Tema VIII.

Managementul riscului

8.1 Conceptul şi clasificarea riscurilor

8.2 Analiza și măsurarea riscurilor financiare
8.3 Managementul riscurlor financiare
8.1 Conceptul şi clasificarea riscurilor

Toate activităţile umane, deci şi cele investiţionale, se

pot desfăşura în trei situaţii:
• situaţia de certitudine;
• situaţia de risc;
• situaţia de incertitudine.
Cel mai des întîlnite sunt situațiile de risc, ceea ce presupune că
întreprinderea sau investitorul este în stare să determine nivelul acestui
pericol de obținere a unor rezultate nefavorabile în urma activității
efectuate.
Acest pericol de pierderi se defineşte ca risc comercial.
Parte componentă a riscului comercial sunt riscurile financiare, care
sunt direct legate de pierderile financiare.
 Riscuri comerciale

Riscuri curate (pure) Riscuri speculative-

posibilitatea opţinerii posibilitatea obţinerii cît
pierderii sau a a rezultatelor pozitive
rezultatului nul. atît şi a celor negative.
 Una din clasificările riscurilor financiare este împărţirea lor în două
categorii de bază:

Riscuri financiare

riscurile legate de puterea de cumpărare

riscuri investiţionale.
a banilor

riscul inflaţiei,
riscul câştigului ratat;
riscul deflaţiei
riscul diminuării veniturulor;
riscurile valutare
riscul pierderilor financiare directe.
riscurile de lichiditate.
Riscul diminuării veniturilor poate apărea ca rezultatul modificării mărimii
ratei dobînzii la credite şi a divedentelor pe investiţiile de portofoliu.

Riscul diminuării
veniturilor

riscul ratei dobînzii riscul de credit

- riscul de selecţie,
- riscul de bursă
- riscul de falimen
 8.2 Analiza și măsurarea riscurilor financiare

• Scopul analizei riscurilor constă în pregătirea şi prezentarea

informaţiilor şi datelor pentru luarea unor decizii în scopul efectuării
unor operaţuni economice luînd în calcul măsurile de protegare de la
pierderile financiare posibile.
 Analiza riscului

Analiza calitativă- Analiza cantitativă-

determinarea factorilor de determinarea cantitativă
influienţă a riscului, etapele a mărimii riscurilor
exerciţiului care sunt expuse
la risc şi identificarea acestor
riscuri.
 Factorii riscului
Obiectivi ( nu depind
direct de entitate):
inflaţia, concurenţa,
taxele vamale, cursul
valutar, crizele economice
etc.
Subiectivi (caracterizează o
entitate concretă):
potenţialul de producţie,
nivelul productivităţii muncii,
nivelul tehnologic, gradul de
înzestrare tehnică, legăturile
corporative ale companiei,
ponderea pe care o ocupă pe o
piaţă anumită.
Procesul de analiză a riscului include următoarele etape:
I. crearea unui model de prognozare;
II. determinarea variabilelor riscului;
III. determinarea a împărţirii probabilistice a variabilelor alese
şi determinarea diapazonului valorilor posibile pentru fiecare
dintre ele;
IV. determinarea prezenţei sau lipsei corelaţiei a variabilelor
riscului;
V. analiza rezultatelor.
Cea mai des întîlnită abordare în măsurarea riscurilor, este aceea
care exprimă marimea variației sau abaterii performanțelor
întreprinderii de la mărimea așteptată sau planificată a acestora.
Abordarea respectivă induce metoda statistică de măsurare a
riscului.
Metoda presupune determinarea a trei indicatori de bază:
- Valoarea medie așteptată a unui rezultat luat drept bază
- Deviația rezultatului posibil de la mărimea medie așteptată
- Coieficientul de variație
Valoarea medie aşteptată este direct legată de incertitudinea
situaţiei. Ea este exprimată prin media ponderată a tuturor
rezultatelor obţinute Rm, unde probabilitatea fiecărui rezultat
este exprimată printr-o pondere a valorii respective (p), desigur
suma probabilităţilor asociate cu fiecare rezultat trebuie să fie
egală cu unitatea. În acest caz formula ar fi următoarea:

Rm = R1P1 + R2P2 + ..... + RnPn

 Deviaţia standard, simbolizată cu litera sigma-* 
Indicatorul dat arată nivelul abaterii valorii aşteptate de
la mărimea medie. Cu cît este mai mică deviaţia standard, cu atît
este mai strînsă distribuţia de probabilitate şi, în concesinţă, riscul
activului respectiv este mai mic.
Ri – reprezintă întregul șir de rentabilități pentru toate stările economice.
Rm – rentabilitatea medie așteptată.
pi – probabilitatea pentru fiecare stare economică.

În cazul proiectului A din exemplul 1, deviația standard va constitui:

   ( Ri  Rm ) 2 xPi
i 1
Un alt indicator care se aplică pentru
estimarea riscului este coieficientul de
variaţie. Acesta reprezintă raportul dintre
deviaţia standart şi valorea medie aşteptată:
V =  / E *100%
El permite compararea variaţiei diferitor
elemente, care au diferite unităţi de măsură. Cu cît
este mai mare coieficientul cu atît variaţia este
mai mare, şi respectiv riscul mai mare.
S-a stabilit o clasare a acestor mărimi:
- variaţia pînă la 10% este considerată variaţie
slabă;
- variaţia între 11-25% este considerată variaţie
normală;
- variaţia peste 25% este considerată variaţie
înaltă.
 8.3 Managementul riscului
Scopurile şi obiectivele strategiei gestiunii
riscurilor în mare măsură este determinată
de schimbările permanente a conjunturii
economice, în care activează întreprinderea.
Procesul de gestiune a riscurilor include următoarele
operaţiuni:
-determinarea riscului potenţial;
-măsurarea şi evaluarea riscului;
-alegerea metodei de gestiune a riscului;
-realizarea metodelor alese;
-aprecierea rezultatelor.
În majoritatea cazurilor riscul identificat în scopul
minimizării lui poate fi gestionat astfel:
- reducerea probabilităţii de apariţie a riscurilor;
- reducerea impactului financiar al riscurilor;
- transferul riscului;
- reţinerea şi gestiunea riscului.
Riscul este o categorie financiară şi deaceea
nivelul şi mărimea lui poate fi influienţată printr-
un mecanism financiar. Acest mecanism este
managmentul de risc.
Managementul riscurilor indeplineşte următoarele funcţii:
1.a obiectului gestionării – organizarea soluţionării
problemelor legate de risc, efectuarea lucrărilor în vederea
minimizării riscurilor, asigurării riscurilor;
2.a subiectuluii gestionării – include operaţiuni de prognozare,
organizare, coordonare şi de control a riscurilor.
Strategia managmentului riscului următoarele obiective:
- obţinerea cîştigului maximal;
- probabilitatea optimală a rezultatului;
- variaţia optimală a rezultatului;
- corelarea optimală între cîştig şi mărimea riscului.
Principalele metode de minimizare a riscurilor sunt: asigurarea
riscurilor, autoasigurarea, limitarea diversificarea, factoringul,
operațiunile de henging altele.