45°9′N 26°49′E Acesta este un articol bun. Apăsați aici pentru mai multe informații.

Buzău

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Sari la navigareSari la căutare

Pentru alte sensuri, vedeți Buzău (dezambiguizare).

Buzău

— municipiu, reședință de județ[*] și mare oraș[*] —

Palatul Comunal din centrul Buzăului

Palatul Comunal din centrul Buzăului

Stemă

Stemă

Buzău se află în RomâniaBuzăuBuzău

Buzău (România)

Poziția orașului în cadrul țării

Coordonate: 45°9′N 26°49′E

Țară Flag of Romania.svg România

Județele interbelice ale Regatului României Buzău

Județ Actual Buzau county CoA.png Buzău

SIRUTA 44818

Atestare documentară a numelui 376

Atestare ca târg 1431

Numit după râul Buzău

Reședință Buzău[*]

Componență Buzău[*]

Guvernare

- Primar Constantin Toma[3] ( PSD, 2016)

Suprafață

- Total 81,3 km²

Altitudine 95 m.d.m.

Populație (2011)[1][2]

- Total ▼ 115494 locuitori

- Densitate 1.637,34 loc./km²

Fus orar UTC+2

Cod poștal 120001–120282[4]

Localități înfrățite

- Oudenaarde Belgia

- Agios Dimitrios Grecia

- Baoji[*] Republica Populară Chineză

Localnici Buzoieni

Prezență online

site web oficial Modificați la Wikidata

GeoNames Modificați la Wikidata

Facebook Places Modificați la Wikidata

Poziția orașului în cadrul regiunii

Poziția orașului în cadrul regiunii

Modifică date / text Consultați documentația formatului

Buzău este municipiul de reședință al județului cu același nume, Muntenia, România. Având 115.494 de
locuitori la recensământul din 2011, este al optsprezecelea oraș ca populație din România. Orașul se află
pe malul drept al râului Buzău, în dreptul ieșirii acestuia dintre dealurile subcarpatice de curbură, într-o
regiune cu climă temperată.

Buzău a fost un important târg în Evul Mediu. La începutul secolului al XVI-lea a fost înființată Episcopia
Buzăului. Activitățile economice principale din oraș au fost comerțul și agricultura. După încheierea unei
perioade de distrugeri succesive în secolele XVII– XVIII, economia Buzăului a căpătat și o importantă
componentă industrială, în paralel cu dezvoltarea unui sistem de învățământ. În această perioadă a fost
construit și Palatul Comunal, clădirea emblematică a orașului, a fost amenajat parcul Crâng, principala
zonă verde și, tot atunci, Buzăul a devenit un important nod feroviar. În perioada comunistă orașul s-a
extins mult, triplându-și populația, și au fost construite numeroase fabrici, din care mare parte
funcționează și astăzi, în contextul trecerii la o economie de piață.
Cuprins

1 Etimologie

2 Istorie

2.1 Monumente istorice

3 Geografie

3.1 Hidrografie

3.2 Climă

3.3 Floră și faună

4 Demografie

4.1 Comunități etnice

4.1.1 Romii

4.1.2 Evreii

4.1.3 Bulgarii („sârbii”)

5 Politică și administrație

6 Învățământul și educația

7 Economie

7.1 Evoluția istorică a economiei

7.2 Situația actuală

8 Transporturi

8.1 Calea ferată

8.2 Drumuri

8.3 Transport aerian

8.4 Transportul public

9 Educație și cultură

9.1 Contribuțiile culturale ale buzoienilor

9.2 Instituții și evenimente culturale și educative

10 Sport

11 Orașe înfrățite
12 Note

13 Bibliografie

14 Legături externe

Etimologie

Denumirea orașului provine de la cea a râului pe al cărui mal se află. La rândul său, acesta este
menționat cu numele de Μουσεος (Mouseos) într-un document în limba greacă din anul 376 e.n., ce
făcea referire la martiriul lui Sava Gotul. Pornind de la această denumire, istoricul Vasile Pârvan
considera că numele Buzăului vine de la forma tracică Bouzeos, transcrisă greșit în greacă (Μπ se
pronunță B, iar textul antic a omis litera π). El a emis ipoteza că denumirea derivă din radicalul trac
Buzes, la care s-a adăugat sufixul -eu, formă a vechiului -aios (greco-latin).[5]

Istorie

Articol principal: Istoria Buzăului.

Buzăul la începutul secolului al XX-lea

Istoria scrisă a orașului începe odată cu cea a Țării Românești, statutul său de târg și punct de vamă fiind
certificat de un document din timpul voievodului Dan al II-lea.[6] Descoperirile arheologice din culturile
Gumelnița și Monteoru arată prezența omului în regiune înaintea erei creștine.[7] În perioada medievală
a existat și o cetate a Buzăului, despre care s-au păstrat doar câteva mențiuni în documente străine,[7]
iar târgul, menționat ca fiind deja existent la 1431, a devenit și sediu episcopal ortodox în secolul al XVI-
lea.[8]

Începând cu secolul al XVII-lea, a început o perioadă cu numeroase lupte și invazii ce au avut loc în oraș
și în jurul său, începând cu cele cauzate de participarea lui Mihai Viteazul la Războiul cel Lung[9] și
sfârșind cu cele suferite cu ocazia Revoluției din 1821.[10] Au avut loc și dezastre naturale (epidemii,
cutremure) și toate acestea au condus la distrugerea și depopularea Buzăului. Orașul însă a fost mereu
reconstruit, localnicii punând imaginea păsării Phoenix pe stema orașului, ca simbol al renașterii.[11]

Secolul al XIX-lea a adus o perioadă de înflorire culturală și economică a Buzăului.[12] A fost construit și
Palatul Comunal, clădirea–simbol a orașului,[13] la capătul unei perioade în care a apărut și s-a dezvoltat
o industrie, iar orașul a devenit nod feroviar în 1870–1880. Au apărut școli (Seminarul Teologic în 1836,
Colegiul B. P. Hasdeu în 1867),[13] s-au interpretat spectacole de teatru (începând cu 1852),[14] Teatrul
Moldavia fiind construit în 1898 și utilizat în prima jumătate a secolului următor drept principală sală de
spectacole, unde au evoluat artiști ca George Enescu, C.I. Nottara și Nae Leonard.[15] În oraș au locuit și
activat pentru scurte perioade de timp Ion Luca Caragiale[16][17] și Constantin Brâncuși.[18]
În timpul Primului Război Mondial, Buzăul a fost ocupat de trupe germane după jumătatea lui decembrie
1916,[19] mulți locuitori refugiindu-se de forțele de ocupație în satele din preajmă sau în Moldova
Occidentală. Dezvoltarea orașului a fost frânată temporar, dar s-a reluat după război. Perioada
interbelică a adus primele întreceri sportive (fotbal și box)[20] și apariția întreprinderii „Metalurgica”,
[21] o afacere privată care a fost naționalizată ulterior de comuniști și continuă și astăzi ca parte a unui
grup de firme private.

După cel de-al Doilea Război Mondial, industrializarea Buzăului a fost accelerată forțat, populația sa
triplându-se în mai puțin de 50 de ani; noii locuitori au fost aduși de autorități pentru a lucra în fabricile
construite pe platforma industrială de sud, dar și în nordul orașului.[22] Orașul și-a schimbat profund
aspectul, fiind construite cartiere muncitorești pe locul vechilor străzi comerciale, iar unele clădiri
istorice dispărând,[23] cum a fost cazul Teatrului Moldavia, al cărui rol cultural a fost preluat de „Casa de
Cultură a Sindicatelor” și apoi și de Cinematograful Dacia.[24]

Monumente istorice

Casa Vergu-Mănăilă, una din cele mai vechi clădiri din Buzău, datează din anii 1780. Este singura clădire
din vremea distrugerilor Buzăului (secolele al XVII-lea – al XVIII-lea). Adăpostește colecția de etnografie
și artă populară a Muzeului Județean

În municipiul Buzău există opt monumente istorice de arhitectură de interes național: ansamblul bisericii
„Nașterea Maicii Domnului” (denumită popular biserica Greci, sau biserica Neguțători, datând de la
1649), format din biserica propriu-zisă și turnul-clopotniță; clădirea Tribunalului (secolul al XX-lea);
Biserica „Buna Vestire” a fostei mănăstiri „a Banului” (secolul al XVI-lea); ansamblul bisericii „Adormirea
Maicii Domnului” din cartierul Broșteni, datând din 1709 (cu biserica și clopotnița ridicată în 1914);
ansamblul Episcopiei Buzăului, cuprinzând Catedrala „Adormirea Maicii Domnului” (1649), paraclisul
(1841), palatul episcopal (secolul al XVII-lea), seminarul vechi (1838), cancelaria (secolul al XIX-lea),
turnul-clopotniță și zidul de incintă (secolul al XVIII-lea); Casa Vergu-Mănăilă (secolul al XVIII-lea, azi
Colecția de etnografie și artă populară a Muzeului Județean Buzău); biblioteca județeană „Vasile
Voiculescu” (1914); și Palatul Comunal (1899–1903, sediul Primăriei).[25]

Sinagoga din Buzău și alte douăsprezece monumente sunt incluse în lista monumentelor istorice din
județul Buzău ca monumente de interes local. Între ele se numără ansamblul străzii Cuza Vodă (secolul
al XIX-lea) din centrul istoric al orașului, Parcul Crâng, Conacul Marghiloman, Hotelul Coroana, clădirea
Colegiului Național B.P. Hasdeu și cea a Colegiului Național Mihai Eminescu, casa în care a locuit
Hortensia Papadat-Bengescu și câteva monumente funerare din cimitirul Dumbrava, între care și replica
statuii „Rugăciune” realizate de Constantin Brâncuși.[25]

Geografie
Municipiul Buzău este situat în zona centrală a județului, la 100 km de București, în sud-estul României,
și ocupă o suprafață totală de 81,3 km². Municipiul se află la cotul Subcarpaților de Curbură, la
confluența drumurilor între trei mari provincii românești: Muntenia, Transilvania și Moldova. Râul
Buzău, pe al cărui mal drept se află, formează limita nordică a orașului. Forma orașului este alungită,
orașul fiind mai mare de-a lungul râului. Buzăul ocupă altitudini de la 101 metri în nord-vest, în
apropierea dealurilor până la 88 metri în apropierea râului, media fiind de 95 de metri (cât este și
altitudinea în centrul orașului, în piața Dacia).[26] Astfel, Buzău este un oraș aflat într-un relief plat, cu o
diferență de altitudine de 10 metri de-a lungul unei linii de 4 km.[26]

Panoramă a vestului Buzăului dinspre Spătaru, de pe DN2B. Se observă la stânga Subcarpații Curburii,
care străjuiesc orașul. De la stânga la dreapta: fabrica de bere Ursus de la marginea cartierului
Simileasca, blocuri din cartierul Micro 14, parcul și pădurea Crâng, patinoarul Ice Magic, Stadionul
Municipal, cartierul Micro 12/Independenței

Hidrografie

Râul Buzău constituie limita nordică a orașului. Râul a format și un bazin subteran pe care îl alimentează
permanent cu apă.[27] Apele subterane constituie sursă de apă potabilă pentru oraș, dar excedentul lor
duce la formarea la sud de oraș, pe teritoriul administrativ al municipiului, dar și al comunelor vecine
Costești, Stâlpu și Țintești, de mici izvoare ce udă niște mlaștini, din care izvorăște Călmățuiul.[28]

Climă

Precipitațiile anuale sunt de 500 mm[29] și zăpada, iarna, poate ajunge până la 30 cm.[29] Râul Buzău
are fluctuații de debit frecvente. În special primăvara, la topirea zăpezilor în zona de munte a bazinului
acestuia, apele râului cresc. Orașul a fost construit departe de o albie majoră adâncă, astfel că râul nu
inundă orașul. La inundațiile din 2005 din România, apele râului au avariat grav podul aflat la marginea
nordică a orașului,[30] dar nu au produs pagube în oraș, întrucât malul său drept este regularizat prin
îndiguiri de mal, și imediat în amonte de Buzău se află barajul Cândești.[31] Cu toate acestea,
autoritățile constată că strategia de apărare împotriva inundațiilor nu acoperă complet și sectorul de
centură a orașului, porțiune din DN2, aflat în apropierea râului.[32]

Clima este mai ales continentală, media fiind de 92 de zile de îngheț pe an (16 zile cu temperaturi sub
-10 °C), dar și cu 92 de zile de vară, calde și secetoase.[29] Vânturile locale includ Crivățul, care bate
dinspre nord-est spre sud-vest (sau uneori dinspre est spre vest) și Austrul, vânt care bate dinspre sud-
vest și aduce vara aer uscat și cald și iarna conduce la ridicarea temperaturii.[33]

Temperaturile medii, minime și maxime lunare înregistrate în oraș sunt prezentate în tabelul de mai jos.
În primele decenii ale secolului al XX-lea, temperatura medie a lunii iulie a crescut mai mult peste 22 °C,
[34] ceea ce face ca Buzăul să treacă de la limita între zonele Dfb/Dfa în adâncul zonei Dfa(d) din cadrul
clasificării climatice Köppen (vezi și Clima României).[35]

Temperatura medie a aerului (media lunară și anuală)*

Perioada Ian Feb Mar Apr Mai Iun Iul Aug Sep Oct Nov
Dec Anual

1901-2000 -2,2° -0,2° 4,4° 10,9° 15,9° 19,4° 21,4° 21,9° 17,4° 11,2° 5,1°
0,4° 10,7°

2005 1,7° -1,3° 4,1° 10,6° 17,4° 19,0° 22,4° 22,0° 18,3° 11,9° 4,8° 1,6°
11,0°

Maxima și minima absolută lunară în perioada 1901-2000

Anul 1936 1990 1947 1909;1947 1950 1908 2000 1951 1946 1952 1963
1989

Maxima 18,4° 22,2° 27,9° 31,5° 37,3° 38,5° 39,8° 39,7° 37,0° 35,3° 25,0°
21,6°

Anul 1942 1929 1901 1944 1915 1973 1902 1939 1977 1988 1975 1902

Minima -29,6° -25,0° -17,0° -5,3° -2,0° 4,6° 7,5° 5,4° -2,0° -8,0° -17,6° -23,0°

*Anuarul statistic al României 2006

Floră și faună

Parcul Crâng, principala zonă verde

Flora Buzăului este cea mai diversă într-o pădure aflată în vestul orașului, rest din Codrii Vlăsiei, pădure
de stejar de 189 hectare. Parcul Crâng ocupă 10 hectare din această pădure care constituie principala
zonă verde a Buzăului. Ea nu este desemnată ca arie naturală protejată, dar pe teritoriul ei sunt
protejate câteva specii de plante, ca laleaua pestriță, laleaua de crâng și stânjenelul de baltă(d).[36] În
comunele învecinate Țintești și Costești se află alte resturi din Codrii Vlăsiei — pădurile Frasinu, respectiv
Spătaru. În curtea aflată la intersecția între strada Crizantemelor și strada Tudor Vladimirescu, în dreptul
parcului din fața Colegiului B. P. Hasdeu, se află un exemplar secular de stejar, arbore declarat
monument al naturii la nivel local.[37] De asemenea, 6% din suprafața ariei protejate Lunca Buzăului, sit
Natura 2000 gestionat de Universitatea Ecologică din București, se află pe teritoriul administrativ al
municipiului, în zona de nord și est.[38]

Mare parte din străzile din Buzău au copaci plantați pe margine, castani pe Bulevardul Nicolae Bălcescu
și tei pe Bulevardul Unirii. Printre plantele crescute de localnici în grădini se numără trandafiri, zambile,
lalele, bujori, și petunii, ca și viță de vie și iederă pentru umbră. Fauna sălbatică din Buzău este compusă
din animale adaptate vieții în oraș. Cele mai des întâlnite păsări sunt vrabia, și guguștiucul, iar
rozătoarele sunt reprezentate de dihor și șobolanul cenușiu. Lacurile sunt populate cu pești mici, cum ar
fi boarța și țiparul, și de gușteri și melci.[39]

În perioadele de migrație, un grup de ciufi de câmp și-a făcut un obicei de a poposi pentru câteva zile în
curtea clădirii Inspectoratului Silvic din centrul orașului, unde se află câțiva brazi înalți.[40] Recoltele
experimentale de la Stațiunea de Cercetare și Dezvoltare pentru Legumicultură atrag uneori mistreți din
pădurile de pe malul râului Buzău.[41]

Demografie

Circle frame.svg

Componența etnică a municipiului Buzău

Români (88,42%)

Romi (4,73%)

Necunoscută (6,69%)

Altă etnie (0,14%)

Circle frame.svg

Componența confesională a municipiului Buzău

Ortodocși (91,98%)
 Necunoscută (6,74%)

Altă religie (1,27%)

Conform recensământului efectuat în 2011, populația municipiului Buzău se ridică la 115.494 de

locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 134.227 de
locuitori.[1] Majoritatea locuitorilor sunt români (88,43%), cu o minoritate de romi (4,73%). Pentru
6,69% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.[2] Din punct de vedere confesional,
majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (91,98%). Pentru 6,75% din populație, nu este cunoscută
apartenența confesională.[42]

Buzău - evoluția demografică

Date: Recensăminte sau birourile de statistică - grafică realizată de Wikipedia

Comunități etnice

Principala minoritate etnică din oraș o constituie romii. De-a lungul istoriei, au existat în Buzău și alte
comunități etnice, astăzi aproape dispărute. Cele care au lăsat cea mai importantă amprentă asupra
orașului au fost evreii și bulgarii.

Romii

Așezați de către episcopia ortodoxă, după constituirea ei în secolul al XVI-lea, pe moșia sa de la nord-
vest de târgul Buzăului, în satele Simileasca și Iorguleasca, romii au trăit sute de ani ca sclavi, lucrând
pământul episcopiei.[43] După eliberarea lor și reorganizarea administrativă din secolul al XIX-lea, satul
Simileasca a devenit reședință de comună, dar în 1968 a fost integrat administrativ cu Buzăul.
Comunitatea romilor este încă dispusă compact în această zonă, și își conservă identitatea, dar liderii ei
consideră că romii din alte zone ale orașului, care nu mai vorbesc limba poporului lor, acceptă asimilarea
de către românii majoritari, declarându-se români la recensăminte.[44] Comunitatea se confruntă cu
sărăcie endemică, cu analfabetism ridicat, cu lipsa calificărilor profesionale și cu abandonul școlar, fiind
expusă riscului de permanentizare a statutului de masă de manevră electorală.[45] Mulți dintre romi au
plecat în străinătate, cu precădere în țările nordice.[46][47] Există însă și proiecte derulate de primărie
pentru îmbunătățirea situației, școala nr. 14, aflată în zonă, fiind epicentrul acestor acțiuni.[47] Aceeași
școală publică prin eforturile elevilor și o revistă școlară bilingvă, în română și romani, care promovează
integrarea romilor.[48]
Evreii

Templul evreiesc din Buzău

Deși prezența le era atestată documentar încă din secolul al XVI-lea, evreii buzoieni au constituit o
comunitate importantă mai ales începând cu perioada de înflorire culturală și economică din secolul al
XIX-lea, fiind în mare parte negustori și meseriași. Un cimitir evreiesc a apărut în 1853 și o sinagogă în
1885. În perioada interbelică, 10% din populația Buzăului era evreiască,[49] procent semnificativ la
nivelul restului zonei Munteniei, dar mai mic față de orașele din Moldova, ceea ce a ferit comunitatea de
cele mai violente represiuni ale regimului antonescian; totuși, în timpul celui de al Doilea Război
Mondial, evreii buzoieni au fost supuși mai multor persecuții: au fost constrânși să presteze muncă
obligatorie (autoritățile au abuzat de această lege, extinzând atât vârstele la care trebuie prestată
obligația în muncă, cât și activitățile în care consta ea), să plătească în total 15 milioane de lei (de patru
ori impozitul fiscal) în contul „Împrumutului Reîntregirii”, li s-au confiscat diferite obiecte și li s-au impus
restricții speciale. Comunitatea a găzduit pentru o vreme și orfani ai căror părinți muriseră în Holocaust
și care au fost ulterior deportați în Transnistria.[50] În timpul acelor persecuții, s-au remarcat ca
apărători ai comunității evreiești căpitanii Stroie și Ionescu, familiile Scânteie și Stahu,[51] precum și
vrânceanul Anghel Anuțoiu, care a prevenit membrii comunității despre iminența unor raiduri naziste,
salvând astfel viața mai multor evrei, între care rabinul Simon Bercovici, pe care l-a ajutat chiar să
părăsească orașul și să se ascundă.[52][53] După război, evreii din oraș au emigrat masiv în Israel,
rămânând în urma lor o comunitate evreiască redusă la un număr de ordinul zecilor de persoane.
Personalitățile provenite din rândul comunității evreiești buzoiene au fost pictorița Margareta Sterian și
filosoful Ludwig Grünberg.[51]

Bulgarii („sârbii”)

Emigrați în secolul al XVIII-lea pentru a evita prigoana otomană împotriva creștinilor din Balcani, și
stabiliți în Țara Românească unde s-au bucurat de libertatea de a practica creștinismul, câteva grupuri de
bulgari s-au stabilit în zona Buzăului. Numiți de localnici în mod eronat „sârbi” din cauză că vorbeau o
limbă similară și s-au stabilit într-un loc unde anterior se așezaseră sârbi, noii imigranți se deosebeau de
localnici mai ales prin faptul că se ocupau cu cultivarea legumelor (pentru care și-au organizat gospodării
în apropierea râului), în timp ce agricultorii autohtoni cultivau cereale și creșteau animale. Deși
comunitatea bulgară a fost asimilată de români, localnicii încă mai folosesc termenul „sârb” cu sensul de
„legumicultor”.[54]

Politică și administrație

Vezi și: Lista primarilor Buzăului.

Municipiul Buzău este administrat de un primar și un consiliu local compus din 23 consilieri. Primarul,
Constantin Toma, de la Partidul Social Democrat, este în funcție din 2016. Începând cu alegerile locale
din 2020, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:[55]

Partid Consilieri Componența Consiliului

Partidul Social Democrat 16

Partidul Național Liberal3

Partidul Mișcarea Populară 2

Uniunea Salvați România 2

Buzăul nu are subdiviziuni administrative, dar autoritățile locale își dirijează proiectele și strategiile
ținând cont de o diviziune informală pe cartiere. În Strategia 2014–2020, erau identificate următoarele
cartiere ale Buzăului: Centru, Micro 12/Indepenedenței, Marghiloman, Dorobanți, Nicolae Bălcescu,
Simileasca, Micro 14, Poștă, Mihai Viteazul, Pod Horticolei, Luceafărul, Broșteni și Zona Industrială.[56]

Rolul administrativ al Buzăului este acela de reședință a județului Buzău, motiv pentru care aproape
toate serviciile publice la nivel de județ își au sediul aici. În plus, la nivel național, Buzăul găzduiește
comandamentul Diviziei 2 Infanterie „Getica” (fosta armată a II-a), una dintre cele trei divizii ce compun
Forțele Terestre Române,[57] precum și trei batalioane din subordinea acesteia — unul de geniu, unul
de comunicații și informatică[58] și încă unul de logistică, iar în apropierea orașului, la Boboc se află o
școală de aplicații pentru aviație.

Cea mai înaltă instanță judecătorească ce funcționează în oraș este Tribunalul Buzău, cu jurisdicție
asupra întregului județ.[59] În circumscripția acestui tribunal se află cele patru judecătorii din județ,
dintre care una, Judecătoria Buzău, își are sediul în oraș și acoperă municipiul și alte 34 de comune din
jur, având astfel cea mai mare jurisdicție dintre judecătoriile din județ.[60] Instanța superioară acestora
este Curtea de Apel Ploiești.[61]

În Parlamentul României, Buzăul alege deputați pe listele asociate județului Buzău. Dintre cei șapte
deputați aleși în 2016 în județ, șase (Marcel Ciolacu, Ionela Viorela Dobrică, Sorin Lazăr, Dănuț Păle,
Nicolaie-Sebastian-Valentin Radu de la PSD și Adrian Mocanu de la PMP) își au biroul parlamentar în
Buzău, doar Cristinel Romanescu avându-l în Râmnicu Sărat.[62]
La sfârșitul secolului al XIX-lea s-a remarcat omul politic local Alexandru Marghiloman, posesorul unei
moșii și al unui conac la marginea orașului.[63] Germanofil, Marghiloman a fost prim ministru spre
sfârșitul Primului Război Mondial, când România a semnat pacea de la București din 1918 și a început
procesul de integrare a Basarabiei, care declarase unirea cu România la 28 martie în acel an.[64] Un
cunoscut politician contemporan originar din Buzău este Cătălin Predoiu; inițial ministru tehnocrat al
justiției în guvernul condus de Călin Popescu-Tăriceanu,[65] Predoiu s-a înscris în PNL, după care s-a
retras în 2008 pentru a continua activitatea la conducerea Ministerului și a demarat în 2013 demersurile
pentru o candidatură la președinție din partea PDL la alegerile din anul următor,[66] iar după fuziunea
între PDL și PNL, partidul rezultat, aflat în opoziție, l-a desemnat drept prim-ministru prezumptiv.[67]

Învățământul și educația

În municipiul Buzău funcționează centre de învățământ la distanță ale instituțiilor de învățământ

superior din centrele universitare din regiune. În învățământul preuniversitar se remarcă două colegii
naționale: Colegiul Național „B. P. Hasdeu”, la care a studiat laureatul premiului Nobel George Emil
Palade, și Colegiul Național „Mihai Eminescu”. În oraș funcționează biblioteca județeană „Vasile
Voiculescu” și Muzeul Județean Buzău, care administrează și o colecție de chihlimbar la Colți, casa
memorială Vasile Voiculescu din Pârscov și o colecție de etnografie și artă populară specifică regiunii.

În domeniul sportului, la Buzău există patinoarul Ice Magic, Sala Sporturilor „Romeo Iamandi” (unde
joacă echipa locală feminină de handbal SCM, dar și alte echipe angrenate în competiții internaționale)
având alături un bazin olimpic, și Stadionul Municipal unde a activat în trecut echipa de fotbal FC Gloria.

Economie

Fabrica de prefabricate din Beton, 1972

Evoluția istorică a economiei

În perioada medievală, economia Buzăului era bazată pe comerț, târgul fiind punct de vamă și de
schimb, și înflorind în urma poziției sale la curbura Carpaților la întretăierea drumurilor care legau Țara
Românească de Moldova și Transilvania. Vechea tradiție de târg a Buzăului se păstrează încă, târgul
Drăgaica ținându-se în luna iunie, în preajma solstițiului de vară și reunind mici producători și
comercianți din diverse regiuni ale României.

Reforma agricolă din timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza a dus la luarea în arendă, în 1897 și 1898,
de către grădinarii bulgari a unor terenuri achiziționate de stat de la episcopie. Aceștia și-au dezvoltat
sisteme de distribuție a zarzavaturilor atât în Buzău, cât și în orașele din apropiere, ca Brașov, Ploiești
sau Râmnicu Sărat, activitatea lor devenind și mai prosperă după împroprietărirea din 1921.[68]
În urma încheierii perioadei distrugerilor orașului, dezvoltarea economică a căpătat și o componentă
industrială. Spre sfârșitul secolului al XIX-lea, dezvoltarea rețelei de cale ferată în România, rețea în
cadrul căreia orașul Buzău constituia un important nod, a dat un puternic impuls evoluției de la mici
ateliere meșteșugărești spre instalații industriale. Prima astfel de instalație industrială a fost moara
Garoflid, deschisă în 1883, care funcționa și ca fabrică de postav și dimie.[69] În 1894, s-a construit o
rafinărie de petrol a societății Saturn, rafinărie care a funcționat timp de 50 de ani.

După o scădere drastică la nivel național a producției industriale cauzată de Primul Război Mondial
(producția din 1919 era doar un sfert din cea din 1913[69]), dezvoltarea industrială a prins viteză în
perioada interbelică. O componentă importantă a industriei locale a constituit-o industria de morărit.
Prima moară industrială din oraș, Garoflid, denumită Zangopol după noul său proprietar, ajunsese în
1928 la un capital de 5 milioane de lei, iar în 1938 la 30 de milioane de lei, societatea de exploatare a ei
având aproximativ 100 de angajați.[70] O altă afacere importantă care a demarat în această perioadă a
fost fabrica Metalurgica și Turnătorie – S.A., fondată în 1928 cu un capital de peste 9 milioane de lei.
Deși la început a avut o perioadă dificilă, fiind închisă în timpul Marii Crize, ea și-a redeschis porțile în
1933, fiind închisă din nou între 1940 și 1944, în timpul celui de al Doilea Război Mondial.[21]

Întreprinderea de geamuri Buzău, în 1970

După al Doilea Război Mondial, în urma deciziei de naționalizare din 11 iunie 1948 toate întreprinderile
au fost trecute în proprietatea statului. De asemenea, regimul comunist a trecut și la aplicarea politicilor
de industrializare forțată, unele din industriile implementate aici nefiind potrivite regiunii.[71] În 1965 s-
a demarat proiectul zonei industriale Buzău Sud, o zonă industrială de 318 ha, în zona în care se aflase
rafinăria Saturn, aruncată în aer în timpul celui de al Doilea Război Mondial. Cele mai importante
întreprinderi din Buzău, nou înființate sau modernizate în această perioadă, se află pe platforma Buzău
Sud: Întreprinderea de sârmă și produse din sârmă (denumită după 1990 Ductil), Întreprinderea de
aparate cale (după 1990, Apcarom), Întreprinderea Metalurgica (cea fondată în 1928), Întreprinderea de
geamuri (din 1991, Gerom S.A.).

Întreprinderea de Contactoare din Buzău

Alte întreprinderi industriale din Buzău au fost înființate în această perioadă în alte zone, cum este
Întreprinderea de Contactoare aflată în zona de nord-est a orașului și cea de mase plastice (după 1990,
Romcarbon S.A.) aflată în nord.

În ciuda industrializării forțate, Buzăul nu s-a axat pe o singură industrie și nu a existat o singură
întreprindere de care să depindă întreaga economie a orașului. Conform noii legi a societăților
comerciale, adoptată în 1990, după înlăturarea regimului comunist, întreprinderile din oraș s-au
reorganizat ca societăți pe acțiuni. Doar câteva din aceste societăți nu au supraviețuit tranziției spre
economia de piață, multe altele, în urma privatizărilor urmate de reorganizări, devenind sau redevenind
competitive.

Situația actuală

În prezent, cea mai mare companie cu sediul în Buzău este holdingul Romet, cu capital integral
românesc, compus din mai multe firme care produc izolații pentru conductele de apă și gaze, filtre de
apă, stingătoare de incendii și alte produse. Compania a avut succes în anii 1990, comercializând filtrul
de apă Aquator. În 1999, acest grup de firme a achiziționat și firma Aromet S.A., succesoarea fabricii
Metalurgica, fondată în 1928.[72]

Fabrica de sârmă Ductil

Alte companii din Buzău au fost privatizate prin programe vizate de Banca Mondială. Apcarom S.A., unic
producător în România de aparate de cale ferată,[73] a fost achiziționat de compania austriacă VAE, și
are în anul 2008 un capital social de 7,38 milioane lei.[74] Ductil S.A., una din cele mai mari societăți
economice din Buzău, a fost privatizată în 1999 și divizată în perioada 1999-2000 de noul acționar
majoritar, FRO Spa, acesta păstrând doar secția de electrozi și echipamente de sudură și vânzând
celelalte secții. Secția care produce sârmă, produse din sârmă, plasă sudată, beton și feronerie a devenit
Ductil Steel S.A. și a trecut în portofoliul companiei italiene Sidersipe.[75] Secția de pulberi feroase a
devenit Ductil Iron Powder. În 2007, FRO Spa a cedat și pachetul majoritar al Ductil S.A. companiei
rusești Mechel, pentru 90 de milioane de euro.[76] Zahărul S.A., producătorul de zahăr din oraș, a fost
achiziționat de grupul Agrana România, cu capital austriac, grup care deține alte fabrici de zahăr la
Roman, o fabrică de amidon la Țăndărei și una de sucuri la Vaslui.[77]

Industria de morărit este în continuare o componentă a economiei locale, cel mai mare producător local
pe această piață fiind Boromir Prod, controlat de omul de afaceri Constantin Boromiz,[78] patronul
grupului Boromir, care mai deține companiile Boromir Ind Vâlcea, Panmed Mediaș și Comcereal Sibiu.
[78][79]

Economia Buzăului este mai orientată spre industrie decât spre servicii, ceea ce făcea, conform unui
studiu din 2016 al Băncii Mondiale să fie mai atrăgător pentru forța de muncă de calificare joasă (cel
mult studii medii). Studiul arăta și că, majoritatea forței de muncă atrasă de oraș provine din interiorul
județului, deoarece orașul se află centrul unei zone rurale compacte și dens populate și pentru că
concurează cu orașe mai mari pentru atragerea migranților din alte județe, caracteristici pe care le
împarte cu Alexandria. Tot proximitatea Bucureștiului face ca Buzăul să fie și sursă de migrație internă,
aflată pe orbita capitalei din acest punct de vedere. Buzău se află pe locul al doilea, la mică distanță
după Ploiești (un oraș cu populație aproape dublă), la numărul de angajați din București care provin din
alte orașe între 1991 și 2011; studiul sugerează că, deși acesta a fost un dezavantaj în perioada
anterioară, se poate transforma într-un avantaj.[80]

Transporturi

Gara Buzău

Calea ferată

Vezi și: Gara Buzău.

Buzău este un important nod feroviar, legând București și Ploiești de Focșani, Galați și Constanța. Gara
din oraș a fost deschisă în 1872, împreună cu calea ferată București-Galați.[81]

O ramificație a acestei căi ferate, de la Buzău la Mărășești a fost deschisă după câțiva ani, pe 13 iunie
1881,[82] devenind prima cale ferată proiectată de ingineri români.[83]

Linia Buzău-Nehoiașu, deschisă în 1908, leagă Buzău de multe din localitățile de pe valea Buzăului,
inclusiv de orașele Nehoiu și Pătârlagele.[84]

Drumuri

Autobuz pe linia 1, în apropierea gării

Prin municipiul Buzău trece șoseaua națională DN2 (parte din drumul european E85), care leagă orașul
spre sud cu Bucureștiul și spre nord cu orașele importante din Moldova Occidentală. Lângă Buzău, din
acesta se ramifică șoseaua națională DN1B (drumul european E577), care îl leagă de Ploiești, iar în
nordul orașului, din DN2 se ramifică DN10, care traversează Munții Carpați pe la curbura sud-estică a
acestora prin Pasul Buzău către Brașov. De asemenea, prin sudul orașului trece șoseaua județeană
DN2B, care se ramifică din DN2 în comuna vecină Costești și duce spre est la Galați și la Brăila. Din acest
drum, la Buzău se ramifică șoseaua județeană DJ203D, care duce spre sud la Țintești și Smeeni, unde se
termină în DN2C, cele două drumuri asigurând împreună legătura rutieră a orașului cu Slobozia.[85]

În sectorul municipiului, singurul pod rutier funcțional peste râul Buzău este cel de pe DN2 de la
Mărăcineni. Mai există însă un alt pod rutier, care leagă orașul de comuna Vadu Pașii, pod aflat pe o rută
desemnată ca drum comunal aflată în zona podului de cale ferată. Acesta a fost însă închis circulației
rutiere după inundațiile din 2005, reabilitarea sa fiind amânată continuu, cu impact asupra economiei
comunelor vecine de la nord-est, și este folosit de atunci doar de către pietoni și bicicliști.[86][87] În mai
2015, deși în sfârșit proiectul era atribuit, începerea lucrărilor întârzia din cauza investigării unor
presupuse fapte de corupție comise de oficiali ai Consiliului Județean Buzău.[88]

Două autogări principale, una aflată în nordul orașului și cealaltă în sud, în apropierea gării, dar și altele
secundare, sunt folosite de companiile private de transport care operează servicii regulate de legătură
rutieră cu alte orașe sau cu comunele din apropiere.[89]

Transport aerian

Buzăul nu are un aeroport civil, singura componentă de infrastructură aeriană a orașului fiind aeroportul
și heliportul militar din sud-vest, folosit doar de aviația sanitară.[90] Traficul aerian civil al Buzăului este
deservit de Aeroportul Internațional Henri Coandă, din Otopeni, oraș aflat la 110 km distanță, aerogara
regională pentru regiunea Munteniei.[91]

Transportul public

În Buzău circulă 11 linii regulate de autobuz, care leagă zonele rezidențiale de principalele zone
industriale și zonele rurale (inclusiv de platforma industrială Buzău Sud), de centrul orașului și de gară.
[92] Există câteva companii de taxi licențiate de primărie și care operează în oraș și în localitățile
apropiate.[93]

Educație și cultură

Contribuțiile culturale ale buzoienilor

Vasile Cârlova, unul dintre primii poeți buzoieni și români

În perioada medievală și timpuriu-modernă, buzoienii care s-au remarcat în cultura românească au

provenit din cercurile bisericești, un exemplu fiind episcopul Mitrofan, care a adus prima tiparniță la
episcopia Buzăului și a tipărit biblia de la Buzău în 1691, în timpul lui Constantin Brâncoveanu. Mitrofan,
el însuși meșter tipograf, a avut o activitate prolifică în domeniul publicațiilor bisericești.[94] Pe lângă
episcopia Buzăului a funcționat o școală de pictori de icoane și de muraliști pentru biserici, la care a
studiat pictorul Gheorghe Tattarescu în ucenicia sa petrecută pe lângă unchiul său, Nicolae Teodorescu.
[95]

Casa în care a locuit Ion Luca Caragiale

Secolul al XIX-lea a fost unul al renașterii vieții culturale în Țara Românească, dar și în Buzău. Primul poet
buzoian remarcat la nivel național a fost tânărul ofițer Vasile Cârlova, fiul fostului ispravnic al Buzăului,
Ioniță Cârlova. Cârlova a murit la 22 de ani, după ce publicase cinci poezii. În 1868 s-a deschis prima
librărie la Buzău, a lui Al. Georgescu, iar în 1873 a luat ființă noua tipografie „Alexandru Georgescu”,
prima tipografie laică, deschizând drumul publicisticii buzoiene.[96] Tot în 1873, Basil Iorgulescu a
înființat Biblioteca Gimnaziului „Tudor Vladimirescu” (Colegiul Național "B.P. Hasdeu"),[97] iar în 1893
Biblioteca Publică Carol I în noul local al gimnaziului.[98] În 1895, s-a constituit prima colecție publică de
piese arheologice, antropologice și istorice într-o sală a Gimnaziului „Tudor Vladimirescu”.[99]

La Buzău a locuit spre sfârșitul secolului al XIX-lea Ion Luca Caragiale, care a închiriat un restaurant în
apropierea gării în 1894, unde a petrecut un an, între noiembrie 1894 și noiembrie 1895.[16][100] La
liceul „Alexandru Hâjdeu” din oraș și-a făcut studiile liceale George Emil Palade, care avea apoi să devină
un renumit biolog și laureat al premiului Nobel după plecarea sa în Statele Unite ale Americii imediat
după al Doilea Război Mondial.[101] Constantin Brâncuși a locuit și el în oraș în vara lui 1914, după ce
Eliza Seceleanu, văduva unui tânăr boier local, l-a angajat să-i realizeze două sculpturi: Rugăciune și
bustul lui Petre Stănescu, răposatul ei soț, pe care le-a amplasat în cimitirul Dumbrava.[102]

Originar din regiunea Buzăului, medicul și scriitorul Vasile Voiculescu a devenit cunoscut pentru proza sa
fantastică, dar și pentru sonetele de inspirație shakespeariană. După ce a început studiile secundare la
același liceu „Alexandru Hâjdeu”, Voiculescu a plecat la București, unde a studiat la școala Sfântul Sava,
unde s-a împrietenit cu un alt concitadin al său, George Ciprian, viitor dramaturg și autor al unor piese
de teatru absurd. În același an cu Voiculescu, la Buzău se născuse Pamfil Șeicaru, care a devenit un
influent jurnalist interbelic;[103] atât Voiculescu, cât și Șeicaru au fost condamnați de regimul comunist
instaurat după al Doilea Război Mondial; Voiculescu a petrecut, la o vârstă înaintată, 4 ani în închisorile
comuniste, iar Șeicaru, condamnat la moarte în contumacie, s-a refugiat în Europa Occidentală.

Tot în perioada interbelică, s-a remarcat și artista buzoiancă Margareta Sterian (pictoriță, scriitoare și
traducătoare de limba engleză); reprezentantă a micii comunități evreiești, Sterian s-a remarcat atât în
perioada interbelică, cât și în cea comunistă, într-un domeniu neafectat de cenzură, deși a fost
marginalizată în perioada stalinistă, în care era promovat proletcultismul în artă.[104][105]

În perioada comunistă, muzica ușoară era încurajată de autoritățile regimului și la Buzău, și școala de
artă, înființată în 1957,[106] a produs artiști ca Laurențiu Cazan și Mihaela Runceanu, a cărei moarte
violentă în plină carieră în 1989 a șocat opinia publică a vremii.[107]

Dramaturgul George Banu

Tot în perioada comunistă a activat și criticul literar Laurențiu Ulici, și el originar din Buzău. Într-o
perioadă în care creația literară din România era supusă unei grele cenzuri, Ulici urmărea scriitori
debutanți și le recenza lucrările. După spusele lui Cristian Teodorescu, Ulici nu se opunea fățiș regimului,
dar încerca să încurajeze la debutanții pe care îi urmărea tendințe antitotalitare, „făcând din aceasta o
chestiune estetică”.[108] Ulici a activat și în politică după 1990, fiind membru al Partidului Alianța Civică
până la moartea sa în 2000. Tot în domeniul criticii de artă s-a remarcat un alt buzoian, George Banu,
critic de teatru de anvergură internațională, stabilit la Paris. Ziaristul Adelin Petrișor s-a remarcat prin
reportajele sale din numeroase zone de conflict.[109]

Instituții și evenimente culturale și educative

Colegiul B.P.Hasdeu

Astăzi denumit Colegiul Național „B. P. Hasdeu”, Gimnaziul „Tudor Vladimirescu” a fost înființat în
1867[110] și a devenit în timp cea mai prestigioasă instituție de învățământ a orașului, clasându-se în
topul instituțiilor de învățământ preuniversitar din țară.[111][112] Clădirea sa a fost construită pe un
teren care a aparținut mănăstirii Banului; în 1875, școala a primit numele „Alexandru Hâjdeu” și apoi,
după 1932, „Bogdan Petriceicu Hasdeu”.[113] În perioada interbelică, se înființează noi școli liceale, cea
mai importantă fiind Școala secundară de fete gr. II (actualmente, Colegiul Național Mihai Eminescu),
deschisă în 1919.[114] În aceeași perioadă, s-a înființat la Buzău și actualul Liceu Special pentru
Deficienți de Vedere,[115] una dintre cele șapte astfel de școli din țară.[116][117]

Clădirea Muzeului Județean și a Teatrului George Ciprian

În 1951 a fost înființat în oraș ceea ce avea să devină în 1968 Muzeul Județean Buzău, instituție care
gestionează atât expoziția de la sediul său din apropierea Parcului Crâng, cât și colecția de etnografie și
artă populară de la casa Vergu-Mănăilă (clădire istorică din secolul al XVIII-lea), Casa Memorială Vasile
Voiculescu din Pârscov, colecția muzeală de chihlimbar de la Colți, precum și Tabăra de sculptură de la
Măgura.

Începând cu anul 1990 și sfârșitul regimului comunist, a început să apară o viață culturală a Buzăului mai
activă. Anual, se desfășoară „Concursul național de creație literară «Vasile Voiculescu»”, un concurs pe
două secțiuni: poezie și proză scurtă. Primul teatru din Buzău de după 1989, teatrul George Ciprian s-a
înființat în 1996, prin eforturile lui Paul Ioachim, care a fost și director al teatrului, până la moartea sa în
2002. La începuturile sale, teatrul era unul de proiecte, neavând o trupă proprie.[118] Din 2003, anual, la
Buzău se desfășoară festivalul de teatru „Gala noilor generații - Capul de Regizor”, un festival structurat
pe cinci secțiuni și conceput pentru promovarea tinerilor regizori.[119] În timp însă a dezvoltat și o
trupă, care efectuează uneori turnee,[120] și organizează, în fiecare toamnă, începând cu 2013,
festivalul „Săptămâna Teatrului Tânăr”, dedicat actorilor tineri, în principal studenți de la Universitatea
Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București.[121] În 2016 a avut loc
la Buzău prima ediție a unui festival de film, denumit BUZZ CEE și dedicat cineaștilor din Europa Centrală
și Estică.[122] În muzica rock, la Buzău se organizează încă din 1983 (cu întrerupere în 1991 și 1992)
festivalul Top T, festival care, încă din timpul regimului comunist, în ciuda cenzurii și presiunilor
autorităților, a promovat artiști locali, la început pentru casa de discuri Electrecord.[123]

În 1992 s-a înființat „Colegiul Universitar Economic Buzău”, care aparține structurii Academiei de Studii
Economice București, colegiu devenit centru de învățământ la distanță, care a adus prima formă de
învățământ superior în oraș.[124] Totuși, Buzăul nu este un centru universitar, în oraș nefuncționând
nicio universitate cu sediul central aici.

Sport

Sala Sporturilor „Romeo Iamandi” din Buzău

Deși Buzăul are o infrastructură sportivă foarte bine dezvoltată, performanțele sportivilor buzoieni nu
sunt unele deosebite.[125]

Cel mai vechi club de fotbal încă în activitate în oraș este Metalul Buzău, înființat în 1954[126] și care din
sezonul 2017–2018 evoluează în liga a III-a, unde a revenit după o absență de 11 ani, fiind finanțată de
Consiliul Județean Buzău.[127]

Pe baza clubului Metalul, în 1973, s-a constituit prima echipă-fanion a orașului, FC Gloria Buzău, club
desființat în 2016, a cărui echipă a jucat mai ales în Liga II, al doilea eșalon de fotbal al României. Cele
mai mari performanțe ale clubului sunt locul 5 în prima ligă românească în 1985[128] și calificarea în
semifinalele Cupei României în 2008.[129][130] Fotbaliștii cunoscuți lansați de clubul de fotbal buzoian
s-au îndreptat în special către clubul Steaua București, cum a fost cazul cu Viorel Ion (cunoscut și pentru
perioada petrecută în Bundesliga la VfL Bochum și care a revenit la Buzău pentru a antrena în multiple
rânduri echipa care l-a lansat), Ilie Stan (multiplu campion național și jucător de bază al echipei
participante de mai multe ori în Liga Campionilor UEFA în anii 1990) și Pompiliu Stoica. După ce primarul
Constantin Boșcodeală a fost anchetat și apoi condamnat pentru ilegalități în finanțarea Gloriei Buzău,
[131] administrația locală nu a mai sprijinit clubul și acesta a acumulat datorii; insolvența nu l-a ajutat să
se redreseze și în 2016 a fost declarat în faliment; jucătorii care recurseseră la pariuri ilegale și
aranjamente de meciuri au fost suspendați,[132] iar clubul nu și-a mai putut desfășura activitatea.[133]

După dispariția Gloriei, un om de afaceri local, sprijinit de autorități, a pornit de la zero cu un nou club,
FC Buzău, înființat în 2016 și care își dispută meciurile acasă pe Stadionul Municipal, aflat lângă parcul
Crâng. Pornind de la înființare din liga a V-a (a doua la nivelul județului),[134] a promovat în doi ani până
în liga a III-a, după primul an fiind preluată de Primăria Buzău sub egida unui club sportiv municipal care
a preluat denumirea defunctei Gloria.[135]

SCM Gloria are însă și alte secții, principalele fiind cele de rugby și handbal feminin, aceasta din urmă
jucând meciurile acasă în Sala Sporturilor care poartă numele fostului arbitru de handbal Romeo
Iamandi, unde se desfășoară și competiții și întâlniri de baschet, volei sau tenis de masă. Interiorul sălii a
fost renovat în anii 2000, ea fiind omologată de EHF și găzduind meciurile echipei de handbal feminin a
SCM Gloria, ale celei de handbal masculin a clubului HC Buzău, dar, ocazional, și întâlniri ale altor echipe
românești angrenate în competiții europene, cum ar fi cele ale echipelor de handbal masculin Dinamo
București, Steaua București și HCM Constanța,[136] precum și ale naționalei de handbal feminin a
României,[137] chiar dacă atunci când este plină, climatizarea interioară este depășită.[138] Handbalul a
căpătat o tradiție în Buzău, echipa HM Buzău (astăzi secția de handbal feminin a SCM Gloria) oscilând
între prima și a doua divizie a sistemului competițional național. În handbal au activat buzoienii Romeo
Iamandi (ca arbitru), Oprea Vlase (câștigător a opt titluri naționale și al Cupei Campionilor Europeni în
1965 cu Dinamo, apoi ca antrenor câștigător a patru campionate mondiale și două medalii olimpice),
[139] Gheorghe Covaciu (și el medaliat olimpic cu bronz în 1984),[140] și Cornel Penu.[141] La handbal
masculin, HC Buzău a promovat în 2018 în Liga Națională.[142] Lângă Sala Sporturilor se află și un bazin
de înot olimpic, construit în aceeași perioadă cu sala și cu amenajarea Parcului Tineretului.

Patinoarul din Buzău se află în partea de sud-vest și a fost construit în anii 1980. Din cauza dificultăților
economice ale perioadei următoare, patinoarul a fost abandonat și a rămas mai mulți ani în paragină,
până în 2007 când primăria, în parteneriat cu dealerul local de automobile ElcarGid,[143] a demarat un
proiect de reabilitare, finalizat cu deschiderea patinoarului la 17 noiembrie 2007. Acesta a fost denumit
IceMagic și a găzduit încă din primul an de la redeschidere Cupa României la patinaj artistic.[144] El are
și o bază sportivă unde s-a înființat o echipă de hochei pe gheață de juniori.[145]

După ce în anii comunismului activase echipa „Contactoare” care a câștigat în 1988 Cupa României la
rugby,[146] în 2005, la Buzău s-a înființat un nou club de rugby denumit „Stejarul”, promovat în 2018 în
prima divizie națională, Superliga,[147] după o altă tentativă eșuată în 2013 din cauza lipsei de finanțare.
[148][149][150] Echipa Stejarul a fost preluată și ea sub umbrela SCM Gloria, reușind după un an
promovarea în Superligă. Ea își dispută partidele pe teren propriu pe stadionul „Prințul Șerban Ghica”
din parcul Tineretului.[151]

Orașe înfrățite

Municipiul Buzău este înfrățit cu următoarele localități:

Belgia Oudenaarde, Belgia din 1999;

Grecia Agios Dimitrios, Grecia din 2006;

Republica Populară Chineză Baoji, China din 2006;

Republica Moldova Soroca, Republica Moldova din 2012.[152]

Note

^ a b „Recensământul Populației și al Locuințelor 2002 - populația unităților administrative pe etnii”.

Kulturális Innovációs Alapítvány (KIA.hu - Fundația Culturală pentru Inovație). Accesat în 6 august 2013.

^ a b Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab8. Populația stabilă după etnie – județe,
municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în 5 august
2013.

^ Rezultatele alegerilor locale din 2016, Biroul Electoral Central[*]

^ https://coduripostaleok.ro/buzau/buzau-bz Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)

^ Petcu, p. 19

^ Petcu, p. 20

^ a b Buzău, mică enciclopedie istorică, pp. 23–24

^ Petcu, p. 23

^ Petcu 2002, pp. 120.

^ Petcu 2002, p. 35.

^ Petcu, pp. 30–34

^ Petcu, pp. 123-124

^ a b Petcu 2002, p. 53.

^ Petcu 2002, pp. 43-44.

^ Petcu 2002, p. 58.

^ a b „Casele lui Caragiale”. Adevărul. 30 ianuarie 2002. Accesat în 12 octombrie 2007.

^ Cosmin Dragomir (2 august 2016), „Cel mai prost cârciumar din Istoria Literaturii – Caragiale și berăriile
sale falimentare”, Hyperliteratura, accesat în 3 august 2016

^ Ștefan 1985, pp. 58-61.

^ The Mesopotamian Front Awakens - Joseph Joffre Gets Sacked I THE GREAT WAR Week 125 pe
YouTube, canalul The Great War realizat de istoricul Indy Neidell. Indice temporal 7:44.

^ Petcu 2002, pp. 69, 74.

^ a b Buzău. Mică enciclopedie istorică, p. 255

^ „Primaria Municipiului Buzau”, Primariabuzau.ro, accesat în 4 mai 2015

^ Petcu 2002, p. 94.

^ Petcu 2002, p. 90.

^ a b „Lista monumentelor istorice 2010” (PDF), Patrimoniu.gov.ro, accesat în 13 iulie 2015

^ a b Petcu, pp. 102-103

^ Strategia Buzău 2014-2020, p. 15

^ Planul Urbanistic General, pagina 6

^ a b c Petcu, pp.104-105

^ Costisitor. Circulatia A Fost Deviata Pe Rute Ocolitoare (10 mai 2005), „Podul de la Maracineni -
Moldova, rupta de Muntenia”, Jurnalul Național, accesat în 30 aprilie 2015

^ Planul Urbanistic General, Raportul de Mediu, partea I, pp. 24–25

^ Strategia Buzau 2014-2020, pp 25–26, 31

^ Județele României Socialiste, p. 161

^ National Meteorological Administration of Romania, „Average temperatures in July 2017 in Romania”,

Meteoromania.ro, accesat în 19 octombrie 2017

^ Liviu Mihai Irimia, Cristian Valeriu Patriche, Bogdan Roșca și Valeriu V. Cotea (4 iulie 2017),
Modifications in climate suitability for wine production of Romanian wine regions as a result of climate
change, accesat în 19 octombrie 2017; date și alte surse citate de acest articol.

^ „Flora județului Buzău”. ANPM. Accesat în 28 aprilie 2015.

^ Strategia Buzău 2014-2020, p. 45

^ „Lunca Buzăului”, Natura2000.mmediu.ro, accesat în 2 iunie 2015

^ Petcu, pp. 106–108.

^ Iulian Bunila (24 februarie 2015), „VIDEO Revenirea bufnițelor în centrul Buzăului, semn al primăverii
timpurii”, Adevărul, accesat în 30 aprilie 2015

^ Iulian Bunila (20 iunie 2017), „VIDEO Turmă de mistreți, la doar un kilometru distanță de centrul
Buzăului”, Adevărul, accesat în 19 octombrie 2017

^ Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab13. Populația stabilă după religie – județe,
municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în 5 august
2013.

^ Lahovari, George Ioan (1902). „Simileasca (Iorguleasca), com. rur.” (PDF). Marele Dicționar Geografic al
Romîniei. 5. București: Stab. grafic J. V. Socecu. p. 389.

^ Corina Răchițeanu, „Țiganii din Simileasca n-au nicio jenă să-și declare etnia - Strada de Buzau”,
Stradadebuzau.ro, accesat în 28 aprilie 2015
^ Tatiana Dabija (24 mai 2004), „Tiganii din Simileasca asteapta Marea Chefuiala”, Jurnalul Național,
accesat în 28 aprilie 2015

^ Iulian Bunila (7 februarie 2014), „Norvegienii finanțează proiecte de îmbunătățire a vieții romilor din
Buzău”, Adevărul, accesat în 28 aprilie 2015

^ a b George Lixandru, „Țiganii pe care nu-i vede Mircea Toma. "Tiggarna" - Cerșetorii care au invadat
Borås în Suedia vin din Buzău, satul Similesca. Foto reportaj Borås Tidning și George Lixandru - Ziaristi
Online”, Ziaristionline.ro, accesat în 28 aprilie 2015

^ Silvia Herghelegiu, „Fiica regelui Cioabă, cooptată în editarea revistei bilingve pentru romii din
Simileasca”, Opinia, accesat în 28 aprilie 2015

^ Iulian Bunila (11 aprilie 2013), „VIDEO Cimitirul evreiesc din Buzău, un ansamblu monumental ruinat
de trecera timpului și nepăsarea oamenilor”, Adevărul, accesat în 28 aprilie 2015

^ Mărăcineanu, Mirela-Laura; Bulei, Ion (coordonator) (2012). Comunitatea evreiască de la Buzău în

timpul celui de al Doilea Război Mondial (PhD). Facultatea de Istorie, Universitatea din București.
(rezumat)

^ a b „Obstea evreiasca buzoiana”, Romanianjewish.org, accesat în 28 aprilie 2015

^ „Lista lui bădița Anghel, salvatorul de evrei”, Evenimentul zilei, 11 ianuarie 2008, accesat în 28 aprilie
2015

^ „Anuțoiu, Anghel T”. Yad Vashem, baza de date a drepților între popoare. Accesat în 15 mai 2015.

^ Petcu 2002, pp. 27–34.

^ „Rezultatele finale ale alegerilor locale din 2020” (Json). Autoritatea Electorală Permanentă. Accesat în
2 noiembrie 2020.

^ Strategia Buzău 2014–2020, pp. 87–98

^ Ion Petrescu (3 octombrie 2013), „Mareșalul care a primit onorul la Divizia 2 Infanterie „Getica"”,
Adevărul, accesat în 27 ianuarie 2015

^ „Aniversarea Batalionului 47 Comunicații și Informatică”, Arhiva.gov.ro, accesat în 27 ianuarie 2015

^ Prezentarea sistemului judiciar român, Consiliul Superior al Magistraturii, accesat în 9 februarie 2018

^ „Hotărârea 337/1993”, Legex.ro, accesat în 21 aprilie 2015

^ „Legea privind organizarea judiciară nr. 304/2004”, Lege5.ro, accesat în 9 februarie 2018

^ „Lista deputatilor - informatii de contact”, Camera Deputaților, accesat în 24 aprilie 2017

^ Peneș, Nicolae (27 iunie 2011). „Radiografii subiective - Alexandru Marghiloman - lordul valah (I)”.
Buzău: Opinia. Accesat în 6 decembrie 2013.

^ „Unirea Basarabiei cu România în documente”. Historia.ro. Accesat în 6 decembrie 2013.

^ Dumitrina Galantonu (29 februarie 2008). „Catalin Marian Predoiu, noul ministru al Justitiei”.
Hotnews.ro. Accesat în 6 decembrie 2013.

^ Ciliac, Alexandra (21 noiembrie 2013). „Evenimentul zilei TV. Cătălin Predoiu s-ar retrage din lupta
pentru prezidențiale dacă un alt candidat de dreapta ar avea șanse mai mari”. Evenimentul Zilei. Accesat
în 6 decembrie 2013.

^ Andreea Udrea (11 august 2014), „Vasile Blaga: Cătălin Predoiu, prim-ministru desemnat al alianței
noastre”, Evenimentul zilei, accesat în 21 aprilie 2015

^ Petcu, 2002, p. 134

^ a b Petcu, 2002, p. 135

^ Petcu, 2002, p. 136

^ Petcu, 2002, p. 137

^ Petcu, p. 141

^ Petcu, 2002, p. 138

^ „Profit in scadere pentru Apcarom”, Curierul Național, 31 iulie 2006, accesat în 18 august 2015

^ „Constructiile sporesc afacerile Ductil Steel”. Business Standard. 18 iulie 2007. Arhivat din original la 18
iulie 2007. Accesat în 22 februarie 2008.

^ „Rusii de la Mechel cumpara cu 90 mil. euro Ductil Buzau”, HotNews.ro, 5 octombrie 2007, accesat în
18 august 2015

^ Diana Tudor Stoica (21 septembrie 2010), „Austriecii închid fabrica de zahăr de la Buzău timp de 4
luni”, Ziarul financiar, accesat în 18 august 2015

^ a b Diana Tudor Stoica (11 mai 2009), „Cum a ajuns Constantin Boromiz de la o moara in satul natal la
un business de 150 de milioane de euro in panificatie”, Ziarul financiar, accesat în 18 august 2015

^ Scurtă prezentare și listă de știri asociate firmei Boromir Prod Buzău, pe website-ul Wall-street.ro.
Accesat la 18 august 2015

^ Marius Cristea, Codruța Mare, Ciprian Moldovan, Andreea China, Thomas Farole, Adina Vințan, Jane
Park, Keith Patrick Garrett și Marcel Ionescu-Heroiu. „Orașe-magnet. Migrație și navetism în România”
(PDF). Banca Mondială. Accesat în 27 iulie 2017., paginile 25, 40, 65

^ Vlad Barza (13 martie 2014), „ANALIZA Cum mergeau trenurile acum 140 de ani - O poveste cu romani,
unguri, austrieci si englezi in vremuri cu scandaluri rasunatoare si reusite uimitoare - Esential”,
HotNews.ro, accesat în 2 iunie 2015

^ „Calea ferată din România și începuturile ei”, Gazeta de Sud, 5 februarie 2011, accesat în 18 august
2015

^ „Istoric”, Agir.ro, Asociatia Generala a Inginerilor din Romania, accesat în 2 iunie 2015
^ Nicolescu, Valeriu; Bănică, Monica (30 iunie 2009). „Linia C.F.R. Buzau - Nehoiasu, 100 de ani de la
inaugurare (august 1909)”. Opinia. Buzău. , o copie a articolului este disponibilă online pe forumul
Transira

^ Google Maps – Buzău (Map). Cartografie realizată de Google, Inc. Google Inc. Accesat în 28 aprilie
2015.

^ Iulian Bunila (26 noiembrie 2014), „Maternitatea nouă și Podul Vadu Pașii, principalii agenți electorali
ai Buzăului”, Adevărul, accesat în 2 iunie 2015

^ „Podul de la Vadu Pașii, proiectat de Anghel Saligny, e închis traficului auto”, Stiri.tvr.ro, accesat în 2
iunie 2015

^ „Află aici de ce nu încep lucrările la podul de la Vadu Pașii”, Tvbuzau.ro, accesat în 2 iunie 2015

^ „Autogari din Buzau, Romania si curse autocare, microbuze”, Autogari.ro, accesat în 28 aprilie 2015

^ Strategia Buzău 2014-2020, pp 53–54

^ „Boagiu: Vrem să transformăm Aeroportul Otopeni în aeroport regional, iar Băneasa în aeroport
business – AGERPRES”, Agerpres.ro, accesat în 2 iunie 2015

^ „TRASEELE DE TRANSPORT PUBLIC”, TransBus Buzau, accesat în 30 iulie 2019

^ „Câte taxiuri tranzitează zilnic municipiul Buzău?”, Reporterbuzoian.ro, accesat în 18 august 2015

^ Buzău, mică enciclopedie istorică, pp. 155–157

^ Petcu, p. 175.

^ Petcu, pp. 49–50.

^ Petcu, p. 51.

^ Petcu, p. 55.

^ Petcu, p. 56.

^ Constantin Stănescu: Accente: jurnal indirect (1996-2003), pag. 126

^ Wilhelm Odelberg, editor (1975). „George E. Palade - biographical” [George E. Palade - scurtă
biografie]. Fundația Nobel. Accesat în 5 decembrie 2013.

^ „O nouă copie după celebra sculptură a lui Constantin Brâncuși, „Rugăciune", prezentată astăzi
publicului de ROTARY Club Buzău”. Jurnalul de Buzău. 31 iulie 2013.

^ Bichir, Florian. „Venit țară în secret, Pamfil Șeicaru solicită o audiență lui Ceaușescu”. Historia. Accesat
în 5 decembrie 2013.

^ Tronaru, Doinel (15 septembrie 2007). „Posteritatea unei mari artiste”. România liberă. Accesat în 5
decembrie 2013.

^ „Vă mai amintiți de... Margareta Sterian”. Adevărul. 9 februarie 2010.

^ „Informatii Liceul de arta "Margareta Sterian"”. Primăria Buzău. Accesat în 5 decembrie 2013.

^ Andronie, Dana; Cobuz, Dana (2 noiembrie 2009). „Moartea Mihaelei Runceanu: o tragedie, mai multe
scenarii”. Jurnalul Național. Accesat în 5 decembrie 2013.

^ Teodorescu, Cristian (2005). „Povestirile lui Laurențiu Ulici” (1). România literară.

^ „Adelin Petrisor, reporter special la Realitatea TV”. Ziare.com. 26 iunie 2008. Accesat în 10 martie
2016.

^ Petcu, p. 48.

^ „Cele mai bune 5 licee din Buzău după ultima medie de admitere”. Gândul. 12 iulie 2011.

^ „Top 100 CELE MAI BUNE LICEE din România”. Gândul. 12 iulie 2011.

^ Calcan, p. 167.

^ Petcu, p. 68.

^ Valeriu Nicolescu; Adriana Leca (23 decembrie 2016), „Opinia”, Opiniabuzau.ro, accesat în 2 octombrie
2017

^ Cătălina Tăgârță, „România, una dintre puținele țări din UE fără un centru de reabilitare pentru
nevăzători”, Taifasuri.ro, accesat în 2 octombrie 2017

^ „Educatie”, Nevazator.ro, accesat în 2 octombrie 2017

^ „Teatrul „George Ciprian" Buzău: primul teatru de proiecte. Primul gong, 13–16”. Teatrul Azi (10-11
(octombrie)). 2011.

^ „Agenda LiterNet › Florica Ichim: Capul de... regizor. Gala noilor generații - la Buzău”,
Agenda.liternet.ro, accesat în 28 aprilie 2015

^ „Teatrul „George Ciprian" pleacă în turneu prin țară iar luna viitoare joacă la Buzău Catrinel
Dumitrescu, soția regretatului Emil Hossu”, Observatorulbuzoian.ro, accesat în 16 noiembrie 2015

^ „Saptamana Teatrului Tanar, 18-24 noiembrie 2013, la Buzau”, Newsbuzau.ro, accesat în 16 noiembrie
2015

^ D. S. (10 martie 2016), „BUZZ CEE - Festival international de film dedicat cinematografiei din Europa
Centrala si de Sud-Est, la Buzau - Film”, HotNews.ro, accesat în 14 martie 2016

^ Stratone, Nelu (2017). Top T Buzău, festivalul rezistenței rock. Casa de Pariuri Literare.

^ „ASE - Invatamant la Distanta”, Buzau.idd.ase.ro, accesat în 28 aprilie 2015

^ Nichitoaia, Bogdan (30 august 2012). „Sportul buzoian: Avem cu ce, nu avem cu cine!”. Buzău: Opinia.
Accesat în 6 decembrie 2013.

^ Andreea Stroe (26 iunie 2016), „Metalul Buzău este oficial în Liga a 3-a după returul cu CS Amara”,
Opiniabuzau.ro, accesat în 26 iunie 2017
^ Adi Soare (29 iunie 2017), „Nou-promovata în Liga 3 Metalul Buzău intră sub "tutela" Consiliului
Județean. "Prin implicarea noastră cred că vom aduce bucurie microbiștilor buzoieni"”, Prosport, accesat
în 29 iunie 2017

^ „Meciuri de poveste: Gloria Buzău – Rapid București 1985 :: Seria I :: LigaB.RO”, Ligab.gsp.ro, accesat în
18 august 2015

^ „Gloria Buzău, a treia semifinalistă”. Gazeta Sporturilor. 28 februarie 2008. Accesat în 8 mai 2008.

^ „Au scris istorie”. Prosport. 29 februarie 2008. Accesat în 8 mai 2008.

^ „Dosarul "Gloria Buzau" - Constantin Boscodeala, primarul Buzaului”, HotNews.ro, 6 aprilie 2012,
accesat în 11 august 2016

^ „DECIZIE OFICIALĂ FRF Sancțiuni fără precedent în scandalul blaturilor pentru pariuri de la Gloria
Buzău! Se ajunge la amenzi de peste 200.000€ și 174 de luni de suspendare cumulate!”, Gsp.ro, accesat
în 11 august 2016

^ „Gloria Buzău intră în faliment. Tribunalul a decis deschiderea procedurii, dar clubul din Liga 2 mai are
o cale de atac”, Liga2.prosport.ro, accesat în 11 august 2016

^ Andreea Stroe (16 septembrie 2016), „Deși a preluat jucătorii sub 16 ani, culorile și stadionul / „FC
Buzău nu are nicio legătură cu Gloria Buzău!"”, Opiniabuzau.ro, accesat în 27 septembrie 2016

^ Andreea Stroe (21 iunie 2017), „După modificările aduse, de curând, Legii Sportului / Primarul
Constantin Toma a anunțat înființarea Sport Club Municipal”, Opiniabuzau.ro, accesat în 26 iunie 2017

^ Baciu, Denisa (24 ianuarie 2010). „Rușinea Buzăului: Sala Sporturilor are o culoare țipătoare”.
Adevărul. Accesat în 23 martie 2010.

^ Dobre, Adi (16 martie 2010). „Brădeanu și Beșe revin pentru meciurile cu Ucraina”. Evenimentul zilei.
Accesat în 30 martie 2010.

^ Andrei Pițigoi (4 iunie 2018), „CARTONAȘUL ROȘU | Bătrână și obosită! Sala Sp. "Romeo Iamandi",
depășită de evenimentele sportive de amploare”, Buzăul Sportiv, accesat în 17 iulie 2018

^ Crăițoiu, Andrei (13 octombrie 2011). „Doliu în lumea handbalului » Oprea Vlase a încetat din viață: "O
pierdere imensă!"”. Gazeta Sporturilor. Accesat în 6 decembrie 2013.

^ „Gheorghe Covaciu - Comitetul Olimpic si Sportiv Roman”, Cosr.ro, accesat în 20 octombrie 2017

^ Andrei Crăițoiu; Iulia Iordache (20 octombrie 2017), „VIDEO Momente emoționante la Buzău la
lansarea cărții despre viața lui Cornel Penu: "Eroul meu era în gara din Bârlad mâncând salam și nimeni
nu îl recunoștea"”, GSP, accesat în 20 octombrie 2017

^ Andreea Stroe (4 iunie 2018), „HC Buzău a promovat în Liga Națională! • Opinia Buzău”, Opinia Buzău,
accesat în 17 iulie 2018

^ „Primarul Boscodeală merge pe mîna Elcar Gid pentru reabilitarea patinoarului”. Șansa buzoiană. 15
noiembrie 2007.
^ „Buzaul gazduieste incepand de astazi "Cupa Romaniei" la patinaj artistic”. Jurnalul de Buzău. 5 martie
2010.

^ Copariu, Mirela (26 ianuarie 2010). „Hocheiștii buzoieni sunt din ce în ce mai magici”. Adevărul.

^ Trereacă, Auraș (23 martie 2007). „Unde este cupa?”. Șansa Buzoiană. Accesat în 6 decembrie 2013.

^ „SCM Gloria începe sezonul la rugby în august, în Cupa Regelui! SuperLiga debutează pe 8 septembrie -
BuzăuMedia”, Buzăumedia, accesat în 17 iulie 2018

^ Bunilă, Iulian (3 octombrie 2013). „Stejarul Buzău va sărbători promovarea în superligă în nocturnă, pe
stadionul Gloria”. Accesat în 6 decembrie 2013.

^ Ivan, Dorin (28 februarie 2014). „Rugby: RC Stejarul Buzău s-a retras din Superliga națională, iar echipa
este practic desființată”. Agerpres. Accesat în 28 iulie 2014.

^ Iulian Bunila (14 august 2015), „Stejarul Buzău, la primul meci din returul Ligii a doua, la rugby”,
Adevărul, accesat în 9 mai 2016

^ „Stadionul „Prințul Ghica", din retur la nivelul primului eșalon”. Strada Buzău. Accesat în 6 decembrie
2013.

^ „Moment așteptat de 19 ani: Buzău și Soroca, orașe înfrățite”. Opinia. 22 aprilie 2012. Accesat în 2
iunie 2015.

Bibliografie

Petcu, Gheorghe; Stan, Constantin; Ciobanu, Doina; Tănase, Constanța; Filoti, Doina (2002). Municipiul
Buzău. Monografie. Buzău: Editura Alpha. ISBN 973-8054-59-1.

Județele României Socialiste, ediția a doua. București: Editura Politică. 1972.

Ștefan, Corneliu (1985). La noapte, Cotidianul. București: Editura Eminescu.

Constantinescu, Eugen-Marius (2000). Buzău. Mică enciclopedie istorică. Muzeul Județean de Istorie
Buzău. ISBN 973-8054-33-8.

Calcan, Radu (2007). Istoria Colegiului Național «B.P. Hasdeu» din Buzău în perioada 1944–2007. Editura
Omega. ISBN 978-973-1791-34-0.

Colegiul Bogdan Petriceicu Hasdeu - monografie (1867-1997) (1998). Buzău

Strategia Buzău 2014–2020. Primăria Municipiului Buzău. Accesat la 2 iunie 2015

Planul Urbanistic General al municipiului Buzău, documentul

2955_3028_PUG_BZ_Reactualizat_Memoriu.pdf. Primăria Municipiului Buzău. Accesat la 2 iunie 2015

Raportul de mediu asociat Planului Urbanistic General al municipiului Buzău. Partea I, partea a II-a,
anexe

Legături externe

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Buzău

FOTO Istoria modernă a orașului Buzău, o îmbinare de povești despre oameni importanți și faptele lor,
24 mai 2013, Iulian Bunila, Adevărul

Site-ul festivalului de film BUZZ CEE

Buzăul are în sfârșit o stemă, 24 februarie 2006, Cristina Dinulescu, Amos News

[arată]

v•d•m

Municipiul Buzău, județul Buzău

[arată]

v•d•m

Subdiviziunile administrative ale județului Buzău

[arată]

v•d•m

Reședințele județelor României

[ascunde]

v•d•m

Cele mai populate orașe ale României

Orașele cu mai mult de 50 000 de locuitori conform recensământului din anul 2011

Peste 1 000 000 de locuitori

București (1.883.425 loc.)

Stema României

Peste 300 000 de locuitori

Cluj-Napoca (324.576 loc.) · Timișoara (319.279 loc.)

Peste 200 000 de locuitori

Iași (290.422 loc.) · Constanța (283.872 loc.) · Craiova (269.506 loc.) · Brașov (253.200 loc.) · Galați
(249.432 loc.) · Ploiești (209.945 loc.)
Peste 100 000 de locuitori

Oradea (196.367 loc.) · Brăila (180.302 loc.) · Arad (159.074 loc.) · Pitești (155.383 loc.) · Sibiu (147.245
loc.) · Bacău (144.307 loc.) · Târgu Mureș (134.290 loc.) · Baia Mare (123.738 loc.) · Buzău (115.494 loc.) ·
Botoșani (106.847 loc.) · Satu Mare (102.411 loc.)

Peste 75 000 de locuitori

Râmnicu Vâlcea (98.776 loc.) · Drobeta-Turnu Severin (92.617 loc.) · Suceava (92.121 loc.) · Piatra Neamț
(85.055 loc.) · Târgu Jiu (82.504 loc.) · Târgoviște (79.610 loc.) · Focșani (79.315 loc.) · Bistrița (75.076
loc.)

Peste 50 000 de locuitori

Tulcea (73.707 loc.) · Reșița (73.282 loc.) · Slatina (70.293 loc.) · Călărași (65.181 loc.) · Alba Iulia (63.536
loc.) · Giurgiu (61.353 loc.) · Deva (61.123 loc.) · Hunedoara (60.525 loc.) · Zalău (56.202 loc.) · Sfântu
Gheorghe (56.006 loc.) · Bârlad (55.837 loc.) · Vaslui (55.407 loc.) · Roman (50.713 loc.)

[arată]

v•d•m

Localități traversate de DN2

Informații bibliotecare

GND: 4217626-8 LCCN: n81082927 NKC: ge1009946 VIAF: 143077616 WorldCat Identities (via VIAF):
143077616

Categorii: Articole buneLocalități urbane din județul BuzăuBuzăuOrașe din județul BuzăuMunicipii din
RomâniaOrașe din România

Meniu de navigare

Nu sunteți autentificat

Discuții

Contribuții

Creare cont

Autentificare

ArticolDiscuție

LecturăModificareModificare sursăIstoric

Căutare
Căutare în Wikipedia

Pagina principală

Schimbări recente

Cafenea

Articol aleatoriu

Facebook

Participare

Cum încep pe Wikipedia

Ajutor

Portaluri tematice

Articole cerute

Donații

Trusa de unelte

Ce trimite aici

Modificări corelate

Trimite fișier

Pagini speciale

Navigare în istoric

Informații despre pagină

Citează acest articol

Element Wikidata

Tipărire/exportare

Creare carte

Descarcă PDF

Versiune de tipărit

În alte proiecte

Wikimedia Commons

Wikivoyage
În alte limbi

Български

Deutsch

Ελληνικά

English

Español

Français

Magyar

Српски / srpski

Türkçe

Încă 45

Modifică legăturile

Ultima editare a paginii a fost efectuată la 3 decembrie 2021, ora 21:48.

Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice; pot
exista și clauze suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de utilizare.

Politica de confidențialitateDespre WikipediaTermeniVersiune mobilăDezvoltatoriStatisticiDeclarație

cookieWikimedia FoundationPowered by MediaWiki