Viața privată și viața publică

SCHIȚA LECȚIEI:

1. Viața cotidiană
2. Viața privată
3. Viața publică
4. Autoritățile statului și viața privată

Viața cotidiană
are ca obiect de studiu activitatea desfășurată de om în viața de zi cu zi
se definește prin viața privată și viața publică

Modele ale vieții cotidiene

modelul american: după Primul Război Mondial, societatea europeană preia multe elemente
din societatea americană – jazz-ul, desenele animate, produsele alimentare (în special fast food-
ul), vestimentația (jeans), reclamele etc.
modelul comunist: se caracterizează prin lipsurile materiale și nemateriale (lipsa bunurilor de
consum, precum și lipsa drepturilor și a libertăților cetățenești).

Viața privată
reprezintă viața intimă a fiecărei persoane
se desfășoară în locuința personală
înainte de prima jumătate a secolului XX, în aceeași casă trăiau, simultan, două-trei generații (copii,
părinți, bunici)
dorința de a avea mai multă libertate i-a determinat pe copii să plece din casa părintească -> fiecare
generație avea propria locuință

Viața publică
reprezintă activitatea unei persoane, care se desfășoară în spațiu public
uneori, viața privată este expusă publicului. Principalele motive sunt:
interesul publicului pentru persoanele arhicunoscute (actori, fotbaliști, politicieni etc.) ->
relația fan-idol
unele persoane, prin activitatea pe care o desfășoară, au acces la mediul privat al oamenilor
(polițiști, medici, asistenți sociali etc.)
internetul (rețelele de socializare) -> dorința omului de rând de a arăta publicului ce activități
desfășoară
viața privată și viața publică se află într-o relație de interdependență, influențându-se
reciproc
Autoritățile statului și viața privată
în regimul democratic, drepturile omului sunt respectate -> statul intervine doar dacă legile sunt
încălcate de cetățean
în regimul comunist, statul deține controlul asupra societății -> statul controlează viața privată a
cetățenilor

Dreptul la viața privată este protejat prin:

Constituții (în România prin Constituția din 1991)

Declarația Universală a Drepturilor Omului (1948)
Convenţia europeană a Drepturilor Omului (1950)
Curtea Europeană a Drepturilor Omului