UNIVERSITATEA TEHNICĂ

FACULTATEA DE CONSTRUCȚII DE
MAȘINI

FOTBAL

Dura Eduard I.A, anul I, grupa I,

FACULTATEA DE CONSTRUCȚII DE
MAȘINI
Fotbalul - sport olimpic

Sporturi olimpice sunt cele care figurează în programul Jocurilor olimpice de vară și al celor
de iarnă. Numărul și componența acestora a evoluat de-a lungul timpului. Lista este stabilită
de comitetul Olimpic International. Fiecare sport trebuie să fie reprezentat de un organ de
conducere recunoscut de acesta.
Originile fotbalului se află undeva în urmă cu peste 2000 de ani. În 2004, forul ce guvernează
acest sport la nivel mondial FIFA (Fédération Internationale de Football Association) a
recunoscut China ca fiind locul de naștere al fotbalului. În jurul anului 200 î.e.n. chinezii
jucau un sport asemănător numit cuju. Regulile au evoluat cu timpul, astfel ajungându-se la
sportul practicat astăzi.
În primăvara anului 2001, FIFA informa că peste 240 de milioane de oameni joacă în mod
regulat fotbal, în peste 200 de țări de pe globul pământesc. Regulile sale simple și
echipamentul redus și ieftin, necesar practicării fotbalului au contribuit, fără îndoială, la
creșterea în popularitate a acestui sport. În multe zone ale lumii, fotbalul naște pasiuni
enorme și joacă un rol esențial în viața fanilor, a comunităților locale și chiar a națiunilor, este
deseori numit cel mai popular sport din lume. Este recunoscut în multe țări drept: sportul
rege. Legile jocului au fost formate în Anglia de The Football Association în 1863, unde a
primit denumirea de association football, pentru a nu se confunda cu numele altor forme de
fotbal existente în acele timpuri, printre care fotbalul american sau fotbalul australian. În
aceste zone este cunoscut și sub numele de soccer, termen originar din Anglia, apărut în anii
1880.

Reguli :
Regulile jocului au fost conturate la mijlocul secolului al XIX-lea pentru a standardiza
regulile unei mari varietăți de jocuri asemănătoare, jucate în școlile din Marea
Britanie. Regulile Cambridge, asemănătoare cu cele de astăzi, au fost create la Colegiul
Trinity din Cambridge, în 1848, la o întâlnire a reprezentanților mai multor colegii: Colegiul
Eton, Școala Harrow, Școala de Rugby, Colegiul Winchester și Școala Shrewsbury. Dar, ele
erau departe de a fi niște reguli universale. Legile principale ale jocului sunt în număr de 17.
Aceleași legi se aplică la toate nivelurile fotbalistice, chiar dacă prefața regulamentului
permite federațiilor naționale să modifice anumite pasaje pentru diverse categorii (juniori,
seniori, femei, etc.) Pe lângă cele 17 legi, numeroase alte decizii și directive IFAB contribuie
la reglementarea jocului de fotbal.
Jucători și echipament:
Fiecare echipă este alcătuită din maximum 11 jucători (excluzând rezervele), dintre care unul
trebuie să fie portarul. Regulile spun că minimul de jucători acceptat într-o echipă este de 7.
Fiecare echipă trebuie să desemneze un portar. Acesta este singurul căruia i se permite să
atingă mingea cu mâinile. Totuși, nici el nu are voie să facă acest lucru în afara suprafeței de
pedeapsă (careul de 16 metri) din fața porții sale.
Echipamentul de bază al jucătorilor este format dintr-un tricou, pantaloni, ciorapi (jambiere)
și apărătoare. Jucătorilor le este interzis să poarte altceva ce ar putea fi periculos pentru ei sau
pentru alt jucător (inclusiv bijuterii sau ceasuri).
Un anumit număr de jucatori pot fi schimbați în timpul unui joc. Numărul maxim de
înlocuiri, în meciurile internaționale și la nivel de ligi naționale, este de 3.

Oficiali :
Un joc este condus de un arbitru. Acesta deține "întreaga autoritate de a pune în aplicare
Legile Jocului, în concordanță cu meciul la care a fost delegat" (Legea 5), iar deciziile sale
sunt finale și indiscutabile. Arbitrul este ajutat de 2 arbitri asistenți (popular denumiți tușieri).
În jocurile disputate la cel mai înalt nivel există și un al patrulea oficial. Acesta îl poate
înlocui pe arbitru în cazul în care acesta se află în imposibilitatea de a mai conduce meciul.

Terenul de joc :

Lungimea terenului de joc, în cadrul meciurilor oficiale trebuie să fie cuprinsă între 100–110
m, iar lățimea, între 64-75m.
În lungime, marginile terenului sunt delimitate de liniile de margine, în timp ce în lățime
(unde se află porțile), acestea sunt reprezentate de liniile de poartă. Pe fiecare linie de poartă,
la cele 2 capete ale terenului, se găsește câte o poartă. Lățimea acesteia trebuie să măsoare
7,32 m și înălțimea, 2,44 m. În spatele porții se fixează plasa porții, deși aceasta nu este
obligatorie prin regulament.
În fața fiecărei porți se află o suprafață a terenului, denumită suprafață de pedeapsă (popular,
"careul de 16m" sau "careul"). Această suprafață este formată din: linia de poartă; 2 linii, ce
pornesc de pe linia de poartă (la 16,5 m distanță de bara porții) și înaintează 16,5 m în
interiorul terenului; linia care unește cele 2 linii anterior explicate. Această suprafață
îndeplinește mai multe funcții. Cea mai importantă este aceea de a delimita locul până la care
portarul poate juca mingea cu mâna. De asemenea, un eventual fault al unui apărător asupra
unui atacant advers în această suprafață se va penaliza, de obicei, cu o lovitură liberă directă,
cunoscută sub numele de lovitură de pedeapsă (penalty) care se execută de către un jucător de
la punctul aflat la 11 metri de poartă.
Timpul normal de joc și prelungirile :
Un meci obișnuit de fotbal este alcătuit din 2 perioade de timp (reprize) de câte 45 de minute
fiecare. Pauza dintre ele este, de obicei, de 15 minute. Arbitrul este cel care cronometrează
meciul. El trebuie să aproximeze cât timp se pierde cu schimbările, cu asistența medicală
oferită jucătorilor accidentați, cu avertizarea și eliminarea jucătorilor, cu tragerile de timp,
etc. Când există astfel de evenimente, arbitrul hotărăște prelungirea reprizei; durata cu care se
prelungește rămâne la atitudinea arbitrului și doar el stabilește când fluieră încheierea
reprizei.

Faultul și comportamentul nesportiv :

Faultul se produce în momentul în care un jucător comite o faptă nesportivă citată de
Regulamentul de fotbal, în timp ce mingea se află în joc. Ele se regăsesc în Legea 12. Faptele
mai grave, cum sunt hențul (jucarea mingii cu mâna), tragerea unui adversar, împingerea unui
adversar etc., se pedepsesc cu lovitură liberă directă sau lovitură de la 11 metri (dacă
"infracțiunea" se produce în careul de 16 metri). Celelalte se pedepsesc cu lovitură liberă
indirectă. Comportamentul nesportiv poate apărea oricând, atât la jucătorii aflați pe gazon, cât
și la rezerve. Faptele ce conduc la un astfel de comportament sunt considerate a fi împotriva
spiritului jocului și se pedepsesc cu cartonaș galben sau cartonaș roșu (eliminare).

Avantajul :
Avantajul presupune ca arbitrul să permită continuarea jocului (să nu-l oprească) chiar dacă
la un moment dat se produce o "infracțiune" împotriva unei echipe. Acest lucru se întâmplă
doar dacă acea echipă poate beneficia de nesancționarea greșelii adversarului. Dacă nu se
profită de avantajul lăsat, arbitrul poate reveni asupra deciziei și poate întoarce faza la
momentul inițial, acordând lovitură liberă. 

Ofsaidul :

Legea ofsaidului limitează posibilitatea atacanților de a se poziționa atât în fața mingii (mai

aproape de linia porții), cât și în fața penultimului jucător advers. 
EXERCIȚII FIZICE PENTRU MENȚINEREA SAU TONEFIEREA
TONUSULUI MUSCULAR :

Genuflexiuni :

Acest exercițiu este cel mai bun pentru tonificarea musculaturii picioarelor

 Începeți prin a lua poziția de baza cu picioarele puțin depărtate

 Întindeți mâinile in față si îndoiți genunchii
 Împingeți posteriorul înapoi ca și cum ați vrea să va așezați până când coapsele vin
într-o poziție paralelă cu podeaua, ținând brațele în aceeași poziție.
 Mențineți această poziție 3 secunde apoi reveniți în poziție verticală
 Repetați exercițiul de 10 ori, apoi faceți o pauză de 1 minut jumătate.
 Repetați acest exercițiu de incă 10 ori.

Fandări :

Aceste exerciții ajută la definirea si tonefierea musculaturii picioarelor și a feselor

 Fandarea de bază este în poziția cu spatele drept, pieptul și privirea înainte, umerii
drepți și brațele pe langă corp
  Faceți un pas înainte întâi cu piciorul drept și îndoiți genunchiul până ce piciorul stâng
atinge sau este foarte aproape de podea.
 Rămaneți în această poziție 2 secunde, apoi reveniți la poziția inițială
 Repetați această mișcare cu picioarele opuse.
 Alternați acest exercițiu pana când aveți 10 repetări pe fiecare picior, apoi luați o
pauza de 1 minut dupa care repetați inca de 10 ori pe fiecare picior mișcarea.

Ridicarea picioarelor :

 Stați întinși într-o parte pe o pătura sau un covoraș, sprijiniți pe cotul drept și cu
aceeași mână susținând capul în dreptul urechii
 Ridicați piciorul stâng cât de sus puteți către tavan
 Apoi lăsați-l inapoi jos fară să atingă celălalt picior.
 Repetați de 10 ori fără pauză
 Luați 1 minut jumătate pauză apoi repetați exercițiul schimbând picioarele.

Extensii :

 Așezați-vă cu fața în jos pe o pătura sau un covoraș, cu picioarele întinse și cu

mâinile pe lângă corp sau întinse în față.
  Cu ajutorul mușchilor fesieri ridicați picioarele în sus, menținându-le drepte.
 Ține-le întinse astfel câteva secunde și revin-o ușor la poziția inițială
 Se vor face 2 seturi a câte 10 repetări cu pauză de 1 minut jumătate între ele.

Încordarea mușchilor fesieri :

 Corpul se va menține drept pe scaun

 Se vor încorda fesele timp de 3-5 secunde, se vor relaxa 2 secunde, iar apoi se va
relua exercițiul.
 Fiecare set va conține 15-20 de repetări și se va realiza de aproximativ 3-4 ori pe zi.
 Bibliografie

 https://ro.wikipedia.org/wiki/Fotbal#Regulile_jocului
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Fotbal#Etimologie
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Sporturi_olimpice
 https://dozadesanatate.ro/exercitii-pentru-definirea-si-tonificarea-musculaturii/
 https://www.sfatulmedicului.ro/Sanatate-prin-sport/10-exercitii-simple-pentru-
tonifiere_8782
 https://images.google.com/?gws_rd=ssl