EDUCAȚIA TIMPURIE- ȘANSĂ PENTRU

VIITOR

MOTTO:

„A înţelege natura înseamnă a înţelege viitorul, dar a face ceva pentru salvarea
naturii, atât de ameninţată azi, înseamnă să contribui la fericirea omenirii”
(Eugen A.Pora)

PROF. ÎNV. PREȘCOLAR: POPESCU RAMONA ȘTEFANIA

GRĂDINIŢA CU P.P „ LUMEA COPIILOR”

1
 CUPRINS

Capitolul I: Introducere. Importanţa temei în actualitate

Capitolul II: Fundamentarea teoretică a temei
2.1.Educaţia timpurie-o şansă pentru viitor
2.2.Modernizarea învaţământului preşcolar în contextul actual
2.2.1.Metode şi tehnici moderne de lucru cu preşcolarii în activităţile de
cunoaşterea mediului
2.3. Importanta activitatilor extrascolare in procesul de formare a copiilor
Capitolul III : Ipoteza de lucru. Obiectivele cercetării. Metodologia verificării
Ipotezei
3.1. Ipoteza de lucru
3.2. Obiectivele cercetării
3.3. Metodologia verificării ipotezei
3.3.1. Metoda observaţiei
3.3.2. Metoda experimentului
3.3.3. Metoda testelor
3.3.4. Metode de cercetare interactive de grup
3.3.4.1. Proiectul
3.3.4.2. Reportajul
3.3.4.3. Explorarea interdisciplinară
Capitolul IVActivităţi extraşcolare desfăşurate cu preşcolarii pentru cunoaşterea,
ocrotirea şi protejarea naturii
Capitolul V: Sintetizarea rezultatelor obţinute după cercetare
5.1. Elaborarea unor proiecte tematice cu preşcolarii în scopul trezirii
interesului pentru cunoaşterea naturii
5.2.Prezentarea şi interpretarea rezultatelor obţinute
Capitolul VI :Concluzii. Propuneri metodice
Bibliografie

2
 Capitolul I

Introducere.

Importanţa temei în actualitate

,,Insistând în toate chipurile în educaţia copiilor ca să înţeleagă natura şi să o

iubească, contribuim la modelarea sufletului omenesc.” (Ion Simionescu – Din ale
naturii)

Pământul, unic în univers, trebuie iubit, apărat, pentru că este singurul pe care îl
avem.Între om şi natura axistă o strânsă legătură.
Natura este cea care influenţează existenţa omului pe pământ, iar omul e dator să
o ocrotească, să o protejeze şi să o întreţină.Însă, în momentul de faţă, marile
descoperiri, progresele ştiinţei şi tehnologiei pun in faţa omenirii marea problemă
ecologică.
Nu progresul tehnic sau progresul industriei sunt vinovate;progresul nu trebuie
respins, ci neglijenţa, egoismul, rentabilitatea pusă mai presus decât responsabilitatea
umană, goana după profit.
Ne aflăm într-un moment al istoriei în care omenirea, meditând la repercursiunile
asupra mediului înconjurator trebuie să-şi reorienteze acţiunile şi activităţile.
Problemele ecologice constituie la scară planetară unul din dosarele cele mai
acute şi mai complexe ale contemporanităţii, la fel de arzătoare ca problema nucleară,
problema subdezvoltării sau sărăcia.
Semnalele de alarmă s-au înmulţit, protestele, apelurile pentru puritatea aerului şi
a apei, pentru oraşe în care să se poată respira, pentru hrană necontaminată, pentru mediu
în care să se poată trăi fără teamă, pe care generaţia aceasta să-l poată lăsa moştenire
generaţiilor următoare.
Lipsa de civilizaţie şi cultură a dus la degradarea pădurilor, uitând că pădurea
constituie dimensiunea esenţială a existenţei noastre planetare, fiind cel mai mare
producător de oxigen de pe glob.A fost uitată importanţa climatică a pădurii: filtrează
precipitaţiile, căldura şi lumina, reţine praful, împiedică alunecările de teren, protejează
solul de eroziune, frânează vânturile, reglează regimul apelor, fiind totodată factor de
conservare biologică şi ecologică. Datoria faţă de pădure s-a transformat în nepăsare,

3
în ciuda zicalei româneşti,,codru-i frate cu românul”, conform căreia trebuie să-l iubim
ca pe un frate.
Foarte puţini s-au gândit la importanţa pe care o reprezintă stratul de ozon în
menţinerea vieţii pe Pământ şi mai puţini ştiu că ozon înseamnă sănătate.
Viaţa fiecăruia dintre noi se schimbă şi trebuie să învăţăm să economisim energia,
apa, alimentele, să ne gospodărim mai bine, să ne adaptăm aspiraţiile la noile posibilităţi.
Grija faţă de mediu trebuie să fie o componentă esenţială a dezvoltării morale,
spirituale, sociale şi culturale ale generaţiilor actuale.
Copiii sunt cea mai mare resursă umană a oricărei culturi. În ceea ce priveşte
educaţia mediului, copiii sunt un grup foarte important deoarece sunt gestionarii şi
consumatorii de mâine ai resurselor naturale. Iată de ce se impune încă de la vârsta
preşcolară educaţia ecologică!
Preşcolarii sunt la vârsta descoperirilor: învaţă culorile privind cerul, iarba,
florile, micile vietăţi şi animalele sunt personajele din poeziile, poveştile şi cântecele
preferate, toate lucrurile din mediul înconjurător au o poveste pentru ei.
Copiii trebuie să se apropie cu dragoste de natură şi să înveţe s-o ocrotească. La
această vârstă se pun bazele primelor cunoştinţe, deprinderi, în ceea ce priveşte
cunoaşterea omului, a mediului înconjurător şi a relaţiei dintre aceştia, având
convingerea că putem să trezim interesul copiilor pentru tot ce-i înconjoară şi să le
formăm o atitudine pozitivă faţă de mediu.
Astfel că, şcolii şi cadrelor didactice le revine sarcina de a sădi în conştiinţa
fiecărui copil şi de a forma convingeri solide, atitudini şi acţiuni rare pentru a asigura
generaţiilor actuale şi viitoare conservarea şi protecţia patimoniului natural, a mediului
înconjurător.
Natura are nevoie de prieteni. Nu mila de vieţuitoare, ci respectul este necesar
unei adevărate prietenii cu natura. De aceea este nevoie de o practizare cu întreaga
natură apoi este necesară integrarea armonioasă a noastră, a oamenilor în natură, fără
a provoca daune care de multe ori, sunt ireversibile. Natura trebuie ocrotită ca un tot
întreg.
Orice copil poate deveni un prieten al naturii, cu condiţia să respecte natura.
Aceasta înseamnă azi, mai mult ca oricând să o privească în calitate de adevărat ecolog-
cetăţean, cu gândul refacerii ei. Uneori cuvintele, expresiile copiilor ni se par “trăsnite”,
dar dincolo de partea hazlie, educatoarea descoperă modul de gândire original, alimentat
de o curiozitate şi o imaginaţie ieşite din comun. Avalanşa de întrebări cum ar fi: “Ce-i
luna?”, “Ce-i soarele?” , “ Cum apar plantele, oamenii?”, “De ce nu se simte când
Pământul se învârte în jurul Soarelui?” , “De ce sunt războaiele?”, “De ce sunt răi
omenii?”, “De ce se ceartă mama cu tata?”, “De ce, de ce, de ce …”. Din lipsa de timp
4
sau alte motive, adulţii se mulţumesc să răspundă în glumă sau să amâne răspunsurile
până când vor creşte mai mari, ignorând faptul că acum e terenul fertil pentru a semăna
sămânţa cunoaşterii, pentru că acum gândirea e mai creativă, memoria mai plastică,
mintea mai iscoditoare.
În munca cu preşcolarii ,pentru a te face înţeles trebuie să faci efort, să vezi ce şi
cât ştiu sau pot înţelege copiii.
Copiilor le place lumea naturală pe care o investighează de la naştere. Le place să
se joace în aer liber, în parcuri, în grădina de legume sau de flori, sub copacul din faţa
casei.
Această caracteristică a copilăriei trebuie exploatată pentru a dezvolta inteligenţe
naturiste. Copiii observă zborul fluturilor, albinelor, gărgăriţelor, bondarilor, relaţia
dintre plante, insecte şi păsări, comportamentul animalelor, intră în relaţii cu ele fără
teamă. Ei doresc să cunoască, dar şi să înţeleagă lumea.
Copilul nu ştie să se apere, ci este împins de dorinţa cunoaşterii, descoperirii. Se
minunează de imensul şir al furnicilor, de sunetele greierelui, de lumina licuriciului,
cântecul păsărilor, coloritul fluturilor, desenele buburuzelor, clipocitul apei.Manifestă
dorinţa de a observa munca din grădină a adulţilor şi doresc să îi ajute.Deseori părinţii
îi resping. Grădiniţa însă oferă prilejul satisfacerii curiozităţii de a descoperi modul în
care se dezvoltă o plantă.
Deseori privesc cerul în diferite momente ale zilei şi observă schimbările. Nu-şi
explică de ce se face frig sau cald, noapte sau zi, de ce plouă, este ceaţă, cade grindină,
fulgeră. Aceste subiedte nu trebuie neglijate. Ele dezvoltă gândirea cauzală şi creativă.
Cunoaşterea zonelor civilizate-oraşul şi a celor rustice prilejuiesc descifrarea
aportului, influenţei omului asupra mediului şi îl va conduce mai târziu la concluzia că
,,civilizaţia distruge legătura omului cu mediul natural”.

5
 Capitolul II

Fundamentarea teoretica a temei

2.1.Educaţia timpurie-o şansă pentru viitor

,,Educaţia este un lucru admirabil, dar este bine să ne amintim din

când în când faptul că nu tot ce merită să ştim poate fi învăţat.” -Oscar Wilde

Educaţia timpurie se referă la educaţia copilului în primele stadii ale copilăriei,

de la naştere la 8 ani şi le oferă condiţii specifice pentru dezvoltarea deplină, respectând
dezvoltarea individuală şi de vârstă a acestora.
Educaţia timpurie porneşte de la ideea că vârstele mici constituie baza
personalităţii, iar pentru reuşita educaţională a copilului, e necesar să fie antrenaţi toţi
factorii cu care acesta interacţionează, începând cu membrii familiei, personalul din
instituţiile de educaţie şi terminând cu comunitatea.
Achiziţiile copilului în primii ani de viaţă sunt enorme şi decisive.În acest context,
prima perioadă a copilăriei mici, de la1la 3 ani, este o perioadă de luptă decisivă pentru
copil, în care el învaţă să meargă, să vorbească, să întrebe despre el şi tot ce se întâmplă
în jurul lui. Perioada următoare, de la 3 la 6/7 ani este cea în care socializarea se îmbină
cu pregătirea pentru şcoală.
Educaţia timpurie respectă principii şi valori general valabile, de tipul:
Fiecare copil este unic, cu nevoile lui specifice şi particulare. Nevoile copilului
sunt cerinţe importante pentru educaţie, sunt diferite de la un copil la altul şi de la o
perioadă la alta, deci abordarea lui nu poate fi generală, ci specifică fiecăruia.
• Educaţia este continuă, ea începe în primele momente ale vieţii şi durează cât
aceasta.
• Fiecare act de îngrijire este un demers educativ, iar interacţiunea activă cu
adultul este definitorie.
• Dezvoltarea copilului este dependentă de ocaziile pe care i le oferă rutina
zilnică, interacţiunule cu ceilalţi, organizarea mediului şi activităţile de
învăţare.
• Învăţarea copilului mic se realizează prin explorări şi experienţe în situaţii de
joc.
6
 • Dreptul la şanse egale presupune accesul la servicii de calitate, iar
universalitatea accesului la serviciile de educeţie timpurie trebuie garantată de
politicile naţionale.
Filozofia educaţiei timpurii are la bază educaţia centrată pe copil şi, în acest
context, de cele mai multe ori se vorbeşte de importanţa jocului, care le asigură copiilor
oportunitatea de a explora activ, de a manipula şi interacţiona cu obiecte din mediul lor
apropiat.Jocul încurajează copiii să investigheze, să creeze, să descopere şi îi motivează
să îşi asume riscuri şi să cunoască treptat oameni, evenimente, lumea din jurul lor, dar
şi lumea emoţională anterioară.
Educaţia timpurie are un efect pozitiv asupra abilităţilor copilului şi asupra
viitoarei sale cariere şcolare, în special pentru copiii proveniţi din medii socio-
economice foarte defavorizate, în sensul că aceştia progresează în plan intelectual,
dezvoltă atitudini pozitive faţă de învăţare precum şi motivaţia de a depune în viitor un
real efort la şcoală.Pe de altă parte, s-a constatat că educaţia timpurie are un efect pozitiv
asupra abilităţilor intelectuale şi sociale ale copiilor, independent de mediul lor de
provenienţă, atunci când instituţiile preşcolare promovează cu adevărat calitatea, atât în
ceea ce priveşte mediul fizic cât şi interacţiunile adult/copil.
Educaţia timpurie mai are efect pozitiv şi asupra viitoarei integrări sociale a
adolescentului şi adultului.
Au fost identificate multe relaţii pozitive şi semnificative între frecventare
grădiniţei şi comportamentele centrate pe sarcină, dezvoltare socio-emoţională,
motivaţia şi atitudinile pozitive faţă de învăţare, de aceea cel mai mare beneficiu al
educaţiei timpurii apare în plan non-cognitiv.
Toate activităţile întreprinse în cadrul grădiniţei au în vedere atingerea
următoarelor finalităţi ale educaţiei timpurii:
• Dezvoltarea liberă, integrală şi armonioasă a personalităţii copilului, în funcţie
de ritmul propriu şi de trebuinţele sale, sprijinind formarea autonomă şi cretivă
a acestuia;
• Dezvoltarea capacităţii de a interacţiona cu alţi copii, cu adulţi şi cu mediul
pentru a dobândi cunoştinţe, deprinderi, atitudini şi conduite noi;
• Încurajarea explorării, exerciţiilor, încercărilor şi experimentărilor, ca
experienţe autonome de învăţare;
• Descoperirea de către fiecare copil, a propriei identităţi, a autonomiei şi
dezvoltarea unei imgini de sine pozitive;
• Sprijinirea copilului în achiziţionare de cunoştinţe, capacităţi, deprinderi şi
atitudini necesare acestuia la intrarea în şcoală şi pe tot parcursul vieţii.

7
 Deşi este foarete important ca educaţia unui copil să înceapă cât mai devreme,
este la fel de important ca părinţii să aibă un rol activ în dezvoltarea şi educaţia copilului,
în sprijinul acestuia în vederea construirii încrederii în sine.
Aşadar, dându-i copilului suficient timp pentru joc şi acordându-i atenţie îl ajutăm
să devină o persoană încrezătoare, să îşi clarifice concepte, să înveţe în mod
independent.

2.2.Modernizarea învăţământului preşcolar în contextul actual

,,Scopul educaţiei şi instrucţiei este de a scoate din ce în ce mai multe

informaţii de la individ decât de a introduce din ce în ce mai multe
informaţii în mintea acestuia.”-F. Froebel

În societatea actuala are loc un proces dinamic care obligă toate categoriile sociale
să ţină pasul cu evoluţia societaţii şi implicit a educaţiei. Suntem în era informaţională
pe care unii cu greu o acceptă, se integrează in ea.
Şi în învăţământ au loc transformări rapide pornind de la crearea mediului de
învăţare care poate eficientiza tehnicile de învăţare şi de munca intelectuală sau le poate
bloca, încetini uneori din lipsa banilor, alteori din dezinteresul dascălilor .
Nevoile şi cerinţele copiilor ,,actori” pe scena educaţională pretind dascălilor o
schimbare radicală a modului de abordare a activităţii didactice.
Reforma sistemului de învăţământ are ca obiective schimbarea mentalităţii şi
formarea unor dascăli reflexivi ,utilizarea calculatorului în activitatea didactică şi în
alte activităţi non-formale.
În ultimii ani, în învăţământul românesc s-a produs într-adevăr o serie de
modificări benefice, dar nu suficient de ample. Totuşi, s-a conturat o evoluţie spre o
concepţie educaţională modernă, vizând desprinderea de automatismul şi rutina
activităţilor didactice impuse, oferindu-se spaţiu larg de manifestare libertăţii şi
creativităţii. Totodată, se contureză dezvoltarea unei noi abordări educaţionale – o
abordare care determină organizarea şi trăirea unor experienţe de învăţare ţinând seama
de cerinţele viitorului şi de necesitatea producerii unor schimbări dorite în
comportamentul copiilor de astăzi, o abordare care încearcă o îmbinare suplă a ideilor
pedagogiilor moderne cu ideile pedagogiilor tradiţionale.
Viitorul aparţine şcolii inovatoare, unor reţele de instituţii educaţionale conectate
la programe comune de experimentare a predării învăţării, gestionării şi promovării
calităţii. Mai mult ca oricând, şcoala modernă caută să identifice şi să dezvolte structuri

8
de învăţare alternativă, cu parcursuri multiple, adaptabile şi eficiente în contexte
formale, nonformale şi informale, active pe durata întregii vieţi sociale şi profesionale.
Fenomenul educaţional nu mai poate fi redus la instituţiile şcolare corespunzătoare
diferitelor niveluri de studii; el integrează şi articulează toate sursele, experienţele şi
influenţele educative coroborate cu cadrele nonformale şi informale şi inclusiv
autoeducaţia
Au fost elaborate soluţii care ne oferă o perspectivă asupra formelor noi de
predare şi învăţare, în stare să motiveze individul pentru studiu:predare şi învăţare
cooperantă, lecţii bazate pe experienţe de viaţă şi pe confruntări de opinii, atitudini şi
modele acţionale, activităţi educative care să răspundă pertinent aşteptărilor şi nevoilor
indivizilor şi comunităţii. Există arii curriculare “apte să menţină constantă progresia
învăţării formative: învăţare pentru învăţare; învăţarea relaţiilor interpersonale;
învăţarea comunicării; învăţarea cooperării; învăţarea bunelor practici ca cetăţean
european; învăţarea pentru confruntarea eficientă cu dinamica situaţiilor de viaţă etc.“
Deci ,regândirea educaţiei formale se impune şi ne obligă să schimbăm relaţia cu
copiii şi între copii promovând spiritul reciproc şi dialogul constructiv prin noi strategii
pe care le propunem.
Activităţile cu copiii trebuie să aibă un caracter spontan, să contribuie la
dezvoltarea independenţei în gândire şi acţiune.
Noul ,necunoscutul ,căutarea de idei prin metode interactive confera activităţii
,,mister didactic”, se constituie ca,, o aventura a cunoaşterii” în care copilul e participant
activ pentru ca el întâlneşte probleme , situaţii complexe pentru mintea lui de copil dar
în grup , prin analize, dezbateri, descoperă răspunsurile la toate întrebările, rezolvă
sarcinile de învăţare, se simte responsabil şi mulţumit la sfârşitul lecţiei.
Educatoarea trebuie să fie entuziasmată după fiecare reuşită, progres înregistrat
de grup sau de copil pentru pregătirea motivaţiei următoarelor sarcini.
Se spune că acei copii care au parte de dascăli creativi vor fi şi ei creativi urmând
modelul.
Lumea în care trăim se schimbă şi odată cu ea şi educaţia.Sursele de informare
pentru adulţi şi copii se multiplică încât pentru cei atraşi de nou, de spectaculos, una
pare mai atractivă decât alta.
Observăm zilnic în joaca copiilor o lume a lor care aduce comportamente, teme,
idei, probleme absolut noi.Nu ne mai întrebăm de unde le ştiu. Acum ştim cu toţii că
,,oricine poate învăţa de oriunde”.
Educaţia modernă presupune în primul rând ,,a şti ce să faci cu ce ai invăţat”.
Efortul capiilor trebuie să fie unul intelectual, de exersare a proceselor psihice şi
de cunoaştere, de abordarea altor demersuri intelectuale interdisciplinare decât cele
9
clasice prin studiul mediului concret şi prin coreleţiile elaborate interactiv în care capiii
îşi asumă responsabilităţi, formulează şi verifică soluţii, elaboreaza sinteze în activităţi
de grup, intergrup, individual, în perechi.
Ideile grupului au incărcătură afectivă şi originalitate atunci când se respectă
principiul flexibilitaţii.
Tot ce se întreprinde pentru modernizarea activităţii cu copiii trebuie bine analizat
pentru ca în final demersurile didactice să fie în concordanţă cu particularităţile de vârstă
şi posibilităţile cognitive şi practice ale copiilor.

2.2.1.Metode şi tehnici moderne de lucru cu preşcolarii în activităţile

de cunoaşterea mediului

,,Nimic nu le dăruieşti oamenilor dacă nu te dăruieşti pe tine însuţi”-Axel Munthe

Pătrunderea tehnicilor şi tehnologiilor avansate ce creează produse sofisticate,

“explozia“ mass-media, internaţionalizarea denumirilor diverselor puncte de referinţă,
lărgirea vocabularului curent prin neologisme preluate în formă pură, pun individul, de
orice vârstă, în faţa escaladării barierelor informaţionale. În acest context, se impune
pregătirea temeinică, la alte standarde, a generaţiilor de viitori cetăţeni ai acestui
mileniu.
Referindu-ne la preşcolari, un rol pozitiv, de mare eficienţă în dezvoltarea
competenţelor de tip general îl au curiozitatea ,observarea, căutarea şi identificarea
spaţiala manifestate de copii. O sarcină foarte importantă în dezvoltarea personalităţii
copilului revine mijloacelor şi modalităţilor psihopedagogice, competent instrumentate
de educatoare.
Specialiştii consideră că “ până la 6 ani, copilul acumulează prin inteligenţă 68%
din totalul de operativităţi intelectuale pe care le-ar avea la 17 ani – conform studiilor
psihologului B. S. Bloom.
Întreaga perioadă preşcolară este dominată de acţiunea constituirii personalităţii,
pe de o parte, şi, pe de altă parte, de implicarea inteligenţei în structura marilor întrebări:
ce este?, de ce?, cum?, acestea devenind exprimarea curiozităţii şi dorinţei de investigare
a realităţii universului de apartenenţă.
Aşadar, cea mai rodnică educaţie este aceea din primii ani de viaţă. Traiectoria
dezvoltării intelectuale a copilului este de la nivelul senzoriomotor la gândirea reflexivă,
abstractă. Dezvoltarea abilităţilor cognitive la preşcolar se realizează prin activităţile pe
care ni le-am planificat, având ca obiectiv general antrenarea copilului în explorarea

10
mediului natural şi social, mai apropiat sau mai îndepărtat, în rezolvarea de probleme
pentru formarea conceptelor, judecăţilor şi operaţiilor gândirii. Altfel spus, dezvoltarea
abilităţilor cognitive la copil se realizează de fapt prin stimularea dezvoltării
aptitudinilor sau abilităţilor intelectuale.
A antrena un copil în explorarea mediului înseamnă a-i dezvolta echipamentul
senzorio-perceptiv şi a-i stimula curiozitatea naturală şi spiritul explorativ.
În acest sens, am proiectat şi realizat activităţi care au solicitat văzul, auzul,
simţul tactil şi cel olfactiv etc. Ex.: “Ce-ai gustat?“, “Cum este?“ “Ce miros ţi-a
plăcut?“ şi am creat situaţii stimulative pentru curiozitatea şi spiritul de explorare ale
copilului în mediul apropiat, sala de clasă, grădiniţă şi curtea cu toate dotările lor, apoi
în mediul îndepărtat, împrejurimi, cartier, oraş. Totul a fost înregistrat , audio-video,
fotografii, folosind apoi sunetele, imaginile în alte activităţi, de tip integrat, în
realizarea unor expoziţii şi chiar publicarea lor în presa locală.
Calea de învăţare pe care o parcurge copilul este determinată de metoda
folosita.Această ,,cale”devine cel mai spectaculos exerciţiu de interacţiune dintre
minţile copiilor, care ne bucură când observăm progrese de la o perioadă la alta.
Principalul mijloc prin care copilul învaţă şi se dezvoltă la această vârstă este
jocul, pe care l-am putea defini ca motor al minţii care vrea să exploreze mai mult decât
până acum, dar şi al copilului care este însetat după nou. Jocul este “inima“ unui
program preşcolar de succes, intervenind în viaţa copilului într-o mare varietate de
feluri.
Într-o lume în care se vorbeşte de o a treia alfabetizare, nu mai este admisibil ca
preşcolarul să fie încătuşat de prejudecăţile unei metodologii învechite. Noua programă
pentru învăţământul preşcolar scoate în evidenţă relaţia biunivocă, de altfel
binecunoscută,conţinut – metodă şi pune un accent deosebit pe rolul educatoarei în
procesul de activizare a funcţiilor mintale constructive şi creative ale copiilor.
Metodele implică mult tact din partea educatoarelor deoarece trebuie să-şi
adapteze stilul didactic în funcţie de tipul de copil timid, pesimist, agresiv, acaparator,
nerăbdător pentru fiecare găsind gestul, mimica, interjecţia, întrebarea, sfatul,
orientarea, lauda, reţinerea, aprecierea, entuziastmul în concordanţă cu situaţia şi totul
va fi ca la carte.
Cert este că asistăm la dezvoltarea unei noi abordari educaţionale, cadrul
didactic având posibilitatea să utilizeze cele mai eficiente căi şi metode în activitatea
cu copiii, indiferent dacă ele îşi au originea într-o alternativă pedagogică modernă sau
în pedagogia tradiţională. Schimbul de idei în domeniul strategiilor educaţionale nu
poate fi decât benefic atât pentru copil, cât şi pentru cadrul didactic şi, în mod evident,
o cale spre progres.
11
 Noi, educatoarele punem temelia educaţiai.Aşa a fost să fie: să fim noi pionieri
într-o societate democratică, europeană, fără frontiere.
Metodele interactive de grup reprezintă un început, o schimbare,o noutate.
Pot spune că am aplicat cu succes aceste metode în activitatea instructiv
educativă care poate fi una modernă, activă, flexibilă, accesibilă, plăcută şi nu în
ultimul rând democratică.Aproape de fiecare dată la sfârşitul activităţiilor copiii mi-au
spus:,,Ce activitate frumoasă!”, ,,Ce joc interesant!”, ,,A fost cea mai frumoasă zi din
viaţa mea!”, ,,Ce multe am învăţat!”, ,,Ce frumos am lucrat împreună!”, ,,Când ne mai
jucăm cu steluţele?”,etc.
Pentru aplicarea metodelor trebuie să organizăm spaţiul conform cerinţelor. În
timpul derulării demersului metodei, copiii gestionează acel spaţiu pentru a-şi realiza
sarcinile. În anumite condiţii îl pot modifica pentru a fi funcţional pentru stilurile lor
de învăţare având iniţiative creative ce ţin resursele existente: truse, jucării, jetoane,
ilustraţii, învaţă să acvţioneze liber, să exploreze spaţiul în scolul de a-şi rezolva sarcina
didactică; să argumenteze atunci când introduc un material nou existent în sala de
grupă.Copiii se văd stăpânii acelui spaţiu şi învaţă să coopereze, să se accepte, să se
asculte activ.
Calculatorul poate fi un sprijin în pregătirea activităţilor, iar existenţa unei baze
de date actualizată periodic a devenit o necesitate.Copiii pot desena diagrame, rezolva
sarcini, accesa informaţii despre problema, tema, sarcina de studiu.
În cadrul activităţilor de cunoaşterea mediului înconjurător am recurs şi la o
abordare integrata a curriculumului datorită avantajelor acestui demers didactic:
• copiii identifică mai uşor relaţiile dintre idei şi concepte;
• baza integrată a cunoaşterii conduce la o mai rapidă refacere a informaţiilor;
• timpul de parcurgere a curriculumului este sporit;
• sunt încurajate comunicarea şi rezolvarea sarcinilor de lucru prin cooperare;
• copiii devin mai angajaţi şi mai responsabili în procesul învăţării.
Abordarea integrată a activităţii instructiv- educative am conceput-o începând
chiar cu ariile de stimulare.
În urma colaborării dintre toţi factorii educaţionali implicaţi în astfel de activităţi
care au ca principal scop cunoaşterea mediului înconjurător de către copii şi protecţia
acestuia, am constatat eficienţa deosebită a următoarelor metode şi tehnici de lucru
activ-participative:
- studiul de caz -grupul de copii este confruntat direct cu o situaţie reală,
autentică, de o mare valoare formativă;

12
 - jocul de rol- simularea unei funcţii, relaţii, fenomen, activităţi;stimulează
interacţiunea umană, reprezentând o metodă eficientă de formare rapidă şi corectă a
convingerilor, atitudinilor şi comportamentelor;
- brainstorming-ul -metoda “asaltului de idei“ – favorizează dezvoltarea de idei
noi, gândirea, creativitatea;
- problematizarea -dezvoltă gândirea divergentă, creativitatea;
- învăţarea prin descoperire -are la bază cercetarea, investigarea proprie realizată
de copil;
- jocul didactic;
- munca în perechi
- lucrul în echipă -învăţare prin cooperare care stimulează gândirea critică;
- învăţarea diferenţiată etc.
Se impune de altfel o continuă pregătire profesională a noastră, a educatoarelor,
în direcţia înnoirii şi perfecţionării metodelor de învăţare.
Sintetizând, criteriile de eficienţă a activităţilor de cunoaşterea mediului ar fi
următoarele:
• realizarea unei abordări echilibrate, atât a temelor privind mediul fizic, biologie,
fizică, geologie, geografie, cât şi a celor privind mediul social, istorie, religie,
elemente de cultură locală;
• includerea în curriculum a unor subiecte ce reprezintă preocupări de actualitate
şi de perspectivă ale cunoaşterii ştiinţifice. Ex.: teme privind poluarea şi
contracararea ei, probleme privind producţia de energie prin mijloace
neconvenţionale;
• crearea de experienţe de învăţare directă, prin acţiune; evitarea oferirii de
informaţii în formă finită şi încurajarea descoperirii cunoştinţelor prin acţiune;
• oferirea a numeroase ocazii de exersare a comportamentului implicate în
cunoaşterea ştiinţifică; copiii preşcolari sunt capabili de observare şi analiză prin
percepţia senzorială, clasificare, cuantificare ,prin comparare, măsurare,
numărare şi comunicare a rezultatelor acţiunii de cunoaştere, atât verbală, grafică
etc..
Le-am acordat copiilor şansa de a iniţia acţiuni implicate în cunoaşterea
ştiinţifică: observarea, măsurarea, predicţia, clasificarea, înregistrarea şi analiza
datelor,formularea şi testarea ipotezelor, comunicarea rezultatelor.
Aceste acţiuni care presupun implicarea reală a copiilor în propria învăţare, vor
determina cunoaşterea prin experienţa directă, descoperirea prin efort propriu a
cunoştinţelor despre realitatea înconjurătoare, cu efecte benefice atât asupra învăţării,

13
cât şi asupra dezvoltării psihice: dezvoltarea potenţialului intelectual, crearea
motivaţiei intrinseci pentru cunoaştere, achiziţia unor elemente de euristică a
descoperirii.
Act de conştiinţă ,de calitatea căruia depinde viitorul unei societăţi, educaţia
funcţionează ca un sistem inerţial: calitatea educaţională este realizată şi asigurată în
cadrul procesului educaţional, iar eficienţa se cuantifică şi se monitorizează în timp,
atât la nivelul procesului de învăţare, cât şi la nivelul sistemului.
Evaluarea calităţii educaţiei se face pe baza unor rezultate interne, externe,
calitative, cantitative, obţinute în cadrul unui sistem educaţional prin derularea unui
proces educaţional influenţat de condiţii interne şi externe, de anumite restricţii
contextuale.

2.3 Importanţa activităţilor extraşcolare în procesul de formare a

copiilor
“Să nu-i educăm pe copiii noştri pentru lumea de azi. Această lume nu va mai exista când ei vor fi mari
şi nimic nu ne permite să ştim cum va fi lumea lor. Atunci să-i invăţăm să se adapteze.”
(Maria Montessori –”Descoperirea copilului”)

Perioada şcolară mică este axată pe cerinţa adaptării la viaţa şcolară. Acest vast
proces este dominat de organizarea procesului de învăţare sistematică şi conştientă, de
acumulare de cunoştinţe şi de însuşirea statutului de elev implicat în relaţii de colectiv
şcolar, colectiv tutelat, egalitar şi competitiv.
Relaţiile dintre copii şi educatoare, şi chiar cele dintre copii şi părinţi, încep să fie
influenţate şi mijlocite de rezultatele. În timpul oricărei activităţi pot să apară
greutăţi,obstacole.
Pentru a învinge aceste greutăţi avem nevoie de voinţă ,voinţa copiilor în procesul
de îndeplinire a sarcinilor, în urma integrării lor în cadrul unor activităţi extraşcolare, şi
să demonstreze eficienţa acestor activităţi în procesul de îndeplinire a,sarcinilor.
În procesul activităţii umane se realizează reflectarea lumii obiective, reflectare
care are un caracter activ. Cunoscând şi trăind realitatea, omul acţionează asupra
mediului înconjurător transformându-l în conformitate cu trebuinţele, interesele şi
scopurile sale. Şi din acest punct de vedere, omul se deosebeşte radical de animale, care
nu pot depăşii nivelul de conduită adaptivă de natură pur biologică.
Relaţiile pe care omul le stabileşte cu mediul înconjurător(natural şi social) au un
caracter calitativ diferit. Omul nu se adaptează pasiv ci transformă natura, modificând
în procesul muncii obiectele şi, cunoscând fenomenele naturii şi
sociale,le,adaptează,nevoilor,sale,adecvat.
14
 Această capacitate de a acţiona conform cu un anumit scop, pe baza unui plan
elaborat mental, s-a dezvoltat la om în cursul îndelungatei sale evoluţii istorice.
Caracteristica esenţială a activităţii psihice este dată de prezenţa în exclusivitate
pe plan filogenetic şi ontogenetic a limbajului şi gândirii cu care se realizează reflectarea
mijlocită şi generalizată a realităţii.Actul de voinţă este un act de sinteză, foarte
complex, în care este antrenată întreaga personalitate: memoria şi gândirea, sentimentele
şi deprinderile, trăsăturile de temperament(omul de voinţă are nevoie de multă energie)
şi,,caracter.
Prin voinţă trebuie să înţelegem acel proces psihic complex de reglaj superior,
realizat prin mijloace verbale şi constând în acţiuni de mobilizare şi concentrare a
energiei psihonervoase în vederea depăşirii obstacolelor şi atingerii scopurilor,
conştient,propuse.
Prezenţa efortului voluntar se constată nu doar la luarea hotărârii, în stabilirea
scopului ori în lupta motivelor dar şi în executarea hotărârii. În procesul acţiunii
conştiente de a transforma realitatea conform cu scopurile propuse, omul întâmpină
obstacole imprevizibile, iar înlăturarea lor necesită un evident efort voluntar. Acesta are
adesea un colorit emoţional negativ – este trăit ca o senzaţie subiectivă de neplăcere,
apărută din cauza încordării, nu toţi oamenii îl pot provoca şi suporta.
De aceea pedagogii sugerează ca în munca cu elevii şi copiii, aceştia să fie deprinşi
să depună eforturi voluntare, înlăturând obstacolele treptat şi raportat la posibilităţile lor
psihofizice–moment ce constituie succesul educării şi autoeducării
voinţei,prin,dezvoltarea,„intenţionată”a,calităţilor,voinţei:
puterea voinţei, perseverenţa, independenţa voinţei şi promptitudinea deciziei.
Educaţia extraşcolară este realizată dincolo de procesul de invaţământ si îşi are
rolul si locul bine stabilit in formarea personalităţii copiilor noştri. Activităţile
extraşcolare constituie modalitatea neinstituţionalizată de realizare a educaţiei.
Educaţia prin activităţile extraşcolare urmareşte identificarea şi cultivarea
corespondenţei optime dintre aptitudini, talente, cultivarea unui stil de viaţa civilizat,
precum şi stimularea comportamentului creativ în diferite domenii. Începând de la cea
mai fragedă varstă, copiii acumuleaza o serie de cunoştinţe punându-i in contact direct
cu obiectele şi fenomenele din natură. Educaţia ecologica constituie unul din obiectivele
care se regăseşte la toate disciplinele de învăţământ. Fiind parte integrantă a procesului
instructiv-educativ, activităţile extracurriculare trebuie să respecte reperele oricărei
activităţi didactice :

a)comunicarea în cadrul căreia se asigură climatul educaţional, individualizarea

comunicării şi modalităţile comunicării ;
15
 b)etica relaţiilor educatoare-preşcolar bazate pe valori, conduită, considerarea
preşcolarului ca partener educaţional;

c)strategii de management :

I-proiectarea activităţii – stabilirea realistă a obiectivelor, actualizarea

conţinutului de învăţare în funcţie de cunoştinţele elevilor, adaptarea conţinutului la
particularităţile cognitive, selectarea metodelor participative pentru valorificarea
potenţialului creativ, selectarea tehnicilor de lucru diversitatea şi atractivitatea
activităţilor, utilizarea adecvată a tehnicilor auxiliare ;

II –implementarea – parcurgerea etapelor de învăţare – proiectare, adaptarea la

contexte, gestionarea corectă a metodelor şi tehnicilor de lucru, gestionarea eficientă a
timpului, claritatea explicaţiilor şi cerinţelor, transformarea elevilor din consumatori de
informaţie în producători de informaţie ;

d)evaluarea – proiectarea activităţilor de evaluare corespunzătoare, selectarea

eficientă a metodelor de evaluare în vederea obţinerii unui feed-back rapid asupra
atingerii obiectivelor, diversificarea metodelor şi tehnicilor de evaluare, prezenţa
elementelor de noutate şi inovaţie în produsele copiilor; Întreg colectivul didactic
urmăreşte ca activităţile extraşcolare să fie cât mai eficiente, consistente, care să se poată
organiza la nivelul grădiniţei fără costuri prea mari financiare şi de timp.
Activităţile extraşcolare trebuie să pună în valoare responsabilitatea individuală
şi în grup, socializarea, autocontrolul, realizarea de sine prin conformism, realizarea de
sine,prin,independenţă;
Pentru succesul şi complementaritatea activităţilor desfăşurate în afara orelor de
curs educatoarele ar trebui să ţină cont de următoarele recomandări: oferiţi preşcolarilor
dotaţi o îmbogăţire pe orizontală şi pe verticală a materiei; încurajaţi lucrul şi acasă;
purtaţi discuţii asupra posibilităţii preşcolarilor de a-şi gestiona creativ timpul liber;
stimulaţi apariţia ,,hobby-urilor “; descoperiţi şi cultivaţi talente.
Activităţiile extraşcolare contribuie la gândirea şi completarea procesului de
învăţare, la dezvoltarea înclinaţiilor şi aptitudinilor preşcolarilor, la organizarea
raţională şi plăcută a timpului lor liber.Având un caracter atractiv, preşcolarii participă
într-o atmosferă de voie bună şi optimism, cu însufleţire şi dăruire, la astfel de activităţi.
Potenţialul larg al activităţilor extraşcolare este generator de căutări şi soluţii variate.
Succesul este garantat dacă ai încredere în imaginaţia, bucuria şi în dragostea din sufletul
copiilor, dar să îi laşi pe ei să te conducă spre acţiuni frumoase şi valoroase.
Activitatea extraşcolară generează relaţii de prietenie şi ajutor reciproc, educă
simţul responsabilităţii şi statornicesc o atitudine justă faţă de colectiv şi făţă de
scopurile,urmărite.
Activităţile extraşcolare, în Gradiniţa noastră sunt direcţionate pe următoarele
repere :
16
 A). ACTIVITĂŢI DE PROTECŢIA PERSOANEI : în cadrul cărora se pune accent pe
activităţi de educaţie rutieră ,educaţie P.S.I., norme elementare de protecţie civilă.
Prin parteneriatul educaţional încheiat cu agenţii de poliţie din Municipiu, prin
întâlnirile pe care le-am organizat copiii au înţeles mai uşor că normele de educaţie
rutieră trebuie respectate deoarece acestea asigura de fapt protecţia asupra propriilor
persoane .
Prin întâlnirile cu seful comisiei de prevenire a situaţiilor de urgenţă, au aflat mai
multe informaţii despre educaţia P.S.I. şi normele elementare de protecţie civilă.
Toate aceste informaţii i-au făcut pe copii mai atenţi, mai responsabili, mai motivaţi.
In acest sens, copiii sunt îndrumaţi şi ajutaţi să înţeleagă sensul şi semnificaţia
normelor şi a valorilor morale; să analizeze fapte şi împliniri de viaţă, reale şi posibile,
în spiritul normelor şi valorilor morale acceptate în societate; să aprecieze, obiectiv,
conduita proprie şi a celorlalţi potrivit unor imperative morale; să înţeleagă notele
esenţiale ale unor trăsături de voinţă necesară în activitatea lor ca : perseverenţa,
consecvenţa, iniţiativa, curajul şi să asigure concordanţă între vorbe şi fapte; să
manifeste grijă, interes şi să participe activ la protejarea mediului ambiant natural.
B).ACTIVITĂŢI IGIENICO-SANITARE: Prin parteneriatele educaţionale încheiate
cu medicul de familie, dr.Radu Monica dar şi cu patronul brutăriei „Gerpen” din Tg-Jiu,
dl. Capriţă Mihai, prin prezenţa acestor personalităţi în grădiniţă, copiii au aflat
răspunsul la întrebări precum: ,,Cum ne pregătim locul de muncă?,Cum ne pregătim
pentru scoală?, Ne preocupăm pentru o viaţă sănătoasă! etc.
Am organizat concursuri gen ,,Cine ştie câştigă “, i-am colindat şi le-am arătat
mulţumirea domniilor lor invitându-i la diferite manifestări artistice şi plastice precum
scenete pe teme sanitare, carnavaluri, expoziţii de desene şi colaje. Aceste activităţi au
ajutat copiii să devină capabili să se cunoască pe sine ( dezvoltarea percepţiilor,
sentimentelor, a gândirii; adaptarea la propriile nevoi), să intre în relaţii cu alţii ( să
cunoască realităţile sociale); să intre în relaţii cu mediul social apropiat ( să se apropie
de informaţii). Sub influenţa rigorilor şi a regulilor morale cu care intră în contact, se
produce o schimbare de fond a întregii activităţi psihice, are loc trecerea progresiva a
gândirii copilului de la contemplarea şi înţelegerea intuitivă a fenomenului, a cazului la
logica regulii, a legii pe care o exprima cazul, fenomenul si operarea in aceasta
concepţie, fapt ce reprezintă o adevărata schimbare în actul de cunoaştere, o schimbare
de structura a înţelegerii.

C)ACTIVITĂŢI CULTURAL- EDUCATIVE: în cadrul cărora diferenţiem

următoarele paliere :

17
 -activităţi educative axate pe zile tematice cuprinse şi în Calendarul
U.N.E.S.C.O. Ziua Mondială a Pământului, Ziua Mondială a Sănătăţii, Ziua Mondială
pentru Climă, Ziua Mondială a Protecţiei Naturii şi Mediului Înconjurător, Ziua
Mondială a Nutriţiei, Ziua Internaţională a Copilului, Ziua Europei etc, cu prilejul
cărora am desfăşurat activităţi variate : vizionari de filme documentare cu conţinut
adecvat, serbări, concursuri de desene, de creaţie practico-aplicativă ,expoziţii tematice,
drumeţii. Prin aceste acţiuni s-a urmărit iniţierea copiilor în practicarea unui
comportament activ, responsabil, capabil de toleranţă şi respect faţă de sine şi de ceilalţi,
conştient de drepturi şi de îndatoriri, liber şi deschis spre alte culturi.
-activităţi dedicate evenimentelor naţionale şi locale .În cadrul acestora din
urmă ,am marcat de fiecare dată în cadrul grădiniţei zilele :15 ianuarie, 24 ianuarie, 8
martie, ziua eroilor, 1 decembrie, etc, prin programe artistice, expoziţii de desene,
concursuri.
Prin aceste manifestări, se îmbină utilul cu plăcutul, se dezvoltă dragostea faţă de
frumos, se oferă destindere, încredere, recreere, voie bună, iar unora dintre ei
posibilitatea unei afirmări şi recunoaştere a aptitudinilor, se dezvoltă gândirea critică şi
se stimulează implicarea tinerei generaţii în actul decizional în contextul respectării
drepturilor omului şi al asumării responsabilităţilor sociale, realizându-se, astfel, o
simbioză lucrativă între componenta cognitivă şi cea comportamentală. Tot aici un rol
important îl au şi şezătorile prin care se accentuează conservarea datinilor şi
obiceiurilor naţionale şi locale.Educaţia religioasă trebuie să înceapă încă din copilărie
deoarece copilul poate fi mai influenţat religios– moral când este mic decât mai târziu.
Deprinderile bune, formate în copilărie, rămân uneori valabile pentru întreaga viată.
Colindele – versuri cântate -reprezintă o predică orală, o cateheză transmisă din
om in om şi în special, transmisă prin copii până în zilele noastre. Copiii înţeleg mesajul,
le iubesc, sunt emoţionaţi, îşi sădesc şi întăresc credinţa în Dumnezeu.
Colindele in cadrul serbărilor ne înfăţişează imensa bucurie a copiilor de a
transmite mesajul Naşterii Domnului iar colindătorii îşi îndeplinesc misiunea de
propovăduitori ai credinţei. Aşa ne-a învăţat sfântul părinte şi de aceea colindele copiilor
au răsunat asemenea unui cor de îngeri în zilele de Sf. Nicolae şi de Crăciun.

D)ACTIVITĂŢI SPORTIV –TURISTICE : cu accent pe întreceri sportive de 1 Iunie,

drumeţii, excursii la Grădina zoologică, vizitele la muzee, expoziţii, monumente şi
locuri istorice, case memoriale constituie un mijloc de a intuit şi preţui valorile culturale,
folclorice şi istorice ale ţarii.
Excursiile contribuie la îmbogăţirea cunoştinţelor copiilor despre frumuseţile ţării, la
educarea dragostei, respectului pentru frumosul din natura, arta, cultura. Prin excursii,
18
copiii pot cunoaşte realizările oamenilor, locurile unde s-au născut, au trăit şi au creat
opere de arta. De asemenea am organizat concursuri de dansuri populare şi de dans
ritmic.

E)ALTE ACTIVITĂŢI DE CUNOAŞTERE A MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR :

-excursii de observare a mediului înconjurător cu schimbările din natură din
anotimp în anotimp, de îngrijire a parcului de joacă .
În cadrul acţiunilor turistice, copiii îşi pot forma afecţiunea faţă de natură, faţă de
om şi realizările sale. Aceştia sunt foarte receptivi la tot ce li se arată sau li se spune în
legătură cu mediul, fiind dispuşi să acţioneze în acest sens. În urma plimbărilor, a
excursiilor în natură, copiii pot reda cu mai multă creativitate şi sensibilitate, imaginea
realităţii, în cadrul activităţilor de desen şi modelaj, iar materialele pe care le colectează,
sunt folosite în activităţile practice, în jocurile de creaţie.

Activităţile extraşcolare mai sus enumerate şi analizate sunt apreciate atât de

către copii, cât şi de factorii educaţionali în măsura în care :

• valorifică şi dezvoltă interesele şi aptitudinile copiilor;

• organizează într-o manieră plăcută şi relaxantă timpul liber al copiilor
contribuind la optimizarea procesului de învăţământ ;
• formele de organizare sunt din cele mai ingenioase, cu caracter recreativ ;
• copiii au teren liber pentru a-şi manifesta în voie spiritul de iniţiativă;
• participarea este liber consimţită, necodiţionată, constituind un suport puternic
pentru o activitate susţinută;
• au un efect pozitiv pentru munca desfăşurată în grup;
• sunt caracterizare de optimism şi umor;
• creează un sentiment de siguranţă şi încredere tuturor participanţilor;
• urmăresc lărgirea şi adâncirea influenţelor exercitate în procesul de învăţământ;
• contribuie la dezvoltarea armonioasă a copiilor.
In acelaşi timp rolul acestor activităţi extracurriculare au un caracter colectiv care
conduc la « sudarea legăturii » dintre cei mici, îi învaţă să trăiască în grup, să aparţină
unui grup. Activităţiile extraşcolare contribuie la gândirea şi completarea procesului de
învăţare, la dezvoltarea înclinaţiilor şi aptitudinilor preşcolarilor, la organizarea
raţională şi plăcută a timpului lor liber.

Având un caracter atractiv, preşcolarii participă într-o atmosferă de voie bună şi

optimism, cu însufleţire şi dăruire, la astfel de activităţi.

19
 Potenţialul larg al activităţilor extraşcolare este generator de căutări şi soluţii
variate. Succesul este garantat dacă ai încredere în imaginaţia, bucuria şi în dragostea
din sufletul copiilor, dar să îi laşi pe ei să te conducă spre acţiuni frumoase şi valoroase.

20
 Cap.III

Ipoteza de lucru. Obiectivele cercetării. Metodologia verificării

ipotezei
“...sufletul omenesc este legat , parcă, tot mai mult de biografia Pământului, pe care
neam născut cu toţii şi despre care ştim încă atât de puţin” (Thor Heyerdahl)

3.1. Ipoteza de lucru

Politicile educaţionale ce converg spre realizarea unei dimensiuni europene în

educaţie, ne oferă să fim parte activă la provocările lumii contemporane: schimbarea
economică şi explozia demografică, imigraţia şi interculturalismul, amploarea
tehnologiei şi societatea informaţională, poluarea mediului.
Invăţământul actual înclină balanţa de la informativ spre formativ, de la cantitate
spre calitatea cunoştinţelor, permite şcolii pregătirea şi formarea noilor generaţii de
tineri potrivite unor nevoi sociale specifice, legate de economia de piaţă, de noile tipuri
de profesionalizare.
Accentul se pune deci, nu pe " cât " se învaţă ci pe " cum " se învaţă, aşa cum
remarca Alvin Tofler - " analfabetul de mâine nu va fi cel care nu va şti să citească ci
va fi cel care nu a învăţat cum să înveţe ", se pune deci accent pe însuşirea instrumentelor
de lucru, inclusiv a tehnicilor de informare, urmărind cultivarea la copii a stilului de
muncă independent.
În învăţământul modern dobândeşte o importanţă tot mai mare organizarea
instruirii care situează copilul pe prim plan punându-se accent pe însuşirea
instrumentelor de lucru, inclusiv a tehnicilor de informare urmărind cultivarea la copii
a stilului de muncă independent. De asemenea se pune accent pe efortul , individual sau
colectiv , de descoperire personală a legăturilor lumii reale prin observare, investigare,
experimentare, cercetare.
Piaget socoteşte că ,,învăţarea este o relaţie între individ şi mediul înconjurător
adică o adaptare, iar inteligenţa este instrumentul cel mai perfecţionat al adaptării”.
Considerând că dezideratele majore ale învăţământului formativ pot fi folosite şi
bine realizate prin aportul ce-l aduc activităţile de cunoaşterea mediului înconjurător,
21
prin activitatea de observare practică, de experimentare, de lucrări practice iniţiate în
cadrul acestui tip de activităţi cât şi prin activităţi complementare şi extraşcolare m-a
preocupat găsirea celor mai elocvente aspecte ale educării preşcolarilor pentru
cunoaşterea mediului, mai ales prin valorificarea patrimoniului natural local.
Tocmai de aceea este foarte important să stimulăm la copii, dorinţa de a cunoaşte,
de a şti şi ocroti natura înconjurătoare. Este un demers destul de sensibil şi presupune o
pregătire mai ales sufletească din partea celor care-i înfruntă. Pentru o reuşită deplină
este necesar ca preşcolarul să trăiască experienţa de cunoaştere, să se angajeze în
procesul cunoaşterii să se implice în acest proces, să participe cu mult interes pentru a
cunoaşte cât mai mult din tainele naturii, din viaţa plantelor, animalelor, fenomenelor
din natură, cât şi contribuită omului la protecţia mediului înconjurător.
Degradarea continuă a mediului înconjurător ce se petrece sub ochii noştri, este
un element major al unei "crize de civilizaţie" şi care se datorează tocmai intervenţiei
omului în natură.Acţiunile nefaste pe care le întreprinde omul: tăierea neraţională a
pădurilor, distrugerea livezilor, viilor, rezervaţiilor naturale, poluarea aerului, parcarea
autovehiculelor în spaţii verzi şi spălarea lor cu detergenţi pot fi înlăturate numai printr-
o educaţie a generaţiilor actuale ce determină formarea unei concepţii ecologice.
De aceea, am considerat că trebuie conştientizată necesitatea protecţiei mediului,
a ocrotirii vieţii în cele mai variante forme ale sale.
Pentru aceasta am încercat să organizez şi să desfăşor cu multă atenţie întreaga
mea activitate instructiv - educativă, punând accent pe formarea deprinderilor practic -
aplicative, formarea unui comportament pozitiv în mediul înconjurător, cât şi formarea
premiselor concepţiei ecologice.
Experienţa la clasă cât şi practica cercetării m-au făcut să înţeleg că, dacă îmi aleg
instrumentele adecvate, pot ajunge la sufletul preşcolarului şi al celor ce vin în contact
cu el zilnic.Numai astfel se poate forma o concepţie ştiinţifică despre lume şi viaţă,
copilul devenind participant activ la propria sa instruire.
Ipoteza reprezintă soluţia posibilă a unei probleme, ideea conducătoare a
cercetării, enunţ a cărei valoare de adevăr sau fals e posibilă şi urmează a fi dovedit prin
verificarea în practică.
După cele scrise mai sus închei prin a preciza că prin cercetarea desfăşurată am
încercat să demonstrez următoarea ipoteză: educarea copiilor preşcolari pentru
conoaştere mediului se face proiectand si desfasurand activitati extraşcolare, care pot
imbraca diferite forme plimbari, excursii, vizite, concursuri etc, in care copiii sunt
participanti directi, realizatori si evaluatori a propriilor interventii in natura in care vom
cultiva formarea unei atitudini active responsabile, formarea premiselor conceptelor
ecologice, a unui comportament pozitiv in mediu inconjurator atunci rezultatul va fi
22
formarea unei conceptii stiintifice corecte despre lume si viata, copilul devenind
participant activ la propria sa instruire.

3.2. Obiectivele cercetării

Cunoaşterea mediului înconjurător este o componentă de baza a procesului
instructiv - educativ desfăşurat în grădiniţă.
In concordanţă cu obiectivele generale ale învătamântului actual "Cunoaşterea
mediului înconjurător" în învăţământul preşcolar urmareşte ca obiective generale:
- perceperea fenomenelor si proceselor din realitatea înconjuratoare prin
implicarea sistematică a preşcolarilor în acţiuni de cunoaşterea mediului cu lumea vie (
plante, animale, om ) si lumea nevie ( sol, subsol, relief, ape ) cu fenomene naturale cu
realitatea teritorială.
- formarea si dezvoltarea capacităţii preşcolarilor de a surprinde relaţiile,
interrelaţiile si transformările din natură prin observaţii spontane si dirijate, de lunga sau
de scurta durata.
- cultivarea unei atitudini active responsabile, de ocrotire a mediului natural sau
al celui creat de om, prin identificarea unor factori perturbabili ai mediului biotic si
abiotic şi aplicarea măsurilor de conservare a mediului şi de gestionare a resurselor.
Pe baza obiectivelor generale prevăzute de programa preşcolară, am stabilit
obiective specifice fiecărei activităţi, concretizat în performanţele finale pe care
preşcolarii trebuie să le realizeze la sfârşitul etapei respective.
In experiment am stabilit ca obiective:
1 - testarea nivelului de cunoştinte, priceperi si deprinderi cu privire la mediul
înconjurător la începutul experimentului.
2- asigurarea unei informări sistematice, poli-direcţionale, ştiinţifice a
preşcolarilor în problematica mediului înconjurător.
3 - stimularea interesului de cunoaştere şi formare a unor deprinderi practic -
aplicative.
4 - formarea unor atitudini active de înţelegere a necesităţii ocrotirii si protejării
mediului înconjurător cât şi formarea unei conduite moral - civice faţă de mediu.
Pentru realizarea acestor obiective mi-am propus să îmbogăţesc unele conţinuturi,
să adaptez strategii didactice cu accent pe formarea deprinderilor practic - aplicative
precum si schimbări privind stilul meu de muncă.
Astfel, pentru formarea unor noţiuni clare si corecte despre lumea înconjurătoare,
am organizat un mare număr de activităţi de observare, direct în mediu cât si în viaţa

23
socială. Am redus numarul activităţilor statice, daunatoare dezvoltării fizice si psihice
a preşcolarului, urmărind îndeaproape latura educativă si formativă a prescolarilor.
Am căutat să îmbogăţesc conţinutul activităţilor de cunoaştere a mediului cu noi
teme şi mijloace de realizare pentru a forma la copii, pe de o parte deprinderi, atitudini
faţă de mediu, faţă de locurile natale iar pe de alta parte reprezentări, noţiuni corecte,
stiinţifice.
De asemenea ,am avut în vedere să adopt o atitudine receptivă fată de toate
întrebările copiilor, tot ceea ce era nou pentru ei, să introduc în structura activităţilor
pentru a asigura fiecarui copil şansa de a cunoaşte ceea ce pentru el era necunoscut.
Pentru că preşcolarii să-şi dezvolte interesele de cunoaştere, spiritul de observaţie,
imaginaţia creatoare, am cautat să realizez un echilibru perfect între procesele afective,
cognitive si voluţionare în cadrul activităţilor de cunoaşterea mediului.

3.3. Metodologia verificării ipotezei

Metodologia cercetării este bata logică şi sinteza procedeelor ştiinţifice
fundamentale de colectare, organitare şi prelucrare a datelor empirice şi de construire a
unor modele teoretice explicative. Metodologia utilitată conduce la tipuri determinate
de modele teoretice, iar formulate se convertesc în principii metodologice de organizare,
desfăşurare şi continuare a cercetării.
Metodologia cercetării presupune:
• raportarea la un sistem teoretic general cu valoare explicativă;
• efectuarea de investigaţii empirice care conduc la propoziţii teoretice ce pot fi
integrate în ,,teorii parţiale” ale diferitelor componente ale sistemului de
învăţământ, utilizarea de procedee operaţionale pentru testarea de ipoteze şi
cumularea rezultatelor parţiale.
3.3.1. Metoda observaţiei

„Observarea” presupune constatarea lucrurilor şi a fenomenelor în starea lor

naturală. Obervarea poate fi pasivă , spontană, în sensul în care observatorul o face cu
totul întâmplător, fără a fi condus de vreo idee preconcepută sau provocată ,adică
intenţionată, cu scopul de a verifica exactitudinea unei presupuneri a minţii noastre vizând
comportamentul feno-menului studiat. Vorbim, în acest caz, de observarea ştiinţifică,
privită ca urmărire atentă şi sistematică a unor fapte, fenomene etc., în mod deliberat, cu
scopul de a sesiza unele aspecte esenţiale sau diferenţiale legate de comportamentul lor.
Observaţia, prin urmare, ca metodă de investigare în domeniul cercetării
pedagogice, defineşte perceperea sistematică a atitudinilor, a comportamentelor şi a

24
interacţiunilor factorilor sociali, conform unui plan în prealabil stabilit şi cu ajutorul
unor tehnici specifice de înregistrare.
Rezultă că metoda observării nu este o metodă de cercetare printre altele, ci o
atitudine a cercetătorului necesară în orice fel de cercetare ştiinţifică. Pentru cunoaşterea
faptelor, pentru luarea lor în evidenţă, pentru analiza lor critică este nevoie, în primul
rând, de observarea atentă a fenomenului supus cercetării.
Observarea îl ajută pe formatorul cercetător să releve problemele, să le descopere,
să le precizeze, să descopere faptele care vin în sprijinul unei poziţii sau al alteia, sugerând
ipotezele investigaţiei experimentale şi metodologia acesteia.
Utilizarea metodei observării ţine seama de : obiectivul urmărit, tehnica de
înregistrare şi poziţia observatorului.
Obiectul observării se stabileşte în funcţie de scopul teoretic vizat, referindu-se la
manifestările psiho-sociale ale indivizilor, la timpul de producere şi contextul lor social.
Observarea, prin urmare, adună fapte, aşa cum se prezintă ele, spontan, natural,
diferit de felul în care se adună faptele prin experiment sau prin alte metode de colectare
a datelor, la care observarea funcţionează ca atitudine a cercetătorului.
Prin aceasta, observarea îndeplineşte funcţia sa specifică în ansamblul metodelor
de colectare a datelor cercetării.
Ca metodă de cercetare, observarea are un caracter sistematic, propunându-şi să
învedereze cât mai obiectiv o serie de date relevante, referitoare la studiului unor aspecte
ale fenomenului educaţional. Această „ştientizare” procedurală îi oferă observării o anume
pertinenţă care are ca rezultat nu doar relevarea unor fapte izolate, ci şi a relaţiilor dintre
fapte, precum şi a generalizărilor care pot conduce la predicţii.
Observaţia în natură şi în activitatea economică a oamenilor, constituie unul din
principalele izvoare de cunoaştere. A observa înseamnă a percepe fenomenele şi
obiectele în condiţii naturale, în scop de a descoperii legăturile lor interne.
Observaţia este o metodă prin care copiii percep direct, activ şi sistematic
obiectele şi fenomenele lumii înconjurătoare în scopul cunoaşterii unor trăsături
esenţiale ale acestora; descriu şi explică datele esenţiale sesizate prin raportarea la
noţiunile cunoscute; integrează cunoştinţele noi în ansamblul celor deja asimilate.
La vârsta preşcolară asistăm la o mare extensie a spaţiului în care "se mişcă
copilul". Cum noile spaţii de viaţă conţin multe obiecte incitante, încep să fie vitalizate
o serie de trebuinţe psihologice ale copilului, dintre acestea, trebuinţa de cunoaştere, de
investigare, fiind extrem de importante.
Copilul preşcolar, din dorinţa de a afla, de a şti cât mai multe lucruri, manifestă o
curiozitate vie şi permanentă.

25
 Dar, pentru satisfacerea trebuinţei de cunoaştere, el trebuie să fie instrumentat din
punct de vedere psihic, adică să dispună de procese, funcţii, însuşiri şi capacităţi psihice
care să-i permită a lua în "stăpânire" noile obiecte şi fenomene.
Ca urmare, procesele senzorial-perceptive atât de strâns legate de cele motorii şi
acţionale sunt "obligate să suporte o serie de transformări, să se cizeleze, să se modeleze,
să se perfecţioneze în conformitate cu particularităţile de vârstă.
Cunoaşterea pe cale senzorială este prima cale de cunoaştere, gândirea copilului
preşcolar născându-se şi formându-se în procesul perceperii active a obiectelor şi
fenomenelor din mediul înconjurător.
Prin contactul direct cu natura, cu frumuseţile şi transformările ei, copiii au
posibilitatea să vadă totul de aproape.
Astfel, pentru formarea unor noţiuni clare şi corecte despre lumea înconjurătoare,
am organizat un mare număr de activităţi de observare, direct în mediu cât şi în viaţa
socială. Am redus numărul activităţilor statice, dăunătoare dezvoltării fizice şi psihice
a preşcolarului, urmărind îndeaproape latura educativă şi formativă a preşcolarilor.

3.3.2. Metoda experimentului

Se impune ca încă de la venirea copilului în grădiniţă să fie ajutat să cunoască

formele de viaţă existente în mediul înconjurător şi să înveţe să le ocrotească.
Un mobil important al activităţii conştiente de învăţare este cultivarea intereselor
preşcolarilor pentru mediu, dezvoltarea spiritului de observaţie, înarmarea cu unele
deprinderi de observare corectă şi sistematică a realităţii înconjurătoare.
Principalul mijloc prin care se poate asigura accesibilitatea cunoştinţelor despre
natură este contactul direct, nemijlocit şi organizat cu obiecte şi fenomene din mediul
apropiat de viaţă pentru ca pe această bază să se realizeze progresiv cunoaşterea
mediului mai îndepărtat şi a fenomenelor generale.
Mijlocul principal de a satisface dorinţa de cunoaştere, experimentarea conduce
la căutarea şi explicarea mecanismelor acestor lucruri.
Ca şi observarea, experimentul ca metodă didactică derivă din metoda de
cercetare cu acelaşi nume; servind însă realizării unor obiective pedagogice .
Cele mai întâlnite forme ale experimentului sunt:
1. Experimentul cu caracter demonstrativ - realizat de educatoare, în faţa clasei,
în următoarea succesiune de etape: asigurarea unei pregătiri teoretice: sunt actualizate
sau prezentate cunoştinţele teoretice care vor fi utilizate pe parcursul desfăşurării
activităţii experimentale sau la prelucrarea datelor şi stabilirea concluziilor; cunoaşterea
aparaturii de către elevi: sunt descrise trusele, aparatele, instalaţiile experimentale;
26
executarea lucrării experimentale de către profesor, cu explicarea demersurilor efectuate
şi asigurarea unei atitudini active din partea elevilor; elaborarea concluziilor, prin
antrenarea elevilor.
2.Experimentul cu caracter de cercetare se aseamănă cel mai mult cu
experimentul ca metodă de cercetare şi parcurge aproximativ etapele unei investigaţii
experimentale autentice: delimitarea unei probleme; emiterea de ipoteze; organizarea
unor situaţii experimentale; desfăşurarea propriu-zisă a experimentului, cu folosirea
aparaturii de laborator; prelucrarea şi interpretarea datelor; confirmarea sau infirmarea
ipotezei.
3.Experimentul cu caracter aplicativ urmăreşte confirmarea experimentală a unor
cunoştinţe ştiinţifice anterior dobândite. Se parcurg următoarele etape: prezentarea sau
actualizarea cunoştinţelor teoretice; prezentarea sarcinilor de lucru; organizarea
activităţii elevilor: gruparea lor, repartizarea truselor; executarea activităţii
experimentale de către elevi sub îndrumarea cadrului didactic; consemnarea
rezultatelor; comentarea rezultatelor şi stabilirea concluziilor.
În cazul experimentului cu caracter de cercetare şi al celui aplicativ activitatea
elevilor se poate organiza fie pe grupe, fie individual.
Ca şi observarea sistematică, experimentul dispune de importante valenţe
formative, stimulând activitatea de investigaţie personală şi independenţa şi favorizând
dezvoltarea intereselor cognitive.
Am organizat şi desfăşurat la grupa mare un experiment care a avut ca obiectiv
principal transformarea unor seminţe în plante, în diferite condiţii de viaţă şi integrarea
acestora în conceptul de vieţuitoare.
Astfel, copiii au pus în jardiniere, boabe de porumb şi de fasole, în diferite
condiţii:
- fără apă,
- cu apă curată,
- cu apă poluată cu detergent.
Jardinierele au fost puse într-un dulap cu vitrină, de unde puteau fi observate
zilnic de către fiecare copil, iar săptămânal am organizat o observare dirijată cu întreaga
grupă.
După o săptămână, s-a putut observa că în jardinierele fără apă, seminţele erau
aşa cum le-am pus, în cele cu apă curată bobul de porumb s-a umflat şi a scos firişoare
albe, iar în cele cu apă poluată avem seminţe neîncolţite.
După trei zile, s-a observat că seminţele care au stat la căldură au încolţit şi au dat
naştere la plante cu rădăcină, tulpină, frunze.

27
 Am comparat jardinierele care au stat la căldură cu cele care au stat la frig şi am
constatat că seminţele, pentru a încolţi au nevoie de umezeală şi căldură.
Am lansat întrebarea-problemă:
- De ce credeţi că la plante iese mai întâi rădăcina?
După alte trei zile, copiii au observat că seminţele care au avut apă curată şi
căldură au încolţit dând naştere la plante viguroase. Ei au observat că tulpinile au frunze
verzi şi se îndreaptă spre lumină.
S-a observat că seminţele de fasole care au stat la frig, au încolţit greu şi nu au
crescut. Observarea am încheiat-o cu întrebarea:
- De ce au nevoie seminţele pentru a da naştere la plante?
Răspuns: apă curată şi căldură.
Pentru a putea demonstra că plantele au nevoie de aer, am acoperit o jardinieră cu
un vas de sticlă. Copiii au observat cum plantele au început să îngălbenească, iar pereţii
vasului s-a aburit. Activitatea am încheiat-o cu întrebarea:
- De ce plantele s-au îngălbenit şi n-au crescut?
Răspuns:sub vas nu au avut aer.
Următoarea activitate am avut ca obiectiv reactualizarea cunoştinţelor despre
animalele domestice şi sălbatice studiate în prima parte a anului şi compararea acestora
cu plantele observate în jardiniere.
Am lansat următoarele întrebări:
- Din ce sunt alcătuite animalele?
R: cap, trunchi, picioare.
- Din ce sunt formate plantele?
R: rădăcina, tulpina, frunze, flori - fructe - seminţe.
- Prin ce se înmulţesc animalele?
R: ouă - păsările; pui vii - mamiferele.
- Prin ce se înmulţesc plantele?
R: seminţe.
- Pentru a creste şi a se dezvolta, de ce au nevoie animalele?
R: aer, lumină, căldură, apă, hrană .
- Dar plantele?
R: aer, lumină, căldură, apă.
Comparaţia animalelor cu plantele crescute şi observate de-a lungul
experimentului am încheiat-o cu întrebarea:
- Ce sunt plantele?
Circa 80% din numărul preşcolarilor au răspuns că plantele sunt nişte vietăţi care
au nevoie de grijă atentă.
28
 Am pus accent pe datoria fiecăruia de a ocroti mediul în care trăieşte.
Numai ocrotind cu grijă viaţa din jurul nostru, plantele şi animalele, ne asigură şi
nouă, oamenilor o viaţă fără de pericol de îmbolnăvire.
Era "civilizaţiei planetare" pe care a ignorat-o revoluţia ştiinţifică şi tehnică este
caracterizată de transformări profunde nu numai în domeniul economic ci şi în sfera
raporturilor sociale şi psihice dintre oameni, în cultură şi morala lor.
Idealul educativ al lumii de azi este omul total, apt să desfăşoare o activitate
socială multilaterală, să se adapteze rapid la dimensiunea transformărilor condiţiilor de
existenţă.

3.3.3. Metoda testelor

Testul este o probă precis determinată, ce implică o temă sau un grup de sarcini.
Aplicând testul la un eşantion ,grup de referinţă, obţinem etalonul, sau tabelul de notare,
care este o scară cu repere numerice.
În funcţie de ceea ce măsurăm, întâlnim: teste pedagogice ,de cunoştinţe,
deprinderi, abilităţi; teste psihologice şi sociometrice, care măsoară relaţiile
interpersonale din grup. Cerinţele unui test sunt: validitatea , adică să poată măsura ceea
ce ne propunem şi etalonarea, pentru a corespunde vârstei sau clasei de elevi testată;
standardizarea, adică aplicarea şi corectarea uniformă pentru toţi subiecţii, să permită
exprimarea rezultatelor în unităţi de măsură şi să folosească notarea dihotomică ,răspuns
corect sau greşit. Punctajul general al unui test rezultă din totalul punctelor obţinute la
itemii care-l compun.
Astfel, metoda testelor deşi îşi are punctul de plecare si premisele in metoda
experimentului de laborator, se va detaşa de aceasta devenind oarecum independentă.
Astăzi, când vorbim de efectuarea unui experiment de laborator şi de aplicarea
unui test ne gândim la lucruri semnificativ diferite. Prima si cea mai importanta
deosebire constă în caracterul probelor pe care le implică: experimentul se bazează pe
sarcini circumstanţiale, special elaborate in concordanţă cu scopul cercetării iar testul
vehiculează probe standard, dinainte elaborate şi validate, care se aplică la fel, in
concordanţă cu instrucţiunile si prescripţiile date, tuturor subiecţilor, cercetatorul
neavând libertatea de a interveni şi a modifica condiţiile impuse.
Trei aspecte sunt importante în legătură cu utilizarea testelor în gradiniţă:
-diagnosticul şi tratamentul dificultăţilor educaţionale;
-selecţia şi repartizarea copiilor nivelului educaţional potrivit abilităţilor lor;

29
 -validarea psihometrică, identificarea testelor care pot să-şi aducă o contribuţie
importantă în psihologia educaţiei.
Alte două sisteme de evaluare sunt:
-evaluarea psihometrică, statică-care se axează pe ceea ce este stabil în
funcţionalitatea şi performanţele individului.
-evaluarea potenţialului de învăţare -oferă posibilitatea construirii şi exersării
unor sarcini urmărindu-se evoluţia subiectilor în rezolvarea lor.
În evaluarea potenţialului de învăţare se caută să se evalueze viteza învăţării,
capacităţile de conservare şi transfer ale învăţării.
Aceste evaluări au două tendinţe: una calitativă şi una cantitativă. Ele au în comun
antrenamentul sau învăţarea bazată pe analiza sarcinii. Tendinţa cantitativă este centrată
mai mult pe sarcină, pentru a da ajutoare standardizate şi graduate, în timp ce tendinţa
calitativă nu renunţă la analiza sarcinilor, dar ajutoarele se adaptează la reacţiile
specifice ale subiecţilor în situaţia de evaluare.
Pentru a verifica în ce măsură şi-au însuşit cunoştinţele referitoare la creşterea şi
dezvoltarea plantelor, în urma proiectelor derulate şi prezentate, am folosit următorul
test ce a constat din următoarele probe:
• Cum se înmulţesc plantele?
• De ce au nevoie seminţele pentru a încolţi?
• Care sunt părţile unei plante?
• Care sunt funcţiile fiecărei părţi a plantei?
• De ce au nevoie plantele pentru a creşte?
• Ce trebuie să facă omul pentru a le îngriji şi ocroti?
• La ce folosesc plantele?
• Ce se întâmplă cu unele plante în timpul iernii?
Altă formă de evaluare folosită de mine în grădiniţă a fost reconstituirea de
imagini, respectiv a unei plante din părţile care o compun.Fiecare copil a primit un plic
în care se afla imaginea unei plante tăiate în părţile ce o compun. Copiii au primit sarcina
să reconstruiască planta, aşezând fiecare parte componentă la locul ei.
Ca metodă de evaluare săptămânală, poate fi utilizat în grădiniţă calendarul
naturii.În el se înregistrează zilnic fenomene meteorologice sub formă de desen.o altă
formă a calendarului naturii a fost ,,Calendarul anotimpurilor”. Pentru fiecare anotimp
am întocmit un calendar sub formă de fişă individuală, ce a fost completat la sfârşitul
fiecărui anotimp. Acest calendar cuprindea mai multe rubrici: o rubrică destinată
fenomenelor,una destinată florilor,legumelor şi după caz cerealelor. Rubricile au fost

30
completate cu desene realizate de copii sau imagini decupate corespunzător anotimpului
şi aplicate în căsuţa respectivă.

3.3.4. Metode de cercetare interactive de grup

3.3.4.1. Proiectul

O idee pedagogică acceptată, experimentată şi aplicată în masă în învăţământul

românesc, este învăţarea bazată pe proiect.
Proiectul este o strategie de invatare care implică activ copiii într-o investigaţie
bazată pe cooperare în scopul exersării capacităţilor necesare viitorului adult într-o
societate democratică.
Scopul celor care lucrează pe metoda proiectelor este de schimbare a sistemului,
procedurilor prin care sunt alese căile, clasele de acţiune şi categoriile de resurse
necesare realizării acestor scopur.
Omul prezentului trebuie să fie creativ, independent, tolerant, sensibil,
cooperant.
Aplicarea programei şcolare prin propunerea proiectelor ce vizează conţinuturi
dintre cele mai surprinzătoare dar accesibile preşcolarilor, facilitează exersarea
abilităţilor practice de integrare socială.
Predarea prin proiecte, contribuie la învăţarea unui mod de „gândire
interdisciplinară” şi a unui mod de abordare unitar, modul integrat.
Considerată metodă interactivă prin care se realizează învăţarea deplină,
structura proiectului a fost modificată de către diferiţi pedagogi şi practicieni, scopul în
esenţă rămânând acelaşi,,implicarea activă a elevilor pe tot parcursul activităţilor, care
se finalizează, în principiu, cu un produs”tangibil”: colecţii conform subiectului,
expoziţii tematice, portofolii tematice, postere, machete, fotoreportaje etc.
Învăţare bazată pe proiect optează pentru mai multe domenii experienţiale, cel
puţin unul fiind prioritar şi interferând diferit cu acestea, respectarea planului de
învăţământ rămânând oblgatorie.Există subiecte care la prima vedere s-ar părea că se
regăsesc în interiorul unui singur domeniu:ex.DŞ, DOS. Aceste teme fac obiectul
opţionalelor, deoarece curriculum preşcolar este conceput pentru a fi aplicat integrat.
În proiectarea temei se identifică modalitaţi prin care domeniile pot contribui la
realizarea acesteia.Activităţile integrate sunt obligatorii în implementarea acestui tip de
subiect. Parteneriatele cu instituţii, cu experţi sunt un avantaj pentru ambele părţi.

31
 Mai puţin abordate sunt proiectele care debutează în grădiniţă în timpul iocurilor
libere şi se dezvoltă în alte tipuri de activităţi decât cele formale. Finalizarea unui astfel
de proiect este pregătită şi programată de educatoare. Ea provoacă clasa la dezbateri
tematice bazate pe întrebări adresate copilului/copiilor care au studiat subiectul. Şi în
acest context dascălul ghidează, monitorizează şi evaluează din exterior
copilul.Proiectarea unui astfel de proiect începe în clasă.
Metoda proiectului este o metodă cu un puternic caracter interdisciplinar ce
dezvoltă multilateral personalitatea copilului, este o cercetare a unui subiect pe toate
planurile care presupune efort, atenţie şi energie. În plan practic,această metodă poate fi
caracterizată ca un efort de cercetare a copilului pentru a depista detaliile subiectului
abordat în întreaga lui amploare.
Metoda proiectului pregăteşte preşcolarul pentru şcoală, argumentele care
fondează această idee fiind următoarele:
- proiectul poate fi încorporat în curriculum preşcolar din orice parte a lumii;
- proiectul tematic are o structură temporală care ajută educatoarea să îşi planifice
progresiv activitatea cu copiii, în funcţie de interesul acestora şi de gradul de cunoaştere
al subiectului abordat;
- proiectul oferă copiilor situaţii în care copiii pot aplica cunoştinţe, deprinderi sociale
şi intelectuale, pe lângă cele de bază date de curriculum;
- îi determină pe copii să cerceteze singuri în legătură cu subiectul ales, pregătindu-i
pentru munca de şcolari, conferindu-le iniţiativă şi independenţă.
Rolul educatorului în dezvoltarea proiectului este extrinsic, adică ghidează,
monitorizează și evaluează din exterior copilul.
Planificarea demersurilor :
- Ce acțiuni concrete se vor realiza?
- Ce resurse umane, materiale, financiare, informaționale vor fi necesare pentru
fiecare acțiune organizată?
-Ce termene sunt accesibile, acceptate, suficiente pentru pregatirea, organizarea,
desfășurarea și evaluarea acțiunilor?
- Ce responsabilități va avea copilul, familia, grădinița?- Ce se asteaptă de la un
proiect?
- Activitățile vor contribui la realizarea obiectivelor propuse inițial?

32
 3.3.4.2. Reportajul

Reportajul este o strategie care utilizează informaţii despre situaţii şi evenimente

stecifice preşcolarilor şi are ca principal obiectiv dezvoltarea capacităţii de a transmite
informaţii despre un eveniment, un fapt, o situaţie, pentru a determina pe ascultător să
înţeleagă cursul real al evenimentului prezentat.
Evenimentul, faptul-pentru a fi subiect de reportaj trebuie să aibă calităţi
jurnalistice:

-să fie de actualitate;

-să fie din realitatea apropiată a receptorului;
-să aibă caracter neobişnuit;
-să capteze interesul;
-efectul reportajului-implicarea emoţională.
Etapele parcurse în elaborarea reportajului sunt:
• Identificarea evenimentului sau subiectul reportajului;
• Culegerea informaţiilor:data şi locul desfăşurării evenimentului, participanţii,
conţinutul şi modalităţile de desfăşurare;
• Selectarea informaţiilor culese;
• Elaborarea unui plan care presupune urmărirea mai multor aspecte:
-de la cine se culeg informaţiile-organizatori, educatoare, un grup de copii, un
grup de părinţi, etc.;
-urmăreşte trăirile celor implicaţi;
-face fotografii, desene;
-reţine anumite incidente.
• Redactarea textului:se realizează în echipă de către educatoare şi copiii
selectaţi pe baza intaligenţelor multiple.
Pentru realizarea reportajului se fac anumite demersuri, şi anume:
▪ Ascultarea şi prezentarea de către fiecare reporter a ceea ce a văzut, a auzit
şi a simţit în timpul evenimentului.
▪ Formularea unor seturi de întrebări de către educatoare care să vizeze ce au
văzut, ce au simţit copiii-reporte.
▪ Alegerea textului, în funcţie de prezentările copiilor.
Există mai multe tipuri de reportaje:
o De culoare- descrierea toamnei,,Toamnă aurie”

33
 o De context- comemorarea unui eveniment, aniversare: ziua grădiniţei, zilele
oraşului;
o De interes uman- întâmplări excepţionale: ,, Cadouri pentru copiii orfani”
o Amuzante- recorduri trăznite
o De calendar- sărbători.
La sfârşitul fiecărui proiect tematic, pe parcursul evaluării finale, câte un copil
din fiecare grup a îndeplinit rolul de reporter şi a luat interviu copiilor din grupul său,
deoarece rolul presupune deţinere unui bagaj de cunoştiinţe pe teme respectivă pentru a
putea adresa întrebări. După ce a adresat câteva întrebări ,,reporterul” a făcut sinteza,
,,reportajul pe care a prezentat-o celorlalţi.
Astfel s-a întâmplat şi la sfârşitul lecţiei plimbare ,,O zi în lumea plantelor”,
prezentată în capitolul IV.Pe parcursul derulării activităţii copiii au fost atenţi la toate
etapele de lucru şi la conţinuturi, astfel că atunci când au fost solicitaţi să fie reporteri le-
a plăcut foarte mult.Copilul ,,reporter” a făcut multe poze, a stat de vorbă cu copiii, cu
educatoarea şi cu mămicile prezente, punând întrebări în legătură cu activităţile întreprinse,
precum şi cu trăirile lor pe parcursul plimbării:
Textul s-a ales în funcţie de prezentările copiilor şi redactat împreună cu
educatoarea:
,,Glasuri de copii, parfum şi culoare, joc şi voie bună în poieniţa de la Stroieşti”
<< Luni,24 mai 2010, copiii grupei pregătitoare ,,B”,de la Grădiniţa cu program
prelungit nr.1 Tg-Jiu, împreună cu doamna educatoare şi câteva mămici au întreprins o
lecţie plimbare cu tema ,,O zi în lumea plantelor “, în poieniţa de lângă localitatea
Stroieşti, la 15 kilometri de Tg-Jiu, cu scopul de a cunoaşte şi observa plantele de câmp
în mediul lor natural.
Copiii au învăţat în grupuri şi individual, despre plante-părţi componente, miros,
culoare,întrebuinţări; s-au jucat; au cules plante medicinale; au împletiti coroniţe şi şi-
au manifestat grija pentru natură prin ecologizarea zonei.
Încercând să smulgă o plantă, Radu a căzut pe spate, în hohotele de râs ale
celorlalţi.
Mămicile au fost foarte încântate şi au participat alături de copii la toate
momentele zilei, oferindu-le câteva curiozităţi despre plante copiilor.
Plimbarea s-a încheiat cu cântece şi jocuri cu mingea.
Copiii şi educatoarea mulţumesc mămicilor care i-au însoţit şi le-au fost parteneri
de sprijin şi invită şi alte mămici să-i însoţescă într-o acţiune viitoare
Aşteptăm cât mai des astfel de activităţi!>>
Rep. ,,Prietenii naturii”

34
 3.3.4.3. Explorarea interdisciplinară

Explorarea interdisciplinară reprezintă strategia prin care o temă este abordată

într-o manieră interdisciplinară cu scopul facilitării înţelegerii.
Are ca obiective să analizeze şi să rezolve o temă din perspectiva mai multor
domenii de cunoaştere.
Există două modalităţi de aplicare a acestei metode:
o Copiii se grupează şi fiecare grup abordează subiectul dintr-un anumit
domeniu de cunoaştere. Rezultatul se prezintă celorlalţi copii;
o Se formează grupuri, iar în cadrul grupului, fiecare copil abordează
individualsubiectul interdisciplinar, iar rezultatul îl prezintă numai în
cadrul grupului.
Descrierea metodei:
▪ Se formează grupuri de lucru de câte 4-5 copii;
▪ Se comunică sarcina de lucru;
▪ Activitatea pe grupuri, în care copiii din fiecare grup investighează,
observă, grupează, formulează răspunsuri,etc.Pot realiza postere, pentru a
prezenta rezolvarea sarcinilor, descrieri, ordonări, expuneri.
▪ Activitatea frontală, în care un copil din fiecare grup prezintă rezultatele
sarcinilor de învăţare. Pe marginea celor prezentate se poartă un dialog
educatoare-copil, copil-copil
Pentru ca fiecare grup să realizeze sarcina de lucru în funcţie de domeniul abordat
vor lucra în cadrul ariilor de stimulare, de unde vor culege informaţii. La sectoare, copiii
explorează, investighează, colaborează, răspund, găsesc soluţii.
Educatoarea trebuie să amenajeze centrele de interes cu materiale specifice
subiectului supus explorării,să se ataşeze grupului în cazul în care întâmpină dificultăţi
şi să monitorizeze activitatea pe grupuri.
Această metodă am abordat-o cu succes în cadrul proiectului cu tema ,,Cum a
fost, cum este şi va fi pe Pământ?”, subtema ,,Parcul meu”, un proiect de tip aventură.
Întreg proiectul este bazat pe explorarea interdisciplinară.
Proiectul a debutat cu o activitate de învăţare pe domenii experienţiale-domeniul
ştiinţă, domeniul om şi societate şi domeniul psihomotric, sub forma unei lecţii de
plimbare-observativă ,,Detectiv pe aleile parcului”
Scopul acestei lecţii-plimbări este investigarea spaţiului actual al parcului prin
observare directă, descoperirea elementelor ce-l particularizează; exersarea
comportamentelor pe stradă şi în parc; exersarea unor variante de mers şi alergare.
35
 Am constituit grupurile şi anume:
G1-Cercetătorii
Sarcina de lucru:
- să investigheze şi să cerceteze spaţiul parcului,să observe pomii, florile şi să
identifice locurile neamenajate;
G2-Reporterii
Sarcina de lucru:
-să intervieveze persoanele întâlnite, bunicii însoţitori, să înregistreze
răspunsurile lor şi să raporteze zilnc în contextele create-,,Întâlnirea de dimineaţă”,
,,Jurnalul reporterilor”, noi aspecte sesizate, descoperite sau întărirea celor deja
cunoscute.
G3-Actorii
Sarcina de lucru:
-să simuleze în contexte mediate prin- joc, mişcare artă,acţiuni,
stări,comportamente specifice spaţiului parcului ca obiect al investigaţiei; cântă şi
dansează pe melodia ,,Mergem la plimbare” .
G4-Ecologeii
Sarcina de lucru:
-să acţioneze simulat pentru păstrarea imaginii parcului, prin distribuirea de
mesaje în vederea protejării parcului; să observe comportamentele colegilor,
persoanelor existente în parc; să depisteze comportamentele negative şi să le dezaprobe.
Activitatea de învăţare prin studiul mediului concret debutează printr-un
brainstorming ,,Visăm, secrete să aflăm”, în care copiii sunt solicitaţi să identifice
modalităţi de cunoaştere a spaţiului actual şi din trecut al parcului: să-l vizităm, să
vorbim cu oamenii întâlniţi în parc, să observăm spaţiile cu flori, să ne distrăm în spaţiul
de joacă, să observăm comportamentul oamenilor, să descoperim cine îl protejează.
După aceea s-a trecut la lucrul în grupuri şi anume.
G1-Cercetătorii-au căutat informaţii ajutaţi de familie, au observat, au descoperit
şi analizat; au furnizat imagini la centrul tematic; au descoperit în mediul concret şi în
materialele ilustrative răspunsurile la întrebările formulate.
G2-Reporterii-au interpelat copii, elevi, cetăţeni, părinţi,utilizând întrebările
formulate la debutul proiectului şi au relatat răspunsurile, pe care le-am scris în jurnalul
grupei.
G3-Actorii-au simulat prin joc acţiuni şi comportamente în spaţii sugestive-
parcul ieri, îarcul azi, parcul mâine.
G4-Ecologeii- au împărţit mesaje, au analizat comportamentele colegilor,
cetăţenilor raportate la codul eco.
36
 Provocările proiectului pe zile sunt nişte mesaje care îndeamnă la explorare,
descoperire, relatare , implicare şi anume:
• Luni-,,Detectează!”-elemente din parc, comportamente;
• Marţi-,,Raportează!”-informaţii, idei, acţiuni;
• Miercuri-,,Simulează!”-acţiuni, comportamente: poveste, joc de rol,
construcţi, mişcare, desen, modelaj;
• Joi-,,Acţionează!”-întreabă, transmite, se implică;
• Vineri-,,Relatează!”-întâmplări, descoperiri, soluţii, impresii.
Conform acestor îndemnuri, în fiecare zi este provocat să-şi prezinte informaţiile
asimilate câte un grup, excepţie făcând ziua de marţi când sunt provocate toate grupurile,
în urma desfăşurării activităţii integrate,,Povestea parcului”-vizionarea unui film
documentar cu parcul de ieri şi de azi.Am folosit metoda investigaţia comună.
Vineri, grupul reporterilor , au relatat ceea ce au văzut, auzit , simţit şi am
redactat împreună textul reportajului în urma derulării acestui proiect. Am folosit
tehnica reportajului prezentată mai sus.
Conform îndemnului, tot vineri, fiecare grup au exprimat ceea ce au descoperit,
cum au căutat să afle, ce noutăţi au adus fiecare în grupul de acţiune, în cadrul
convorbirii, de evaluare a proiectului, cu tema,,Vise de viitor”.

37
 Capitolul IV
Activităţi extraşcolare desfăşurate cu prescolarii pentru
cunoaşterea, ocrotirea si protejarea naturii
„Natura şi educaţia sunt asemănătoare,
căci educaţia transformă pe om şi, pri această transformare,
creează natura.” (Democrit)

Mediul înconjurător ne asigură condiţiile necesare vieţii, însă depinde de noi dacă
dorim să folosim aceste elemente esenţiale cât mai util sau dacă vrem să ocolim acest
aspect al vieţii noastre.Acesta este primul mesaj pe care trebuie sa-l perceapă copilul în
primele zile de gradiniţă!
Natura, prin caracterul său viu şi dinamic, trezeşte interesul copiilor, iar sub
îndrumarea educatoarei, activitătile de cunoasterea mediului inconjurator îi înarmează
pe copii cu informaţii diverse, lărgindu-le capacitatea de-a cerceta şi de a descoperii
relaţiile dintre fenomene,le răspunde dorinţei acestora de investigare, răspunde
curiozităţii lor caracteristice şi specifice vârstei.
Poluarea planetei se agravează pe zi ce trece şi se pare că populaţia nu acordă interes
acestui proces nociv.
Ocrotirea planetei este o problemă mondială şi, tocmai de aceea, fiecare om, de
la cea mai fragedă vârsta, trebuie să-şi asume această responsabilitate.
Starea de sănătate nu poate fi menţinută respirănd aer poluat, consumând alimente
şi apă contaminată sau locuind într-un mediu murdar.Pentru că viaţa nu poate fi separată
de mediu, întreaga educaţie trebuie făcută în direcţia protecţiei mediului şi, în acest sens,
curriculum pentru învătământul preşcolar include obiective specifice problemelor
mediului înconjurător, pentru a trage un semnal de alarmă asupra acestor realităţi care
nu pot fi ignorate.
Invăţământul preşcolar românesc, prin acţiunile şi activităţile sale, urmăreşte să
valorifice potenţialul creativ, specific vârstei preşcolare, în cadrul unui sistem instructiv-
educativ bine structurat unde copilul să aibe dreptul să-şi formeze personalitatea şi prin
propria sa experienţă.
Grădiniţa, oricât de bine ar fii organizată, oricât de bogat ar fi conţinutul
cunoştinţelor pe care le comunică preşcolarului, nu poate da satisfacţie setei de
investigare şi cutezanţă creatoare, trăsuri specifice copiilor.

38
 Ei au nevoie de acţiuni care să le lărgească lumea lor spirituală, să le împlinească
setea lor de cunoaştere, să le ofere prilejul de a se emoţiona puternic, de a fi în stare să
iscodescă singuri pentru a-şi forma convingeri durabile.
Ca educatori în procesul instructiv – educativ şi în spiritul democratizării reale a
învăţământului, activitatea şi speranţele noastre se îndreaptă spre însuşirea conştientă şi
în mod accesibil a cunoştinţelor, utilizând mijloace moderne care arată că întotdeauna
corectitudinea informaţiei dată copilului este validată de realitate. Pe lângă activitaţile
prevazute în programa grădiniţei copilul are nevoie şi de activităţi extraşcolare, cu un
mare potenţial educativ, care să răspundă nevoilor actuale ale integrării in societate.
Activităţile extraşcolare desfăşurate în grădiniţa noastră au un conţinut flexibil şi
variat, cuprinzând cunoştinţe din domeniul artei, ştiinţei, sportului. Încadrarea copiilor
în diferite forme ale activităţii extraşcolare se face în baza liberei alegeri.
Interdisciplinaritatea ne oferă posibilitatea de a prezenta copiilor obiecte şi
fenomene într-o relaţie de intercondiţionare si a-i face să înţeleaga pericolul
dezechilibrului natural determinat de influenţa omului. Pentru a ne convinge şi a
convinge ca este posibilă şi necesară educaţia ecologică, la grădiniţă, am derulat o
multitudine de activităţi extraşcolare pe această temă deoarece ştim că ecologia este arta
de a trăi frumos. Copiii noştri sunt educaţi să iubească natura, să o respecte şi să o
protejeze.
Activităţile extraşcolare în sfera ecologiei le permit copiilor să experimenteze
direct o serie de concepte care, altfel, ar fi acoperite numai în teorie de orele de biologie
sau ştiinţe ale naturii din şcoli.
O astfel de activitate este lecţia plimbare ,,O zi în lumea plantelor” în poieniţa
de lângă localitatea Stroieşti, la 15 kilometri de Tg-Jiu, cu scopul de a cunoaşte şi
observa plantele de câmp în mediul lor natural.
Într-o atmosferă de bucurie şi în armonie cu natura, copiii au învăţat în grupuri şi
individual, despre plante-părţi componente, miros, culoare,întrebuinţări; s-au jucat; au
cules plante medicinale; au împletiti coroniţe şi şi-au manifestat grija pentru natură prin
ecologizarea zonei.
Ca orice activitate care prilejuieşte contactul direct cu mediul, a trebuit minuţios
pregătită de educatoare printr-o investigare prealabilă. M-am documentat prin
investigarea mediului şi cunoaşterea vegetaţiei, am ales traseul, am ales locurile de
explorare, de joc, de masă , de odihnă şi durata. Am realizat harta a conţinutului
activităţii pe care o voi desfăşura.

39
 Explorarea câmpului

descoperă

PLANTE DE CÂMP

analizează, compară,
Margarete

Muşeţel
Rochiţa
Coada rândunicii

şoricelului
PLANTE
FLORI DE
MEDICINALE
CÂMP
Sunătoare

Albăstrele

Păpădia Maci

IARBĂ

însuşesc

Rezultatele investigaţiei:

generalizează

Harta activităţii,,O zi în lumea plantelor ”

Am realizat un afiş prin care am anunţat tema, ziua, ora şi am solicitat materialele
necesare pentru copii, precum şi participarea părinţilor ca însoţitori,dar şi unul de
mulţumire ilustrat cu fotografii din timpul activităţii, care motivează implicarea
ulterioară şi a altor factori educaţionali.

40
 Cap. V
Sintetizarea rezultatelor obţinute după cercetare

5.1. Elaborarea unor proiecte tematice cu preşcolarii în scopul

trezirii interesului pentru cunoaşterea naturii

„Omul trebuie să se uite la lemn ca la aur, să-l doară inima când taie un pom, căci
fiecare pom e un om”. (Ioan Grigorescu - Ascultă şi uită-te bine)

Protecţia naturii devine una din cele mai importante preocupări ale societăţii
contemporane şi comportă trei aspecte principale: prevenirea deteriorării mediului,
acţiuni de depoluare şi reconstrucţie ecologică, ce constau, în principal, în măsuri
reparatorii, şi păstrarea sau întreţinerea zonelor depoluate.
Educaţia ecologică începută încă din grădiniţă are semnificaţia deprinderii unui
anumit mod de a înţelege relaţia dintre om şi mediul de viaţă care nu este numai al său,
ci şi al plantelor şi animalelor, a tot ce există pe pământ, iar copiii trebuie să
conştientizeze şi să exprime respectul pentru mediul natural de care beneficiem cu toţii
şi pe care îl vor moşteni generaţiile viitoare.
Orice copil poate deveni un prieten al naturii cu condiţia să respecte natura.
Natura are nevoie de prieteni. Vârsta preşcolară este vârsta la care copilul îşi etalează
dragostea aproape înnăscută faţă de animale şi plante şi constituie o etapă în care, dacă
avem suficient tact pedagogic, vom face o complexă educaţie ecologică eficientă în
etapele viitoare ale vieţii.
Educaţia ecologică se poate realiza prin următoarele obiective:
• dezvoltarea capacităţii de cunoaştere şi înţelegere a mediului, precum şi
stimularea curiozităţii pentru investigarea acestuia;
• formarea şi exersarea unor deprinderi de îngrijire şi ocrotire a mediului, în
vederea educării unei atitudini pozitive faţă de acesta;
• cultivarea dorinţei de a se implica activ, colaborând cu alţii pentru rezolvarea
problemelor de mediu;

41
 Educaţia ecologica este eficientă atunci când sensibilizăm interesul cognitiv al
copiilor şi când desfăşurăm cu aceştia acţiuni accesibile. Mijloacele şi formele de
realizare a educaţiei ecologice în grădiniţă sunt diverse şi multiple.
Prin contactul nemijlocit cu elementele mediului înconjurător se facilitează înţelegerea
de către copii a interdependenţei care există în natură, li se formează reprezentări clare
despre felul în care omul poate contribui la ocrotirea şi protejarea ei.
Cunoscând curiozitatea copilului îl deprindem să caute explicaţia fiecărei
transformări, a fiecărui fenomen din natură şi din societate şi prin altfel de forme de
activitate decât cele de a observa în mod direct natura.
Pentru formarea deprinderilor de acţiune şi de protejare a mediului înconjurător,
de către copii, a fost desfăşurat proiectul tematic ”Din tainele pădurii” proiect ce a
pornit de la un eveniment petrecut într-o dimineaţă în sala de grupă: un copil, Răzvan,
a adus la grădiniţă două conuri de brad şi nişte ghindă, pe care a dorit să le aşeze la colţul
„Ştiinţă”, alături de frunze şi alte materiale din natură adunate de copii. Le-a povestit
copiilor că a primit conurile de la un pădurar, care i-a povestit multe despre ce face el în
pădure.
Colegii lui au fost foarte interesaţi de conuri, de ghindă, de unde provin, ce se
poate face cu ele şi au început să le studieze cu atenţie, să pună întrebări despre
povestirile pădurarului, să comenteze între ei.
Am purtat o discuţie cu ei despre cele observate de ei şi am hotărât ca împreună
să discutăm mai multe despre pădure şi ceea ce se întâmplă în pădure, în fiecare anotimp.
Copiii au fost încântaţi şi dornici să afle cât mai multe noutăţi.
Scopul proiectului a fost:lărgirea orizontului de cunoaştere în legatură cu mediul
natural, specific pădurii şi a vieţuitoarelor ei; însuşirea unor cunoştinţe valoroase pentru
dezvoltarea capacitatii de cunoaştere şi a pasiunii de a cerceta, ocroti şi investiga;
trezirea curiozităţii şi a interesului pentru natură şi înţelegerea cauzelor care generează
schimbările şi transformările esenţiale la sfârşitul/începutul unui anotimp; însuşirea unor
norme de comportament ecologic specific pentru asigurarea echilibrului dintre sănătatea
individului şi mediul în care trăieşte; conştientizarea necesităţii protejării pădurii ca
sursă de combustibil, material de construcţie şi ca sursă de eliminare a poluării aerului.
Am folosit metodele de cercetare: investigaţia în grup, investigaţia comună,
observarea, reportajul , experimentul, testele-chestionarul ecologic.
Împreună cu copiii am realizat harta proiectului, pe baza a ceea ce vor să afle
copiii, pe care am aşezat-o la colţul tematic împreună cu scrisoarea pentru părinţi.
De asemenea, am trimis scrisorile de intenţie, persoanelor invitate să participe
la proiect-Agenţia de protecţia mediului Gorj, Primărie.

42
 Momentele pregătitoare derulării proiectului fiind încheiate, am trecut la
întocmirea planificării activităţilor şi la stabilirea strategiei didactice .
Activităţile deşfăşurate în Proiectul tematic ”Din tainele pădurii” au făcut apel
la capacitatea copiilor de a-şi activa curiozitatea pentru a căuta noi sensuri, pentru a-şi
folosi cunoştinţele ca mijloc de cunoaştere pe mai departe. Noile cunoştinţe s-au integrat
în sistemul celor vechi, s-a făcut legătura între ele, s-au emis concluzii, şi s-a expus în
forme variate „noul aflat”.
Proiectul a reflectat efortul individual şi de grup pentru atingerea anumitor
obiective formulate de programă şi copii, dirijaţi de cadru didactic; reprezintă expresia
performanţei individuale şi a grupului, dovedind implicarea fiecărui copil şi a interesului
pe care- l manifestă pentru implinirea unui parcurs colectiv.
Am căutat şi construit cel mai adecvat mediu educaţional care să-l motiveze pe
copil în procesul de cunoaştere a naturii; am aplicat o viziune modulară asupra
curriculumului precum şi preponderenţa activităţilor centrate pe proiecte tematice; am
dezvoltat comportamentul ecologic la copii prin folosirea celor mai eficiente mijloace
de evaluare-observări directe, experimente simple, povestiri, jocuri ecologice, diafilme,
plimbări, excursii, drumeţii, activităţi practice,etc; am implicat părinţii în organizarea şi
desfăşurarea activităţilor cuprinse în proiect; am încurajat copiii pentru a deveni factori
activi ai protecţiei pădurii, acţionând, realizând proiecte, modificând stilul de viaţă
propriu şi pe cel al persoanelor din jurul lor.
Copiii au experimentat starea de a fi în natură; şi-au format deprinderi de îngrijire
şi ocrotire a pădurii în vederea educării unei atitudini faţă de aceasta; şi-au folosit
cunoştinţele şi abilităţile căpătate în luarea unor decizii bine gândite, pozitive pentru
rezolvarea problemelor de mediu; şi-au exprimat impresiile şi trăirile proprii despre
pădure şi protejarea acesteia prin diferite activităţi; au înţeles efectele secundare,
negative, ale activităţii omului asupra pădurii.

Beneficiile desfăşurării unui astfel de proiect constau în:

• imaginea clară asupra cunoştinţelor despre ceea ce se întâmplă în pădure;

• modalităţi de colaborare într-un proiect;
• rezultatele muncii desfăşurată în grupuri de 3-4 copii;
• feedbackul imediat, prin prezentarea tuturor informaţiilor culese şi a materialelor
realizate de fiecare grup;

Am desfăşurat proiectul : „Prietenii pădurii ”.

43
 2.1. Descrierea proiectului

Argumentul proiectului: Tema proiectului a fost aleasă de către copii într-o zi

frumoasă de primăvară, când ei au dorit să se joace în curtea grădiniţei, dar au constatat
că prin iarbă sunt foarte multe ambalaje de alimente, sticle etc. Deoarece ştiau din
cunoştinţele dobândite anterior, că acestea dăunează sănătăţii, au hotărât cu toţii să le
adune, astfel încât curtea grădiniţei să rămână curată.

Obiective: Proiectul s-a desfăşurat pe parcursul unei săptămâni şi a avut în vedere

următoarele:
- formarea şi exersarea unor deprinderi de îngrijire şi ocrotire a mediului
înconjurător;
- cunoaşterea importanţei păstrării curăţeniei în natură;
Dezvoltarea atitudinii de ocrotire şi conservare a mediului înconjurător în
grădiniţă
- aplicarea unor reguli de comportare pentru asigurarea sănătăţii omului şi
a naturii.
Resurse umane: copiii din grupă, educatoare, profesor de biologie, medic,
părinţi;
Resurse materiale: materiale pentru curăţenie (mănuşi, mături, greble, saci
menajeri etc.); imagini din
reviste; ecusoane cu inscripţia „prietenii curăţeniei”;
Metode didactice: conversaţia euristică, problematizarea, exerciţiul, explicaţia,
povestirea;
Scrisoare de intenţie: „Dragi părinţi, deoarece efectele poluării şi-au făcut
simţită prezenţa şi în curtea grădiniţei noastre, noi am hotărât să menţinem curat acest
spaţiu şi această acţiune o vom desfăşura în cadrul proiectului – Prietenii naturii – Vă
invităm să luaţi parte la acest proiect şi să ne sprijiniţi în dobândirea materialelor
necesare. Vă mulţumim!”

Descrierea proiectului:

Întrebările şi răspunsurile copiilor referitoare la acţiunile pe care urmau să le

desfăşoare, au generat o atmosferă deschisă, curaj, entuziasm, dorinţa acestora de a afla
cât mai multe lucruri despre curăţenie, despre natură, despre sănătate.

44
 Plimbările, observările spontane în natură, expoziţiile, jocurile, desfăşurate în
sectoarele de activitate, i-au stimulat pe copii să fie interesaţi de mediul în care trăiesc,
de protecţia şi grija faţă de acesta.
În derularea activităţilor, părinţii au participat cu mare interes, aducând la
grădiniţă materialele necesare pentru curăţenie.
Riscul îmbolnăvirii cu diverşi microbi, le-a fost explicat copiilor de către un cadru
medical, iar profesorul de biologie le-a prezentat importanţa naturii pentru viaţa omului,
precum şi Codul eco:

- Aruncaţi deşeurile doar în locurile special amenajate. Coşurile vă aşteaptă să le

folosiţi, lăsând curat în urma voastră.
- Dacă împreună puteţi să păstraţi curată curtea grădiniţei, împreună veţi reuşi să
păstraţi curat tot ceea ce vă înconjoară, pentru că „Omul sfinţeşte locul!”
- Păstraţi locurile de popas curate, nu aruncaţi ambalajele în iarbă, ci luaţi-le acasă
! Numai aşa firele de iarbă vor putea să respire şi să crească.
- Puneţi la fereastra camerei şi a grupei voastre câte un ghiveci cu o floare. El va
râde la soare în zilele senine şi vă va înveseli zilele amare.
- Plantaţi în curtea grădiniţei un pom. El vă va da oxigen şi vă va umbri când veţi
avea nevoie.
- Nu rupeţi şi nu răniţi copacii, aşa cum nici vouă nu v-ar plăcea să fiţi răniţi!
- Nu aruncaţi deşeuri toxice în apa râurilor ! Ce aţi face dacă apa s-ar supăra şi s-
ar ascunde în pământ ?
- Nu distrugeţi cuiburile de păsări, plantele sau animalele, ci protejaţi-le!
- Amenajaţi împreună cu părinţii zonele verzi din apropierea locuinţei!
- În excursii şi drumeţii adunaţi deşeurile voastre şi cele lăsate de alţi copii!

A fost realizată harta proiectului împreună cu copiii şi a fost stabilit, tot de comun
acord, inventarul de activităţi.
Copiii au făcut astfel cunoştinţă cu aspectele cele mai neplăcute ale poluării
mediului, au dovedit interes şi au găsit chiar ei unele soluţii. Sfârşitul acţiunii a culminat
cu primirea unor ecusoane, pentru toţi copiii participanţi la acest proiect, cu inscripţia
„prietenii naturii”.
Apoi s-a desfăşurat cu copiii o activitate integrată şi s-a cântat cântecul
„Frumoasă-i curtea noastră”.

45
 5.2.Prezentarea şi interpretarea rezultatelor obţinute

Activităţile în cadrul învăţării pe bază de proiect sunt predominant activităţi de

studiul mediului concret care debutează în general prin ,,lecţii de plimbare” sau ,,lecţii
despre lucruri” aşa cum le numeşte Emil Planchard în ,,Pedagogia şcolară
contemporană”. Se numesc lecţii plimbare pentru că ele trebuie să fie mai mult lecţii
decât plimbare. Copilul explorează lumea înconjurătoare, o analizează, adresează
întrebări în legătură cu aspectele întâlnite, face predicţii pe baza datelor culese, îşi
exprimă opinii şi stări sufleteşti şi iniţiază acţiuni.
Activităţile se organizează progresiv, ele oferă situaţii de aplicare diversificate a
cunoştiinţelor descoperite prin efort personal sau colectiv.
Prin derularea unor astfel de proiecte, copiii sunt stimulaţi şi sprijiniţi să acţioneze
şi astfel observă cât de important este pentru noi mediul în care trăim.
Experienţa de viaţă a copiilor despre subiectul investigat este suportul care
facilitează abordarea integrată a cunoştiinţelor.
În acest sens,am realizat proiectul tematic ,,Pe cărările toamnei” a debutat cu o
lecţie plimbare, care aparţine domeniului Ştiinţă, ca domeniu prioritar şi domeniului Om
şi societate ,având ca scop identificarea modificărilor, schimbărilor survenite în mediul
înconjurător şi stabilirea relaţiei om-plante-mediu. Cele mai vizibile transformări în
anotimpul toamna se văd în natură, de aceea activitatea s-a desfăşurat în mediul
înconjurător, respectând cei cinci paşi ai învăţării active. La plimbare au participat şi
cinci mămici.
1. Pregătirea.
Este etapa ce a început cu o zi înainte, când copiii au fost anunţaţi că vor merge
într-o vizită de lucru în cartierul grădiniţei, în părculeţul din apropiere şi trebuie să vină
pregătiţi pentru explorarea mediului înconjurător. Printr-un afiş au fost anunţaţi părinţii
despre acţiune şi despre modul cum e necesar să fie echipaţi copiii, ce materiale conţine
rucsacul, ora la care are loc plecarea, durata plimbării, eventual însoţitorii posibili din
partea părinţilor.
În ziua respectivă, pregătirea a constat în inventarierea materialelor necesare,
precizarea regulilor de deplasare în grup, distribuirea sarcinilor de lucru pe grupuri.
2. Explorarea.
Copiii au ajuns faţă în faţă cu elementele ce necesită atenţie, conform sarcinii de
lucru:
o Grupul cercetătorilor: observă copacii-specii, mărime,vârstă;frunzişul acestora-
colorit, număr;stratul de frunze care acoperă pământul-culoare, grosime,
asperitate; păsări-specii, zborul lor; colecţionează frunze, crenguţe, flori de
toamnă;
o Grupul meteo: observă starea vremii, fenomenele meteo, forma norilor, etc.;
46
 o Grupul actorilor: investighează colegii şi trecătorii, îmbrăcămintea lor, mimica
feţei, acţiunile lor, dar pot surprinde şi căderea frunzelor, zborul păsărilor;
o Grupul Eco: investighează mediul din punctul de vedere al poluării mediului în
anotimpul toamna;
o Grupul fotografilor: explorează mediul şi reţin momentele plimbării, ale
grupurilor de lucru, pentru ca mai apoi să realizeze desene ce reflectă acest lucru.
Pe traseul ales, copiii observă mediul înconjurător, identifică elementele
componente, descriu elementele esenţiale, enumeră caracteristici, analizează situaţiile
întâlnite, schimbă păreri, adresează întrebări, emit idei.
3. Descoperirea
Copiii descoperă caracteristicile mediului înconjurător în anotimpul toamna;
dobândesc informaţii privind schimbările ce survin în natură,stabilesc relaţia om-mediu,
plante-mediu, animale/păsări-mediu, fac deducţii simple, elaborează concluzii cu privire
la cele observate şi descoperite în această lecţie-plimbare.Am desfăşurat jocul-
exerciţiu,,Ce s-ar întâmpla dacă…”
4. Însuşirea
Prin efort propriu copiii dobândesc noi informaţii despre:
• Modificările apărute în natură ca urmare a scăderii sau a creşterii temperaturii;
• Fenomenele naturale ce au loc în acest anotimp în funcţie de care omul îşi
stabileşte anumite priorităţi;
• Zilele mai scurte, nopţile mai lungi înfluenţează activitatea omului, coloritul
frunzelor,etc.;
• Vegetaţia nu mai este bogată şi se diminuează sursa de hrană a animalelor,
ceea ce determină modificări în viaţa lor.
5. Asumarea responsabilităţilor
Întreaga activitate angajează copiii în observarea cu atenţie a mediului
înconjurător, identificarea modificărilor din natură influenţate de temperatura scăzută
sau ridicată, de micşorarea zilei, de fenomenele naturale apărute în mediul înconjurător,
dar şi asupra omului.
A urmat etapa desfăşurată în clasă, desfăşurând cu copiii activitatea ,,Darurile
toamnei”, în care au inventariat materialele strânse în timpul plimbării şi le-au etichetat
şi am început să valorificăm experienţa dobândită în timpul lecţie-plimbare. Având ca
obiectiv documentarea şi prezentarea rezultatelor studiului independent şi de grup, în
calitate de expert pe tema studiată, am organizat copiii în grupuri folosind metoda
,,Mozaic”. Am pus la dispoziţia copiilor atât materialele strânse în timpul plimbării cât
şi cel existent la centrul tematic pentru realizarea sarcinilor viitoare.
Tema ,,Pe cărările toamnei” am împărţit-o în mai multe subteme:
▪ ,,Copacii şi florile toamna”
▪ ,,Oamenii în anotimpul toamna”
▪ ,,Fenomenele naturale ale toamnei”
▪ ,,Culorile/ frumuseţile toamnei”
▪ ,,Poluarea în anotimpul toamna”
47
 Copiii i-am înpărţit în patru grupe, în fiecare grupă câte cinci copii, câte subteme
de studiu sunt, iar fiecare copil a primit câte un simbol care corespunde uneia din
subteme. Astfel s-a constituit grupul de studiu iniţial.
Fiecare copil a primit câte o fişă expert, care prezintă elementele esenţiale ce sunt
sprijin în studiul independent al temei.Ele diferă de la o subtemă la alta, conţin imagini,
desene şi au un loc stabilit pentru conţinutul unui mesaj-vezi anexa 4.
Fişa expert, copiii au rezolvat-o acasă împreună cu părintele-partenerul de sprijin
al copilului.Am ales această variantă deoarece, plimbarea s-a prelungit iar copiii erau
foarte obosiţi, iar rezolvarea şi prezentarea lor i-ar fi solicitat prea mult.
Am mai considerat că este o modalitate bună de a-i implica pe toţi părinţii în
proiectul nostru.Aceştia s-au documentat acasă şi au oferit copiilor informaţii foarte
multe legate de subtema primită.
În timpul studiului independent copiii au identificat elementele fişei, au căutat
răspunsuri la solicitări şi au rezolvat fişele.
Calitatea de expert a rămas valabilă pentru copiii, chiar dacă a făcut echipă cu
părintele pentru rezolvarea sarcinii de lucru. Această calitate şi-au manifestat-o în cadrul
activităţii din ziua următoare ,,Dă raportul”, în cadrul grupului de experţi.
A doua zi, copiii cu acelaşi model de fişă au constituit grupele de experţi pe
problematica pusă în discuţie. Fiecare copil a prezentat rezultatul activităţii
independente, în cadrul grupului de experţi, iar discuţiile purtate au ajutat la clarificarea
problemei. Au mai solicitat explicaţii suplimentare pentru ca ideile ce le vor transmite
să fie clare, accesibile, uşor de reţinut.
Fiecare copil a revenit în calitate de expert la grupul iniţial din care a făcut parte
la început şi a prezentat ce a reţinut ca idei esenţiale, reprezentative pentru temă.
După prezentarea raportului, membrii grupului au mai adresat întrebări, pentru
lămurirea unor probleme.Însăşi expertul a adresat întrebări membrilor grupului pentru a
se asigura că au înţeles despre ce este vorba.
În ultima parte are loc activitatea frontală-evaluarea în care fiecare grup îşi
prezintă cele investigate, ţinându-se cont de ordinea logică a conţinutului- mai întâi
cercetătorul,apoi meteorologul, ecologelul, actorul şi fotograful grupului.
Activităţile desfăşurate în cadrul ariilor de stimulare au pregătit copiii pentru
activitatea zilei sau au consolidat şi exersat deprinderi formate în cadrul procesului
instructiv-educativ.
În cadrul sectorului Bibliotecă copiii s-au întâlnit nu numai cu cartea, ci şi cu alte
materiale: imagini, fotografii, postere, etichete, care i-au provocat la discuţii, dezbateri,
expuneri, prezentări de grup.Am desfăşurat jocul-exerciţiu,,Ce ne povestesc
anotimpurile?”, care a avut ca obiectiv stabilirea de asemănări şi deosebiri între două
anotimpuri, primăvară şi toamnă, prin prisma schimbărilor survenite în natură şi am
folosit metod,,Diagrama Venn”.Grupul de copii a avut ca sarcină de lucru să aşeze în
două cercuri de culori diferite imagini caractristice ale fiecărui anotimp, iar în mijloc
imaginile comune celor două.

48
 La aria Ştiinţă am desfăşurat jocul-exerciţiu,,Ce ne povestesc frunzele”, în care
copiii au avut de identificat caracteristicile esenţiale-forma, mărimea, culoarea,
grosimea, asperitatea, nervuri, ale unei frunze şi apartenenţa acesteia la specia de copac.
În grupuri mici copiii şi-au ales câte o frunză, au studiat-o şi au spus tot ce văd
şi simt în legătură cu frunza. În prezentarea lor, în funcţie de imginaţie, de nivelul creativ
le-am cerut să povestească o posibilă întâmplare a unei frunze.Au schimbat frunzele
între ei şi au spus ce observă în plus la ele. În conitnuare am jucat jocul,,Recunoaşte
frunza mea”. S-au amestecat frunzele şi apoi fiecare copil îşi recunoaşte frunza şi
motivează după ce caracteristici a recunoscut-o.Pentru complicare am mai introdus o
altă frunză printre ele.
Acest joc- exerciţiu,,Ce ne povestesc frunzele” a vizat:
Cunoştinţe:
Domeniul Ştiinţă:-caracteristicile frunzelor în anotimpul toamna: formă, mărime,
culoare, grosime, asperitate, nervuri, apartenenţă la specia de copac căreia aparţine.
Domeniul Limbă şi comunicare:-cuvinte care desemnează caracteristicile
frunzelor în anotimpul toamna, alcătuire de propoziţii.
Concepte:
Ştiinţifice:-copac, frunză, culoare, condiţii de viaţă;
Matemetice:-apartenenţa la o mulţime dată;
-operaţii matematice.comparare, aprecierea mărimii;
-literare:vocabular, text, povestire.
Atitudini:
-de ocrotire a plantelor din curtea grădiniţei;
-de asumare a responsabilităţii faţă de mediul înconjurător;
-de apreciere a faptelor pozitive faţă de mediu.
Abilităţi:
Ştiinţifice:-necesare actului cunoaşterii care favorizează învăţarea;
Sociale:-de a lucra împreună cu alţi copii;
Organizaţionale:-de coordonare a activităţii grupului;
Practice:-de a realiza lucrări plastice şi practice;
De comunicare:-de a se exprima liber în cadrul grupului.
La sectorul Artă am desfăşurat activitatea cu tema ,,Frunzele toamnei
personificate”, în care copiii au realizat păpuşi pe deget din frunze .Această activitate a
avut va scop transformarea frunzelor în elemente decorative şi valorificarea lor într-un
teatru de masă.
În cadrul unui proiect, întâlnirea de dimineaţă a avut ca tematică conţinutul pe
care s-a clădit proiectul.Prin munca în grup, interacţiunea cu ceilalţi sau chiar prin
noutatea zilei, i s-a propus copilului să-şi remintească ceea ce a învăţat şi observat
anterior şi l-a călăuzit spre ce va învăţa.Este o etapă de legătură între ziua anterioară şi
cea care urmează şi chiar şi cei care au lipsit cu o zi înainte se familiarizează cu tema şi
conţinutul proiectului. În acest proiect am folosit la întâlnirea de dimineaţă teme
ca:,,Parcul din apropierea casei”, ,,Un mesaj al toamnei”, ,,Am noutăţi despre...toamnă”,
49
,,Din ce cauză se întâmplă” etc.Toţi copiii sunt beneficiarii schimbului de informaţii în
acest moment al zilei.
Întâlnirea de dimineaţă deschide calea spre o abordare în stil democratic, fiindcă
oferă posibilitatea de a spune ceva prin care să se facă auziţi de către ceilelţi, de a-şi
spune propriile idei, de a adresa întrebări întregului grup, nu numai celor apropiaţi. În
această etapă chiar şi cei mai timizi pot învinge barierele, iar ascultarea este activă.
Tranziţiile au şi ele un scop multiplu, ele asigurând continuitatea zilei, asigură
buna dispoziţie a copiilor, canalizează energia copiilor spre activităţi antrenante,
plăcute, cu scop comun.
Produsele activităţii stau mărturia implicării copiilor în propria lor formare şi
constituie o formă a evaluării şi autoevaluării.
Prezentarea rezultatelor s-a făcut pe zile, fiecare având o denumire:
Ziua 1-,,Vreau să ştiu!”-,,Ziua cercetătorilor”-este necesară implicarea activă în
descoperirea elementelor specifice toamnei, iar lecţia plimbare s-a finalizat cu o colecţie
dedicată toamnei şi expusă la centrul tematic.
Ziua 2-,,Ştirile meteo”- ,,Ziua meteorologilor”-a avut ca finalitate o hartă a
fenomenelor naturale care conduc la modificări survenite în natură şi completarea
calendarului naturii prin utilizarea corectă a simbolurilor.
Ziua 3-,,Eco-ştiri”-,,Ziua ecologeilor”-au fost prezentate studii de caz despre
situaţii reale din mediul înconjurător şi au stabilit soluţii de rezolvare a problemelor de
mediu.
Ziua 4-,,Culorile toamnei”-,,Ziua artiştilor”-au prezentat desene, picturi,
modelaje, teatru de masă, jocuri de rol.
Ziua 5-,,Toamna în imagini”-,,Ziua fotografilor”-au realizat o expoziţie cu
lucrările copiilor ,,artişti”, dar şi cu ,,fotografiile” lor din timpul lecţiilor, realizate sub
formă de desene.
Produsele activităţii proiectului pe măsură ce au fost realizate au devenit suport
pentru alte activităţi desfăşurate integrat, pe grupuri sau individuale.
Vineri a avut loc finalizarea proiectului şi expunerea tuturor rezultatelor pe holul
unităţii, această finalizare având la bază prezentarea de grup, pentru a vedea şi părinţii
rezultatele muncii noastre din acest proiect.
Evaluarea activităţii desfăşurate în cadrul acestui proiect am făcut-o şi individual
cât şi pe grup- (tabelul 2 şi tabelul 3).
În desfăşurarea acestui proiect am întâmpinat unele limite şi greutăţi ca de
exemplu:
❖ Pentru a înţelege mai bine procesele ce au loc în mediu este necesară o
perioadă mai mare de timp, de aceea este mai bine o abordare transsemestrială;
❖ Solicită cadrului didactic mai mult timp de pregătire şi organizare pentru
reurse timp, resurse materiale, resurse umane, iar lecţiile plimbare sunt
condiţionate de vreme;

50
❖ Este o temă generoasă care permite explorarea universului apropiat şi
îndepărtat, iar o extindere a conţinutului ar distanţa copiii de realizarea
obiectivelor.
În urma evaluării acestui proiect am constat următoarele:
Copiii:
• au înţeles cauza şi efectul problemelor puse în discuţie;
• au trăit noi experinţe care i-a incitat la investigaţie, descoperire, asumarea
responsabilităţilor;
• au găsit informaţii despre modificările ce apar în mediu, în lumea omului,
plantelor şi animalelor;
• au identificat probleme de mediu;
• au învăţat să învingă dificultăţile prin intervenţii reale;
• şi-au exersat capacitatea de a opta şi de a decide;
• şi-au format şi dezvoltat atitudini de respect faţă de mediul înconjurător şi faţă
de cei care protejează natura; şi-au asumat responsabilităţi faţă de mediul
înconjurător, de protecţie faţă de acesta şi au apreciat faptele pozitive;
• şi-au dezvoltat abilităţi ştiinţifice -necesare actului cunoaşterii, sociale-de a
lucra împreună cu alţi copii respectând responsabilitatea ce-i revine,
organizaţionale-de coordonare a activităţii grupului, practice- de a realiza
lucrări plastice şi practice, de comunicare-de a se exprima liber în cadrul
grupului, de a se face înţeles.

Eficienţa învăţării a fost determinată de:

▪ mediul educaţional creat, stimulativ, securizat, cu materiale variate;

▪ situaţiile de învăţare create prin alegerea celor mai adecvate strategii de
învăţare;
▪ faptul că au lucrat cu materiale stânse direct din natură şi de ei înşişi;
▪ faptul că nu au existat timpi pasivi în timpul derulării proiectului;
▪ au abordat acelaşi subiect prin modalităţi diferite-abordarea integrată;
părinţii au fost implicaţi activ ca parteneri de sprijin, astfel căpătând cât mai multe
informaţii şi materiale legate de tema pusă în discuţie.

Evaluarea activităţii desfăşurate

Evaluarea individuală
51
 V.A. S. B. S. B. B. B.

U.F. F.B. F.B. F.B. F.B. F.B. F.B.

T.R. B. B. B. B. B. B.

S.R. F.B F.B F.B B. F.B F.B

S.G. F.B F.B B. B. F.B B.

S.B. F.B B. B. S. F.B F.B

P.D. F.B F.B F.B F.B F.B F.B

M.R. F.B F.B F.B F.B F.B F.B

M.R F.B F.B F.B F.B F.B F.B

M.A. F.B. F.B. F.B. F.B. F.B. F.B.

COPIII

I.Ş. F.B. B. F.B. B. F.B. F.B.

H.C. S. B. B. S. B. B.

G.C. F.B F.B B. F.B F.B F.B

G.A. F.B F.B F.B B. F.B F.B

D.T. F.B F.B F.B B. F.B F.B

C.V. B. B. S. S. B. B.

C.M. B. B. B. B. B. B.

C.B. F.B F.B F.B F.B F.B F.B

B.B. F.B F.B B. F.B F.B F.B

B.A. F.B F.B F.B F.B F.B F.B

52
 3.Înţelegerea

4.Comporta-
2.Cooperare

conceptului
1.Implicare
CRITERII

5.Atitudini

6.Valori
mente
Itemii de evaluare
1.Implicare.
I.-nu se implică în colectarea informaţiilor despre temă;
S.- se implică în colectarea informaţiilor despre toamnă;
B.- se implică în colectarea informaţiilor despre tema proiectului;
F.B.- se implică în colectarea unor informaţii bogate despre toamnă;
2.Cooperare
I.-nu cooperează în realizarea sarcinilor de lucru;nu utilizează resursele prezentate în
proiect şi nici alte surse;
S.-cooperează parţial cu membrii grupului şi utilizează puţin resursele prezente la
centrul tematic;informaţiile culese sunt parţial împărtăşite celorlalţi;
B.-cooperează bine în cadrul grupului şi utilizează majoritatea resurselor prezente la
centrul tematic sau alte surse; informaţiile dobândite le împărtăşeşte celorlalţi; se achită
de sarcinile ce-i revin în cadrul grupului;
F.B.-cooperează permanent şi utilizează eficient toate resursele din proiect; împărtăşeşte
toate informaţiile despre toamnă; se achită de sarcinile ce-i revin în cadrul grupului;
conduce grupul în demersul didactic parcurs;
3.Înţelegerea conceptului
I.-nu exprimă cu cuvinte proprii ce înţelege; nu stabileşte legături între un material
prezentat şi un altul; nu-şi dă seama de însemnătatea a ceea ce studiază;
S.-exprimă cu sprijin ce înţelege prin modificările apărute în anotimpul toamna;
identifică câteva comportamente pozitive în natură; nu stabileşte legături între un
material prezentat şi un altul; nu-şi dă seama de însemnătatea a ceea ce studiază ;
B.-subliniază de obicei ideile esenţiale, exprimă cu cuvinte proprii ceea ce înţelege;
distinge câteva comportamente pozitive în natură; stabileşte legături între un material
prezentat şi un altul;
F.B:-exersează permanent capacitatea de înţelegere a conceptului, are puncte de vedere
despre modificările petrecute în natură, estimează atât implicaţiile în respectarea
normelor de comportare în natură şi societate cât şi consecinţele faptelor negative;
4.Comportamante
53
I.-nu acceptă să stabilească relaţii de colaborare; evită comunicarea şi munca în echipă;
nu se integrează în grup, nu respectă normele de conduită morală;
S.-comunică, colaborează, numai cu cei pe care îi preferă; manifestă de cele mai multe
ori reacţii de respingere faţă de cei care sunt dornici să-l integreze în grup;
B.-comunică cu cei din jur, copii şi adulţi, stabileşte relaţii de joc şi muncă, se integrează
în grupul din care fac parte;
F.B.- comunică cu cei din jur, copii şi adulţi, stabileşte relaţii de joc şi muncă cu colegii,
cu cei pe care îi simpatizează, se integrează în grupul din care fac parte,
exercită rolul de lider de grup, asigură succesul grupului;
5.Atitudini
I.-nu ia atitudine faţă de comportamentele negative întâlnite în mediu; nu manifestă nici
acord, nici dezacord în legătură cu diferite situaţii, acţiuni; nu are opinie;
S.- ia uneori atitudine faţă de comportamentele negative întâlnite în mediu; nu manifestă
nici acord, nici dezacord în legătură cu diferite situaţii, acţiuni; rareori are o opinie;
B.-ia de multe ori atitudine faţă de comportamentele negative întâlnite în mediu; uneori
manifestă acord sau dezacord în legătură cu diferite situaţii, acţiuni; câteodată are
opinii;
F:B:- ia atitudine faţă de comportamentele negative întâlnite în mediu;manifestă după
caz acord sau dezacord în legătură cu diferite situaţii, acţiuni; are opinii prtinente care
în cea mai mare parte sunt acceptate de grup;
6.Valori
I.-nu apreciază pe cei care au grijă de mediu, nu intervine în favoarea mediului, nu
manifestă respect faţă de cei ce ocrotesc mediul;
S.- apreciază pe cei care au grijă de mediu dacă prezintă pentru el un interes de moment;
uneori manifestă respect faţă de colegi şi faţă de munca lor în mediu;
B.-apreciază pe cel care ocroteşte mediul, îl ajută atunci când i se cere sprijinul,
manifestă adesea grijă faţă de mediu;
F:B:- apreciază pe cel care ocroteşte mediul, ajută chiar el atunci când i se cere sprijinul,
manifestă comportamente pozitive, îşiasumă responsabilitatea faţă de mediu;

54
 Evaluarea de grup

Fotografilor
Grupul
G5

Grupul

Eco
G4
GRUPURI

actorilor
Grupul
G3

Grupul

meteo
G2

cercetătorilor
Grupul
G1

1.Iniţiativă în alegerea 2.Angajare în procesul

CRITERII
strategiei de învăţare de învăţare

Legendă: F.B.- B.- S.- I.

55
 În cadrul temei anuale ,,Cum a fost, cum este şi va fi pe pământ?”, am
desfăşurat proiectul tematic ,,Parcul meu”, un proiect tip aventură.
Argumentele alegerii acestui proiect cu această tematică justifică motivaţia
intrinsecă şi extrinsecă provocată de viziunea noului curriculum şi de faptul că
demersurile trebuie concepute, proiectate şi derulate dintr-o perspectivă nouă,
experimentarea realizându-se pe un spaţiu încă neexplorat.
Tema ,,Cum a fost, cum este şi va fi pe pământ?” aferă o plajă generoasă de
asimilare a informaţiilor prin instigare la cunoaştere, competenţele cheie fiind exersate
în contexte în care mediul concret constituie declanşarea cunoaşterii, descoperirea şi
cultivarea valorilor ce trebuie promovate, cultivarea lor realizându-se prin cooperare,
implicare, conştientizare.
Curiozitatea copiilor, nevoia de a descoperi o realitate directă sau prin exerciţiul
imaginaţiei, maleabilitatea emoţional-afectivă stimulată de contextele educative în care
partenerii interrelaţionează, dorinţa de a cunoaşte, manifestată la această vârstă prin
adresare de întrebări sau prin investigarea lucrurilor sau spaţiilor din mediul existenţial,
constituie argumente valide pentru conceperea şi derularea unui demers ce pentru copii
reprezintă o adevărată aventură în timp şi spaţiu.
Curiozitate, investigaţie, emoţie, reflecţie, autodescoperire, valorizare a învăţării
sunt motivaţii cheie pentru expediţia într-un univers al cunoaşterii şi creativităţii.
Modalitatea de alegere a spaţiului supus investigaţiei a fost exerciţiul democratic
,,Alege una din trei”, în care am propus trei variante: parcul-un film de scurt metraj
despre parc, cartierul-o machetă a cartierului şi oraşul-poster cu imagini din oraş.
Opţiunea copiilor a fost pentru spaţiul parcului, îcântându-i ideea unei călătorii
misterioase în parc şi jocurile din spaţiul de joacă.
Investigaţia s-a realizat în plan real prin studiul concret şi mijlocit, descoperirea
lumii şi exterioare-natură, spaţiu existenţial, timp şi a lumii interioare-sentimente,
dorinţe, motivaţii.
Demersurile didactice particularizate vârstei au produs în plan mental baza pentru
introspecţie şi reflecţie. Au fost proiectate şi realizate în sistem integrat pe secvenţe ce
se derulează într-o săptămână, perioadă în care prin modalităţi inserate se acumulează
informaţii şi se exersează comportamente necesare unei provocări în lanţ a cunoaşterii.
Tema am abordat-o din perspectiva domeniilor ştiinţă, limbă şi comunicare, om şi
societate,psihomotric şi estetic creativ, într-un demers abordat integrat. Modelul
structural de integrare a temei se circumscrie modelului infuziei, implementarea
realizându-se prin intermediul tuturor disciplinelor, domeniile experienţiale fuzionând.

Unităţile de învăţare, prin complementaritate, au creat cadrul de stimulare a

curiozităţii epistemice, motivând implicarea copiilor într-un demers abordat integrat,
56
eficienţa acestui tip de învăţare fiind demonstrată de modul cum au fost realizate
obiectivele, utilizarea metodelor interactive facilitând asimilarea informaţiilor şi
exersarea competenţelor.
Scopul proiectului este dezvoltarea capacităţii de cunoaştere şi înţelegere a
mediului înconjurător, stimularea curiozităţii pentru investigarea acestuia şi exersarea
comportamentelor pozitive prin cultivarea unor valori: durabilitate, responsabilitate,
grijă, securitate.
Scopul gravitează în jurul a cinci concepte:experimentez,descopăr, descifrez,
înţeleg, valorizez.
Inventarul de probleme l-am realizat prin folosirea metodei interactive-explozia
stelară, iar centrul tematic l-am aranjat folosind metoda blazonului.Copiii au categorizat
obiectele după anumite însuşiri şi au delimitat spaţiul sub formă de blazon.Pentru
expunerea materialelor au fost implicaţi zilnic copiii din partula eco, în fiecare zi alta.
Proiectată şi realizată sub forma lecţiei plimbare, activitatea de învăţare pe
domenii experienţiale ,,Detectivi pe aleile parcului”, prezentată în capitolul
3.3.4.3.Explorarea interdisciplinară a creat contextul specific aventurii prin utilizarea
metodei călătoria misterioasă.

Copiii au descoperit pe parcursul deplasării în spaţiul parcului, elemente ce vor

constitui informaţii în lanţul cunoaşterii viitoare.
Proiectul, prin strategiile folosite, prin situaţiile de învăţare bazate pe comunicare,
implicare, exersare în contexte reale sau simulate, a creat premisele formării
comportamentelor pozitive şi a competenţelor necesare adaptării la regulile comunităţii.
Ca şi categorizare tematică, proiectul se înscrie în tema,,Natură şi mediul
înconjurător” şi ,,Competenţe pentru viaţă”.
În cadrul activităţilor de educţie pentru mediu ca: ,,Detectivi pe aleile parcului”,
,,O floare pentru percul meu”, ,,Patrula Eco”, ,,Parcul ca un vis”, copiii şi-au însuşit
informaţii privind spaţiile verzi ce configurează un parc, modul de plantare şi protejare,
îngrijire a florilor, pomilor şi gazonului, iar în cadrul activităţilor de educaţie rutieră şi
socială. ,,Reguli de purtare când mergem la plimbare”, ,,Distracţie în parc”,
comportamente pozitive pe stradă şi în spaţiul de distracţie şi odihnă din parc; atitudini
de aprobare sau dezaprobare a comportamentelor celorlalţi beneficiari ai parcului: codul
rutier şi social- reguli de protecţie a propriei vieţi şi reguli de protejare a mediului
existenţial prin contribuţie proprie; implicarea prin acţiune în beneficiul comunităţii.
Copiii au descoperit că pot colabora cu colegii, aducându-şi contribuţia proprie la
îndeplinirea responsabilităţilor grupului prin implicare directă şi au învăţat:
• să caute informaţii întrebând părinţii, bunicii, fraţii, educatoarea;
• să transmită informaţii în contextele create de educatoare;
• să respecte regulile cerute de situaţia de învăţare;
57
 • să muncească împreună cu ceilalţi aducându-şi propria contribuţie în cadrul
grupului de acţiune;
• să identifice soluţii;
• să rezolve probleme;
• să fie ei înşişi, manifestând creativitate în exprimare verbală, acţională, plastică,
valorizându-şi inteligenţele predominante;
• să descopere secrete vizionând filmul documentar sau fotografii vechi, prin
observare în mediul concret, prin colaborare cu partenerii de discuţii şi de
acţiune.
Valorile promovate de acest proiect au fost:
o durabilitatea, prin activităţi ca:,,O floare pentru parcul meu”, ,,Clasa ca un
parc”, ,,Un week-end în parc”;
o responsabilitate-grijă, prin activităţile ,,Patrula Eco”, ,,Mesaje Eco”;
o securitate, prin activităţile ,,Pe aleile parcului”, ,,Codul rutier”.
Fiecare zi prin secvenţele didactice derulate în sistem integrat au constituit reflecţie
pe spirala cunoaşterii.
Activităţile derulate luni au constituit debutul proiectului bazat pe cunoaştere,
investigarea spaţiului parcului, fiecare secvenţă fiind un puzzle, iar reflecţia s-a produs
pe descoperirile din mediul concret.
Caracteristicele învăţării bazate pe acest tip de proiect au fost:
1.Învăţarea prin explorare: realizată prin întrebările adresate de educatoare şi
prin strategiile de găsire a unor răspunsuri;
2.Învăţarea prin reflexie: prin exerciţiile de imaginaţie individuale din activităţile
de dezvoltare personală,,Idei noi pentru voi”, ,,Să visăm, secrete să aflăm”sau prin
activităţi liber alese ,,Parcul ca un vis”, care au condus la o învăţare autentică, copiii
autodescoperind şi conştientizând propriile idei;
3.Învăţarea prin exerciţiu/joc: prin situaţiile de învăţare determinate de contexte
create, simulate prin exerciţii şi jocuri: jocul de rol ,,Parcul ieri”, joc de construcţie
,,Parcul mâine”, exerciţiu ,,Ştirea zilei”;
4.Învăţarea prin realizarea de conexiuni: conexarea cunoştinţelor asimilate deja
cu cele furnizate de lumea reală creează durabilitate şi semnificaţie pentru copii;
învăţarea se produce în mediul concret, spaţiul existenţial al parcului interesând copiii
şi prin faptul că li se propune participarea la crearea unei noi imgini a spaţiului explorat;
alternanţa dintre activitatea simulată şi cea reală, consultarea copiilor, dialogul
permanent.
5.Învăţarea stadială: reflecţia s-a realizat etapizat, încercând să răspundă la cele
trei întrebări ale proiectului:,,Ce nu cunoaştem?”, ,,Ce cunoaştem?”, ,,Ce vom
cunoaşte?”;

58
 6.Învăţare socială: ca proces şi dezvoltare personală a căpătat sens şi semnificaţie
datorită raportării şi exprimării în cadrul grupului prin interacţiune socială, iar învăţarea
s-a realizat în contexte sociale autentice, copiii comunicând cu cetăţenii întâlniţi în parc
şi cu ceilalţi parteneri implicaţi în proiect;
7.Învăţarea semnificativă: în activitatea ,,Vise de viitor în foişor”, în care au fost
provocaţi la un exerciţiu de imaginaţie bazat pe cunoaştere, copiii cunoscând deja
destinaţia unui foişor ca spaţiu de odihnă şi reflecţie din demersurile anterioare;
8.Învăţarea dialogată: întreaga construcţie a proiectului s-a bazat pe dialogul
permanent între protagoniştii învăţării: copii, educatoare, părinţi, parteneri, iar
activităţile pe domenii experienţiale au cultivat dialogul, strategiile bazându-se pe
interactivitate: brainstormingul, explozia stelară, conversţia euristică, jocul de rol, lucrul
în echipă, interviul;
9.Învăţarea integrată: care a urmărit dimensiunile: emoţională, socială, acţională,
cognitivă.
Evaluarea am făcut-o atât pe grupuri (fig. 30), cât şi individuală- (tabelul 4),
urmărind următoarele: implicarea în realizarea responsabilităţilor; interrelaţionarea cu
membrii grupului; capacitatea de comunicare a impresiilor; valorizarea informaţiilor şi
exprimarea prin modalităţi specifice: lingvistic, prin poveste creată, mesaje, ştire, joc de
rol; spaţial, prin desen, construcţie; kinestezic, prin dans, mişcare, acţiune; impersonal,
prin discuţii în grup, soluţii în urma consultării membrilor.

Din perspectiva autodescoperirii, se pot concluziona următoarele:

-copiii şi-au descoperit abilităţi de a identifica probleme ale mediului apropiat,
au găsit soluţii pentru rezolvarea lor;
-valori ca securitatea, responsabilitatea au fost descoperite în contexte reale
sau simulate;
-au fost create premisele construirii încrederii în forţele proprii prin implicarea
directă în crearea spaţiului de joc în mediul apropiat.
Alternanţa dintre individual şi grup a creat copiilor sentimentul încrederii în
rezolvarea sarcinilor de învăţare, responsabilizarea concretizându-se în sarcini bazate pe
acţiune: să transmită mesaje, să organizeze spaţiul de joc, să relateze informaţiile şi
impresiile asimilate în contexte reale sau simulate.
Colaborarea şi competiţia s-a realizat constructiv prin stimularea interrelaţionării,
scopul fiind atingerea propriilor ţinte: să construiască un spaţiu care să-l definească, să
fie remarcată implicarea sa, recompensa simbolică să fie motivantă.
Potrivit principiului- natura, tematică abordată integrat, a facilitat învăţarea prin
derularea unor secvenţe în mediul natural, accentul punându-se pe exersarea
59
comportamentelor pozitive, premise a unor valori şi atitudini de protejare şi conservare
a mediului natural.

G1-Cercetătorii G2-Reporterii

G.A. I.Ş.

S.B. B.A. M.A. P.D.

H.C. G.C. C.B. C.M.

U.F. B.B.

S.G. M.R. S.R. D.T.

T.R. M.R. V.A. C.V.

G3-Ecologeii G4-Actorii
circulaţia informaţiei

Legendă: -roşu - F.B.;

-albastru - B.;
-galben - S.

Evaluarea grupurilor .

60
 Cap. VI

Concluzii. Propuneri metodice

,,Niciodată să nu o iei pe un drum cunoscut, pentru

că el te va conduce numai pe unde au fost alţii”
Graham Bell

În lucrarea de faţă, am încercat să reliefez modul în care am aplicat, în cadrul

activităţilor extraşcolare desfăşurate, metode şi procedee active, mijloace de învăţământ
adecvate, menite să contribuie la uşurarea înţelegerii noţiunilor ştiinţifice, la însuşirea
cunoştinţelor, fenomenelor, cât şi la formarea priceperilor şi deprinderilor de muncă
prin efort propriu.
Am constatat că deprinderile de muncă, cu caracter activ ale colectivului de
preşcolari se formează gradat, în funcţie de particularităţile de vârstă.
Obiectivele urmărite au fost realizate în special, în timpul activităţilor
extraşcolare realizate prin plimbări, excursii, vizite, drumeţii, concursuri, dar şi activităţi
desfăşurate la clasă.
În întreaga mea activitate, am constatat că folosirea celor mai eficace metode
moderne, îmbinarea modernului cu tradiţionalul, folosirea mijloacelor audio-video,
activizează întregul colectiv de copii, spre a-şi însuşi temeinic cunoştinţele.
În urma activităţilor extraşcolare efectuate, am constatat că rezultatele didactice,
în majoritate, sunt pozitive. Punctez câteva dintre acestea:
- utilizarea adecvată a resurselor didactice moderne duce la îmbunătăţirea
asimilării cunoştinţelor de către preşcolari, contribuind la ridicarea calităţii
învăţământului;
- metodele şi procedeele folosite dezvoltă spiritul de iniţiativă, flexibilitatea
intelectului, cât şi formarea unor deprinderi practice;
- introducerea unor modalităţi practice de lucru fac ca preşcolarul să devină
un element activ;
- în timpul aplicării lor, copiii învaţă să-şi organizeze munca.
Prin cercetările întreprinse, am demonstrat că pe parcursul unei activităţi
extraşcolare poate exista loc pentru organizarea unei activităţi didactice în care
preşcolarii să lucreze activ, însuşindu-şi prin efort propriu cunoştinţe, priceperi şi
61
deprinderi, îi pun să judece, să ia decizii, să exprime opinii personale, să organizeze, să
caute soluţii, să coopereze, dobândind astfel deprinderi esenţiale pentru viaţă.
Apreciez că preşcolarii şi-au format premizele unei cunoaşteri ştiinţifice a
mediului cât şi premizele unei cunoaşteri ecologice, reuşind astfel să-i fac să privească
critic orice tentativă care ar încerca să le zdruncine convingerile ştiinţifice formate
despre lume şi viaţă.
Le-am format ideea că omul poate cunoaşte lumea prin căutare, studiu personal,
observare, prin muncă el rămânând în centru naturii, iar prin munca sa, devine
producătorul de bunuri materiale şi spirituale deci, el trebuie să cunoască natura pentru
a o stăpâni.
Astfel, pentru formarea unor noţiuni clare şi corecte despre lumea înconjurătoare,
am organizat un mare număr de activităţi extraşcolare de observare, direct în mediu cât
şi în viaţa socială. Am redus numărul activităţilor statice, dăunătoare dezvoltării fizice
şi psihice a preşcolarului, urmărind îndeaproape latura educativă şi formativă a
preşcolarilor.
Am căutat să îmbogăţesc conţinutul activităţilor de cunoaştere a mediului cu noi
teme şi mijloace de realizare pentru a forma la copii, pe de o parte deprinderi, atitudini
faţă de mediu, faţă de locurile natale iar pe de altă parte reprezentări, noţiuni corecte,
ştiinţifice.
De asemenea, am avut în vedere să adopt o atitudine receptivă faţă de toate
întrebările copiilor, tot ceea ce era nou pentru ei, să introduc în structura activităţilor
pentru a asigura fiecărui copil şansa de a cunoaşte ceea ce pentru el era necunoscut.
Pentru ca preşcolarii să-şi dezvolte interesele de cunoaştere, spiritul de observaţie,
imaginaţia creatoare, am căutat să realizez un echilibru perfect între procesele afective,
cognitive şi voliţionare în cadrul activităţilor extraşcolare de cunoaşterea mediului
înconjurător.
Alegerea metodei proiectelor ca modalitate de organizare şi desfăşurare a
activităţii didactice din grădiniţă conduce la asigurarea anor succese vizibile într-un timp
destul de scurt, atât pentru copii, cât şi pentru educatoare.
Această metodă schimbă radical viziunea asupra actului didactic, întrucât din
obiect al influenţelor educaţionale, copilul devine subiect, partener, iniţiator al actului
instructiv-educativ.
Dispare astfel concepţia tradiţionalistă asupra educaţiei, în care preşcolarul
trebuia să asculte, să reţină, în care dominat de stilul autoritar al adultului, era dirijat şi
controlat de educator. Acum copilul ia parte la dialogul educaţional, are rol activ şi
participă la propria formare. Actul didactic devine un proces de interrelaţionare în cadrul

62
căruia, în limita unei experienţe personale, copilul are permanent independenţă în ceea
ce face.
Comunicarea cu preşcolarul se realizează pe baza dorinţei sale continue de a
cunoaşte, conform cu individualitatea şi cu nivelul lui de dezvoltare.
În urma acestor activităţi extraşcolare cu copiii, am observat că motivarea lor
pentru a învăţa a crescut, şi-au dezvoltat abilităţi de comunicare şi de lucru în grup, au
învăţat să-şi asume responsabilităţi şi să fie toleranţi faţă de colegii din echipă, au
devenit mai entuziaşti şi mai încrezători în ei.
Dacă vom acorda suficient timp acestor activităţi, vom putea forma copii activi,
capabili să caute informaţia de care are nevoie, capabili să o compare şi să o adapteze
nevoilor personale.
Începutul este făcut dar, rămâne ca în activitatea viitoare să urmăresc îndeaproape
aceasta problemă, să-i îmbogăţesc conţinutul. Aceasta presupune acordarea unei atenţii
şi mai mari activităţilor de "Cunoaşterea mediului", contribuind din plin la formarea
unui comportament pozitiv în mediu, cât şi prin cât mai multe activităţi practice şi
actiuni extraşcolare cu conţinut ecologic.
Contactul nemijlocit cu natura oferă copiilor multiple şi noi posibilităţi de
cunoaştere a unor aspecte şi a legăturilor dintre acestea, a cauzelor care le determină,
urmărilor pe care le au.Copii trebuie să fie ajutaţi să înţeleagă că fără plante nu ar putea
respira, nu s-ar putea hrăni deci nu ar putea trăi.
Pe spatele fiecărei frunze, un milion de buze în mişcare se străduiesc să devoreze
,,moartea” şi să expire ,,viaţa”. O suprafaţă incredibilă de ţesuturi vegetale trudesc din
greu ca să realizeze miracolul fotosintezei. Producerea oxigenului şi a hranei pentru
oameni şi animale.
Copiii trebuie să înţeleagă că, natura şi omul sunt noţiuni inseparabile,
intercondiţionate, că mediul cu toate componentele sale dezvoltă şi întreţine viaţa
omului şi că acesta trebuie să păstreze echilibrul ecologic al spaţiului în care trăieşte.
Natura trebuie respectată şi nu dominată. Ea formează un întreg imens, dar nu
nesfârşit – în care fiecare componentă are un rol precis, iar omul este obligat să se
integreze armonios în acest întreg.
Învăţând să cunoască natura, copilul poate descoperi şi compara fenomenele,
ridicându-le uneori la un anumit grad de generalizare, poate să înţeleagă că, schimbările
care au loc în natură nu se petrec la voia întâmplării, ci sunt supuse unor legi obiective.
Pentru copil, natura se descoperă în toată splendoarea şi prospeţimea ei, nu numai
ca un spectacol, ci ca un laborator continuu şi veşnic al vieţii; cunoscându-i tainele,
copilul va ajunge să înţeleagă până la urmă că:

63
„Dacă nu vom gospodări cu înţelepciune rezervele planetei şi nu vom ocroti natura,
vom rămâne singuri pe o planetă pustie”. Ştefan Milcu
Adevărata matrice a oricărei vieţi omeneşti este tocmai covorul de smarald care
îmbracă pământul. Nici un efort nu e prea mare atunci când vrem să îngrijim şi să
protejăm natura. Să educăm copiii să trăiască înconjuraţi de verdeaţă, casele noastre să
le înconjurăm cu grădini, oraşele cu păduri, ţările cu rezervaţii naturale în care să
protejăm şi să plantăm plantele folositoare vieţii şi sănătăţii oamenilor.

64
BIBLIOGRAFIE SELECTIVA
1.Anghel Valeriu - "Idealul pedagogic","Tribuna invatamantului" nr.16 din 28 aprilie
1994

2.Cerghit Ioan - "Procesul de invatamant si sinteze pe teme de didactica

moderna","Tribuna scolii" ( supliment ) 1986

3.Cerghit Ioan ( coordonator ) - "Didactica" - manual pentru Scoli Normale Ed.

1992;1993,E.D.P Bucuresti

4.Dragan Ion - "Cercetarea psihopedagogica" - ghid pentru elaborarea lucrarilor

metodico-stiintifice in vederea obtinerii gradului didactic I,Ed.Tipomur 1993

5.Cretu Elvira - "Aspecte metodologice privind proiectarea didactica"/Revista de

pedagogie nr. 5/95

6.Erabu I. - "Natura - aerul vietii" - Ed.Stiintifica - 1989

7.Galperin P.J. - "Studii de psihologia invatarii " - traducere E.D.P.Bucuresti 1975

8.Parvu Constantin - "Indrumator pentru cunoasterea mediului "-Bucuresti 1982

65