Să bem o licoare luminoasă împreună cu Michael  

Cheval!
septembrie 25, 2019 de Roximoronica | Editează

Săptămâna trecută, la ora de artă dedicată copiilor, l-am prezentat pe artistul rus Michael Cheval, pe

numele său real Mikhail Hohlachev, de care unii  dintre prietenii mei reali și virtuali au auzit deja în

momentul în care i-am invitat să scrie despre un tablou de-al acestuia la alegere.

La întâlnire au fost prezenți nouă copii cu vârste între 5 și 11 ani, dintre care două fetițe pe care le

știam deja de la orele anterioare. Ceilalți mă vedeau pentru prima dată și, cu vreo două excepții, au

fost mai puțin îndrăzneți în a răspunde întrebărilor cu care-i i-am tot chinuit.

Am început lecția spunându-le copiilor că numele artistului ar avea drept corespondent în română 

denumirea Mihai Cal, pentru a-i ajuta să-l rețină mai ușor, și l-am descris ca pe un pictor

contemporan cu noi care poate chiar în timpul lecției noastre realiza o nouă lucrare.
Apoi i-am invitat să observe asemănările și deosebirile din seria tablourilor intitulate  Încântați de

lumină.
O fetiță a remarcat că în toate tablourile oamenii au niște pahare cu picior, iar alta a fost de părere

că sunt niște pahare deosebite pentru că sclipesc ca niște licurici  sau ca o licoare luminoasă aș spune

eu, care-i iluminează pe protagoniști, le produce diverse revelații.  Un băiat a observat că paharele din

prima pictură nu luminează atât de tare precum cele din a doua. Același băiat a adăugat că  prințesa

are mai multă băutură în pahar și prințul are mai puțină – o observație demnă de un detectiv.

Se pare că domnul a băut mai mult din licoare decât doamna. Ceea ce m-a surprins la remarcile lor a

fost faptul că personajele principale au fost paharele luminoase, și nu cele trei perechi aflate la masă. 

Referirile la cei șase protagoniști au fost făcute indirect, prin trimitere la îmbrăcămintea lor,  la

geaca de epocă, sau la pălăria de pirat. 

Am continuat activitatea arătându-le elementul comun al celor  trei tablouri pe care l-am observat

eu: faptul că toți bărbații au zarurile măsluite și le-am explicat prin ce se diferențiază acestea de

zarurile obișnuite: pe fiecare parte, zarurile trucate au câte șase puncte, astfel că persoana care le

folosește va câștiga de fiecare dată în mod necinstit.  Domnul director s-a amuzat, adăugând: bărbații

umblă cu minciuni și păcălesc femeile. 

Pentru că este un pictor rus, Cheval inserează în pictura sa elemente specifice culturii din care

provine, cum ar fi samovarul, împletitura de păr purtată de rusoaice sau păpușile Matrioșka.

Despre samovar, domnul director ne-a spus că românii din Republica Moldova au preluat prin filieră

rusă această tradiție și ei dimineața fac un ibric cu o concentrație mare de plante, de ceai și fac o

esență. Samovarul ține toată ziua apa fierbinte și când vor să bea ceai pun un pic de esență și toarnă

apă din samovar.

Copiii au identificat foarte ușor aceste elemente în tablourile pe care le-am propus spre analiză.
Referindu-se la tabloul Enigma generațiilor, inspirat de păpușile Matrioșka, un băiețel a spus că cea

mai mică păpușă e ca într-o gaură de șoricel. Remarca lui m-a dus cu gândul la Jerry din clasicele

desene animate. 

La un moment dat, A., o fetiță,  a vrut să le ofere colegilor bomboane, dar i-am spus să aștepte până

la finalul orei pentru că niciun artist, oricât de talentat ar fi el, nu poate să concureze cu

dulciurile. Apoi a avut un moment în care s-a răzgândit și în care a vrut să le mănânce ea pe toate,

pe principiul sunt bomboanele mele, deci pot să le mânânc. 

Am continuat cu o nouă activitate, ce a presupus identificarea elementului comun al picturilor de mai

jos. Un băiat a văzut asemănarea dintre forma capului doamnei din primul tablou și a domnului din al

doilea, ca niște semne de întrebare. 

Le-am arătat care e numitorul comun al celor trei picturi, colereta, precizând că atunci când

mergeam cu motanul la medic, numeam în glumă gulerul pisoiului coleretă.

În tablourile următoare sunt prezente instrumente muzicale ca lăuta, pianul cu claviaturi în

trepte sau violoncelul. În primul tablou un băiat vede un spiriduș care stă pe o pernuță, iar o fată

identifică un bufon de la curtea regelui.   Le vorbesc despre diferența dintre merele căzute și

cel rebel, care e suspendat în aer și către care privește copilul. La al doilea tablou, o fetiță observă un

detaliu remarcat și de prietenul de condei Marius Davidescu – păsările de pe coiful prințesei care o

acompaniază pe aceasta. În al treilea tablou vedem o prezență feminină ale cărei picioare au fost

substituite cu un violoncel. Armonia naturii o însoțește pe cea creată de muzică.

Instrumentele muzicale sunt foarte prezente în arta lui Cheval pentru că, la rândul său,  are 15 chitare

la care cântă săptămânal.

Dintr-o predispoziție pentru joc, Cheval pictează și o serie de false instrumente muzicale: o mașină

de scris în locul unui pian, o cratiță cu două ochiuri în loc de vioară sau un saxofon care ia formă de

pasăre. Mic dejun cu Humpty Dumpty e un omagiu adus pictorului suprarealist Salvador Dali, pe care

îl vom mai întâlni și în alte tablouri de-ale artistului.

Tot dintr-un spirit ludic, pictorul include în lucrările sale  zarurile, cărțile de joc sau jonglatul cu lunile.

Personajele sale sunt  jongleri, păpușari, muzicieni ori pictori.

În Muzica eternei străluciri  vedem cum muzicianul se îmbracă în propria-i muzică, foile cu partituri

formează pe de o parte o spirală, sugerând spiritualitatea, iar pe de altă parte alcătuiesc rochia fetiței.
În Cântecul de leagăn al unchiului Magritte, Cheval aduce un omagiu celor trei pictori care i-au

influențat cel mai mult opera: Magritte, Dali și Picasso, îmbinând simboluri și motive ale unora dintre

cele mai renumite lucrări ale acestora.  Artistul rus face mai multe trimiteri la Magritte în acest

tablou: pipa amintește de Trădarea imaginilor,  umbrela deschisă deasupra căreia se află un pahar ne

duce cu gândul la Vacanța lui Hegel, iar norii fac aluzie la Magie neagră.  Dali e reprezentat cu

mustățile sale celebre cu vârfurile în sus și cu un corp ce pare a fi alcătuit din  cașcaval. Pictura face

aluzie și la tabloul suprarealistului spaniol Persistența memoriei prin prezența unui ceas care se

topește, dar și la altă lucrare în care  elefantul are picioare foarte subțiri. Picasso apare  într-un plan

mai îndepărtat, stând sprijinit de un sertar și având o sticlă de vin în față. Sertarul de formă cubică e o

sugestie evidentă la cubism.

La finalul orei, i-am întrebat pe copii cum se numește artistul despre care le-am vorbit, iar unul dintre

ei mi-a răspuns Mihai Cal,  și am repetat cu ei cuvintele noi precum lăută, șevalet sau coleretă.  Le-

am oferit câte o  lucrare de-a artistului xeroxată pe care am trecut numele acestuia. De ei depinde

dacă lecția mea a fost un punct de plecare pentru a cunoaște mai îndeaproape arta acestui geniu sau

dacă îl vor da uitării.

Spre surpriza mea, în drumul de întoarcere spre casă am găsit pe jos o reproducere de-a unei picturi

realizate de Joan Miró. O fi vreun mesaj de-al Universului privind protagonistul unei noi lecții de artă?
Sitografie: 

Artist Michael Cheval Talks About His Ideas, Inspirations, and ‘Explaining’ His Art, 19 aprilie 2019,

disponibil aici , accesat pe 25 septembrie 2019.

Decoding Michael Cheval’s Tribute to Modern Artists, 15 februarie 2017, disponibil aici, accesat pe 25

septembrie 2019