Tiziano Ferro (n. 21 februarie 1980, Latina) este un cântăreț, producător și autor italian.

Pe parcursul
carierei sale, a cântat și în spaniolă, engleză, franceză și portugheză. A vândut peste 15 milioane de
exemplare,[1] mai ales în Europa și în America Latină, iar în cei zece ani de carieră, el a primit numeroase
premii, nominalizări și distincții, dintre care cele mai importante la nivel național (Italian Music Awards)
și internațional (World Music Awards).

Tiziano Ferro s-a născut la data de 21 februarie 1980 în orașul italian Latina, în familia
controlorului Sergio Ferro. Mama sa, Giuliana, fiind casnică, s-a ocupat de educarea lui Tiziano,
dar și a fratelui său mai mic, Flavio.[2] Atât Giuliana, cât și Sergio Ferro au ascendenți venețieni
din orașul de provincie Cavarzere.[3]

La vârsta de cinci ani, Tiziano a primit de la părinții săi o claviatură în miniatură, dar și o broșură
ce conținea colinde pentru Crăciun, acesta fiind primul contact semnificativ al interpretului cu
lumea muzicală.[4] Tiziano a început să compună primele sale cântece la o vârstă relativ fragedă.
Înregistrând câteva piese cu ajutorul unui magnetofon, interpretul și-a format un stil muzical
precoce. Două dintre cântecele sale din copilărie au fost incluse pe albumul Nessuno e solo,
lansat în anul 2006.[5] Fragmentele a cappélla au avut statutul de „piese ascunse” ale discului,
putând fi ascultate la finalul cântecului „Mio fratello”.[6]

Audio demonstrativ
„Universal Prayer”

Meniu
0:00
Tiziano Ferro & Jamelia - „Universal Prayer”

 Probleme în ascultarea fișierului? Consultați pagina de ajutor.

Tiziano a avut o adolescență dificilă, din cauza bulimiei, dereglare digestivă care avea să îl
urmărească până la debutul său.[7] La vremea respectivă, tânărul interpret cântărea o sută
unsprezece kilograme, muzica devenind un loc de refugiu pentru el.[8] Totuși, problemele sale de
sănătate aveau să rămână prezente în amintirile sale, iar titlul celui de-al doilea album al său,
111, face referire la greutatea sa din acea perioadă.[9]

La data de 6 octombrie 2010, face public într-un interviu acordat revistei Vanity Fair, orientarea
sa sexuală[10], iar pe 20 octombrie același an, publică autobiografia Trent'anni e una
chiacchierata con papà (treizeci de ani și o discuție cu tata) în care scrie despre lupta cu sine
însuși pentru acceptarea homosexualității sale.[11]