Uniunea Europeana este un actor semnificativ pe scena lumii, schimband modul de

viata al europenilor, precum si modul in care restul omenirii percepe Europa. UE

este insa prea putin inteleasa, iar multi cetateni ai sai simt rolul Uniunii in existenta
lor fie confuz, fie ambiguu. Cartea lui John McCormick, “Sa intelegem Uniunea
Europeana”, ofera o perspectiva unica si ampla asupra UE, adresandu-se tuturor
celor care doresc o introducere concisa si clara asupra Uniunii Europene. Cartea se
refera la istoria si institutiile UE, la principiile fundamentale ale integrarii
europene, la impactul UE asupra cetateanului si asupra statelor membre, la evolutia
si semnificatiile politicilor europene. Ajunsa la treia editie, complet revizuita,
actualizata si extinsa substantial, cartea include o evaluare a proiectului constitutiei
europene, a impactului monedei euro si a extinderii spre estul continentului, dar si
a consecintelor politice ale ofensivei conduse de Statele Unite impotriva
terorismului global.

Autorul precizeaza la inceputul capitolului 5 intitulat „ UE si statele membre” ca

una dintre cele mai interminabile dezbateri referitoare la integrarea europeana se
concentreaza in jurul relatiei dintre UE si statele membre. Multi cetateni europeni
sunt foarte critici cand vorbesc despre ce a insemnat UE pentru statete lor si
continua sa lupte pentru cauza identitatilor nationale separate si a pastrarii puterilor
de catre guvernele nationale. Exista insa altii care sustin ca aceasta concentrare a
puterilor nu este doar benefica, ci mai mult, ca nu mai exista un punct de intoarcere
si ca identitatile nationale pot fi pastrate chiar si in conditiile unor politici comune
si institutii unite. Nu exista nici o indoiala asupra faptului ca relatia dintre statele
membre s-a schimbat considerabil si ca oricum am descrie acum UE, legatura
dintre statele membre este foarte diferita de cea anterioara crearii UE. Datorita
integrarii economiilor, a acceptarii unor standarde si reguli universale, datorita
dezvoltarii unor politici comune in domeniul comertului, al relatiilor externe,
protectiei mediului, transportului si conditiilor de munca, diferentele dintre statele
membre s-au diminuat, relatiile dintre acestea s-au schimbat, iar presiunile datorate
integrarii au devenit mai profunde si mai complexe.

In general, lumea exterioara inca mai priveste Europa ca pe o regiune cu state

suverane, si realizeaza foarte greu faptul ca acele state vor actiona de cele mai
multe ori unanim in relatia cu restul lumii. Poate ca detin pozitii diferite in cadrul
Natiunilor Unite si a Organizatiei Mondiale a Comertului, dar cu siguranta
actioneaza unanim in probleme importante de politici externe si voteaza impreuna.
Pe plan intern, insa, vor exista adesea dispute privind actiunile de prezervare a
identitatilor sale nationale separate.

De asemenea, societatea umana se afla intr-o continua stare de schimbare iar

Europa nu face exceptie. Relatiile politice, economice si sociale dintre europeni au
suferit transformari continue de-a lungul timpului, generate in cea mai mare parte
de schimbarile din domeniul comunicatiilor si al activitatii economice. Inaintea
celui de al doilea razboi mondial, Europa detinea ponderea puterii globale politice,
militare si economice, si actorii majori in relatiile internationale erau Marea
Britanie, Germania si Franta; Acest lucru s-a schimbat dupa 1945 cand Europa a
fost presata din punct de vedere militar si ideologic, de catre cele doua supraputeri
Statele Unite si Uniunea Sovietica, si a deplasat nucleul puterii economice catre
noi centre, in special Statele Unite si Japonia.

Pana in anii 60’ si 70’ , statele europene inca se raportau unele la celelalte ca state
suverane cu identitati nationale puternice si independente. Aveau propriile lor
corpuri de lege, isi urmau propriile politici, iar turistilor li se aminteau diferentele
dintre tari cand treceau granita si trebuiau si isi prezinte pasapoartele. Existau
controale si limite in ceea ce privea mobilitatea persoanelor, a banilor, bunurilor si
serviciilor. Astazi situatia este cu totul altfel, iar relatia dintre UE si statele membre
s-a schimbat. A avut loc o preluare a autoritatii statelor membre de catre UE si o
intelegere de a pune in comun sau a imparti exercitiul puterii in diferite domenii. A
devenit din ce in ce mai greu pentru lideri sa defineasca si sa urmareasca
"interesele nationale", fiind obligati sa se gandeasca intai la interesele de la
european. Astfel, s-au dezvoltat retele complexe de cooperare la aproape orice
nivel: comert, transport, comunicatii, relatii de munca, politie, agricultura,
cercetare si dezvoltare, servicii financiare, mediu etc.

In mijlocul acestor schimbari din ultimii ani s-a dezbatut si principiul

subsidiaritatii, care a aparut prima data in context European in 1975 cand Comisia
Europeana sustinea ideea conform careia comunitatii ar trebui sa ii revina
responsabilitati doar in problemele pe care statele membre nu le mai puteau
rezolva in mod eficient. Totodata, exista 3 probleme ale acestui principiu:

1. nu poate fi folosit pt a reduce puterile UE in domenii care au fost deja

definite ca intrand in competenta UE.
 2. dezbaterile nu reusesc sa insumeze daca actiunile sunt mai bine indeplinite
de statele membre singure sau de catre UE actionand ca un tot unitar
3. subsidiaritatea are menirea de a limita puterile UE printr-o discutie politico-
judiciara despre competente, mai degraba decat printr-o clarificare a
puterilor relative a cetatenilor europeni, ale statelor membre si ale
institutiilor UE

In alta ordine de idei, integrarea europeana a fost insotita de o crestere a corpului

european de lege si o scadere a capacitatii guvernelor nationale independente de a
face politica si lege, in conformitate cu interesele si prioritatile nationale.

Pe deoparte, in sfera politicilor inalte ( politicile externe si cele economice) statele

membre au mai putina libertate de miscare decat inainte. Adoptarea monedei
EURO a asigurat existenta a putine elemente ale politicii economice si monetare
care sunt conduse in egala masura de Europa si statele membre. Si desi, in ciuda
problemelor pe care le intampina, UE devine un actor ce se afirma pe scena
mondiala.

Pe de alta parte, in sfera politicilor joase ( mediul, cultura, transportul) exista inca
diferente intre problemele care intra sub jurisdictia UE, cele impartasite intre UE si
statele membre sau cele pastrate in atentia statelor membre. Politica Agricola este
facuta, aproape in totalitate la nivel European, standardele calitatii mediului sunt
stabilite in totalitate de legile UE, deciziile in problemele sociale, cum ar fi
angajarea si rezidenta sunt luate la nivel European. Insa in privinta transportului
intern, statele membre iau propriile decizii, desi lucreaza impreuna cu UE pentru
dezvoltarea unor autostrazi si cai ferate trans-europene.

Criticii integrarii au sustinut multa vreme ca unul dintre cele mai mari pericole ale
integrarii va fi omogenizarea care va avea loc imediat ce statele membre isi vor
pierde individualitatea prin trecerea lor la standarde si reguli general europene.

UE ramane o confederatie in care cetatenii au cele mai stranse legaturi cu tarile lor,
iar guvernele nationale dau tonul integrarii regionale. Astfel, integrarea a ajutat de
fapt la promovarea unei reafirmari a diferentelor culturale mai degraba decat la
omogenizarea Europei.
Intrebare: Ce reprezinta integrarea europeana in viziunea voastra?

Termenul de integrare europeană se referă la un proces de integrare a statelor

europene într-un ansamblu coerent politic, economic, juridic, cultural etc. Acest
proces presupune adoptarea unor valori comune şi o conducere comună. Integrarea
europeană a debutat după al doilea război mondial, când Europa a fost ruinată şi
incapabilă de a face faţă marilor învingători (SUA şi URSS). Singura soluţie pentru
ieşirea din criza generată de război a fost integrarea.