Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale al Republicii Moldova

Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”

FACULTATEA STOMATOLOGIE
Catedra de Biochimie și Biochimie clinică

Lucru individual
HORMONII SEXUALI FEMININI. GESTAGENII.
ESTROGENII. PARTICULARITAȚILE STRUCTURALE.
IMPORTANȚA BIOMEDICALĂ.

PARA Vera
Anul I, grupa S2106

Curlat Serghei
dr. șt. med., asistent universitar

Chișinău, 2021
 Sistemul hormonal feminin
Sistemul hormonal feminin, constă din hormoni ierarhizaţi în trei categorii, după
cum urmează:
1. Un hormon de eliberare hipotalamic, hormonul de eliberare a gonadotropinelor (
GnRH).
2. Hormonii sexuali ai hipoftzei anterioare, hormonul folicu/ostimulant (FSH) şi
hormonul luteinizant ( LH ), ambii secretaţi ca răspuns la eliberarea de GnRH din
hipotalamus.
3. Hormonii ovarieni, estrogenul şi progesteronul , secretaţi de ovare ca răspuns la
acţiunea celor doi hormoni sexuali din hipofiza anterioară.
Aceşti hormoni variaţi nu sunt secretaţi în cantităţi constante pe întreaga perioadă
a ciclului sexual feminin lunar, ci dimpotrivă, au rate de secreţie complet diferite în
fiecare dintre etapele ciclului.
Concentraţiilor hormonilor gonadotropi ai hipofizci anterioare, FSH şi LH (cele
două curbe inferioare), şi ale hormonilor ovarieni estradiol (estrogen) şi
progesteron (cele două curbe superioare).
Variaţiile cantităţii de GnRH eliberate de către hipotalamus în timpul ciclului
sexual lunar nu sunt la fel de drastice. Acesta este secretat în pulsuri scurte care se
succed la un interval mediu de 90 minute, ca şi la bărbaţi.
Ciclul lunar ovarian; efectele hormonilor gonadotropi
Femeile aflate la vârstă fertilă prezintă modificări lunare ritmice ale ratelor de
secreţie a hormonilor feminini, precum şi transformări fizice corespunzătoare ale
ovarelor şi ale celorlalte organe sexuale. Acest model ritmic poartă numele de
ciclul sexual lunar feminin (sau, mai puţin corect, ciclul menstrual). Durata medie
a ciclului este de 28 de zile.
Există două consecinţe importante ale ciclului sexual feminin, în primul rând, în
fiecare lună ovarele eliberează un singur ovul, astfel încât, în mod normal, la un
anumit moment se poate dezvolta un singur fat, în al doilea rând, endometrul uterin
este pregătit în prealabil pentru implantarea la momentul adecvat a ovulului
fecundat.
2
 Hormonii gonadotropi şi efectele acestora asupra ovarelor
Modificările ovariene ce apar în timpul ciclului sexual sunt în întregime
dependente de acţiunea hormonilor gonadotropi FSH şi LH , secretaţi de către
hipofiza anterioară. În absenţa acestor hormoni ovarele rămân inactive, situaţie
prezentă pe perioada copilăriei, când secreţia de hormoni gonadotropi hipofizari
este aproape absentă. La vârste cuprinse între 9 şi 12 ani, hipofiza începe să secrete
cantităţi progresiv mai mari de FSH şi LH, care determină apariţia ciclurilor
sexuale lunare, începând de la vârsta de 11-15 ani. Această perioadă de
transformări este numită pubertate, iar momentul primului ciclu menstrual poartă
numele de menarhă . Atât FSH-ul cât şi LH-ul sunt glico- proteine cu dimensiuni
mici, având o greutate moleculară de aproximativ 30.000.
Atât FSH-ul cât şi LH-ul stimulează celulele ovariene ţintă prin legarea de
receptori cu specificitate înaltă pentru FSH şi LH, localizaţi în membranele acestor
celule. La rândul lor, aceşti receptori activaţi amplifică ratele secreţiei celulare
precum şi creşterea şi proliferarea acestor celule. Aproape toate aceste efecte
stimulatorii apar ca urmare a activării sistemului de mesageri secunzi al adenozin
monofosfatului ciclic din citoplasmă celulară, care determină formarea unei
protein-kinaze şi numeroase fosforilări ale unor enzime esenţiale ce stimulează
sinteza hormonilor sexuali.
Creşterea foliculului ovarian - faza "foliculară" a ciclului ovarian
La naşterea fătului de sex feminin, fiecare ovul este înconjurat dc un singur strat
de celule granuloase: ovulul, împreună cu această teacă de celule granuloase,
poartă numele de folicul primordial. Se presupune că rolul acestor celule
granuloase în perioada copilăriei este de a asigura nutriţia ovulului şi de a secreta
un factor de inhibare a maturării ovocitelor, care mcnţine ovulul în starea sa
primordială, în profaza diviziunii meiotice. Ulterior, după pubertate, când hipofiza
anterioară începe să secrete cantităţi mari de FSH şi LH, are loc creşterea şi
dezvoltarea ovarelor precum şi a unora dintre foliculi.
Prima etapă a creşterii foliculare constă din mărirea moderată a ovulului, al cărui
diametru creşte de două sau de trei ori. La unii foliculi urmează apariţia unor
3
straturi suplimentare de celule granuloase; aceşti foliculi sunt cunoscuţi ca foliculi
primari.
Dezvoltarea foliculilor antrali şi veziculari.
În primele câteva zile ale fiecărui ciclu sexual lunar feminin, concentraţiile de
FSH şi de LH secretate de hipofiza anterioară cresc uşor până la moderat, creşterea
FSH-ului fiind relativ mai marc decât cea a LH-ului pe care o precede cu câteva
zile. Aceşti hormoni, în special FSH-ul, induc creşterea accelerată a 6-12 foliculi
primari în fiecare lună. Efectul iniţial este o proliferare rapidă a celulelor
granuloase, cu apariţia mai multor straturi celulare, în plus, celulele fusiforme
derivate din interstiţiul ovarian se dispun în mai multe straturi la exteriorul
celulelor granuloase, dând naştere unui alt înveliş celular numit teacă. Aceasta este
împărţită în două straturi: în teaca internă-celulele dezvoltă caracteristici
epitelioide similare celor ale celulelor granuloase şi câştigă capacitatea de a secreta
suplimentar hormoni steroidieni sexuali (estrogen şi progesteron), -stratul extern,
teaca externă-se transformă într-o capsulă de ţesut conjunctiv bogat vascularizat,
care devine capsula foliculului aflat în dezvoltare, după această etapă proliferativă
precoce care durează câteva zile, masa de celule granuloase secretă un lichid
folicular cu concentraţie crescută de estrogeni, unul dintre cei mai importanţi
hormoni feminini. Acumularea acestui lichid determină formarea în interiorul
masei de celule granuloase a antrului.
Creşterea precoce a foliculului primar până la stadiul antral este stimulată în
principal de FSH. Urmează o etapă de creştere accelerată, cu formarea unor foliculi
mai mari, numiţi foliculi veziculari. Această creştere accelerată este determinată de
următoarele procese:
1. Estrogenii sunt secretaţi în interiorul foliculului şi determină expresia, la
nivelul celulelor granuloasei, a unui număr crescut de receptori pentru FSH:
prin aceasta se induce un efect de feedback pozitiv, deoarece celulele
granuloase vor deveni şi mai sensibile la FSH.
2. FSH-ul hipofizar şi estrogenii acţionează concomitent pentru a promova
expresia receptorilor pentru LH de la nivelul celulelor granuloase iniţiale,
4
 permiţând în acest fel LH-ului să-şi exercite efectul stimulant, pe lângă cel
indus de FSH, ceea ce are ca rezultat creşterea secreţiei foliculare.
3. Cantităţile progresiv crescute de estrogeni foliculari, în asociere cu cele de
LH acţionează concertat, stimulând proliferarea celulelor foliculare tecale şi
amplificându-le totodată secreţia.
După ce foliculii antrali încep să se dezvolte, creşterea lor se va accelera exploziv.
Diametrul ovulului creşte de încă trei-patru ori, astfel încât diametrul final al
acestuia va creşte de până Ia 10 ori, iar greutatea sa va creşte de 1000 de ori. Pe
măsură ce foliculul se măreşte, ovulul rămâne înglobat într-o masă de celule
granuloase localizată la unul din polii foliculului.
Numai un folicul se maturează complet în fiecare lună, iar restul suferă un proces
de atrezie. După o săptămână de creştere sau mai mult - dar înainte de apariţia
ovulaţiei - unul dintre foliculi începe să crească mai mult decât ceilalţi; restul de 5-
11 foliculi aflaţi în dezvoltare vor involua (proces numit atrezie ), aceşti foliculi
devenind atrezici.
Cauzele care conduc la atrezie nu sunt cunoscute, dar a fost postulată următoarea
ipoteză: cantităţile mari de estrogeni produse de foliculul cu creşterea cea mai
rapidă acţionează la nivelul hipotalamusului inhibând secreţia hipofizară de FSH,
şi blocând astfel creşterea ulterioară a foliculilor mai puţini dezvoltaţi. Ca urmare,
foliculul cel mai voluminos va continua să crească datorită efectelor intrinseci de
feedback pozitiv, în timp ce creşterea tuturor celorlalţi foliculi se va opri, iar
aceştia vor involua.
Procesul de atrezie este important, deoarece în mod normal permite ca în fiecare
lună numai unul dintre foliculi să crească suficient de mult încât să asigure ovu-
laţia: acest mecanism împiedică dezvoltarea simultană a mai multor fetuşi în
timpul unei sarcini. în momentul ovu¬ laţiei foliculul unic va atinge un diametru de
1-1,5 cen¬ timetri. moment în care este numit folicul matur.
Ovulaţia
La o femeie cu ciclul sexual normal de 28 de zile, ovulaţia se produce la 14 zile
după debutul menstruaţiei. Cu puţin timp înainte cfe ovulaţie. peretele exterior
5
protruziv al foliculului se tumefiază rapid, iar o mică zonă din centrul capsulei
foliculare numită stigma va deveni proeminentă, asemenea unui mamelon. După
aproximativ 30 de minute lichidul începe să difuzeze în afara foliculului prin inter¬
mediul stigmei, iar după încă 2 minute stigma va suferi o ruptură largă, permiţând
extravazarea lichidului mai vâscos care a ocupat regiunea centrală a foliculului.
Acest lichid vâscos transportă ovulul înconjurat de o masă alc㬠tuită din câteva
mii de celule granuloase mici. numită corona radiata

6
7
8
9
10
11
Concluzii generale

1. Cea mai afectată vârstă cu cancer ovarian în stadii tardive a fost la pacientele cuprinse între
61-70 ani în 21 cazuri ce a constituit 32.3% și 4 cazuri cuprinse între 20-40 de ani ce constituie
6.15%. Simptomele clinice în toate cazurile fiind mărirea abdomenului în volum în 100%.
2. Din investigațiile de laborator markerul tumoral a demonstrat cifre majorate la toate 65
paciente cu 100% și investigația imagistică cu efectuarea USG a cavității abdominale și
bazinului mic au demonstrat tumori de diferite dimensiuni în toate cazurile.
3. Intervenția chirurgicală la pacientele cu cancer ovarian a fost efectuată în volum de
histerctomie totală cu anexele bilaterlă și rezecție de oment în 29 cazuri ce constituie 44.6%,
anexectomie unilaterală sau bilaterală în 17 cazuri (26.15%) și laparotomie explorativă la 3
paciente cu 4.62%.
4. Tratamentul specific chimioterapic a fost aplicat la toate pacientele cu implicarea preparatelor
de platină și schemele cele mai aplicabile au fost CAP, CC și CP la 56 paciente (86.13%).
5. Reacțiile adverse cele mai frecvente au fost grețuri și vome, leucopenie, anemie și oboseală în
toate 100% cazuri.

12
 Bibliografia

1.

13
 Anexe

Anexa1. Stadializarea cancerului ovarian conform AJCC 2017 (ediția a opta).

Sursa: https://healthletter.mayoclinic.com/issues/june-2019/ovarian-cancer

14