Ministerul Educaţiei ,Culturii și Cercetării Republicii Moldova

Universitatea de Studii Europene din Moldova

Facultatea Ştiinţe Economice

Aprobat
Şef Departament
__________
dr.conf.univ.

Teza de licenţă
,,Rolul managementului financiar în sistemul de gestiune a
întreprinderii”

(în baza datelor BC „Moldova Agroindbank” SA)

la specialitatea 0412.1 Finanţe şi Bănci

Lupu-
Gorita
Gr.FB

Coordonator ştiinţific

dr. șt.ec.conf. univ.

Chişinău, 2021

1
 CUPRINS

ADNOTARE............................................................................................................................3

INTRODUCERE.....................................................................................................................5

CAPITOLUL I. Rolul și aspectele teoretico-conceptuale privind managementul

financiar al întreprinderii…………………………………………………………….......….9

1.1. Esența și conținutul managementul financiar…………….………………..……...…....…9

1.2. Obiectul și subiecții managementului.................................................. ...............……….18

1.3. Diagnosticul și echilibru financiar al intreprinderii..........................................................23

CAPITOLUL II. Analiza activității financiare a BC ,,Moldova-Agroindbank SA,,
……………………………………………………………………………………….......28

2.1. Caracteristica băncii BC ,,Moldova Agroindbak SA ,,....................................................28

2.2. Analiza și particularitățile resurselor băncii…..………………………………………....35

2.3. Analiza portofoliului de credite al băncii..……………………………………………….42

2.4. Analiza indicatorilor economico-financiari………………………………………….…..47

CAPITOLUL III. Tendințele actuale ale optimizării gestiunii financiare în cadrul

BC ,,Moldova-Agroindbank’’
SA................................................................................................60
3.1. Particularitățile gestiunii activelor și pasivelor băncii.......................................................60
3.2. Eficientizarea gestiunii financiare prin prisma minimizării riscurilor în cadrul băncii.....63
Încheiere…………………………………………………………………………………......66

Bibliografia……….…………………………………………...…………………………......69

Anexe…………………………………………………………………………………………71

2
 ADNOTARE
la teza de licenţă cu tema:
,,Rolul managementului financiar în sistemul de gestiune a întreprinderii”
Facultatea Științe Economice , Specialitatea Finanţe şi Bănci,
Donoi Ana, Chişinău,2021.
Structura tezei include:introducere,trei capitole,încheiere,concluzii generale şi recomandări,
bibliografie din 35 surse,63 pagini text de bază,14 figuri,2 tabele și 19 anexe.
Cuvinte cheie: management financiar, bancă comercială,gestiunea financiară, activele
financiare, sistem financiar,optimizare etc.
Scopul lucrării: constă în analiza concepţiilor fundamentale privind rolul managementului
financiar în sistemul de gestiune a întreprinderii BC,,Moldova Agroindbank’’SA ,
îndeosebi managementul financiar în performanţa activităţii bancare. Elaborarea şi
prezentarea evoluţiei managementului financiar şi stabilirea principalelor funcţii şi
componente ale managementului financiar bancar din Republica Moldova.
Obiectivele cercetării rezidă în analiza structurală a managementului financiar, în
obţinerea performanţelor și profitabilității băncii şi evaluarea performanţelor acestora în
cadrul sistemului bancar din Republica Moldova; analiza activității financiare ale băncii,
determinarea impactului strategiilor de gestiune a activității bancare şi principalele
tendinţe în eficientizarea strategiilor de performanţe financiar-bancare. ; identificarea
tendințelor actuale ale optimizării gestiunii financiare în cadrul băncilor comerciale.
Valoarea teoretică reprezintă contribuţiile aduse la precizarea şi definirea noţiunilor de
bază;analiza managementului sistemului financiar a întreprinderii bancare din Republica
Moldova prin prisma indicatorilor economico-financiari în eficientizarea performanţelor
bancare,precum și sinteza şi interpretarea indicatorilor de performanţă bancară, formularea
unor căi de ameliorare a riscurilor bancare în vederea implementării strategiilor de
eficientizare a performanţelor bancare.
Valoarea aplicativă a tezei rezidă în tendințele actuale ale optimizării gestiunii financiare
în cadrul întreprinderilor,băncilor și departamentelor cu rolul direct şi indirect în
transpunerea şi modernizarea managementului activităţii financiar bancare dar și strategile,
particularitățile de gestiune a activelor și pasivelor băncii , cum este comitetul ALCO .
Eficientizarea gestiunii financiare prin prisma minimizării riscurilor în cadrul băncii prin
politica și masurile întreprinse de banca în vederea minimizării riscurilor de lichiditate,
ratei dobînzii, de credit, riscul operational, valutar .

3
 ANNOTATION
to the bachelor's thesis with the topic:
"The role of financial management in the enterprise management system"
Donoi Ana, Chisinau, 2021, specialty: 0412.1-Finance and Banking, 2021.

The structure of the thesis includes the introduction, three chapters, general conclusions,
bibliography, keywords, figures, tables, and appendices.
The field of study of the thesis is financial management.
The purpose of the research and the research objectives are to analyze the fundamental
concepts regarding the role of financial management in the enterprise management system,
especially financial management in the performance of banking activity. Elaboration and
presentation of the evolution of financial management and establishment of the main
functions and components of banking financial management in the Republic of Moldova.
The objectives of the research lie in the structural analysis of financial management, in
obtaining the bank's performance and profitability and in evaluating their performance within
the banking system of the Republic of Moldova; analysis of the bank's financial activity,
determining the impact of banking management strategies and the main trends in streamlining
financial-banking performance strategies. ; identifying current trends in optimizing financial
management in commercial banks.
The theoretical value represents the contributions to the specification and definition of
basic notions, analysis of the management of the financial system of the banking enterprise in
the Republic of Moldova through the prism of economic and financial indicators in
streamlining banking performance, and synthesis and interpretation of banking performance
indicators, formulating ways to improve banking risks in order to implement strategies to
streamline banking performance.
The applicative value of the thesis lies in the current trends of optimizing financial
management in enterprises, banks and departments with a direct and indirect role in
transposing and modernizing the management of banking financial activity but also strategies,
features of managing the bank's assets and liabilities, such as ALCO. Efficiency of financial
management in terms of minimizing risks within the bank through the policy and measures
taken by the bank to minimize risks of liquidity, interest rate, credit, operational risk, foreign
exchange.Keywords: financial management, commercial banking, financial management,
financial assets, financial system, optimization, etc.

4
 INTRODUCERE
Actualitatea şi importanţa temei cercetate rezidă în valoarea managementul financiar,
care este un domeniu de mare interes și de o importanță semnificativă în societatea
contemporană. Structurată și dezvoltată în timp, știința managerială a trecut prin etape care
au avut o influență majoră asupra dezvoltării umane și are în prezent caracteristici și
orientări specifice lumii moderne, cum ar fi: viziunea globală și integratoare de rezolvare a
problemelor – raportare la mediul extern național și international, dinamismul – determinat
de frecvența și amploarea schimbărilor din societate, universalitatea - transferul de concepte,
principii, tehnici și instrumente manageriale din domeniul activității industriale în toate
celelalte domenii ale vieții și activității umane, astfel că se vorbește curent de management
agrar, management bancar, financiar, educațional etc și profesionalizarea funcției de
manager - elita managerială a viitorului va proveni din școli, centre sau instituții
recunoscute de business, iar formarea continuă în domeniu va deveni o necesitate absolută.
Managementului este definit ca procesul de proiectare şi de menţinere a unui mediu în
care persoanele lucrând împreună în grupuri îndeplinesc în mod eficace scopuri selectate şi
bine definite. Dintre multele definiţii care au fost oferite de-a lungul timpului cea dată de
David Gustafson este simplă şi la obiect : „Managementul este procesul prin care munca
este făcută prin intermediul altora – bine, la timp şi în limita bugetului.” Managementul nu
trebuie însă privit ca o profesiune pasivă care are doar scopul de a menţine ordinea şi a
proteja status quo-ul. Managementul este în acelaşi timp artă şi ştiinţă.Este artă prin
componenta sa practică şi este ştiinţă prin metodele, conceptele şi teoriile care întăresc
eficacitatea generată de artă. Arta în conducere ţine de intuiţie şi experienţă, în timp ce
ştiinţa conducerii adaugă elementele obiective pe care le oferă cunoştinţele
sistematizate,ştiinţă.[35]
Orice societate, orice sistem economico-social tinde să se dezvolte şi să facă faţă
provocărilor permanente venite din mediul în care există şi care este într-o continuă
transformare. Pentru sistemul financiar din Repubica Moldova, o ţară aflată în plin proces
de tranziţie, adaptarea la cerinţele pieţei Uniunii Europe reprezintă o provocare, dar mai ales
o necesitate de menţinere la un standard de dezvoltare profesională deosebită, pentru a putea
face faţă concurenţei. Intrând pe o piaţă liberă, în care „jocul” este cel al concurenţei,
întreprinderile trebuie să analizeze foarte bine raportul dintre profiturile ce doresc să le

5
 obţină şi riscurile asumate, acest raport reliefând eficienţa fiecărei intreprinderii, ca entitate
singulară sau a întregului sistem , ca entitate complexă.
Analiza performanţei, a eficienţei sistemului financiar din R. Moldova are o
importanţă vitală atât din punct de vedere macroeconomic, cât şi microeconomic. Din
perspectiva micro, a intreprinderii, aspectul eficienţei este crucial dat fiind de competiţia
pieţei, creşterea performanţei fiind oarecum „impusă” de existenţa entităților străine într-o
ţară, aflată în tranziţie, impunând îmbunătăţiri în domenii cum ar fi reglementările şi
supravegherea prudenţială. Din perspectiva macro, eficienţa sistemului fianciar are ca
influenţă asupra intermedierii financiare şi stabilităţii întregului sistem financiar.De aici
reiese faptul că îmbunătăţirea managemetului și a performanţelor industriale indică o mai
bună alocare a resurselor financiare şi de aceea o creştere a investiţiilor care favorizează o
creştere a performanţelor instituţionale.
Actualitatea domeniul managementului are ca menirea să servească progresului
economic, social şi ecologic al salariaților, al societăților comerciale, ea este pusă în slujba
creşterii eficienței economice şi sociale, a bunăstării şi civilizației. Avînd rolul, de
gestionare a unei organizații care are la bază sa un  sistem de acțiune al metodelor
financiare, exprimat în organizarea, planificarea și promovarea utilizării. Unde sunt
concepute patru elemente principale ale mecanismului financiar:reglementarea juridică
normativă de stat a activităților financiare ale întreprinderii,mecanismul pieței pentru
reglementarea activităților financiare ale unei întreprinderi,mecanismul intern de
reglementare a activităților financiare ale întreprinderii (cartă, strategie financiară, standarde
și cerințe interne),sistemul tehnicilor și metodelor specifice utilizate în întreprindere în
analiza, planificarea și controlul activităților financiare.Toate acestea reprezintă un sistem de
relații economice asociate formării, distribuției și utilizării fondurilor în procesul de
circulație a acestora. Mediul de piață, extinderea independenței de adopție au dus la o
creștere bruscă a importanței managementului financiar în gestionarea oricărei structuri de
afaceri.
Scopul şi sarcinile cercetării. Scopul prezentei lucrări constă în analiza managementului
financiar în sistemul de gestiune a întreprinderii al Republicii Moldova şi determinarea
rolului managementului financiar în obţinerea performanţelor băncare în scopul elaborării
unor direcţii de eficientizare a performanţelor activităţii financiar-bancare.
Pentru realizarea scopului propus au fost trasate următoarele sarcini de bază:
 prezentarea evoluţiei managementului financiar;

6
 studierea rolului şi determinarea funcţiilor managementului financiar;identificarea
principalelor componente ale managementului financiar;
 determinarea rolului managementului financiar în obţinerea performanţelor intreprinderii și
analiza şi interpretarea indicatorilor de gestiune financiară, elaborarea tendințelor actuale
ale optimizării gestiunii financiare.
Baza ştiinţifico-metodologică a tezei au constituit-o doctrinele, conceptele, principiile,
elaborate până în prezent de autori marcanţi în studierea particularităţilor sistemului
financiar cum ar fi:Bătrâncea I.,Coman F,Toma M.,Alexandru F.,Dănilă
N.,A.Sestacovscaia, M.Cojocaru,R.Mihalachi,Cocriş V.,Berea A. O.,G.,Bratu.A.ş.a.Din
multitudinea de tehnici şi metode, în cadrul investigaţiilor au fost examinate şi
selectatedoar acelea care, au nemijlocit implicare în domeniul managementului financiar,
ţinându-se cont de specificul acestui domeniu. Printre acestea putem enumera următoarele:
observaţia, analiza şi sinteza, gruparea, ancheta, precum şi alte metode şi instrumente de
cunoaştere ştiinţifică, care au permis cercetarea aprofundată a obiectului lucrării respective,
datorită cărui rezultatul a dus la obţinerea unor concluzii şi recomandări consistente, ce
prezintă interes pentru derularea unei activităţi financiare eficiente şi atingerea unor
performanţe cât mai înalte.
Elemente de inovaţie ştiinţifică: noutatea şi inovaţia ştiinţifică a rezultatelor cercetărilor
constă în următoarele:
 determinarea sferei de cuprindere a sistemului financiar al Republicii Moldova prin prisma
particularităţilor de eficientizare în constituirea şi dezvoltarea performanţelor financiare;
 abordarea rolulului şi aportului adus de managementul financiar în obţinerea unor
perfomanţe viabile şi de lungă durată;
 determinarea contribuţiei verigilor componente la formarea unei structuri consolidate a
sistemului financiar  şi funcţionalitatea acestuia prin prisma performanţelor entități;
 identificarea elementelor cu influenţă directă şi indirectă asupra dezvoltării sistemului
financiar în vederea atingerii unui grad cât mai înalt de crestere economico-financiară.
Importanţa teoretică şi valoarea aplicativă a lucrării derivă din recomandările pe care le conţine,
implementarea lor contribuind la eficientizarea activităţii financiare a întreprinderii şi a
performanţelor acestora. Cele mai importante recomandări se referă la:
 dezvoltarea conceptului de management financiar şi stabilirea funcţiilor acestuia, având drept
scop posibilitatea revizuirii structurii sistemului financiar;

7
 sinteza managementului financiar al întreprinderii din R. Moldova în vederea identificării
unor direcţii de armonizare a performanţelor activităţii financiare.
În întroducere a fost argumentată importanţa şi actualitatea temei cercetate, au fost
definite scopul şi sarcinile investigaţiilor. De asemenea, a fost succint descris conţinutul
lucrării, făcându-se referire la importanţa teoretico-practică şi indicatrii rezultatelor
obţinute.
Primul capitol – “Rolul și aspectele teoretico-conceptuale privind managementul
financiar al întreprinderi” reflectă investigaţiile cu privire la apariţia şi evoluţia
managementului financiar, structura acestuia, delimitarea funcţiilor şi caracteristica
principalelor componente ale managementului financiar.
Al doilea capitol – “Analiza activității financiare a BC ,,Moldova-Agroindbank’’SA
în cadrul căruia este caraterizată banca comericală BC ,,Moldova-Agroindbank’’SA,
analizat şi prezentat rolul managementului finaanciar-bancare în obţinerea performanţelor
băncii, stabilirea performanţelor financiar-bancare în cadrul sistemului bancar din
Republica Moldova. Totodată, s-au determinat şi analizat indicatorii performanţei
financiar-bancare, s-au trasat principalele tendinţe în dezvoltarea sistemului financiar.
În capitolul al treilea – “Tendințele actuale ale optimizării gestiunii financiare în
cadrul BC Moldova-Agroindbank’’SA sunt stabilite particularitățile gestiunii activelor și
pasivelor băncii şi eficientizarea gestiunii financiare prin prisma minimizării riscurilor în
cadrul băncii,tot în acest capitol, a fost descris rolul politicii și măsurilor intreprinse de
bană în vederea minimizării riscurilor de lichiditate.
În încheiere sunt formulate concluziile generale şi recomandările elaborate asupra temei
studiate, care ar putea contribui la dezvoltarea în sensul capabilitaţii de transformare a unei
realităţi potenţiale într-una certă de stabilitate şi de creştere economico-financiară,precum
şi îmbunătăţirea şi dezvoltarea sistemului bancar al R. Moldova şi valorificarea acestuia la
standardele europene.
Metodele abordate sunt: ştiinţifice,monografice,analiza economica,ratele financiareș și
grafic cu scopul de a stabili importanta rolului managementului financiar și a analiza
indicatorii de performata economico-financiari,de mobilizare și alocare a resurselor unei
organizații în vederea îndeplinirii obiectivelor acesteia în concordanță cu misiunea,
finalitățile și responsabilitățile sale economice și sociale.

8
 CAPITOLUL I. Rolul și aspectele teoretico-conceptuale privind
managementul financiar al întreprinderii
1.1 Esența și conținutul managementul financiar

Managementul financiar este una din activitățile principale și indispensabile ale

oricărei activități economice eficiente, la baza fundamentării managementului financiar ca
ştiinţă s-au aflat nu finanţiştii, ci matematicienii şi psihologii. Originile managementului
financiar se leagă de numele lui Arthur Stone Dewing şi de lucrarea sa “Politica financiară
a corporaţiilor“1920,dar aceasta tratează aproape exclusiv operaţiile financiare în
detrimentul celor de investiţii şi operaţionale. Dezvoltarea ulterioară a managementului
financiar s-a datorat însă unor persoane care nu erau nici pe departe finanţişti,cum ar fi:
• în 1944 Von Neumann & Morgenstern au fundamentat teoria generală a jocurilor;
• în 1950 Nash a pus bazele teoriei jocurilor non-cooperative (în care “actorii” pieţei
financiare încearcă fiecare să câştige un profit cât mai mare în detrimentul celorlalţi);
• în 1957 Markowitz a elaborat modelului “Capital Asset Pricing” pentru evaluarea
activelor financiare şi a pus bazele teoriei portofoliului;
• între 1958-1966 Modigliani&Miller au fundamentat modelul structurii financiare a
întreprinderii.[8.p36]
Managementul este considerat arta conducerii unei întreprinderii,încă de la începutul
secolului XX F. Taylor şi H. Fayol considerau managementul ca „organizarea ştiinţifică a
muncii”. Ca mai târziu, J. Meleze defineşte managementul ca „fiind într-o abordare
generală fixarea obiectivelor globale, precum şi integrarea tuturor resurselor disponibile
într-un sistem orientat pentru împlinirea acestor obiective şi ca în final în conducerea
sistemului pentru a depăşi dificultăţile mediului economic”La nivelul unei societăţi
bancare, se ia în considerare faptul că în economiile moderne, rolul și locul băncilor este
determinat de calitatea lor de intermediar principal în relaţia economii-investiţii,fiind
determinantă pentru creşterea economică-financiară, prin procesul de creditare care este
pus în valoare o caracteristică semnificativă a acestor intermediari şi anume:
transaformarea activelor nemonetare în active monetare şi alocarea raţională a resurselor
financiare economisiste anterior în proiecte de investiţii generatoare de profiturile viitoare.
Domeniul de studiu al managementului financiar presupune principalele teorii ale
finanţelor moderne, compartimentele analitice ale contabilităţii (analiza stării financiare a
întreprinderii, analiza şi gestiunea creanţelor etc.) şi compartimente ale teoriei gestiunii

9
 corporaţiilor. Managementul financiar poate fi considerat ca o sinteză a finanţelor, unde
managementului firmei şi contabilităţii. El duce responsabilitate de obţinerea şi utilizarea
fondurilor băneşti de o manieră care să ducă la profitabilitatea valorii firmei. Principalul
factor al succesului întreprinderii este maximizarea continuă a valorii întreprinderii şi
implicit a avuţiei proprietarilor ei.[34]
Managementul financiar reprezintă un ansamblu de principii, metode,tehnici,
instrumente și actiuni prin intermediul carora se fundamentează deciziile financiare în
contextul realizarii unor obiective organizationale, formulate printr-o strategie de firma,cu
scopul de a asigura eficiența constituirii și utilizarii capitalului , realizînd suport financiar
maximizării valorii de piață a firmei și creșterea averii funcționarilor.Cu ajutorul
managerilor şi acţionarilor care doresc un profit cât mai mare obţinut cu cheltuieli cât mai
mici,al capitalurile atrase , ca şi munca de calitate se cer însă a fi bine remunerate. Aşadar,
ei căută cu orice preţ maximizarea profitului care conduce neapărat la realizarea
obiectivului de maximizare a profitului firmei. [32]
Managementul financiar este atât știință, cât și activitate importantă la nivel micro- și
macroeconomic. Ca știință, managementul financiar este un sistem de cunoștințe cu referire
la gestiunea eficientă a fluxurilor de numerar și a resurselor financiare, menite să contribuie
la realizarea obiectivelor strategice și soluționarea unor probleme tactice.
Managementul financiar sau gestiunea financiară este asociată cu conducerea, în sensul că
o parte a factorului uman,care sunt acei managerii care previzionează,organizează,
coordonează, antrenează, controlează şi evaluează prestaţia celeilalte părţi executanţii.
Însăşi în sens larg, reprezintă ansamblul corelat de activități manageriale specifice,
orientate către alegerea, formarea, dezvoltarea și utilizarea optimă a resurselor financiare,
în scopul asigurării mijloacelor necesare gestiunii eficiente a unei patrimniu economice, în
contextul influențelor exercitate de mediu, dar și de celelalte funcțiuni operante în cadrul
organizației.
În viziunea autorului Ioan Bogdan ,managementul financiar este ca ,,un subsistem al
managementului general al firmei, având ca scop asigurarea resurselor financiare necesare,
alocarea și repartizarea lor profitabilă, creșterea valorii întreprinderii și a siguranței
patrimoniului acesteia, îndeplinind un rol activ, pornind de la resursele financiare
mobilizate în stabilirea obiectivelor strategice și tactice ale întreprinderii și în controlul și
evaluarea îndeplinirii acestora” [35].

10
 Gestiunea finanțelor din totdeauna a fost o preocupare a oamenilor. Însă ca domeniu
separat de studiu, managementul financiar ia naştere la începutul secolului XX axându-se
inițial pe probleme de constituire de noi firme, consolidări şi fuziuni. În perioada crizei
economice din anii ‘30 în SUA au început eşecurile financiare, de aceea managementul
financiar se axa pe cercetarea şi gestionarea problemelor legate de lichiditate, faliment şi
reorganizare. În anii ‘50 începe o dezvoltare a managementului financiar ca știință cu teorii
și disciplină descriptivă, cu instrumente, pârghii și tehnici manageriale care permiteau
firmelor să-şi maximizeze profiturile şi să sporească averea acţionarilor. La finele sec.XX-
începutul sec.XXI managementul financear s-a transformat într-o disciplină de teorie şi
practică a gestiunii valorii înstitutiei. [25.p.349]
Maximizarea valorii întreprinderii se răsfrânge favorabil asupra prpsperităţii
societăţii,creşterea valorii pe piaţă a companilor care se datorează succeselor obţinute în
lupta concurenţială, care la rândul său determină o calitate mai înaltă a mărfurilor şi
preţurilor mai reduse. De fapt societatea are de căştigat din această luptă concurenţială. Ca
urmare creşterea valorii pe piaţă a unei companii presupune şi lărgirea ,prosepritatea
activităţii acesteia, ceea ce necesită noi braţe de muncă, se reduce şomajul, cresc veniturile
pupulaţiei, creşte puterea de cumpărare ş.a.m.d.
Putem afirma că, prin functiile sale, managementul financiar trebuie să asigure atât
supravieţuirea firmei, cât mai ales consolidarea situaţiei sale. Astfel, managementul
financiar asigură atragerea surselor necesare de pe piaţa de capital, dirijează procesul de
investire în activele pe termen lung şi cele curente, în aşa mod încât acestea să genereze
fluxuri de numerar mai mari, ca să fie posibilă rambursarea împrumuturilor, plata
dobânzilor, dividendelor, la fel şi formarea surselor pentru dezvoltarea ulterioară a
întreprinderii.
Managementul financiar poate fi reprezentat sub forma unui sistem de utilizare raţională şi
eficientă a capitalului, drept mecanism de gestiune a fluxurilor resurselor financiare, care
are drept scop sporirea resurselor financiare şi poate fi reprezentat sub forma unui ciclu.

11
 Fig.1.1. Sistemul funcţionării managementului financiar
Sursa: [36,p.28]
Figura dată prezintă o imagine de bază a managementului financiar unde sistemul de
gestiunii resurselor financiare și activitate independentă are funcții caracteristice
sistemului de management. Actul de realizare a obiectivelor managementului financiar este
reprezentate sub formă de ciclu, care cuprinde,urmatoarele faze: [12.p.10-35]
Prima fază de diagnosticare sau analiză financiară, având ca obiect aprecierea poziției
financiare și diagnosticul performanțelor financiare ale întreprinderii, pentru a pregăti
adoptarea de măsuri concrete care să permită depăşirea lacunelor şi valorificarea
avantajelor.
A doua fază a ciclului constă în formularea şi aplicarea deciziilor financiare. Aceste
decizii se referă la elaborarea de proiecte investiţional.Unele decizii se pot referi la
activitatea curentă și vizează asigurarea echilibrului pe termen scurt: plăţilor şi
încasărilor,gestiunea creanțelor, gestiunea stocurilor, datoriilor curente, plăţilor şi
încasărilor. Pe de altă parte, pot fi luate decizii financiare privind stoparea anumitor măsuri
pentru a proteja întreprinderea împotriva riscurilor financiare cărora trebuie să le facă faţă
în diverse situaţii.
A treia fază a ciclului gestiunii financiare constă în urmărirea şi controlul executării
deciziilor adoptate,care permite, cel mai adesea, constatarea „diferenţelor” dintre realizările
efective şi cele proiectate. Ca rezultat al controlului se iau decizii de adaptare sau de
reproiectare a deciziilor iniţiale.
Esența managemetului financiar se exprimă prin funcţiile sale care pot fi divizate
convenţional în două grupe: [12.p.11]
•funcţii de bază-care sunt caracteristice oricărui tip de management;
•funcţii specifice managementului financiar ca activitate distinctă a sistemului

12
managerial al întreprinderii.
Funcţii de bază ale managementului financiar sunt planificarea, (previziunea), organizarea,
coordonarea, motivarea și controlul activității entității prin prisma criteriilor şi mijloacelor
specifice finanţelor.
Functiile specifice ale managementului financiar, ca segmente care prelungesc și
completează funcțiile managementului general al firmei, sunt: [13,p.64]
• gestiunea activelor;
• gestiunea capitalului;
• gestiunea investiţiilor;
• gestiunea fluxurilor de numerar;
• gestiunea riscurilor financiare şi a situaţiilor de criză financiară.
Importanta funcţie de management reprezintă activitatea îndreptată către un anumit scop,
specifică din punct de vedere al caracterului său şi care, în interacţiune cu alte activităţi, este
obiectiv necesară pentru conducerea eficientă a organizaţiei.
Ţinând cont de responsabilităţile care-i sunt atribuite managementul financiar ocupă un
loc important în activitățile tuturor întreprinderiilor. Pe de o parte, are o tehnică proprie,
ceea ce face să i se recunoască o anumită autonomie de decizie. Pe de altă parte, deciziile
luate de celelalte domenii de gestiune atrag consecinţe în plan financiar, deoarece ele
presupun resurse şi necesităţi financiare, presupun încasări şi plăţi. Gestiunea finanțelor este
sub influenţa ansamblului deciziilor manageriale, reacţionând la măsurile de tot felul care au
loc la întreprindere. De aceea, toate deciziile care vizează activitatea întreprinderii trebuie să
fie coordonate cu departamentul financiar.
În atribuțiile managementului financiar intră: [12.p.12]
• evaluarea eforturilor financiare ale tuturor acțiunilor care urmează a fi întreprinse într-o
perioadă dată;
• asigurarea în momentul oportun a capitalului necesar, la un cost posibil cât mai mic;
• urmărirea modului de utilizare a capitalului în vederea asigurării unei utilizări eficiente a
tuturor fondurilor atrase în circuitele financiare;
• asigurarea și menținerea echilibrului financiar pe termen scurt și pe termen lung în
concordanță cu necesitățile entității;
• urmărirea obținerii performanțelor financiare planificate și repartiția profitului pe
destinații ș.a.

13
 În vederea îndeplinirii atribuțiilor și realizării funcțiilor specifice managementului
financiar, este necesar ca entitatea să dețină personal calificat cu cunoștințe în domeniul
financiar și să tină cont de mărimea întreprinderii, atribuțiile de gestiune financiară a
activității vor fi îndeplinite de către una-două persoane sau o subdiviziune sau serviciul
financiar. Spre exemplu, la întreprinderile nou-create, microîntreprinderi și majoritatea
întreprinderilor mici, contabilul-șef, pe lângă atribuțiile de organizare, ținere a contabilității
și raportării financiare,mai exercită un șir de atribuții de management financiar (Fig.1.2).

Conducătorii generali

Conducători ai serviciilor
financiare(contabil șef,seful
departamentelui de planificare sau
producție)

Conducători ai subdiviziunilor de producție

sau comeriale sau auxiliare

Fig. 1.2. Locul managementului financiar în organigrama întreprinderilor mici

Sursa: elaborată de autor în baza sursei:[12.p.12]

În cazul unei întreprinderi mici din Republica Moldova, spre exemplu, deciziile
financiare vizează transferuri monetare pentru achiziția utilajelor, instalațiilor, a materiilor
prime și materialelor, încasări din vânzarea produselor, atragerea surselor de finanțare și
rambursarea acestora în țară, elaborarea și implementarea de mici proiecte investiționale.
În cazul întreprinderilor mijlocii, care-și desfășoară activitatea într-un sistem financiar
dezvoltat, mediul financiar oferă o gamă largă de instrumente financiare, piețe sau circuite
financiare. Astfel, ea este puțin interesată de problemele complexe ale finanțelor
internaționale sau ale investițiilor în titluri de plasament. În schimb ea se preocupă de
probleme legate de finanțare având în vedere problemele sale industriale și comerciale, de
achiziționarea de echipamente sau alte active de folosință îndelungată. În întreprinderile

14
 mijlocii, activitatățile de organizare și ținere a contabilității, raportare financiară sunt
separate fiind organizat un departament de contabilitate (Fig.1.3).

Fig. 1.3. Structura serviciului financiar al întreprinderilor

Sursa: [12,p.36]
Managerul financiar se concentrează pe sarcinile de planificare și prognoză, analiză,
monitorizare, identificarea surselor de capital etc. Acesta lucrează în strânsă colaborare cu
contabilul-șef. În întreprinderile mari Departamentul/Serviciul financiar are o structură
asemănătoare ca în cele mijlocii, dar diviziunea muncii este mai profundă. În întreprinderi
unde prezentarea directorului financiar (CFO),adesea acționează ca vicepreședinte al
companiei, există urmatoarele direcții cu funcțiile lor specifice: contabilitate (contabilă
- contabil șef care are dublu depunere - și CFO și CEO), serviciul economi (condus de
directorul economiei) și gestiunea financiară (condusă de șeful managementului financiar).
Diferența fundamentală a acestor unități este contabilitate angajate în păstrarea contabilității
și raportarea standardelor contabile (financiare) (atât țara, cât și internaționale), raportarea
fiscal,care oferă aceste informații proprietarilor și altor părți interesate (de exemplu,
creditorii). Serviciul Economic pe baza contabilității de gestionare dezvoltate a companiei și
analizează alternativele pieței, compania formează planuri strategice și de operare pentru
dezvoltarea companiei. Management financiar responsabil de netezimea banilor din
companie (atragerea în timp util a fondurilor proprii sau împrumutate, utilizarea în
conformitate cu obiectivele intenționate, asigurând așezări cu proprietarii de capital. Aceste
mecanisme au o importanţă deosebită în organizarea şi conducerea activităţii financiare şi se
pun în mişcare prin tehnici specifice, particulare ce se utilizează în procesul de naştere şi
derulare a fluxurilor şi ciclurilor financiare, capitalurilor în constituirea şi utilizarea
surplusului monetar, în formarea şi acoperirea necesarului global de finanţare a întreprinderii.

15
 În același timp, rolul controlorului financiar, care efectuează controlul intern al activității
financiare a întreprinderii, acesta nu numai că este responsabil pentru stabilirea abaterilor de
la plan, dar, de asemenea, acționează în calitate de consultant în toate domeniile de
management (Fig. 1.4).

Fig. 1.4. Organigrama unei companii internationale

Sursa [12p.15]
În cazul entităților cu activități larg internaționalizate, domeniul managementului financiar
cuprinde: [12.p.15]
• gestiunea fluxurilor de numerar în monedă națională și devize (valută străină);
• căutarea de surse de finanțare pe piețe de capital și la bănci, în propria țară și în
străinătate;
• elaborarea și realizarea de proiecte investiționale de mare amploare;
• examinarea diferitelor direcții de plasare a disponibilităților bănești atât în țară, cât și în
străinătate;
• urmărirea și controlul riscurilor financiare legate de toate operațiunile efectuate pe piața
națională și pe piețele străine.
Aceasta ține de gestiunea:
a) riscului valutar (în legătură cu operațiunile efectuate în valută străină);
b) riscului de dobândă (legate de credite, de plasamente sau participații la piața financiară;
c) riscurilor administrative, politice etc.[12.p.15-16]
Aceste caracteristici sunt determinate de specificitatea conţinutului său, care îmbracă
următoarele forme:

16
Așa cum reiese din exemplele prezentate mai sus, problematica managementului financiar
și conținutul său sunt în strânsă legătură cu mediul intern și extern al entității și vizează trei
domenii importante:
• Finanțarea prudentă a afacerii, o îmbinare conștientă între profit și risc, atunci când se
utilizează surse externe de finanțare (activitatea financiară a întreprinderii);
• Realizarea de rezultate financiare pozitive din activitatea operațională prin valorificarea
eficientă a resurselor materiale, intangibile și a celor umane (activitatea operațională);
• Realizarea de proiecte investiționale pe baza unor analize economico-financiare
fundamentate și de management (activitatea de investiții a întreprinderii).
Proiectarea structurii organizatorice presupune o serie de elemente. Printre ele, analiza și
corelarea unor factori esențiali, precum planul strategic pe care-l urmărește compania, sau
statutul legal al acesteia, gama de activități și resurse care trebuie controlate, distribuția
geografică a resurselor și piețelor.Rolul managementului financiar este de a crea un cadru
de acțiune favorabil, în care urmează să se stabilească conexiunile dintre obiectivele
financiare ale entității, valoarea de piață a acesteia, mijloacele și instrumentarul utilizat
pentru măsurarea performanțelor financiare.
În activitatea managerială o importanță majoră o au scopurile care se disteng în :
• diversificarea activităţii firmei, prin care se urmăreşte reducerea riscului şi creşterea
competitivităţii prin abordarea unor noi domenii de activitate;
• individualizarea imaginii firmei, prin care se supravegează reputaţia firmei ca partener
serios şi loial, care nu se lasă antrenată în activităţi dubioase doar de dragul profitului, ca
apoi să dispară de pe piaţă.
Datorită acestor scopuri specialiştii profinionali în management au căutat alte posibile
scopuri, mai dezirabile. Dintre acestea, maximizarea valorii de piaţă a firmei a fost
considerat de managerii financiari drept cel mai credibil scop şi dezvoltat ca atare de teoria
managementului financiar.
Managementul financiar își asumă în cea mai mare parte răspunderea pentru politica
financiară adoptată la nivel microeconomic care urmează a se aplica în vederea atingerii
obiectivelor urmărite de proprietarii și administratorii resurselor financiare. Managementul
financiar se prezintă ca o sinteză a finanțelor, managementului firmei și contabilității.

17
1.2 Obiectul și subiectii managementului financiar

Obiectivul fundamental al managementului financiar constă în maximizarea bunăstării

proprietarilor,ceea ce se reflectă în creșterea randamentului capitalului investit de către
proprietari în această entitate,de asemenea creșterea valorii de piață a acțiunilor
companiei,profituri crescute,consolidarea companiei pe o piață specifică sau extinderea unui
segment de piață existent,evitarea falimentului și a eșecurilor financiare majore,îmbunătățirea
bunăstării angajaților și / sau a personalului de conducere;contribuția la dezvoltarea științei și
tehnologiei.

În procesul de atingere a obiectivelor stabilite de managementul financiar ,vizează rezolvarea

următoarelor sarcini:
1.Obținerea unei stabilități financiare ridicate a companiei în procesul de dezvoltare a
acesteia. Această sarcină este implementată prin formarea unei politici eficiente pentru
finanțarea activităților economice și de investiții ale companiei, gestionarea formării
resurselor financiare din diverse surse și optimizarea structurii financiare a capitalului
companiei.
2.Optimizarea fluxurilor de numerar ale companiei,avand ca obiectiv este atins prin
gestionarea eficientă a solvabilității și a lichidității absolute. În același timp, soldul liber al
activelor în numerar ar trebui redus la minimum pentru a reduce riscul deprecierii excesului
de numerar.
3.Asigurarea maximizării profiturilor companiei,care este implementată prin gestionarea
formării rezultatelor financiare, optimizarea dimensiunii și compoziției resurselor financiare
ale activelor necurente și circulante ale companiei și echilibrarea fluxurilor de numerar.
4. Minimizarea riscurilor financiare,prin această sarcină este realizată prin dezvoltarea
unui sistem eficient de identificare a riscurilor, de înaltă calitate și cuantifica riscuri
financiare, determinarea modalităților de minimizare a acestora, dezvoltarea unei polițe de
asigurare.
Obiectivul fundamental al managementului financiar se manifestă în maximizarea prețului
de piață al acțiunilor companiei. Acest indicator al pieței este semnificativ atât pentru actualii
deținători, cât și pentru cei potențiali, deoarece:
- acționarii actuali se conving că decizia lor de a investi în această companie este corectă și
nu-și retrag masiv capitalul investit, ceea ce este foarte important pentru menținerea cursului
pe piață;

18
 - acționarii potențiali vor lua o decizie pozitivă în vederea achiziției de acțiuni sau
obligațiuni ale companiei date.
Pe lângă obiectivul maximizării avuţiei acţionarilor, întreprinderea mai are şi o
responsabilitate socială, care se referă nu numai la propriii acţionari şi salariaţi, ci şi la
clienţi, comunitatea locală, mediul natural etc. În plus, ea trebuie să-şi desfăşoare activitatea
respectând etica afacerilor, adică având o atitudine corespunzătoare faţă de salariaţi,
acţionari, clienţi şi comunitatea locală [26, p.10].
În acest context, întreprinderea trebuie:
- să obţină profit pentru acţionarii săi,
- să furnizeze clienţilor produse şi servicii competitive;
- să asigure salarii pentru angajaţii săi;
- să mărească nivelul satisfacţiei pentru cei implicaţi (acţionari, salariaţi, clienţi).
La etapa actuală, menţionăm opinia prezentată de cercetătorul Ana Nedelcu, care afirmă
că obiectivul strategic al întreprinderii este,,performanța financiară’’fiind considerată ca
punctul de maxim interes al managementului, al acţionarilor și, bineînţeles, al potenţialilor
investitori. Dar performanța financiară este o apreciere a stării unei întreprinderii pe termen
scurt, de aceea acest obiectiv nu poate fi considerat ca un obiectiv strategic pe termen lung.
În opinia Nadejdei Botnari, expusă în manualul „Finanţele întreprinderii”, profitul şi
rentabilitatea reprezintă criterii cărora le este subordonată întreaga activitate economică şi
financiară a întreprinderii. Obiectivele, pot fi urmărite atât pe termen scurt, cât şi pe termen
lung. Pe termen scurt, obiectivul financiar al întreprinderii trebuie să fie lichiditatea,
asigurarea echilibrului financiar pe termen scurt, ceea ce presupune asigurarea permanentă,
cel puţin, a unei egalităţi între încasări şi plăţi. Gestiunea permanentă a capitalului, aflat sub
diverse forme: de stoc sau de active în curs de transformare a formelor funcţionale, estimarea
riscurilor 38 la care este supusă activitatea întreprinderii, estimarea permanentă a evoluţiei
pieţei şi acomodarea întreprinderii la schimbările de mediu, care reprezintă funcţii ale
managementului financiar, conduc, pe termen lung, la creşterea profitului întreprinderii, la
sporirea averii acţionarilor şi, corespunzător la maximizarea valorii de piaţă a acesteia.
Pentru a argumenta afirmaţiile, cercetătorul Nadejda Botnari delimitează trei obiective
financiare ale întreprinderii: lichiditatea, maximizarea profitului, maximizarea valorii de
piaţă a întreprinderii.
Astfel, obiectivul financiar de a maximiza valoarea de piață a întreprinderii a primit
prioritate de dezvoltare în UE, SUA, Japonia, Rusia, România și în Republica Moldova.

19
 Obiectivele întreprinderii reprezintă caracterizări cantitative şi/sau calitative ale
scopurilor întreprinderii [1, p.349].
Totuşi, în condiţiile actuale, obiectivul de maximizare a valorii de piață a întreprinderii
a cunoscut o nouă formulare de „gestiune a valorii de piață a întreprinderii” (Value-Based
Management-VBM), care reprezintă un accent sporit pe gestiunea rațională și permanentă
din partea managementului asupra majorării valorii de piață a întreprinderii. Lucrarea lui
Rappaport A. a fost prima în care au fost sistematizate principiile VBM .În prezent,
obiectivul financiar de gestiune a valorii de piață a întreprinderii este dominant în
managementul financiar modern şi acoperă trei domenii strategice [5, p.21]:
1. Strategia financiară pentru crearea de valoare a întreprinderii.
2. Sistemul de măsurare a valorii (cost metric).
3. Managementul valorii, care include managementul întreprinderii, sistemul de salarizare,
structura organizatorică, structura societăţii şi relaţia dintre părţile interesate (manageri,
acţionari, creditori).
Totodată, în cadrul unei întreprinderi poate fi urmărită realizarea obiectivelor de mai
multe tipuri, şi anume: obiective generale care exprimă scopul principal urmărit de
întreprindere în ansamblul său, obiective derivate de gradul I (principale) – se deduc din
obiectivele generale, iar realizarea lor implică o parte din procesele de muncă desfăşurate în
întreprindere, obiective derivate de gradul II (secundare) – se deduc din obiectivele de gradul
I şi sunt caracterizate prin procese de muncă restrânse, cu aceleaşi caracteristici esenţiale.
Toate aceste obiective, mai mult sau mai puțin, au implicații financiare, de aceea ele pot fi
numite și obiective financiare.
Odată cu dezvoltarea teoriilor de dezvoltare a întreprinderilor se modifică și abordările
teoreticienilor și practicienilor în ceea ce privește obiectivele financiare ale întreprinderilor.
Întregul sistem de obiective financiare reprezintă baza pentru evaluarea rezultatelor
financiare anticipate. În pofida faptului că obiectivele financiare ale întreprinderii par a fi
obiective, corecte şi concrete, în realitate, ele sunt relative, schimbătoare și instabile.
Obiectivele financiare reprezintă rezultatele așteptate ale deciziilor strategice adoptate
anterior, care au orientat întreprinderea spre o anumită piață, într-o relație stabilită cu
furnizorii și cumpărătorii ţinând cont de angajamentele și relațiile organizaționale existente.
Aceste decizii anterioare afectează parametrii economici ai operațiilor în prezent și
predetermină rezultatele financiare pe termen scurt [16, p.94].

20
 O importanță majoră în activitatea managementului unei instituții o au diverși
subiecți ,reprezentînd relațiile financiare,schimburile care se fac pe baza de monedă, si
anume:
- Cu statul (bugete de toate nivelele și fonduri extrabugetare) privind achitarea diferitelor
taxe, impozite, plăți obligatorii, primirea subvențiilor, ajutoarelor din partea organelor
statale etc.).
- Cu instituțiile financiare (bănci, societăți de împrumut ș.a.) referitor la contractarea și
achitarea creditelor, împrumuturilor, depozite bancare, achitarea dobânzilor etc.
- Cu companiile de asigurări (la achitarea primelor de asigurare şi la recuperarea
despăgubirilor ș.a.).
- Cu bursele de valori, fonduri de investiții – operații de plasare a valorilor mobiliare,
formarea portofoliului investițional ș.a.
- Cu furnizori, antreprenori, clienți privind procurarea, vânzarea de active în credit,
încasarea/plata penalităților, sancțiunilor, transferuri bănești.
- Cu diferiţi participanţi şi direcţii de activitate în cadrul grupurilor financiare şi de
producţie, corporaţiilor internaţionale.
- Cu personalul (remunerarea muncii, defalcări în diverse fonduri în numele salariaților,
acordarea de avansuri etc.).
- Cu cetăţenii , care desfășoartă activitate investiţională şi emitenţii etc.
În cadrul relaţiilor financiare se carateririzează următoarele trei categorii:
- relaţii care exprimă un transfer de resurse băneşti cu titlu nerambursabil; acestea sunt
impozite şi taxe;
- relaţii care exprimă un împrumut de resurse băneşti pe o perioadă de timp determinată,
pentru care se percepe dobândă, acestea sunt relaţii de credit, mijlocite în principal de
bănci;
- relaţii care exprimă, după caz, un transfer obligatoriu în schimbul unei contraprestaţii
(achitarea unei datorii sau încasarea unei creanțe).
Orice relatie de schimb implică două tipuri de transfer:
a) transfer de bunuri și servicii;
b) transfer de active financiare.
Cantitățile de bunuri și monedă transferate într-o anumită perioadă se numesc fluxuri.
Flux financiar (de numerar) – mişcarea directionată a resurselor financiare atât în cadrul
entității, cât şi în afara ei.

21
 Fluxurile financiare pot fi divizate în fluxuri de intrare (încasări), adică cele în care
entitatea este beneficiarul acestor fluxuri, şi fluxuri de ieşire, în care entitatea face plăţile
respective. Există, de asemenea, fluxuri mixte, în cazul în care fluxurile de intrare
(încasările) sunt urmate de fluxuri de plăți, fiind dispersate în timp.
Fluxurile financiare pot fi divizate și în:
 fluxuri de contrapartidă, care se caracterizează prin înlocuirea imediată a unui activ
real sau fizic cu monedă și invers. Aceste fluxuri apar la achiziția cu plata imediată
contra mijloace bănești.
 fluxuri decalate,apar atunci când fluxurilor fizice nu le corespunde imediat apariția
unor fluxuri financiare. Astfel, echilibrul stocurilor este rupt, iar pentru restabilirea
sa se impune apariția unui activ financiar. Acesta se materializează într-o creanță la
furnizori și într-o datorie la cumpărător. Apare în cazul relațiilor de creditare
comercială. Creanța/datoria se va stinge la o dată ulterioară.
 fluxuri multiple,apar în situația compensării decalajelor dintre fluxurile fizice și
cele financiare. Firma apelează la un terț pentru a-și transforma creanțele în bani
(operațiunile leasing
 fluxuri autonome,se degajă din operațiile financiare privind acordarea de
imprumuturi, având loc doar transferul de monedă. Aceste fluxuri dau naștere unor
active financiare constituite din creanțe și datorii.
În concluzie, referindu-ne la cele relatate mai sus, menționăm că foarte mulți cercetători din
fiecare curent al doctrinelor economice au avut aport la evoluția obiectivelor financiare ale
întreprinderii. Cu toate acestea, chiar și până în zilele noastre, acest domeniu mai este încă în
vizorul cercetătorilor, inclusiv al celor notorii, continuând să devină tot mai complex și mai
impunător. Aceasta se datorează și dezvoltării continuă a activității întreprinderii și a
necesităților ei, precum și a celor cointeresați în continuitatea ei, cu atât mai mult că acestea
rezultă din activitatea strategică a ei. Activitatea strategică ține să previzioneze viitorul, astfel
încât, managerii financiari recurg la elaborarea obiectivelor financiare, realizarea cărora
conduc spre atingerea obiectivului general al întreprinderii, cel de gestiune sau de
maximizare a valorii de piață a ei și al obiectivelor financiare ce derivă din el.

22
 1.3. Diagnosticul și echilibru financiar al intreprinderii.

Managementul financiar-contabil din cadrul entităţilor economice are rolul de a face

legatura între managementul şi contabilitatea acestora şi oferă informaţiile necesare pentru
realizarea lucrărilor de raportare financiară, de analiză economico-financiară prin calcularea
unor indicatori financiari dar şi pentru estimarea situaţiilor financiare. Pe baza informatiilor
financiar-contabile prelucrate corespunzator nevoilor proprii managerul poate să evalueze şi
să administreze eficient resursele de care dispune firma in vederea realizarii obiectivelor şi
strategiilor stabilite pentru dezvoltarea şi consolidarea activităţii firmei.
Pentru desfăşurarea activităţii economico-financiare, întreprinderea îşi formează
patrimoniul, care reprezintă totalitatea resurselor economice controlate de agentul economic.
În rapoarte financiare pentru reflectarea acestui patrimoniu aflat la dispoziţia întreprinderii, se
aplică noţiunea de active. Analiza situaţiei patrimoniale presupune examinarea activelor
controlate de întreprindere, indiferent de sursele de finanţare a acestora. Necesitatea analizei
situaţiei patrimoniale rezultă din importanţa informaţiei obţinute în urma analizei pentru
elaborarea deciziilor de diferit gen din partea utilizatorilor numeroşi ai rapoartelor financiare.
Principalul  diagnostic financiar este evaluarea situației financiare a întreprinderii,pentru a
înțelege esența și performanța diagnosticării financiare,care este un concept  a activitații
economice. Acesta este un flux de decizii de gestionare acceptate pentru investiția resurselor
pentru a profita,de asemenea este dobândirea de profit care este scopul principal al
întreprinderii, al cărui realizare este necesar să se mențină viabilitatea economică, identificând
posibilitățile investițiilor ca sa fie în continuare ca capital. Setul de toate deciziile adoptate
poate fi redus la cele trei domenii principale: o decizie privind investiția resurselor, decizia de
a efectua operațiuni cu ajutorul acestor resurse, definirea structurii activităților financiare.
Diagnosticul financiar face posibilă evaluarea corectitudinii deciziilor luate și în acest
sens,diagnosticul financiar rezolvă următoarele sarcini: cunoașterea mecanismului financiar
al întreprinderii, evaluarea proceselor de formare și utilizare a resurselor financiare, evaluarea
globală a situației financiare a întreprinderii ca stat și fonduri, definirea factorilor care
afectează modificările din starea financiară .
Pentru a avea performanţe în sistemul managementului unei întreprinderi este necesar sa
fie examinată situația financiară a entității economice în baza unui număr destul de mare al
indicatorilor financiari.
În acest mod are loc stabilirea situației financiare a entității economice, care conține
următoarele elemente:[4,p.44]

23
a) rezultatele financiare și rentabilitatea;
b) lichiditatea și solvabilitatea;
c) stabilitatea financiară (echilibrul financiar);
d) gestiunea financiară.
Conform reglementărilor contabile, în vigoare fiecare intreprindere are obligaţia să
întocmească situaţii financiare semestriale şi anuale, care includ:
• profitul brut – demonstrează rezultatul financiar al activității de producție și desfacere a
entității și influențează direct asupra viabilității acesteia;
• profit (pierdere) până la impozitare – acest rezultat influențează direct asupra eficienței
tuturor activităților, desfășurate de entitate;
• profit net (pierdere netă) al perioadei de gestiune– rezultatul financiar, care este pus la
dispoziția entității după plata impozitului pe venit.
Pentru diagnostiga financiară al intreprinderii o importanță majoră o are analiza
rentabilității activității desfășurate de catre o întreprindere care se realizează cu ajutorul unui
instrument eficient – sitemul de rate.Ratele se detemina fie ca raport intre rezultat și sursa ,fie
intre doi indicatori de rezultate,fiind exprimate in procente.
Rata rentabilitatii.Rentabilitatea este un indicator sintetic de importanta capitală a
managementului financiar si general al firmei, fiind expresia sintetica a rezultatelor de orice
fel obtinute de catre firma..Rentabilitatea se exprima cu ajutorul ratelor, iar rata
rentabilitatii este expresia relativa a profitului. Managementul firmei, actionarii, creditorii,
investitorii sunt interesati sa cunoasca nivelul si evolutia indicatorilor de rentabilitate ai
intreprinderii. Importanta ratei rentabilitatii economice ca indicator de analiza financiara,
rezida si din necesitatea cunoasterii acestuia de catre managementul superior al intreprinderii
si compararea sa cu rata inflatiei .

Rata rentabilitatii economice  (R ) se exprima sub forma raportului intre profitul net
realizat de catre intreprindere si valoarea activelor totale utilizate. Rata rentabilitatii
economice poate fi analizata in dinamica sau prin compararea cu valorile indicatorului in
cazul firmelor concurente.[23.p36]
R=Profit net/ Venituri Vînzări*100
Acest indicator reflectă în ce măsură entitatea este capabilă să obțină profit în urma vânzării
produselor, mărfurilor, serviciilor. Totalul activelor la numitor arata eficienta utilizarii
capitalului total disponibil, cu alte cuvinte fara a lua in considerare structura de finantare
(ponderea intre sursele de natura proprie si cele imprumutate sau atrase). Prezinta importanta

24
pentru utilizatorii interni ai informatiei (managementul firmei) si mai putin pentru cei externi 
Rentabilitatea activelor=Profit net / Active totale *100
Rentabilitatea activelor reflectă eficiența utilizării activelor angajate în activitatea entității.
Valoarea normativă a acestui indicator constituie 10%.
Importanta ratei rentabilitatii economice ca indicator de analiza financiara, rezida si din
necesitatea cunoasterii acestuia de catre managementul superior al intreprinderii si
compararea sa cu rata inflatiei .
Rentabilitatea capitalului propriu = Profit net/Total capital propriu*100%
Acest indicator reflectă eficiența utilizării capitalului propriu al entității. Dacă se desfășoară o
activitate normală, nivelul acestui indicator trebuie să atingă cel puțin 15%.
Lichiditatea și solvabilitate se examinează următorii indicatori:
Rata lichidității absolute =Total numerar/Total datorii curente
Această rată reflectă în ce măsură entitatea este capabilă să-și onoreze imediat obligațiile
curente. Mărimea optimă a indicatorului trebuie să oscileze între 0,20 și 0,25
Rata lichidității intermediare = Total numerar+Creanțe pe termen scurt/Total datorii
curente
Reflectă capacitatea entității să-și achite datoriile curente, fără a fi nevoită să-și vândă
stocurile.
Rata lichidității totale =Total active circulante/Total datorii curente
Reflectă capacitatea entității de a-și transforma activele disponibile în lichidități într-un
termen scurt. Situația se apreciază ca una favorabilă, dacă acest indicator are o valoare
cuprinsă între 2,0-2,5.
Rata solvabilității = Total active/ Datorii totale
Însă la stabilitatea finaciară /echilibrul financiar se vor analiza următorii indicatori:
• Rata autonomiei financiare = Total capital propriu/ Total capital permanent
• Rata de autofinanțare a activelor = Total capital propriu/ Total active
• Rata stocurilor = Stocuri / Total activ Stocuri *100
La gestiunea financiară se vor examina următorii indicatori:
• Rata utilizării activelor =Venitul din Vînzari/Total Active
• Rata utilizării capitalului de lucru = Venitul din Vînzari/Capitalul de lucru,unde: Capitalul
de lucru = (Total active circulante – Total numerar – Investiții financiare pe termen scurt) –
( Total datorii curente – Credite bancare pe termen scurt)

25
• Rata de rotație a creanțelor pe termen scurt = Venitul din Vînzari/ Total creanțe pe termen
scurt
• Rata de rotație a datoriilor curente = Venitul din Vînzari/ Total datorii curente
Aceste din urmă patru rate de gestiune financiară nu au valori normative anume, ca în cazul
lichidității, rentabilității sau echilibrului financiar. Situația se consideră bună dacă acești
indicatori în dinamică se află în creștere. În afară de acești indicatori, gestiunea financiară se
referă și următorii:
• Viteza de rotație a creanțelor pe termen scurte=Nr.de zile într-un an/Rata de rotație a
creanțelor pe termen scurt.
• Viteza de rotație a datoriilor curente Nr.de zile într-un an/Rata de rotație a datoriilor
curente.
Acest sistem de indicatori pentru efectuarea diagnosticului cuprinde cele mai importante
aspecte ale situației financiare a entității și poate fi aplicat cu succes în analiza financiară.
Totodată, în caz de necesitate, acest grup de indicatori poate fi complementat și cu alții,
pentru a avea o imagine mai detaliată asupra situației financiare a entității.[ 23,p.36]
Situaţiile financiare reprezintă documente de raportare financiară periodică care indică la un
moment dat nivelul, mărimea fluxurilor reale şi monetare ale unei entităţi juridice, provenite
din relaţiile acesteia cu exteriorul.Sunt puternic influenţate ca format şi conţinut de conceptele
şi premisele sistemului contabil în care se încadrează, fiind concepute în funcţie de tipul
explicaţiilor pe care trebuie să le dea despre situaţia economico-financiară pe care o reflectă.
Potivit reglementărilor contabile, în România întocmirea situaţiilor financiare se face pe
durata unui an calendaristic, denumit exerciţiu financiar.
Analiza performanţelor unei întreprinderi, inclusiv a rentabilităţii acesteia, sunt necesare
pentru o corectă apreciere şi evaluare a eventualelor modificări esenţiale privind resursele
economice pe care le-ar putea controla în viitor. Importanţă deosebită prezintă variaţia
performanţei în viitorul previzibil, determinându-se în acest scop aspectele legate de
generarea de fluxuri de trezorerie în funcţie de resursele existente. În ceea ce priveşte 9
orientarea întreprinderii către noi resurse financiare, analiza performanţei va trebui să
furnizeze concluzii asupra impactului pe care l-ar avea utilizarea de resurse suplimentare.
Totodată, analiza financiară urmăreşte să evidenţieze modalităţile de realizare ale echilibrului
financiar pe termen mediu şi lung (obiectiv al analizei pe bază de bilanţ) şi treptele de
acumulare bănească, de rentabilitate ale activităţii întreprinderii (obiectiv al analizei pe baza
contului de profit şi pierdere).

26
 În cazul analizei situaţiei financiar-patrimoniale, un rol deosebit îl ocupă stabilirea căilor
de menţinere a independenţei financiare şi de realizare a flexibilităţii în acest domeniu.
Scopul analizei financiare îl constituie întocmirea diagnosticului financiar al întreprinderii,
în vederea evidenţierii punctelor forte şi a punctelor slabe, adică a stării de sănătate sau de
slăbiciune financiară a întreprinderii, precum şi a potenţialului managementului financiar.
Activitatea oricărei întreprinderi trebuie apreciată atât din punct de vedere social cât şi din
punct de vedere economic prin gradul de asigurare a unei oferte de produse şi servicii
adecvate care să asigure satisfacerea cerinţelor clienţilor. Raţiunea întreprinderii de a exista,
este condiţionată de capacitatea acesteia de a răspunde în mod stabil nevoilor pieţei şi de a
desfăşura o activitate rentabilă care să reflecte sintetic eficienţa întregii activităţi economice.
Funcţia de reflectare a gestionării eficiente a patrimoniului şi de evaluare a performanţelor
managementului se realizează cu ajutorul contabilităţii. Contabilitatea reprezintă un bun
universal, ea fiind temeiul cunoaşterii prezentului în economie, dar şi un consilier
indispensabil al viitorului.
Diagnosticarea vă permite să stabiliți și să evaluați poziția financiară a firmei și să înțelegeți
de ce a apărut această prevedere. Supraveghetorul trebuie să aștepte și nu înapoi. Și așteaptă
cu nerăbdare, el ia decizii tot timpul. El este forțat să o facă. Deciziile fluxul de la
diagnosticare. Este mai corect să spunem că este o știință a managementului financiar. Cu
toate acestea, soluțiile, deși se bazează pe idee, pe știință, totuși, ele sunt luate de oameni, de
regulă, în propriile interese. O întreprindere orientată spre eficienţă economică are drept
obiectiv obţinerea de profit calculat ca diferenţă între venituri şi cheltuieli, în contextul căruia
cheltuiala reprezintă o sursă de sărăcire, măsurată prin diminuarea situaţiei patrimoniale nete,
iar venitul reprezintă o sursă de îmbogăţire, măsurată prin creşterea situaţiei patrimoniale nete.
Obiectivul situaţiilor financiare generale este furnizarea de informaţii despre poziţia
financiară, performanţa şi fluxurile de numerar ale unei întreprinderi, care sunt utile unei
game largi de utilizatori în luarea de decizii economice de aici rezultând importanţa deosebită
acordată beneficiarilor de informaţie.
În întregul ei conţinut, analiza îmbină armonios, teoria abstractă cu realitatea fenomenelor
studiate şi furnizează informaţii multiple asupra activităţii economicofinanciare la nivel micro
şi macroeconomic. Analizei îi revine sarcina, ca prin metodele, procedeele şi tehnicile pe care
le utilizează, să concure la descoperirea mecanismelor factoriale, a intimităţilor cauzale ale
fenomenelor cercetate şi pe această bază să permită diagnosticarea stării acestora în scopul
fundamentării acţiunilor de reglare şi funcţionare stabilă şi eficientă a întreprinderii.

27
CAPITOLUL II. Analiza activității financiare a BC ,,Moldova-
Agroindbank’’ SA.

2.1. Caracteristica băncii BC ,,Moldova Agroindbak,,SA

Ca în orice întreprindere sau organizaţie, performanţele unei bănci depind de

calitatea managementului, fiind concretizată în rezultatele care se obţin în urma elaborării
şi adoptării deciziilor manageriale. BC"Moldova Agroindbank" SA reprezintă o bancă
comercială pe acţiuni, care efectuează operaţiuni bancare de atragere şi repartizare ale
mijloacelor băneşti ale persoanelor fizice şi juridice. BC „Moldova Agroindbank” SA este
liderul incontestabil al pieţei bancare din Republica Moldova, având cele mai mari cote pe
piaţă la active, credite, depozite, inclusiv depozite persoane fizice.Ea este recunoscută drept
promotor al excelenţei în afaceri, fiindu-i caracteristice flexibiliatea, promptitudinea,
creativitatea şi reacţia neîntîrziată la provocările zilei, ceea ce-i asigură stabiliatetea şi
menţinerea poziţiei de lider pe piaţa internă. [29]
B.C,,Moldova Agroindbank’’S.A. şi-a început activitatea la 8 mai 1991. La acea data
ea a obţinut licenţa pentru efectuarea operaţiilor bancare, inclusiv în valută străină.
Începînd cu anul 1992 banca stabileşte relaţii de corespondenţă cu bănci din străinatate. În
plus, prin atragerea depozitelor persoanelor fizice banca a început valorificarea unui nou
segment al pieţei produselor bancare.[27]
În anul 1993 MAIB devine fondator al Bursei de Valori din Moldova. Fiind orientată, în
special, spre businessul agroindustrial. MAIB şi-a lărgit gama de servicii prestate şi obţine
treptat statutul de bancă universală. Moldova Agroindbank devine şi membru-fondator al
fondurilor de privatizare „Agrofond”, „Dividend” şi al corporaţiei „Vininvest”.Dar în 1994
Banca a evaluat independent portofoliul de credite, în conformitate cu standardele bancare
internaţionale, efectuând primele defalcări în fondul de risc în volum de 30 mil. lei.
Ultimul deceniu al secolului XX a reprezentat o perioada de grea de încercari şi căutări
pentru întreaga societate, inclusiv pentru sectorul bancar, lider al căruia chiar din primele
zile ale activităţii sale a devenit B,,Moldova Agroindbank’’S.A. Banca se afla la început de
cale, punea la încercare noi strategii de dezvoltare, alegînd cele mai reuşite căi pentru
obţinerea succesului. Anume în această prima etapă conducerea băncii, decide că MAIB
trebuie să fie o bancă universală, orientată spre deservirea tuturor categoriile de clienţi: atît
persoane juridice, cit si fizice.

28
 În această perioadă MAIB, prima dintre băncile comerciale moldoveneşti, semneaza un
accord cu Banca europeană pentru reconstrucţii şi dezvoltare în vederea valorificării unei
linii de credit în valoare de $20 mln. destinat susţinerii business-ului mic şi mijlociu. Au
urmat apoi multe alte acţiuni de acest gen, care, de asemenea, au fost reuşite.
Sfîrşitul anilor 90 ai secolului trecut pune la noi încercări nu numai comunitatea
bancară, dar şi întreaga societate din Republica Moldova. Urmările crizei financiare, care a
avut loc în regiune în anul 1998, au avut repercusiuni şi asupra băncii. Cu toate acestea,
graţie masurilor anticriză propuse de managementul băncii şi susţinute de acţionarii
acesteia, s-a reuşit depăşirea situaţiei dificile. Experienţa acestei perioade a demonstrat că
MAIB dispune de o echipă de conducere şi de angajaţi capabili să realizeze cu succes
obiectivele strategice ale
băncii.
Începutul noului mileniu aduce schimbări importante în viaţa băncii. Acţionari ai băncii
au devenit Banca Europeana pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare şi Western NIS Entreprise
Fund.
A fost semnat contractul de achiziţionare şi implementare a noului sistem informatic
bancar Globus, produs al companiei Temenos Eastern Europe Ltd. Banca a inceput
procesul de restructurare şi transformare a filialelor în centre de vînzare a produselor
bancare. MAIB a iniţiat fondarea companiei interbancare de procesare a card-urilor şi a
desfăşurat activitatea de pregătire pentru implementarea business-ului de plăţi prin card-uri.
Ulterior banca devine membru principal al sistemului internaţional de plăţi Europay
International, iar mai tîrziu – al sistemului VISA International, demarînd astfel activitatea
proprie de emitere şi deservire a card-urilor bancare.
Pe parcursul activităţii sale chiar de la înfiinţare MAIB a îndeplinit, pe lîngă rolul de
bancă universală şi operativă, un rol de bancă-leader, fiind promotorul unor acţiuni care au
dus la consolidarea întregului sistem bancar al ţării.
Pe parcursul activității banca:[27]
 a stabilit relaţii de colaborare cu diverse instituţii financiare internaţionale,
materializînd premise pentru atragerea capitalului străin în economia ţării;
 a iniţiat fondarea companiei interbancare de procesare a cardurilor, iar mai tîrziu a
obţinut certificarea la tehnologia cip a băncii pe partea modernizare integrală a reţelei de
acceptare pentru utilizarea cardurilor cu cip, care asigură o mai bună protecţie împotriva
fraudei;

29
  sesizînd importanţa dezvoltării pieţei financiare a ţării prin implementarea noilor
mecanisme financiare, banca fondează în anul 2002 compania MAIB Leasing, companie
subsidiară, în care banca deţine 100% din acţiuni şi care în prezent se află în topul
companiilor de leasing pe piaţa financiară a Republicii Moldova;
 a implementat noul sistem informatic Globus (Temenos) - soluţie complexă şi
performanţă, care menţine accesul On-Line şi procesarea centralizată, în regim de timp real
a datelor, oferă instrumente moderne şi eficiente de administrare şi analiză, etc;
 printre primele instituţii financiare din lume banca a utilizat noul standard avansat de
4Gb Fibre Channel. Aceasta arhitectură a sistemului informaţional permite asigurarea unei
securităţi sporite, monitoringul deplin al datelor şi funcţionarea neîntreruptă a băncii chiar
şi în cazul apariţiei unor defecţiuni infrastructurale;
 a optimizat sistemul de gestiune a riscurilor bancare şi procedurile de control intern în
scopul protejării profitabilităţii băncii;
 a lansat un plan de restructurare de proporţii a băncii, implementînd un model unic de
business orientat spre deservirea specializată şi eficientă a segmentelor de clienţi
Comerciali şi Retail, fiind prima bancă din ţară care a creat o diviziune specializată pentru
deservirea clienţilor comerciali;
 a iniţiat lucrări de amploare în vederea dezvoltării sistemelor de deservire a clienţilor
la distanţă, bazate pe cardul bancar şi Internet, materializînd, astfel, premisele aplicării pe
larg în bancă a tehnologiilor moderne şi dezvoltarea Canalelor alternative de distrubuție:
bancomate, POS-uri, servicii bancare la distanţă de tipul Mobile-Banking, Telefon-Banking
şi Internet Banking;
 a aprobat şi implementat în practică Politica de guvernare corporativă, care a permis
funcţionarea băncii într-o maniera corecta, a asigurînd în bancă o administrare şi un control
intern orientat spre transparenţa, responsabilitate şi informare publică corectă;
 a implementat serviciului InfoTel, pentru a veni în sprijinul clienţilor interesaţi să
obţină simplu informaţii unitare cu privire la oferta de produse şi servicii ale băncii;
 a inaugurat primul Centru Regional - o subdiviziune structurală a băncii care
gestionează şi asigură activitatea eficientă a 22 de filiale din subordinea sa şi pune în
evidenţă valori de profesionalism, integritate, coerenţă, unitate, competenţă şi
responsabilitate pentru activitatea bancară+ a filialelor, îndreptată spre eficientizarea şi
asigurarea continuităţii activităţii filialelor, reprezentanţelor şi CSV-urilor din subordine;

30
  în premieră pentru sistemul bancar al ţării a implementat un sistem integrat de
gestiune a creditelor pentru persoane fizice - Retail Loan Application (RLA) -,
functionalităţile căruia acoperă întreaga activitate a utilizatorilor din cadrul băncii şi
permite lărgirea reţelei băncii prin utilizarea canalelor de distribuţie alternative, inclusiv
colaborarea în cadrul programelor de parteneriat cu clienţii băncii şi atribuindu-le funcţii de
agenţi de vînzări. Astfel persoanelor fizice li se oferă posibilitatea întocmirii creditului
nemijlocit la punctul de vînzare, fără a se deplasa la bancă;
 în present, în structura acţionarilor băncii sunt patru investori străini, fapt ce confirmă
încrederea acestora în perspectivele de dezvoltare a băncii;
 în comun cu diverse organizaţii financiare internaţionale precum EFSE, BIRD, etc,
banca derulează o serie de proiecte pentru susţinerea clienţilor din diverse segmente.
 Începând cu anul 2007, persoanele fizice pot gestiona conturile de depozit în orice
sucursală a băncii pe întreg teritoriul ţării, iar în calitate de proiect-pilot este demarat
serviciul Internet-Banking. Totodată, în premieră, Moldova Agroindbank lansează carduri
cu cip VISA şi MasterCard. Pentru prima oară pe piaţa bancară este aplicată soluţia
serviciului Cash-In cu posibilitatea de achitare a creditelor, suplimentare a conturilor
curente şi depozite prin terminale de plată. Se dezvoltă sistemul de deservire a clienţilor
prin telefon, fiind create serviciile InfoCentru şi InfoTel. În perioada 2007-2011, banca a
încheiat mai multe acorduri de finanţare cu Fondul European pentru Europa de Sud-Est,
Banca Mării Negre pentru Comerţ şi Dezvoltare, Corporaţia Financiară Internaţională şi
BERD pentru creditarea businessului mic şi mijlociu. La fel, Moldova Agroindbank a
obţinut dreptul de a gestiona conturile Fondului ”Provocările Mileniului” în cadrul
programului Compact în volum de 262 mil. dolari.
 Demarează proiectul ”Sucursală virtuală” - MAIB - Online, care a îmbinat toate
serviciile oferite de bancă la distanţă. Moldova Agroindbank obţine statutul de membru al
Asociaţiei Europene de Business.
În 2014 a fost semnat acordul de parteneriat cu compania americană American Express,
Moldova Agroindbank devenind reprezentant exclusiv în Moldova cu dreptul de acceptare
şi emitere a cardurilor bancare cu marca American Express.Banca un nou produs –
Bancassurance. În următorul an, MAIB îşi schimbă logoul şi începe campania de
rebranding. Moldova Agroindbank obţine prin licitaţie dreptul de deservire a trezoreriilor
teritoriale, instituţiilor vamale şi începe deservirea unui nou segment de clienţi – beneficiari
de plăţi sociale. Reţeaua fizică a băncii atinge cifra de 104 sucursale agenţii, 214

31
bancomate, 3025 de POS - terminale, 5 centre non-stop de autoservire bancară şi 37 de
zone de autoservire. Banca îşi fortifică poziţiile, deţinând cota de 26.3% la active, 28.7% -
la credite, 27.8% - la depozite.
În 2016, Moldova Agroindbank a lansat un proces amplu de transformare într-o bancă
modernă, orientat spre optimizarea, centralizarea şi automatizarea proceselor de afaceri,
sporirea eficienţei şi calităţii deservirii clienţilor. MAIB este lider incontestabil pe piaţa
bancară, ocupând poziţia de top în clasamentul eficienţei bancare. O atenţie sporită a fost
acordată şi proiectelor de caritate, în ultimii 5 ani fiind extinsă gama acestora: ”Burse de
Merit” şi ”Burse de merit pentru tinerii din familii defavorizate”. Banca sponsorizează
festivalurile ”Maria Bieşu”, ”Două inimi gemene”, Comitetul Naţional Olimpic etc.
În 2017  pentru a-şi spori nivelul de competitivitate şi securitate, MAIB şi-a consolidat
capacităţile de prevenire a spălării banilor şi a finanţării terorismului prin implementarea
celor mai performante soluţii AML. Au fost executate lucrări de automatizare a Back
Office-ului, în vederea centralizării operaţiunilor, excluderii acestora din sucursale şi
optimizării lucrului cu clienţii. Moldova Agroindbank a inaugurat primul Centru pentru
Tineret „MAIB Studio Avanti” în cadrul căruia copii şi tineri beneficiază gratuit de instruiri
interactive în domeniul educaţiei financiar-bancare.
În 2018 în structura de acţionariat intră HEIM Partners Limited, care a achiziţionat
pachetul de 41.09% acţiuni. HEIM Partners Limited este un consorţiu internaţional de
investitori format din Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, Horizon
Capital şi AB Invalda INVL. MAIB continuă să lanseze noi produse: tichetele de masă
electronice Lunch Card, Easi Banking, P2P, achitările în lot .
În 2019  se lansează LiberCard, primul card de cumpărături în rate şi fără dobândă, cardul
Instant, prima zonă de autoservire cu POS-terminale într-un supermarket. Este depăşit
pragul de 1 000 000 de carduri VISA emise de MAIB.
În 2020  este lansat numărul scurt al Contact Center 1313. În contextul pandemiei
COVID-19, banca întreprinde un şir de măsuri de susţinere a clienţilor şi afacerilor lor
La 13.05.2021 în calitate de Președinte al Cmitetului de Conducere al Bancii ,,Moldova
Agroindbank’’SA a fost desemnat Giorgi Shagidze. Echipa MAIB este constituită din
specialişti de calificare înaltă, cu integritate morală şi comportament onest faţă de client.
Managerii de top, în frunte cu Preşedintele Comitetului de Conducere, asigură dezvoltarea
stabilă a băncii, sporirea continuă a calităţii produselor şi implementarea serviciilor

32
financiare înalt tehnologizate tuturor segmentelor de clienţi – persoane fizice şi juridice,
care activează în diverse sectoare din economia naţională. [27]
Aşadar, Băncile reprezintă întreprinderi particulare,acele societăţi în nume colectiv,
societăţi anonime sau ale statului ce concentrează capitalurile disponibile din economie pe
care le pun la dispoziţia subiecţilor economici, inclusiv a statului, sub formă de credite.
Fiind instituţii cu un grad înalt de specializare în operaţiuni monetare dintre cele mai
diverse, băncile dispun de tehnici şi instrumente adecvate inducerii încrederii în
operaţiunile monetare şi a unui grad ridicat de certitudine a eficacităţii produselor monetare
şi financiare, astfel încât creează un comportament de cooperare în relaţiile dintre posesorii
de capitaluri (creditori) şi beneficiarii acestora (debitori). Ca instituţii specializate, băncile
se ocupă de organizarea şi realizarea împrumuturilor, obiectul lor de activitate fiind, în
principal, gestionarea acestora, iar scopul final obţinerea profitului bancar. [27]
Activitatea principală a unei bănci constă în comerţul cu bani. Banca este aceea care, pe
de o parte, „cumpără” bani, suportând un cost sub forma dobânzii bonificate, iar pe de altă
parte, „vinde” banii acumulaţi, câştigurile obţinute regăsindu-se în dobânda percepută. Ca
atare, banca se identifică, în primul rând şi în cea mai mare măsură, cu activitatea de
creditare. Se poate spune că acumularea resurselor de creditare şi plasarea lor sunt „cheia
de boltă” a activităţii unei bănci. De aici, derivă şi funcţiile economice ale băncii.
În ansamblul lor, băncile îndeplinesc următoarele funcţii:
-atragerea disponibilităţilor monetare, temporar libere, ale subiecţilor economici sub formă,
în principal, de depozite şi transformarea acestora în capital de împrumut; fără existenţa
caselor de economii, a băncilor şi sistemului financiar, aceste resurse nu ar putea fi
transformate în capital şi ar rămâne nefolosite, ca monedă pasivă;
-acordarea, distribuirea de mijloace băneşti suplimentare, sub formă de credite, diferiţilor
subiecţi economici, în vederea completării Universitatea Spiru Haret 20 capitalurilor
proprii ale acestora, băncile, prin mobilizarea disponibilităţilor, devenind intermediari între
deţinătorii capitalurilor de împrumut şi cei care au nevoie de aceste capitaluri;
-emisiunea şi, deci, punerea în circulaţie de monedă de hârtie, monedă divizionară, cât şi de
monedă de cont, băncile acordând credite nu numai din sumele atrase din afară sub forma
depunerilor, ci şi prin emiterea de angajamente proprii, ameliorând astfel calitatea
creanţelor şi angajamentelor din economie, amplificând volumul mijloacelor de plată şi al
creditelor;

33
-crearea instrumentelor de credit ale circulaţiei mărfurilor, limitându-se astfel cantitatea de
numerar din economie;
-asigurarea, păstrarea sumelor deponenţilor, efectuarea rapidă a plăţilor şi viramentelor,
furnizarea informaţiilor cerute, prestarea de servicii financiare pentru întreprinzători şi în
beneficiul statului. [53]
Performanţele unei bănci depind întotdeauna de calitatea managementului. Este de
menţionat că managementul bancar ca un specific de ramură are o perioadă de existenţă
relativ mică.
Acum calitatea managementului, orientat prioritar spre identificarea, evaluarea şi
minimizarea riscurilor la care era supusă banca, devine factorul decisiv înn menţinerea
stabilităţii băncii şi prosperarea ei. În plus, în ultimii ani inovaţiile rapide de pe pieţele
financiare şi internaţionalizarea fluxurilor financiare au modificat substanţial sectorul
bancar. Atât progresul tehnologic, cât şi liberalizarea pieţelor financiare au oferit noi
oportunităţi pentru bănci şi instituţii nebancare, exercitând presiuni competitive sporite
asupra acestora.
Accentul profitabilităţii băncilor a început treptat să se deplaseze de la active
ponderate la risc (credite etc.) spre articole extrabilanţiere, astfel că practica bancară
tradiţională, bazată pe constituirea depozitelor şi acordarea creditelor, este astăzi doar o
parte din activitatea tipică a băncilor, fiind adesea şi cel mai puţin profitabilă. Aceste
modificări de activitate a băncilor au declanşat multiple cercetări de domeniu care au şi
reliefat conţinutul noii ramuri a managementului - managementul bancar. [28, p.14-16]

34
2.2. Analiza și particularitățile resurselor băncii.Compozitia și structura fondurilor
proprii ale bancii .
Resursele băncii includ: resurse proprii și resurse atrase.
Fondurile proprii ale Băncii Comerciale includ:[17,p.78]

 capitalul autorizat
 fondul de rezervă
 fondurile formate din profiturile băncii (fonduri speciale, fonduri de stimulare
economică)
 rezervele de asigurare
 deprecierea activelor fixe
 reevaluarea active valutare, precum și nu distribuite pe parcursul anului profiturile.

Structura fondurilor proprii ale băncii este eterogenă în compoziția și schimbările de înaltă
calitate pe tot parcursul anului, în funcție de o serie de factori, cele principale sunt volumul și
direcțiile utilizării de către banca primită de Bancă. Creșterea constantă a capitalului propriu,
ca partea principală a capitalului permanent, este condiție prealabilă extinderea domeniului
de aplicare al băncii și creșterea acestuia operații active.
Capitalul propriu al băncii este garanția stabilității economice a instituției de credit, care
poate valorifica pierderile potențiale, apărute în cursul activităților bancare. Structura
capitalului propriu al fiecărei bănci comerciale include:[13,p.64]
 capitalul autorizat;
 veniturile de bază;
 capitalul de rezervă;
 profitul pentru anul precedent și curent, care nu a fost alocat și distribuit;
 rezervele destinate acoperirii riscurilor bancare;
 reevaluările capitalului fix.
 capitalul autorizat;

Componenta principală a capitalului bancar propriu este capitalul autorizat. Alte

componente structurale constituie capitalul suplimentar, valoarea căruia nu poate depăși
mărimea capitalului fix.
BC,,Moldova-Agroindbank’’SA pe parcursul anului 2019 , a continuat tendința de
consolidare a fondurilor proprii , la 31.12.2019 înregistrând valoarea de 25.3%, în scădere
cu 1.2 p.p. față de finele anului precedent. Limita reglementată a fost respectată de fiecare
bancă și a variat între 19.2% și 52.0%. Fondurile proprii totale, la sfârșitul anului, au

35
 constituit 11,5 miliarde MDL și au înregistrat o creștere de 5.6% (612,2 milioane MDL) pe
parcursul perioadei menționate. Creșterea fondurilor proprii a fost determinată în special de
reflectarea de către bănci a profitului eligibil după desfășurarea adunărilor generale ale
acționarilor.[27]
Conform L.Ionescu, în practica bancară internaţională toate resursele atrase se împart în 2
grupe mari în dependenţă de metoda acumulării sau atragerii:
- resurse depozitare;
- resurse nedepozitare.
O clasificare a resurselor băncii se reprezintă în figura 2.5

Figura 2.5. Resursele unei bănci comerciale

Sursa: [17,p.78]
Conform acestei scheme se identifică resursele băncilor care sunt constituite din resurse
proprii şi resurse atrase. După cum s-a specificat depozitele fac parte din resursele atrase
ale băncii.
În funcţie de caracteristicile pe care le au resursele atrase pot fi:[17,p.78]
1) resurse depozit, printre care se pot enumera conturile de disponibilităţi sau conturile
curente ale agenţilor economici, ale persoanelor fizice, ale instituţiilor financiare şi publice,
ale băncilor şi Trezoreriei statului; depozitele constituite la vedere şi la termen ale
persoanelor fizice şi juridice; certificate de depozit; depozite ale instituţiilor financiare
internaţionale; depozitele corespondente ale altor banci;
2) resursele nondepozit, la care banca poate apela să le procure în caz situaţii neprevăzute,
dificile, cum ar fi spre exemplu lipsa de lichidităţi pentru îndeplinirea obligaţiilor de plată.

36
Drept exemple în acest caz pot servi îămprumuturile de la BNM, împrumuturile de pe piaţa
interbancară, ş.a..
Ca caracteristici specifice ale depozitelor pot fi definite următoarele:
- sunt instrumentul de exercitare a uneia din funcţiile băncii, mai exact cea de depozitare; -
contribuie la creşterea gradului de încredere a populaţiei în bancă;
- în caz de situaţie de faliment a băncii, deponenţii sunt cei dintâi rambursaţi ;
- intermediază formarea relaţiei dintre bancă şi client;
- se crede a fi cea mai ieftină resursă atrasă de bancă.
Ca şi alte categorii economice, depozitele pot fi clasificate ţinînd cont de mai multe criterii,
printre care se menţionează următoarele:
- termenul de retragere sau de scadenţă;
- categoria de depunători;
- valuta în care se depun mijloacele băneşti;
- modul de calcul şi plată a dobânzii.
Pentru o vizualizare mai clară a clasificării depozitelor bancare se propune figura 2.6.

Figura 2.6.Clasificarea depozitelor bancare

Sursa: [15,p.328.]
După termenul de retragere, scadenţă sau conform modului de retragere şi scopului
plasării, depozitele pot fi constituite la vedere sau la termen.

37
Depozite la vedere sunt considerate a fi mijloacele care sunt depuse în contul de depozit de
către persoana fizică sau juridică fără a li se specifica termenul în care sau la care vor fi
retrase. Aceste depozite respectiv au un grad înalt de lichiditate pentru deţinătorii lor şi de
aceea banca bonifică pentru acestea dobînzi mici. Resursele date sunt utilizate de către
bancă în scopul acordării de credite, de obicei pe un termen scurt. Pentru a le putea
fructifica pe perioade mai îndelugate de timp, unele bănci vin cu rugămintea către clienţii
pe care îi are, să fie preîntâmpinate cu cîteva zile înainte, în cazul în care se doreşte
solicitarea retragerii unor sume mari, acesta pentru ca banca să poată rezerva lichidităţile
necesare. Se poate aprecia că tipul specificat de depozit constituie o resursă ieftină pentru
bănci. Depozite la termen pot fi cracterizate ca mijloace băneşti care sunt depuse de către
persoanele fizice sau juridice pe o perioada specificată, fixată în scopul economisirii. Ce
care a deschis depozitul are dreptul de a-şi retrage mijloacele care au fost depuse în contul
respectiv numai în termenul indicat în contract, nu mai devreme.
Depozitele la termen pot fi prevăzute cu acumulare, în cazul în care depunătorul are
dreptul să alimenteze sau să depună sume suplimentare în cont pe întreaga perioada pentru
care a fost încheiat contractul de depozit.
Depozitele la termen pot fi la rândul lor clasificate în urmatoarele tipuri:[27]
1) Depozite pe termen scurt (care au scadenţa pînă la un 1 an)
2) Depozite pe termen mediu (cu o scadenţă de la un 1 an pînă la 5 ani)
3) Depozite pe termen lung (termenul de recuperare de la 5 ani şi mai mult).
În dependenţă de modalitatea de plată a dobînzii depozitele la termen pot fi: [27]
1) depozite cu capitalizarea dobînzii: la anumite perioade de timp, dobînda calculată se
adaugă la suma care a fost depusă iniţial în contul de depozit.
2) depozite fără capitalizare: în fiecare lună, dobînda se transferă într-un cont curentla
care depunătorul are acces, în cazul în care din anumite motive clientul îşi retrage suma
depusă înainte de scadenţa prevăzută a depozitului, rata dobînzii aplicată va fi mai mică (se
practică aplicarea dobînzii pentru conturile curente).
În funcţie de tipul ratei dobânzii care se percepe pentru depozitele la termen se
deosebesc:
1) depozite la care se aplică dobânda variabilă sau care se mai numeşte şi flotantă, în
această situaţie banca poate modifica rata dobanzii pe perioada de constituire depozitului,
în funcţie de evoluţia condiţiilor pieţei.

38
 2) depozite la care se prevede dobânda fixă, pentru acestea banca asigură o rată fixă a
dobânzii pe perioada depozitului indiferent de cum evoluează situaţia pieţei.
Depozite la termen mai pot fi clasificate în: [27]
- depozite de economii – sunt acele care se care se particularizează prin sumă de depunere
şi termen standardizat,acestea pot fi constituite doar de persoane fizice;
- depozite la termen clasice – sunt acele conturi de depozit care se caracterizează prin
perioadă şi volum de depunere specific fiecărui client şi persoana deponentă este de regulă
o persoană juridică;
În funcţie de unitatea monetară în care se depune depozitul deosebim:
1) Depozite în moneda naţională.
2) Depozite în valută
Daca să ne referim la ţara noastra în Republica Moldova băncile atrag resursele depozitare
în dolari SUA şi în EURO
Conform modului de calcul şi de achitare a dobânzii depozitele se clasifică în:
- depozite la vedere şi conturi curente fără dobânzi
- depozite pentru care se percep şi se achită dobânzi
Banca are dreptul să diminueze (micşoreze) sau să majoreze dobânda în mod unilateral,
de la data stabilită conform deciziei sale, în raport cu evoluţia pieţei, informând despre
aceasta Deponentul prin afişarea anunţului respectiv în sediul Băncii, pe pagina web a
Băncii www.maib.md sau prin intermediul mijloacelor mass-media, cu cel puţin 15 zile
înainte de modificare
 dobândă fixă: rată a dobânzii ce rămâne neschimbată pentru toată perioada declarată
cu rată fixă.
*Din 1 ianuarie 2021, în conformitate cu art. 901 din Codul Fiscal, se va reţine un
impozit în mărime de 3% din suma  dobânzilor achitate persoanelor fizice rezidente. [27]
O altă metodă existentă, se bazează pe calcularea ratei depozitului, determinîndu-se
cheltuielile totale ale băncii cu dobânda. În condiţiile acestei metode banca va calcula o rată
a cheltuielilor pentru fiecare sursă de mijloace financiare (ţinând cont de rezervele minime
obligatorii; defalcării în fondul de asigurare a depozitelor (daca acest fond exista),
corelând-o cu rata de dobândă propusă la fiecare tip de depozit. Suma acestor doi indicatori
vor constiui costul real sumar de atragere a depozitelor, care, fiind raportat la volumul de
depozite va determina rata dobânzii pe o unitate monetară de depozit. Ideea de bază a
metodei respective este bazată pe presupunerea că nu figurează cheltuieli asupra unui

39
 depozit privit separat, ci exista costul mediu ponderat al tuturor resurselor bancare atrase.
[5,p.18-21]

Figura 2.7. Influenţa politicii de formare a dobânzilor de bază asupra depunerilor bancare
Sursa:[5,p.19]
Politica de formare a dobânzilor de bază influenţează structural clientela bancară şi
mărimea depunerilor bancare, care la rândul sau, determină deciziile manageriale în strategia
dezvoltării profitabilităţii băncii. Formarea ratei de bază a dobânzii la depozite constituie un
compartiment separat în strategia de existenţă a băncii. Dobânda la depozit trebuie să fie
utilizată în primul rând pentru sporirea profitabilităţii băncii şi păstrarea fezabilităţii ei, mai
apoi pentru atragerea clienţilor sau în lupta concurenţială, deoarece cu cât este mai mică
diferenţa (marja) între rata dobânzii la credite şi rata dobânzii la depozite, cu atât mai
vulnerabilă este banca la modificările ratei dobânzii la depozite pe piaţa.[6,p.59]

40
 Figur
a 2.8 Evoluţia depozitelor în sistemul bancar pentru anii 2017-2020 în mln. lei
Sursa:elaborată de autor în baza sursei www.maib.md
După date prezentate în tabelul 2.1, cum s-a menţionat şi mai sus, în perioada anilor 2018-
2020 depozitele totate au înregistrat o evoluţie neuniformă. Astfel, în 2018 soldul
depozitelor, conform rapoartelor prudențiale la 31.12.2018, s-a majorat cu 6.0%,
constituind 63,46 mlrd. lei. Cel mai mare impact asupra majorării soldului depozitelor a
avut-o creșterea depozitelor persoanelor fizice cu 2,1 mlrd. lei (5.2%), iar soldul
depozitelor persoanelor juridice s-a majorat cu 1,6 mlrd. lei (7.9%) (Fig. 1.8).
În anul 2019 s-a înregistrat o tendință de majorare a soldului (prudențial) depozitelor,
acestea crescând cu 7.7% în perioada de referință, constituind 68,4 miliarde MDL
(depozitele persoanelor fizice au constituit 66.7% din totalul depozitelor, depozitele
persoanelor juridice – 33.2% și depozitele băncilor – 0.1%).
În anul 30.12.2020 depozite ale persoanelor fizice pe sectorul bancar constituie-33,16 %.
Anul 2020 este marcat de realizarea cu succes a obiectivelor strategice stabilite spre
dezvoltarea organică a afacerii, sporirea profitabilității și eficienței, consolidarea poziției de
lider incontestabil al pieței bancare. [27]

41
2.3 . Analiza portofoliului de credite al băncii.

Рortofoliul сrеditar-rерrеzintă struсtura şi сalitatеa сrеditеlor aсordatе сliеnţilor,

сlasifiсatе duрă anumitе сritеrii, рrintrе сarе găsim şi nivеlul risсului сrеditar. Рroсеsul dе
divеrsifiсarе a рortofoliului dе credite arе loс рrin dеtеrminarеa unor рroрorţii oрtime a
tiрurilor dе сrеdit cum ar fi cele dе сonsum, imobiliarе, сomеrсialе еtс. în suma totală a
рortofoliului, luând în сonsidеrarе risсul imрliсat în fiесarе tiр dе сrеdit. Creditul este
operatiunea prin care se ia în stapânire imediata resurse, în schimbul unei promisiuni de
rambursare viitoare, în mod normal însotita de plata unei dobânzi ce remunereaza pe
împrumutator.Creditul, ca si moneda, instrumentele de plata si de credit sau modalitatile de
plata, serveste la rezolvarea atât a unor probleme economice, cât si de schimb. Operatiunea
de creditare priveste doua parti: o parte acorda creditul și cealaltă parte îl primeste, sau
altfel spus, se îndatoreaza.
Oреraţiunilе dе сrеditarе sunt gеstionatе dе сonduсеrеa bănсii рrin рroсеsеlе dе
analiză şi еvaluarе a сalităţii рortofoliului dе сrеditе. Dеoarесе, dе struсtura рortofoliului
dе сrеditе dерindе stabilitatеa, imaginеa, rеzultatеlе finanсiarе alе bănсii, сontrolul asuрra
рortofoliul dе сrеditе еstе еfесtuat în oriсе banсă în aсеlași fеl сa еvidеnţiеrеa abatеrilor dе
la sсoрurilе рroрusе în рolitiсa dе сrеditarе.
Alеgеrеa сritеriilor dе еvaluarе a сalităţii fiесărui сrеdit în рartе еstе un momеnt imрortant
în dirijarеa рortofoliului dе сrеditе сarе рrеsuрunе сâtеva еtaре [12.p.20]

42
- alеgеrеa сritеriului dе еvaluarе a сalităţii fiесărui сrеdit;
- dеtеrminarеa сatеgoriilor în сarе vor fi inсlusе сrеditеlе în dереndеnţă dе risсul ре сarе îl
imрliсă fiесarе сrеdit;
- еvaluarеa fiесărui сrеdit еlibеrat dе banсă şi raрortarеa aсеstuia la o anumită сatеgoriе în
dереndеnţă dе risсul nеrambursării;
- dеtеrminarеa struсturii рortofoliului dе сrеditе şi divеrsifiсarеa сrеditеlor;
- aрrесiеrеa сalităţii рortofoliului dе сrеditе în întrеgimе; - analiza faсtorilor în dinamiсă
сarе influiеnţеază сalitatеa рortofoliului dе сrеditе;
- dеtеrminarеa rеduсеrilor реntru рiеrdеri la сrеditе, сarе să aсoреrе risсul сrеditar al
рortofoliului dе сrеditе;
- еlaborarеa unor măsuri dе îmbunătăţirе a сalităţii рortofoliului dе сrеditе.
BC "Moldova-Agroindbank" SA pune la dispoziția clienților oferta sa variată de credite
și depozite, atît pentru persoane fizice, cît și pentru personae juridice. Creditele se disting
prin flexibilitate și dobînzi atractive, adresîndu-se dorințelor unui număr din ce in ce mai
mare de clienți. Moldova-Agroindbank incearcă sa anticipeze nevoile clienților săi și vine
în întîmpinare cu produse de creditare care sa satisfaca cele mai mari așteptări.
1.Credite pentru persoane fizice:[27]
 Credit pentru finanțarea cheltuielilor personale;
 Credit imobiliar;
Credit imobiliar Avanti;
Credit Espresso
Credit Capuccino
Credit Frappe
Credit Latte
Credit imobiliar - lucrători migranţi
Credit imobiliar –Prima Casă
2.Credite pentru persoane juridice:
 Credite pentru agricultura
 Credite pentru întreprindeci mici și micro
 Credite Restart
 Credite pentru Tineri
 Factoring
 Microcredite

43
 Credit pentru tehnica în cadru parteriatelor
Portofoliul de credite retail a avut o evoluție ascendentă, înregistrând o creștere a
soldului cu 21.2% (+956,9 mil. lei), atingând soldul de 5,474,7 mil. lei, din contul creşterii
cotei creditelor - persoane fizice (+35.2%) .
Astfel, portofoliul de credite persoane fizice a constituit 3,547 mil. lei, fiind în creştere
faţă de finele anului precedent cu 922,7 mil. lei, inclusiv:
- credite imobiliare, în creștere cu 683,3 mil. lei;
- credite de consum, în creştere cu 239,4 mil. lei;
Portofoliul de credite persoane juridice a constituit 1,927,7 mil. lei, în creştere cu 34,3
mil. lei, inclusiv pe segmente de clienți:
- businessul mijlociu, în creștere cu 26,1 mil. lei;
- businessul micro, în creștere cu 72,7 mil. lei;  businessul mic, în descreștere cu 64,5
mil. lei.[27]
Actuala etapă pe care o parcurge economia naţională a RM are un caracter complex,
implicînd reconsiderarea întregului sistem economic, cît şi a părţilor sale componente.
Avînd în vedere, că economia de piaţă presupune, în mod implicit, existenţa economiei
băneşti, acţiunea categoriilor valorice, un rol important trebuie acordat sistemului de
creditare analizînd un șir de indicatori.
BC,,Moldova Agroindbank’’SA - Nr. 1 la creditare, cu un portofoliu sănătos de
credite.Moldova Agroindbank – banca lider, cu cel mai amplu portofoliu de credite
acordate persoanelor fizice şi juridice, continuă să aplice o abordare prudentă la
implementarea politicilor sale interne ce ţin de domeniul creditării, înregistrând o scădere
progresivă a nivelului creditelor neperformante, comparativ cu perioadele anterioare şi cu
media pe sistem. Datele relevă că la 30 iunie a.c. nivelul creditelor neperformante s-a
diminuat cu 0,38 puncte procentuale, în comparaţie cu situaţia la 31.12.2018, atingând
nivelul de 5,60%.  O tendinţă de scădere a creditelor neperformante înseamnă un proces de
însănătoşire continuă a portofoliului de credite şi, respectiv, creşterea calităţii acestuia.[28]
Pentru clienţii BC,,Moldova Agroindbank’’ SA aceasta presupune:
- asistenţă personalizată şi o consultanţă calitativă, acordată fiecărui client în procesul
de creditare;
- evaluarea corectă a dosarului de creditare, a posibilităţilor şi capacităţilor de
rambursare a sumelor împrumutate;

44
 - un grad sporit de protejare a clientului pentru prevenirea asumării unor angajamente
financiare peste capacităţile de rambursare;
- siguranţă, stabilitate bancară, precum şi un grad înalt de responsabilitate din partea
băncii şi a clienţilor.
BC,,Moldova Agroindbank’’SA implementează cele mai bune practici internaţionale
de prudenţă şi transparenţă bancară, pentru a oferi clienţilor calitate, siguranţă şi cele mai
avantajoase soluţii de creditare. 
Analiza sectorului bancar implică o analiză a capitalului normativ total
În 2018 în contextul stabilizării macrofinanciare, banca a reuşit să asigure creşterea
vânzărilor şi atingerea obiectivelor planificate la multe din produsele şi serviciile bancare
destinate clienţilor corporativi, dinamizarea procesului de creditare şi îmbunătăţirea calităţii
portofoliului de credite.

Figura 2.9 Portofoliu de credite ,client corporative (MIL. MDL)

Sursa: www.maib.md
Portofoliul de credite al clienţilor corporativi a înregistrat o creştere calitativă şi la
31.12.2018 a constituit 6,894 mil. lei, ceea ce reprezintă 108% faţă de 31.12.2017 (Fig.
2.9). Ponderea cea mai mare - 69% o reprezintă creditele pe termen mediu, 68% - creditele
pentru finanţarea activităţii curente. Genul de activitate cu cea mai mare pondere în
portofoliul de credite a fost comerţul (cca 39%, inclusiv 5% comerţul cu combustibil),
ponderi importante înregistrând şi creditele în sectoare precum industria alimentară (26%),
industria nealimentară (10%), transportul şi comunicaţiile (10%) .[27]

45
12000000

10000000

8000000

6000000

4000000

2000000

Fig.2.10 Evolutia portofoliului de credit de credit a bancii.

Sursa elaborată de autor în baza raportului BNM pentru anii 2015-2020
https://www.bnm.md/ro/
La 31.12.2018 portofoliului de credite al clienţilor corporativi îi revenea 55.7% din
portofoliul total de credite al băncii. Pe parcursul anului, s-a reuşit diminuarea ponderii
creditelor neperformante de la 16.5% la începutul anului până la 8% la 31.12.2018.
Moldova Agroindbank a reuşit menţinerea portofoliului de clienţi, atragerea unor clienţi
noi, dar şi atingerea obiectivelor planificate la multe din produsele bancare.

800000000

700000000

600000000

500000000
Profit sau pierdere din activitati
400000000 continue inainte de inpozitare
Profit sau pierdere, aferent
300000000 exercițiului

200000000

100000000

0
2018 2019 2020

Figura 2.11 Analiza comparativă a profiturilor BC „Moldova Agroindbank” SA

pentru perioada 2018-2020.

46
 Sursa:elaborată de autor în baza sursei https://www.maib.md/

Conform analizei figurii 2.11 se concluzionează că mediul de afaceri în sectorul bancar în

anul 2019 s-a caracterizat prin: creșterea activelor, marcată de accelerarea creditării prin
creșterea creditelor noi acordate cu 17.5% comparativ cu anul 2018, driver-ul principal fiind
segmentul persoanelor fizice cu o majorare de 33.5%.Indicatorii calității activelor au
continuat să se amelioreze, ponderea creditelor neperformante în totalul creditelor s-a
diminuat cu 4.1 puncte procentuale comparativ cu finele anului 2018, constituind 8.5% la
31.12.2019. Cu toate acestea, valoarea acestui indicator rămâne a fi înaltă, băncile urmând să-
și intensifice eforturile în scopul îmbunătățirii calității activelor. Potrivit datelor publicate de
BNM, la 31.12.2019 sectorul bancar a înregistrat următoarele rezultate: Activele totale au
însumat 90,6 miliarde MDL, majorându-se comparativ cu finele anului precedent cu 9.1%.
Soldul brut (prudențial) al creditelor a constituit 44.6% din totalul activelor sau 40,4 miliarde
MDL, majorându-se pe parcursul perioadei analizate cu 13.9% (4,9 miliarde MDL). Cele mai
mari creșteri ale portofoliului de credite au fost consemnate la creditele acordate pentru
procurarea/construcția imobilului – cu 58.2% (2,3 miliarde MDL) și la creditele de consum –
cu 33.1% (1,7 miliarde MDL). În Republica Moldova, circa 70% din activele bancare sunt
concentrate în cele mai mari 5 bănci din sistem. Pe piaţa creditelor, mai mult de jumătate din
soldul creditelor acordate este reprezentată de portofliile a 3 bănci - Moldova-Agroindbank,
Moldindconbank şi Victoriabank.[27]

2.4 Analiza indicatorilor economico-financiari

Obiectivul managementului bancar este maximizarea valorii investiţiei
proprietarilor în bancă. Valoarea investiţiei proprietarilor în bancă depinde atât de mărimea
profitului obţinut de bancă, deci de eficienţa utilizării capitalului acţionarilor şi a resurselor
atrase, cât şi de riscurile asumate şi ce perspectivă oferă viitorul.
Preţul de piaţă al acţiunilor este cel mai bun indicator al valorii investiţiei
proprietarilor în bancă pentru că reflectă evaluarea performanţelor de către piaţă,
concentrând atât valoarea câştigurilor obţinute, cât şi preţul plătit de bancă pentru riscurile
asumate.
Deşi preţul unei acţiuni este cel mai sintetic indicator al valorii investiţiei
proprietarilor în bancă, acest indicator nu este aplicabil în domeniul bancar, deoarece
majoritatea acţiunilor băncilor nu sunt tranzacţionate la bursă. Această situaţie impune
considerarea unor indicatori pentru a permite evaluarea eficienţei băncilor.
Calculul indicatorilor de eficienţă este necesar din următoarele motive: [19,p.11]
- permite compararea indicatorilor aferenţi perioadei precedente cu valorile obiectiv -
planificate de către managementul băncii, precum şi stabilirea abaterilor;
- ajută managementul băncii să stabilească obiectivele privind dimensiunea
compromisurilor între risc şi profit la care banca poate fi rentabilă;

47
- comparând rezultatele obţinute cu rezultatele unor bănci asemănătoare, ajută la stabilirea
punctelor tari şi slabe ale băncii.
Prin bănci asemănătoare se înţeleg acele bănci care au aceiaşi mărime (active) şi
care activează pe pieţe comparabile. Dar este dificil, chiar imposibil de a identifica bănci
asemănătoare.
Performanţele bancare
Profitul este, în final, scopul esenţial al întreprinzătorului bancar pe care acesta îl
urmăreşte de-a lungul întregii sale activităţi de management, cumpănind cu grijă angajările
pe linia procurării resurselor şi utilizarea acestora, prin acordarea de credite, ţinând seama
de toate riscurile posibile. Profitul, exprimând o sumă în expresie absolută (fie că se
prezintă ca atare, respectiv profitul brut, fie ca profit net, determinat după plata
impozitelor), trebuie să fie raportat la principalele lui determinante, pentru a evidenţia
interdependenţele în evoluţia performanţelor bancare şi pentru a releva instrumentele
utilizabile în vederea îmbunătăţirii performanţelor.
Rata rentabilităţii financiare, RF, sau profitul raportat la capital este cea mai
semnificativă expresie relativă a profitului, care măsoară rezultatele managementului
bancar, în ansamblul său, şi arată, pentru acţionari, efectul angajării lor în activitatea băncii.
Marja normala se situeaza intre 10% - 30%. O valoare prea mare scoate in evidenta
marimea necorespunzătoare a capitalului social, o capacitate redusă a băncii de a face faţă
riscurilor de capital.
Rata rentabilităţii economice reflectă capacităţile manageriale de a utiliza resursele
financiare şi reale ale băncii pentru a genera profit, fiind cea mai buna măsură a eficienţei
bancare. Marja de variaţie este în general de 0,5% - 1,6%. La băncile mari valoarea se
menţine la 1%, în timp ce la băncile medii şi mici valoarea este mai mare de 1%. O
evoluţie descrescătoare arată că banca întâmpină dificultăţi în realizarea veniturilor.
Efectul de parghie reprezintă gradul în care utilizarea unor resurse suplimentare
serveşte la creşterea rentabilităţii capitaluluui propriu. Cu cât ponderea capitalului în total
active este mai mare cu atât efectul de pârghie este mai mic şi riscul bancar de asemenea.
Băncile mari înregistrează valori de peste 20%, iar băncile mici între 10% - 20%.
Rata profitului reprezintă principalul indicator de analiză în care se urmareşte
reducerea costurilor bancare. Mărimea indicatorilor depinde de:
- raporturile dintre veniturile şi cheltuielile bancare;
- structura veniturilor şi costurilor bancare.

48
 Gradul de utilizare al activelor este un indicator a cărui mărime depinde de
mărimea ratei dobânzii pe piaţă şi de structura activelor bancare. Maximizarea indicatorilor
se realizează pentru un nivel dat al ratei dobânzii prin creşterea ponderii activelor ce aduc
cele mai mari venituri. Creşterea ponderii acestor active implică o creştere a nivelului
riscului bancar.
Modalităţi de calcul a indicatorilor de performanţă bancară[23,p.208]
1. Rata rentabilitatii financiare (Rrf) = Profit net/Capital x 100
Profitul net este considerat după deducerea tuturor cheltuielilor şi taxelor
Capitalul = Capitalul nominal + Profitul nerepartizat + Fondurile de rezervă
2. Rata rentabilitatii economice (Rre) = Profit net/Active totale x 100
3. Efectul de parghie (Ep) = Active totale/Capital
4. Rata profitului (Rpr) = Profit net/Venituri totale x 100
5. Gradul de utilizare a activelor (GUA) = Venituri totale/Active totale x 100.
Stabilirea corespondenţei între indicatorii de performanţă bancară
Corespondenţa directă între indicatorii de performanţă bancară se poate stabili prin
următoarele relaţii:
1. Rrf = Rre x Ep, unde
Rrf - Rata proftabilităţii financiare
Ep - Efectul de pârghie
Rre - Rata rentabilităţii economice
2. Rre = Rpr x GUA, unde
Rpr - Rata profitului
GUA - Gradul de Utilizare a Activelor
Cheltuielile bancare influenţează invers proporţional profitul bancar, de aceea
analizei lor li se va acorda o atenţie sporită pentru a găsi posibilităţi de micşorare a
volumului lor. 
Cheltuielile bancare se grupează după mai multe criterii: [26, p.22]
1. după sursa de provenienţă:
 cheltuieli cu dobândă (dobânda lor este considerabilă în total cheltuieli bancare);
 cheltuieli non-dobândă;
2. dupa structura bilanţului:
 cheltuieli operaţionale privind atragerea resurselor şi gestiunea lor;
 cheltuieli privind gestiunea portofoliului hârtiilor de valoare;

49
 3. cheltuieli necesare pentru asigurarea funcţionării băncii:
 cheltuieli cu salariul;
 cheltuieli de amortizare a mijloacelor fixe;
 alte cheltuieli de gospodărire;
alte cheltuieli bancare:
 penalităţile achitate de bancă;
 diferenţele negative de curs valutar;
 plăţile pentru reţelele de transmitere a informaţiei.
Cheltuielile se analizează după structură, pondere prin analiza statică şi dinamică;
precum şi factorială. După structură cheltuielile se analizează pe grupuri în dinamică;
tendinţa pozitivă este micşorarea volumului de cheltuieli.
Analiza factorială a cheltuielilor presupune găsirea posibilităţilor de micşorare a
cheltuielilor cu dobânzi şi determinarea factorilor care influenţează asupra volumului
cheltuielilor cu dobândă.
Se presupune că asupra cheltuielilor cu dobândă influenţează 2 factori:
1. volumul resurselor bonificate cu dobândă;
2. rata dobânzii plătită la aceste resurse.
     Modif. Ch = (Vp(t1) – Vp(t0))* rdp
      Modif. Ch = (rd(t1) – rd(t0))*Vp(t1)
      Modif.Ch = modif.Vp* rdp + modif.rd *Vp(t1)
rd p= Ch. cu dob. / total res. Atras *100
rd Ac = incasări din dobîndă / Active profitabile
În urma aplicării metodologiei clasamentului performanței bancare, la sfârșitul
T1:2019 rezultatele se prezintă în felul următor: topul este condus de băncile de importanță
sistemică pentru sistemul bancar și financiar național, și anume B.C. Moldova-
Agroindbank, urmată B.C. MobiasBanca, B.C. Moldindconbank și B.C. „Victoriabank”.
Aceste bănci continuă să exceleaze la capitolul profitabilitate și indicatori de piață,
revenindu-le circa 88% din profitul acumulat la nivel de sector și 79% din totalul activelor
bancare.[28]
Clasamentul performanței bancare, martie 2019

50
 Figura 2.12 Clasamentul de eficienţă pentru Băncile Comerciale din Moldova, anul 2019
Sursa: https://www.expert-grup.org/ro/
Structura veniturilor bancare. Analiza factorială a veniturilor bancare
Sub incidenţa managementului bancar se află veniturile şi cheltuielile. Banca poate să-şi
majoreze profitul prin majorarea veniturilor şi diminuarea cheltuielilor.
Veniturile sunt împărţite după mai multe criterii:[9.29]
 după sursa de apariţie:
- venituri provenite din dobînzi;
- venituri non-dobîndă.
 după provenienţa din posturile de bilanţ:
- venituri provenite din portofoliu de credite;
- venituri provenite din portofoliu investiţional;
- venituri provenite din taxe şi comisioane;
- alte venituri provenite din activitatea bancară (diferenţele pozitive de curs valutar).
 după caracterul veniturilor:
- venituri cucaracter permanent - aduse de portofoliu de credite, investiţional şi
comisioane;
- venituri cu caracter aliatorii – venituri din vînzarea gajului, diferenţe de curs valutar.

51
 800000000

700000000

600000000

500000000
Profit sau pierdere din activitati
400000000 continue inainte de inpozitare
Profit sau pierdere, aferent
300000000 exercițiului

200000000

100000000

0
2018 2019 2020

Figura.2.13 Analiza comparativă a profiturilor BC „Moldova Agroindbank” SA

pentru perioada 2018-2020.

Sursa:elaborată de autor în baza sursei https://www.maib.md/

Analiza veniturilor bancare se face după următorii criterii:

 după volum – este benefic creşterea volumului de venituri în dinamică indiferent de

structura lui;
 după structură – se analizează structura veniturilor în volum total determinîndu-se
tipurile de active cele mai rentabile pentru bancă;
 în dinamică – evoluţia actuivelor atât în volum cât şi în structură;
 analiza factorială – factorii care au dus la creşterea sau diminuarea veniturilor.
Factorii de influenţă asupra mărimii veniturilor:exogeni (situaţia economică în ţară,
politică, macroeconomică), nu se află sub influenţa managementului bancar, deaceea în
cadrul analizei posibilităţilor de creştere a veniturilor se modelează 2 factori cu caracter
intern:
- posibilitatea creşterii vlumului activelor profitabile;
- posibilitatea creşterii ratei dobînzii la activele exist.[32]

Analiza factorială a cheltuielilor bancare

Cheltuielile bancare influenţează invers proporţional profitul bancar, deaceea analizei lor
li se va acorda o atenţie sporită pentru a găsi posibilităţi de micşorare a volumului lor.
Cheltuielile bancare se grupează după mai multe criterii:[9,p.29]
 dupa sursa de provenienţă:

52
 - cheltuieli cu dobîndă (dobînda lor este considerabilă în total cheltuieli bancare);
- cheltuieli non-dobîndă;
 dupa structura bilanţului:
- cheltuieli operaţionale privind atragerea resurselor şi gestiunea lor;
- cheltuieli privind gestiunea portofoliului hîrtiilor de valoare;
- cheltuieli necesare pentru asigurarea funcţionării băncii:
* cheltuieli cu salariu;
* cheltuieli de amortizare a mijloacelor fixe;alte cheltuieli de gospodărire;
- alte cheltuieli bancare:
* penalităţile achitate de bancă;
* diferenţele negative de curs valutar;
* plăţile pentru reţelele de transmitere a informaţiei.
Cheltuielile se analizează după structură, pondere prin analiza statică şi dinamică;
precum şi factorială.
După structură cheltuielile se analizează pe grupuri în dinamică; tendinţa pozitivă
este micşorarea volumului de cheltuieli.
Analiza factorială a cheltuielilor presupune găsirea posibilităţilor de micşorare a
cheltuielilor cu dobînzi şi determinarea factorilor care influenţează asupra volumului
cheltuielilor cu dobîndă. Se presupune că asupra cheltuielilor cu dobîndă influenţează 2
factori:[5,p.20]
1. volumul resurselor bonificate cu dobîndă (V);
2. rata dobînzii plătită la aceste resurse (rd).
Modif. Ch = (Vp(t1) – Vp(t0))* rdp
Modif. Ch = (rd(t1) – rd(t0))*Vp(t1)
Modif.Ch = modif.Vp* rdp + modif.rd *Vp(t1)

Determinarea indicatorilor de performanţă bancară: ROE, ROA

Performanţele bancare - suma de indicacatori de profitabilitate şi solvabilitate care
permit de a se concluziona autorităţilor de pe piaţă.
Indicatorii de performanţă  sunt de două tipuri:
1. indicatorii calculaţi în baza datelor interne a băncii (coef. de profitabilitate);
2. indicatorii numiţi „semnalul p.” - ţin de profitabilitatea acţiunilor bănci şi cursul lor pe
piaţa secundară.

53
 Principalele rate de profitabilitate sunt: [26, p.21]
 rentabilitatea economică
 rentabilitatea finaniară
 marja netă de dobânzi.
Rentabilitatea economică (Return on Assets), definită ca raport între profitul net şi
activele totale bancare. Această rată oferă o apreciere generală a profitabilităţii bancare. În
ţările dezvoltate mărimea tipică a acestei rate este de 0.5 – 1%. Băncile de dimensiuni
foarte mari înregistrează rate mai mici.
În ceea ce priveşte semnificaţia potenţială:
 un trend în scădere arată că banca este în dificultate
 un trend în creştere este expresia unor rezultate pozitive, dar poate fi şi expresia
asumării unui risc excesiv de către bancă.
Rentabilitatea financiară (return on Equity, ROE) definită ca raport între profitul net şi
capital. Mărimea tipică a acestei rate în ţările dezvoltate este de aproximativ 10-12%. O rată
a rentabilităţii financiare mai ridicată poate fi efectul unui capital mic sau expresie a
capacităţii crescute de a obţine, prin împrumut, resurse suplimentare.
Centrul Analitic Independent „Expert-Grup” a publicat un nou clasament al
performanței bancare. Potrivit datelor pentru ianuarie 2019, topul este condus de B.C.
Moldova-Agroindbank, urmată B.C. Moldindconbank și B.C. MobiasBanca. „Expert-Grup”
susține că acestea excelează la capitolul profitabilitate și indicatori de piață, revenindu-le
circa 67% din profitul acumulat la nivel de sector și 62% din totalul activelor bancare.
Managementul bancar al riscului de lichiditate
Băncile trebuie să îşi dezvolte strategia în domeniul administrării lichidităţii, care
trebuie să includă şi o componentă a administrării zilnice a acesteia. Lichiditatea este
capacitatea unei bănci de a finanța activitățile acesteia și totodată, posibilitatea de a-și
îndeplini obligațiile scadente, fără a suporta pierderi inacceptabile (BCBS). Lichiditatea
bancară se referă la gestiunea pasivelor şi activelor bancare care au grade diferite de
lichiditate şi exprimă capacitatea băncii de a-şi finanţa operaţiunile curente. Rolul
fundamental al băncilor de a acorda credite pe termen lung, inclusiv din depozitele atrase
pe termen scurt, le expune inevitabil la riscul de lichiditate. Ca urmare, având în vedere
interconexiunea dintre bănci, riscul respectiv poate afecta banca propriu-zisă, dar și
sectorul bancar în general. Astfel, gestionarea adecvată a riscului de lichiditate este de o
importanță crucială, deoarece un deficit de lichiditate la o singură instituție poate avea

54
repercusiuni la nivel de sistem. În plus, evoluțiile recente de pe piața financiară
internațională au avut implicații directe asupra complexității riscului de lichiditate,
supravegherea sectorului bancar necesitând a fi perfecționată în mod adecvat.[29.p.1-3]
O banca este considerata ca are lichiditate daca are acces imediat la fondurile necesare
cu costuri rezonabile.Aceasta înseamna că banca fie dispune de sumele respective, fie le
poate procura prin împrumuturi sau vînzari de active.Toate IB se angajează în operații de
intermediere atragînd resurse pe termen scurt si plasand aceste resurse pe termen lung. In
consecinta se va afla intr-o potentiala pozitie de nonlichiditate. Aceasta trebuie prevazuta,
necesarul de lichiditate trebuie estimat în așa fel încat să avem necesarul de lichiditate la
timpul potrivit și la nivelul dorit.
Un management bancar are pe langa planificare și o anticipare atenta a schimărilor în
cadrul depozitelor și creditelor ca și în cadrul profitului poate controla substanțial propria
lichiditate.Se poate stabili o politică privind deținerea unui volum mai mare sau mai mic de
lichiditati în funcție de necesarul anticipat de fonduri, de aversiunea față de risc și de
factorii de risc. În crearea unei asemenea strategii managerii trebuie să ia în considerare
cuplul lichiditate-profitabilitate.O banca poate minimiza lichiditatea prin vanzarea a lichide
și investirea fondurilor astfel obținute pe termen lung în scopul maximizarii
profitului.Acest fapt atrage însa un risc crescut pe de o parte cel de lipsa de lichiditate, pe
de alta parte poate să intervinî riscul ratei dobanzii asociatii investițiilor pe termen
lung.Învers,banca poate maximiza riscul de lichiditate prin deținerea unei parți importante a
activelor in active lichide in detrimentul profitabilitatii.
De-a lungul timpului, practica economică a demonstrat că, pentru a asigura creșterea
economică a unei țări, este indispensabil de a avea, în primul rând, un sector bancar stabil și
viabil. Orice perturbare a activității sale, din cauza expunerii la riscuri excesive, va conduce
la îndatorarea financiară a acestuia, reducerea nivelului veniturilor, imposibilitatea plății
depozitelor populației și, în consecință, va reduce considerabil nivelul de încredere în
sistemul bancar.[25,p.389]
Pentru Moldova Agroindbank, performanţa este cuvântul-cheie care caracterizează anul
2018. Banca a obținut rezultate excepţionale la absolut toţi indicatorii, poziționându-se în
topul clasamentului performanței bancare și reconfirmându-şi statutul de bancă de
încredere, onestă, cu o echipă de profesionişti integri, dedicaţi prin excelență sectorului
bancar și activităţii pe care o desfăşoară.

55
 Reieșind din rezultatele anului 2018 per sistem, MAIB deţine 28,4% din active, 29,4%
depozite, inclusiv 32,1% depozite ale persoanelor fizice, 35,1% din credite, inclusiv 36%
din creditele noi acordate de sistemul bancar.
De altfel, în 2018, Moldova Agroindbank a înregistrat cel mai mare profit din sistem
și din istoria băncii de 27 de ani, extinzându-și cota la 32,4%! Anul 2018 a fost marcat
şi de finalizarea procesului de vânzare a pachetului de 41.09% de acţiuni unui consorţiu
internaţional cu o reputaţie ireproşabilă, fapt care a deschis accesul băncii la resurse
internaţionale de finanțare.
Mediul de afaceri în sectorul bancar în anul 2018 s-a caracterizat prin: [27]
-continuarea tendinței de consolidare a fondurilor proprii, în același timp fiind menținut un
nivel înalt de lichiditate și profitabilitate. Pe tot parcursul anului 2018 s-a menținut rata de
bază la nivelul de 6.5% anual. Totodată, excesul de lichiditate a determinat BNM să
majoreze norma rezervelor obligatorii până la valoarea de 42.5%. Norma rezervelor
obligatorii din mijloace atrase în valută liber convertibilă a fost menținută la nivelul de
14.0% din baza de calcul;
- creșterea activelor, marcată de accelerarea creditării prin creșterea volumului creditelor
noi acordate cu 17.8% comparativ cu anul 2017, creditele accesate de persoanele fizice
fiind principalul motor de creștere. De cealaltă parte, portofoliul depozitelor este în creștere
cu ritmuri mai lente comparativ cu majorarea din anul 2017.
- indicatorii calității activelor au continuat să se amelioreze, ponderea creditelor
neperformante în totalul creditelor s-a diminuat cu 5.8% comparativ cu finele anului 2017,
constituind 12.5% la 31.12.2018 Cu toate acestea, valoarea acestui indicator rămâne a fi
înaltă, băncile urmând să își intensifice eforturile în scopul reducerii acestui indicator
Mediul de afaceri în sectorul bancar în anul 2019 s-a caracterizat prin:[27]
- Creșterea activelor, marcată de accelerarea creditării prin creșterea creditelor noi acordate
cu 17.5% comparativ cu anul 2018, driver-ul principal fiind segmentul persoanelor fizice
cu o majorare de 33.5%.
- BNM a revăzut politica monetară pentru a se adapta la excedentul de lichiditate existent și
scăderea prognozată a inflației în 2020. Pe parcursul primului semestru al anului 2019, rata
de bază a fost menținută la nivelul de 6.5%, ulterior în iunie și septembrie aceasta a fost
majorată cu câte 0.5 puncte procentuale, până la 7.0% și 7.5% respectiv. Mărirea ratei de
bază a fost însoțită de majorări ale normei rezervelor obligatorii din mijloace atrase în
valută liber convertibilă până la 18%. Norma rezervelor obligatorii din mijloace atrase în

56
lei moldovenești și în valută neconvertibilă a fost menținută la nivelul de 42.5% până în
decembrie 2019, când a fost redusă cu 0.5 puncte procentuale. Aceste decizii au scopul de a
menține inflația în intervalul de variație țintă de 5%, considerat a fi optim pentru
dezvoltarea economică a țării.
- Alinierea legislației bancare a Republicii Moldova la standardele internaționale prin
perfecționarea mecanismelor cantitative și calitative de administrare a băncilor contribuie
la promovarea unui sector bancar sigur și stabil, la creșterea transparenței, încrederii și
atractivității sectorului bancar pentru clienți și la dezvoltarea noilor produse și servicii
financiare.
- Indicatorii calității activelor au continuat să se amelioreze, ponderea creditelor
neperformante în totalul creditelor s-a diminuat cu 4.1 puncte procentuale comparativ cu
finele anului 2018, constituind 8.5% la 31.12.2019. Cu toate acestea, valoarea acestui
indicator rămâne a fi înaltă, băncile urmând să-și intensifice eforturile în scopul
îmbunătățirii calității activelor.
Potrivit datelor publicate de BNM, la 31.12.2019 sectorul bancar a înregistrat
următoarele rezultate: Activele totale au însumat 90,6 miliarde MDL, majorându-se
comparativ cu finele anului precedent cu 9.1%.
Soldul brut (prudențial) al creditelor a constituit 44.6% din totalul activelor sau 40,4
miliarde MDL, majorându-se pe parcursul perioadei analizate cu 13.9% (4,9 miliarde
MDL). Cele mai mari creșteri ale portofoliului de credite au fost consemnate la creditele
acordate pentru procurarea/construcția imobilului – cu 58.2% (2,3 miliarde MDL) și la
creditele de consum – cu 33.1% (1,7 miliarde MDL).
Totodată, s-a înregistrat o tendință de majorare a soldului (prudențial) depozitelor,
acestea crescând cu 7.7% în perioada de referință, constituind 68,4 miliarde MDL
(depozitele persoanelor fizice au constituit 66.7% din totalul depozitelor, depozitele
persoanelor juridice – 33.2% și depozitele băncilor – 0.1%). Cel mai mare impact asupra
majorării soldului depozitelor l-a avut creșterea depozitelor persoanelor fizice cu 3,9
miliarde MDL (9.4%) și a depozitelor persoanelor juridice cu 0,9 miliarde MDL (4.5%).
La 31.12.2019,profitul aferent exercițiului pe sistemul bancar a însumat 2,3 miliarde
MDL. Comparativ cu perioada similară a anului precedent, profitul s-a majorat cu 55.5%.
Majorarea profitului este determinată, în mare parte, de majorarea veniturilor neaferente
dobânzilor cu 12.6% sau cu 330,4 milioane MDL. Concomitent, s-au majorat și veniturile

57
din dobânzi cu 4.7% sau 204,4 milioane MDL ca urmare a majorării portofoliului de
credite.
Analiza rezultatelor financiare exprimate prin prisma indicatorilor cifra de afaceri și
profit reprezintă doar o fațetă a dimensiunii performanței bancare. Cealaltă fațetă, mult mai
importantă, este eficiența utilizării resurselor, care măsoară rezultatul financiar prin prisma
efortului depus. În contextul dat de idei, în continuare vom prezenta evolutia rentabilității
și lichidităț ipe perioada anilor 2017-2020.
Tabelul 2.1. Evoluția rentabilității și lichidități pe perioada anilor 2017-2020.

Sursa: elaborată de autor în baza datelor https://www.maib.md/

Conform datelor prezentate în tabelul 2.1, se observă un schimb al indicatorilor de la an la
an , rentabilitatea activelor şi rentabilitatea capitalului în 2019 au constituit 2.5% şi
respectiv 14.6%, fiind în creștere cu 0.8 p.p. și, respectiv, cu 4.3 p.p. comparativ cu
sfârșitul anului precedent.Astfel, valoarea indicatorului lichidității pe termen lung
(principiul I al lichidității) a constituit 0.7 (limita ≤1), fiind la același nivel ca la finele
anului 2018. Lichiditatea curentă pe sector (principiul II al lichidității) s-a diminuat cu 4.0
p.p., constituind 50.60% (limita ≥20%), mai mult de jumătate din activele sectorului bancar
fiind concentrate în active lichide. Pe parcursul anului 2019 a continuat tendința de
consolidare a fondurilor proprii, la 31.12.2019 înregistrând valoarea de 25.3%, în scădere
cu 1.2 p.p. față de finele anului precedent. Limita reglementată a fost respectată de fiecare
bancă și a variat între 19.2% și 52.0%. Fondurile proprii totale, la sfârșitul anului, au
constituit 11,5 miliarde MDL și au înregistrat o creștere de 5.6% (612,2 milioane MDL) pe
parcursul perioadei menționate. Creșterea fondurilor proprii a fost determinată în special de
reflectarea de către bănci a profitului eligibil după desfășurarea adunărilor generale ale
acționarilor.
Pe parcursul anului 2020 soldul total active ale bancii constituie -28,40% ,însa la
depozite ale persoanelor fizice pe sectorul bancar constituie-33,16 % . La 31.12.2020,

58
rentabilitatea activelor constituie 2,72%( RAO) şi rentabilitatea capitalului constituie 16,94
%. comparativ cu sfârșitul anului precedent.Bănca continuă să mențină indicatorii
lichidității la un nivel înalt. Astfel,în 2020 valoarea indicatorului lichidității pe termen lung
(principiul I al lichidității) a constituit 0,73 (limita ≤1), fiind la același nivel ca la finele
anului 2019. Lichiditatea curentă pe sector (principiul II al lichidității) , constituind 43,55
% (limita ≥20%), mai mult de jumătate din activele sectorului bancar fiind concentrate în
active lichide. [27]
În ceea ce privește reglementările din R.Moldova, în scopul evitării expunerii băncilor la
riscul de lichiditate și astfel asigurării unei eficiente funcționări a acestora, reglementările
bancare autohtone stabilesc două cerințe: cu privire la deținerea unui volum minim al
activelor lichide (pentru onorarea obligațiunilor curente) și cu privire la limitarea raportului
dintre activele și pasivele pe termen lung (pentru evitarea riscului de lichiditate de
transformare).
Obiectivul băncii legat de riscul de lichiditate este acela de a menţine un nivel adecvat de
lichiditate prin asigurarea combinaţiei optime a operaţiunilor de finanţare și de creditare în
vederea realizării obiectivelor strategice ale băncii.
Sistemul de gestionare a riscului de lichiditate în cadrul băncii prevede managementul
lichidității în concordanță cu cerințele reglementate, monitorizarea sistematică și analiza
factorilor de risc cu privire la lichiditatea curentă și pe termen lung a băncii, raportarea
periodică cu privire la nivelul de expunere a băncii riscului de lichiditate.
Desfășurarea procesului de management al riscului de lichiditate în cadrul băncii
presupune gestionarea temporală a lichidității, sub aspectul lichidității curente și în
perspectivă. Banca dezvoltă un șir de indicatori care permit analiza poziției de lichiditate la
o anumită dată gestionară în dinamică. Banca urmărește consemnarea unui echilibru optim
dintre active și obligațiuni pe fiecare ecart de scadență, prin contractarea unui portofoliu
diversificat și de calitate înaltă a activelor, asigurând activitatea durabilă, de succes și
atragerea resurselor financiare cu scadențe variate. Parte integrantă a procesului de
administrare a riscului de lichiditate reprezintă sistemul de indicatori de avertizare timpurie
şi testarea poziţiei de lichiditate în condiţii de criză Obiectivul băncii legat de riscul de
lichiditate este acela de a menţine un nivel adecvat de lichiditate prin asigurarea
combinaţiei optime a operaţiunilor de finanţare și de creditare în vederea realizării
obiectivelor strategice ale băncii. Sistemul de gestionare a riscului de lichiditate în cadrul
băncii prevede managementul lichidității în concordanță cu cerințele reglementate,

59
monitorizarea sistematică și analiza factorilor de risc cu privire la lichiditatea curentă și pe
termen lung a băncii, raportarea periodică cu privire la nivelul de expunere a băncii riscului
de lichiditate. Desfășurarea procesului de management al riscului de lichiditate în cadrul
băncii presupune gestionarea temporală a lichidității, sub aspectul lichidității curente și în
perspectivă. Banca dezvoltă un șir de indicatori care permit analiza poziției de lichiditate la
o anumită dată gestionară în dinamică.
Banca urmărește consemnarea unui echilibru optim dintre active și obligațiuni pe fiecare
ecart de scadență, prin contractarea unui portofoliu diversificat și de calitate înaltă a
activelor, asigurând activitatea durabilă, de succes și atragerea resurselor financiare cu
scadențe variate. Parte integrantă a procesului de administrare a riscului de lichiditate
reprezintă sistemul de indicatori de avertizare timpurie şi testarea poziţiei de lichiditate în
condiţii de criză.

CAPITOLUL III. Tendințele actuale ale optimizării gestiunii financiare

în cadrul BC,, Moldova-Agroindban’’ SA.
3.1. Particularitățile gestiunii activelor și pasivelor băncii

Băncile se confruntă, în cadrul economiei globalizate a noului început de mileniu, cu

numeroase provocări și îndeosebi cu concurenţa sporită , pericolul diminuării cotei de
piaţă, context în care se impun noi căi de acţiune. Cele mai semnificative considerăm a fi:
[21, p.28]
 necesitatea abandonării stilului de management reactiv şi adoptării unui stil proactiv,
care anticipează schimbările şi este inovativ;

60
 preocuparea pentru dezvoltarea de noi produse şi servicii;
 atitudinea pozitivă pentru studii şi cercetare şi imperativul constituirii unei baze de date
cuprinzătoare;
 efortul financiar susţinut pentru a ţine pasul cu evoluţia tehnologiilor şi informaticii;
 pregătirea personalului în spiritul eticii, culturii corporatiste şi profesionalismului.
Deşi, la o primă vedere, crearea unei pieţe a capitalurilor, funcţionând în condiţii
concurenţă şi în afara restricţiilor şi constrângerilor, este considerată aproape unanim ca
fiind soluţia optimă pentru reducerea costurilor de finanţare, pentru mai buna alocare a
capitalurilor între ţări şi sectoare de activitate şi calea pentru creşterea mai rapidă a
economiei mondiale, se impune realizarea unei abordări mai nuanţate a problemei, cu
luarea în considerare, pe lângă avantajele şi oportunităţile generate, şi a factorilor cu impact
negativ asupra sistemului financiar-bancar.
Astfel, nu trebuie omis că fenomenul denumit generic “globalizare” a generat, mai
ales, oportunităţi de profituri sporite şi deschiderea de noi pieţe potenţiale îndeosebi pentru
marile instituţii financiar-bancare internaţionale, singurele în măsură să acceadă la noile
instrumente şi într-o mai mică măsură pentru multitudinea de bănci mici şi mijlocii, care
alcătuiesc practic reţeaua de credit în cele mai multe economii naţionale. În plus, accesul la
noile canale de alocare a fondurilor este neuniform, preferenţial fiind deschis în principal
ţărilor dezvoltate, unde se concentrează cea mai mare parte a resurselor financiare.
Totodată, interconectarea sistemelor bancare ale diverselor ţări într-o reţea densă de
comunicaţii şi dependenţe reciproce creează premisele creşterii operativităţii băncilor,
generalizării exigenţelor şi tehnologiilor informaţionale, ca factor determinant al
îmbunătăţirii competitivităţii şi calităţii produselor şi serviciilor oferite, dar dă în acelaşi
timp posibilitatea transmiterii în lanţ cu rapiditate, a unor fenomene nocive precum
speculaţiile, crizele financiar-bancare sau criminalitatea economică transnaţională.
Propagarea informaţiilor referitoare, de pildă la ratele dobânzii sau la cursurile de schimb,
practicate în orice punct al planetei, se face instantaneu prin intermediul mijloacelor
moderne de comunicare, fiecare piaţă fiind influenţată de informaţii comune tuturor
pieţelor. În acest context, ţările cu sisteme bancare mai puţin consolidate sau chiar băncile
mai slabe,privite individual, pot constitui adevărate ţinte pentru speculaţiile internaţionale,
fiind ameninţate de spectrul falimentului.
Organizarea managementului activelor şi pasivelor.[22,p.35]
Principiile organizatorice ale managementului activelor şi pasivelor:

61
 Coordonarea/suporavegherea activă din partea celui mai înalt nivel al
managementului (board-ului);
 Implementarea politicilor, procedurilor şi limitelor adecvate;
 Evaluarea, monitorizarea şi gestionarea corectă a riscurilor;
 Controlul intern cuprinzător.
Administrarea activelor şi pasivelor este realizată de Comitetul de dirijare a activelor şi
pasivelor  băncii (ALCO), care dispune de rapoarte regulate privind dinamica portofoliilor,
structura, maturitatea, ratele dobânzilor şi rentabilitatea curentă şi de perspectivă a activelor
şi pasivelor băncii. La fel, Comitetul dispune de informaţii privind competitivitatea băncii
în raport cu piaţa şi competitorii principali. Componenţa şi periodicitatea rapoartelor,
precum şi responsabilii pentru prezentarea lor sunt stabilite de către ALCO.
În cadrul limitelor stabilite operaţiunile se derulează cu viza prealabilă a trei membri ai
Comitetului de administrare a activelor şi pasivelor (ALCO), iar în afara lor cu aprobarea
ALCO.
Scopurile ALCO:
 Analiza impactului schimbărilor apărute în economie şi legislaţie;
 Analiza evoluţiei ratelor dobânzilor;
 Stabilirea dobânzilor/preţurilor produselor de activ şi pasiv;
 Monitorizarea riscului de lichiditate şi a riscului valutar;
 Analiza diferenţelor dintre preformanţele actuale şi previzionate;
 Bugetarea/planificarea strategică;
 Introducerea de noi produse şi impactul acestora asupra rezultatelor;
 Analiza/aprobarea politicilor managementului activelor şi pasivelor şi de limitare a
riscurilor.
Din punct de vedere istoric deosebim trei abordări ale modului de promovare a strategiilor
managementului activelor şi pasivelor:[14,p.15]
Strategia gestiunii activelor (până în anii 1960). Cea mai mare parte a necesităţilor în
lichidităţi băncile şi le satisfăceau din contul convertirii activelor în numerar.
Strategia gestiunii pasivelor (în anii 60-70). Scopul – stabilirea controlului asupra surselor
de mijloace băneşti ale băncii în mod analogic controlului asupra activelor.
Strategia gestiunii fondurilor  (activelor şi pasivelor)(abordare modernă).

62
 La momentul de faţă băncile examinează porfoliile de active şi pasive ca ceva integru
pentru atingerea scopurilor comune – a unei profitabilităţi înalte la un nivel acceptabil al
riscului.
În opinia unor specialişti, managementul activelor şi pasivelor băncii reprezintă, prin
esenţă, managementul strategic al bilanţului în scopul optimizării/minimizării variabilităţii
venitului net din dobânzi şi al valorii de piaţă a capitalului băncii. De aceea, ei sunt dispuşi
să examineze gestiunea bilanţului băncii, după cum se prezintă în tabelul 3.2.
Tabelul 3.2.Etapele procesului managementului activelor şi pasivelor prin prima gestiunii
bilanţului băncii
Faza 1 (generală)
Gestiunea pasivelor
Gestiunea activelor
Gestiunea capitalului
Faza 2 (specifică)
Gestiunea stării
Gestiunea rezervelor aferente obligaţiunilor
rezervelor
Gestiunea generală a obligaţiunilor aferente
Gestiunea lichidităţii
împuturilor
Gestiunea investiţiilor Gestiunea îndatorării de lungă durată
Gestiunea
Gestiunea capitalului
împrumuturilor
Gestiunea mijloacelor
 
fixe
Faza 3 (bilanţieră)
Gestiunea profitabilităţii băncii

Sursa: [26, p.21]

3.2 Eficientizarea gestiunii financiare prin prisma minimizării riscurilor în cadrul

băncii
În literatura de specialitate, ca şi în practica internaţională, funcţia managerială de
gestiune a riscurilor (lb. engl. Enterprise Risk Management (ERM)) reprezintă o
preocupare profesională pentru management, pentru sistemul de control intern şi audit
intern, dar şi pentru auditorul extern.
Etapele ERM în activitatea managementului sunt:

63
 o Identificarea riscurilor prin perceperea probabilităţii producerii lor şi prin evaluarea
consecinţelor sau a impactului patrimonial.
o Evaluarea riscurilor şi stabilirea relevanţei (semnificaţiei) riscurilor pentru bancă.
o Întocmirea registrului riscurilor cu identificarea riscurilor şi stabilirea persoanelor
însărcinate cu gestiunea riscurilor.
o Dimensionarea relevanţei (semnificaţiei) riscurilor; Prioritizarea riscurilor în funcţie de
relevanţă/semnificaţie.
Clasificarea riscurilor bancare în funcţie de cauză şi formă

Figura 3.14 Riscurile bancare în funcţie de cauză şi formă Sursa:[26,p.22]

În figura 3.14 , se prezintă o clasificare succintă a principalelor tipuri de riscuri asumate
de o bancă universală în desfăşurarea operaţiilor proprii: riscuri financiare asumate în
gestiunea bilanţului, riscuri de prestare caracteristice pentru sfera serviciilor bancare şi riscuri
ambientale care sunt generate de operarea băncii într-un mediu concurenţial strict
reglementat de banca centrală şi într-un spaţiu economic cu propria lui dinamică.

64
 Riscurile financiare pot fi considerate drept cel mai important grup de riscuri bancare,
dat fiind faptul că proasta lor gestiune produce cele mai multe falimente bancare. În acest
grup de riscuri, se includ:
1) riscul de credit, denumit şi risc de insolvabilitate a debitorilor, risc de nerambursare sau
risc al deteriorării calităţii activelor bancare (în condiţiile în care alte active au o pondere
redusă în bilanţul băncii). Exprimă probabilitatea încasării efective, la scadenţă, a fluxului
de venituri anticipat (capital avansat şi dobânzi);
2) riscul de lichiditate sau riscul de finanţare. Exprimă probabilitatea finanţării efective
a operaţiilor bancare. Pentru cei care au împrumutat banca, poate apărea ca un risc de
creditare, dar aceasta este doar o componentă a sa;
3) riscul de piaţă sau variaţie a dobânzii, risc valutar şi risc de variaţie a activelor
financiare. Exprimă probabilitatea ca o variaţie a condiţiilor de piaţă să afecteze negativ
profitul bancar;
4) riscul de faliment, riscul de capital sau riscul de îndatorare. Exprimă probabilitatea ca
fondurile proprii ale băncii să fie insuficiente pentru a acoperi pierderile rezultate din
activitatea curentă şi ca aceste pierderi să afecteze în mod negativ plasamentele creditorilor
băncii.
Topul performanței bancare, ianuarie 2019:
– Băncile cu cea mai solidă bază de capital în raport cu activele: B.C. Eximbank; BCR
Chișinău și B.C. „Energbank”
– Băncile cu cel mai mare volum de active lichide în raport cu total active deținute: B.C.
„Victoriabank”; B.C. Eximbank și B.C. „Energbank”
– Băncile cu cele mai calitative active: „EuroCreditBank”; B.C. ProCredit Bank și B.C.
Fincombank
– Băncile cu cea mai mare rentabilitate a capitalului: „Moldindconbank”; B.C.
„Moldova-Agroindbank” și B.C. „Victoriabank”
– Băncile cu cea mai mare cotă de piață după portofoliul de credite: B.C. „Moldova-
Agroindbank”; B.C. „Moldindconbank” și B.C. „Mobiasbanca”.
Sursa: https://www.zdg.md/stiri/[28]
La sfârșitul lunii ianuarie 2019, rezultatele financiare raportate de bănci prezintă o
situație stabilă în sector. Principalii indicatori financiari și prudențiali înregistrează valori
cuprinse în limitele, sau chiar peste cele admise de banca centrală. Totodată, rezervele
acumulate și profitul reportat mențin nivelul de solvabilitate la un nivel superior, cu

65
 oscilații de la o bancă la alta în intervalul 20–62%. Lichiditatea rămâne mult peste limitele
reglementate, pe termen scurt atingând un nivel de circa 54%, ceea ce presupune că mai
bine de jumătate din expunerile băncilor continuă să fie reprezentate de active lichide cu
risc redus.De asemenea, indicatorii calității activelor continuă să se amelioreze, rata
creditelor neperformante înregistrând un nivel de aproximativ 12,15%, cu oscilații pe
segmentul 4,4-31% în dependență de bancă. Totodată, la nivel individual, pentru luna
ianuarie toatebăncile au raportat profit, la nivel colectiv acesta însumând valoarea de 215,5
mil. MDL.[27]
În prezent o politică inovațională bine fundamentată urmează a fi implementată la
toate nivelurile: macro-, mezo- și microecnomic, care sunt considerate cheia succesului, iar
inovarea constituie instrumentul de asigurare a competitivității. În cadrul politicii
inovaționale se pot delimita trei categorii de metode, care pot fi aplicate:
- metode de stimulare a ofertei inovaționale (asigurarea suportului financiar, tehhnic și de
infrastructură al novatorilor);
- metode de formare a climatului inovațional (legi, reglementări privind sisteme de
impozitare, subvenționare, securitatea muncii, condițiile de muncă, cultura inovațională,
protecția mediului etc.);
- metode de stimulare a cererii pentru produsele/serviciile inoative.

Încheiere

Sistemul bancar este un domeniu caracterizat printr-un dinamism foarte intens în

ultimii ani ca urmare a procesului de globalizare, revoluțiilor tehnologice și schimbărilor
legislative internaționale și naționale, fiind marcat în prezent de apariția băncilor globale,

66
 virtuale, megabăncilor, grupurilor financiare.Oservăm că este necesar de a valorifica
schimbările și tendințele pieței și de a implementa un management și marketing
inovațional, care să promoveze procesul inovațional în sectorul bancar. Ca in orice
intreprindere sau organizatie, performantele unei banci depind de calitatea
managementului, concretizată în rezultatele care se obțin în urma elaborarii și adoptarii
deciziilor manageriale.
În prezent, locul şi rolul băncilor în economie este strâns legat de calitatea lor de
principali intermediari în relaţia economii - investiţii, relaţie hotărâtoare în creşterea
economică. Totodată, ele au calitatea de interrnediari monetari a căror caracteristică
esenţială este posibilitatea de a realiza creaţie monetară, transformând active nemonetare
(cambii, obligaţii, etc.) în monedă. Deşi, structurile naţionale ale sistemelor bancare sunt
foarte diferite, totuşi în majoritatea ţărilor se face o delimitare între bancile comerciale şi
băncile specializate.
Bancile comerciale sunt acelea care efectuează toate tipurile de operaţiuni bancare.
Totuşi, constituirea de depozite şi acordarea de credite constituie operaţiunile de bază ale
acestora. În ultima perioadă se remarcă o tendinţă de universalizare a băncilor comerciale,
în sensul că acestea desfăşoară toate operaţiunile bancare permise de lege şi nu îşi
limitează activitatea la anumite sectoare (la noi, societăţile bancare sunt, prin lege, bănci
universale).
Datorită faptului că în ultimii ani se observă o expansiune bancară, tot mai multe
instituţii financiare sunt nevoite să participe pe piaţa monetară şi de capital prin vânzarea
de acţiuni, obligaţiuni şi alte valori mobiliare. Participarea băncii comerciale pe piaţa
comercială pentru acumularea de resurse înseamnă că rapoartele lor financiare tot mai des
vor fi în atenţia investitorilor şi a maselor largi. În condiţiile unei concurenţe aprige şi lupta
pentru potenţialii deponenţi şi împrumutători, băncile comerciale sunt nevoite permanent
să-şi revadă politica sa în ce priveşte creditele acordate, depozitele accumulate, planurile
de lărgire şi creştere a profitului şi micşorării riscului etc.
Pentru a-și atinge scopurile, băncile sunt conduse de un set de principii, care pun
accent pe satisfacerea nevoilor clienților, ce reprezintă un punt forte al întregii politici
bancare. Printre principiile analizate, pot să accentuez următoarele:
-competenţă - având ca bază cele mai bune standarde ale deservirii financiare şi analiza exactă
a pieţii, în permanenţă băncile trebuie să se prefecţioneze în acest domeniu şi să susţină
iniţiativele creative şi profesionalismul angajaţilor săi;

67
-orientare spre client - în relaţiile cu clienţii, băncile trebuie să fie adepţii filosofiei
parteneriatului;
-onestitate şi confidenţialitate - fiind oneşti şi corecţi cu angajaţii, partenerii şi concurenţii,
băncile trebuie să se conducă nu numai de litera legii, dar şi de spiritul ei;
-transparenţa de care ar trebui să dea dovadă băncile, i-ar face credibile în faţa clienţilor şi
partenerilor. Astfel, se recomandă susţinerea unui schimb eficient de informaţie atât în
interiorul Băncii, cît şi cu părţile cointeresate din exterior;
-responsabilitate socială – băncile pot contribui la prosperitatea oamenilor, asigurând clienţii
cu cele mai performante posibilităţi financiare şi contribuind la realizarea programelor
sociale, instructive şi culturale.
Ţinând cont de problemele macroeconomice cu care se confruntă R. Moldova şi
pronosticul privind dezvoltarea economică, în 2015, băncile nu ar trebui să mizeze pe o
creştere semnificativă a numărului şi volumului de tranzacţii, o extindere a reţelei sale de
filiale, şi în final, o majorare a cotei sale de piaţă. După câţiva ani de dezvoltare rapidă, în
2015, prioritatea esenţială ar trebui să fie bazată pe majorarea eficacităţii băncilor în toate
direcţiile lor de activitate. Este nevoie de a îmbunătăţi în continuare calitatea activelor,
pasivelor şi gestiunii riscurilor, a susţine microîntreprinderile şi business-ul mic, oferindu-
le credite şi alte produse şi servicii bancare, a majora portofoliul de credite, păstrându-i
calitatea, a stabili cu clienţii relaţii strânse şi de lungă durată, oferindu-le o deservire
bancară comodă şi plăcută.
Sistemul bancar este unul din sectoarele cele mai profund integrate în economia
naţională, datorită activităţii sale de creditare, precum și de colectare și agregare a
economisirilor populaţiei/firmelor. Prin urmare, acesta este și cel mai sensibil la
schimbările privind situaţia și așteptările macroeconomice, manifestând un comportament
pro-ciclic. Semnarea de către Republica Moldova a unui Acord de Liber Schimb
Aprofundat și Cuprinzător (ALSAC) cu UE presupune o serie de efecte macroeconomice
care, cel puţin teoretic, ar trebui să afecteze băncile comerciale, în sens pozitiv sau negativ.
Necesitatea reconstrucţiei economiei noastre naţionale cere racordarea ei la exigenţele
competiţiei pe care le impune piaţa mondială. Racordare care se loveşte de un şir de
restricţii ce decurg din stadiul actual de dezvoltare al economiei naţionale şi a politicii
economice externe a guvernului: gradul avansat al uzurii morale a tehnicilor şi
tehnologiilor informaţionale, practică slabă a managementului, orientarea relaţiilor

68
 economice în măsură numai spre fostele republici sovietice, creşterea datoriei externe, cât
şi cadrul juridic încă insuficient adoptat cerinţelor pieţei externe.
Băncile se confruntă, în cadrul economiei globalizate a noului început de mileniu, cu
numeroase provocări, îndeosebi cu concurenţa sporită şi pericolul diminuării cotei de piaţă,
context în care se impun noi căi de acţiune. Mai semnificative considerăm a fi:
-necesitatea abandonării stilului de management reactiv şi adoptării unui stil proactiv, care
anticipează schimbările şi este inovativ;
-preocuparea pentru dezvoltarea de noi produse şi servicii;
-atitudinea pozitivă pentru studii şi cercetare şi imperativul constituirii unei baze de date
cuprinzătoare;
-efortul financiar susţinut pentru a ţine pasul cu evoluţia tehnologiilor şi informaticii;
-pregătirea personalului în spiritul eticii, culturii corporatiste şi profesionalismului.
Cu siguranțã, drumul către sustenabilitate este la început, pașii sunt timizi în diverse sectoare,
dar cu fiecare acțiune, fiecare bancã creează un exemplu, un reper în industria financiară.
Aceste exemple pot și trebuie să servească drept inspirație pentru afaceri viitoare. Provocarea
cea mai mare în îndeplinirea obiectivelor de dezvoltare durabilă în bănci o reprezintă:
Pe de-o parte, înțelegerea conceptului în conexiune cu domeniul de afaceri; a înceta practic
să catalogăm dezvoltarea în responsabilitățile doar ale ONG-urilor și ale guvernelor, să
înțelegem că responsabilitatea bancară nu înseamnã doar acțiuni filantropice și sponsorizări,
ci că este mult mai mult decât atât.
Gestionarea eficientă a conflictelor de interese,caci trăim într-o lume complexă, cu probleme
complexe, în care soluþiile nu sunt ușor de găsit, în special în contextul respectării intereselor
diverselor părți.
Cu toate acestea, comunitatea bancară international a demonstrat prin exemplele de urmat că
înțelege importanța, necesitatea, cât și viabilitatea dezvoltării durabile.

Bibliografie

MANUALE, MONOHGRAFII, LUCRĂRI DIDACTICE, BROŞURI

1.Alexandru F., Toma M., Finanţe şi gestiune financiară la întreprindere,Bucureşti:Ed.
Economică, 1998,p.349.

69
2.Andrieş A.M., Performanţa şi eficienţa activităţii bancare. Edit. Universităţii „Alexandru
Ioan Cuza” Iaşi, 2010, p.57.
3.Bogdan I. Tratat de management financiar-bancar, Bucureşti: Editura Economică, 2002,
p.15

4.Berea A.O., Orientări în activitatea bancară contemporană, Ed. Expert, Bucureşti, 1999, p.
44.

5. Bătrâncea I., Analiza financiară în bănci. Edit Risoprint Cluj-Napoca, 2008, p.18-21.
6. Bratu A., Monedă. Credit. Bănci, Editura Ex Ponto, Constanţa, 2005.p.59
7.Bolun I.,Bucur V..Revista / Journal „ECONOMICA” nr.4 (90) , Editura ASEM, Chişinău-
2014,p.87.
8.Căruntu G.A.,Tanasoiu G.,Romanescu G.,Managentului financiar,Editura Academica
Brincusi Targu Jiu,2007,p.36
9.Coman F., Activitatea bancară. Profit şi performanţe, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2000,
p.29.
10.Cocriş V., Andrieş A.M., Managementul performanţelor şi al riscurilor bancare, Editura
Wolters Kluwer, România, 2010, p.84.
11.Cociug V., Cinic L., Timofei O. Management bancar: culegere de probleme. Chişinău:
Editura ASEM, 2008,p.25
12.Cojocaru M., Șestacovscaia A., MihalaciI R., Bazele managementului financiar, Univ. de
Stat din Moldova, Fac. Ştiinţe Econ., Dep. Finanţe şi Bănci. – Chişinău: CEP USM, 2018.
,p.10-35

13.Dănilă N., Berea A. O., Management bancar. Fundamente şi orientări, Editura Economică,
Bucureşti, 2000, p.64.
14.Dănilă N., şi colaboratorii, Managementul lichidităţii bancare, Editura Economică,
Bucureşti, 2002, p.14-16.
15 .Grigoriță C.,Activitate bancară. Editura Cartier. Chişinău, 2005. p.328.
16..Halpern P. Weston I.F., Brigham E.F. Finanţe manageriale. /Traduceri de Draguşin A.D.,
Oancea Mihai./ -Bucureşti: Ed. Economică, 1998, p.947.
17.Ionescu Lucian. Băncile şi operaţiunile bancare. Institutul Bancar Român. Editura
Economică, Bucureşti, 1996, p.78.
18.Lеovеanu V. Еfiсaсitatеa mеtodеi сrеdit sсoring in fundamеntarеa dесiziеi dе сrеditarе. în:
Rеvista de finantе рubliсе și сontabilitatе., 2004. nr.2. 447 р.59.
19.Mare V. Riscul de ţară. Estimarea impactului asupra valorii firmei,Tribuna Economică. –
2003.- p.11-20

70
20.Margarint E., Secrieru Angela, Riscul de lichiditate si supravegherea bancara prudentiala
eficienta ,ASEM,2006,p.9

21.Niculescu M. Diagnostic economic. Bucureşti: Editura Economică, 2003, p.28.

22.Palfi C. A., Managementul financiar-contabil al riscurilor în activitatea bancară. Editura
Risoprint Cluj-Napoca, 2009, p.35.
23.Рrеdеsсu I. Aсtivitatеa banсară întrе реrformanţă şi risс. Buсurеşti: Еditura Еxреrt, 2005.
208р
24.Serieru Angela, Margarint Elena,Riscul de supraveghere bancară prudențială eficientă,
Edit. Universităţii ,,ASEM ‘’Revista / Journal „ECONOMICA” nr.4 (90) 2014,p.33
25.Toma M., Alexandru F. Finanţe şi gestiune financiară la întreprindere,Bucureşti: Ed.
Economică, 1998, p.349.
26.Trenca I., Silivestru H.T., Managementul riscului operaţional în bănci. Casa cărţii de
ştiinţă Cluj-Napoca, 2011, p.22.

RESURSE ELECTRONICE
27. www.maib.md
28.bancamea.md
29. https://www.bnm.md/
30.http://www.comunicatedepresa.ro/management-bancar/definitie/
31.http://www.vreaucredit.ro/dictionar-financiar-bancar/litera-m
32. https://www.scritub.com/management/MANAGEMENT-FINANCIAR7261321.php
33.http://www.money.ro/dictionar/dictionar-termeni-economici/management_bancar.html
34. https://pdfcoffee.com/esenta-si-particularitatile-managementului-bancar-pdf-free.html
35. https://administrare.info/management/7603-introducere-%C3%AEn-management

71