab și împovărător pentru organism.
Experiența medicului care conduce cura de post arată
că acolo unde se petrece ceva ce duce la disoluție apare o
durere vie. Substanțele morbide care s-au depus în țesuturile bolnave stau
captive și nu se pot urni. Când introducerea hranei încetează, aceste substanțe se
dizolvă și se răspândesc în sânge, pentru a fi eliminate prin ficat, rinichi și tubul
digestiv.
Când întrerupem postul prea devreme, adică înainte
de distrugerea totală a acestor depozite – și acesta este
cazul cel mai frecvent – depunerile din sânge revin în
vechile lor locuri de depozitare. Acest fenomen se
numește RECUL. Valul nou de hrană introdusă în sânge
împinge înapoi substanțele morbide care n-au mai apucat
să fie evacuate. Numai în cazuri fericite2, după întreruperea postului,

2
Când realimentarea are la bază dieta fără mucus descrisă de Arnold Ehret
substanțele morbide existente în sânge se evacuează definitiv, fără recul. Partea
morbidă dispare, iar cea sănătoasă rămâne. Anumite substanțe toxice străine, ca
iodul, mercurul, creozotul etc. se simt pe limbă în timpul postului, ceea ce
înseamnă că postitorul scapă de ele. Energia vitală, în înțelepciunea ei biologică,
distruge tot ce este dăunător, bolnav și de prisos din depozitele de grăsime,
hipertrofice, și de pe organele interne, glande și mușchi.
Sângele postitorului suferă acum o îngroșare.
Capacitatea lui de coagulare crește. El conține acum cu
60-100% mai multă grăsime. Alcalinitatea scade,
aciditatea crește, iar spre sfârșitul postului (după 3, 4
săptămâni) concentrația de substanțe alcaline crește din
nou. Când sângele atinge punctul inferior de conținut în
substanțe alcaline, apar unele fenomene neplăcute, ca
amețeli, dureri de cap, sfârșeală, dureri de inimă, tendința
de vomă etc. Aceste fenomene dispar pe măsură ce crește
conținutului de substanțe alcaline. Totodată crește
numărul de hematii (numărul lor, în orice caz, nu scade),
iar numărul leucocitelor scade simțitor3, ajungând cam la o
treime în a 30-a zi de post. Scade întrucâtva și cantitatea
de hemoglobină. Depozitele de toxine din celule se elimină
și se evacuează. Celulele devin mai mici. Temperatura
corpului scade cu 0,5 - 1°C. Metabolismul scade. Oxidările
se reduc. Într-un post îndelungat, valorile metabolismului
rămân constante. Respirația scade întrucâtva în
intensitate. Pierderea apei din organism se reface prin
distrugerea celulelor și prin oxidările hidrogenului. Mușchii
au un procent mai scăzut de oxigen și fosfor, dar devin mai
bogați în calciu. În părțile moi ale organismului scade
cantitatea de potasiu, crește însă cea de sodiu. Totuși, în
cursul curei de post echilibrul mineral al lichidelor tisulare
rămâne constant. Glucoza din sânge scade. Cantitatea de
uree din sânge este în creștere. Cantitatea totală a

3
Scădera numărului de leucocite, face ca la revenirea din post, o hrană
inadecvată determină apariţia precoce a unei flore microbiene mult prea bogate,
antrenând la nivelul cavităţii bucale formarea de afte. Acestea vor dispărea de la
sine.
sângelui rămâne neschimbată, raportată la greutatea
corpului. Dacă se introduc în corp destule lichide,
vâscozitatea sângelui nu crește deloc.
Cantitatea de urină scade. Înfometații beau foarte puține lichide. Urina
devine puternic acidă. După 10 zile de post, urina eliminată scade la jumătate,
iar după 20 de zile ajunge la sfert. Fosfații acizi, acidul oxibutiric, acidul acetic
apar în cantități mici în urină. Corpul se apără de acidoza prea puternică a
postului prin formarea amoniacului.
Toate porțile de evacuare ale organismului sunt folosite din plin. Resturile
rezultate din arderea grăsimilor și hidraților de carbon ies prin plămâni. Resturile
rezultate din metabolizarea proteinelor se elimină prin rinichi. Substanțele
minerale se evacuează prin pereții tubului digestiv. Transpirația răspândește un
miros urât. Fiecare bolnav – artriticul, astmaticul, diabeticul etc. – se
caracterizează printr-un miros aparte începând din ziua treia de post.
Numărul bătăilor inimii scade uneori de la 80 la 50 pe minut. La inimile
robuste poate apărea o brahicardie pronunțată, în schimb, la inimile slabe,
numărul bătăilor crește. Tensiunea arterială scade. Caracteristic este faptul că la
hipotensivi tensiunea de obicei crește, ceea ce denotă că postul are o acțiune de
echilibrare. Explicația constă în faptul că pielea, mușchii și centrii nervoși sunt
mai bine aprovizionați cu sânge ca de obicei. În genere, toată
circulația decurge mai ușor, ceea ce prezintă o importan ță
deosebită pentru bolnavii de inimă și cei cu boli ale
vaselor de sânge. E interesant faptul că în urma acțiunii mai viguroase a
nervilor și a irigării mai bune a mușchilor, capacitatea lor de muncă crește pe
parcursul postului, exceptând primele 14 zile.
În cursul postului, stomacul secretă mai departe suc gastric, dar aciditatea
acestuia scade. Pancreasul lucrează și el, dar acest organ pierde oarecum din
volum prin reducerea țesutului constitutiv. Ficatul este punctul vamal, cel de
schimb al întregii economii a corpului. După epuizarea glicogenului, el are de
lucru cu arderea grăsimilor, ținând grăsimile scoase din depozite la dispoziția
organismului. Eliminarea bilei scade după o creștere a ei la începutul postului.
Vezica biliară are însă tendința de a se contracta puternic și de a elimina diferite
substanțe – nisip și pietre biliare. Aceste eforturi de purificare se observă
întotdeauna la cei ce postesc total. Materialul evacuat se poate găsi în resturile
ce ies prin tubul digestiv. Peristaltismul tubului continuă în tot timpul postului.
Totuși, toate secrețiile digestive, începând cu saliva și terminând cu secrețiile
intestinale, sunt cantitativ mai reduse. Pe baza observațiilor de mai mulți ani, s-a
constatat că, începând din ziua a 3-a, suprafața tubului digestiv își schimbă
funcția de absorbție în funcție de secreție, dar nu a sucurilor digestive, ci a
reziduurilor. Aspectul acestor substanțe eliminate și mirosul lor arată cu ce fel
de substanțe avem de-a face.
 Substanța oaselor este cruțată în timpul postului. Este bătătoare la ochi
cantitatea redusă de calciu eliminată. Măduva oaselor scade numai în urma unor
posturi istovitoare (nu și în timpul unor cure normale) și anume: grăsimile dispar
și apare o substanță mucoidă. Vasele sanguine din interiorul oaselor se lărgesc.
Imediat după post apare o transformare a substanței mucoide în urma înmulțirii
celulelor, formându-se o nouă substanță medulară.
Secreția hormonală internă și folosirea hormonilor se modifică în cursul
postului. Activitatea tiroidei scade, celulele ei devenind mai mici. Același lucru
se petrece cu paratiroidele și cu timusul. Glandele suprarenale își modifică
substanța corticală și cresc în volum. La înfometări îndelungate la animale,
activitatea glandelor se reduce. Tiroida și glandele care constituie factorii de
intensificare a metabolismului prezintă o activitate scăzută.
Din cele expuse mai sus se observă rolul medicului interior, cu câtă grijă
aranjează el totul în organismul postitorului. La înfometarea animalelor, cel mai
mult rezistă ovarele și testiculele, glandele necesare reproducerii, și substanța
sistemului nervos central. Aici se vede grija conștientă de scop a divinei puteri
tămăduitoare. Reproducerea rămâne activă chiar și la cea mai îndelungată
înfometare. Se spune că foamea duce la ușurarea corpului, ceea ce este adevărat,
dacă ne referim la corp în ansamblul lui. Totuși, în timpul postului, vasele și
mușchii prezintă un conținut mai ridicat de apă.
Cele mai multe cercetări fiziologice cu privire la postul total vizează
efectul foamei. Cetățeanul Levanziu din Malta a fost atent monitorizat. El s-a
abținut de la mâncare de bună voie și a fost îngrijit 31 de zile. Animalele nu
postesc, ele îndură foamea. Levanziu însă postea. La om, foamea subită
este însoțită de TEAMĂ, de DISPERARE. Aceste emoții au
o influență considerabilă asupra funcțiilor și stării
organelor interne, dacă nu sunt controlate. Dăm aici un
exemplu: După ce cei 500 de lucrători de la uzina de zinc din Silezia au încetat
greva foamei, patru greviști au fost transportați în stare gravă la spital. Toți cei
500 erau atât de istoviți de cele 60 de ore de foame, încât nu se puteau ține pe
picioare. Greviștii se așteptau la un efect radical al demonstrației lor. Au fost
însă de ajuns trei zile de foame ca să fie doborâți.
Înainte vreme se considera că omul moare dacă organismul pierde 40%
din greutatea inițială. Dar această cifră nu este ceva necondiționat. Cu o îngrijire
bună, puii mamiferelor pot pierde 60% și chiar mai mult, fără să moară; din
contră, hrăniți, își revin uimitor de bine și de repede. Erbivorele suportă
înfometarea foarte mult timp. Ele devin mai active cu această ocazie și uneori
dau un spor de randament. Aceasta este și o adaptare biologică a răpitoarelor,
supuse întâmplărilor și perioadelor de înfometare. Nu avem date experimentale
privitoare la maimuțele antropoide frugivore, dar oricum, experiențele în
captivitate n-ar avea o valoare documentară.
 Părerile asupra duratei postului total la om diferă de la autor la autor. Dr.
S. Muller vorbește despre un pacient care a postit 65 de zile și s-a vindecat de o
boală cronică foarte grea. Dr. Dewey a raportat colegului său, dr. Müller din
Germania, 3 cazuri de posturi îndelungate în țara sa. În două cazuri pacienții au
postit câte 65 de zile, iar în al treilea caz, 70. Toate aceste cazuri au dus la
vindecare. Dr. Linda Hazard, elevă a lui Dewey, descrie un caz de post de 75 de
zile, iar dr. Carrington din Anglia aduce la cunoștință că un american de 43 de
ani a postit 79 de zile, ajungând prin aceasta la o minunată stare de sănătate.
Recordul se pare că a fost consemnat de scriitorul american Upton Sinclair, care
descrie cele 90 de zile de post ale unui proprietar de hotel din New York. Dr.
Ernst Günter evidențiază cazul unui american cu o leziune gravă a măduvei
spinării, urmare a unei puncții defectuoase. Abandonat de medici, fără speranță,
în scaunul său cu rotile, el a postit 60 de zile. La capătul lor, nu a simțit nicio
îmbunătățire, dar în următoarele 60 de zile, cele ale „stingerii postului” cu sucuri
și supe ușoare, a avut loc minunea vindecării.
Postul este o cură de dezintoxicare, de transformare, de refacere a
dispoziției psihice, de reglare a metabolismului și de dispariție a tensiunilor şi a
refulărilor. „Am supravegheat peste 3.200 de persoane în post total, care au
trecut prin micul spital orășenesc. Au vorbit cu mine zilnic, povestește dr.
Buchinger. Firește că nu pretind că observațiile mele referitoare la acești
pacienți care s-au supus postului au exactitatea științifică a observațiilor lui
Luciani asupra lui Secoi sau ale lui Benedict asupra lui Levanziu. Totuși, pentru
mine, aceste observații au o valoare mai mare decât acelea cuprinse în cărți.
Observațiile mele pot fi acceptate de toți medicii care tratează prin post total,
căci ele sunt urmarea practicii și au fost făcute pe subiecți umani.”
„Dacă unui om sănătos încetăm să-i dăm de mâncare – cu aprobarea lui,
având grijă de condițiile de îngrijire – energii considerabile devin șomere, mai
spune dr. Buchinger. Înainte, acestea se ocupau de digestie și de asimilație.
Acum ele ne stau la dispoziție. De aceea, de multe ori, observăm la înfometați o
capacitate de muncă a mușchilor și a sistemului nervos care ne uluiește de-a
dreptul. Noi explicăm aceasta prin surplusul de energii încătușat înainte și acum
eliberat, dar la un bolnav nu este la fel. La bolnav, rezervele de forțe sunt
folosite imediat pentru reparații, pentru distrugerea unui țesut bolnav, pentru
metabolism (la ficat) și evacuare, deci o muncă în plus, pe care n-o vedem la un
organism sănătos. Deseori rămâne încă un plus de energie, care apare într-o
minunată manifestare.
Cura de post total este în esență o cură de dezintoxicare, de purificare a
tuturor țesuturilor corpului. Dar nu numai atât. Această cură lucrează chiar cu
materialul postitorului. Ea este un tratament biologic în sensul lui cel mai bun,
sub controlul suveran intern, cu mult superior unei injecții grosolane. Un efect al
postului curativ îl constituie restabilirea colaborării dintre organele și sistemele
corpului nostru, reinstaurarea armoniei în organism.
 Un alt efect al postului total este descătușarea,
eliberarea de trăirile sufletești negative, care poartă vina
într-o mai mare măsură decât bănuim noi pentru tot felul
de boli grele ale corpului nostru.
Presupunem că, în privința capacității sale de a posti, omul întrece orice
mamifer”.

NOTĂ:
Despre postul cu apă vorbesc mulţi, dar despre revenirea din post
părerile sunt foarte variate, unele de-a dreptul greşite. Cel mai bine
abordează realimentarea Arnold Ehret în cartea Sistemul de
vindecare prin dieta fără mucus. Autorul insistă pe necesitatea
unei perioade mai lungi de detoxifiere, în care posturile şi dieta fără
mucus alternează. Cartea se găseşte de cumpărat în România
(comandată la elefant.ro) sau poate fi descărcată de pe net în limbile de
circulaţie internaţională. În română poate fi descărcată doar de pe
anumite site-uri mai speciale (scrib, etc).
 Postul negru şi cetoza
Postul negru şi cetoza.

Cetoza este o stare în care organismul foloseşte depozitele de grăsime pe

care le are pentru a produce energie, din cauză că nu primeşte o cantitate
suficientă de carbohidraţi. Sau pentru că glucoza rezultată din aceştia nu poate fi
folosită.
Cetoza înseamnă arderea acizilor graşi şi formarea de corpi cetonici
(cetone, de unde şi numele de cetogeneză). Teoretic şi practic, dacă nu mâncăm,
corpul începe să funcţioneze cu cetone. Dacă ţinem o săptămână post negru,
suntem într-o cetoza destul de pronunţată.
Celulelor, la fel ca şi oamenilor, nu le place să stea aburind în propria lor
mizerie. Produsele lor de excreţie sunt eliminate prin sistemul circulator şi
limfatic. Ajunse în sânge, sunt transportate în ficat şi rinichi pentru a fi
procesate. Acolo, ele sunt transformate în alte substanţe mai folositoare sau sunt
eliminate din organism, de obicei prin scaun, urină, transpiraţie şi respiraţie.
Când toxinele se adună în organism mai repede decât
e capabil organismul să le elimine, sănătatea celulei e
perturbată şi astfel încep fazele iniţiale ale multor boli.
Această situaţie este cunoscută în tradiţiile curative din orient de mii de ani. E
numită sânge otrăvit, şi se referă la prezenţa în sânge a unei poveri toxice
copleşitoare pe care organismul nu o mai poate ţine sub control.
Celulele sunt alcătuite dintr-o mulţime de elemente care pot fi afectate de
toxine: ADN-ul, mitocondriile şi membrana celulară. Fiecare celulă la rândul ei
trăieşte într-o matrice extracelulară a cărei sănătate e crucială. Iar toate acestea
pot fi afectate de supraîncărcarea cu toxine.
ADN-ul e descris mai corect ca fiind o componentă extrem de flexibilă a
celulei. Acesta nu este fix, ci foarte mobil şi în multe instanţe îşi poate rearanja
structură. Catena de ADN din fiecare celulă e extrem de sensibilă la toxine, în
special la substanţe petrochimice sintetice. ADN-ul se degradează în mod
constant şi e reparat de celulă; însă când nivelul de toxicitate e atât de mare încât
celula sau organismul nu le poate face faţă, ADN-ul din celulă deseori se
degradează atât de mult încât nu mai poate fi reparat.
Mitocondriile sunt bacterii care trăiau independent şi care au fost
încorporate în structura multor tipuri de celule vii. Ele oxidează, adică ard, ATP
(adenozin trifosfat), în prezenţa oxigenului pentru a produce energia de care
celulele au nevoie pentru a trăi şi funcţiona. Mitocondriile conţin de asemenea şi
catene de ADN, care, deşi până acum erau considerate irelevante, pot la rândul
lor să fie deteriorate de supraîncărcarea cu toxine, afectând astfel sănătatea
mitocondriilor. În timp ce ADN-ul din nucleii celulari e protejat de către
enzimele de detoxifiere, care reduc toxicele chimice şi metalele grele, ADN-ul
mitocondrial şi alte componente ale celulei sunt mult mai expuse. Când nu mai
funcţionează bine, apare o scădere semnificativă a nivelului de energie al
întregului organism. Multe perturbări în funcţionarea acestora pot duce la
condiţii mai serioase, cum ar fi oboseala cronică.
Membrana celulară, alcătuită din acizi graşi speciali, serveşte drept
barieră de trecere între celulă, celelalte celule şi matricea extracelulară. Aceasta
e împânzită de receptori consideraţi a fi porturi de comunicare. Aceşti receptori
analizează tot ce atinge celula şi decid dacă să deschidă sau nu o poartă în
membrana celulară pentru a lăsa substanţele să intre sau să iasă din celulă. Când
celulele nu se mai pot detoxifica singure şi sunt pline de toxine, aceste toxine
încep să se ataşeze la membrana celulară şi receptorii ei. Acest fapt bruiază atât
capacitatea celulei de a interpreta informaţiile cât şi trecerea substanţelor din şi
în celulă. Astfel celula nu mai poate excreta produsele nedorite şi incorpora
nutrienţii cum se cuvine. O complicaţie adiţională e faptul că,
odată ce o celulă are toxine ataşate, aceasta e modificată
îndeajuns încât sistemul imunitar al organismului să
înceapă să o atace - acesta e începutul unei boli
autoimune.
Matricea extracelulară, în care celulele sunt încorporate, e o
materie/substanţa vie, nu doar un mediu inert care le cazează. E alcătuită din
fibre de colagen şi polizaharide, ce formează un gel plin cu apă. Aceasta matrice
controlează aprovizionarea celulei cu sânge. Dacă matricea îşi pierde consistenţă
şi densitatea, schimbul de nutrienţi şi produse de excreţie din şi înspre celula e
împiedicat. Dacă toxinele nu pot fi eliminate din zonă, ele sunt depozitate
deseori în această matrice care înconjoară celulă. Aici toxinele afectează
flexibilitatea firească a matricei şi interschimbul celular. Dacă matricea e foarte
afectată, celula va muri.
În timpul postului, putem observa cum corpul, foarte
capabil şi inteligent, începe de unul singur să scape de
toxine şi resturi acumulate de-a lungul multor ani. - Doctor
William Esser
Sângele e proiectat să transporte nutrienţi către toate celulele organismului
şi apoi să le scape de produsele de excreţie. Odată ce sângele, încărcat cu toxine,
ajunge în ficat, acesta le descompune, ori le elimina din organism neschimbate,
sau, dacă e posibil, le transformă în altceva. Ca atare, ficatul are o capacitate
uimitoare de a recunoaşte structurile chimice şi de a judeca ce schimbări
moleculare sunt necesare pentru a destructura o toxină îndeajuns încât să o facă
inofensivă sau chiar folositoare.
 Odată ce toxina e identificată şi dacă ficatul hotărăşte să scape de
ea, toxina e transportată în bilă şi apoi în intestin şi excretată.
 Alte componente ale toxinei sunt în schimb trimise la rinichi, care
le filtrează într-o manieră similară şi sunt excretate în urină.
 Alte metale grele sunt excretate într-o manieră diferită, fiind
depozitate în păr şi unghii.
 Altele sunt excretate prin respiraţie şi prin transpiraţie.
 Altele sunt, d.p.d.v. evolutiv, atât de noi şi necunoscute încât sunt
pur şi simplu stocate în celulele adipoase până când, în perioade
precum postul, corpul are timp să se concentreze exclusiv pe
dezactivarea şi eliminarea lor.
Însă majoritatea sunt eliminate prin intermediul ficatului, intestinului şi
rinichilor, adică prin fecale şi urină. Dacă sângele devine foarte supraîncărcat,
încât ficatul nu mai poate procesa toate toxinele pe care le conţine, sângele intră
într-o stare de supraîncărcare toxică, şi multe produse de excreţie pot astfel
rămâne în şi în jurul celulelor. Această situaţie e numită sânge otrăvit.
Sângele, pe măsură ce transporta resturile departe de celule, circulă de
asemenea printr-o serie de canale numite sistem limfatic, într-o formă specială,
numită limfa. La intrarea în sistemul limfatic, celulele roşii şi alte mici proteine
sunt separate din sânge, rezultând un fluid transparent, numit limfă. Limfa
circulă prin sistemul limfatic şi se varsă în peste 600 de noduri/noduli localizaţi
în întreg corpul. La intrarea în fiecare nod(ul), celulele albe verifica conţinutul
limfei pentru a nu avea bacterii, viruşi şi toxine. În general, întreg sângele e
filtrat prin limfa înainte de a ajunge la ficat pentru a fi procesat în continuare.
Majoritatea nodulilor limfatici - peste 60% - sunt localizaţi în tractul intestinal,
unde scanează mâncarea ingerată şi permit deşeurilor din limfa să fie excretate.
Pentru a scăpa de toxine, ficatul le face "lipicioase", fapt care determină
toxina să fie identificată drept ceva de care organismul trebuie să se debaraseze,
făcând-o în acelaşi timp mai uşor de manevrat. Un sistem de enzime hepatice,
numite sistemul citocrom P450, e special destinat să facă moleculele nedorite
mai uşor de manevrat. Există o mulţime de enzime speciale în sistemul P450,
fiecare specializată pe un alt gen de toxină. Acest sistem devine supra activat în
timpul postului, oglindind munca de detoxifiere a ficatului.
Au fost efectuate un număr de studii asupra a ce se întâmplă cu
organismul în timpul postirii. Rezultatele sunt foarte incitante.

Schimbările fiziologice din timpul postului

Multe dintre cele mai dramatice schimbări în organism au loc în primele 3

zile ale postului. Acestea se întâmplă în timp ce organismul trece de la o sursă
de combustibil la o alta. În mod firesc, forma principală de energie folosită de
organism este glucoza, care este un fel de zahăr. Cea mai mare parte a ei este
extrasă sau convertită din mâncarea pe care o ingurgităm. Pe parcursul zilei,
ficatul stochează excesul de zahăr într-o formă numită glicogen, la care poate
mai apoi recurge, pe măsură ce nivelul energetic scade între mese. Există destul
glicogen pentru a asigura energia pentru 8-12 ore, iar de obicei e epuizată în
primele 24 de ore de post negru. (Odată ce corpul recurge la cetoza, adică la
utilizarea grăsimii ca şi combustibil, acest nou combustibil e folosit în locul
rezervelor de glicogen ale organismului).
Odată ce rezervele de glicogen ale ficatului s-au epuizat, corpul începe să
treacă la ceea ce se numeşte cetoză, sau producţie de cetone - utilizarea acizilor
graşi pe post de combustibil în locul glucozei. Această schimbare începe, în
general, în a doua zi de post negru şi se încheie în a treia zi. În această perioadă
interimară nu există glucoza disponibilă, energia rezultată din grăsimi e
insuficientă, iar corpul încă are nevoie de combustibil. Aşa că accesează glucoza
din două surse. Mai întâi transforma glicerolul din rezervele de grăsime ale
organismului în glucoză, însă şi acest lucru e insuficient. Aşa că face rost restul
catabolizind sau descompunând aminoacizii din ţesutul muscular şi folosindu-i,
în interiorul ficatului, la gluconeogeneză, adică producerea de glucozei din
aminoacizi. Între 60 şi 84 grame de proteină sunt folosite în această a doua zi.
În a 3-a zi producţia de cetone este suficientă pentru a produce aproape
toată energia de care organismul are nevoie, iar proteinele din organism încep să
fie cruţate. Corpul încă are nevoie de o cantitate foarte mică de glucoză, aşadar
cam 18-24 grame de proteine sunt catabolizate.
Într-o perioadă de 30 de zile de post cu apă o persoană pierde în general
maxim 0,5-1 kg de masă musculară. Această conservare a proteinelor este o
adaptare evolutivă care protejează ţesutul muscular şi organele interne împotriva
deteriorării în perioade de hrană insuficientă.
Începând cu a treia zi, rata de descompunere a acizilor graşi din celulele
adipoase continua să sporească, ajungând la maximum cam în a 10-a zi. În
această primă perioadă de 7 zile, după ce organismul a trecut cu totul pe cetoza,
se petrec cele mai intense descompuneri de ţesut gras. Pentru a-şi conserva
proteinele, corpul începe de asemenea să caute surse de proteine ce nu aparţin
organismului, cum ar fi:
 mase celulare neesenţiale,
 tumorile sub formă de fibroze,
 ţesuturi degenerative,
 bacterii, viruşi, sau
 alte componente organice care pot fi folosite pe post de
combustibil.
Acest aspect reprezintă principalul motiv pentru care postul negru
produce efecte benefice asupra organismului. În plus, în această perioadă de
cetoză intensă, corpul se afla într-o stare similară cu somnul – un ciclu de odihnă
şi detoxifieri. Organismul începe să se concentreze pe eliminarea toxinelor şi
vindecarea şi regenerarea ţesuturilor şi organelor afectate/ deteriorate.

Cetoza

Una din principalele schimbări fizice, care au loc în timpul postului negru,
cetoza, are loc doar când ingerarea de carbohidraţi (sursa principală de glucoză a
organismului) scade destul de mult încât să oblige organismul să recurgă la
depozitele de grăsime pentru a produce energie.
În mod obişnuit, atâta timp cât sunt consumaţi carbohidraţi, pe care corpul
îi detectează, pancreasul secretă şi elimină insulină, folosită pentru a procesa
glucoza pe care organismul o câştigă de pe urma carbohidraţilor. Cetoza
poate avea loc doar atunci când nivelul de insulina este
aproape 0, şi numai dacă nu se ingerează nici un fel de
carbohidraţi sau zaharuri. Insulina din sânge inhibă
eliberarea acizilor graşi din ţesutul adipos. Aceasta este o tactică
de conservare. În perioade cu hrană abundentă, tendinţa organismului de a-şi
mări depozitele de grăsime este crescută. Aceste depozite de grăsime sunt
stocate pentru perioadele cu puţină hrană, când va fi nevoie de ele.
Aşadar atunci când nivelul carbohidraţilor scade aproape de 0 pentru o
perioadă mai lungă de 24 de ore, creşte producţia unei hormon numit glucagon,
secretat de ficat. Aceasta activează o enzimă din ţesutul adipos numită lipaza,
care începe procesul de lipoliza, sau conversia grăsimilor în cetone.
Acţiunile generatoare de cetoză şi lipoliză ale glucagonului, sunt
dezactivate de până şi cea mai infimă cantitate de insulină, de aceea în timpul
postului, pentru a maximiza cetoza, nu ar trebui să se ingereze carbohidraţi. Pe
măsură ce postul negru continuă şi concentraţia de cetone din sânge rămâne mai
mare decât cea de glucoză, organismul începe să prefere cetonele sau acizii graşi
ca şi sursă de energie în defavoarea glucozei.
Primul stadiu al producţiei de cetone e conversia
trigliceridelor în acizi graşi şi glicerol. (Trigliceridele sunt o formă
de grăsime din sânge, formate dintr-o moleculă de glicerina combinată cu trei
acizi graşi şi constituie cea mai mare parte a grăsimii digerate de oameni.)
Aceste trigliceride sunt formate iniţial din reprelucrarea acizilor graşi şi a
glicerolului, în prezenţa acetilcoenzima A (Acetilcoenzima A este o structură
rezultată din unirea acidului acetic cu coenzima A, şi este catalizatorul în mai
multe căi metabolice: biosinteza acizilor graşi, precursor al colesterolului,
corpilor cetonici). În timpul postului, acest proces este inversat, transformând
trigliceridele în acizi graşi, glicerol şi acetilcoenzima A. Glicerolul e folosit în
producerea zahărului, proces în urma căruia organismul primeşte în jur de 16
grame de zahăr zilnic, iar acetilcoenzima A e folosită la producerea cetonelor,
acidului acetoacetic, acetonei şi acidului betahidroxibutiric. Inima şi, pe măsură
ce postul continuă şi creierul folosesc aceste cetone ca sursă de energie. Acizii
graşi sunt transportaţi prin sânge la ficat şi de aceea, în
timpul postului, nivelul de grăsimi din sânge, inclusiv
colesterolul, cresc.4
Odată ce lipoliza sau conversia grăsimilor începe, primul pas pe care
corpul îl face este să folosească ţesuturile de acizi graşi pe post de combustibil,
dezintegrându-i în molecule mai mici. Majoritatea acizilor graşi sunt catene
moleculare lungi, formate din 16-18 atomi de carbon. Aceşti acizi graşi sunt
descompuşi succesiv în catene de carbon de câte 2 atomi. Aceste catene de câte
2 atomi de carbon sunt folosite pentru a forma acetilcoenzima A şi ATP
(Adenozintrifosfat - ATP face parte din acizii nucleici ADN şi ARN, care sunt
alcătuiţi din trifosfat, adenozină şi riboză. ATP-ul este acumulatorul de energie
necesară celulei care înmagazinează energia celulară şi o converteşte după
necesităţile metabolice.). Cea mai importantă formă de energie folosită de către
mitocondriile (producătorii de energie) din celule e ATP, format de obicei din
glucoză. Totuşi, corpul poate produce ATP şi din acizi graşi, cetone şi anumiţi
aminoacizi.
Pe măsură ce corpul foloseşte depozitele de grăsime şi le descompune
pentru a fi folosite, acestea sunt eliminate în ordine inversă depunerii lor: cele
mai recente depozite de grăsime sunt folosite primele şi aşa mai departe. Pe
măsură ce aceste depozite sunt descompuse, toxinele chimice din interiorul
grăsimilor sunt eliberate. Fiecare din aceste toxine vor avea un efect diferit
asupra stării organismului. (În plus, emoţiile asociate sau motivele pentru care
le-ai acumulat vor fi de asemenea eliberate.)
În timpul postului negru, când corpul ingerează insuficienţi carbohidraţi
din care să facă glucoză, acetilcoenzima A e trimisă în ficat, care o transformă în
acid acetoacetic, acetona şi acid betahidroxibutiric. Apoi ficatul pune acest acid
acetoacetic în circulaţie, pentru a fi folosit de către restul organelor ca şi
combustibil. Inima, creierul şi muşchii pot folosi această semi digerată formă de
grăsime pe post de combustibil la fel cum foloseau glucoză, însă creierul tinde
să prefere acidul betahidroxibutiric. Pe măsură ce postul negru continuă, ficatul
începe să se concentreze tot mai mult pe producerea de cetone, iar cortexul
renal, o zonă a rinichiului, se concentrează pe producerea a celei mai mari părţi
din necesarul de glucoză.
4
Acest fapt face ca la revenirea din post, dacă se consumă prematur cantităţi
mari de alimente sau alimente nepotrivite, grăsimile mobilizate din depozite şi
prezente în sânge să fie retrimise în depozite cu dificultate. În consecinţă
limfa şi sângele vor avea o viscozitate crescută, antrenând apariţia edemelor
la membrele inferioare.
 Prezenţa multor acizi cetonici în sânge începe să încline delicatul PH al
organismului înspre un mediu acid, iar corpul lucrează pentru a corecta acest
fapt prin diferite mecanisme, în general prin conversia bicarbonatului în dioxid
de carbon, care este apoi expirat. Când şi această capacitate de compensare e
depăşită, corpul începe să excreteze cetone în urină, iar prin intermediul
respiraţiei va excreta şi puţină acetona, provocând un gust ciudat în cavitatea
bucală – un gust metalic sau chimic, cum a fost descris de unii oameni. Unele
persoane folosesc teste speciale de urină, făcute pentru a detecta prezenţa
cetonelor în urină pentru a determina cât de intens e implicat organismul în
procesul de cetoză.

Teste pentru cetoză.

Puteţi cumpăra teste, pe bază de urină, folosite pentru a determina dacă

organismul dumneavoastră se afla în cetoza. Unul din cele mai cunoscute astfel
de teste e Ketostix, un altul e Keto-diastix.
În timpul acestei treceri de la glucoza la cetone drept combustibil, întregul
organism, inclusiv creierul, trebuie să se obişnuiască cu acest nou combustibil.
Întreaga funcţionare a organismului e afectată, la fel ca o maşină în cazul
folosirii unui nou combustibil. În timp, corpul şi creierul se obişnuiesc cu un
anume gen de combustibil, iar noi ne obişnuim cu felul în care corpul
funcţionează cu acel tip de combustibili atât de bine încât întrebarea „Cum ne
simţim şi cum funcţionăm cu acest fel de combustibil?”, nici nu ne trece prin
minte. În timpul postului negru, pe măsură ce organismul îşi foloseşte resursele
obişnuite şi începe să facă trecerea la alte sisteme alternative, efectele fizice,
mentale şi emoţionale ce rezultă în urma utilizării combustibilului obişnuit şi
care în mod uzual trec neobservate, încep să îşi facă simţită prezenţa iar noi
începem să le conştientizăm.
Un aspect special îl constituie o modificare în activitatea creierului. Este o
fază de adaptare în activitatea cerebrală în timpul postului negru, pe măsură ce
creierul operează trecerea de la un tip de combustibil la altul.
Prima parte a acestei schimbări are loc în a doua zi de post negru,
perioada de tranziţie în care nu mai există destulă glucoză pentru o funcţionare
normală a creierului. Pe măsură ce depozitele de zahăr sunt folosite, iar
organismul nu mai primeşte carbohidraţi, rezerva de zahăr a creierului scade.
Aceasta duce la stări uşoare de ameţeală şi apar dificultăţi în rezolvarea
problemelor complexe. În a treia zi, când organismul a trecut la cetoză, folosind
cetone pe post de combustibil de bază, creierul începe să aibă din nou acces la
„carburant” însă unul de alt gen. Cum te simţi şi cum funcţionează creierul
utilizând acest nou combustibil e o experienţă extrem de diferită. Aceasta nu e
din cauză că cetonele ar fi inferioare glucozei – organismul le poate folosi pe
ambele cu mare eficienţă. Diferenţa se face simţită deoarece a trecut foarte
multă vreme de când organismul şi creierul nu a folosit acest tip de combustibil.
E mai mult o dezobişnuire de glucoză decât altceva. În această perioadă mintea e
puţin înceţoşată. Creierul şi organismul se vor obişnui cu acidul
betahidroxibutiric ca sursa primară de energie în următoarele 3-7 zile, cât îi ia
cetozei să atingă nivelul maxim. În plin proces al cetozei creierul funcţionează
cumva diferit: gândirea poate fi la fel de perspicace, însă tinde să fie mai înceată,
mai reflexivă, mai studiată şi mai adâncă, şi – exceptând gândurile referitoare la
mâncare şi la terminarea postului negru – mai puţin înclinată să rumineze asupra
planurilor de viitor.
Din nou, mica diferenţă în funcţionarea mentală din timpul cetozei e o
adaptare evolutivă de foarte mare durată. Corpul uman e destinat, d.p.d.v
evolutiv să folosească atât glucoza cât şi corpii cetonici pentru a obţine energie;
nici una din cele două forme nu e inerent mai bună decât cealaltă. De fapt,
cetonele sunt primul combustibil pe care-l folosim. Imediat după naştere toţi
copii sunt într-o stare de cetoză, deoarece trăiesc pe baza dietei bogate în grăsimi
din laptele mamei. Deoarece nou născutul nu primeşte carbohidraţi, el îşi începe
viaţa folosind cetoza ca proces de producere a energiei. Numai când în dieta îi
este introdusă mâncarea solidă corpul copilului începe să îşi alterneze ciclul
energetic bazându-se şi pe glucoză. Unele cercetări indică faptul că cetonele,
deoarece sunt prima sursă de energie a organismului, sunt şi cele preferate.
Studiile au arătat că acestea stimulează o mai bună funcţionare în ceea ce
priveşte inima, cortexul suprarenal, musculatura scheletului şi creierul, decât o
face glucoză. Utilizarea periodică de către creier a acestei surse de energie
alternativă în perioadele cu lipsă de hrană sau perioadele de post negru pare să
aibă efecte benefice de lungă durată asupra creierului şi a sistemului nervos
central. Datele electroencefalogramei şi testele endocrine arată în general
îmbunătăţiri considerabile după o perioadă de post negru.
Glucoză, deşi e principala sursă de energie pentru majoritatea dintre noi, e
doar o sursă târzie, consecinţă a faptului că ne hrănim cu mâncare solidă. Pe
parcursul istoriei speciei noastre, alăptatul, care în mod normal durează între 24
şi 60 de luni, stimulează un metabolism pe bază de cetoza, iar unele dezvoltări
fizice pot avea loc numai în prezenta acestuia. D.p.d.v. evolutiv, această abilitate
a organismului de a folosi cetonele atât de eficient e foarte folositoare, deoarece
corpul, care în perioade cu hrană abundentă depozitează grăsimi, poate, în
perioade cu lipsă de hrană, să treacă pe un metabolism pe bază de cetone şi să
folosească rezervele de grăsime drept combustibil. Organismul e foarte bine
adaptat perioadelor cu hrană puţină şi în consecinţă, cum remarca şi biochimistul
Maria Linder, îşi reduce nevoia de glucoză supralicitând prin producţia de
cetone, un carburant alternativ pentru majoritatea celulelor. Cetonele din sânge
îşi ating nivelul maxim în a 10-a zi de post negru şi substituie nevoia de glucoză
a celei mai mari părţi din sistemul nervos.
 Organismul e destinat d.p.d.v. evolutiv să îşi protejeze ţesutul muscular
(din care sunt alcătuite multe organe importante, precum inima) împotriva
deteriorării din timpul postului negru, manifestând o abilitate la fel de bună în
utilizarea corpilor cetonici.

Cetoza versus Cetoacidoza

Ocazional, unii medici se preocupă în legătură cu starea de cetoză indusă

prin post negru. Există deseori o confuzie între cetoză şi cetoacidoză. Cele două
procese sunt oarecum similare, însă au o natură de bază foarte diferită.
Cetoacidoza are loc atunci când concentraţiile de cetone cresc foarte mult
în sânge datorită unor stări fizice anormale. Cel mai des suferă de aceasta
alcoolicii şi cei cu diabet de tip I.
POSTUL NU PROVOACĂ CETOACIDOZA.
Cetoza are loc atunci când numărul corpilor cetonici din sânge ajunge
peste limita considerată normală (0.2 mmol/l = milimoli/litru), însă rămân sub
nivelele extrem de ridicate ce sunt asociate cu cetoacidoza. Cetoza e un aspect
firesc integrat în funcţionarea organismului; cetoacidoza, în schimb, nu.
Organismul e dotat cu mecanisme biochimice normale menite a regla nivelul de
cetoză, durata acesteia precum şi procesul prin care aceasta are loc. Aceste
mecanisme protectoare nu funcţionează în cazul diabeticilor de tip I şi al
alcoolicilor.
Analiza compoziţiei sângelui operată de rinichi în timpul filtrării acestuia
joacă un rol important, fiind unul dintre aceste mecanisme de protecţie. Când
rinichii înregistrează nivele mari de acizi cetonici în sânge, aceştia excretă
amoniac pentru a compensa dezechilibrul acizi-baze din organism şi prevenind
astfel cetoacidoza. Această reglare din partea rinichilor împiedică de asemenea
organismul să piardă cantităţi mari de ioni de sodiu şi potasiu în urină în timpul
postului, cantităţi care de altfel în timpul cetoacidozei ar putea fi pierdute.
Numai în a doua zi de post negru, înainte de trecerea completă la producerea de
cetone, corpul excretă cantităţi semnificative de sodiu şi potasiu în urină, această
pierdere încetând odată cu intrarea completă în procesul de cetoza. Conservarea
ionilor de sodiu şi potasiu ajută la menţinerea echilibrului electrolitic în timpul
postului.

Cetoza versus Înfometare

Se face uneori o confuzie referitoare la diferenţa între înfometare şi post

negru. Ocazional, unii oameni confundă cetoza cu înfometarea. Ele sunt două
lucruri foarte diferite.
Se pierde multă grăsime în timpul postului, e unul din motivele pentru
care atât de mulţi oameni aleg să postească din motive de sănătate. Grăsimea
oferă 9 calorii pe gram, fiind cea mai eficientă metodă de stocare a energiei în
organismul uman, în comparaţie cu doar 4 furnizate de 1 gram de carbohidraţi
sau de proteine. E nevoie de mult exerciţiu fizic pentru a scăpa de 500 grame de
grăsime. Postul negru, în comparaţie cu exerciţiul fizic, cheltuie grăsimea extrem
de rapid convertind-o în cetone, pe care apoi le foloseşte ca furnizori de energie.
Se pierd în general 0,5-1 kg pe zi în timpul postului. Cu cât mai multă grăsime
există în organism, cu atât mai multă va fi convertită.
Înfometarea, pe de altă parte, înseamnă utilizarea proteinelor din
muşchi şi organe drept combustibil. Acest lucru are loc numai după ce
TOATE rezervele de grăsime împreună cu alte ţesuturi aflate în exces -
bacterii, viruşi, tumori-fibrom, poluanţi stocaţi, etc - au fost epuizate.
Odată ce toate celelalte surse de combustibil au fost utilizate, organismul
începe să-şi folosească propriile sale proteine esenţiale drept combustibil.
Aceasta înseamnă înfometare.
Majoritatea oamenilor, chiar şi cei mai subţirei, au destule rezerve pentru
a posti cel puţin 45 de zile, în general mult mai mult, fără ca organismul lor să
înceapă a folosi rezervele de proteine esenţiale. Pe măsură ce postul cu apă
progresează, nevoia de alimente scade aproape spre zero, apărând din nou,
brusc, în momentul în care organismul şi-a folosit toate rezervele şi e pe punctul
de a recurge la proteine. Aceasta are loc undeva între 45 şi 120 de zile, deşi au
fost ţinute şi posturi mai lungi de atât. Cei care au experimentat aceste lucruri
spun că foamea imensă ce i-a cuprins în acele momente nu poate fi confundată
cu nimic. Aceasta foame e în general considerată a fi primul indicator al faptului
că e timpul să întrerupi un post extrem de lung.
Odată ce organismul a intrat complet în cetoză, începe munca de
autovindecare. Seria de boli care sunt influenţate pozitiv de posturi lungi e
remarcabilă.

Serul leptina, gena obezităţii şi scăderea în greutate

Postul prelungit (mai lung de 3 zile – timpul cât îi ia cetozei să se

manifeste în întregime) produce câteva schimbări interesante în organism. Spre
deosebire de curele de slăbire, în timpul postului organismul se reprofilează în
întregime pe o sursă complet diferită de energie.
Încetarea ingerării de carbohidraţi şi trecerea la cetone provoacă multe
schimbări în funcţionarea fiziologică, lucru ce nu se întâmpla niciodată în cazul
dietelor. O schimbare importantă e faptul că termostatul alimentarii e oprit o
vreme pentru a fi repornit/resetat la un nivel nou şi inferior.
După un post negru prelungit, corpul tinde să prefere
grăsimi, pe care le oxidează rapid în loc să le acumuleze,
iar în schimb nu-i mai plac carbohidraţii, în special
amidonul. Are loc în paralel şi o scădere a toleranţei la
glucoză, ceea ce înseamnă că nu mai e nevoie de mult
zahăr pentru a satisface o poftă. Rezultatul final e faptul că dorim
mai puţină hrană, iar pierderea în greutate înregistrată în timpul postului tinde să
se menţină.
Organismul va cere, în timp, ingerări sporite de alimente, însă acest fapt
necesită o perioadă mult mai îndelungată decât în cazul dietei. Schimbările
asociate cu postul tind să dureze mai mult. Studii, în care au fost implicate
persoane obeze, care au ţinut posturi îndelungate arată că sunt necesari de la 2 la
7 ani pentru că respectivele persoane să-şi recapete greutatea iniţială, şi asta
dacă nu fac nici o altă schimbare în ceea ce priveşte ambientul fizic, emoţional şi
spiritual, care a dus în prima fază la îngrăşarea lor.
Postul negru pare să fie un fenomen necesar în mod regulat ca parte
integrantă a unui stil de viaţă ales cu bună ştiinţă, şi ar trebui practicat cel puţin
odată pe an sau la doi ani. Din punct de vedere evolutiv, pare necesar să trecem
prin perioade de post negru regulate pentru a ne menţine sănătatea.
Pe măsură ce pierderea în greutate are loc, postul sporeşte în mod
semnificativ sensibilitatea cu privire la ce fel de alimente sunt de dorit, sau
necesare şi care dintre ele conferă o senzaţie de bine organismului. Acest fapt
pare să aibă loc, în parte, datorită unei conştientizări sporite a percepţiilor
organului vomeronazal (Organul VomeroNazal, este un organ auxiliar al
simţului olfactiv care se găseşte la multe animale. Numit şi organul lui
Jacobson). Toate mamiferele posedă acest organ, care e localizat deasupra
palatului (peretele superior al cavităţii bucale), în spatele nasului. El are o
singură funcţie: identificarea substanţelor pe care le ingeram. Molecule din aerul
pe care-l respirăm şi din mâncare sunt izolate şi trimise organului vomeronazal,
unde sunt ataşate receptorilor de acolo, care comunică direct cu creierul, fiind
conectaţi în acea parte a creierului care se ocupă cu analiza moleculelor.
Fiziologia şi comportamentul se schimbă, uneori semnificativ, ca răspuns
la informaţiile primite. De exemplu, se ştie că femeile care trăiesc împreună vor
ajunge să aibă menstruaţia în aceeaşi perioadă a lunii. Un cercetător, intrigat de
acest fenomen, a prelevat transpiraţia unui voluntar, a diluat-o în apă distilată în
cantităţi de 1/1.000.000, şi apoi a aplicat-o pe buza superioară a altor femei din
respectivul oraş. În câteva luni, toate aceste femei au început să aibă menstruaţia
în aceeaşi perioadă a lunii. Organismul a iniţiat un răspuns fiziologic foarte
specific, bazat numai pe stimularea primită din partea unei substanţe ce-a fost în
prealabil diluata cu 1/1.000.000.
Devenim din ce în ce mai puţin sensibili la informaţia pe care creierul
nostru o primeşte de la OVN. Însă după o perioadă de post negru organismul
devine extrem de sensibil la tot ce transmite acest organ. Mirosurile încep să fie
percepute tot mai puternic. Această sensibilitate sporită se extinde şi asupra
modului în care organismul răspunde la mâncare. Postul negru îţi permite să
dezvolţi o nouă şi mai bogată relaţionare cu propriul organism; acesta va începe
să-ţi sugereze ce mâncăruri preferă, ce mâncăruri sunt bune şi de ce fel de hrană
are nevoie, toate acestea prin intermediul comunicării subtile existente între
creier, OVN şi capacitatea de conştientizare. În general, pentru o lungă
perioadă, organismul tău va pofti rareori amidon, carne şi zaharuri.
O altă schimbare va fi interacţiunea dintre corp şi unele importante
substanţe pe care acesta le produce. Printre aceste substanţe este leptina (o
proteină ce controlează greutatea corporală, acţionând asupra sistemului nervos
central pentru a reduce aporturile alimentare; hormon responsabil cu senzaţia de
saţietate), o substanţă produsă de aşa-numita „gena obeză” în interacţiunile ei cu
organismul. Cantitatea de leptină e corelată în mod cert cu obezitatea şi pare să
joace un rol esenţial în activitatea de stocare şi conversie a carbohidraţilor în
ţesut adipos. Companiile farmaceutice au iniţiat multe studii pentru a găsi
substanţe capabile să reducă nivelele de leptină din organism pentru a provoca
scăderea în greutate. Postul negru are însă un impact semnificativ asupra
nivelului de leptine; activitatea genei obeze şi influenţa ei asupra leptinei este
diminuată, cu până la de 4 ori, în timpul acestuia. Şi mai important, producţia de
ser leptina nu mai revine la nivelele iniţiale chiar şi după ce postul e întrerupt.
Ritmul circadian al activităţii leptinelor în cadrul organismului nu e întrerupt în
timpul postului, ci doar nivelele sale zilnice de bază şi de vârf. Grila de
producţie rămâne la fel, însă cantitatea de leptine produsă scade şi rămâne la
nivele scăzute în timpul şi după ce postul ia sfârşit. Spus într-un alt fel,
termostatul ce controlează depozitarea grăsimilor e coborât şi rămâne la un nivel
scăzut odată ce reîncepi să mănânci. Odată ce gena obeză îşi reduce producţia de
leptină nivelele serului leptină scad extrem de mult, iar transportul de leptine
înspre creier e de asemenea redus. În a treia zi de post negru, pe măsură ce
cetoza e iniţiată, producţia de leptină scade mult şi-şi va menţine nivelul scăzut
pe întreaga durată a postului.
În timp ce femeile, în general, tind să aibă nivele mai crescute de leptină,
probabil o consecinţă a adaptării pentru a se asigura faptul că viitoarele mămici
pot supravieţui în mod optim unor deficite de hrană, postul suprimă această
diferenţă în secreţia de leptină. Aceasta scade la 0 în cazul ambelor sexe în
timpul postului, iar după post, femeile nu au în general, nivele sporite faţă de
bărbaţi. Disparitatea începe să apară numai în timp.
În timp ce postul negru şi exerciţiul fizic ambele cauzează scăderi similare
în nivelul leptinelor, cetoza nu e iniţiată complet în timpul exerciţiilor fizice,
astfel că procentul de utilizare a grăsimilor este mult mai scăzut.

Etapele postului negru5

5
http://www.portal-spiritual.eu/article38-Cum-se-intrerupe-postul-negru
Etapa 1 (ziua1- ziua2)

În prima zi din postul total, nivelul zahărului din sânge scade sub
70mg/dl. Pentru a readuce sângelui nivelul normal de glucoză, glicogenul din
ficat este transformat în glucoză şi este eliberat în sânge. Această rezervă este
suficientă pentru o jumătate de zi. După aceea corpul îşi reduce rata metabolică
bazală. Rata activităţii chimice interne în ţesuturi este scăzută pentru a conserva
energia. Inima îşi încetineşte bătăile şi presiunea sângelui se reduce. Glicogenul
este scos din muşchi cauzând o oarecare slăbiciune.
Prima etapă de curăţire este de obicei cel mai greu de suportat. Durerile de
cap, ameţelile, greaţa, respiraţia urât mirositoare, ochii injectaţi şi limba foarte
încărcată sunt semne ale primei faze de curăţare a organismului. Foamea poate fi
foarte intensă în aceasta perioadă, cu excepţia cazului în care a fost făcută o
clismă, întrucât aceasta ajută corpul în a se adapta rapid la modul de funcţionare
al postului doar cu apă, punând capăt digestiei din colon.

Etapa a 2-a (ziua 3 – ziua7)

Grăsimile, alcătuite din acizi graşi, sunt descompuse pentru a elibera

glicerolul din moleculele gliceride şi sunt transformate în glucoză.
Pielea poate deveni unsuroasă întrucât organismul este epurat de grăsimile
râncezite. Persoanele cu ten gras pot avea coşuri câteva zile uneori chiar o
erupţie semnificativă.
Paloarea feţei în această perioadă este de asemenea un semn al încărcării
toxice a sângelui.
Cetonele sunt formate prin incompletă oxidare a grăsimilor. Se presupune
că cetonele odată eliberate în sânge suprimă apetitul afectând centrul
foamei/saţietăţii aflat în hipotalamus. Probabil că veţi simţi foamea în primele
câteva zile de post. Acest efect este totuşi temporar. Dorinţa de a mânca va
dispare. Lipsa foamei poate dura între 40 şi 60 de zile, aceasta în funcţie de
modul de post adoptat: postul doar cu apa sau postul cu sucuri. Corpul se
adaptează postului negru şi sistemul digestiv îşi poate lua astfel o foarte
necesară pauză, concentrându-şi toate energiile asupra curăţării şi vindecării.
Numărul celulelor albe din sânge (leucocitele) şi al activităţii sistemului
imunitar creşte.
Este posibil să simţiţi dureri în plămâni. Organele purificate şi plămânii se
află în plin proces de vindecare. Periodic, sistemul limfatic expulzează materie
mucoasă prin nas şi gât. Volumul acestui tip de mucus de culoare gălbuie poate
fi neaşteptat de mare. Sinusurile trec prin perioade în care sunt înfundate, după
care se vor curăţa în totalitate. Respiraţia este în continuare urât mirositoare şi
limba încărcată.
 Înăuntrul intestinului, colonul este vindecat şi resturile compacte de pe
pereţii intestinali încep să fie eliminate.

Etapa a 3-a (ziua 8- ziua15)

În această parte a postului negru extins, puteţi observa un nivel ridicat de

energie, de claritate a minţii şi să vă simţiţi mai bine decât v-aţi simţit vreodată,
cam ca în copilărie.
Pe de altă parte, răni vechi pe care le-aţi suferit pot să devină supărătoare
şi dureroase. Acesta este rezultatul capacităţii crescute a corpului de a se auto-
vindeca pe timpul postului total. Dacă v-aţi rupt o mână acum 10 ani, există
ţesut cicatrizat în jurul acelei rupturi. În momentul rupturii, capacitatea corpului
de a se vindeca era direct asociată cu stilul de viaţă din acea perioadă. Dacă
trăiaţi consumând mâncare de tip fast-food, capacitatea naturală a corpului de a
se vindeca era compromisă. În timpul postului doar cu apa, capacitatea de
vindecare a corpului are o eficienţă optimă. Corpul curăţă ţesutul mort sau
alterat cu ajutorul limfocitelor care intră în acele ţesuturi de mult stricate,
secretând substanţe pentru a dizolva celulele alterate. Aceste substanţe irită
nervii din zona învecinată şi cauzează o revenire a durerilor în zona lovită
cândva deşi acestea dispăruseră probabil cu mulţi ani în urmă. Durerea este bună
întrucât ea anunţă desfăşurarea activităţii de vindecare în regiunea respectivă.
Muşchii pot deveni rigizi şi inflamaţi din cauza iritaţiei date de toxine.
Picioarele pot fi cele mai afectate, căci toxinele se acumulează în picioare.
Ulceraţiile sunt ceva obişnuit în această fază din cauza bacteriilor foarte
numeroase aflate în cavitatea bucală. Gargara zilnică cu apă sărată va preveni
apariţia ulceraţiilor şi le va vindeca pe cele apărute.

Etapa a 4-a (ziua16 – ziua 30)

Corpul este acum complet adaptat postului negru. Acum se simte o mai
mare energie şi claritate a minţii. Perioadele de curăţare vor fi scurte, cu multe
zile în care vă veţi simţi bine intercalate între acestea. Vor fi zile în care limba
este roză şi respiraţia este proaspătă. Activitatea de vindecare a organelor
interne este în plină desfăşurare. După detoxifiere, mecanismele pornite de
postul total au îndepărtat agentul cauzal al bolilor sau l-au inactivat, corpul
funcţionând la capacitate maximă, şi a înlocuit ţesuturile afectate cu unele noi.
În timp ce un post total de scurtă durată va reduce simptomele bolilor, un
post de lungă durată poate vindeca total. Echilibrul homeostatic este la nivele
optime. Sistemul limfatic este curat, cu excepţia unor rare expectorări de mucus
prin nas sau gât.
 După ziua 20, mintea începe să fie influenţată. În această perioadă se
simte o creştere a clarităţii mentale şi a echilibrului emoţional. Memoria şi
concentrarea se îmbunătăţesc.

Etapa a 5-a (Întreruperea postului )

Mucusul vâscos şi toxic, care acoperă peretele intestinal este aproape

desprins, iar prima mâncare ingerată îl va îndepărta de pe peretele intestinal.
Dacă eliminarea conţinutului intestinal întârzie6, toxinele
reintră în sânge prin colon.
Vezicula biliară îşi curăţă conţinutul murdar printr-o descărcare masivă de
bilă. Aceasta poate cauza, imediat după masă, un flux intestinal urmat de o
intensă diaree. Dacă simptomele sunt prea deranjante, o clismă vă va fi de
ajutor.

6
Eliminarea conţinutului intestinal se poate face uşor bând moare de varză
diluată la jumătate cu apă călduţă. Atenţie, să nu se bea în fiecare zi, din
cauza conţinutului de sodiu! Conţinutul intestinal toxic este responsabil de
apariţia greţurilor şi a vărsăturilor, care pot fi prezente şi la cei care au făcut
zilnic clisme. Greţurile şi vărsăturile vor determina întreruperea postului
prematur. Pentru stimularea tranzitului intestinal Arnold Ehret recomandă
consumul de limonadă (un litru de apă amestecat cu sucul de la jumătate de
lămâie)
Înfometarea terapeutică - POSTUL NEGRU,
în viziunea doctorului rus IURI NIKOLAEV
Psihiatrul rus Iuri Nikolaev (1905-1998), doctor în ştiinţe medicale, este
autorul unor lucrări celebre despre înfometarea terapeutică sau postul negru.
Studiind diverse cărţi despre cultura popoarelor antice, a descoperit un element
comun, extrem de interesant pentru omul contemporan: egiptenii şi grecii îşi
purificau regulat corpul ţinând post negru un anumit număr de zile. Herodot
consemnează obiceiul egiptenilor de a posti trei zile pe lună. Şi la greci exista
tradiţia postului: vestitul Pitagora a postit patruzeci de zile.
Rus fiind, Nikolaev era familiarizat cu practica postului, aşa cum este ea
înţeleasă în tradiţia ortodoxă, dar cunoştea şi principiile vegetarianismului: tatăl
său, Serghei Nikolaev, fusese prieten apropiat al contelui Lev Tolstoi, el însuşi
adept al vegetarianismului, şi împărtăşea principiile acestuia de revenire la o
viaţă simplă. Îndelungata sa experienţă i-a dovedit că postul negru determină
întregul organism uman să se autoregleze. Iuri Nikolaev susţinea că prin
abordarea corectă a postului negru, terapeutic, se pot vindeca un şir de boli
serioase, printre ele aflându-se bolile psihice, problemele tractului digestiv şi
obezitatea.
În cadrul Insitutului de Cercetări Ştiinţifice Medicale din Moscova,
Nikolaev a pus în practică abstinenţa dozată de la mâncare. Clinica sa era vestită
pentru vindecările unor grave boli psihice, cum ar fi schizofrenia. A rămas
celebru cazul unui pacient schizofrenic şi mut, pe care Iuri Nikolaev l-a vindecat
printr-un post negru de o lună, spălături intestinale şi plimbări în aer liber. În
final, tânărul a început să vorbească, starea de sănătate i-a revenit şi a fost
reintegrat în societate.

Principiul metodei lui Nikolaev

Doctorul Iuri Nikolaev afirma că abstinenţa de la orice fel de mâncare
ajută organismul să elimine acumulările de reziduuri şi toxine. Pe acest principiu
este clădită întreaga metodică a înfometării terapeutice. Acumularea de reziduuri
este, în primul rând, rezultatul alimentaţiei greşite.
Reziduurile se depun în toate ascunzişurile organismului: intestin, ţesutul
celular subcutanat, bronhii, sinusuri, sistemul cardiovascular, ficat. De fapt,
această listă poate fi continuată destul de mult. Acumularea de reziduuri duce la
apariţia mucozităţii. Aceasta acoperă organele şi le împiedică să lucreze la
capacitatea lor maximă. Iuri Sergheievici Nikolaev spunea: "Atunci când
încetăm să primim hrană, permitem corpului nostru să se concentreze pe deplin
asupra resurselor interioare. Organismul începe să se hrănească cu rezervele
interioare de grăsime, proteine şi carbohidraţi. În acest fel, scade încărcătura de
pe toate sistemele excretoare. Acestea, la rândul lor, pornesc procesele de
eliminare a acumulărilor de reziduuri şi toxine".
Oamenii de ştiinţă din ziua de astăzi afirmă că procesul de abţinere de la
mâncare provoacă procesul de autoliză. Organismul se reface prin
descompunerea diferitor neoplasme, tumori, noduli, inflamaţii.
Perioadele de abstinenţă alimentară sunt individuale pentru fiecare om în
parte. Totuşi, în decursul practicii sale, profesorul a evidenţiat un interval mediu
care se potriveşte majorităţii oamenilor. Perioada tratamentului de bază durează
3-4 săptămâni. În acest răstimp, oamenii pierd de regulă 10-16% din greutatea
corporală. Acest indice se socoteşte neprimejdios.

Procesul înfometării terapeutice

Doctorul Nikolaev distingea trei faze ale abstinenţei
alimentare:
1. Excitaţia alimentară.
2. Intensificarea acidozei.
3. Adaptarea.

Primul stadiu
Durează de la o zi până la trei zile. Organismul simte un fel de şoc şi se
străduieşte să se adapteze unei perioade îndelungate fără consum de hrană. Acest
stres pune în funcţiune anumite părţi ale creierului. Omul nu suportă niciun fel
de discuţii despre mâncare. Toate acestea provoacă o salivaţie excesivă şi
zgomote specifice în stomac.

Al doilea stadiu
Acesta durează între 2 şi 5 zile. În acest timp, corpul începe să consume
resursele proprii, descompunând reziduurile şi ţesuturile îmbătrânite. La sfârşitul
acestei etape se manifestă bolile cronice. Intensitatea manifestării lor vorbeşte
despre acţiunea binefăcătoare a abstinenţei alimentare asupra stării generale.
Dacă boala nu are o manifestare puternică, înseamnă că organismul este ocupat
cu rezolvarea unor probleme mai importante. Şi, dimpotrivă, dacă manifestarea
este intensă, cel mai probabil corpul se va izbăvi în totalitate de boală.

Al treilea stadiu
În perioada de adaptare sau compensaţie, organismul se reorganizează,
concentrându-se în totalitate pe propriile rezerve. Dispar toate simptomele şi
senzaţiile neplăcute. Senzaţia de foame nu mai apare, este caracteristică doar o
sete periodică. Se acumulează puterile şi energia vitală. Însă, această stare se
încheie aproximativ în ziua 8-12.
 Apare a doua criză de acidoză. În acest interval se observă o scădere a
forţelor, dar după una sau două zile, energia revine la o amploare maximă. Se
îmbunătăţesc starea generală şi dispoziţia.

Reguli de bază pentru fiecare zi de post negru

* Înainte de a începe, Nikolaev recomandă să se facă o clismă. De asemenea,
sunt necesare clismele zilnice pe durata întregului proces.
* Consumul a 1,5-2 litri de apă.
* Plimbări în aer liber timp de două ore zilnic.
* Sunt obligatorii munca intelectuală şi fizică.
* Masajul şi relaxarea totală.
* Băile de soare.

Restabilirea corectă
Ieşirea din postul negru este o întreagă ştiinţă şi nu trebuie neglijată în
niciun caz. Iuri Nikolaev considera că procesul de restabilire trebuie să fie la fel
de lung ca perioada de abstinenţă alimentară. Este necesar să se iasă din post
treptat, adăugând puţin câte puţin alimente.
* În prima zi trebuie doar să fie eliminat efortul fizic şi să se stea numai în pat.
* În a doua zi este permis consumul de sucuri diluate pe jumătate cu apă.
* În a treia sau a patra zi se pot consuma sucuri nediluate.
* În a cincea - a şasea zi se adaugă morcovi şi fructe date prin răzătoare.
* În a şaptea sau a opta zi se permite consumul de salate, de legume şi miere7.
* Începând cu ziua a noua - a zecea, se poate introduce mâncarea cu proteine
leguminoase şi vegetale8. Pe măsură ce starea de sănătate se îmbunătăţeşte, pot fi
adăugate diferite terciuri, cum ar fi cel de ovăz.
După încheierea terapiei prin post negru, Nikolaev recomanda să fie
făcută încă o examinare medicală.
În pofida faptului că sistemul său este destul de simplu, profesorul
avertiza că durata terapiei trebuie să fie stabilită de un specialist, pe baza
particularităţilor individuale. De exemplu, dacă omul are doar 5 kg în plus şi
probleme mai uşoare de sănătate, acesta poate să practice terapia chiar 30-40 de
zile. Însă acelora care suferă de obezitate şi boli cronice grave nu le este permis
să-şi încerce organismul mai mult de 2 săptămâni 9. După o perioadă de timp
recomandată, ei pot relua postul terapeutic.
7
Pentru fiecare din etapele de realimentare mai sus menţionate se poate
acorda un număr mai mare de zile, decât cel menţionat, pentru o revenire mai
blândă.
8
Fasolea, mazărea, lintea şi soia este bine a fi introduse doar după trei
săptămâni de la reînceperea alimentaţiei.
 Doctorul Nikolaev avertizează, de la bun început, că terapia prin post
negru este eficace, dar dificilă. Cel mai bine este ca această terapie să se facă,
desigur, în condiţiile oferite de o instituţie medicală. Majoritatea oamenilor
suportă destul de uşor această perioadă de abstinenţă alimentară. Unii oameni se
hotărăsc să ţină acest post negru la domiciliu, dar nu trebuie să se înceapă cu
perioade lungi de înfometare, fiindcă pot apărea probleme.

Recomandări şi contraindicaţii
Postul terapeutic are un şir de restricţii şi este interzis oamenilor cu
următoarele afecţiuni:
* Insuficienţa masei corporale
* Tuberculoză activă
* Tulburări ale ritmului cardiac
* Ciroză
Eficacitatea şi siguranţa înfometării terapeutice după metoda lui Nikolaev
este confirmată de o mulţime de cercetări ştiinţifice şi de relatările oamenilor
obişnuiţi, însă, înainte de a începe postul terapeutic, în orice formă a sa, trebuie
consultat medicul! O aplicare greşită a vreunei metode poate duce la urmări
nedorite.

9
La aceştia încărcarea toxică este mai mare, iar eliminarea unei cantităţi prea
mari de toxine într-o perioadă prea scurtă ar putea afecta starea generală a
pacientului.
Postul cu apă – o uimitoare metodă terapeutică
Dr. Luca Cătălin

Condițiile vieții moderne, cu tot ceea ce implică ea, provoacă o serie de

boli care au primit numele de „maladii de civilizație”: diabet, hipertensiune,
obezitate, cancer. Numărul de boli devine din ce în ce mai mare, iar consumul
de medicamente explodează împreună cu efectele lor secundare, în unele cazuri
în mod dezastruos.
Există însă o metodă terapeutică veche, lăudată de religii, îndelung
necunoscută de știință și anume postul sau repausul alimentar, în care se poate
consuma doar apă.
De mai mult de jumătate de secol în Rusia, Germania, Statele Unite,
medici, biologi explorează această posibilitate terapeutică urmărind efectele sale
la nivel celular, biochimic, hormonal etc.
Pornind de la faptul cunoscut că restricția calorică generează un anume
efect, cercetătorii și-au pus întrebarea dacă acest efect poate fi mărit prin
intermediul postului. Rezultatele au fost surprinzătoare în cazul maladiei
secolului – cancerul. Astfel, cercetătorii consideră că postul este o nouă metodă
pentru tratamentul cancerului, o metodă complementară. Rezultatele acestor
studii deschid perspective noi și prefigurează o nouă abordare a bolii și a
tratamentului. Oamenii sunt obișnuiți să creadă că a simți foame este o nefericire
și este destul de greu de acceptat că postul poate să te vindece. Este chiar mai
dificil pentru un medic decât pentru un om obișnuit.
În Rusia, în mijlocul Câmpiei siberiene există un loc în care postul cu apă
a devenit un element central al politicii de sănătate publică, fapt care se bazează
pe experiența a peste 40 de ani de cercetări științifice pe mii de bolnavi. Aceste
studii au dat naștere unei metode riguroase care este pusă în practică aici, în
centrul din Koriacinsk, la câteva sute de metri de lacul Baikal, centru care există
din anul 1915! Adesea ajung la acest centru oameni care au încercat alte metode
terapeutice care nu i-au ajutat.

Postul – metodă de tratament universală

Postul este o metodă universală, care poate fi eficace pentru mai multe
maladii. Primul pas în aplicarea acestei metode este încrederea în ea, adeziunea
pacientului fiind esențială. Tratamentul este extrem de simplu: se bea doar apă și
doar apă timp de o perioadă variabilă, în funcție de gravitatea și vechimea bolii,
în medie 12 zile, perioadă în care nu se mănâncă nimic altceva. Pentru
afecțiunile cronice medicamentele sunt întrerupte după 2-3 zile.
În aceste centre, pacienții sunt plasați sub observație medicală, iar
analizele medicale arată că în timpul postului nu există o adevărată lipsă de
elemente nutritive. Se poate observa o diminuare a procentajului de vitamina C,
D, E și a altor componenți ai metabolismului, dar nu sunt pierderi critice. În 15
ani, peste 10 mii de persoane s-au tratat aici, iar dosarele lor medicale sunt
păstrate în arhivă.
Bolii tratate prin metoda postului numai cu apă sunt:
- diabet
- hipertensiune
- reumatism
- alergii, etc.
La două treimi dintre ei au dispărut simptomele după una sau mai multe
cure. Toți cei care au ținut astfel de cure de post numai cu apă spun că cel mai
dificil nu este să se priveze de hrană, căci senzația de foame dispare după 2-3
zile, ci criza de acidoză.
Momentul mai dificil este ceea ce se numește „criza de acidoza”, care se
traduce uneori printr-o senzație de slăbiciune, de vomă sau prin migrene, reacție
de adaptare a organismului la această schimbare radicală. Corpul învață să
trăiască din propriile rezerve, iar din ziua a treia începe procesul de
dezintoxicare, apoi organismul se curăță și funcționează din ce în ce mai bine.
După medicii ruşi, această criză este o etapă esențială în procesul de vindecare.
Analizele de urină evidențiază această criza. Prin modificarea alimentației
aciditatea sângelui creste, iar în timpul acestei crize simptomele se amplifică în
cazul tuturor bolilor. Este însă foarte important de știut că aceasta criză nu
durează foarte mult, de regulă 24-36 de ore, și ea reprezintă semnul unei
schimbări profunde în organism. Corpul începe să se susțină prin propriile
resurse.

Cum supraviețuiește organismul în timpul postului numai

cu apă?
Organismul dispune de trei carburanți: glucidele (glucoza), lipidele şi
proteinele. Carburantul esențial este glucoza, cel de care organismul are absolută
nevoie pentru a funcționa. Creierul nu poate fi privat de glucoză! Dar, după o zi
de post stocul de glucoză este epuizat. Iar organismul începe să sintetizeze
glucoza din proteine și din rezervele de lipide, pentru a crea un substitut al
glucozei – corpii cetonici. Aceasta operațiune de transformare se realizează în
ficat. Deci, exista trei faze:
- prima în care se epuizează rezervele de glucide
- a doua în care organismul începe să consume din proteine
- a treia faza în care organismul își economisește proteinele și
începe să folosească și să transforme lipidele. Această fază poate
dura în funcție de rezervele de lipide.
Aceste mecanisme au fost identificat la o serie de animale care intră în
mod natural în perioadele de hibernare și au fost confirmate prin studiile pe
animalele de laborator. De exemplu, pinguinul imperial este capabil să
supraviețuiască, prin aceste mecanisme, timp de 4 luni, fără să se alimenteze.
Postul este astfel considerat ca un mecanism al supraviețuirii.
Din acest punct de vedere, organismul este mai adaptat să facă față unei
astfel de perioade de post, decât situației din viața modernă, care înseamnă mese
regulate, hipercalorice, mișcare mult mai puțină, toate acestea determinând
apariția maladiilor de civilizație. Deci, organismul este mai adaptat la lipsa de
hrană decât la excesul ei. Postul ne reactivează reflexe atavice înrădăcinate în
memoria corpului.

Dezintoxicarea prin post

După criza de acidoză, ce survine de regulă în cea de a treia zi de post,
organismul își găsește un nou echilibru și există unele îngrijiri care ajută pentru
ca postul să fie mai bine suportat: spălaturi intestinale (clisme), masajul, sauna,
iar medicii ruşi recomandă şi 2 sau 3 ore de exerciții fizice pe zi. Toate converg
spre un singur obiectiv: stimularea organelor de eliminare.
Rinichii, intestinele, ficatul, plămânii, pielea sunt solicitate, permițând
corpului să elimine deșeurile metabolice. Purificându-se, corpul găsește
resorturile interioare de a se reporni, de a se vindeca, eliminând astfel
dependența de medicamente.
Un factor important în acest demers este psihicul, care influențează
puternic organismul, făcându-l să creadă în nevoi, pe care nu le are cu adevărat.
Mulți pacienți declară că ziua cea mai grea este cea de a treia zi, în care nu
corpul, ci mintea este cea care reclamă nevoia de mâncare. Când aceasta foame
psihică dispare, simțurile se ascut și se instalează o stare de euforie, de libertate
și forță interioară. Toate acestea sunt rezultatul unor transformări benefice în
organism, transformări care au fost evidențiate prin numeroase teste și analize
științifice și medicale.

Postul ameliorează și chiar vindeca unele tulburări psihice

Unul din pionierii acestor cercetări științifice a fost psihiatrul Iuri
Nicolaev care, printr-un hazard, a descoperit puterea vindecătoare a postului și
apoi a verificat-o pe numeroși pacienți cu afecțiuni psihice: schizofrenie,
depresii, fobii, sindroame obsesionale. Pentru a-și susține demersurile Nicolaev
a realizat un amplu program de cercetare ce cuprindea examene fiziologice,
biochimice, parametri hormonali, encefalograme realizate în timpul postului și
după. El a tratat peste 8000 de pacienți prin post, cu un progres net pentru 70%
dintre ei.
Cercetătorii au ajuns la concluzia că postul are impact nu numai asupra
bolilor mentale, dar și asupra întregii personalități, are un efect stimulant şi
antidepresiv. Efectul stimulant are loc în prima săptămână a postului, iar efectul
antidepresiv în momentul realimentării.. Al treilea efect este sedativ şi calmant
se observa după criza de acidoza.

Alte boli ce pot fi tratate prin post

S-a constatat că nu numai maladiile mentale sunt vindecate, ci și bolile
somatice, precum hipertensiune, poliartrita, astmul, eczemele. Cercetările au luat
amploare și astfel s-au putut face liste cu afecțiuni în care este indicat postul:
- afecțiuni respiratorii
- afecțiuni cardiovasculare
- afecțiuni digestive,
- afecțiuni endocrine,
- afecțiuni osoase,
- afecțiuni ale pielii.
Postul are, deci, capacitatea de a stimula forțele curative ale organismului.

Influența postului în astmul bronșic

Profesorul Serghei Osinin, pneumolog, specialist în astm bronșic, a
evidențiat la nivel celular modul în care postul influențează evoluția în cazul
acestei afecțiuni. Astfel, celulele mucoasei plămânilor, care inițial erau ocupate
de prezența histaminei (substanța care provoacă hipersecrețiile și spasmele
bronhice), după 12 zile de post, erau fără conținutul de histamina, pline de lipide
și spasmele au dispărut.
El concluzionează astfel că, în urma postului, dispar materiile care
provoacă edemele și inflamația. După medicina actuală, astmul bronsic este o
maladie care nu poate fi vindecată, ci doar limitată, bolnavii fiind condamnați la
folosirea de inhalatoare sau medicamente care le ușurează provizoriu starea.
Cercetările profesorului Osinin arată însă că se poate scăpa de aceasta
maladie. El a studiat şi efectele pe termen lung, iar studiile arata că după 7 ani,
peste 50% din pacienți au stabilizat efectele pozitive, în special cei care au
adoptat un regim alimentar corespunzător. În unele cazuri a fost necesare mai
multe cure de post prelungit numai cu apă.

Particularitățile metodei de post după Buchinger

În Germania există, de asemeni centre speciale, de exemplu clinica
Buchinger, în care se urmează aceste cure prelungite de post cu apă, atât pentru
a trata anumite afecțiuni cronice, cât și în scop curativ, pentru a combate factorii
de risc ca diabetul, hipertensiunea și obezitatea.
 Particularitatea metodei pusă la punct de fondatorul clinicii, Otto
Buchinger este aceea că în primele zile se servește de doua ori pe zi o supă sau
un pahar cu suc natural ce aduce un aport de 250 de calorii și care ușurează criza
de acidoză.

Postul și „hormonul fericirii”

Profesorul Michelson, în Berlin, a condus numeroase studii științifice
privind efectele postului. El propune această terapie pacienților săi cu
reumatism, cu sindrom metabolic sau cu afecțiuni cardiace. Fără să cunoască
cercetările ruse, el a studiat schimbările hormonale în corp constatând în
prezența adrenalinei, noradrenalinei, dopaminei, leptinei și a serotoninei, adică
hormonii care influențează foarte mult metabolismul și care influențează de
asemeni starea psihică. Concentrația de serotonină, numită adesea „hormonul
fericirii” creşte. Astfel se explică senzația de euforie, libertate și starea de bine
pe care cei care țin post o trăiesc.
Ca și psihiatri ruşi, Michelson a constat îmbunătățirea stării psihice a
pacienților care țin post, o scădere a durerii și o mai bună sensibilitate a
receptorilor la insulină. Pacienții care au ținut post sunt mult mai dispuși să
adopte după aceea un regim de viaţă propice sănătății.

Recomandări pentru ieșirea din post

Ieșirea din post este un moment crucial, care dacă nu
este realizat corespunzător poate compromite reușita
acestui tratament și ar putea fi chiar foarte periculos.
Corpul trebuie să se obișnuiască treptat cu mâncarea. În clinicile
specializate pe post, atât în Germania, cât și în Rusia, realimentarea este strict
supravegheată.
Ieșirea din post se realizează cu o supă cremă de
legume, destul de diluată, astfel încât trecerea să se
realizeze lent. În zilele următoare se poate opta pentru
sucurile de fructe sau legume și se recomandă evitarea
produselor de origine animală.
O alimentație bazată pe fructe și legume este indicat să se adopte după
astfel de cure prelungite de post cu apă pentru a stabiliza și menține efectele
terapeutice obținute.
Cum am ajuns la postul cu apă – Vasile
Nemeș
www.postulcuapa.ro

Cum am ajuns la postul cu apă?

Deși poate să pară ciudat, pasiunea mea actuală pentru postul total cu apă
este legată de un alt “hobby”. Este vorba de consumul de antioxidanți naturali,
sub forma de pulbere, în special. Citisem mai multe studii despre beneficiile
antioxidanților pentru sănătatea noastră, după ce îmi adusesem ceai verde de
calitate superioară din China. Am băut zilnic și m-am simțit foarte bine.
Am vrut să înțeleg de ce mă simt atât de bine și am vrut să aflu cum pot
prelungi acea stare. Așa am început căutările mele în această direcție până când
am ajuns la postul cu apă, și apoi aici făcând acest site și programe cu care ajut
oamenii să fie mai sănătoși, mai suplii și mai buni în orice direcție.
Din tot ce am citit atunci am înțeles că în organism avem radicali liberi și
antioxidanți. Două tabere. Una bună, alta rea.
În viziunea mea radicalii liberi sunt băieții cei răi, care distrug cam tot ce
pot în organism. Îl îmbătrânesc prematur, îl îngrașă, îl obosesc, îl epuizează, îi
dau depresii, stări de rău, boli diverse, cancer, tumori și multe limitări.
Antioxidanții, la polul opus, sunt acele asistente medicale, care susțin
medicul interior, adică sistemul imunitar, să vindece organismul, să îi dea
tinerețe, vitalitate, suplețe, energie și tot ce e mai bun. Antioxidanții luptă pentru
blocarea instalării bolilor în organism, inclusiv a cancerului. Antioxidanții
reprezintă viața, iar radicalii liberi boala și moartea.
În timp ce îmi savuram antioxidanții, dau peste alte studii și cercetări de
laborator care explică faptul că dacă un organism este bine
detoxifiat, atunci acesta poate absorbi într-o proporție
mult mai mare nutrienții, vitaminele și mineralele din
hrană. Era exact ceea ce aveam nevoie să aud. Dacă tot investesc bani în
antioxidanți de calitate de ce să nu beneficiez pe deplin de ele? Nu-i așa?
Totul prinsese mai mult sens când am aflat că cel mai eficient și
sigur mod de detoxifiere este postul total cu apă de 21 de
zile, lucru confirmat în 2016 când profesorul de biologie
moleculară dr. Oshumi de la Universitatea din Tokyo, a
luat Nobel pentru descoperirile în detaliu a procesului de
autofagie.
Ce este autofagia?
 Autofagia se întâmplă în organism în lipsa hranei solide. Organismul se
hrănește din surplusuri și rezerve, începând cu tot ce este bolnav și dăunător fără
însă să afecteze proteina din mușchi, până la aproximativ 40 de zile de post cu
apă și asta vindecă și activează procese biologice extrem de benefice pentru
corp. Organismul este atât de inteligent, încât face diferența dintre ce e bolnav și
ce e sănătos, începând să ardă, să consume doar ce e rău, toxic, bolnav și
dăunător. Aceasta este explicația vindecării și resetării organismul atât de ușor.
Putem spune că, în mod indirect, postul cu apă a luat premiul Nobel.
În același an 2016, am reușit să țin prima dată 14 zile de repaus alimentar total.
Am fost foarte fericit, deoarece am eșuat de câteva ori până la acel moment. De
fapt, nu pot spune că am eșuat total, ci doar nu reușeam să țin cât îmi
propusesem. Dar acum văd bine că de fapt mă pregăteam, mă antrenam. De asta
aveam nevoie în primul rând, dar nu știam atunci. Nu eram pregătit mental
proporțional cu entuziasmul și motivația mea. Nu trebuia să îmi propun 14 sau
21 de zile și să lupt din greu să le țin. Nu. Încăpățânarea nu este nici ambiție,
nici motivație. Postul nu se ține din încăpățânare, mândrie sau
orgoliu. Ar fi trebuit să îmi propun 1-2-3 zile și să le țin, nu să mă
încăpățânez. Dar uite că omul învață mult și din experiențele negative. Am avut
momente grele, dar nu postul a fost de vină, ci pur și simplu nu știam că am
nevoie de puțin antrenament înainte de a porni. Privind în urmă îmi spun deseori
că ce bine e că nu am renunțat atunci când eram dezamăgit. Nu considerați
ca fiind eșec atunci când reușiți să țineți un post cu apă
doar 1-3-5 zile, în loc de 7 cât v-ați propus. Începeți cu pa și
mici. Pași mici contează. Propuneți-vă mai puțin și cuceri ți
fiecare zi de post în plus, pas cu pas.
În reușita mea de 14 zile am simțit din plin beneficiile puterii de vindecare
din interior. După ziua 7-8 trăiam într-o tot mai intensă stare semi-euforică,
puternică. Val după val de bucurie, pace și recunoștință, multumire, îmi inundau
ființa întreagă. Mă simțeam așa datorită eliberării în organism a serotoninei,
oxitocinei, endorfinei și altele. Dacă nu aș fi știut aceste lucruri, probabil că aș fi
spus că Cerul mi-a inundat ființa. Pot fi valabile ambele variante. În anul
următor am început postul de 21 de zile. În anii care au urmat, de fiecare dată
când am ținut post 21 de zile experiențele bune s-au repetat și îmbogățit.
Analizele medicale, pe care le fac an de an, descriu o sănătate de oțel, iar
nivelul de antioxidanți din organism continuă să fie la nivelul maxim de aproape
50.000 mii. Le-am dus la interpretat. Am vrut să am cel puțin două opinii cu
privire la rezultatele analizelor rezultate după 21 de zile de post continuu doar cu
apă. Medicul de familie a fost foarte impresionat de rezultate și m-a felicitat. Tot
la fel și medicul care îmi este și mentor pe domeniul medical, dr. Adrian
Cătinean, medic primar interne și specialist gastroenterologie, doctor în
medicină, șeful Centrului Medical Diasan din Cluj, m-a felicitat și m-a încurajat
să continui. El a ajutat mai mulți pacienți cu ajutorul repausului alimentar,
tratamentul acestora devenind foarte eficient, aceștia vindecându-se. În multe
cazuri postul amplifică rezultatele și așa se produce vindecarea. Și el este un
practicant al postului cu apă de 3 zile și speră că va reuși să ajungă la 21 de zile.
I-am promis că îl voi ajuta. Eu admir și respect doctorii care nu se limitează la
ce au învățat în urmă cu 20-30 de ani în facultate, ci urmăresc cu interes noile
descoperiri din domeniul medical și științific ajutându-și pacienții. Îi respect mai
ales pentru că ei caută să ajute oamenii cu adevărat, nu să îi aboneze pe viață la
medicamente. Postul cu apă ajută organismul să răspundă mult mai bine la
tratament. Asta mi-a explicat și dr. Cătinean. Când ne întâlnim, povestim multe
și mereu învăț lucruri importante și noi. Și dr. Longo și alții au cercetat în
laboratoarele lor și au avut rezultate incredibile chiar și pe tratamentul de cancer.
Postul amplifică capacitatea de vindecare și ajută tratamentul să își facă mai bine
și mai repede treaba.
Am făcut apoi și alte câteva teste. Surpriză plăcută! Vârsta mea biologică,
interioară, este mai mică cu 12 ani decât cea din CI. Dar chiar mă simt mai
tânăr, mai sănătos, mai puternic, mai dinamic, mai focusat, mai înțelept, mai
atent. Doresc să cresc și să îmi mențin tinerețea biologică în jur de 15 de ani.
Asta înseamnă că dacă ai vârsta de 40 de ani, organismul funcționează
aproximativ ca și la 25-30 de ani. Din păcate căderea părului din față nu am
putut să o evit. Poate că dacă aș fi știut despre toate acestea acum 15 ani aș fi
salvat ceva.
Am început să ofer consultanță în acest domeniu, pe slăbit, prevenire boli
și îmbătrânire prematură, cu combinația post - antioxidanți și rezultatele sunt
excelente.
Desigur că nu mă îmbăt cu apă rece. Este clar că această stare de bine, de
putere și sănătate dobândită, trebuie păstrată, trebuie menținută printr-un stil de
viață cât mai sănătos, cu puțină mișcare, optimism, cu bucuria inimii, în iubire,
pace, credința în bine, cu antioxidanți, cu hrană mai puțină dar de calitate și când
se poate, din surse de încredere, de la țărani, de la fermieri BIO.
În ultimii ani am devenit pasionat de acest univers și zi de zi mă
documentez, devenind astfel tot mai bun în acest domeniu și mai experimentat.
Unul din obiectivele mele este acela de a informa și motiva oamenii care doresc
să prevină din timp afecțiuni, boli, obezitate, să dobândească sănătate, o stare de
bine, o schimbare, și să reușească în viață ceea ce își propun și cu ajutorul
acestui ritual extraordinar.
Postul cu apă- metodă sigură de purificare
şi armonizare corporală
ReCreeaza Viata
1 martie 2017

Există mii de diete specializate în scăderea în greutate. Librăriile şi

reclamele din reviste sunt saturate de astfel de diete. Dar, atunci, ce se întâmplă?
Nicio metodă nu este eficientă, nicio metodă nu oferă rezultate permanente şi
universal valabile.
Ce păcat, căci postul cu apă ar fi putut fi acea unică metodă, dacă nu ar fi
privit ca o practică neobişnuită şi extremă. Însă postul nu are concurenţă când
vine vorba de pierderea kilogramelor în plus. Rezultatele sunt vizibile şi de
durată. În plus, metoda postului este una naturală şi mult mai benefică pentru
organism decât pastilele cu efecte secundare nedorite. Singurul efect secundar
pe care îl vei resimţi atunci când posteşti este o scădere a presiunii arteriale,
odată cu scăderea în greutate.

Cum funcţionează?
În perioada postului, organismul apelează la resursele proprii pentru a face
rost de energie. Astfel, porneşte de la depozitele de grăsime, cele mai puţin
importante pentru buna funcţionare a sistemului şi continuă în sens invers, către
ţesuturile musculare vitale din organe şi lăsând glandele la sfârşit. În cazul
persoanelor care suferă de obezitate, ţesutul adipos poate atinge până la 65% din
greutatea corporală totală. Aceşti oameni pot face faţă cel mai bine unui post pe
termen lung, odată ce se obişnuiesc cu noul regim. După ce sunt epuizate
depozitele de grăsime, foamea se reinstaurează şi trebuie să pui punct postului.

Mecanismul de funcţionare
Persoanele supraponderale vor slăbi cel mai mult în prima săptămână de
post. Cu cât eşti mai plinuţ, cu atât vei pierde în greutate mai mult. Această mică
satisfacţie va compensa toate suferinţele pe care le vei acumula în timpul
postului, foarte dur pentru cei obişnuiţi să mănânce fără restricţii. Apoi, vei
pierde din ce în ce mai puţin în greutate, în următoarele săptămâni până când
ajungi la pragul limită. Persoanele mai slabe, bineînţeles, vor pierde mai puţin. E
posibil chiar să nu piardă cât îşi doresc, însă organismul nu poate să lase nimic
mai mult. Întoarce-te la regimul normal de alimentaţie imediat ce simţi că
foamea te doboară.
 Metabolismul diferă de la persoană la persoană existând diferenţe chiar şi
la nivelul fiecărui organism în parte de a transforma caloriile în energie. Astfel,
un aliment care poate fi asimilat complet de către organismul unei persoane, se
poate acumula şi se poate transforma în depozite de grăsimi în organismul alteia.
Însă, nicio altă dietă nu se compară cu postul în obţinerea unei pierderi în
greutate vizibilă, însoţită de detoxifiere. Tot ceea ce faci în sensul detoxifierii,
are rezultate şi asupra greutăţii. Cei care ţin post doar pentru a slăbi, vor fi
încântaţi să vadă cum şi sănătatea li se îmbunătăţeşte graţie acestui regim.
Obezitatea indică, prin natura ei, o slabă funcţionare a metabolismului şi a
digestiei. Însă nicio dietă şi nicio pastilă nu vor remedia sistemul endocrin.
Glanda tiroidă controlează metabolismul, suprarenalele controlează reabsorbţia
sodium-ului din rinichi, provocând retenţia apei, iar pancreasul contribuie la
digerarea grăsimilor şi ale hidrocarburilor. Postul acţionează prin reducerea
sarcinii acestor glande endocrine, dar şi a presiunii fluxului sangvin asupra
cordului, îmbunătăţind arderea şi digestia caloriilor şi în plus ameliorând bolile
cauzate de excese precum diabetul, hipertensiunea, ulcerul, anemia sau astmul.
Este adevărat, toţi suntem predispuşi unei afecţiuni sau alteia şi de aceea trebuie
să învăţăm să nu depăşim limita impusă de organismul nostru. Postul este însă
dieta care poate reseta anumite pattern-uri biologice şi care poate oferi o nouă
şansă persoanelor supraponderale.

Efectele psihologice ale postului

Postul este o idee înspăimântătoare pentru muritorul
de rând. Simplul gând de a nu mânca, de a nu consuma
alimente, după ce o viaţă întreagă a servit trei mese pe zi,
este greu de acceptat. Este de înţeles de ce această
provocare poate fi terifiantă şi de ce nu-ţi vine să crezi că
mai eşti în deplinătatea facultăţilor mentale atunci când te
hotărăşti să urmezi acest regim. În plus, mai există şi
întrebări grave, pe care ţi le pui, de exemplu dacă nu
cumva există pericolul să mori dacă nu consumi alimente.
De ce mâncăm atât de consistent, nu oare pentru că avem
nevoie de hrană? Ce se întâmplă dacă încetăm să
mâncăm?
Dacă acestea sunt întrebările care te frământă şi crezi că vei găsi un sprijin
şi un răspuns la cei din jurul tău, îţi spun dinainte că nu îl vei obţine.
Postul este o misiune, pe care o poţi duce la un sfârşit
numai prin forţele tale, este o INCURSIUNE ÎN
SINGURĂTATE. Căci cum ai mai putea să socializezi şi să
te mai mişti într-o lume ce pune mâncarea în centrul
tuturor manifestărilor sale?
Oamenii vor empatiza cu tine, însă vor încerca să te
convingă să mănânci. Cei dragi se vor teme pentru
sănătatea ta. Medicii, care ştiu atâtea probleme, ce pot
decurge din urmarea unui regim atât de strict, se vor folosi
de puternica lor autoritate pentru a te face şi mai nesigur
de decizia ta şi pentru a îţi distruge voinţa.
Când ai început să posteşti, nu te-ai gândit că va
trebui să ai de-a face şi cu nesiguranţa altora, pe lângă a
ta. Însă acesta este doar începutul. Cei care postesc nu
sunt văzuţi doar ca nişte ciudaţi, ci de-a dreptul ca nişte
paria. Dacă rezişti asediului, vei realiza destul de repede
că trăieşti într-o lume obsedată de mâncare. Vor fi şi cazuri
când vei fi ridiculizat sau chiar invidiat. Însă, tu vei reţine numai bătaia de joc,
nu şi laudele. Tocmai de aceea, când posteşti, trebuie să fii ferm convins că ceea
ce faci este bine şi trebuie să fii sigur pe forţele tale.
Şi aşa am ajuns la subiectul MOTIVAŢIEI. Aceasta
este cea care te va ţine la suprafaţă chiar şi prin cea mai
crâncenă furtună şi te va obliga să îţi continui postul.
Experienţa şi cunoştinţele îţi vor oferi puterea şi
încrederea necesare pentru a face faţă criticilor şi
intimidărilor. Dacă eşti sigur că ce faci este bine, în curând, vei realiza că
oamenii se tem de tine şi de ce reprezinţi. Acţiunile tale sunt o declaraţie şi unii
te vor admira şi te vor respecta pentru asta. Alţii te vor accepta drept exemplu.
Dar va exista şi o categorie de indivizi pentru care tu vei fi cel care le
reaminteşte că nu sunt suficient de curajoşi şi de preocupaţi de sănătatea lor. Le
vei reaminti de tot ceea ce nu vor să înfrunte, de slăbiciunile lor, fapt ce le va
stârni furia oarbă. Aceştia sunt doar nişte indivizi care, în loc să îşi rezolve
problemele, recurg la a te condamna, doar pentru a scăpa, aparent, cu faţa curată.

Ţine un jurnal
Postul îţi va activa spiritul de observaţie, ca unui străin ajuns pe un alt
tărâm. Brusc, vei avea un ritm diferit de al celorlalţi şi vei descoperi că ai parcă
mai mult timp la dispoziţie. Adevărul este că mesele şi somnul consumă foarte
mult timp, iar tu vei consuma mai puţină mâncare şi vei dormi mai puţin. Va
trebui să te obişnuieşti treptat cu schimbările fizice care au loc în primele zile de
post.
Foloseşte perioada aceasta în mod productiv. Observă cum treptat, îţi
dispare apetitul, cum gândeşti în lipsa preocupărilor legate de mâncare, cum îţi
revine senzaţia de gol în stomac. Pe durata posturilor lungi, este foarte important
să ţii un jurnal, deoarece te va ajuta să îţi exteriorizezi sentimentele, spre
deosebire de contabilizarea acestora în memoria emoţională. Acest aspect este
vital pentru ieşirea din post. Senzaţia de foame este foarte subtilă în momentul în
care reapare şi poate fi cu uşurinţă ignorată sau confundată cu altceva. Există o
linie foarte fină între dorinţă spirituală şi foamea fizică. O să observi cum ţi se
va modifica atitudinea. Notează toate semnele de furie sau resentimente pe care
le simţi din cauză că nu poţi să mănânci. Acesta este semnalul că trebuie să pui
punct postului. Însă, dacă îţi menţii atitudinea pozitivă faţă de post, poţi să
continui. Interesul sau dezinteresul tău faţă de mâncare este
esenţial pentru a determina ieşirea ta din post sau
continuarea lui.
Postul te va transforma într-un fin observator al propriei persoane, dar şi
al celorlalţi. Atunci când acest experiment se încheie, nu numai că vei fi cu totul
altă persoană, dar vei avea, de asemenea, oportunitatea de a-i ajuta pe ceilalţi să
elimine obiceiurile proaste din viaţa lor. Suntem toţi victimele neglijării de sine.

Nota autorului:
Postul se face cu supravegherea specialistului 10, deoarece
ieşirea din post se face cu o pre revenire şi revenire la
alimentaţia obişnuită.

10
În România, majoritatea celor care au ţinut post cu apă nu au fost
supravegheaţi medical. Au fost însă bine informaţi şi motivaţi să o facă.
La cazurile prezentate mai jos postul a fost parcurs, dar la
revenirea la alimentaţia obişnuită fiecare a procedat în alt mod. Pentru
persoanele sănătoase greşelile în realimentare sunt relativ uşor de
tolerat, dar nu şi în cazul celor bolnavi şi a vârstnicilor.
Nu în toate cazurile bolile, care ne motivează să începem şi să
ducem la bun sfârşit un asemenea post, se vindecă din prima încercare.
De aceea revenirea progresivă, fără bruscări, este foarte necesară
pentru a păstra beneficiile postului. După o perioadă de refacere postul
trebuie reînceput. Până la urmă rezultatele vor apărea.
Postul negru sau postul cu apă – un
tratament al tuturor bolilor
Publicat de: Jorjette C
Actualizat pe: 7 martie 2020

Încă din cele mai vechi timpuri se cunosc efectele terapeutice ale postului
cu apă – efecte de curăţare, atât la nivelul corpului fizic, cât şi la nivel de corp
energetic, spiritual. Postul cu apă sau postul de vindecare este
mai complex decât pare, însemnând nu doar eliminarea
mâncării, ci şi a poftelor, a dorinţelor generate de mintea
noastră şi a dependenţelor, pe care ni le-am creat de-a
lungul vieţii.
Recent am citit o carte pe care v-o recomand cu drag tuturor, despre o
alimentaţie sănătosă. În aceasta carte am descoperit câteva informaţii esenţiale
despre postul cu apa, informaţii ce îmi lipseau. Cartea se numeşte „Hrana Vie”
de Ernest Gunther. Iată ce scrie în această carte despre postul cu apa:

Postul negru cu apă sau postul de vindecare cu apă – Etapele postului

Postul cu apa este modul de vindecare cel mai vechi şi mai natural care
există. Dacă un animal se îmbolnăveşte, el NU mănâncă.
Cine are febră automat ţine post cu apă. Înlătură mai
repede cauza bolii decât hrana crudă.
Prin postul cu apa se pot evita chiar operaţii. Cel mai renumit medic al
tuturor timpurilor, Hypocrate, spunea: „Cu cât hrăniţi mai mult un bolnav, cu
atât mai mult îi dăunaţi.
În timpul postului cu apă există o singură ETAPĂ
PERICULOASĂ, care trebuie cunoscută şi anume: HRANA
PREA MULTĂ DUPĂ UN POST ÎNDELUNGAT. Acest lucru
poate însemna moartea. De aceea, mai întâi, după ce se
termină perioada de post cu apă, se va consuma doar
hrană lichidă, care cu timpul primeşte o consistenţă tot
mai mare. Timpul după care se poate mânca din nou
obişnuit trebuie să fie la fel de lung ca şi postul cu apă.
Cine respectă această prescripţie nu trebuie să se teamă
de nimic, se va vindeca dacă respectă întocmai această
procedură.
Postul negru cu apă şi timpul până la reluarea mâncării obişnuite sunt
suficient de lungi. Mâncatul corect după postul cu apă este hotărâtor pentru
vindecare. De ajutor au nevoie numai aceia care sunt lipsiţi de voinţă, lucru
frecvent mai ales la oamenii bătrâni şi cei grav bolnavi.

Eu am descoperit o metodă, graţie căreia postul cu apă este mult mai

uşor de efectuat şi cu care se pot obţine rezultate mai bune. Este vorba de
postul cu apa de legume în locul apei obişnuite. Se bea câte un pahar la
fiecare jumătate de oră, puţin încălzit. Pentru prepararea apei de legume se
vor utiliza şi plante medicinale, cu precădere acelea recomandate pentru
boala respectivă. Amănunte găsiţi în cărţile cu plante medicinale şi în cartea
de faţă.

Apa de legume în timpul postului cu apă

„Pentru ca această apă de legume să nu conţină prea multe calorii,

legumele nu vor fi tăiate prea mărunt pentru ca apa să preia cât mai puţine
proteine. Dacă se posteşte în acest fel, senzaţia de foame dispare după a treia zi
de post. Această apă are anumite avantaje.
Spre deosebire de postul cu apă normal în acest caz eforturile mici sunt
suportate fără a avea ameţeli şi fără a vedea negru în faţa ochilor. În cazul în
care nervii nu sunt prea slăbiţi, se poate lucra dacă nu este vorba de o muncă
grea. Se doarme mult mai bine decât în cazul postului cu apă normală. Scaunul
nu dispare, mai ales atunci când lichidul este şi puţin acrit, iar clismele nu sunt
necesare.
În loc de apă de legume, se poate folosi la această cură şi apa de tărâţe.
Dacă foamea nu dispare, această apă trebuie mult diluată.

Postul cu apa este indicat pentru orice boală. Se va evita în cazul unei boli
de cancer sau de nervi. Există însă cazuri limită, pe care nici un specialist nu le
poate indica. Aceasta înseamnă: Încercarea moarte n-are. Nu se poate întâmpla
nimic periculos. Dacă după a 4-a zi foamea nu dispare, dacă din cauza
insomniilor nopţile devin insuportabile, dacă inima este prea agitată atunci
recomand fie o abţinere parţială de la mâncare, fie întreruperea postului, fie 2
zile post – 2 zile mâncare. Se recomandă şi o cură numai din sucuri de legume.
Postul negru doar cu apă este mai comod pentru că
senzaţia de foame dispare în întregime.

Cât timp să se tină postul cu apă?

 „Cunosc un caz grav de îmbolnăvire a măduvei coloanei vertebrale, fără
nici o speranţă din partea medicilor. Bolnavul se deplasa doar în scaunul cu
rotile. Literatura corespunzătoare a trezit în el credinţa în puterea de vindecare a
postului negru. El a ţinut mai multe posturi şi de fiecare dată era tot mai lung,
cred că ajunsese până la 40 de zile, dar nu i-a ajutat prea mult. El ştia că omul
poate trăi 100 de zile fără mâncare şi că perioada de 60 de zile este maximă
pentru un post. Deci s-a hotărât să o facă. Nu avea timp de pierdut, iar timp
avea. S-a constatat că se posteşte cu atât mai uşor cu cât s-a postit mai des. Când
au trecut cele 60 de zile nu a constatat vreo îmbunătăţire substanţială a stării
sale, dar în următoarele 60 de zile când începea să se obişnuiască cu mâncarea,
minunea s-a produs.
De atunci omul s-a simţit dator să ţină peste tot conferinţe despre efectele
postului negru. Astfel am ajuns şi eu să îl cunosc. Atunci avea vreo 60 de ani,
avea o ţinută sigură şi dreaptă ca unul de 20 de ani. Cazul lui a fost o minune
ieşită din comun, fiindcă, se spune că, nervii distruşi nu se pot regenera. Vedem
aici ce se poate face cu o voinţă de fier.
Recunoaştem din acest exemplu că timpul de după
post este la fel de important ca şi cel al postului de
vindecare.
Abia acum, după lunga perioadă de odihnă a organelor, începe
regenerarea propriu-zisă. Glandele şi întregul corp parcă au renăscut. La un post
atât de lung unele organe se contractă, la fel şi stomacul, de aceea prima
hrană va fi numai sub formă lichidă şi anume sucuri de
legume şi fructe diluate. Abia treptat avem voie să trecem la lapte şi
hrană consistentă, care trebuie bine mestecată.
De îndată ce postul cu apă se întrerupe, apare din nou
FOAMEA. Să stăpâneşti această foame în perioada de re-
obişnuire a stomacului este cel mai greu lucru; dar
răbdarea este cu atât mai mult răsplătită.”

La ce trebuie sa fii atent în timpul postului cu apă

„Postul negru sau postul cu apă însuşi este relativ uşor, dar persoanele
corpolente au la început unele greutăţi. Cine crede cu adevărat în vindecare,
aceluia nu-i va lipsi nici voinţa de fier. Deja după prima săptămână de post te
simţi atât de uşor încât ai vrea să escaladezi munţii.
Tocmai acum trebuie să fii atent pentru a nu depune brusc eforturi, de
exemplu să urci în fugă o scară. Atunci ţi se va face negru în faţa ochilor şi
ameţeşti. Chiar şi când te scoli de pe un scaun pot apărea aceste simptome, dar
într-o măsură mai mică. Nu trebuie să ne speriem, fiecare trece prin asta şi este
foarte normal. Motivul nu se află în lipsa de hrană, căci există în organism
suficiente rezerve. El trebuie căutat în substanţa toxică, care acum se
descompune şi ajunge în sânge de unde este eliminată.”

Clisma în perioada postului cu apă

Unii medici recomandă clisma zilnică în prima săptămână de post cu apă.

În cazul bolilor intestinale, clismele sunt necesare pe perioada postului cu apă.
Fiecare să-şi găsească singur calea. Cu apă acrită din legume şi moare, se poate
şi fără clismă. Unii folosesc ulei de parafină care trece nedigerat prin intestin.

Alte informaţii utile despre postul cu apă

Celui ce ezită să ţină postul cu apă, vreau să-i dau curajul necesar, chiar
dacă prima oară este vorba doar de câteva zile. La următoarele încercări de post
cu apă se poate dubla durata.
Dacă la începutul postului cu apă apar greutăţi,
culcaţi-vă. Aşa se procedează şi în spitalele unde se
posteşte.
Mulţi, mai ales cei bolnavi de intestin şi stomac, au ales postul negru cu
apă mai îndelungat pentru a trece apoi la alimentaţia cu crudităţi. Dar şi
fumătorilor, alcoolicilor şi cafegiilor li se recomandă această cale. Depunerile de
grăsime şi tot felul de boli se pot înlătura în acest fel. Dacă succesul nu este pe
deplin satisfăcător, să se înceapă, după un timp, un post mai lung.
Când posteşti nu o spune nimănui, cel mult celor apropiaţi. De obicei,
aceştia au cea mai puţină înţelegere şi te obosesc cu teama lor. Este necesar ca şi
ei să ştie ce înseamnă postirea şi să se convingă cât de importantă şi
nepericuloasă este. Cel mai bine este când întreaga familie posteşte sau să te
asociezi cu cineva.
Când oamenii MOR DE FOAME, nu este vorba de
foamea propriu-zisă, ci de FRICA DE EA, frică care-i
conduce la consumul de hrană intrată în putrefacţie
(carne), datorită căreia se intoxică şi mor.
„Un exemplu ne arată cum două femei, în timpul unei cure de slăbire, s-au
hrănit numai cu carne şi au murit, îmbolnăvindu-se de o boală de sânge, care a
fost şi cauza decesului lor. Dacă ar fi fost vorba numai de salată sau ar fi postit,
acest lucru nu s-ar fi întâmplat.
Atât făina albă cât şi carnea reprezintă o alimentaţie unilaterală, care
răpeşte corpului substanţe importante. Adeseori puţinul care se găseşte de
mâncare se fierbe şi astfel se devalorizează.
 Câte o problemă mai gravă apare, din cauză că nu se
cunosc regulile postului negru, mâncând prea mult după o
foame îndelungată.
Cine este isteţ exersează încă din tinereţe în
practicarea postului negru şi în mâncarea crudităţilor.”
„Hrana Vie” de Ernest Gunther

Aceste lucruri le-am citit eu despre postul cu apa şi datorită acestor

informaţii am ajuns să nu-mi fie frică de această idee. Cred că o să şi încerc în
viitorul apropiat, am început însă cu perioade de scurtă durată pentru a-mi
obişnui organismul. Dacă voi reuşi, în această viaţă, să ţin un post de 40 de zile,
o să revin cu mai multe informaţii legate de propria experienţă şi de schimbările
ce cu siguranţă nu vor întârzia să apară.
Dacă sunteţi bolnavi şi simţiţi că nu mai aveţi nici o soluţie, încercaţi
acest post pentru a elimina toxinele din organism şi pentru a vă vindeca. Nu
spune nimeni că este uşor, însă nici imposibil.
Pentru cei curajoşi, vă aştept să reveniţi cu propriile experienţe şi
informaţii despre postul cu apă! Mult succes.

Actualizare 10 ianuarie 2020

Am început postul cu apă de 40 de zile. Am început să țin postul cu apă

astăzi 10 ianuarie 2020 și am intenția să îl țin 40 de zile. Voi vorbi în fiecare zi
în câte un video despre experiența mea. Urmărește canalul Blogul lui Jorjette de
pe Youtube:
În partea dreapta sus a acestui video, dacă dai click unde scrie 1/25, vei
putea alege să vizionezi cele 25 de episoade din perioada postului cu apă.

Actualizare 13 februarie 2020

Am încheiat postul cu apă după 35 de zile. Urmăreşte toate video-urile de

pe canalul nostru de youtube despre postul cu apă şi despre ieşirea din postul cu
apă, pentru a afla informaţii despre experienţa mea personală şi pentru a afla şi
alte informaţii mult mai diverse despre aceasta terapie.
Postul cu apă sau postul de vindecare este un subiect foarte vast despre
care trebuie să ne documentăm foarte bine înainte de a-l practica. Am încercat
pe perioada postului cu apă să fac câte un video, aproape zilnic, în care să discut
despre câte o latură importantă a postului cu apă.
Pentru întrebări, îţi stau la dispoziţie atât aici, cât şi pe youtube.
8 motive pentru pregătirea dinaintea
postului cu apă
1. Minimizarea simptomelor neplăcute

Simptomele neplăcute aferente detoxifierii prin postul cu apă sunt mult

diminuate dacă o parte din neplăcerile primelor zile de post negru sunt preluate
de perioada de pregătire.

2. Pre-curăţare şi pre-detoxifiere

Sistemul digestiv şi în special intestinul gros au ocazia de a trece printr-o

pre-curăţare datorită alimentării cu o hrană ce conţine multe fibre vegetale şi
lichide. Acest fapt va uşura mult eliminarea reziduurilor de tip placă şi
detoxifierea din postul cu apă.

3. Înlătură teama

Teama de postul cu apă, de senzaţiile şi reacţiile organismului din această

perioadă, de abstinenţa alimentară scade, pe măsură ce vedem că ne simţim
altfel, datorită eliminării unei părţi a toxinelor adunate în timp şi ne familiarizăm
cu ceea ce înseamnă lupta cu sine.

4. Cunoaşterea de sine

Realizăm care este diferenţa dintre ceea ce înseamnă foamea şi poftele

atât din timpul perioadei de pregătire cât şi din timpul postului cu apă.

5. Restricţii care nu frustrează

OBIŞNUINŢA PSIHICĂ cu renunţarea treptată la

anumite plăceri alimentare necesită timp.
Abandonarea treptată, a anumitor alimente, face mult
mai uşoară acceptarea ideii de a nu mânca nimic o
perioadă – postul cu apă propriu-zis – şi de a mânca apoi
din nou cumpătat.
6. Evitarea abuzurilor

Trebuie evitate situaţiile dinaintea postului de genul „azi îmi fac toate
poftele căci de mâine nu mănânc nimic”, situaţii în care de obicei nu se reuşeşte
începerea postului în ziua următoare, iar în cazurile în care totuşi se reuşeşte,
predispun la o revenire nesănătoasă, atât cantitativ, cât şi calitativ.
Sunt de asemenea mult mai uşor de evitat revenirile bruşte din post cu
mâncăruri grele sau cantităţi mari.

7. Cheia revenirii corecte

Pregătirea dinaintea postului cu apă este cheia succesului unei reveniri din
post fără abuzuri alimentare, căci deja cunoaştem cum să ne manageriem foamea
şi poftele din perioada în care mâncăm cu restricţii.

8. Deprinderea de a fi cumpătat

RESPECTAREA UNUI PROGRAM ALIMENTAR înainte de

post facilitează obişnuirea mai uşoară cu acesta şi în perioada de revenire, când
tendinţa este aceea de a nu mai suporta nici o barieră în alegerea hranei şi a
cantităţii.
Necesitatea unui regim de pre-detoxifiere
înaintea postului cu apă
În cazul în care, după vreuna dintre duratele de pauză alimentară scurte,
de una sau două mese sau de 24 de ore fără mâncare, simptomele sunt intens
neplăcute, concluzia este că avem de a face cu un organism foarte toxic. În acest
caz, este cu siguranță momentul deciziei de a urma cel puțin un regim alimentar
de detoxifiere .
Cu atât mai mult, în cazul în care se intenționează un post negru de durată
scurtă, medie sau lungă, dacă semnalele de toxicitate ale organismului au fost
observate, de asemenea trebuie pusă problema unui regim anterior postului
pentru a realiza o pre-detoxifiere a organismului. Astfel, un regim alimentar
pentru pre-detoxifiere va face ca postul negru în ansamblu să fie mult mai ușor
de parcurs în ceea ce privește simptomele.
Este bine de știut că, în caz că avem de a face cu un corp foarte toxic, nici
un regim alimentar de detoxifiere nu va fi floare la ureche. Perioada de intensă
detoxifiere de la începutul unui astfel de regim alimentar, întocmai ca și cea de
la începutul unui post negru, poate fi dificilă.
Gradul de dificultate al postului reflectă fidel gradul
de toxicitate și nicidecum faptul că regimul acţionează în
vreun fel nepotrivit persoanei respective sau în contra
detoxifierii și însănătoșirii organismului acesteia.
În caz că se dorește parcurgerea unui post negru, un regim de pre-
detoxifiere este nu doar binevenit, ci chiar imperativ indicat a fi parcurs de către
toate persoanele care se află în una dintre următoarele situații:
– nu au ținut vreodată un post negru;
– nu au ținut un post negru de mult timp (luni, ani);
– chiar dacă au ținut recent un post negru, între timp s-au alimentat
haotic și nesănătos și au fost sedentare.
Este mult mai bine ca toxicitatea corpului să fie
redusă gradual, printr-un regim de detoxifiere anterior
postului negru, decât să se intre vertiginos într-o
detoxifiere intensă, așa cum se întâmplă la abordarea
brusca a postului. Intrarea precipitată în postul negru, fără
un regim anterior, pregătitor al organismului prin pre-
detoxificare, poate fi un șoc pentru un corp neobișnuit cu
astfel de abordări sau mai sensibil. Acestuia îi va fi extrem
de dificil să se ocupe de abundența de toxicitate prezentă
în sânge în perioada de început și, ca urmare, starea
persoanei în cauză poate deveni una foarte neplăcută.
Deși postul negru are o uimitoare capacitate de a repune pe făgașul
normal sănătatea unei persoane, este bine să se acționeze cu precauție când vine
vorba de schimbări bruște, cum este decizia de trecere de la o alimentare haotică
și nesănătoasă, la abstinența totală de la mâncare şi eventual din nou, de la totala
abstinență, la o alimentare haotică sau prea abundentă. Optim este ca organismul
să fie detoxificat în ritm lent și în siguranță, nicidecum surprins nepregătit prin
trecerea de la o stare la alta, în funcție de niște decizii arbitrare, care sunt, de
cele mai multe ori, impulsuri de natură emoțională.
Dacă suntem tentați de o astfel de abordare nesăbuită, trebuie să ne luăm
un răgaz de gândire pentru a putea realiza că organismul nu a devenit toxic peste
noapte și nici în urma participării la vreun festin recent. Această toxicitate s-a
clădit în corp de-a lungul anilor și, ca urmare, nu putem să ne așteptăm ca ea să
fie eliminată peste noapte sau în câteva zile și mai ales fără a simți în mod
neplăcut această etapă.
Când se ia decizia primului post negru de durată, post ce produce printre
altele implicit și detoxificarea profundă a organismului, de multe ori se naște o
întrebarea: ”Oare cât timp ar trebui să postim?” Un răspuns orientativ, dar
nicidecum obligatoriu, este cel de a urma un post negru de atâtea zile, câți ani
avem în momentul respectiv. Dacă spre exemplu cineva are 25 de ani, postul său
ar putea dura 25 de zile, permițându-i astfel organismului o zi de curățare pentru
fiecare dintre anii pe care i-a trăit. Aceasta este doar o sugestie, nicidecum vreo
regulă specială a postului negru.
Evident că orice perioadă de post este binevenită, cu
condiția ca aceasta să fie precedată și urmată de un mod
de viață sănătos, fără excese.
Verificarea nivelului propriu de
toxicitate prin postul cu apă
Pentru a vă cunoaște nivelul personal de toxicitate nu este nevoie de vreo
unealtă medicală sofisticată sau de tabele complicate, cu parametrii măsurabili și
nici de personal medical specializat. Oricine poate fi barometrul propriei
toxicități, cu condiția să fie sincer cu el însuși și să privească cu atenție și
obiectivitate către propria persoană.

Cum se face măsurarea nivelului propriu de toxicitate?

Măsurarea gradului de toxicitate se face prin omiterea a una sau două

mese consecutive pe parcursul unei zile sau printr-o pauză alimentară de 24 de
ore și prin observarea empirică a simptomelor ce se vor asocia acestei condiții
cu care organismul nu este obișnuit.

Constatări

a) Dacă după omiterea unei singure mese principale a unei zile, fără a se fi
ciugulit nimic între aceasta și cea anterioară (care să fi fost moderată ca aport
caloric) apare durerea de cap, acesta este primul și cel mai important
semnal că persoana în cauză trăiește într-un corp extrem de toxic.
b) Dacă după omiterea a două mese principale consecutive, fără a se fi ciugulit
nimic înainte și între acestea, sau după parcurgerea a 24 de ore în care să nu se fi
consumat deloc mâncare, apare vreunul dintre simptomele de mai jos, de
asemenea este vorba despre un corp foarte toxic.

Semnalele de toxicitate extremă, apărute după omiterea a una

sau două mese consecutive sau parcurgerea a 24 de ore fără aport alimentar, sunt
următoarele:
 Durerea de cap
 Starea generală de rău
 Amețeala
 Slăbiciunea extremă
Aceste patru simptome nu sunt universal prezente în cazul omiterii unor
mese, deci nu se întâmplă tuturor. Mai mult, ele nu se află în lista simptomelor
de normalitate în cazul în care sunt omise anumite mese din programul alimentar
zilnic așa cum se înclină a se crede. Din păcate, apariția lor este copleșitor de
frecventă în rândul persoanelor, care au omis una sau două mese sau care nu au
mâncat nimic 24 de ore. Această frecvență însă, în mod eronat, a alimentat
părerea că simptomele respective ar fi normale în caz că nu s-au mâncat una sau
mai multe mese. Ele sunt de fapt nişte manifestări neplăcute foarte frecvente din
simplul motiv că, un număr extrem de mare de persoane trăiesc în corpuri foarte
toxice și nicidecum pentru că ar fi nişte simptome normale într-un corp pe
deplin sănătos și curat.

Ce se întâmplă în interior?

Cauza apariției stărilor neplăcute amintite mai sus constă în faptul că,
după întreruperea cursului obișnuit al alimentării, în sânge, se găsește, proaspăt
revărsat, un aport copleșitor de toxine.
DA, este absolut normal să existe foame în perioada
primară a suspendării alimentării, însă stările neplăcute
enumerate mai sus nu reprezintă normalitatea, ci doar
ANUNȚĂ EXISTENȚA TOXICITĂȚII în organism. Prezenţa
foamei și a poftelor în primele zile/ore de post negru este
de fapt singurul simptom firesc, normal în această situație.
 7 Zile post cu apă – Post negru
Înainte să renunț la alimentele de origine animală, am ținut un post cu apă
de 7 zile. Am fost inspirat de cartea „Calea luptătorului pașnic”, scrisă de Dan
Millman. Personajul principal devine vegetarian, dar înainte de asta, face o
purificare de 7 zile. De atunci, am mai ținut încă de două ori postul negru de 7
zile, așa că am ceva experiență în acest sens. Vă voi povesti în acest articol
despre ce se întâmplă în timpul celor 7 zile de post.

Eu în ziua a 6-a de post:

Înainte să țin postul, m-am documentat cât am putut de mult, am citit

câteva articole despre subiect și am urmărit experiența altora, ceea ce vă
recomand și vouă. Am golit tot ce mai era în frigider, mi-am cumpărat multe
sticle mari de apă și am pornit postul. A fost un start fals, pentru că în a doua zi
de post, Cătălin Ștefănescu m-a chemat la emisiunea Garantat 100%. Cum nu te
întâlnești prea des cu această oportunitate, am întrerupt postul și l-am reînceput
după filmări.
Primele 2-3 zile au fost foarte grele. Oricât de multă apă consumam, și am
băut foarte multă, nu reușeam să mă hidratez. Apa părea să-mi treacă prin corp
fără a fie utilizată. Energia a început să-mi scadă. Începând cu a 3-a zi, mă
mișcam extrem de încet. Am păstrat un nivel obișnuit de activitate în acea
săptămână. Nu mi-am programat concerte, dar am continuat lecțiile de chitară
(3-4 ore pe zi), sesiunile de yoga, meditația și plimbările lungi. Spre final, îmi
era din ce în ce mai greu să fac mișcări simple de yoga.
În ceea ce privește poftele, am avut două mari provocări.
 În ziua a doua am fost invitat la ziua unei prietene. S-a stat toată
seara la masă și s-a mâncat, timp în care eu am băut doar apă.
 Apoi, în a 6-a zi, ai mei au organizat un al doilea paște pentru sora
mea, care îi vizita, venind din Franța. A fost ciudat să asist la cele
două mese, dar eram atât de montat pe acest post, încât n-am simțit
în niciun moment dorința de a renunța.
A fost un moment dificil în seara zilei a 5-a. M-am culcat și am simțit
cum pulsul mi-a crescut foarte mult și incontrolabil. Am intrat un pic în panică,
pentru că nu știam cum să remediez problema. M-am calmat, am început să
respir adânc și în câteva minute totul a fost ok.
După 7 zile, am întrerupt postul cu un măr. Am slăbit 10 kg în urma
acestei experiențe.
Recomand ca săptămâna de post să fie o perioadă de relaxare. Cel mai
bine e să lăsați corpul să se odihnească în acest timp: fără activități stresante și
fără exerciții intense. Este suficient că organismul are o provocare, fiind lipsit de
hrană. Nu are rost să adăugați și altele în plus.
Sunt 3 perioade într-un post negru:
1. Arderea glicogenului
În primele 2-3 zile, corpul nu știe că nu va mai primi de
mâncare pe o perioadă mai lungă, așa că va continua să funcționeze
normal. Prima sursă de energie pentru el este glicogenul, iar acesta
este depozitat în mușchi și în ficat. În mod normal, acesta este
repede pus la loc, atunci când avem o alimentație decentă în
carbohidrați. Pentru că nu ne alimentăm, nivelul de glicogen
coboară în cele 2-3 zile și vom simți o scădere considerabilă a
energiei.
Această perioadă este cea mai grea. Senzația de foame e
intensă. Câteva simptome obișnuite de detoxificare ar putea fi:
dureri de cap, grețuri, amețeli sau limbă încărcată.
2. Arderea grăsimilor
După ziua a 3-a, corpul renunță să mai ardă glicogen și
începe să ardă grăsimi. Acizii grași sunt transformați în glucoză,
pentru a menține nivelul optim de zahăr în sânge. Din acest proces
rezultă corpii cetonici sau cetonele. Ei sunt responsabili pentru
suprimarea apetitului. În această perioadă, senzația de foame
încetează.
Sistemul digestiv este în sfârșit în repaos și corpul poate trece
la curățarea diverselor organe. Am observat că sistemul digestiv
este primul care trece prin acest proces. În special pe colon, se
curăță diverse impurități lipite de pereți. Periodic această curățare
va aduce mucozități în gât/nas și uneori erupții pe piele.
3. Reparații capitale
7 zile este o perioadă foarte scurtă pentru un post negru.
Corpul abia înțelege prin a 3-a zi despre ce e vorba, iar în cele 4 zile
rămase, are timp doar să curețe puțin sistemul digestiv și să ardă
ceva grăsimi. După ziua a 7-a, se pare că se întâmplă lucruri și mai
interesante, dar eu încă nu am ajuns acolo. Voi scrie din ce m-am
documentat.
Atenție, nu se recomandă să depășești 7 zile, dacă nu ești
supravegheat11. Posturile de peste 7 zile se fac în instituții
specializate, unde sunt monitorizați zilnic parametrii corpului. Se
poate face și acasă, doar dacă știi foarte bine ce trebuie să
monitorizezi și există cineva care să te ajute, în caz că ți se face rău.
11
Notă: În România nu se poate aceasta, decât în mod
excepţional. Deci trebuie încercat mai mult pe cont
propriu. Au mai făcut-o şi alţii.
 După ziua a 7-a nivelul de energie crește, dar și anumite
dureri din corp, semn că în acele zone se lucrează intens. O durere
mai mare poate fi resimțită în picioare, deoarece toxinele se adună
cu precădere în acea zonă.
4. Încetarea postului
Reapariția foamei este cel mai important indiciu că postul
trebuie încetat. Asta se poate întâmpla oricând după 30 de zile.
Corpul va da semnale că procesul de curățare a luat sfârșit:
temperatura revine la normal, după ce a fost sub cea normală, pulsul
revine la normal, respirația nu mai este urât mirositoare și limba
devine curată.

Acesta este postul de 7 zile cu apă. Îl recomand oricui dorește o curățare a

corpului, în special a sistemului digestiv. Veți pierde multă greutate în timpul
celor 7 zile, dar nu vă entuziasmați prea tare. Cea mai mare parte este apă și
glicogen. Sub un kilogram din această pierdere va fi grăsime.
Îmi dau seama că, pentru cei care fumează, beau
cafea sau alcool, procesul poate fi mult mai dificil.
 Fără mâncare timp de 8 zile.
POSTED ON 02/13/2019/ BY ANCA
“Postul mă ajută să reiau un contact pierdut cu corpul meu”
Magor Csibi:

Când am citit la Magor că a ținut post timp de 8 zile, m-am gândit instant:
asta e ca un fel de Vipassana pentru corp. Singura mea experiență recentă cu
postul negru fuseseră 24 de ore în care, spre final, aș fi mâncat orice. Îmi plac
experimentele și mi-am dorit să aflu de ce și, mai ales, care este starea mentală
dintr-o asemenea perioadă, așa că l-am invitat pe Magor la un ceai, să ne spună
povestea lui:

Cum ai aflat despre postul negru și efectele lui asupra sănătății?

Soțul unei colege ținea post timp de 30 de zile, iar instant reacția mea a
fost – e o nebunie! Mi-a dat o carte scrisă de un jurnalist, pe care am citit-o.
Călătorise peste tot pe planetă unde se ținea post, scrisese despre diversele
experimente, însă era totuși un reporter. Ce relevanță medicală avea pentru
mine? Aveam nevoie de un medic, pentru că postul promite că îți refaci
stomacul, că îți re-dezvolți relația cu mâncarea, îți schimbă perspectiva asupra
hranei și multe beneficii medicale. Așa am ajuns la doctorul Fuhrmann (care a
scris Fasting for Health), care, chiar dacă e doctor, mi s-a părut un pic hippiot.
Nu era doctorul acela cum îmi place mie, ancorat în realitate. L-am descoperit
mai târziu pe Valter Longo, care conduce departamentul de la o universitate,
cercetător serios cu studii clinice despre efectul posturilor asupra îmbătrânirii.
Așa că, atunci când am început primul post, aveam un entuziasm mare, abia
așteptam!

Și cum ai început?

Mi-am propus 7 zile și m-am oprit după 6. Primele 2 zile sunt de obicei
cele mai grele, dar, cu cât o faci cu recurență mai mare, cu atât devin mai ușoare.
Cu o seară înainte am mâncat un burger vegan, iar în prima zi de post m-am
simțit foarte rău. Așa că oricum nu aș fi mâncat. A doua zi a fost greu – mi-a
fost foarte foame. Nici măcar nu știi dacă e foame sau poftă, dar vrei neapărat să
mănânci și totul în jur îți indică mâncare. Mergi la prieteni, care te întreabă ce
punem pe masă, colegii te servesc cu diverse. A treia a fost mai ușor. A patra zi
a fost bine, intrasem în cetoză.

Ce înseamnă cetoză?
 Este momentul în care corpul tău realizează că mâncarea nu va veni și
începe să-ți ardă grăsimile. 80% grăsime, 20% proteine. Pot fi identificate în
sângele tău niște corpuri cetonice, măsurate cu un ketotest. Știi exact cât la sută
ești în cetoză. Din acel moment nu mai ai senzația de foame, dar cea de poftă
rămâne. Ai o claritate mentală puternică și se consideră că, din punct de vedere
evolutiv, claritatea asta era necesară pentru a putea găsi mâncare cât mai rapid.
Dar, în cea de-a treia zi, înainte să intri în ketoză, ești foarte vulnerabil.
Imunitatea se duce în jos, corpul tău este foarte vulnerabil. Eu am răcit prima
dată și a trebuit să închei postul mai repede, pentru că aveam un discurs de ținut.

Și cum ai continuat?

În al doilea post am intrat altfel și am schimbat total optica. Nu îmi mai

propun un anumit număr de zile, intru, văd cum mă simt și, când nu mă mai simt
bine, mă opresc. Au urmat 2 posturi de 5 zile. Nu fac niciodată mai puțin de 4
zile, pentru că abia în a treia zi intri în ketoză (la femei vine cu o zi mai repede).
Altfel, ai doar partea neplăcută. De data asta, am făcut 8 zile și m-am oprit
pentru că, spre deosebire de celelalte, acum eram într-o stare foarte bună și am
vrut să termin așa. În ultimele 2 zile am stat 9-10 ore la birou.

La ce interval de timp le faci?

O dată la jumătate de an și, dacă voi face mai mult de 8 zile, probabil că
voi face un retreat.

Ce te-a ajutat în timpul postului?

Să urmăresc alți oameni care fac post. La început era greu să găsești
conținut relevant și oamenii păreau ciudați. Acum, în 2019, am găsit pe youtube
oameni care făceau asta în paralel cu mine. În Koreea, luna trecută cea mai
căutată expresie pe motorul lor de căutare a fost intermitent fasting.
Apoi, m-a ajutat să fiu activ. Atunci când lucrez, am mult mai puțin timp
să mă gândesc la provocarea în sine și la toate semnele. Și semne vor fi ca să te
panichezi – o crampă la stomac, o amețeală puternică dacă te ridici. Există un
proces numit cetoflu, înainte de a intra în cetoză, când poți avea dureri de cap
accentuate, mai ales dacă consumi cafea regulat sau mâncăruri grele. Abia acum
am aflat că, dacă pui puțină sare roz în apă, îți revii. Ține de electroliți, pierzi
mulți. Un alt sfat pe care l-am descoperit doar recent este să nu bei apă ca un
nebun. Prin ziua a patra aveam o greață față de apă, iar deshidratarea este mai
mare, pentru că se elimină electroliții. Ultima dată am băut doar când mi-a fost
sete.

Cum e cu ieșirea din post și revenirea la viața normală?

 Este, de departe, cea mai dificilă parte. Cum începi să
mănânci, revine puternic FOAMEA.
Tactica mea acum este ca, în ziua dinainte de a începe să mănânc, să pun
lămâie în apă, pentru ca stomacul meu să simtă.
Data trecută am început cu suc diluat și am ținut-o așa toată ziua. Seara
deja am mâncat pepene și toată ziua a doua am ținut-o pe fructe.
În următoarea seară am mâncat o ciorbă de linte, care instant m-a
lovit. Simțeam că am o cărămidă acolo și toată energia mea s-a dus spre stomac.
Simțeam că nu am energie. Gradual, m-am întors.
De data asta a venit totul natural, am luat-o foarte lent, iar după 4-5 zile
mâncam deja normal.
Postul mă ajută să reiau un contact pierdut cu corpul meu. Îmi amintesc
când am mâncat prima bucată de pepene – am studiat bucata vreo 10 minute
înainte să o bag în gură. Mă uitam la fibre, îmi imaginam cum va fi când o voi
mânca. Ciudat, dar numai când țin post mă uit la emisiuni de gătit sau îi
urmăresc pe prieteni cum mănâncă. Mirosul mâncării mă liniștește.

E un fel de mindfulness ce zici tu…

Da, faptul că m-am uitat așa mult la pepene m-a făcut să nu-l mănânc
repede. Recunoșteam fibrele, gustul este ultra intens, este un mare moment de
plăcere. Dacă cineva te vede, zici că ai înnebunit. Dacă reușești măcar primele 3
zile să savurezi, să apreciezi fiecare gust, vei avea multe momente de plăcere.
Am fost în euforie continuă în primele zile.
Când mănânci, acordă respect mâncării, fii acolo. Nu mânca în continuu.
Te duci la cinema, ai o ladă de popcorn, se termină filmul și te trezești că nu mai
ai nimic. Nu ai realizat ce s-a întâmplat și nu te-ai bucurat de ea.
Oamenii se plâng că nu pot ține diete pentru că nu se pot abține, de
exemplu, de la ciocolată. Ok, atunci, ia ciocolata, uită-te la ea, crează un contact,
miroase-o, apreciaz-o. O mănânci și ai o conexiune mult mai puternică, iar
foamea trece mult mai ușor. Creierul are o întârziere de 20 minute, așa că, dacă
începi mai repede prin miros și imaginație, semnalul de la creier va veni mai
repede.

Ajută postul la slăbit?

Se slăbește, dar există metode mai bune decât postul. Dacă mindset-ul este
că vei slăbi în 7 zile, pericolul că vei compensa după este foarte mare. Singurul
lucru ce poate fi util, dacă ești un om care trăiește sănătos, este că poți scăpa de
ultimele depozite de grăsime. 300-500g grăsime arzi zilnic în cetoză. Se arde
întâi grăsimea de pe organe, iar apoi grăsimea din jurul abdomenului, care este
un factor important când vorbim despre probleme circulatorii și infarct. În
primele 2-3 zile poți pierde 2 kg/zi, dar este apă. Mușchi pierzi cam 20% și se
simte când reiei antrenamentele.

Ai făcut sport susținut în perioada de post?

Nu, dar sunt deja studii care spun că sportul merge mână în mână cu
postul. Ce am învățat eu după 7 ani de alergare: ascultă-ți corpul. Nu am avut
nicio secundă nevoie de activitate fizică viguroasă, dar ce m-a ajutat în
momentele low este să mă plimb în jurul lacului Herăstrău. Plus meditația, care
merge mai ușor, corpul este în resting mode, iar creierul se conectează repede.
Meditația nu este ceva mistic pentru mine, doar închid ochii și mă concentrez
20-30 minute pe respirație.

Cum a fost relația cu mintea ta?

Dacă nu ești entuziast de procesul care urmează, nu te apuca, pentru că

mintea ta îți va îngreuna sarcina foarte mult. Eu am pornit cu neîncredere, apoi
cu frică, apoi m-am entuziasmat. Ca să te pregătești mental, ajută research-ul,
măcar câteva săptămâni. Apoi, în fiecare dimineață mă uitam pe youtube, la alții
care posteau o dată cu mine. Unii nu se puteau ridica din pat, unii erau ok.
Înțelegi că nu ești singur și că toți avem probleme.
Când realizezi că nu faci nimic extraordinar, treaba
devine ușoară.

Care au fost beneficiile pentru tine?

Cel mai mare beneficiu al postului este că te reconectează la mâncare.

Când eram copil, singurul moment când mă opream din mâncat era când nu mai
intra. Asta era filosofia mea. Când citeam acele sfaturi de a te ridica de la masă
înainte să fii plin, nu avea niciun sens. Acum mă observ, nu mai ajung acolo.
Dacă îmi e foarte foame, mă umplu cu lucruri de care nu-mi pare rău după.
Ordinea cea mai bună ar fi legume, fructe, proteine slabe, carbohidrați lenți și,
dacă mai ai loc, zahăr.
Ca și în cazul sportului, realizezi după o vreme că singurul beneficiu este
că îți ții corpul în sănătate. Nu mai e nimic altceva. La început, credeam că în 3
luni voi fi fit. Nu merge așa. Asta e cel mai mare pericol al vieții moderne – tot
timpul ni se promit shortcut-uri, iar postul poate fi considerat unul. Toată
copilăria am fost gras și ce pot să-ți spun este că, oriunde ajungi, niciodată nu
vei fi mulțumit, dacă tu nu ești mulțumit cu tine. Nu este o luptă cu exteriorul, ci
cu interiorul tău. Trebuie să te accepți și de acolo vei face lucruri fără efort.
Dacă te concentrezi pe ceva până la crispare, nu vei ajunge acolo.
 Cum mănânci în mod normal? Știu că ții intermitent fasting.

La mine, intermitent fasting este modul normal în care operez. Mă opresc

să mănânc în jurul orei 19 și reîncep la ora 12-13. 16-18 ore nu mănânc. Beau
apă sau maxim ceai și mănânc salate generoase – năut, mazăre, sfeclă.

Cum ți se pare relația noastră, ca societate, cu mâncarea?

Ce ne întreabă prima dată părinții când ne sună? Dacă am mâncat. Înainte

să studiez despre subiect, credeam că mori dupa 3-4 zile fără mâncare. Postul nu
este un miracol, este doar corpul tău care preia controlul. Să nu uităm că
străbunicii sau chiar și bunicii noștri aveau perioade lungi de foamete. Nu
suntem așa de departe de acel moment. Lasă corpul să-și facă treaba.
Postul te învață că nu e o tragedie să mai pierzi câte o masă. Corpul tău
este pregătit să ducă asta.
Descoperă arta transformării și a vindecării
prin repausul alimentar de 21 de zile!
www.postulcuapa.ro

Cum se lucrează cu postul cu apă?

De cele mai multe ori, cei care nu reușesc să țină
post prelungit este din cauza lipsei de pregătire.
Pregătirea pentru postul total cu apă de 7, 14 sau 21 de zile, este la fel de
importantă ca și postul în sine, așa că mi-am pregătit un program de bază, în 3
pași. Desigur că acesta se adaptează după nevoile și personalitatea fiecăruia în
parte. Am aplicat acești pași pentru mine și am avut rezultate excelente.
Pe bună dreptate se spune că postul cu apă este acel ritual din care nu ieși
cu mâinile goale. Fiecare practicant primește un dar din această experiență. La
ultimul meu post de 21 de zile, mi s-au vindecat papilele gustative. Cum mi-am
dat seama? Simplu. Am simțit imediat gustul de dulce chiar dacă am pus numai
câteva bobițe de zahăr în ceai sau cafea. Tot la fel e și cu sarea sau alte gusturi.
Acum le simt amplificate. Datorită acestei ameliorări am redus consumul de
zahăr și sare până la apr. 95%. Nu este ăsta un lucru foarte bun? Este.

Iată pașii de bază:

1. Pregătire psihologică
Pregătirea mentală și spirituală prealabilă postului cu apă de 21 de zile sau
mai puțin. Evaluare medic. (Dacă este cazul)

2. Postul în sine
Ședințe de coaching (discuţii în care se analizează etapele postului) pentru
sprijin în parcurgerea postului cu apă în condiții medicale, emoționale și
psihologice bune și sigure.

3. Ieșire din post

Ieșirea în mod inteligent din postul cu apă pentru maximizarea
beneficiilor care se pot obține cât și păstrarea lor.

Ce mai realizează repausul alimentar total

Restart
Restartarea, resetarea organismului, a minții și spiritului, după ani de zile
de stres, exces alimentare sau de alt fel, fumat, alcool, medicamente, o viață
ocupată, cu probleme, cu neîmpliniri și frustrări, este unul dintre cele mai
frumoase și utile cadouri pe care ni le putem oferi. Auzim aproape săptămânal
că din nou un actor, prezentator TV, artist care abia a trecut de 50 de ani, a
murit. La 50 de ani un bărbat trebuie să fie la o maturizare deplină, în putere,
nicidecum bolnav și distrus. Așadar un restart periodic, mici schimbări în viața
de zi cu zi, mai ales după vârsta de 35 de ani ne ajută să evităm astfel de
consecințe dramatice.

(Re)găsirea unor valori

Un timp potrivit pentru Refocus. Repausul alimentar total ne ajută să ne
(re)găsim bucuria și în valori diferite de cele materiale. Printre acestea pot fi și
relațiile cu oamenii, cu viața spirituală, cu hrana, cu colegii, cu natura, cu noi
înșine. În timp ce starea de bine crește, orgoliul și ambițiile motivate de
egocentrism slăbesc în prezența practicării postului total cu apă.

Prevenirea bolilor și afecțiunilor

Există nenumărate studii și cercetări care dovedesc că restricția calorică,
repausul alimentar, autofagia, pot preveni definitiv boli care s-ar instala sau
dezvolta crucial în organism dacă nu s-ar interveni în acest mod. Suprimarea
celulelor bolnave și eliminarea deșeurilor proteice, virusurilor, surselor de stres,
previn – dar și vindecă – zeci de afecțiuni și boli. Postul cu apă poate produce
aceste binecuvântări extraordinare în organismul nostru.

Steroizi pentru transformarea vieții

Este interesant cum postul cu apă poate fi ca niște steroizi în aproape orice
obiectiv pe care ni-l propunem.
Dorești să fi mai bun în orice îți propui? La sport? În relații? În familie? În
carieră? În viața spirituală sau în credința religioasă? În atingerea unor obiective
materiale și financiare? Vrei să îți schimbi viața personală în bine?
Postul cu apă funcționează precum un combustibil suplimentar pentru
oricare din aceste acțiuni.
 De ce postul cu apă de 21 de zile?
Vasile Nemeş
www.postulcuapa.ro

După ce l-am testat cu succes timp de câțiva ani, am devenit interesat de

încurajarea câtor mai mulți oameni pentru o schimbare în bine prin repausul
alimentar, postul cu apă prelungit. Mulți din cei care practică postul cu apă au
rezultate excepționale, deoarece au înțeles cum să țină post în mod inteligent,
fără chin, fără stres. Sute de mii de oameni din orice pătură socială, religie, crez,
sex, au ales să experimenteze beneficiile acestuia.
Mi-am adunat mai multe notițe în ultimii ani despre post, sănătate și multe
altele. O parte din ele se leagă de subiectul propus aici așa că le-am pus
împreună.
Beneficiile pe care postul de 21 de zile le aduce cu sine, sunt adevărate
binecuvântări, de care oricine se poate bucura. Există câteva articole în blog
unde sunt descrise detaliat beneficiile multiple ale postului cu apă și ale postului
intermitent, dar mă voi referi aici în special la cel de 21 de zile. An după an, eu
trăiesc noi experiențe, care mi-au făcut viața mai bună, mai simplă, mai liniștită,
dar și creativă și activă.
Există mai multe motive pentru care eu am ales postul cu apă prelungit,
dar primul pas mai semnificativ a fost atunci când am aflat că organismul poate
absorbi antioxidanții (din suplimente, legume, fructe) mult mai bine dacă acesta
trece înainte prin cea mai eficientă metodă de detoxifiere: postul negru, sau
postul cu apă. (Unii când spun post negru se referă la postul și fără hrană și fără
apă, dar eu mă refer la post negru, în care apa este inclusă.)
Am spus deseori că documentarul de la TV Arte France, cât și premiul
Nobel dat în 2016 pentru descoperirea autofagie, m-au convins definitiv să îl
adopt ca stil de viață, nu doar să îl țin ocazional în scop terapeutic sau spiritual.
Profesorul Yoshinori Oshumi, specialist în biologia celulară, demonstrează în
fața cremei oamenilor de știință și medicinii din întreaga lume, 7 beneficii
directe ale repausului alimentar prelungit.
Autofagia, autoconsumul intern, se produce în lipsa hrănirii organismului.
Avem așadar, în mod indirect, premiul Nobel pentru postul cu apă.
Cel mai semnificativ beneficiu descoperit este capacitatea extraordinară a
organismului de auto-vindecare prin suprimarea tumorilor canceroase în timpul
postului, repausului alimentar. Este o descoperire de top! Toate celelalte sunt
foarte bune, dar acesta vine ca o mare speranță pentru prevenirea și vindecarea
acestor boli considerate fără leac, în mod GRATUIT. Doar cu apă, doar prin
post prelungit se pot vindeca.
Și celelalte merită amintite. E vorba de:
1. încetinirea procesului de îmbătrânire și degradare a organismului,
2. eliminarea bacteriilor și virusurilor,
 3. curățirea intercelulară,
4. producția crescută de aminoacizi (foarte importantă)
5. antigenul (pentru procesarea corectă a proteinelor),
6. fertilizare sănătoasă.
Aceste 7 beneficii directe au un impact extins și pot preveni sau vindeca
direct sau indirect alte zeci de afecțiuni și boli. Este absolut extraordinară
această descoperire.
Desigur că și o singură zi de post, sau 3, 5 sau 7 zile sunt utile, și eu
încurajez pe oricine la asta, însă pentru rezultate vizibile este necesar un parcurs
mai lung, dar nu exagerat de mult. Citind studii, care spun clar că nu este
considerat deloc periculos postul de 21 de zile, în care se consumă zilnic apă,
sau ceai fără zahăr, nu am avut ezitări. Și uite așa am reușit să trec de la 14 zile,
primul meu mare record, la 21 de zile.
Eu cred că 21 de zile nu e nici prea mult și nici prea puțin pentru cei care
au căpătat experiență din posturile mai scurte. Acesta este potrivit pentru
oamenii care doresc să prevină boli, să reseteze blocaje și să experimenteze ceva
nou și util. Fasting-ul de 21 de zile a devenit atât de cunoscut pentru beneficiile
sale în ultimii 25 de ani, încât s-au creat pretutindeni grupuri și comunități
terapeutice, cluburi de sănătate, clinici, chiar și comunități religioase care
încurajează practicarea acestui ritual. Se promovează tot mai mult un stil de
viață sănătos, echilibrat, cumpătat, cu valori legate de umanitate, spiritualitate,
protejarea mediului, etc.
Dacă în organism există multe toxine precum
deșeurile proteice,
VIRUSURI,
sau țesuturi bolnave, care creează și tumori, cancer, boli
diverse, organismul are nevoie de
MINIM 10 ZILE DE POST CU APĂ,
pentru a începe să consume intensiv din aceste lucruri
extrem de dăunătoare. Procesul de autofagie intră în
funcțiune mai repede de 10 zile, dar din acest moment
începe să se ocupe mai intens.
Încă una din explicațiile legate de beneficii este aceea că apa poate
pătrunde suficient de adânc în cele 21 de zile așa încât să poată spăla, curăța,
oxigena și stimula resetarea organismului și împuternicirea sistemului imunitar.
Ajunge până la nivel celular, nu doar zgârie suprafața. Se știe deja că postul
acesta ajută la prevenirea stresului fiziologic, a bolilor, afecțiunilor dar și la
vindecarea lor.
Dacă vrei să elimini kilogramele în plus, poți da jos aproape 1 kg/zi la
postul de 21 de zile, pentru că organismul are timp să se pregătească pentru a
consuma depunerile de grăsime. Începând din ziua a 3-a până în ziua a 14 – 15,
când am făcut și alergare ușoară, am slăbit 900 gr – 1 kg pe zi. După aceea am
dat jos între 450 gr – 600 gr zilnic. Pe măsură ce mă apropiam de ziua 21 a
scăzut ritmul de scădere a greutății. La început am slăbit 18 kg în 21-29 de zile.
La revenirea din post, care trebuie făcută treptat, cu hrană ușoară, lichidă, gen
smoothie, sucuri naturale, supe creme, încă continui să dai jos câteva kilograme
timp de câteva zile, de aceea am scris 29 de zile. Dar cum am zis-o de multe ori,
cifrele pot fi diferite de la caz la caz.
După fiecare post, în decurs de 5-6 luni am pus înapoi cam 3-5 kg la zona
abdomenului, la burtă, dar niciodată nu am revenit la cele aproape 100 de kg pe
care le-am avut cândva. Acum oscilez între 77 și 83 kg la o înălțime de 1,80 m.
Având un job destul de sedentar, lucrând la birou aproape toată ziua, e un pic
dificil să păstrez cele 77 kg intacte, dar metabolismul s-a echilibrat mult și
diferența este uriașă față de trecut. În niciun an cifrele nu au fost la fel, dar ca
experiență personală a fost tot mai bună. An de an devine tot mai interesant.
Împreună cu un stil de viață îmbunătățit, postul cu
apă de 21 de zile ne poate ajuta mai mult decât multe alte
lucruri, pentru schimbarea pe care ne-o dorim.
Există un concept în psihologie care spune că 21 de zile este timpul
potrivit pentru a dobândi obiceiuri noi. Poate că există o legătură și cu asta
deoarece toți care țin postul prelungit își doresc să dobândească obiceiuri noi nu
doar să se vindece de răni vechi.
Pe lângă medici și nutriționiști, liderii religioși îi îndeamnă la post pe cei
care doresc să aibă o viață mai liniștită, cu pace, mai spirituală, care doresc să fie
călăuziți, să treacă cu bine prin probleme sau dificultăți. Iată, aveți la dispoziție
21 de zile dacă sunteți în căutarea mai multor experiențe spirituale și sufletești.
Pacea minții și a sufletului poate inunda ființa întreagă și multe lucruri se pot
schimba în bine în acele momente. În acea stare de bine, se poate elibera, către
postitor, mult mai ușor un “quatum momentum”, adică o inspirație, o revelație,
un scop nou, un țel, o lumină, o binecuvântare, o bucurie, un entuziasm, o
experiență, o direcție, un plus de putere, de forță.
Și la nivel bio-chimic și psihologic putem obține beneficii multiple.
Serotonina, oxitocina, melatonina, endorfinele și nu știu câte astfel de substanțe
vindecătoare, se activează mult mai ușor în corp. Hormonii fericirii, bucuriei,
emoțiilor pozitive se pot elibera mai bine și la stimuli mult mai simpli, sau chiar
și fără stimuli, deoarece organismul nu mai este inhibat, canalele nu mai sunt
înfundate, blocajele sunt reduse sau eliminate, iar aceștia se activează mai ușor.
Așadar fluxul iubirii, păcii, fericirii, ideilor și inspirațiilor de tot felul poate
începe să curgă într-un alt ritm în viața postitorului. Dacă acestea se manifestau
în viața cuiva doar picurând, ca să folosesc o metaforă, acum pot să se reverse
mai mult. Robinetul se deschide mai larg și oricine poate experimenta la un alt
nivel claritatea, sănătatea, eliberarea, fericirea, prosperitatea, binecuvântarea
sufletului și a vieții în general. Transformi în mod conștient fierul în aur. Un fel
de alchimie personală. Toate aceste lucruri se leagă împreună între ele și
lucrează conform inteligenței extraordinare cu care au fost dotate. Trebuie
muncit pentru a obține acestea toate, e adevărat.
Postul total cu apă nu este unul din acele lucruri pe
care le poți păcăli pentru a primi fericirea și alte
promisiuni de succes peste noapte. Nu iei o pastilă, sau 10
și gata slăbești și te vindeci de stres, de boli și gata ești
fericit. Nu. Aici nu e vorba de marketing. Aici e real. Este
vorba de o muncă diferită, de un efort serios. Un alt tip de
efort. Unul dulce-acrișor. E nevoie și de dedicare, de
hotărâre, de confruntarea propriilor “demoni” interiori, a
orgoliilor, ambițiilor egoiste, a foamei emoționale,
apucături de nevrotism, stări de nervi, temeri, frici,
amintiri interpretate negativ…și multe altele. Dar fiți
liniștiți, nu toți cei care postesc trec prin toate acestea
într-o singură zi sau etapă.
Uneori e greu, dar eu zic că merită efortul, antrenamentul, dacă ești
interesat în a explora aceste lucruri. În acest fel descoperi multe alte lucruri utile
pentru tine. Afli pe propria piele că postul cu apă aduce beneficii în mai multe
direcții ale vieții. Este incredibil câte lucruri bune se pot întâmpla. Mai afli și că
nu ești chiar așa cum ai crezut că ești, dacă aveai o părere foarte bună despre
tine. Iar pe de altă parte, dacă ai o părere proastă cu privire la tine, după ce
reușești, descoperi că ești mult mai puternic și valoros decât credeai că ești.
Descoperi cât de mare este potențialul ascuns înăuntrul tău, iar postul te-a ajutat
să îl scoți la lumină. Descoperi ceva ce nu știai că există într-o
asemenea măsură: O PUTERE INTERIOARĂ PENTRU
SCHIMBARE, veritabilă, care a făcut să se întâmple ceva
real și bun pentru tine.
Da, ai reușit să materializezi o posibilitate, care înainte era doar un gând
în mintea ta, o dorință. Ai accesat o posibilitate existentă în mod teoretic și i-ai
permis să devină manifestată, materializată în tine însuți. Nu e puțin lucru
acesta. Posibilitatea a devenit realitatea. Credința ta a
devenit acțiune, o faptă concretă. Ai învins multe lucruri
dăunătoare din viața ta. Ai șters, ai eliminat multe rele și kilograme din minte,
corp, subconștient, viață, gândire, obiceiuri. Așteptările tale s-au împlinit pentru
că tu le-ai împlinit. Pofta de viață revine. Spiritul curajos și antreprenorial, de
acțiune inteligentă, renaște. E posibil să dezvolți și tu acel feeling unic, acea
satisfacție a credinței desăvârșite, a unei convingeri puternice personale, care te
face să fi entuziasmat în mod autentic (“Entuziasm” înseamnă “Divinitatea în
acțiune în tine însuţi”) Bucură-te din plin, însă urmează momentele în care
trebuie să protejezi, să conservi acest câștig, această stare.
Am observat încă ceva important. Mulți din cei care
au investit în mersul la sală, în dezvoltarea personală și au
început diferite metode, exerciții, deși au evoluat într-o
măsură, multe probleme le dau încă de cap. Au avansat
puțin sau au asimilat multe cunoștințe, în mod intelectual,
și asta i-a ajutat, dar LA NIVEL EMOȚIONAL, BIOCHIMIC,
NEUROCHIMIC, LA NIVEL DE CONVINGERE ȘI DE PUS ÎN
PRACTICĂ, ÎNTÂMPINĂ ÎNCĂ DIFICULTĂȚI.
Am mai observat că mulți oameni sunt obosiți în mod
cronic și nu știu de ce sunt așa și nu au chef de nimic și
sunt descurajați și fără direcție. POSTUL POATE “ARDE”
TOATĂ PARTEA NEGATIVĂ, CARE SE OPUNE DIN
INTERIORUL TĂU, UNEI SCHIMBĂRI ÎN BINE DURABILE
SAU DEFINITIVE. Acesta alimentează subconștientul, care
în mod fals crede că așa trebuie să se întâmple și sprijină
întregul proces, care este de fapt împotriva propriei
persoanei.
Eu am reușit să mă vindec de multe tipare și credințe false care ajunseseră
principii de bază ale subconștientului meu chiar dacă la nivel conștient le
disprețuiam și nu voiam să le am sau să se întâmple în viața mea. Uneori, exact
ce nu voiam să se întâmple în viața mea, fix aceea se întâmpla. De ce îmi era
frică, de aceea nu am scăpat în anumite momente ale vieții. Și nu știam de ce se
repetă uneori eșecul. Eram confuz. Am realizat că așa ajung oamenii să
dezamăgească pe cei dragi, pe prieteni și pe ei înșiși. M-am decis să înțeleg mai
mult și să iau măsuri. Nu îmi puteam lăsa viața în mâinile destinului. Apoi, am
aflat că schimbarea și vindecarea de boli și dependențe este posibilă. Evoluția
este posibilă. Dezvoltarea și creșterea personală este posibilă. Visele și
proiectele pot fi duse la îndeplinire în siguranță. Restartarea aceasta chiar poate
schimba multe lucruri în bine.
Postul prelungit de 21 de zile ajută la clarificarea poziției și susține
persoana în orice demers. A fost interesant pentru mine să pot simți susținerea
puternică din partea unei inteligențe, a unei energii, a unei puteri care pare mai
presus de noi și de care uneori am avut nevoie de ea sau speram că odată vom fi
atinși. A fost ca și cum Divinitatea, Dumnezeu, aprobă și susține parcursul
acesta transformațional prin postul cu apă prelungit. Dacă treci testul de câteva
zile când e greu, primești recompensa. O stare de bine excelentă, cu care poți
merge înainte 7-14 sau chiar 21 de zile. Această Inteligență infinită a existat
înainte de noi și va exista la mult timp după ce noi nu vom mai fi. Ea a creat
fiecare celulă, organ, venă, neuron, a decis culoarea ochilor noștri, a decis
talentele pe care le vom avea. Această putere, care se manifestă în
subconștientul nostru, întreține cu succes toate procesele biologice, neurologice,
fiziologice, emoționale și spirituale din viața noastră. Când aceasta preia
conducerea deplin, îți vei dori să nu te mai oprești din post. E prea bine. E prea
frumos. E prea altceva…Nu ai vrea să revii din nou la hrană solidă, la alergat
după cumpărături, gătit. Mâncare? Pare ceva total “nefolositor” în acele
momente.
Postul nu are o anumită religie și nici nu este proprietatea vreuneia din
acestea. Postul aparține umanității. Aparține tuturor.
Putem spune că postul nu este un act (exclusiv) religios, dar este utilizat
cu succes în multe scopuri duhovnicești și terapeutice, după credința fiecăruia,
iar aceasta este un lucru bun. Acum însă am ajuns la punctul în care putem duce
mai departe acest ritual. Putem să îl explorăm la un nivel mult mai ridicat. E
necesar să facem asta pentru că nu se poate spune cu adevărat că ești în repaus
alimentar, în post, dacă nu simți niciodată foamea aceea sacră, sănătoasă,
biologică și spirituală. Iar dacă nu te simți diferit atât în timpul postului cât și
după aceea ce post e acela? Mă îndoiesc de eficiența postului în care mereu
mâncăm și suntem mereu sătui.
Dr. Mihaela Bilic ne spune un lucru important și cu semnificație: “Dacă
vrem să postim, dar să fim şi sătui, pierdem esen ța
Postului…”
Dacă nu te simți nici vindecat, nici atins, nici transformat, ce post e acela?
Este doar unul tradițional, ceea ce e bine, însă sfinții din timpurile de demult
știau mai mult despre beneficiile postului prelungit cu apă, fără hrană solidă.
Mulți au ținut și 40 de zile.
Este adevărat că restricția periodică de alimente provenite de la animale,
ne ajută un timp, dar acesta nu provoacă nimic în interior legat de autofagie, de
potențial, de o schimbare în bine, sau altceva. Doresc să încurajez oamenii să
învețe să își depășească anumite limitări și să facă mai mult pentru viața,
sănătatea și fericirea lor.
Mie, acest tip de post de 21 de zile mi se potrivește foarte bine și acum îl
pot parcurge cu ușurință. Nu a fost ușor la început, dar acum îl simt ca și pe un
aliat. Îl las să mă repare. Îi permit să mă vindece. Îl las să îmi comunice lucruri,
ascult… Este o experiență transformațională, terapeutică și spirituală în aceeași
măsură.
Poate că după încă câțiva ani de experiență, mă voi îndrepta către postul
cu apă de 40 de zile. Cred că o dată în viață cel puțin, orice postitor experimentat
poate încerca și 40 de zile. Pentru începători, desigur că nu este deloc
recomandat.
 Deocamdată îmi consolidez baza, pe care clădesc viziunea mea cu privire
acesta de 21 de zile. Nu am încă experiența necesară pentru cel de 40 de zile, dar
o pot căpăta prin creșterea treptată a numărului de zile de post de la 21 către 30,
iar apoi 35 și în final la 40. Dacă totuși aș încerca, aș face-o sub supraveghere
medicală și desigur că va trebui să îmi stabilesc un scop nobil, suprem, ceva de
top, ceva înalt, ceva măreț. Nu vreau să țin un post de 40 de zile doar pentru a
performa și a mă autodepăși. Nu. Trebuie să fie un scop. Cu cât e mai special
scopul, cu atât puterea de a reuși este mai mare.
Secretul succesului oricărui postitor pe termen lung
este SCOPUL DEFINIT, pe care și-l propune și îl setează ca
intenție. Dacă pune și emoție în el atunci când decide să
postească o perioadă îndelungată, nu va avea multe
dificultăți. Scopul definit este biletul de călătorie valabil
pentru toate stațiile, până la capăt de linie. Altfel, trebuie
să cobori după câteva stații. După câteva zile ai impresia
falsă că nu mai poți de foame, nu mai poți ține post și te
oprești.
Atunci când atingi câteva corzi spirituale și simți vibrația aceea în tine,
multe din lucruri, afaceri, etc. care par importante devin mai puțin semnificative.
Pentru cei care simt lucruri la un alt nivel decât în mod normal e bine să își
urmeze inima pentru a primii o continuă revelație, acel “quantum momentum”
care descoperă posibilitățile infinite de a explora noi dimensiuni existente și pe
care le avem din belșug la dispoziția noastră.
Eu aștept liniștit, îmi creez o stare de așteptare, un fel de inspirație, care să
îmi aducă ideea, subiectul, scopul, viziunea, sentimentul, energia, entuziasmul
autentic. De fiecare dată primesc ceva frumos din fiecare experiență cu postul de
21 de zile. E ca și cum Viața mă recompensează. Este ca și cum se joacă cu
mine, în sensul bun al cuvântului și îmi dă ceva de care să mă ocup ulterior.
Dragii mei, sper că aceste cuvinte, această mărturie despre postul cu apă
de 21 de zile, v-au fost de folos. Vă invit să luați în considerare posibilitatea ca
postul cu apă prelungit să vă ajute în acest moment al vieții voastre. Luați și
testați cu curaj acest dar minunat, postul.
Documentați-vă fără grabă și fiți pregătiți pentru a începe cu 1-3-5 sau 7
zile. Dacă reușiți doar două zile din 3 celebrați faptul că ați reușit două zile, nu
fiți punitivi cu voi înșivă, nu vă reproșați și nu vă autopedepsiți, pentru că nu ați
reușit ce v-ați propus. Vă promit că dacă mențineți starea de mulțumire de sine
pentru micul succes, veți reuși mai mult în viitor.
Stabiliți un scop bine definit și luptați pentru ceea ce vreți și pentru ceea
ce credeți.
NU UITA: TE POȚI AJUTA!
Vă urez mult succes!
 55 de zile fără hrană în 2019
Vasile Nemeș
www.postulcuapa.ro
02/02/2020

Nu am ținut post cu apă 55 de zile în mod consecutiv. Și nici nu am de

gând să țin vreodată mai mult de 40 de zile. Nici chiar pentru postul cu apă de
40 de zile nu am încă experiența necesară. Am lansat cifrele acestea nu pentru a
impresiona, ci pentru a motiva pe cei interesați de postul cu apă prelungit.
Doamnelor și domnilor, vă anunț că postul cu apă de 21 de zile este posibil și
este accesibil oricui. (Desigur cu excepțiile medicale impuse, copiii, femeile
însărcinate, cei cu stări de malnutriție, subnutriție, nu au voie să țină post.)
Scopul acestor posturi cu apă, pe care le țin, este preventiv, terapeutic și
transformațional. Doresc să îmi mențin starea de bine, sănătatea și continui să
explorez posibilitățile și bogățiile de altă natură, pe care le pot găsi datorită
acestui ritual extraordinar.
Este vorba de 55 de zile împărțite după cum urmează:
 21 zile primăvara – doar apă (uneori ceai, cafea, fără zahăr, fără
îndulcitori.)
 21 zile toamna – apă în care am dizolvat diverse pulberi, prafuri,
(scorțișoară, ghimbir, cuișoare, etc.) care conțin un nivel foarte
ridicat de antioxidanți și au calorii 0 sau aproape 0. Este o listă în
blog cu cei mai puternici antioxidanți naturali. De acolo m-am
inspirat. (Fără lichide alimentare gen supe, supe creme, sana, lapte,
kefir, smântână, iaurt, etc.)
 O zi da, o zi nu – post alternativ – 10 zile. Deci 5 zile de post.
 Alte 7 zile de post ca teste diverse. De exemplu, am încercat să
schimb situații în exterior, să influențez, să mă antrenez în așa ceva,
inspirat și de cauzele nobile ale posturilor lui Gandhi și alți lideri
excepționali din istorie. Deși consider că 7 zile au fost puține, am
văzut că într-adevăr ceva se poate mișca în exterior prin diverse
practici de acest gen. Data viitoare le combin altfel, pentru a marca
noi reușite.
 Am mai ținut așa ocazional câte o zi-două de post cu apă
săptămânal, lunar, sau alteori doar cu ceaiuri. Dacă le-aș aduna pe
toate cu exactitate, depășesc cele 55 de zile.
 O dată am ținut post și fără apă, două zile. Autofagia fără apă e
periculoasă pentru începători, de aceea amintesc mereu cititorilor să
nu țină post fără apă în primii doi-trei ani după introducerea
postului cu apă prelungit. Și niciodată să nu exagereze. Postul nu
 este despre a dovedi ceva, ci este despre depășirea propriilor limite,
despre vindecarea interioară, fizică, emoțională, spirituală.
Mi-am împlinit un vis în 2019 în această direcție. M-am depășit pe mine
însumi. Mereu am vrut să bifez minim 40 de zile pe an fără alimente
nesănătoase sau inutile. Fără pâine, fără zahăr, fără paste, fără fast food,
fără băuturi carbogazoase, fără prăjituri, fără patiserie, fără dulciuri, fără
cartofi prăjiți, fără alte prăjeli, fără nici un fel de carne, fără grăsimi, fără
hamburgheri, fără slănină, fără jumări, fără lactate, fără ouă, fără ketchup,
fără sare, fără făină, fără cumpărături, fără gătit (am gătit uneori, dar nu
pentru mine).
Chiar dacă cele 40 de zile pe care le-am obținut nu sunt consecutive, e
bine că am făcut-o. Mă simt bine că am reușit. E bine că nu am renunțat în
momentele dificile. Am experimentat și am învățat multe lucruri utile și
frumoase. Am acum și mai multă determinare pentru continuarea acestei
călătorii transformaționale. Am mai mult curaj, am putere, am energie.
Și în anul 2019 am început clasicul post cu apă de 21 de zile, în luna
martie. Deja devine un obicei. An de an îl repet. L-am parcurs și de data asta cu
bine. Am prelungit până la 25 de zile pentru că a fost un context mai aparte și
am decis că așa e bine.
Ieșirea din post a fost pe parcursul a încă vreo 8-10 zile. Am început ușor
cu supe creme, supe, deși mulți nu recomandă asta. Din a 4-a zi am început și cu
hrană ușoară să mă exprim așa. Salată verde cu morcovi. Apoi și cu țelină,
răzuită, stropite cu puțin iaurt. Poate că 150-200 gr pe zi. Apoi am mai schimbat
legumele între ele. Îmi place și pătrunjelul, gulia…le-am luat așa ușurel. Plus
fructe. Alții încep direct cu crudități. Voi face și eu asta. Așa pare mai corect.
Normal că am continuat și cu nelipsitele suplimente tip pulbere, gen scorțișoară,
cuișoare, polen crud, Acai Berry și altele, din a doua zi de după post.
Gândiți-vă! Un organism flămând, nehrănit cel puțin 21 de zile, golit,
desfundat de tot felul de chestii, absoarbe în mod eficient antioxidanți naturali.
Organismul se vindecă mai ușor, își întinerește și întărește sistemul imunitar și
organele interne, pentru ca acestea, refăcute în urma postului pot să blocheze, să
elimine afecțiuni, boli, virusuri și altele. Organele interne trebuie să își facă bine
treaba, că de aici pornesc toate lucrurile bune sau rele în viața omului.
Sistemul imunitar este medicul interior. Sistemul imunitar este “scutul lui
Dumnezeu” înăuntrul nostru. Datorită lui, organismul reușește să
supraviețuiască deși este expus zilnic la milioane de microbi, viruși, poluare,
stres fiziologic, hrană toxică, apă poluată, uneori infectă, ș.a.m.d. Medicina și
știința apreciază în mod special această minune din corpul nostru numită
sistemul imunitar, iar lipsa hranei solide pe o perioadă scurtă sau medie, îl reface
din temelie.
Mi-am făcut analizele medicale după ce am finalizat postul. Le-am dus la
interpretat. An după an acestea descriu o sănătate de oțel, iar nivelul de
antioxidanți din organism continuă să fie apropiat de nivelul maxim de 50.000
mii. Am devenit și donator regulat de sânge. Vârsta biologică a organismului
meu este mult mai mică decât vârsta reală pe care o am. Cu adevărat postul
încetinește, întârzie procesul de uzură și degradare a organismului. Sunt
mulțumitor pentru asta! Ce vești mai bune și-ar dori cineva?
Postul cu apă ajută organismul să răspundă mult mai bine la tratament.
Asta mi-a explicat și reconfirmat de multe ori dr. Adrian Cătinean. Când ne
întâlnim, povestim multe și mereu învăț lucruri noi și importante de la el. E o
plăcere să îl asculți, dacă ești interesat de aceste lucruri. Îmi place când îmi pune
întrebări despre post și reușesc să îi dau răspunsuri pe care le aprobă și le
extinde, le dezvoltă, ajutându-mă să înțeleg mai mult și să îmi lărgesc viziunea
în această direcție. Doctorul este și autorul unei cărți importante. El a lansat, nu
de mult, volumul Microbiomul intestinal – Secretul sănătății, în care
menționează de mai multe ori postul cu apă, autofagia, care ajută și stimulează
întregul proces al acestuia.
“Postul cu apă are valențe extraordinare în refacerea microbiomului…”
Postul cu apă în acest caz devine “eminența cenușie” care, din umbră, lucrează
pentru buna funcționare a tuturor sistemelor organismului. Înțelegeți acum cât
de important este postul cu apă?
Concluzia este că microbiomul intestinal ne ține sănătoși și funcționali, iar
postul cu apă îl ajută pe el să se refacă și să funcționeze cât mai bine pentru
sănătatea noastră12. Totul este conectat împreună. Așadar ni se reconfirmă faptul
că postul cu apă ajută cu adevărat la prevenirea bolilor și afecțiunilor prin
această acțiune. Acest adevăr trebuie repetat până când se aude sus de tot.
În Germania există deja peste 10 spitale în care statul german decontează
cheltuielile pentru tratamentele însoțite de postul total cu apă de 21 de zile, sau
post total cu apă fără alt tratament. Asta ne amintește și de dr. Valter Longo, dar
și alții care au cercetat acest aspect în spitale, în laboratoare și au avut rezultate
incredibile chiar la tratamentul de cancer.
Dacă știm asta, știm aproape totul:
1. postul cu apă prelungit ajută la întărirea sistemelor
organismului pentru prevenirea a zeci de boli, afecțiuni și a
degradării premature a organismului
2. amplifică capacitatea de auto-vindecare a organismului și
3 ajută tratamentul să își facă treaba mult mai bine și mai
repede.
Asta este foarte bine! Am impresia că putem să o luăm pe un drum nou.
Aceste informații, aceste adevăruri ne deschid uși, care pot aduce multă
ameliorare și vindecare oamenilor și societății. Suntem în fața unei noi ere, în
care postul cu apă, restricția alimentară, repausul alimentar, autofagia, nu mai

12
Postul cu apă epurează microbiomul intestinal, dar tot atât de important este
repopularea lui cu bacterii cu grad redus de patogenicitate, lucru realizabil prin
însuşirea unei realimentări corecte.
pot fi ignorate și care vor putea preveni și rezolva foarte multe din problemele
omenirii legate de afecțiuni, boli, viruși, infecții, sisteme de sănătate, economie,
risipă. În plus postul ne ajută foarte mult și la nivel psihic, emoțional și spiritual.
Este incredibil cât bine poate să facă o practică atât de simplă.

NU UITA – TE POȚI AJUTA!

Post cu apă – post uscat (23/8 zile) –
foamea adevărată
de Călin Cyfer
15 ian. 2015

În ultimul timp, sunt focalizat pe procesul de detoxificare – corporală și

mentală. Am ținut un post negru complet, combinat cu perioade uscate, fără apă.
Vă relatez în acest articol cum a decurs.
Iată definițiile termenilor pe care-i voi folosi:
 post negru (post cu apă, post ud) – nu se mănâncă nimic solid, se
bea doar apă; nu se consumă calorii de niciun fel, nici măcar
ceai; fără medicamente;
 post negru complet – perioada postului nu este fixă; se
finalizează când reapare foamea adevărată;
 post uscat moale – nu se consumă nimic solid sau lichid;
 post uscat dur – nu se intră în contact cu apa în niciun fel; fără
duș, fără spălat pe mâini, fără spălat pe dinți;
Corpul nostru are capacitatea de a se auto-vindeca, atunci când i se oferă
condițiile necesare. Odihna totală creează mediul perfect pentru acest proces.
Știm despre animale că atunci când sunt rănite, se retrag, se ascund. Zac o
perioadă fără a se alimenta. După vindecare, revin și mănâncă. Ele fac asta din
instinct. Un instinct pe care, noi oamenii, l-am pierdut între timp. Mentalul
nostru caută remedii exterioare pentru problemele
interioare: pastile, leacuri, tratamente. De multe ori
acestea realizează opusul: inhibă capacitatea
organismului de a se auto vindeca.
Înainte de post m-am alimentat mai mult decât de obicei. Am făcut
provizii corporale de grăsime. Nu știam cât de lung va fi procesul și nu doream
ca rezervele să se termine înaintea procesului de vindecare. Am ales Sinaia,
drept locație. A fost alegerea perfectă. Aerul curat de munte și liniștea sunt
călduros recomandate. În afară de postul negru, am încercat și un post
informațional prin reducerea drastică a accesului la canalele media.
Pe 15 decembrie am început. Poate părea ciudat că în toiul sărbătorilor,
când lumea se pregătește de sarmale și cârnați, eu decid să postesc. Așa s-a
nimerit. Pentru acest an, programul meu a fost prioritar în detrimentul
evenimentelor clasice. Am fost izolat, dar am ținut legătura la telefon cu
persoanele apropiate. Activitățile principale în timpul postului au fost plimbarea,
exercițiile ușoare de yin yoga sau tai chi, meditația și cititul.
 Am mai ținut câteva posturi cu apă până acum. Pentru acesta, am făcut
ceva diferit. N-am mai consumat apă în cantități mari, ci doar în funcție de sete.
Atenție: nu recomand să faceți un post lung, singuri, fără o
supraveghere adecvată. Nu vă luați după mine.

Ziua 1, 2 – Aceste prime zile sunt tradițional dificile. Corpul se

ajustează lent la noua situație. Continuă să ardă glicogen pentru energie.
Simțeam letargie, durere de cap, mușchi la picioare dureroși, iar limba era foarte
încărcată. Pentru cei care au prins răceli adevărate, prin anii 80, atunci când nu
erau medicamentele de acum, starea e foarte apropiată de aceea.
Ziua 3 – Primul post uscat: 36 de ore. În această zi au apărut primele
sedimente în urină.
Ziua 4, 5, 6 – Corpul a intrat în zona de ardere a grăsimilor. Eram mai
lent, cu ochii încețoșați. Aveam amețeli la ridicarea din pat. Spre seară mă
treceau sudori reci. Aveam dureri de burtă, dureri în abdomen și crampe în
gambe. Acestea sunt semne că organismul a trecut pe cetoză.
Atunci când glicogenul se termină, producția de cetone îl înlocuiește.
Caracteristica principală a procesului este aciditatea crescută, pe care corpul
trebuie să o echilibreze. De aici apar multe din simptomele neplăcute.
Trebuie să menționez că în toată această perioadă am fost practic carnivor
sau mai bine zis auto-canibal. În timpul postului, corpul își consumă propriile
țesuturi, sub acțiunea enzimelor locale. Resursele proprii trebuie digerate, la fel
cum alimentele exterioare sunt digerate. E tare neplăcut să fii carnivor.
Ziua 7 – Al doilea post uscat: 24 de ore. Gustul oribil din gură este
caracteristic postului uscat. Limba și dinții sunt înveliți într-un strat gros de
mucus.
Ziua 8 - 13 – Începând cu ziua a 8-a, totul a devenit inedit. Cel mai
lung post de până acum l-am ținut 7 zile. A doua săptămână a fost relativ
plăcută. Energia a crescut. În fiecare zi, am făcut câte o plimbare lungă și o
sesiune de yoga.
Ziua 14-16 – Post uscat dur 3 zile. Postul uscat este mult mai intens
decât cel ud. Se apreciază că o zi de post uscat este echivalentă cu 3 zile de post
cu apă. Mecanismele de detoxificare sunt altele. Toxinele sunt „arse” loco. Nu
mai sunt transportate la organele excretoare. Fiecare celulă contribuie la
detoxificare. În organism se creează o competiție acerbă pe resursele limitate.
Celulele bătrâne și bolnave, bacteriile, fungii și alți agenți patogeni mor.
Lupta din interior afectează individul în exterior. Înțeleg de ce este o
practică atât de venerată în textele sacre (Moise, Buda, Iisus). Puterea fizică
scade dramatic, în timp ce activitatea mentală crește în aceeași proporție. Ți-e
somn, dar ai insomnie. Nu-ți rămâne decât să zaci, urmărind cum fluvii de
gânduri îți trec prin minte… cât de trecătoare sunt ele și ce rămâne.
 Ziua 17-18 – Ieșirea din postul uscat trebuie făcută foarte atent. Apa
trebuie consumată în înghițituri foarte mici și să nu depășească un litru. Corpul
este plin de materia moartă rezultată în urma autolizei. Prea multă apă va pune o
presiune inutilă pe rinichi. În aceste zile am avut dificultăți la urinare și am avut
primul scaun și singurul din perioada postului.
Ziua 19-21 – Post uscat moale 3 zile. A doua și ultima perioadă uscată
a fost mai dificilă, mai intensă. Mintea era atât de activă încât i-am găsit ceva de
făcut. Am început să fac jocuri mnemonice. Am ajuns să memorez o listă de 100
de obiecte și noțiuni, în ordine, cu număr de ordine.
Ziua 22 – 23 – A reapărut foamea. Limba a devenit curată.
Energia a crescut. Am hotărât să întrerup postul. Nu cred că a fost unul complet.
Cred că organismul a ajuns la finalul unui ciclu. Fiind confruntat cu o cantitate
mare de toxine ce trebuie să fie procesate de ficat și rinichi, a decis că e nevoie
de un surplus de energie pentru asta.
Foamea adevărată vine din spatele gâtului. E ca o
furnicătură. E destul de similară cu setea. Presupune o
nevoie instinctivă a corpului de a se alimenta.
Slăbiciunea, ghiorăitul mațelor, durerea de cap nu înseamnă foame, ci un
semnal că organismul s-a apucat de puțină curățenie, procesul de digestie fiind
sistat temporar.
Am decis să continui cu un post de fructe (consum
doar portocale și mere). Acestea ajută cel mai bine la
curățarea corpului de mizeriile dislocate.
Am ținut o evidență a parametrilor corpului pentru fiecare zi. Iată tabelul:
Zi echiv – înseamnă ziua echivalentă în post negru uscat, adică 3 zile de
post ud.

Zi Pul Cantitate
Zi Dată Greutate Temperatură Tensiune
echiv s de apă

0 00 15.12.2014 82.0 36.0 46 107-68 0.5

1 01 16.12.2014 81.6 35.9 47 111-72 2.6

2 02 17.12.2014 80.0 36.0 46 112-73 2.7

3 06 18.12.2014 78.4 35.9 45 123-77 0

4 07 19.12.2014 76.8 35.5 45 115-74 1.6

5 08 20.12.2014 76.1 35.4 46 109-73 1.0

6 09 21.12.2014 75.6 35.3 47 112-73 2.6

7 12 22.12.2014 75.0 35.6 46 114-70 1.6

8 13 23.12.2014 75.1 35.4 46 108-67 2.4

9 14 24.12.2014 74.2 35.3 46 111-73 3.7

10 15 25.12.2014 73.9 35.2 46 112-70 2.8

11 16 26.12.2014 73.0 35.6 47 107-68 1.0

12 17 27.12.2014 72.7 35.6 48 108-70 1.6

13 18 28.12.2014 72.3 35.4 49 111-71 0.8

14 21 29.12.2014 72.0 35.2 53 119-68 0

15 24 30.12.2014 70.9 35.6 53 113-76 0

16 27 31.12.2014 69.6 35.6 48 113-74 0

17 28 01.01.2015 70.8 35.0 48 107-64 3.1

18 29 02.01.2015 70.0 35.3 53 115-68 2.0

19 32 03.01.2015 69.8 35.2 48 113-72 0

20 35 04.01.2015 69.3 35.2 52 113-77 0

21 38 05.01.2015 68.2 35.1 59 110-71 0

22 39 06.01.2015 69.0 35.0 51 112-73 3.0

23 40 07.01.2015 68.9 35.2 53 117-72 1.6

1 08.01.2015 68.5 35.0 51 116-70

 După această experiență, mi-am dat seama că în cei 3
ani și jumătate de raw-veganism, am scrijelit doar la
suprafață în demersul de a detoxifica organismul. E normal.
În 37 de ani a fost construit cu materiale de proastă calitate. Totul trebuie
dărâmat și construit din nou.
Pe plan mental, am realizat că FRICA ESTE CEL MAI
PERICULOS ADVERSAR PENTRU ORGANISM. E mai
distrugătoare decât mâncarea junk sau agenții patogeni.
FRICA, de a pierde un EU inexistent, creează tensiuni în
corp – contracții musculare, pe care le ținem în noi permanent. Aceste
contracții perturbă funcționarea optimă a corpului și împiedică accesul la
nutrimente unor grupuri întregi de celule. Rezultă îmbătrânirea accelerată și
boala.

Post negru informațional: Nereușit!

N-am reușit întru totul postul negru informațional. „Călătoria interioară”

din ultima perioadă ar putea fi numită mai degrabă „Plimbări interioare”. Chiar
și așa, experiența a fost fantastică și merită menționată.
Știam că trecerea va fi grea, de la dieta junk informațională la sistarea
oricăror legături inutile cu exteriorul. Dacă în general îmi place abordarea
abruptă, în zona mentală ar putea să-mi fie mai benefică o trecere treptată. În
paralel cu reducerea accesului de informație, am ținut un post cu apă (am vorbit
despre el pe HapleaFructaliu.info). În timpul unui post negru,
activitatea fizică scade, cea mentală crește. Din această
cauză, înfometarea minții e mai dificilă.
M-am localizat la Sinaia pentru această „călătorie”. A fost alegerea
perfectă: aer curat, oraș mic, liniște aproape deplină (am stat în zona locuită, nu
în zona turistică). Am avut internet doar prin telefon. Mi-am aranjat o cameră în
stil zen/spartan: o saltea, o pernă și o măsuță.
Iată cum au decurs renunțările:
Facebook – incredibil, dar a fost cel mai ușor. Mi-am suspendat contul, n-
am mai intrat deloc. Nici n-am mai avut vreo curiozitate să caut ceva acolo.
Credeam că asta va fi renunțarea cea mai grea.
Youtube – în acest caz am fost limitat de conexiune. N-aș fi putut intra
nici dacă aș fi vrut. Mi-am dorit de câteva ori să-l accesez. Nu pentru a vedea ce
s-a mai întâmplat pe canalele, pe care le urmăresc regulat, ci să caut anumite
informații, disponibile doar în format video.
 Filme – în primele zile m-am uitat la câteva episoade Star Trek (NG),
două filme, apoi am renunțat, fără alte pofte suplimentare.
Muzică – în timpul uneia dintre cele 2 perioade de post uscat, am ascultat
Mozart. În rest, n-am avut vreo tentație.
Citit
Articole de pe net – ajungem la zona dificilă. Mi-a fost
foarte greu să renunț la citit. La începutul postului negru, aveam
diverse simptome. Primul reflex era să caut pe net informații despre
ce spun alții că înseamnă ele. Abia spre final, am reușit să-mi
stăvilesc acest imbold. Să caut în interior răspunsul sau să văd cum
simptomele trec și gata.
Cărți – la asta n-am putut renunța. Am citit o grămadă de
cărți de non-ficțiune, din domenii diverse: istorie, economie,
filosofie, nutriție, memorie. Dieta junk informațională din ultima
vreme, a fost schimbată cu una formată din alimente integrale.
Combinația Meditație/Post Negru/Citit e benefică pentru dobândirea
informațiilor noi și ordonarea lor. Meditația antrenează focalizarea. Postul negru
vine cu mintea clară. Chiar dacă nu acesta a fost scopul inițial, a fost cu
siguranță un nou pas către cunoașterea interioară spre care țintesc.
Timpul nu conta în această experiență. O primă schimbare a fost să nu
mai meditez sesiuni fixe, pe ceas. Mă așezam în meditație și mă ridicam când
consideram că sesiunea s-a terminat. Surprinzător, sesiunile durau mai mult
decât 45 de minute, o sesiune obișnuită. Datorită postului negru, inflamațiile din
corp s-au estompat. Nu mai aveam durerile corporale obișnuite din timpul unei
meditații (de genunchi, de ceafă, de glezne, amorțeli). Puteam să mă concentrez
mai mult pe respirație și activitatea minții.
Pentru începători, printre care mă număr și eu, meditația este un joc între
minte și corp. Mintea trebuie să urmărească respirația. Trebuie să fie conștientă
atunci când respirația e lungă sau scurtă, aspră sau netedă. Trebuie să
urmărească ce efecte produce respirația în corp. Diferite tipuri de respirații vor
transforma corpul, îl vor „modela”. Starea corpului influențează apoi starea
minții. Procesul recurent continuă.
Meditația Vipassana pune mintea și corpul față în față. Se privesc unul pe
celălalt și realizează că acțiunile unuia au un efect direct asupra celuilalt. Sunt
unul și același de fapt, dar doar în momentul prezent. Atunci când mintea este în
altă parte, inconștientă, starea ei afectează direct corpul. La rândul său, acesta
afectează mentalul. Se creează un efect de avalanșă.
În timpul meditației, concentrarea minții pe respirație are ca efect
calmarea acesteia, respectiv relaxarea corporală. Corpul încearcă același efect
asupra minții și atunci apare începutul explorării mentale. Realizezi cât de
crispată e mintea, câte contracții inutile ține. Crispări cu rădăcini în trecut sau în
viitor, noțiuni abstracte, fără nicio legătură cu realitatea.
 Este începutul unei dezveliri. E ca și cum ai desface/curăța o ceapă.
Elimini strat după strat, căutând să vezi la ce ajungi în miez. Miezul este el
însuși o combinație mai mică de straturi. Ajungi la Nimic, Goliciune. Stai cu
mintea focalizată ca o rază de laser pe respirație și realizezi că de fapt nu există
Nimic. Ai un sentiment de bucurie, apoi ești fericit. Te-ai întors acasă. Pentru
moment, pentru că imediat, contracțiile revin și te întorci în lumea duală și
fracționată.
„Nimic” și „goliciune” nu înseamnă că acolo nu există nimic și e gol. E
vorba de nimic din ceea ce numim „eu”, „sine”. Această entitate care se atașează
de obiecte sau idei, responsabilă pentru suferința pe care o simțim aproape
permanent.
În momentele grele ale postului uscat n-am putut medita. Mintea devenise
hiperactivă, aveam insomnie. Gândurile mi se perindau prin cap ca un fluviu.
Atunci m-am hotărât să merg cu fluviul și m-am apucat de exerciții mnemonice.
Mnemotehnica e un ansamblu de tehnici pentru înlesnirea memorării. Se
bazează în special pe imaginație. Mi-am însușit o bună parte din tehnici și spre
finalul perioadei am reușit să rețin liste de până la 100 de elemente, cu număr de
ordine. A fost un exercițiu excelent pentru imaginație și creativitate.
Acestea au fost plimbările interioare. Postul cu apă s-a terminat după 23
de zile, dar detoxificarea corporală continuă cu un post de mere și portocale.
Este începutul unei călătorii interioare pe care doresc să o continui pe cele mai
diverse căi.
Update: "Cura fără mâncare şi doar cu
apă- post negru"- rezultate
Sa încep cu lucrurile evidente. Mi-am încheiat cura cu apa, toate cele 21
de zile (am zis să fie 3 săptămâni complete) şi a fost un succes.
Am început cu 84 kilograme şi am terminat cu 72.7 kilograme, dar asta e
mai puţin important pentru mine, cel putin în acest moment. Dupa 9 zile de la
încheierea curei m-am stabilizat la 74 kilograme.

Zil 1 1 1
e 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2
8 8 8 7
3 2 1 8 7 7 7 7 7
, , , 8 0, 9, 8, 8, 7 , 7 6,
KG 8 2 8 1 5 9 8 6 8 6 7 6
ap
ă 2 2 2 1 1
bă , , , , ,
ută 5 2 2 5 2 2 5 2 5 2 7 2
gră
si
me 2 2 2 2
cor 4 4 4 4 2 2
p , , , , 2 3, 3,
% 4 4 3 3 4 9 8 X x x x x
Zil 1 1 1 1 1 1 2 2 2 2 2 2
e 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5
7 7 7 7 7
5 5 4 4 7 7 7 7 2 7 7
K , , , , 7 3, 3,
3, 3, 3, 2, ,
G 8 2 8 4 3 9 3 96 2 9 9
ap
ă 2 1 1
bă , , ,
ută 5 2 2 2 2 8 2 2 2 2 2 7
gră
si
1 1 1 1 1 1 1
me
cor 9 9 8 8 8 9 9
p 2 , , , , , 1 , ,
% x x x 1 7 2 9 7 8 9 2 3
 Am început cu 24.4% grăsime corporală (am un cântar care măsoară
grăsimea din corp - evident că nu cred că masoara chiar aşa de bine sau că
măsurătoarea e relevantă), dar printr-o măsurătoare pe acelaşi cântar, am scăzut
de la 24,4% grăsime la 19,3.
Mi-am dat seama că industria alimentară este un conglomerat mult mai
puternic decât îşi poate imagina cineva şi că pentru a mânca sănătos, în
condiţiile în care îţi desfăşori activitatea într-un oraş, chiar ai nevoie de voinţă şi
putere de concentrare. Astea sunt lucrurile pe care deja le ştiam oarecum.
Tot citind rapoarte, studii, cercetări clinice, fie pe şoareci, fie pe alte
mamifere şi văzând zeci de video-uri despre nutriţie, alimentaţie sănătoasă, de
ce ne îngrăşăm, de ce slăbim, de ce unii oameni au o predispoziţie la îngrăşat,
am ajuns, personal, la o concluzie. Oamenii cu probleme de greutate, sunt aşa
din 2 motive.
1. Dieta proastă, care duce la îngrăşare, care duce la o nevoie crescută a
apetitului, care duce la un prag să zicem prag critic, în care corpul ajunge la o
greutate şi o setează ca standard, greutate care este mult mai mare decât, nu
neapărat ce zice standardul medical, dar care împiedică respectiva persoană să
ducă o viaţă normală, echilibrată şi cu cât mai puţină intervenţie
medicamentoasă. În momentul în care corpul a ajuns la acest standard, chiar
dacă să zicem că ţinem o cură de slăbire, oricare ar fi ea, şi apoi începem să
mâncăm echilibrat, corpul tinde spre această greutate standard. La mine, spre
exemplu, cred că este în jur de 88-90 Kg. Din ceea ce am citit, şi la fel este şi
opinia mea, sunt convins că de exemplu eu, care să zicem ajung la 88Kg, apoi
slăbesc şi ajung pe la 72 kg. Când încep să mănânc sănătos, sau măcar aproape
de ce înseamnă sănătos, ar trebui să ţin această greutate sau măcar aproape de
ea, aproximativ 5-6 ani, astfel încât corpul să se reseteze cumva şi să ia ca
standard cele 72-74 kg, cât aş vrea eu să am. Din nou specific că aceste date sunt
pur speculative din ceea ce am citit în studiile pe şoareci. Deci un om, care este
supraponderal, ar trebui să slăbească şi apoi mai mulţi ani la rând să menţină
greutatea respectivă.
Un lucru foarte bun cu această direcţie este că în acest proces, va învăţa, şi
îi va intra în reflex
 cum să mănânce mai sănătos,
 cum să aleagă mâncarea cu adevărat nutritivă,
 cum să îşi ţină în frâu poftele şi
 cum să combine nutriţia cu mişcarea, lucru pe care o
să îl pun eu în aplicare în acest an, pe partea de nutriţie pentru că
mişcare oricum o să fac în cadrul antrenamentului pentru ironman.
2. La cei care se îngraşă excesiv factorul definitoriu este rezistenţa la insulină. În
momentul în care organismul metabolizează grăsimile, carbohidraţii şi proteina
din alimente, le transforma în glucoză. Glucoza pentru a fi metabolizată şi
controlată are nevoie de insulină, care este secretată de pancreas. În momentul în
care există foarte multă glucoză în sânge, insulina este secretată şi se ataşează de
celulă astfel încât să îi permită acesteia să absoarbă glucoza. Acest lucru se
întâmplă ciclic. Glucoză, secreţie de insulină, absorbţie glucoză, din nou glucoză
şi tot aşa. Datorită faptului că prin alimente nesănătoase creştem mereu nivelul
de glucoza din corp, secreţia de insulină creşte exponenţial şi la un moment dat
în acest proces apare rezistenţa la insulină, iar celula chiar dacă este condiţionată
de insulină să absoarbă glucoza, nu mai face acest lucru. În cazul rezistenţei la
insulină, apare şi diabetul, precum şi multe alte boli asociate cu acesta.
Ce am reţinut eu este că, un nivel constant de glucoză în corp, glucoză
provenită din alimente sănătoase, fructe, legume, nuci, mâncare neprocesată,
seminţe, este foarte important. Bineînţeles acest nivel se sprijină şi pe un
consum de alimente bazat pe nevoia reală a corpului şi nu pe pofte sau pe „aşa
trebuie să mănânc”.
3. Există o analiză care se poate face uşor şi care verifică rezistenţa la insulină,
şi anume: indicele HOMA.

Acum să detaliez un pic ce s-a întâmplat cu mine în astea 21 de zile:

Mai sus este tabelul cu greutatea pe zile şi cantitatea de apă băută, cât şi nivelul
de grăsime din corp, chiar dacă aşa cum am mai zis nu este chiar relevant ca şi
număr, per se, ci mai mult ca un trend descendent, care mi-a arătat că pierd din
grăsime şi la ce rată.

Ziua 1 si 2
Înainte de post, adică Sâmbătă, am ieşit la o alergare de o oră.
Duminică, în prima zi de post am făcut o alergare de 30 min şi Luni, a
doua zi de post, din nou am ieşit la o alergare de 30 minute.
Deja cred că rezervele de glicogen din ficat s-au terminat şi încep încet să
intru în starea de cetoză.
Mă simt foarte bine, fără nivel ridicat al senzaţiei de foame. Mă gândesc
la mâncare dar nu sunt obsesiv. Poate sunt mai ciudat, dar după ziua 2 nu mai
simt senzaţia de foame, doar gândul la mâncare şi pofte.

Ziua 3
Plimbări prin parc o oră, ieşire la cumpărături prin mall 2 ore.
Astăzi m-am trezit cu minte foarte clară şi la plimbarea prin parc parca am
văzut altfel lucrurile, copacii, parcă culorile erau mai vii.
Pe parcursul zilei mi-a fost foarte bine fără ameţeli şi fără a simţi lipsă de
energie.

Ziua 4-5
 Am trecut cu bine de ziua 4. Data trecută am mâncat ceva. De data asta
corpul, se pare că, şi-a însuşit lecţia şi acum nu am mai avut pofte. Cu toate
acestea am evitat cât am putut să miros sau să văd mâncarea.
De asemenea am ieşit la Therme cu familia şi m-am simţit foarte bine.

Ziua 6-7
Ziua 6 a trecut super bine, m-am simţit excelent, câteva pofte dar nimic
care să îmi creeze o stare de disconfort.
Dorm foarte bine şi am observat că nu mai am nevoie de aşa mult somn.
De obicei, eu sunt un om care doarme foarte mult, dar se pare că având o energie
stabilă tot timpul fără suişuri şi coborâşuri îmi creează o stare în care pot să mă
odihnesc puţin şi bine.
Ziua 7 a trecut la fel de bine şi aşa am încheiat prima săptămâna de post.
Spre seară mi s-a întâmplat ceva ciudat. Îmi era foarte frig şi aveam mâinile şi
picioarele şi nasul foarte reci. Eu de obicei nu am aceste probleme cu frigul.

Ziua 8
Dimineaţa nu îmi mai este frig, mi-am revenit, şi limba a început să fie
albă. Din ceea ce am citit pare să fie un semn de detoxifiere. Monitorizez în
continuare. Astăzi m-am simţit cel mai bine de când am început postul.

Ziua 9, 10, 11
Ziua 9 a trecut fără nici un eveniment, în afară de răceala a corpului, care
se pare că, apare seara.
Ziua 10: Astăzi dimineaţă m-am trezit cu o durere uşoară în cerul gurii şi
chiar o îngroşare a cerului gurii. Nu doare foarte tare dar este un disconfort.
Ziua 11: Astăzi este prima zi când mă dau jos din pat şi sunt ameţit. Poate
din cauza că am fost trezit din somn brusc şi a trebuit să mă duc să deschid uşa
cuiva. Pe parcursul zilei, în schimb, m-am simţit foarte viu şi plin de energie.
Probabil corpul s-a adaptat deja la consumul de grăsime şi îmi furnizează un
flux de energie constant.

Ziua 12, 13, 14

Nici o schimbare

Ziua 15
Am început să îmi caut reţete pentru mâncare sănătoasă, şi pot să mă uit,
online, la tot felul de reţete, fără a mi se face poftă.
Am realizat că, din copilărie, în mintea mea, trăiam cu convingerea că, a
mânca mai mult decât mai puţin a fost tot timpul un semn că sunt sănătos.

Ziua 16
 Prima zi în care sunt letargic mai mult timp. În jurul amiezii îmi revin însă
şi nu mai am această problemă apoi.

Ziua 17-18-19
Am gândurile foarte ordonate, sunt foarte activ. Uimitor cum, după atâtea
zile fără alimente mă simt aşa. Cerul gurii nu mai este umflat.

Ziua 20
Limba şi-a revenit la culoarea roz.

Ziua 21
Mă simt foarte bine. Mi-am făcut analizele pentru rezistenţa la insulină şi
la anumite alergii, pe care acum e momentul să văd dacă le am. La gluten, ou,
proteină din lapte singurele alimente de origine animală pe care le mai consum
şi pe care vreau să le consum în continuare.
Am făcut şi un test de efort la centrul de nutriţie Superfit. Dr. Şerban
Damian a fost un pic contra acestui test deoarece nu ştia cum o să reacţioneze
corpul meu la efort după 21 de zile fără mâncare, dar până la urmă am reuşit să
îl conving şi, deşi e prima oară când fac un test de efort, m-a făcut să mă simt în
siguranţă şi mi-a oferit tot suportul, astfel încât totul să se desfăşoare ca la carte.
Este un adevărat profesionist şi vă recomand să faceţi acest test de efort şi chiar
să vă facă un plan de nutriţie.
Nu ştiu dacă este concludent ca şi test de efort sportiv întrucât corpul meu
s-a comportat normal, cu o mare capacitate de a arde grăsimi, dar cam atât. Nu
am atins VO2max, dar am intrat mult în starea de ardere doar a carbohidraţilor,
fără arderea grăsimilor şi am considerat că pentru ce venisem eu a fost de ajuns.
Singurele două lucruri ciudate au fost
 nivelul foarte mare de lipide din organism 13
confirmat şi de analiza sângelui. La un laborator
a ieşit un nivel lipidic de 600, iar la altul 700,
extrem de mare pentru greutatea mea de 73kg şi
pentru faptul că eram nemâncat de 20 de zile.
 VO2max estimat foarte mic, undeva la 2.35 l/min,
care şi pentru o persoană normală, adică care nu
face sport, este foarte mic.
Vedem ce o să se întâmple şi peste 4 luni de antrenament şi în condiţii
normale de testare, adică mâncat.
Se pare că am o problemă metabolică, care trebuie ţinută sub observaţie.
O să vedem ce se întâmplă după 3-4 luni de antrenament.

13
Explicaţia o găsiţi în articolele anterioare.
 În rest toate analizele au ieşit bine, inclusiv fier, magneziu, calciu, potasiu,
trigliceride, colesterol HDL, în schimb colesterolul LDL a ieşit un pic crescut.

Concluzii:
Ultima lună a fost o experienţă deosebită pentru mine. Nu numai că am
realizat că se poate şi altfel, ci faptul că mi-am depăşit anumite bariere mentale
şi m-am pregătit pentru viitor, dar această cură mi-a deschis calea spre noi
informaţii atât despre nutriţie cât şi despre minunatul nostru corp.
Pentru cei care vor să încerce această cură, sunt sănătoşi şi vor să schimbe
ceva în viaţa lor, le recomand să încerce. Menţionez că nu sunt nutriţionist sau
doctor şi că informaţiile prezentate sunt doar personale.
Pentru ceilalţi, care cred că este o prostie sau un lucru foarte periculos, eu
şi mulţi alţii ca mine sunt dovada vie că se poate şi că ti se pot întâmpla lucruri
extraordinare în această călătorie.
Nu lăsaţi limitările mentale să vă ghideze, încercaţi, experimentaţi şi
deschideţi-vă mintea. Numai încercând singuri veţi putea să vedeţi dacă vă va
ajuta sau nu.
Voi reveni în fiecare săptămână cu un update în legătură cu greutatea şi
cum mă simt.
Nu uitaţi:
 Documentaţi-vă,
 Încercaţi,
 Experimentaţi şi
 Trageţi concluzii personale!
O lună pe burta goală (31 days water
fasting)
marți, 25 decembrie 2018

Cum e să stai fără mâncare 31 de zile?

E un joc psihologic cu tine însuţi.
Pentru cei care nu ştiu ce înseamnă să stai fără mâncare o perioadă,
procesul este unul destul de simplu. Nu mănânci nimic şi nu bei nimic. Eu am
început să fac asta de aproape 6 ani, în fiecare an, începând în primii 2 ani cu
perioade de 2-3 zile, de mai multe ori pe an, culminând anul acesta cu o
perioadă de 31 de zile. Beneficiile sunt mai mult decât evidente, cel puţin pentru
mine, începând cu pierderea în greutate şi ajungând la reglarea organismului la
nivel celular şi mental. De fapt, tot procesul, de la dorinţa de a
face aşa ceva până la postul actual, este unul mai mult
mental decât fizic. De la 21 zile, la o luna (31 de zile) nu a fost decat un
pas.
Revin cu acelaşi îndemn ca în postarea despre postul de 21 de zile:
"Cura fără mâncare şi doar cu apă nu este neapărat
despre slăbit sau despre abstinenţă de la orice fel de
aliment pentru o perioadă stabilită. Cura este despre
  schimbarea vieţii în mai bine,
 redescoperirea alimentelor sănătoase, pline
de energie,
 vindecarea emoţională şi mentală,
 conştientizarea că mâncarea este de fapt un
instrument, care ne dă energie.
Alimentele furnizează grăsimi, carbohidraţi, proteine, fibre şi minerale.
Nu o să intru în detalii cum se absoarbe fiecare şi cum se metabolizează, pentru
că nu sunt nutriţionist, şi mai mult, aceste informaţii le puteţi găsi uşor pe net.
Nu toate caloriile sunt la fel. O pungă de chipsuri, deşi are peste 800 de calorii,
toate sunt goale fără nici un pic de nutrienţi. E ca şi cum corpul tău vrei să fie un
Ferrari şi îi bagi benzina de cea mai proastă calitate. Oricât de Ferrari ar fi, se
strică şi nici nu funcţionează la parametri optimi.
Cu toate acestea, cura doar cu apă este un proces
destul de greu de pus în practică, din foarte multe
considerente printre care, FRICA
 că ni se poate întâmpla ceva ireversibil sau
 că murim sau
 că ne îmbolnăvim.
În plus, ne lovim şi de
 reacţia celor din jur, când le spui ce faci,
 propria frică la cel mai mic semn că îţi este
foame,
 conjunctura în care ţii acest post,
 suportul familiei, etc..
Pentru o cură de succes aş menţiona că cel mai
important lucru este să ştii de ce vrei să începi o
asemenea cură. Fără obiective clare, la cel mai mic semn
că îţi este foame, o să cedezi presiunii pusă de un creier,
care nu este obişnuit cu aşa ceva."
Informaţiile despre un astfel de post abundă pe internet şi unele dintre ele
sunt în postarea mea referitoare la postul de 21 de zile. Nu o să mai reiau
informaţiile de acolo, ci în acest articol o să vă spun ce etape au fost la mine în
31 de zile.
Am început cu 90.5 kg - la o înălţime de 176 cm. Majoritatea grăsimii era
în jurul taliei şi la piept. Am terminat cu 75.5 Kg. După o săptămână, care s-a
făcut ieri, greutatea s-a stabilizat la 78.2 kg. Aceasta pentru că muşchii şi ficatul
şi-au refăcut rezervele de glicogen, am din nou apă în corp pentru procesarea
mâncării, etc...
În toată perioada postului am făcut foarte multă mişcare, începând cu
antrenament de alergare şi terminând cu căratul a milioane de cutii şi pungi de la
parcare până la etajul 2, pe scări, pentru că ne mutam.
Primul lucru pe care l-am observat din nou a fost faptul că îmi era frig.
Începând cu a 4-a zi şi până în jurul zilei 14, corpul intră într-o stare de
conservare a energiei şi toate extremităţile mi le-am simţit reci.
Al doilea lucru este nevoia de somn, care practic era foarte mică. După 3-
4 ore de somn mă simţeam fresh.
Dacă ar fi să pun experienţa pe zile pentru mine este cam aşa:

1. Înainte de a începe postul, am în minte cât, de ce, cum, ce o să meargă

bine, ce poate merge prost şi cum să remediez asta.
2. PRIMA ZI de post - minunată, fără probleme, a doua zi puţin mai grea,
în sensul că încep să termin rezervele de glicogen spre sfârşitul zilei şi
mai ales când faci şi antrenamente se termină mai repede şi corpul încă nu
e pregătit să acceseze grăsimea.
3. ZIUA 3 este poate cea mai grea, pentru că nu mai am cu siguranţă
glicogen, chiar dacă aş fi stat doar în pat zilele anterioare, şi corpul dă din
colţ în colţ căutând resurse, care nu mai există.
4. ZIUA 4 este deja o barieră, sau cel puţin aşa a fost pentru mine primele
dăţi. Acum a fost bine. Am alergat 5 km la ritm de 5:40 min/km şi apoi
am cărat nişte cutii vreo 20 de minute.
Principala problemă care apare după aceste 4
zile este negativitatea oamenilor din jurul nostru. La
mine vă spun că s-au obişnuit şi, în afară de 2-3 care încă cred, de fiecare
dată că o să mor după 5 zile de nemâncat, căci ei sigur ar muri dacă nu ar
mânca 2 zile, şi că deja la 5 zile sigur orice doctor mi-ar zice că nu e bine,
ceilalţi mă lasă în nebunia mea, chiar dacă poate nici ei nu înţeleg foarte
bine acest proces şi nici nu l-au încercat, măcar câteva zile. De fiecare
dată le spun că procesul acesta de a sta nemâncat mai multe zile în şir,
este un proces complet natural, care s-a continuat timp de mii de ani. În
mai puţin de 30 de ani am început să dăm cu el de pământ. Dieta în oraşe
s-a schimbat radical şi sportul nu mai poate să suplinească acest aport de
calorii, majoritatea fără conţinut. Acum 200-300 de ani, chiar şi în istoria
recentă de după al doilea război mondial, pe glob au existat perioade când
mâncarea lipsea şi, pur şi simplu, oamenii nu mâncau.
Prea puţin este înţeles şi microbiomul şi rolul covârşitor pe care îl
are în dezvoltarea, atât a noastră, chiar dinainte de a ne naşte, cât şi
legătura între mâncare şi acesta.
Recomand cu drag două cărţi excepţionale: The mind-gut
Conection de Emeran Mayer şi The obesity Code de Jason Fung. Sunt
 cărţile care îţi vor pune la încercare o mulţime de preconcepţii şi aşa zise
"adevăruri".
5. Zilele 5-9 sunt poate cele mai stabile din punct de vedere energetic.
Corpul deja a intrat în starea de cetoză şi foloseşte exclusiv grăsimile
proprii. De data aceasta, comparativ cu celelalte dăţi când am trecut de 10
zile de post, am avut o energie puţin mai bună, mintea clara, fără dureri de
cap şi cu o pronunţată mucozitate pe limbă. Un mucus alb, care nu s-a luat
nici după spălatul pe dinţi. A dispărut după ziua 15 cred. Pana în ziua 10
m-am stabilizat cu pierderea în greutate, în jur de 200-230 grame pe zi.
Am şi făcut câteva teste cu exact aceeaşi cantitate de apă băută în fiecare
zi, acelaşi efort şi concluzia este că la mine şi la rata mea metabolică după
ziua 12 scad 180-200 de grame pe zi.
6. Între zilele 10-20 eu sunt destul de constant. Nu am căderi de energie,
fără dureri de cap doar că atenţia e oarecum concentrată pe mâncare şi cea
mai pronunţată perioadă este între zilele 14-18 după care încet, încet
nevoia aceasta de a mânca scade în intensitate spre zero. Glucoza şi
colesterolul, potasiul şi magneziul sunt foarte stabile, semn că deja corpul
s-a obişnuit cu lipsa mâncării. E ca bancul acela cu măgarul. Cineva avea
un măgar şi s-a hotărât să nu îi mai dea să mănânce. După o perioadă (mai
lungă) măgarul evident că a murit. Omul era foarte supărat, spunând
oricui că, tocmai când îl obişnuise pe măgar fără mâncare, acesta a murit.
7. După ziua 23 am avut o senzaţie noua. Tot timpul aveam un
gust de dulce în gură, gust venit din salivă. Limba a
revenit la culoarea ei normală şi temperatura corpului avea fluctuaţii, dar
în general, nu mai aveam stări de frig foarte lungi. Pulsul este foarte
scăzut, undeva pe la 35 dimineaţa şi nu mai mult de 50-55 ziua chiar şi la
un efort uşor. Încă un lucru pe care l-am observat la analizele de sânge,
pentru toate perioadele când am ţinut postul acesta. Nivelul de globule
roşii din sânge a crescut foarte mult, undeva la peste 30-50% faţă de
momentul când am început postul. Poate pentru că pulsul fiind foarte mic,
inima se odihneşte şi atunci am nevoie de un volum mare de oxigen la un
volum mai mic de sânge circulat, deci am nevoie de mai multe globule
roşii, care să transporte oxigenul şi dioxidul de carbon.
8. După 31 de zile AM ÎNTRERUPT POSTUL cu o supă clară
făcută din oase de curcan fierte la oala sub
presiune.14
9. După o săptămână deja mănânc normal şi absolut toate funcţiile corpului
sunt îndeplinite normal.

14
Absolut greşit!
 În 31 de zile nu am avut nici un scaun, în afară de cel
de după 2 zile de la începerea postului. Reluarea scaunului
a fost după 2 zile de la întreruperea postului.15
Cam atât despre postul asta de 31 de zile. Trecem în curând la lucruri mai
serioase.
Pe aceeași temă, citiți și postarea noastră „Postul - un miracol”, care are atașat
un e-book util, ce poate fi descărcat:
http://frumoasaverde.blogspot.ro/2012/04/postul-un-miracol-e-book.html

Cum se întrerupe postul negru16

Cei care au ţinut o perioadă îndelungată postul doar cu apă mărturisesc
faptul că cea mai uşoară şi sigură revenire se face consumând zeama mult
diluata rezultată în urma fierberii şi strecurării unei mici cantităţi de orez sau a
unei mici cantităţi de legume sau fructe.
Alţii sunt de părere că sucul din legume sau fructe crude, obţinut la
storcător, şi de asemenea diluat cu multă apă, ar fi cea mai bună şi sănătoasă
metodă de revenire.
Rămâne să vedeţi care dintre cele două variante vi se potriveşte mai bine,
poate ambele, însă în nici un caz nu riscaţi să consumaţi altceva la primele mese.

Întreruperea unui post negru de durată poate fi dificilă. Este adevărat,

mai ales în cazul în care aţi suferit de vreo formă de bulimie. Aceasta revenire,
gestionată incorect, se aseamănă uneori cu o perioadă de agresiune.
Nivelul la care îţi controlezi dependenta de mâncare
va fi nivelul la care îţi controlezi viaţa.
Este posibil să vă reîntoarceţi în lumea mâncatului şi
să vă menţineţi acelaşi autocontrol câştigat în timpul
postului total?
Răspunsul este DA.

15
Acest lucru nu are o semnificaţie prea mare pentru o persoană sănătoasă, dar
când există diverse probleme de sănătate, lipsa tranzitului intestinal fără
eliminarea conţinutului intestinal prin clisme sau consum de moare de varză
diluată cu apă călduţă, precum şi apariţia întârziată a scaunului după reînceperea
alimentaţiei, nu ar rămâne asimptomatică. De asemenea, realimentarea a fost
făcută într-un ritm alert.
16
http://www.portal-spiritual.eu/article38-Cum-se-intrerupe-postul-negru
 Postind total aţi reuşit să vă autodominaţi, v-aţi dezvoltat autocontrolul şi
capacitatea de a spune NU tentaţiilor. Când revine la activitate un sistem
digestiv adormit, dorinţa de a mânca va fi intensă. Mirosurile şi texturile
alimentelor vor spori atracţia faţă de mâncare fiind acum aspirate printr-un simt
olfactiv şi gustativ foarte curat. Mâncatul va fi o experienţă total nouă. acum
este momentul să vă arătaţi disciplina şi autocontrolul dobândite în perioada
postului doar cu apă. Când corpul strigă ”Vreau mai mult!”, înţelepciunea
şopteşte ”Ai mâncat destul”.
Postul v-a învăţat un lucru foarte important: faptul că
satisfacţia nu vine odată cu umplerea stomacului, ci prin
menţinerea unei relaţii permanente cu Divinitatea.
În primele şase zile mâncatul unor cantităţi mici de legume şi fructe crude
va permite corpului să trezească în mod delicat sistemul digestiv. Toxinele
acumulate vor începe să se mişte datorită efectului de măturare al fibrelor
catifelate ale fructelor şi legumelor.

1. Mâncaţi lent şi mestecaţi foarte bine mâncarea. Saliva

are enzime care ajută digestia. 80% din amidon, 30% din proteine şi 10%
din grăsimi pot fi digerate de către enzimele salivei.
2. Nu mâncaţi mult! Redescoperiţi cantitatea de mâncare de care
corpul vostru are nevoie pentru a trăi o viaţă sănătoasă, activa şi
armonioasă. (La început chiar nu se poate mânca mult pentru că stomacul
şi intestinele şi-au micşorat volumul în timpul postului doar cu apă. Puteţi
să le păstraţi aşa sau să le forţaţi cu cantităţi mari de mâncare şi să revină
la vechea formă, la fel şi foamea resimţită.)
3. Consumaţi sucuri în perioada de trecere de la postul
negru. Ele sunt un mod de hrănire gingaşă pentru sistemul digestiv.
Mulţi continuă să consume sucuri în dieta zilnică pentru tot parcursul
vieţii. (Inutil să adaug, presupun, că nu este vorba de sucurile aflate în
comerţ care au adaosuri de zaharuri, conservanţi sau sunt pasteurizate etc.
Este vorba de sucul făcut în casă la storcător sau blender din crudităţi şi
consumat imediat după ce a fost stors.)
4. Continuaţi aceeaşi viaţa spirituală, pe care aţi avut-o
în timpul postului negru. Dumnezeu trebuie să fie părtaş la viaţa
unui consumator de mâncare la fel cum a fost şi la cea de postitor.
5. Autoeducaţi-vă în a începe un stil de viaţă cu
mâncare sănătoasă. Postul negru este un minunat nou început, o
temelie pentru o viaţă cu o dietă sănătoasă.
6. Învăţaţi să faceţi deosebirea între poftă şi foame. Nu
mâncaţi niciodată împinşi de impulsuri emoţionale.
 7. Dacă aţi ţinut un post mai lung de 10 zile, perioada de acomodare trebuie
să dureze câte 1 zi pentru fiecare 4 zile de post negru ţinute.

După postul doar cu apă intervine un fenomen interesant. Ani de-a rândul
v-aţi forţat corpul să tolereze mâncăruri nesănătoase. Acest ”antrenament” s-a
şters din amintirea trupului vostru în timpul postului negru. Corpul este acum
curăţ precum cel al unui nou-născut. Deci trebuie să îl hrăniţi treptat cu acelaşi
tip de grijă ca pentru un sistem digestiv revenit la sensibilitatea tinereţii. Când
corpul este plin de toxine, sistemul de apărare nu este capabil să lucreze eficient.
După postul negru sistemul natural de apărare este în plină formă şi îşi
îndeplineşte din plin rolul dedicat lui. Percepţia mâncării nesănătoase este
crescută. Veţi observa imediat care este hrana de acest fel. Oricum vă veţi simţi
sătui cu cantităţi mai mici de mâncare, iar când mâncaţi mult vă veţi simţi
imediat lenţi şi obosiţi. O masă bogată, plină de grăsimi, sare, şi zaharuri
procesate va cauza greaţă, dureri de cap şi o stare de slăbiciune. Pentru început o
mână de fructe va fi absolut îndestulătoare. În plus, dacă sistemul digestiv va
avea de lucru mai puţin, veţi avea o energie debordantă de cheltuit.

Ernest Gunther recomandă ca revenirea la alimentaţia obişnuită să fie

făcută gradat, într-un acelaşi număr de zile cât a durat şi postul, începând cu
supe foarte diluate în care s-au fiert legume sau cereale (de obicei morcov şi
orez).

Valeriu Popa recomandă că revenirea din post să se facă cu alimente de

protecţie şi în cantităţi mici, capabile să formeze încet-încet flora intestinală,
enzimele viitoarelor funcţii digestive(de exemplu, se consumă 7 zile zeama de la
3 linguri de orez).
De obicei, Valeriu Popa recomanda 7 zile de revenire, perioada în care se
consuma în continuare 1 până la 1,5 litri de apă distilată zilnic, la care se
adăugă:
- în prima zi: zeama de la o lingură de orez fiert în 0,5 litri apa distilată timp de
10 minute
- în a doua zi: zeama de la 2 linguri de orez fiert în 0,5 litri apa distilată timp de
10 minute
- în a treia zi: zeama de la 3 linguri de orez fiert în 0,5 litri apa distilată timp de
10 minute
- în a patra zi: Se fierb 3 linguri de orez şi una de arpacaş într-un litru de apă
distilată, 10 minute. Se bea zeama şi se consuma 2-3 linguri de fiertura treptat,
pe parcursul zilei.
- în a cincea zi: Se fierb 4 linguri de orez şi 2 linguri de arpacaş într-un litru de
apă distilată, 10 minute. Se consuma zeama şi jumătate din fiertura pe parcursul
zilei.
- în a şasea zi: Se fierb 4 linguri de orez şi 3 linguri de arpacaş într-un litru de
apă distilată, 10 minute. Se bea zeama şi se consuma fiertura pe parcursul zilei.
- în a şaptea zi: Se fierb 5 linguri de orez şi 3 linguri de arpacaş într-un litru de
apă distilată, 10 minute. Se bea zeama şi se consuma fiertura.
În cazul posturilor de 3-4 săptămâni şi mai mult, perioada de revenire de
7 zile trebuie prelungită în funcţie de organism. După aceasta, pacientul intra pe
un regim echilibrat, specific lui şi bolii respective.
Unui bolnav de cancer i-a prescris revenirea astfel: două linguri grâu
încolţit, dat prin maşina de tocat, seara o banană, zeama de la compot de mere,
fără miere şi miezul a 20 seminţe de dovleac.
Altui bolnav i-a indicat:
• I zi - o lingură de orez fiert în 0,5 l apă distilată. Se bea zeama +
1,5 l apă distilată. Seara se mănâncă lingura de orez timp de o oră;
• a II-a zi - 1-4 linguri de orez fiert în 0,5 l apă distilată. Apoi la
12.30: grâu, ţelină, mere râse.

Medicina isihastă recomandă ca

prima zi să se consume o supă nefiartă de legume, cu nucă zdrobită, care
se va strecura.
A doua zi adăugaţi pesmet de grâu necopt, făcut din aluat de grâu zdrobit
şi uscat la căldură de 30, dar tot strecurat. Folosiţi această supă de sănătate cu
foarte puţină sare, de mai multe ori/zi.
După 3-4 zile, începeţi cu o supă ne strecurată, nu multă deodată. Cel
puţin o lună regim nefiert, doar cu puţine lactate nefierte.

Ebba Waerland recomandă ca încetarea postului şi trecerea la alimentaţia

normală trebuie făcute cu mare grijă. Se consumă piure de cartofi, lapte prins
(nu acru), orez fiert în apă.

SUVORIN recomanda că revenirea din post să nu se facă brusc, ci gradat, ne

întrerupând clismele şi băile circa 3 zile, deoarece continuă să iasă toxinele.
Ziua 1
 dimineaţă: iaurt (după ce s-a spălat bine gura).
 prânz: iaurt cu cartofi fierţi sau copţi.
 seară: nu se consuma nimic.
 Între mese, ceaiuri.
Ziua 2
 dimineaţă: la ora 8 iaurt sau ceai cu miere şi lămâie; la ora 10 - un
măr.
 prânz: la ora 12, supa de legume cu puţină sare şi suc de lămâie; la
ora 16, 1/2 pahar suc de fructe.
 seară: cartofi copţi, 1-2 căţei usturoi şi puţină lămâie.
  Între mese, ceaiuri.
Ziua 3
 dimineaţă: iaurt cu cereale; după două ore: salata de varză crudă cu
ridichi şi lămâie; după 2 ore: un ceai călduţ.
 prânz: supa de zarzavat, cartofi fierţi în coajă şi salată de fructe cu
lămâie.
 seară: piure cu usturoi, lămâie, zeama de fructe.
Ziua 4
 dimineaţă: pâine veche, salata de crudităţi.
 prânz: brânză de vaci cu usturoi, salată, supa de zarzavat, cartofi
fierţi sau copţi cu puţin ulei şi fructe.
 seară: pilaf, macaroane cu sos de roşii, fructe şi ceai.
Nu se va mânca prea mult la nici o masă. Între mese se pot bea ceaiuri.
Dacă în perioada de revenire din post apar tulburări, reluăm 1-2 zile
postul şi clismele, după care revenim la regimul alimentar specific perioadei de
revenire.

Nicolae Veniamin recomandă ca în:

Prima zi:
- dimineaţa se ia o bucată de pâine prăjită, o ceapă, puţină sare şi,
muşcând din ele, se amesteca bine, dar nu se înghit, ci se aruncă,
căci sunt pline de toxinele din gură, apoi se repeta operaţia, până se
curăţa bine limba şi toată gura de materiile depuse pe ele. După
aceea, se clăteşte bine gura cu apă şi se bea un pahar cu suc de
morcovi, la care se poate adăuga lapte sau lămâie şi miere. Se ia cu
linguriţa şi se plimba prin gură, apoi se înghite. Acest suc se bea în
fiecare dimineaţă timp 4-5 zile;
- la 10 şi la 16 se iau 4-5 linguri de gris fiert cu apă şi puţin lapte, la
care se adaugă sirop de mere, sau 1-2 cartofi copţi ;
- la prânz şi seara, se mănâncă o supă concentrată de zarzavaturi, cu
foarte puţină sare, luându-se din fiecare zarzavat câte o bucată
(cartof, ţelina, morcov etc.), precum şi o feliuţă de pâine (100 g).
Băutura: suc natural de fructe sau ceaiuri cu lămâie şi miere.
A 2-a zi:
- salată de fructe sau zarzavaturi, supă de zarzavat şi concentrată,
piure de cartofi cu puţin lapte. Câte 100 g pâine prăjită la fiecare
masă. Cartofi copţi, 200-300 g de iaurt pe zi.
A 3-a zi :
- aceleaşi alimente, mărindu-se cantitatea, adăugându-se şi câte o
lingură de untdelemn la mâncare. Se pot lua 2-3 căţei de usturoi în
fiecare zi, deoarece usturoiul deschide apetitul şi este dezinfectant.
200-300 g iaurt.
 Începând cu a 4-a zi, se consuma zarzavaturi şi ulei în cantităţi
suficiente, fără restricţii; lactate proaspete; compoturi şu fructe. Se va
mesteca extrem de atent; trebuie învinsă lăcomia de a înghiţi repede
alimentele.
După 8 zile, se consuma lactate fără restricţii, 1-2 ouă moi, fructe de orice
fel, pâine prăjită la discreţie, dar nu cu lăcomie; de asemenea, peşte
proaspăt, fiert sau prăjit.
În perioada de refacere, se recomanda folosirea regimului
lactovegetarian, care va da organismului posibilitatea de a-şi clădi celule
sănătoase şi de a nu mai introduce alimente ce conţin toxine. Timp de 21
de zile sunt interzise fasolea şi mazărea uscată, murăturile, carnea de
orice fel, mai ales conservată, şi peştele conservat.
După 3 săptămâni de regim de refacere, se poate introduce orice
alimentaţie, dar e bine să se consume cât mai puţină carne şi sosuri grase.

Rudolf Breuss recomandă ca după terminarea postului să se înceapă cu

alimentaţie uşoară, cu foarte puţină sare, şi se va consuma, 2-4 săptămâni, circa
1/16 suc de legume pe zi. Pentru început, se va consuma mâncăruri uşoare:
sucuri, ceaiuri neîndulcite, supa de tăieţei (la început zeamă, iar apoi tot
conţinutul); în cele din urmă, puţină carne de pasăre.

S. Nicolaev şi V.M. Nicolaevna recomandă :

Prima zi: suc de legume şi fructe.
A doua zi: se adaugă produse lactate acide.
A 3-a zi se adaugă 600 g piure de morcovi şi 50-100 g de miere de albine.
A 4-a zi se adaugă nuci şi maxim 400 g pâine integrală, de preferat
prăjită, dar în nici un caz proaspătă.
Cu începere din a 7-a zi, se pot consuma supe de legume, fierturi, crupe
etc.
Mesele se servesc de 4 ori pe zi, cantităţile dozându-se în mod individual.
În principiu, se începe cu alimentaţie lactovegetariană, bogată în vitamine şi
săruri minerale, crescându-se treptat cantitatea alimentelor şi valoarea lor
calorică.

Davidson recomandă:
Primele 2 zile, câte 1,750 kg lapte degresat cu 60 g zahăr aromatic
(ceai, cafea, vanilie), în total 1000 calorii cu 70 g proteine; se
consuma la fiecare 2 ore, în porţii mici.
În zilele 3-7, se adaugă câte 200 calorii în plus (ouă prăjite, lapte de
pasăre, pâine).
În săptămâna a 2-a, se adaugă carne, brânzeturi, cartofi, unt.
Arnoldi recomandă:
Prima zi.
Dimineaţa, o farfurie cu piure de mere sau supa de grâu bine fiarta
şi 3 bucăţi pâine prăjită fără sare.
La prânz, 2 mere coapte, o supă de roşii, 3 pesmeţi.
Seara, la fel ca la prânz, plus o supă de grâu.
A 2-a zi se serveşte acelaşi meniu, însă în cantitate mai mare.
A 3-a zi, pe lângă cele de mai sus, se mai adaugă un pahar de iaurt.
Ulterior se vor consuma diferite mâncăruri vegetariene (crude sau fierte),
până ce se va ajunge, treptat, la alimentaţia obişnuită.
Regimul hiperproteic va fi continuat până la refacerea completă a
musculaturii bolnavului.

Boris Fratila recomandă:

Zilele 1-5:
- ziua 1: zeama de fructe şi fierturi de legume (strecurate);
- ziua a 2-a: supa de legume (mucilaginoase), cu puţin lapte, eventual cu
50 g pesmet praf, jeleuri de fructe;
- ziua a 3-a: pireuri subţiri de legume, de mere, cartofi, 2-3 felii de
pesmet, un pahar de iaurt, mere coapte, crupe bine fierte ;
- ziua a 4-a: aceleaşi piureuri, însă mai consistente, bulion slab de pasăre,
2-3 felii de pâine integrală veche, compoturi de fructe (nu prea dulci) ;
- ziua 5-a: la cele de mai sus se adaugă carne fiartă de peste sau pui,
trecută prin maşina de tocat de 2-3 ori, borş vegetarian, pârjoale de
legume.
Ulterior, se va trece treptat, individualizat, către o alimentaţie normală.
E bine ca în fiecare zi să se adauge, pe cât posibil, la toate mâncărurile
lichide şi semilichide, drojdie bine uscată circa 50 g pe zi, brânză de vaci
nesărată, precum şi vitamine, în special vitamina C. Fiecare mâncare în care s-a
introdus drojdie de bere vă fi fiarta suplimentar 20-30 de minute (pentru
inactivarea acesteia).
Porţiile vor fi iniţial cât mai mici; nu se va trece la masa următoare, decât
după scurgerea timpului necesar pentru digestia celei precedente.

Atenţie!

CARNEA, CIUPERCILE, LINTEA ŞI MAZĂREA nu se vor

consuma TREI SĂPTĂMÂNI după revenirea din post.
Posibile simptome după întreruperea
postului cu apă
Există câteva manifestări trecătoare cu care vă puteți confrunta, în special
după întreruperea unui post cu apa de durată. Oricare ar fi acestea este bine de
știut că ele sunt temporare, durează o scurtă perioadă și prin urmare nu are rost
să vă îngrijorați, să vă simțiți dezamăgiți sau să apelați la tratamente alopate la
ivirea acestora.

Iată care sunt cele mai frecvente simptome:

 ușoară iritare internă a gâtului, asemănătoare celei care

apare după ce s-au consumat băuturi reci sau când o răceală este pe
cale de a se instala.
 Mici afte în interiorul gurii
 Acumulare de lichid în anumite zone, în special în
zona gleznelor
 Oboseală după ce se ia masa
 În cazul femeilor, întârzierea menstruației
 Cei care au postit pentru remedierea unei probleme de sănătate este
bine să cunoască faptul că, la întreruperea postului, se pot confrunta
din nou cu ușoare simptome ce ar indica aparent revenirea
problemei respective.
 Dacă acea problemă de sănătate implică dureri înainte de
post, și aceste dureri pot avea la rândul lor o ușoară revenire, pentru
o scurtă perioadă.

Cauzele acestor manifestări au la bază efortul organismului fiecăruia de a

face acele ajustări necesare pentru readaptarea la un sistem digestiv funcțional,
procesând hrană solidă. Este o perioadă de tranziție dar nu lipsită de importanță.
Deși acest proces presupune o serie întreagă de eforturi, organismul încearcă să
străbată aceasta perioadă cât mai silențios cu putință chiar și atunci când este
supus unei adevărate brutalizări alimentare. Nu reușește însă întotdeauna acest
lucru și se manifesta într-unul din modurile amintite mai sus.
În acest context, nu este indicat să dați curs, sub nici o formă, impulsului
de a reîncepe să postiți, simțind vreun sentiment de vinovăție că ați întrerupt
eventual postul respectiv mai devreme sau că poate nu ați efectuat această
întrerupere așa cum ar fi trebuit! O astfel de acțiune nu numai că nu îi este
necesară organismului, ci, din contră, îi aduce un deserviciu, reprezintă o
influență negativă, deloc recomandabilă.
Tot ce trebuie făcut în această perioadă este
 să vă odihniți îndeajuns și
 să faceți toate eforturile de voință posibile
pentru a vă alimenta cu mâncăruri ușoare, din
punct de vedere al efortului digestiv, dar
bogate în nutrienți.
Preferabil ar fi ca în această perioadă sistemul digestiv să
beneficieze de o hrană constând în alimente aflate în starea lor
naturală, cu o combinare redusă în cadrul aceleiași mese.
Cu cât se respectă mai consecvent aceste două reguli, eventualele
simptome deranjante se vor retrage curând sau, cel mai adesea, vor lipsi cu
desăvârșire. Așadar, micile neplăceri aferente întreruperii unui post de durată nu
sunt nicidecum o regulă. Ele sunt, în cele mai multe cazuri, semnalul că
revenirea la alimentarea organismului s-a făcut brusc, fie din punct de vedere
cantitativ, fie din punct de vedere calitativ (cu mâncăruri greu digerabile sau cu
o varietate excesivă în cadrul aceleiași mese).
Oferind organismului propriu o tranziție lentă și ușoară se va observa cum
acesta capătă o vitalitate tot mai mare și o sănătate din ce în ce mai bună.

P.S. Dacă după un post de durată medie sau mare ați avut un alt tip de simptome
decât cele amintite mai sus, vă invit și pe voi să le menționați pentru a completa
acest subiect.
 Un articol pentru după post
Există un antioxidant universal, care să acționeze în
toate țesuturile corpului, indiferent de structura și rolul
acestora?
Da. Acesta este vitamina B7 (sau H), cunoscută popular sub
numele de Biotină sau științific drept Acid Alfa Lipoic.

Biotina este eficientă împotriva distrugerilor oxidative cauzate în

organism de radicalii liberi. Ea acționează la nivelul membranei și
mitocondriilor celulare, din toate tipurile de celule existente în corp. Rolul ei
principal este cel de producere a energiei celulare, dar și cel de sinteză a acizilor
nucleici și de asigurare a respirației celulare. Este implicată în metabolizarea
zahărului și a grăsimilor din organism, transformând glucidele și lipidele în
energie.
Pentru toate acestea Biotina și-a adjudecat numele de antioxidantul
ideal.
Dacă v-ați întrebat vreodată de ce aveți din abundență stocuri de grăsime,
care reprezintă o potențială sursă de energie și totuși constatați o evidentă lipsă
de tonus, acesta poate fi răspunsul: insuficiența Biotinei, motorul care să
determine utilizarea stocurilor energetice existente. Deficitul de Biotină
determină de asemenea căderea parului, probleme legate de piele și unghii,
crampe musculare, lipsa de tonus muscular bun sau de coordonare. Prezența ei
suficientă înseamnă un corect regulator al glicemiei în organism.
De unde luăm Biotina?
 alimente bogate în Biotină
 auto-generare în propriul intestin

Alimente care conțin Biotina (miligrame/100g)

 făină de soia: 63
 gălbenuș de ou: 54
 nuci: 37
 arahide: 31
 sardine: 21
 migdale: 17
 ciuperci: 15
 orez brun: 9
 cereale integrale: 7
 spanac: 6
 crabi: 6
 morcovi: 3
 roșii: 2
 brânză de burduf: 2

Ca suplimente pentru un abundent aport de Biotină pot fi consumate:

 drojdia de bere
 melasă
 tărâțele
 untură de pește

Auto-generare în propriul intestin

Într-un intestin sănătos bacteriile intestinale produc

suficientă Biotină. Acest lucru este cu putință numai atât
timp cât flora intestinală se află în stare bună. Cea mai
măruntă perturbare a bacteriilor intestinale, cum ar fi ingerarea unui pahar de
tărie, a unei lingurițe de zahăr sau a unei tablete de antibiotic, poate tulbura
semnificativ această ordine. Atunci nu mai funcționează perfect nici producția
de Biotină.

Inamicii principali ai Biotinei:

 carnea grasă de orice proveniență,

 cartofii prăjiți,
  dulciurile preparate cu zahăr și
 conservele
Acestea pot distruge flora intestinală în doar șase săptămâni.
Distrug, de asemenea, cu rapiditate Biotina
 alcoolul,
 nicotina și
 abuzul de medicamente.

Cum recunoaștem o floră intestinală în stare precară:

O floră intestinală distrusă se recunoaște ușor după dereglările digestive,

precum
 constipația sau diareea,
 scaunele cu miros greu,
 balonările,
 mirosul neplăcut al gurii.
Căderea părului și problemele pielii și ale unghiilor sunt un semnal de
alarmă în ce privește buna funcționare a florei intestinale.

De ce Biotina reprezintă rezolvarea problemelor de cădere a părului?

Biotina conține sulf. Părul, unghiile și pielea, necesită de asemenea mult

sulf și au permanentă nevoie de acest element pentru a crește sănătoase.
Acolo unde Biotina lipsește, apare curând seboreea, o secreție anormal de
abundentă a glandelor sebacee și pielea, inclusiv cea a capului, se acoperă cu
prea multa grăsime. Printre consecințele acestui fapt se numără căderea părului
și mătreața. Asigurarea unui aport suficient de Biotină ajută și la restabilirea
podoabei capilare, în cazul celor care au pierdut mult păr. De asemenea aceasta
stopează albirea acestuia.

5 motive pentru a consuma suficientă Biotină:

 Refacerea podoabei capilare și sănătatea unghiilor și a pielii.

 Arderi eficiente cu evitarea depunerilor lipidice și generarea de
energie suficientă.
 Eliminarea radicalilor liberi din toate tipurile de structuri celulare.
 Oxigenarea celulară abundentă şi evitarea acidifierii organismului.
 Corecta auto-reglare a glicemiei.
 Lista top antioxidanți – Valori ORAC
www.postulcuapa.ro
05/11/2018

Ce este ORAC? Care e nivelul optim şi care sunt cele mai bune surse?
ORAC reprezintă iniţialele de la Oxigen Radical
Absorbance Capacity (ceea ce s-ar traduce prin
Capacitatea de absorbţie a radicalilor liberi ai oxigenului).
Acesta măsoară capacitatea antioxidantă a alimentelor.
Antioxidanţii sunt compuşi naturali care protejează organismul de
pericolul radicalilor liberi. Radicalii liberi sunt atomi sau grupuri de atomi,
care (dacă nu sunt ţinuţi sub control de antioxidanţi) afectează celulele, sistemul
imunitar şi pot duce la diverse boli, precum cele de inimă, la cancer sau alte
boli degenerative. Radicalii liberi sunt consideraţi de oamenii de ştiinţă şi o
cauză a procesului de îmbătrânire şi de asemenea cauza numeroaselor boli
mentale ce apar din cauza numărului prea mare de radicali liberi în raport cu
numărul prea mic de antioxidanţi.
Organismul produce singur antioxidanţi – cei mai puternici sunt
reprezentaţi de 4 enzime:
 superoxid dismutaza (SOD),
 glutation peroxidaza,
 catalaza şi
 metionina reductaza,
dar pentru că aceştia nu sunt suficienţi trebuie să ne aprovizionăm cu
antioxidanţi din alimente. Nivelul de antioxidanți în organism trebuie să fie de
minim 30.000 unități, conform Orac.
Specialiştii au stabilit o măsură a puterii anti-oxidante a unor vegetale,
numită ORAC (oxigen radical absorbance capacity = capacitatea de absorbţie a
radicalilor liberi ai oxigenului), în funcţie de cantitatea de anti-oxidanţi care este
conţinută în diverse plante. Un nivel minim pentru a ne menţine într-o stare
optimă de sănătate este de 3-5.000 de unităţi ORAC. Pentru a preveni boli mai
grave cum este cancerul, în cazul bolilor cronice sau degenerative, ar trebui sa se
ajungă la 30-50.000 de unităţi ORAC pe zi.
Iată care sunt cele mai sănătoase 50 de alimente în conformitate cu scala
ORAC (unităţi/100 g produs) de care trebuie să ţină cont orice persoană atunci
când îşi stabileşte regimul alimentar (conform site-ului
http://www.oracvalues.com), cu menţiunea că voi actualiza lista:

314.446 pudra de cuişoare

312.400 tărâţele neprelucrate de sumac
267.536 pudra de scorţişoară
240.000 tărâţele de sorg bogate în tanin
200.129 pudra de oregano uscat
159.277 pudra de curcuma
102.700 boabele de acai liofilizate
100.800 tărâţele negre de sorg
91.500 pudra de roşcove (carob, ceratonia)
86.800 sumacul brut
80.933 cacao pudră uscată şi neîndulcită
76.800 seminţele de chimen
75.000 pudra concentrată de boabe de maqui
74.349 pătrunjelul uscat
71.000 tărâţele de sorg roşu
70.000 cireşele Acerola
67.553 busuiocul uscat
48.504 pudra de curry
45.400 sorgul brut bogat în tanin
40.200 pudra de ciocolată olandeză
40.000 sucul de boabe de maqui
32.004 salvia proaspătă
29.257 seminţele de muştar galben
28.811 ghimbirul pudră
27.618 piperul negru boabe
27.426 cimbrul în stare proaspătă
27.297 măghiranul în stare proaspătă
25.300 fructul de lyci (sau lechee)
25.300 fructul de goji
24.700 polenul granule
24.287 tărâţele de orez crude
23.636 pudra de chili
21.900 boabele de sorg negru
20.823 bomboanele de ciocolată neagră
19.600 cojile seminţelor de in
18.053 bomboanele de ciocolată amăruie
17.940 nucile pecan
17.919 boiaua de ardei
16.062 boabele de chokeberry crude
15.542 frunzele proaspete de tarhon
14.840 rădăcina de ghimbir proaspătă
14.697 boabele de soc crude
14.000 boabele de sorg roşu
13.978 frunzele proaspete de mentă
13.970 boabele proaspete de oregano
13.541 nucile englezeşti (walnuts)
9.645 alunele de pădure sau alunele turceşti
9.584 coacăzele roşii crude
9.465 boabele proaspete de cimbru
9.416 infuzia de anghinarie
8.459 boabele de fasole roşie crudă
8.320 boabele de fasole roz crudă
8.040 boabele de fasole neagră crudă
7.983 fisticul crud
7.960 coacăzele negre crude
7.779 fasolea Pinto crudă
7.581 prunele “diamantul negru” cu coajă crude
7.528 bomboanele de ciocolată cu lapte
7.282 lintea crudă
7.274 agavele uscate
6.665 pudra de usturoi uscat
6.552 anghinaria crudă
6.552 afinele crude
6.552 prunele uscate
6.400 tărâţele de sorg alb
6.330 siropul de ciocolată
6.259 prunele crude
5.997 frunzele proaspete de melisă
5.764 boabele de soia crude
5.735 pudra de ceapă
5.347 murele
5.346 usturoiul crud
5.141 frunzele crude de coriandru
4.882 zmeura crudă
4.805 frunzele proaspete de busuioc
4.454 migdalele
4.392 frunzele proaspete de mărar
4.343 frunzele de ceai
4.275 merele roşii
4.188 stafidele albe
3.898 merele “Granny Smith”
3.577 căpşunile proaspete
3.432 untul de arahide
3.383 smochinele proaspete
3.365 cireşele obişnuite dulci
3.307 rodia
3.277 agrişele crude
3.234 caisele confiate
3.166 arahidele de orice fel, crude
3.145 varza roşie fiartă şi scursă fără sare
3.083 broccoli crud
3.082 merele obişnuite cu coajă
2.941 perele crude
2.938 agavele fierte
2.936 merele ”Red delicious”, crude, fără coajă
2.906 sucul de coacăze negre
2.830 strugurii negri
2.828 merele Gala crude cu coajă
2.764 (condimentul) cardamom
2.670 merele Golden crude cu coajă
2.589 merele Fuji crude cu coajă
2.573 merele crude fară coajă
2.550 guava
2.386 brocolli fiert şi nesărat
2.380 salată lollo crudă
2.359 fulgii de porumb
2.341 sucul proaspăt de rodie
2.308 fulgii de ovăz instant fortificat
2.294 granola cu stafide
2.252 varza roşie crudă
2.210 merele Golden crude fără coajă
2.200 sorgul alb boabe
2.184 seminţele de ridiche încolţite
2.183 tărâţele de ovăz
2.175 fulgii de ovăz simpli
2.150 frunzele de sparanghel crude
2.115 cartofii dulci copţi în coajă
2.104 pâinea integrală de grâu
2.094 arpagicul crud
2.050 varza albă fiartă, scursă şi nesărată
2.036 sucul de prune
1.990 guava rosie
1.965 piureul de mere
1.963 pâinea integrală de secară
1.948 caju crud
1.946 frunzele crude de sfeclă
1.933 avocado
1.911 perele verzi cu coajă
1.819 portocalele
1.814 piersicile crude
1.788 sucul de struguri roşii
1.773 varza roşie fiartă
1.767 sfecla crudă
1.750 merişoarele
1.746 perele de Anjou roşii
1.743 floricelele de porumb
1.736 ridichile crude
1.695 nucile de macadamia prăjite
1.687 frunzele de spanac congelate şi nefierte
1.680 cartofii roşii cu coajă copţi
1.644 sparanghelul fiert şi scurs
1.620 mandarinele crude
1.548 grape-fruit-ul roz şi roşu
1540 fragii
1.521 ceapa roşie crudă
1.520 boabele de fasole marină crude
1.515 spanacul crud
1.510 seminţele de lucernă încolţite
1.506 noni
1.447 frunzele proaspete de salată verde
1.421 pâinea integrală din amestec de cereale
1.419 nucile braziliene uscate
1.326 cartofii roşii copţi
1.322 cartofii roşii cruzi
1.318 pâinea de ovăz
1.303 fulgii de grâu
1.301 pătrunjelul proaspăt
1.263 ciocolata cu lapte de băut
1.260 strugurii roşii proaspeţi
1.253 ceaiul verde gata preparat
1.247 agave crude
1.238 sucul de grape-fruit galben
1.225 sucul de lămâie
1.220 ceapa galbenă călită câteva minute
1.210 kiwi
1.150 uleiul de măsline extra-virgin
1.138 cartofii albi copţi în coajă
1.118 strugurii albi sau verzi cruzi
1.115 caisele crude
1.098 cartofii roşii cruzi
1.058 cartofii albi cruzi
1.034 ceapa albă crudă
1.005 vinul de masă roşu
1.002 sucul de căpşune
1.002 mango crud
1.001 sosul de salsa
984 ardeiul dulce portocaliu crud
980 varza de Bruxelles
965 ardei dulce galben crud
962 seminţele de soia mature încolţite şi nefierte
933 vânăta crudă
923 ardeiul verde dulce crud
904 fasolea Pinto gătită
902 cartofii dulci cruzi
884 ananasul crud
879 banana
856 varza albă fiartă, scursă nesărată
847 năutul crud
847 ardeiul roşu călit
830 strugurii albi proaspeţi
829 conopida proaspătă
793 sucul de struguri albi
791 ardeiul dulce roşu proaspăt
759 fasolea verde crudă
750 nectarinele crude
741 mazărea galbenă crudă
728 boabele de porumb dulce crude
726 sucul de portocală
704 sucul de pere
694 ardeiul dulce galben
694 sos de tomate
666 morcovii cruzi
620 conopida fiartă scursă fără sare
616 nucile uscate
615 ardeiul dulce verde călit câteva minute
600 mazărea verde congelată
578 sosul picant
568 sucul de ananas
564 oţetul de mere
546 prunele roşii crude
524 mazărea despicată seminţe mature crude
508 varza albă crudă
497 ţelina crudă
496 broccoli congelat
490 prazul crud
486 sucul de roşii conservat cu sare
483 dovleacul crud
481 seminţele de mac
436 siropul de piersici conservat
413 porumbul dulce conservat
410 oţetul din vin roşu
408 sucul de mere
392 vinul alb de masă
367 tomatele roşii coapte
317 morcovii fierţi şi scurşi nesăraţi
315 pepenele galben crud
307 bulbul de fenicul crud
245 vinetele fierte scurse nesărate
225 oţetul din miere
214 castraveţii cruzi cu coajă
180 dovlecelul crud
142 pepenele verde crud
126 castravetele decojit crud
106 uleiul de arahide

Sursa: http://www.biolandia.ro/blog/2012/11/21/mii-de-antioxidanti-intr-un-
gram-de-pudra/
Sursa: https://www.scientificamerican.com/article/what-are-orac-values/

Oamenii de ştiinţă de la Universitatea din Boston susţin că toată lumea ar

trebui să ia zilnic de la minim 3300 până la 4500 unităţi Orac, UO, pentru a crea
un scut împotriva oxidării, deci pentru prelungirea stării de tinerețe, energie,
stare bună, vitalitate. Eu îmi fac niște “pastile” și sucuri prin care îmi asigur
minim 5000 UO zilnic.