„EDUCATIA TIMPURIE IN ROMANIA, FACTOR DE FACILITARE A

ACCESULUI LA EDUCATIE PENTRU TOTI COPIII”

Prof. înv. preșc. Neagoe Elena
GPN Udrești, comuna Dănicei, judetul Valcea

MOTTO:
”Copiii învaţă mai bine atunci când sunt într-un climat socio-afectiv sigur, când
relaţionează plăcut cu părinţii, cu educatorii şi cu ceilalţi din jurul lor”.
John Bennet, UNESCO, 2004
În România, ca în majoritatea statelor lumii, educaţia timpurie a copiilor contribuie la
supravieţuirea, creşterea, dezvoltarea şi instruirea/învăţarea timpurie a copiilor, incluzând
aspectele sănătăţii lor, ale alimentaţiei şi igienei, precum şi ale dezvoltării cognitive, sociale,
fizice şi emoţionale, începând din momentul naşterii și terminând cu intrarea în şcoala
primară,în cadrul învăţământului formal.
De regulă,in tara noastra , se vorbeşte despre educaţie timpurie odată cu intrarea copilului
în grădiniţa. în acelaşi context, se consideră că grădiniţa asigură mediul care garantează
siguranţa şi sănătatea copiilor şi care, ţinând cont de caracteristicile psihologice ale dezvoltării
copilului, implică atât familia cât şi comunitatea în procesul de învăţare.
În acest context, realizarea unui sistem coerent de educaţie timpurie a copilului în
România este o necesitate care decurge din priorităţile educaţiei la nivel mondial şi naţional
Ca primă treaptă de pregătire pentru educaţia formală, educaţia timpurie, asigură intrarea
copilului în sistemul de învăţământ obligatoriu (în jurul vârstei de 6 ani), prin formarea
capacităţii de a învăţa, deci, trebuie considerata drept baza sistemelor de educație și de
formare, fapt care se traduce prin asigurarea condițiilor optime de dezvoltare în perspectivă a
competențelor cheie. O educație timpurie coerentă în toate mediile implicate (familie,
grădiniță, comunitate etc.) reprezintă contextul necesar unui echilibru între aspectele socio-
emoționale, învățare și starea de bine.
Conform cercetătorilor din educație , copiii dobândesc doar o mică parte din cunoștințe în
sistemul de educație formală . Cea mai mare parte a educației lor se petrece în afara școlii – în
familie, cu prietenii, la locul de joacă, în cartier, etc. În fiecare zi, copiii explorează în mod
creativ lumea din jurul lor. De când se nasc, încep să dobândească abilități complexe și
cunoștințe de bază esențiale jucându-se și interacționând cu persoanele care îi îngrijesc și cu
alți copii. Ca urmare, este deosebit de important să facilităm și încurajăm învățarea informală
în primii ani de viață.
Când copiii intră la grădiniță, abilitățile personale: motorii, lingvistice, cognitive, sociale și
emoționale diferă de la copil la copil. Dovezile arată că, atunci când copiii înregistrează
întârzieri în dezvoltare la vârstele mici, recuperarea ulterioară poate fi destul de anevoioasă.
De aceea, este atât de important să le oferim tot sprijinul necesar pentru a beneficia de un start
bun în viață. Pentru orice problemă care apare în dezvoltarea unui copil, cu cât intervenţia este
mai timpurie, cu atât şansa de remediere este mai mare. De asemenea, cu cât intervenţia se
produce mai târziu, cu atât mai mari sunt costurile asociate şi prognosticul poate fi
nefavorabil.
 Deprinderile şi cunoştinţele dobândite devreme favorizează dezvoltarea altora ulterior, iar
deficienţele de cunoştinţe şi deprinderi produc în timp deficienţe mai mari, oportunităţi de
învăţare ratate sau slab valorificate.
Copiii sunt diferiţi. Ei au abilităţi şi interese variate, medii de provenienţă şi medii diferite
în care se dezvoltă, ritmuri de lucru şi de învăţare diferite etc. Copilăria timpurie, cea mai
importantă perioadă din viaţa copilului, este marcată de momente cruciale pentru succesul său
de mai târziu, la şcoală şi în viaţă. Intervenţia adultului asupra copilului în această perioadă
este fundamentală. Aceste lucruri au orientat preocupările specialiștilor și a celor care
răspund de construirea strategiilor și a politicilor socio-educaționale către ideea de
oportunitate a îngrijirii, creșterii și educării copilului mic în afara familiei, în servicii
specializate și, prin urmare, către trecerea de la îngrijirea privată, în familie, la cea în servicii
publice, denumite servicii de îngrijire și educație, în afara familiei (”out of family”), dar din
care familia nu este exclusă ci, dimpotrivă, invitată să participe activ la educația copilului
Până la apariția Legii Educației Naționale din 2011, Ministerul Educației Naționale și-a
asumat dezvoltarea, cu precădere, a componentei de învățământ preșcolar (copii de 3-6 ani) și,
ulterior, consolidarea și extinderea acesteia cu componenta de educație antepreșcolară (copii
de la naștere la 3 ani).
Noul curriculum îşi propune să realizeze o reactualizare şi o restructurare a curriculumului
naţional pentru educaţia timpurie, înglobează, deopotrivă, educaţia antepreşcolară şi educaţia
preşcolară, corectându-se abordarea lor fragmentată din practica de până acum. În același
timp, a încercat să dea o mai mare claritate instrumentelor din interiorul acestuia, puse la
dispoziția cadrelor didactice, prin corelarea coerentă a acestora și prin asigurarea unor parghii
interne de verificare a atingerii scopului pentru care documentul a fost construit, respectiv:
dezvoltarea armonioasă și deplină a potențialului propriu al fiecărui copil.
Deci, se pune un accent deosebit pe conceptul de dezvoltare globală a copilului, considerat
a fi central în perioada copilăriei timpurii, în contextul în care, în societatea de azi, pregătirea
copilului pentru şcoală şi pentru viaţă trebuie să aibă în vedere nu doar competenţele
academice, ci în aceeaşi măsură, capacităţi, deprinderi, atitudini ce ţin de dezvoltarea socio-
emoţională (a trăi şi a lucra împreună sau alături de alţii, a gestiona emoţii, a accepta
diversitatea, toleranţa etc.), dezvoltarea cognitivă (abordarea unor situaţii problematice,
gândirea divergentă, stabilirea de relaţii cauzale, etc., asocieri, corelaţii etc.), dezvoltarea
fizică (motricitate, sănătate, alimentaţie sănătoasă etc.), dezvoltarea limbajului și a
comunicării (ascultare în vederea înțelegerii mesajului, comunicare și exprimare orală
corectă, interes pentru scris și citit, discriminare fonetică, conștientizarea mesajului scris
etc.), capacități și atitudini în învățare (curiozitate și interes, inițiativă, persistență,
creativitate). 
De aceea, domeniile de dezvoltare devin, pe parcursul primilor ani de viaţă organizată în
mediul din grădiniţă, instrumente pedagogice esenţiale pentru a realiza individualizarea
educaţiei şi a învăţării, dând posibilitatea educatorilor să identifice atât predispozițiile, cât și
înclinațiile cu care copilul a venit pe lume, „interesele” sale sau, mai bine spus, domeniile,
secvenţele, aspectele sau elementele mediului social şi natural de care este atras şi faţă de care
îşi manifestă curiozitatea, precum şi dificultăţile pe care la întâmpină fiecare în parte pe
parcursul dezvoltării timpurii.
Cele cinci domenii de dezvoltare sunt:

 DEZVOLTAREA FIZICĂ, A SĂNĂTĂŢII ŞI IGIENEI PERSONALE

 DEZVOLTAREA SOCIO-EMOŢIONALĂ
  CAPACITĂȚI ȘI ATITUDINI FAȚĂ DE ÎNVĂŢARE
 DEZVOLTAREA LIMBAJULUI, A COMUNICĂRII ŞI A PREMISELOR CITIRII
ŞI SCRIERII
 DEZVOLTAREA COGNITIVĂ ŞI CUNOAŞTEREA LUMII
Elemente de noutate ale Curriculumului pentru educație timpurie:
- Existența unui cadru coerent de la naștere până la 6 ani care stimulează dezvoltarea
copiilor, din punct de vedere fizic, socio-emoțional, cognitiv.
- Axa Programeipentru educaţia timpurie constituită din domeniile de dezvoltare –
dimensiuni ale dezvoltării – comportamente, ca premise ale competențelor ulterioare.
- Sintagma dimensiuni ale dezvoltării
- Programul anual de studiu, Planul de învățământ și tipurile de activități de învățare
pentru copiii de la 0 la 3 ani.
- Flexibilizarea Planului de învățământ pentru perioada de vârstă cuprinsă între 3 și 6
ani, astfel încât să favorizeze jocul ca activitate specifică vârstei și să faciliteze
învățarea multidimensională, polisenzorială, globală și integrată.
- Reperele orare orientative incluse în programul zilnic de activitate, cu posibilitatea
particularizării acestuia în funcție de nevoile unității, cu acordul CA.
- Includerea jocului liber în programul zilnic de activitate cu copiii.
- Lectura, considerată una dintre cele mai intense, mai educative şi mai răspândite
activităţi. Cu cât apropierea copilului de carte se face mai devreme, cu atât mai
importante şi mai durabile sunt efectele ei în domeniul limbajului, al comunicării,
precum şi în cel al comportamentului şi al socializării.
- Activitatea opțională intră în norma cadrului didactic și i se acordă o plajă orară de 0-1
activitate/săptămână. Programa unei activităţi opţionale poate fi elaborată de
educatoare şi, în acest caz, va fi avizată de inspectorul de specialitate sau poate fi
aleasă din oferta de programe opționale avizate de MEN sau de ISJ.
- Stabilirea la nivel judeţean a unei zile din săptămână, pentru cele 3 ore de
activitate de pregătire metodico-științificăcare vor fi desfășurate în instituția de
învățământ
- Posibilitatea utilizării (fără a fi obligatorie) a metodei CLIL (Content and Language
Integrated Learning), proiectelor / parteneriatelor cu alte instituții similare din alte țări ,
de tipul parteneriatelor eTwinning, pentru încurajarea studiului limbilor străine.
BIBLIOGRAFIE:
***( 2019) Suport pentru explicitarea și înțelegerea unor concepte și instrumente cu care
operează curriculumul pentru educație timpurie
*** (2007). România educației, România cercetării. Raport al Comisiei Prezidențiale pentru
Analiza și Elaborarea Politicilor din Domeniile Educației și Cercetării, București.
*** (2019) Curriculum pentru educatia timpurie