ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE A MOLDOVEI

FACULTATEA BUSINESS ȘI ADMINISTRAREA AFACERILOR

CATEDRA MARKETING ȘI LOGISTICĂ

LUCRU INDIVIDUAL la disciplina :PSIHOLOGIA SOCIALA SI ECONOMICA

TEMA: TULBURARILE DE PERSONALITATE SI TIPURILE EI

A elaborat :SIRBU ECATERINA – gr.MKL-201fr

A verificat:dr.,conf.univ.ABRAMIHIN C.

2021
Ce este o tulburare de personalitate?

Personalitatea unui om este compusă din modul său de a

simți, gândi și acționa. Acest mod de a fi este influențat
de mediul înconjurător, de experiențele de viață avute și
de caracteristici moștenite genetic.

Personalitatea unui om rămâne, de obicei, neschimbată

pe parcursul vieții, existând însă și excepții.
Acestea sunt cazurile în care o persoană suferă de o
tulburare de personalitate, având un model rigid și
nesănătos de gândire, funcționare și comportament.
 O persoană cu o tulburare de personalitate
are probleme în a înțelege oamenii din jur și a relaționa
cu ei și situațiile în care se găsesc. Acest lucru înseamnă
că reacțiile sale pot fi: dramatice, anxioase, inhibate sau
excentrice, adică anormale raportat la ceea ce se
așteaptă cei din jur. Dacă tulburarea este gravă, ea îi
poate aduce probleme și limitări semnificative în relații,
în activitățile sale sociale, la muncă sau la școală.
Tulburările de personalitate încep în anii adolescenței
sau la începutul vârstei adulte, dar un diagnostic se
acordă atunci când există un tipar persistent de trăiri
interioare sau de comportament care deviază substanțial
de la normele culturale. Acest tipar se manifestă fie în
plan cognitiv-afectiv, fie vizează controlul impulsurilor
ori relațiile cu ceilalți oameni.
Consecințele acestor tulburări pot fi, totuși, prevenite cu
ajutorul terapiei și tratamentului medicamentos. De
asemenea, există multe tipuri de tulburări de
personalitate, iar unele tipuri pot deveni mai puțin
evidente pe parcursul vârstei medii.
Cauzele tulburărilor de personalitate
Studiile sugerează că tulburările de personalitate pot
proveni dintr-o combinație a genelor pe care le
moștenește cineva și din influențele timpurii ale
mediului în care persoana se dezvoltă. Astfel, o
experiență dureroasă din copilărie, cum ar fi abuzul sau
neglijarea, poate conduce la o tulburare de
personalitate.
Dacă în vechime, oamenii îi considerau pe cei care
suferă de astfel de tulburări leneși sau malefici, astăzi,
oamenii de știință au ajuns la concluzia că inclusiv
limbajul abuziv al părinților poate predispune copilul la
dezvoltarea unei tulburări de personalitate în viitor.
Diagnostic și metode de intervenție 
Prima intervenție în cazul persoanelor diagnosticate cu
o tulburare de personalitate este cea psihoterapeutică,
cea de administrare de medicamente fiind secundară.
Însă intervenția este deosebit de importantă – în primul
rând, pentru că aceste tulburări nu trec de la sine, iar în
al doilea rând pentru că, netratate, simptomele se pot
prelungi ani de zile. Deoarece aceste tulburări
sunt asociate cu probabilități ridicate de dizabilitate
socială și ocupațională – cu referire la rolurile jucate în
aceste situații și la calitatea funcționării – în cadrul
ședințelor de psihoterapie se abordează specific
dificultățile întâmpinate. 
Pe lângă psihoterapia individuală, psihoterapia de
familie oferă sprijin și psihoeducație familiilor care au
un membru al familiei diagnosticat cu o TP, la fel
și psihoterapia de grup.  
Aceste tulburări sunt o problemă de sănătate publică,
mai ales din cauza faptului că îi împiedică pe oameni să
funcționeze în direcții constructive atât pentru ei, cât și
pentru societate. O greșeală frecvent întâlnită este să te
identifici cu diagnosticul tău. Să îl lași să îți ghideze
toate aspectele vieții tale. E mai greu să te refaci dacă
pui toată definiția ta ca om pe seama unui diagnostic.
Tratament există. Iar totul începe cu un telefon sau o
programare la un specialist care s-a dedicat și se dedică
oamenilor.
Tipuri de tulburări de personalitate
Există 10 tulburări de personalitate specifice, iar
psihiatrii utilizează diverse criterii de diagnostic pentru
fiecare tulburare. Deși anumite tulburări au criterii
specifice, care trebuie să fie evidente încă de la începutul
perioadei adulte, pentru a se stabili diagnosticul este
necesară evaluarea tiparelor de funcționare ale
individului pe tot parcursul vieții.
Sunt definite zece tulburări de persoanlitate grupate în trei
modele: A, B, C. 

Grupul A (bizar-excentrică) cuprinde: 

- personalitatea paranoidă;
- personalitatea schizoidă; 
- personalitatea schizotipală. 

Grupul B (dramatic-emoțională) cuprinde: 

- personalitatea antisocială;
- personalitatea de graniță-borderline;
- personalitatea teatrală; 
- personalitatea narcisistă. 

Grupul C (anxios-temătoare) cuprinde: 

- personalitatea evitantă; 
- personalitatea dependentă;
- tulburarea obsesiv-compulsivă.
1.TULBURAREA DE PERSONALITATE PARANOIDĂ

*Neîncredere şi suspiciune; aşteaptă să fie înşelat, să se

acţioneze împotriva sa; găseşte înţelesuri ascunse in
evenimente banale; păstrează constant resentimente fata
de jigniri ( colecţionari de nedreptăţi).
*Hipersensibilitate.
*Imposibilitatea de a se relaxa.
*Reci, lipsiţi de simţul umorului, orgolioşi.

DIAGNOSTIC DIFERENTIAL: = Tulburarea delirantă; =

Schizofrenia paranoidă; = Alte tulburări de
personalitate
COMPLICATII: Depresie, Tulburări delirante, Tulburări
anxioase, Abuz de toxice.

TULBURAREA DE PERSONALITATE DE TIP PARANOID

Epidemiologie
- In populatia generala, prevalenta este de 0,5% -2,5%;
- In populatia clinica (pacienti internati pe sectii de psihiatrie),
prevalenta este de 10% - 30%;
- Se constata o prevalenta crescuta in cazul rudelor persoanelor cu
schizofrenie cronica si tulburare deliranta de tip persecutor.
Trasatura caracteristica Diagnostic DSM IV - Criterii
diagnostice
Neincrederea si suspiciunea fata de ceilalti si motivele lor;
debuteaza la inceputul perioadei adulte si se manifesta intr-o
varietate de contexte. A -; neincredere, suspiciune si
interpretativitate fata de ceilalti si motivele lor.
Se manifesta in patru sau mai multe dintre urmatoarele
modalitati:
(a) suspiciuni neintemeiate ca ceilalti il exploateaza, raneste sau
inseala;
(b) neincredere in loialitatea prietenilor si asociatilor;
(c) ezita sa se destainuie celorlalti de teama (nejustificata) ca
acestia sa nu utilizeze informatiile impotriva lui;
(d) considera ca in spatele unor remarci sau evenimente neutre se
ascunde amenintari la adresa sa;
(e) ranchiunos; nu uita insultele, injuriile;
(f) simte, fara motiv intemeiat, ca ii este puse la indoiala reputatia si
caracterul si reactioneaza agresiv;
(g) are mereu suspiciuni neintemeiate legate de fidelitatea
partenerului de viata.
• Se caracterizeaza pe neincrederea si suspiciozitatea
fata de ceilalti, pana la a considera ca acestia sunt
rauvoitori, vor sa-i pretudicieze, sa profite de ei.
• Incidenta este mai crescuta in familiile celor cu
schizofrenie si tulburare deliranta de tip paranoic.
Tulburarea predomina la barbati, in grupurile
minoritare, printre emigrant si la cei cu defecte
fizice (mai ales surzi).
• Se considera ca la unii subiecti tulburarea dureaza
toata viata, la altii poate anunta o schizofrenie; la
altii pe masura ce stresul scade si ei se maturizeaza,
trasaturile paranoide fac loc formatiunii reactionale.
Toata viata insa acesti indivizi au probleme in
relatiile de munca si de mentinere a unei legaturi
sentimentale.

• Semne si simptome
• 1. Tulburarea paranoida de personalitate se
manifesta in variate circumstante si contexte. Au
tendinta de a interpreta actiunile oamenilor ca
deliberat amenintatoare. Se indoiesc de loialitatea
persoanelor apropiate si prietenilor si ca urmare
evita treptat intimitatea si atung sa se izoleze.
• 2. Sunt resentimentari (fara motiv real), ranchiunosi
fata de jigniri, insulte reale sau imaginare, se simt
usor atacati, tratati cu lipsa de respect si
 reactioneaza in consecinta rapid, cu furie sau
printr-o actiune razbunatoare - pana la a pune la
cale razbunari "exemplare".
• 3. Sunt suspiciosi, gelosi fara motiv pe partenerul
marital sau sexual.
• 4. Ezita sa faca confidente altora datorita temerii
nejustificate ca informatia va fi utilizata impotriva
lor. 5. Pastreaza pizma, invidia, nu uita usor
insultele, tratarea cu lipsa de consideratie - sunt
plini de resentimente. Se considera obiectivi,
rationali, justifiari.
• Persoanele din anturat ii considera lipsiti de
flexibilitate emotionala si de resurse afective, rigizi,
excesiv de vigilenti. Cand sunt jigniti devin excesiv
de ostili, pot avea chiar scurte episoade psihotice,
gandire referentiala (ca un stadiu prevalent al
delirului de relatie) care pot necesita tratament
psihiatric in urgenta si internare in sectia de
psihiatrie.
• Clinic se observa o persoana care nu se poate relaxa,
tensionat muscular, lipsit de umor, hiperserios,
cauta in situatie si context probe care sa-i sprijine
banuielile. Desi premizele sunt false, rationamentele
sale sunt corecte si bine directionate. Exprima
 ganduri care atesta clar proiectia, ideile de
pretudiciu si idei ocazionale de referinta.
• Tratament
• Tratamentul se adreseaza starilor acute de
decompensare (pre)psihotica, starilor de ostilitate si
furie, cand sunt indicate antipsihoticele clasice si
atipice (Haloperidol, Risperidona etc.) sau
benzodiazepinele in doze mici si pe durate scurte.
2.TULBURAREA DE PERSONALITATE SCHIZOIDĂ

*Detaşat de relaţiile sociale.

*Nu doreşte si nu-i fac plăcere relaţiile apropiate.
*Alege aproape întotdeauna activităţi solitare.
*Interes redus sau absent faţă de relaţiile sexuale.
*Răceala emoţională, detaşare afectiva.
*Pare indiferent la laudele sau criticile altora.
DIAGNOSTIC DIFERENTIAL: Tulburarea de
personalitate paranoidă, evitantă (pacientul doreşte
relaţii cu semenii), schizotipală (ciudăţenii, excentricităţi

Tulburarea de personalitate schizoida, caracterizata prin

retragere sociala, disconfort in interactiunea cu alte
persoane, emotionalitate scazuta, de obicei considerati
de ceilalti ca fiind excentrici, izolati si singuratici
 - persoana evita activitatile sociale si, in mod
constant, se indeparteaza de interactiunea cu ceilalti
- persoanele cu aceasta tulburare sunt in general
singuratice cu profunde inabilitati de a se conecta cu
altii si de a forma relatii interpersonale
- pentru cei din jur, persoanele cu tulburare de
personalitate schizoida pot parea distanti,
plictisitori sau lipsiti de umor, si sunt deseori
ignorati in situatii sociale.
- persoanele cu aceasta conditie exprima o gama
restransa sau aplatizata de emotii, si pot parea
indiferenti la ce se intampla in jurul lor. Totusi,
viata lor interioara poate fi intensa, cu nevoi
emotionale profunde, sensibilitate si confuzie despre
lumea din jurul lor.

Simptome
Persoanele cu tulburare de personalitate schizoida sunt singuratice.

In general:
- aleg activitati care nu implica interactiune cu ceilalti
- pun pret pe singuratate si independenta
- deseori sunt incapabili sa raspunda in mod adecvat la aluziile de
tip social, cand se gasesc intr-o situatie sociala
- nu doresc sau au putin interes pentru experientele sexuale cu altii
- pot parea plictisitori sau indiferenti pentru ceilalti
- nu sunt lideri de grup, mai degraba urmeaza un lider.
Simptomele tulburarii de personalitate schizoida includ:
- raceala sau distantare emotionala
- indiferenta la lauda sau la critica si la sentimentele
celorlalti
- are cel mult unul sau doi prieteni apropiati, inclusiv
membrii familiei
- retragere sociala, evitare continua a activitatilor sociale
- emotii aplatizate sau lipsa responsivitatii emotionale
- inabilitatea de a simti placere (anhedonie)
- senzatie generala de disconfort sau neliniste (disforie)
- vorbire laconica
- lipsa motivatiei si a perseverentei (avolitie)
- tendinta la performante scazute la scoala si in profesie.

Spectrul schizofrenic
Tulburarea de personalitate schizoida faca parte din
“spectrul schizofrenic” care include si tulburarea de
personalitate schizotipala si schizofrenia. Aceste
afectiuni au simptome similare, cum ar fi incapacitatea
de a forma relatii sociale si inexpresivitatea emotionala.
Diferenta principala este ca persoanele cu personalitate
schizoida nu au de obicei distorsiuni ale perceptiei,
paranoia sau delir, asa cum se intampla in cazul
tulburarii de personalitate schizotipala si nici episoade
psihotice ca in schizofrenie.
Desi din vorbirea lor lipseste entuziasmul, lucrurile pe
care le spun cei cu personalitate schizoida sunt rareori
anormale sau ciudate, asa cum este patternul de
conversatie al celor cu personalitate schizotipala.
Cauze
Cauzele exacte ale tulburarii de personalitate schizoida
nu sunt cunoscute, desi o combinatie de factori genetici
si de mediu – ce actioneaza in special in copilarie – se
considera a contribui la dezvoltarea acestei
personalitati.
O persoana cu tulburare de personalitate schizoida
poate avea un parinte rece sau care nu a raspuns la
nevoile emotionale ale copilului, sau e posibil sa fi
crescut intr-un orfelinat unde nu a primit afectiune. Sau,
intrucat acestia sunt deseori descrisi ca fiind
hipersenzitivi la pubertate, nevoile lor emotionale au fost
tratate cu indignare sau indiferenta.
Un istoric familial pozitiv – cum ar fi un parinte cu
tulburare de spectru schizofrenic – creste riscul de a
dezvolta aceasta tulburare.

Factorii care cresc riscul de dezvoltare al tulburarii sunt:

- parinte sau ruda apropiata cu tulburare de
personalitate schizoida
- un mediu familial in care copilul a fost neglijat sau
privit cu indignare
- prezenta abuzului in copilarie
- prezenta unui parinte detasat emotional.

Diagnostic
Nu exista teste specifice pentru tulburarea de
personalitate schizoida, diagnosticul se stabileste dupa
un interviu medical minutios. In timpul interviului,
psihologul va pune intrebari despre simptome si starea
de bine mental, si va face un istoric medical, psihiatric si
social. Examenul fizic va exclude alte afectiuni.

Pentru a se stabili diagnosticul de tulburare de

personalitate schizoida, trebuie indeplinite cel putin patru
din urmatoarele criterii:

- nu doreste, nici nu-i fac placere relatiile apropiate,

inclusiv a face parte dintr-o familie
- aproape intotdeauna alege activitati solitare
- are putin sau nu are deloc interes pentru experientele
sexuale cu o alta persoana
- se bucura de putine activitati si rareori prezinta emotii
puternice
- nu are prieteni apropiati sau confidenti, altele decat
membrii familiei
- pare indiferent la lauda si critica
- prezinta raceala si detasare emotionala sau aplatizare
emotionala.

Complicatii
Persoanele cu tulburare de personalitate schizoida au un
risc crescut pentru:
- dezvoltarea tulburarii de personalitate schizotipala, a
schizofreniei sau a altor tulburari psihotice
- consumul de droguri, in special droguri psihedelice
- dependenta de alcool
- depresie majora
- tulburare de anxietate
- tulburarea de panica
- fobia sociala
- alte tulburari de personalitate.

Mai mult, persoanele cu tulburare de personalitate

schizoida pot avea dificultati in interpretarea unor
stimuli sociali si nu pot tolera comportamentul agresiv al
celorlalti. Ca rezultat ei sunt mai predispusi la
victimizare mai mult decat alte persoane.

3.TULBURAREA DE PERSONALITATE SCHIZOTIPALĂ

*Deficite sociale si interpersonale, capacitate redusa
pentru relaţii apropiate.
*Idei de referinţă.
*Credinţe ciudate sau gândire magica – influenţează
comportamentul .
*Experienţe perceptuale neobişnuite, iluzii corporale.
*Gândire/vorbire ciudata ( vaga, circumstanţială,
metaforica sau stereotipa).
*Suspiciozitate, ideaţie paranoidă.
*Afect inadecvat.
*Comportament ciudat, excentric sau neobişnuit.
*Lipsa prietenilor apropiaţi; anxietate sociala.

TULBURAREA DE PERSONALITATE DE TIP SCHIZOTIPAL

Epidemiologie
- In populatia generala, prevalenta este de aproximativ
3%;
- Apare mai frecvent la rudele de gradul I ale pacientilor
cu schizofrenie;
- Rudele de gradul I ale pacientilor cu tulburare de
personalitate de tip schizotipal sunt mai predispuse la
schizofrenie si alte tulburari psihotice.
Trasatura caracteristica Diagnostic DSM IV - Criterii
diagnostice
Deficite sociale si interpersonale, disconfort si capacitate
redusa de a stabili relatii apropiate, distorsiuni cognitive
si perceptuale, excentricitati comportamentale;
debuteaza la inceputul perioadei adulte si se manifesta
intr-o varietate de contexte.

Deficitele si particularitatile cognitive, perceptuale si de

comportament se manifesta in cinci sau mai multe dintre
urmatoarele modalitati:
(a) idei de referinta (diferite evenimente au un sens
special pentru el);
(b) credinte ciudate si gandire magica (depasind
normele culturii de apartenenta);
(c) experiente perceptive neobisnuite, iluzii corporale;
(d) gandire si vorbire ciudate;
(e) idei paranoide, suspiciune;
(f) afectivitate limitata, inadecvata;
(g) comportament si prezentare ciudata, excentrica,
particulara;
(h) lipsa prietenilor in afara rudelor apropiate;
(i) anxietate sociala excesiva, ce nu scade o data cu
familiarizarea, asociata mai degraba cu temeri
paranoide decat autoevaluari negative.

Tulburarea de personalitate schizotipala este o conditie

serioasa in care pacientul are foarte putin sau deloc
relatii apropiate cu semenii sai. Aceste persoane au
tendinta mai mult de a se inchide in sine decat de a
interactiona cu ceilalti, si dezvolta anxietate extrema in
situatii sociale.

Persoanele cu personalitate schizotipala au deseori

probleme in a comunica cu cei din jur si de aceea par
distanti din punct de vedere emotional. Pentru ei
izolarea sociala este dureroasa, si pana la urma dezvolta
o perceptie distorsionata despre cum se formeaza
relatiile interpersonale. De asemeni pot avea
comportamente ciudate, raspund nepotrivit in situatiile
sociale si au credinte bizare.

Ca rezultat, persoanele cu personalitate schizotipala

oscileaza de la o activitate la alta, esuand in incercarea
de a lega relatii sociale de-a lungul vietii.
Tulburarea de personalitate schizotipala este o afectiune
cronica. Manifestarile tipice apar in anii tineretii, de
obicei, si se mentin de-a lungul intregii vieti. Nu exista
un tratament care sa vindece tulburarea de
personalitate schizotipala, dar psihoterapia si unele
mediamente pot ameliora simptomele.

Simptome
*sunt niste singuratici care au putine relatii apropiate
sau nu au deloc
*prezinta anxietate sociala, deseori asociata cu lipsa
increderii in ceilalti si mai degraba cu inabilitatea de a
comunica, decat cu o imagine de sine negativa
*se vad ca straini si singuratici, si aceasta izolare le
provoaca durere pe masura ce se desprind si mai mult
de relatiile cu ceilalti si se retrag fata de lumea
exterioara.

Persoanele cu personalitate schizotipala au un mod

particular de a vorbi, si vorbesc fara sfarsit despre
subiecte tangente cu discutiile in desfasurare. Se pot
imbraca intr-un mod particular si au un mod ciudat de
a vedea lumea din jurul lor. Deseori au idei neobisnuite,
cum ar fi credinta in extraterestrii sau in “al saselea
simt”. Uneori cred ca pot influenta in mod magic
gandurile, actiunile si emotiile altor oameni.

In adolescenta, semnele personalitatii schizotipale pot

debuta ca preferinte pentru activitati solitare sau
prezenta unui grad inalt de anxietate sociala. Copilul
poate avea rezultate scolare slabe sau sa nu fie integrat
in grupul de colegi si din acest motiv devine deseori
subiect al ironiei si agresivitatii celorlalti.

Simptomele tulburarii de personalitate schizotipala

includ:
- interpretarea incorecta a evenimentelor externe ca
avand o semnificatie personala
- gandire, credinte si comportamente ciudate
- credinta in abilitati speciale, cum ar fi telepatia

- alterari perceptuale, in unele cazuri iluzii somatice

incluzand “dureri fantoma” sau alte distorsiuni ale
simtului tactil
- vorbire idiosincretica, vorbire vaga si cu tendinta de a
devia de la subiect
- suspiciune sau idei paranoide
- aplatizare emotionala sau raspunsuri emotionale
inadecvate
- lipsa prietenilor apropiati in afara membrilor familiei
- anxietate sociala excesiva sau persistenta care nu se
amelioreaza in timp.

Cauze
In dezvoltarea normala, copiii progreseaza de-a lungul
mai multor stadii de constiinta sociala si invata cum sa
interpreteze corect aluziile si intentiile celorlalti. In cazul
personalitatii schizotipale acest tip de cognitie sociala
este afectata, determinand dezvoltarea unor credinte
ilogice, gandire magica si ganduri paranoide, cum ar fi
suspiciunea suparatoare ca ar fi hartuit, persecutat pe
nedrept.
Motivul exact sau cauza acestei inabilitati nu este
cunoscut. Unii experti considera ca abuzul asupra
copilului, neglijarea sau stresul determina disfunctii
cerebrale care duc la aparitia simptomelor schizotipale.
Atat factorii genetici cat si circumstantele de mediu par
sa joace un rol in apartia acestei tulburari.

Un istoric familial incarcat – cum ar fi prezenta unui

parinte cu schizofrenie sau personalitate schizotipala –
creste riscul de dezvoltare a acestei afectiuni. O serie de
factori de mediu pot contribui de asemeni cum ar fi un
mediu familial in care copilul este neglijat sau abuzat.
Factori de risc
Dezvoltarea personalitatii este influentata de factori
genetici ca si de cei de mediu, cum ar fi experiente
stresante in copilarie.

Factorii care cresc riscul de aparitie al personalitatii

schizotipale sunt:
- o ruda cu schizofrenie
- cresterea intr-un mediu in care copilul este neglijat
- abuzul asupra copilului
- traume psihice in copilarie
- prezenta unui parinte neimplicat emotional.

Complicatii

Persoanele cu personalitate schizotipala au risc crescut

de:
- a dezvolta schizofrenie
- suferi de depresie majora
- tulburare de anxietate, caracterizata prin ingrijorari
prelungite
- distimie, o forma de depresie usoara care dureaza mai
mult de doi ani
- tulburarea de panica, caracterizata prin izbucniri de
teama asociata cu simptome somatice (tahicardie,
transpiratie, senzatie de moarte iminenta)
- fobie sociala, caracterizata prin anxietate coplesitoare
si autoconstientizare excesiva in situatii sociale obisnuite
- tulburarea de personalitate evitanta caracterizata
printr-un pattern pervaziv de inhibitie sociala si
sentimente de inadaptare
- tulburarea obsesiv-compulsiva, caracterizata prin
ganduri recurente nedorite si comportamente repetitive
- tulburarea de personalitate borderline, caracterizata
printr-o stare constanta de neliniste emotionala.

4.TULBURAREA DE PERSONALITATE HISTRIONICĂ

*Comportament dramatic, teatral, impresionant.
*Căută sa fie in centrul atenţiei, seducători.
*Comportament dependent.
*Afectiv sunt imaturi, superficiali, nesinceri.
*Foarte sugestionabili
*Egocentrism si auto-supraevaluare.
*Relaţiile interpersonale sunt perturbate

Tulburarea histrionica de personalitate (teatralismul)

este diagnosticata in special la femei si se manifesta prin
dorinta permanenta de a atrage atentia celor din jur.
Comportamentul acestor pacienti solicita constant
aprobarea sau atentia celorlalti, sunt autodramatice,
teatrale, egocentrice, cu tenta sexuala in situatii
inadecvate inclusiv in relatii sociale si profesionale.

Barbatii si femeile cu personalitate histrionica se

confrunta cu o emotivitate excesiva, astfel, au tentinta de
a privi lucrurile intr-o maniera emotionala.
De asemenea, pacientii cu aceasta tulburare sunt
caracterizati ca fiind persoane impresionante, pline de
viata si energie, si se evidentiaza prin farmecul,
entuziasmul si deschiderea lor, prin abilitatea dezvoltata
de a flirta.

Alte caracteristici:
- isi asuma rolul de suflet al petrecerilor;
- cand relationeaza pun accent pe interesele personale;
- se folosesc de aspectul fizic pentru a atrage atentia
asupra lor;
- comunicarea este metaforica;
- stilul de exprimare este dramatic si lipsit de detalii, iar
teoriile formulate nu sunt sustinute sau justificate.

Indivizii cu personalitatea histrionica manifesta un mare

succes la locul de munca, daca aceasta solicita
imaginatia si creativitatea, dar vor intampina dificultati
in rezolvare sarcinilor care implica gandirea logica sau
analitica.

Semne si simptome
Pacientii cu tulburare histrionica au abilitati dezvoltate de
socializare, dar au tendinta de a folosi aceste deprinderi pentru
a-i manipula pe altii, astfel incat sa se posteze in centrul
atentiei. Histrionicul deseori ii percepe pe cei din jur ca fiind
ostili, iar orice refuz sau chiar incitare sunt percepute ca
drame.

Alte caracteristici ale persoanelor cu personalitate histrionica:

- se simt incomod in situatiile in care nu se afla in centrul
atentiei;
- se imbraca provocator si au un comportament sexual deviat,
seducator;
- trec rapid de la o stare emotionala la alta, de la o traire la
alta;
- se manifesta dramatic, teatral, ca un actor in fata unei
audiente: cu emotii si expresii exagerate, dar lipsite de
sinceritate;
- cauta in mod constant aprobarea si confirmarea celorlalti;
- sunt excesiv de sensibile la critica sau dezaprobare;
- au toleranta scazuta la frustrare si se plictisesc usor de
rutina. Deseori incep diverse proiecte fara insa a le finaliza. Nu
au fluenta si rabdare in a urmari etapele de rezolvare;
- nu gandesc inainte de a actiona;
- deseori, deciziile sunt luate in pripa;
- sunt centrate pe sine si rareori sunt preocupate de ceilalti;
- prezinta dificultati in mentinerea relatiilor, adesea
manifestand falsitate si superficialitate;
- ameninta si chiar au tentative de sinucidere sau automutilare
in incercarea de a atrage atentia.

Cauze
Cauzele apartiei acestei tulburari nu sunt cunoscute, dar
pot fi implicate atat componente ereditare cat si
evenimente din copilarie. Astfel, un individ are tendinta
de a manifesta aceasta personalitatea daca exista
inclinatii genetice in acest sens, sau daca unul dintre
parinti manifesta aceasta personalitatea iar copilul pur
si simplu i-a copiat comportamentul.

Factorii de mediu care ar putea fi implicati includ lipsa

de norme, repere, critici sau pedepse in timpul copilariei
- copilul va fi laudat si i se va acorda atentie doar cand
manifesta comportamente aprobate de parinti. Toate
acestea duc la confuzie cu privire la tipul de
comportament care castiga simpatia parintilor.

Tulburarea histrionica de personalitate apare frecvent

la femei deoarece unele simptome ale acestei afectiuni
sunt specifice femeilor. De exemplu, femeile sunt cele
care cauta atentie prin manifestari sexuale, desi acest
comportament este mai putin acceptat social in cazul
femeilor decat in cazul barbatilor. Deseori, indivizii cu
acest tip de personalitate pot necesita un tratament
impotriva depresie la finalul unei relatii romantice.

Aspecte care pot duce la riscul de a dezvolta depresie:

• Nu privesc intr-un mod realist situatia in care se afla,
dramatizeaza si exagereaza.
• Nu isi asuma responsabilitatea pentru un esec sau o
dezamagire si transfera vina celorlalti.
• Isi doresc cu ardoare sa traiasca lucruri intense si fac
orice sa nu se plictiseasca, din acest motiv uneori vor fi
implicati in situatii periculoase.

Criterii de diagnosticare
Criteriile pentru diagnosticarea tulburarii histrionice de
personalitate mentionate in Manualul de Diagnostic si
Statistica a Tulburarilor Mentale (DSM).

Persoanalitatea histrionica este un model de manifestare

afectiva sau emotionalitate excesiva, care solicita atentia
incepand inca din maturitatea timpurie.
Criteriile de diagnostic sunt:
- se simt inconfortabil in situatii in care nu sunt in
centrul atentiei;
- interactiunea cu ceilalti este deseori caracterizata prin
comportament sexual deviat, provocator sau seducator;
- superficialitate: trece rapid de la o emotie la alta;
- este folosit aspectul fizic pentru a atrage atentia;
- un stil de exprimare care impresioneaza si care este
lipsit de detaliu;
- comportament teatral, pacientul dramatizeaza si
manifesta emotii exagerate, extreme;
- usor de influentat de altii sau de circumstante;
- relatiile cu ceilalti sunt percepute mai intime decat sunt
in realitate.
Un individ cu aceasta tulburare prezinta cinci sau mai
multe din urmatoarele criterii:
- Se simte inconfortabil in situatii in care nu este in
centrul atentiei;
- Interactiunea cu ceilalti este deseori caracterizata prin
comportament inadecvat sexual, seducator sau
provocator;
- Trece rapid de la o stare emotionala la alta si afiseaza
emotiile in mod superficial (labilitate emotionala);

- Se foloseste constant de aspectul fizic pentru a atrage

atentia celorlalti;
- Are un stil de a vorbi prin care doreste sa impresioneze
dar care este lipsit de amanunte;
- Manifesta dramatizare de sine, teatralitate si isi
exprima emotiile intr-un mod exagerat;
- Este usor influentabil atat de ceilalti cat si de situatii;
- Abordeaza relatiile sociale intr-un mod mai intim decat
ar trebui.
Epidemiologie
- In populatia generala, prevalenta este de 1%;
- In populatia clinica, prevalenta este de 2%-16%;
- Dintre persoanele diagnosticate cu aceasta tulburare,
50%-75% sunt barbati;
- Se asociaza uneori cu tulburarea de personalitate de
tip narcisic;
- Prevalenta a inregistrat o tendinta de crestere in
ultimii ani.

Trasatura caracteristica Diagnostic DSM IV - Criterii

diagnostice

Nevoia de a fi admirat si lipsa de empatie; debuteaza la

inceputul varstei adulte si se manifesta intr-o varietate
de contexte. Nevoia de a fi admirat si lipsa empatiei se
menifesta in cinci sau mai multe dintre urmatoarele
modalitati:
(a) un sentiment exagerat al propriei importante;
(b) intretine fantezii de succes nelimitat, putere, geniu,
frumusete sau iubire ideala;
(c) crede ca este unic si special si trebuie sa
interactioneze doar cu alte persoane sau institutii
puternice si deosebite;
(d) pretinde admiratie excesiva;
(e) considera ca i se cuvine totu;l
(f) in relatiile interpersonale ii exploateaza pe ceilalti
pentru a-si atinge scopurile;
(g) lipsit de empatie; nu sesizeaza si nu recunoaste
sentimentele si nevoile celor din jur;
(h) este invidios pe ceilalti si crede ca si ceilalti il
invidiaza;
(i) adopta o atitudine si un comportament arogant si
condescendent.

5.TULBURAREA DE PERSONALITATE NARCISICĂ

*Model de grandiozitate si hiperpreocupare pentru
stima de sine.
*Model grandios al importanţei proprii.
*Reacţionează la critică sau înfrângere cu furie sau
depresie.
*Profita de ceilalţi pentru a-şi atinge scopurile.
*Lipsit de empatie.
*Comportamente sau atitudini arogante sau superioare.

Tulburarea de personalitate narcisica este o afectiune

mentala in care pacientul are un simt crescut al propriei
importante si o nevoie profunda de a fi admirat. Ei cred
ca sunt superiori celorlalti si au putina consideratie fata
de sentimentele acestora din urma. Dar in spatele mastii
de incredere foarte mare sta o imagine de sine fragila,
vulnerabila la cea mai mica critica.

Tulburarea de personalitate narcisica este una din

cele cateva tipuri de tulburari de personalitate.

Tulburarile de personalitate sunt afectiuni in care

oamenii au caracteristici care ii fac sa se simta si sa se
poarte dezagreabil in preajma celorlalti, limitand
abilitatile lor de a functiona in cadrul relatiilor sau in
alte arii ale vietii, cum ar fi profesional sau scolar. In
mod particular, personalitatea narcisica este
caracterizata de un comportament dramatic, emotional,
intrand in aceeasi categorie cu tulburarile de
personalitate histrionica, antisociala si borderline.
Tratamentul tulburarii de personalitate narcisica se
centreaza pe psihoterapie.
Simptome
Simptomele tulburarii de personalitate narcisica cuprind:
- credinta ca este mai bun decat ceilalti
- prezenta unor fantezii despre putere, succes si
atractivitate
- exagerarea propriilor realizari si talente
- asteptarea continua de lauda si admiratie
- credinta ca este special
- esuarea in a recunoaste emotiile si sentimentele
celorlalti

- convingerea ca ceilalti trebuie sa fie de acord cu ideile

si planurile sale
- profitare de bunavointa celorlalti
- dispretul fata de persoanele pe care le considera
inferioare
- gelozie fata de altii
- credinta ca ceilalti sunt gelosi fata de persoana sa
- probleme in mentinerea unor relatii sanatoase
- stabilirea de scopuri nerealiste
- se simte rapid respins si ranit
- incredere in sine fragila
- aparenta de persoana cerebrala si neemotionala.
Desi unele caracteristici ale personalitatii narcisice pot
da impresia ca persoana are multa incredere si o
imagine de sine buna, acest lucru e doar aparent.
Personalitatea narcisica trece de granitele increderii si a
imaginii de sine sanatoase, pana la a gandi atat de inalt
despre propria persoana incat se pune pe un piedestal.
In schimb, persoanele care au o incredere si o stima de
sine sanatoasa, nu se valorizeaza mai mult decat ii
apreciaza ceilalti.
O persoana cu tulburare de personalitate narcisica,
da impresia ca ar fi orgolioasa, pretentioasa. Deseori
monopolizeaza conversatia. Ii poate dispretui sau ii
poate privi de sus pe oamenii pe care ii crede inferiori
lui. Poate avea un sentiment al indreptatirii. Si cand nu
primeste tratamentul special la care considera ca are
dreptul, devine nerabdator si nervos. Poate cauta sa se
imprieteneasca cu persoane pe care le considera ca au
aceleasi talente, calitati si puteri – persoane pe care le
vede egalele sale. Poate insista sa aiba “cel mai bun” din
orice – cea mai buna masina, club sportiv, ingrijire
medicala sau relatii sociale, spre exemplu.
Dar dedesubtul acestei grandiozitati deseori se afla o
stima de sine fragila. Poate avea probleme sa accepte
orice care poate fi perceput drept critica. Poate avea un
sentiment secret de rusine si umilinta. Si pentru a se
simti mai bine, poate reactiona cu manie sau dispret si
eforturi de a umili alte persoane pentru a se pune pe sine
intr-o imagine cat mai buna.

Cauze
Nu se cunosc cauzele tulburarii de personalitate
narcisica. Ca si in cazul altor tulburari psihice, cauza
este complexa.

Exista dovezi care leaga cauzele de o copilarie

disfunctionala, cum ar fi supraprotectia din partea
parintilor, asteptari extreme de mari din partea
parintilor, abuzul sau neglijarea. Alte dovezi indica
factori genetici si psihobiologici – legatura dintre creier,
comportament si gandire.

Factori de risc
Tulburarea de personalitate narcisica se considera a
fi rara, afectand mai putin de 1% din populatie.
Afecteaza mai frecvent barbatii decat femeile.
Tulburarea de personalitate narcisica debuteaza deseori
la adultul tanar. Desi unii adolescenti par sa aiba
trasaturi de narcisism, poate fi datorata varstei si nu
inseamna ca vor dezvolta tulburare de personalitate
narcisica.
Factori de risc sunt:
- un temperament ultrasenzitiv in copilaria mica
- indulgenta exagerata sau supraevaluarea din partea
parintilor
- admiratie excesiva care nu este niciodata echilibrata de
un raspuns realist
- ingrijire imprevizibila sau instabila din partea
parintilor
- abuz emotional sever in copilarie
- primirea de laude exagerate pentru felul in care arata
sau pentru diferite talente, din partea parintilor
- invatarea unui comportament manipulativ de la
parinti.
Criteriile de diagnostic pentru tulburarea de personalitate
narcisica sunt:
- prezenta unui simt exagerat al propriei importante
- preocupare cu iluzii de succes, putere si frumusete
- credinta ca este special si se poate asocia doar cu
persoane la fel de speciale
- solicitarea constanta de admiratie din partea celorlalti
- prezenta unui sentiment de indreptatire
- profitarea de cei din jur
- inabilitatea de a recunoaste nevoile si sentimentele
altora
- prezenta invidiei fata de altii
- comportament arogant si plin de demnitate.

Complicatii
Daca nu este tratata, tulburarea de personalitate narcisica
poate avea urmatoarele complicatii:
- consum de substante ilicite
- abuz de alcool
- depresie
- ganduri si comportament suicidar
- tulburari de alimentatie, in special anorexia nervoasa
- probleme de relationare
- probleme profesionale si scolare.
6. TULBURAREA DE PERSONALITATE ANTISOCIALĂ
*Comportament maladaptativ din copilărie, nu
recunoaşte drepturile altora.
*Neconformare la regulile sociale, comiterea repetată de
fapte antisociale.
*Minciuni repetate, escrocherie, înşelătorie – pentru
profitul sau plăcerea personala.
*Impulsivitate, iritabilitate, agresivitate.
*Iresponsabilitate persistenta (incapacitatea susţinerii
unei activităţi profesionale, a onorarii obligaţiilor
financiare)
*Lipsit de remuşcări, de sensibilitate pentru alţii.

Tulburarea de personalitate de tip antisocial -este o

tulburare definita ca tipar persistent de violare a
drepturilor altora si desconsiderare a acestor drepturi,
care incepe in copilarie si adolescenta si continua in
perioada de adult. Principalele trasaturi ale acestui tip
de personalitate sunt inselaciunea si manipularea.

Pentru a se pune diagnosticul de tulburare de

personalitate de tip antisocial este necesar ca persoana sa
aiba cel putin 18 ani si sa fi avut un istoric de tulburari
de comportament inaintea varstei de 15 ani.
Pentru a sustine diagnosticul de tulburare de
personalitate de tip antisocial este necesar sa fie
indeplinite trei sau mai multe din urmatoarele criterii:
- Incapacitatea de a se conforma normelor sociale
privitor la comportamentele legiferate, incapacitate
demonstrata de acte repetate care pot avea drept
consecinta arestul si inchisoarea.
- Inselaciunea, respectiv minciuni, utilizarea de nume
false sau identitati false, inselarea altora pentru profit
sau de placere.
- Impulsivitate sau incapacitatea de a face planuri pe
termen lung.
- Iritabilitate si agresivitate, indicate de lupte fizice sau
atacuri frecvente.
- Dispret fata de siguranta propriei persoane sau a
altora.
- Iresponsabilitate constanta, indicata de incapacitatea
de a-si onora obligatiile financiare sau de a isi mentine
locul de munca.
- Lipsa de remuscari, indicate de indiferenta sau
rationalizarea faptului ca a furat, maltratat sau ranit o
alta persoana.
Tulburarea de personalitate de tip antisocial apare la 3%
din barbati si 1% din femei.
Caracteristicile persoanelor cu tulburare de personalitate
de tip antisocial sunt:

-          Furtul sau minciuna constante

-          Dificultati permanente sau recurente cu legea
-          Tendinta de a viola drepturile si granitele altora
(proprietatea, fizic, sexual, emotional, legal)
-          Abuzul de substante
-          Comportament agresiv, adesea violent, inclinatia
de a se implica in diverse lupte sau batai
-          Disforie, dispozitie persistent agitata sau
depresiva
-          Dispret fata de siguranta propriei persoane sau a
altora
-          Diagnostic de tulburari de comportament in
copilarie
-          Farmec superficial
-          Lipsa de remuscari atunci cand ii raneste pe altii
-          Impulsivitate
-          Incapacitatea de a-si face sau mentine prietenii
-          Probleme cu autoritatea sau figurile autoritare

In penitenciare prevalenta tulburarii de personalitate de

tip antisocial poate atinge 75%.

Tulburarea de personalitate de tip antisocial nu se

asociaza cu nici o alta tulburare din DSM cu exceptia
abuzului de diverse substante.
Pe de alta parte tulburarea de personalitate de tip
antisocial coreleaza inalt cu psihopatia (stare de
dezechilibru psihologic caracterizat prin tendinte
asociale fara deficit intelectual si fara atingere psihotica.
Subiectul, care nu-si poate invinge angoasa decat
trecand la actiune, manifesta un comportament la limita
normalitatii: stil de viata instabil, caracter dificil,
autoritate, agresivitate; delicventa, conduitele perverse,
toxicomania sunt manifestari frecvente. ).
Desi personalitatea de tip antisocial nu poate fi
diagnosticata inaintea varstei de 18 ani, indicatorii la
copil sunt considerati a fi enurezisul nocturn, cruzimea
fata de animale si piromania.
Indivizii cu TPA au anumite credinţe, gânduri sau atitudini 
ca de exemplu:
„Am dreptul sa obtin ceea ce doresc”,
„Oamenii sunt facuti pentru a fi exploatati de mine”,
 „Daca nu profit de ei, vor profita ei de mine”,
„Daca el te supara, loveste-l”,
„O sa vada ei cine este mai puternic”,
„Daca sunt furios, trebuie sa fac ceva”.

Epidemiologie
- In populatia generala, prevalenta este de 3% pentru
barbati si 1 % pentru femei;
- In populatia clinica spitalizata, prevalenta variaza
intre 3%-30%, in functie de caracteristicile populatiei,
atingand chiar valori mai mari in grupurile tratate
pentru abuz de substante sau grupurile de infractori.
Trasatura caracteristica Diagnostic DSM IV - Criterii
diagnostice
Desconsiderarea si incalcarea drepturilor celorlalti;
debuteaza in adolescenta (15 ani) si se manifesta intr-o
varietate de contexte. Desconsiderarea si incalcarea
drepturilor celorlalti se manifesta in trei sau mai multe
dintre urmatoarele modalitati:
(a) neconformarea la norme sociale, dezinteresul pentru
respectarea legilor.
(b) tendinta de a-I insela, minti si pacali pe ceilalti
pentru profit personal sau placere.
(c) impulsivitate sau incapacitate de planificare.
(d) iritabilitate si agresivitate, indicate de agresiuni si
confruntari fizice frecvente.

(e) nepasare si indiferenta pentru siguranta proprie si a

celor din jur.
(f) iresponsabilitate manifestata prin esecul implicarii in
munca si onorarea obligatiilor financiare.
(g) lipsa remuscarii fata de ranirea, bruscarea sau
deposedarea celuilalt manifestata prin indiferenta sau
rationalizari.
Cauzele tulburarii de personalitate de tip antisocial nu
sunt cunoscute, dar se pare ca un rol il au factorii
genetici. De asemenea istoricul familial (unul din parinti
antisocial) creste riscul. Se pare ca exista de asemenea o
conexiune intre tulburarea de personalitate de tip
antisocial si deprivarea materna in primii cinci ani de
viata. Mamele copiilor cu tulburare de personalitate de
tip antisocial sunt adesea alcoolice si au tendinte
impulsive.

7.TULBURAREA DE PERSONALITATE BORDERLINE

*Instabilitatea relaţiilor interpersonale, imaginii de sine
si afectelor, impulsivitate – începând in perioada
adultului tânăr.
*Relaţiile cu ceilalţi sunt tumultuoase;
*Frecvent: gesturi, ameninţări sau acte autodistructive,
automutilante sau suicidare.
*Nu tolerează sa fie singuri, eforturi de a evita
abandonul real sau imaginat.
*Frecvent: abuz de substanţe, şofat periculos, hiperfagie
compulsivă (binge eating).
*Sexualitate haotica.
*Afecte instabile, “furtuni” de afecte,disforie.

DIAGNOSTIC DIFERENTUAL: Tulburare psihotică (alterarea

testării realităţii este persistenta).

Tulburarea de personalitate borderline poate fi o conditie

medicala suparatoare, atat pentru pacient cat si pentru
cei din jurul sau.
Pacientul cu personalitate borderline are dificultati in
controlarea emotiilor si este deseori in stare de revolta –
probabil datorita unor experiente traumatice in
copilarie sau unor disfunctionalitati cerebrale.

In cazul acestei tulburari imaginea de sine a

pacientului este distorsionata, facandu-l sa se simta fara
valoare si in mod fundamental imperfect. Mania,
impulsivitatea si frecventele schimbari de dispozitie il
pot indeparta de cei din jur, desi pacientul isi doreste cu
disperare relatii afectuoase.
 Constientizarea crescuta si cercetarile despre
aceasta afectiune ajuta la imbunatatirea tratamentului si
la o mai buna intelegere a personalitatii borderline.
Noile date indica faptul ca tulburarea de personalitate
borderline se amelioreaza in timp, astfel incat pacientii
pot avea o viata fericita si implinita.
Epidemiologie
- In populatia generala, prevalenta este de 2% (de doua
ori mai frecventa la femei);
- In populatia clinica spitalizata, ratele de prevalenta
merg pana la 20%;
- In cazul populatiei clinice cu tulburari de
personalitate, prevalenta este de 30%-60%;
- Tulburarea de personalitate de tip borderline este de 5
ori mai frecventa la rudele pacientilor ce au aceasta
afectiune;
- Personalitatea borderline este un teren propice pentru
aparitia schizofreniei;
- Exista si un risc familial marit pentru tulburarea de
personalitate de tip antisocial, tulburari afective si
tulburari legate de abuzul de substante.
Trasatura caracteristica Diagnostic DSM IV - Criterii
diagnostice
Instabilitate in relatiile interpersonale, imagine de sine,
afectivitate si impulsivitate accentuata; debuteaza la
inceputul varstei adulte si se manifesta intr-o varietate
de contexte. Instabilitatea si impulsivitatea se manifesta
in cinci sau mai multe dintre urmatoarele modalitati:
(a) eforturi disperate de a evita abandonul real sau
imaginar;
(b) relatii interpersonale instabile si intense, alternand
intre idealizare si depreciere;
(c) tulburari de identitate; imagine de sine si sentiment
de sine instabile;
(d) impulsivitate in cel putin doua domenii cu potential
autodistructiv (ex., comportament sexual, consum de
substante, alimentare compulsiva etc.);
(e) comportament suicidal recurent, gesturi, amenintari,
automutilare;
(f) instabilitate afectiva datorata unei reactivitati
accentuate (schimbari frecvente in dispozitie);
(g) sentiment cronic de “gol sufletesc”;
(h) izbucniri de furie intense si inadecvate sau dificultati
de a-si controla furia;
(i) ideatie paranoida tranzitorie, asociata cu stresul sau
simptome disociative severe.

Simptome
 Tulburarea de personalitate borderline afecteaza
felul in care persoana se vede pe sine, felul in care
relationeaza cu ceilalti si felul in care se comporta.
Pacientul are sentimentul unei nesigurante fata de cine
este el. Acest lucru inseamna ca imaginea de sine a
acestuia sufera schimbari rapide si repetate. Uneori se
poate vedea ca fiind foarte rau, iar alte ori sa se simta ca
si cum nu ar exista deloc. O imagine de sine instabila
poate duce la schimbari frecvente ale locului de munca,
prietenilor, scopurilor, valorilor si identitatii de gen.
De obicei pacientul are relatii agitate. Poate avea
relatii de tip dragoste-ura cu ceilalti. Poate idealiza la un
moment dat pe cineva pentru ca apoi sa se schimbe
dramatic si brusc in furie si ura, din cauza unor greseli
marunte sau a unor neintelegeri minore. Acest lucru se
intampla intrucat persoanele cu aceasta tulburare
accepta cu dificultate zonele gri – pentru ele lucrurile
sunt ori albe ori negre. Spre exemplu, in ochii unei
persoane cu tulburare de personalitate borderline,
cineva poate fi ori bun ori rau. Si aceeasi persoana poate
parea buna intr-o zi si rea in urmatoarea.
Alte semne si simptome ale tulburarii de personalitate
borderline sunt:
- comportamente impulsive si riscante, cum ar fi condus
periculos, relatii sexuale neprotejate, joc de noroc
compulsiv si abuzul de droguri ilicite
- emotii puternice care se schimba in mod frecvent
- episoade intense dar scurte de anxietate sau depresie
- manie nemotivata, uneori ajungand pana la
confruntare fizica
- dificultati in controlarea emotiilor si impulsurilor
- comportament suicidar
- teama de a ramane singur.
Cauze
Desi lipsesc date definitive, incidenta tulburarii de
personalitate borderline este de 1-3%. Ca si in cazul
altor afectiuni psihice, cauzele tulburarii de
personalitate borderline sunt complexe. Numele a
aparut in urma teoriilor din anii 40-50 cand se considera
ca afectiunea era la granita (border) dintre nevroza si
psihoza. Aceasta viziune nu mai reflecta gandirea
prezenta. In fapt, anumite grupuri fac presiuni pentru
schimbarea denumirii, inlocuindu-l cu tulburarea
reglarii emotionale.
Intre timp, cauzele tulburarii de personalitate
borderline raman necunoscute, si nu exista nici o cale de
a o preveni.

Posibilele cauze sunt:

- factori genetici: unele studii pe gemeni si familii indica
faptul ca tulburarea de personalitate ar putea fi
mostenita
- factori de mediu: multi pacienti cu aceasta tulburare
au un istoric de abuz in copilarie, neglijare sau separare
de ingrijitori sau persoanele dragi
- anomalii cerebrale: cateva cercetari au aratat unele
modificari in anumite arii cerebrale care regleaza
activitatea emotionala, impulsivitatea si agresivitatea.
In plus, anumiti neurotransmitatori cerebrali,
responsabili pentru reglarea dispozitiei, cum ar fi
serotonina, nu functioneaza normal.
Cel mai probabil, o combinatie a acestor factori duc la
aparitia tulburarii de personalitate borderline.
Factori de risc
Personalitatea se formeaza in timpul copilariei. Este
modelata atat de tendinte mostenite cat si de factorii de
mediu, sau de experientele din copilarie. Exista anumiti
factori legati de dezvoltarea personalitatii care pot
creste riscul de aparitie a tulburarii de personalitate
borderline.

Acestia sunt:
- predispozitia ereditara: prezenta afectiunii la un
membru al familiei – mama, tata sau frate – creste riscul
de aparitie la alti membrii
- abuzul in copilarie: multe persoane cu aceasta
tulburare afirma ca au suferit un abuz fizic sau sexual in
copilarie
- neglijarea: unele persoane cu aceasta tulburare descriu
deprivare severa, neglijare si abandon in timpul
copilariei.
De asemeni, personalitatea borderline este mai frecventa
la femei decat la barbati.
7.TULBURAREA DE PERSONALITATE DEPENDENTĂ
Tulburare de personalitate dependenta
Aceasta tulburare se caracterizeaza prin dorinta de a fi
protejat de catre ceilalti si teama intensa de a nu fi
abandonat, astfel, persoana cu aceasta tulburare se
agata cu disperare de o anumita persoana si ii este frica
ca o va pierde. Aceste persoane manifesta
comportamente suicidare cand despartirea (abandonul)
este iminenta. Totodata, acesti pacienti permit altor
persoane sa decida in locul lor, trec rapid de la o relatie
la alta, stabilindu-se de cele mai multe ori in relatii
abuzive. Adesea, aceste persoane se simt neajutorate si
deprimate.

Simptome:
- dificultatea in luarea deciziilor;
- sentimente suicidare cand sunt singuri;
- comportament suicidar in caz de abandon;
- supunere;
- profund afectat de criticile usoare sau dezaprobare;
- incapabilitate de a satisface cerintele vietii cotidiene.
Epidemiologie
- In populatia generala, prevalenta este de 2,5 %;
- Apare mai frecvent la femei;
- Este una dintre cele mai frecvente tulburari de
personalitate intalnite la populatia clinica spitalizata;
- Apare frecvent asociata cu tulburarea de personalitate
de tip evitant.
Trasatura caracteristica Diagnostic DSM IV - Criterii
diagnostice
Nevoia excesiva de protectie ce duce la comportamente
submisive, dependente si teama de abandon; debuteaza
la inceputul varstei adulte si se manifesta intr-o varietate
de contexte. Nevoia de protectie, comportamentul
submisiv si teama de abandon se manifesta in cinci sau
mai multe dintre urmatoarele modalitati:
(a) intampina dificultati in luarea deciziilor curente in
lipsa sfaturilor si sustinerii celorlalti;
(b) are nevoie ca ceilalti sa-si asume responsabilitatea
pentru aspectele importante ale vietii sale;
(c) ii este greu sa-si exprime dezacordul in relatie cu
ceilalti, de teama pierderii sustinerii;
(d) ii este greu sa initieze proiecte sau sa faca lucruri de
unul singur (autoeficienta scazuta);
(e) ar face aproape orice pentru a-si asigura sustinerea si
protectia celorlalti, mergand pana la a se oferi voluntar
sa faca lucruri neplacute;
(f) se simte inconfortabil si neajutorat cand este singur
de teama ca nu va fi in stare sa se descurce;
(g) cand o relatie apropiata se destrama, cauta imediat o
alta in care sa gaseasca protectie si sustinere;
(h) este excesiv de ingrijorat vis a vis de posibilitatea de
a fi lasat sa se descurce singur.
9.TULBURAREA DE PERSONALITATE OBSESIV-
COMPULSIVĂ

*Perfecţionism, ordine, exigenta, lipsa de flexibilitate,

*Preocupat de reguli, ordine, programe, in aşa măsură
încât pierde scopul major al activităţii.
*Perfecţionismul interferează cu îndeplinirea sarcinii
*Hiperconştiincios, scrupulos si inflexibil in probleme de
morala, etica sau valori.
*Rigid, încăpăţinat.
*Circumstanţial, sclav al amănuntelor, preferă rutina
sau ritualul în detrimentul noutăţii. Meticulos.
*Lipsit de umor, de abilitatea relaţiilor interpersonale,
de căldură afectivă.
*Aduna obiecte, incapabil de a se debarasa de ele,
zgârcit.
DIAGNOSTIC DIFERENTIAL = Tulburarea obsesiv-
compulsivă.

Epidemiologie
- In populatia generala, prevalenta este de 1%;
- In populatia clinica, prevalenta este de 3%-10%;
- Apare de doua ori mai frecvent la barbati;
- Este o tulburare diferita de tulburarea obsesiv-
compulsiva din cadrul tulburarilor anxioase.
Trasatura caracteristica Diagnostic DSM IV - Criterii
diagnostice
Preocuparea legata de ordine, perfectionism, control
mental si interpersonal, in dauna flexibilitatii,
deschiderii, eficientei; debuteaza la inceputul varstei
adulte si se manifesta intr-o varietate de contexte.
Preocuparea legata de ordine, perfectionism, control
mental si interpersonal se manifesta in patru sau mai
multe dintre urmatoarele modalitati:
(a) preocupare pentru detalii, reguli, liste, ordine,
organizare, incat scopul principal al activitatii se pierde;
(b) manifesta un perfectionism care interfereaza cu
realizarea unei sarcini;
(c) este excesiv de dedicat muncii si productivitatii, pana
la eliminarea activitatilor de recreatie si a relatiilor de
prietenie.

(d) este rigid si excesiv de constiincios in probleme de

moralitate, etica sau valori;
(e) nu poate arunca obiectele vechi, chiar daca nu au nici
o valoare sentimentala;
(f) ezita sa delege responsabilitati sau sa lucreze cu alte
persoane, daca acestea nu respecta strict standardelor
sale;
(g) este zgarcit cu sine si ceilalti; banii sunt adunati
pentru zile negre;
(h) este rigid si incapatanat.
In cadrul acestei tulburari, o persoana devine blocata
mental intr-un model de ganduri si comportamente
repetitive care sunt lipsite de sens si suparatoare, dar
sunt dificil de depasit.
EXEMPLE:
1. andul obsesiv ca o persoana se poate contamina
prin atingerea clantelor de la usa sau a altor obiecte
"murdare", face ca o adolescenta sa petreaca ore intregi
spalandu-se pe maini. Mainile ii devin rosii si inflamate
si ii ramane putin timp pentru alte activitati sociale, dar
obsesia de a-si spala mainile, continua.

2. Barbat intre doua varste care este terorizat de

gandul ca ii poate rani pe ceilalti datorita neatentiei sale.
Pleaca foarte greu din casa pentru ca intai trebuie sa
parcurga un ritual indelungat al verificarii si
reverificarii robinetelor de gaz sau de apa, pentru a fi
sigur ca sunt oprite.

3. Tanara mama care este cuprinsa de gandul

infricosator ca isi va vatama copilul. Oricat de mult
incearca, nu se poate elibera de aceasta idee dureroasa si
ingrijoratoare. Refuza si sa atinga cutitele de bucatarie
si alte obiecte ascutite, deoarece ii este teama ca le-ar
putea folosi ca arme.

Daca tulburarea obsesiv complusiva devine suficient de

severa, aceasta poate distruge capacitatea unei persoane
de a functiona normal acasa, la scoala sau la serviciu.
Diagnostic
Diagnosticul obsesiei este valabil doar daca cele 3 criterii
de mai jos sunt respectate:
- idei recurente, impulsuri sau imagini considerate
lipsite de sens si intruzive incercarea de a ignora,
reprima sau neutraliza aceste ganduri cu ajutorul altor
ganduri sau fapte
- recunoasterea de catre pacient a faptului ca aceste
ganduri sunt un produs al propriei sale minti si nu sunt
impuse de factori externi
- simptomele sa nu apartina altei afectiuni mentale, cum
ar fi sentimentul de vinovatie in depresia majora sau
dorinta de a obtine drogul din dependenta de substante
psihoactive

Diagnosticul compulsiei e valabil doar daca cele 3 criterii

de mai jos sunt respectate:
- comportamente repetitive, intentionate, cu scopul de a
raspunde unei obsesii, in functie de anumite reguli sau
intr-o maniera stereotipa
- comportamente care intentioneaza protejarea de un
disconfort sau de o situatie de temut, dar care nu
corespund realitatii, fiind excesive
- recunoasterea de catre pacient a faptului ca aceste
comportemente sunt nerezonabile
Diagnosticul bolii obsesiv compulsive e valabil doar daca
obsesia si/sau compulsia sunt diagnosticate conform
criteriilor de mai sus, cauzeaza un disconfort major,
consuma timp (cel putin 1 ora pe zi) sau interfera in
mod semnificativ cu rutina normala, munca sau relatiile
interumane.

10.TULBURAREA DE PERSONALITATE EVITANTĂ

*Inhibiţie sociala, sentimente de inadecvare si
*hipersenzitivitate la evaluarea negativa începând in
*perioada de adult tânăr.
*Evita activităţile care implica contact interpersonal
semnificativ.
*Reţinut în relaţiile intime de frica de a fi ridiculizat.
*Se considera inadecvat din punct de vedere social,
neatrăgător din punct de vedere personal.
*Neobişnuit de reţinut în a-şi asuma riscuri personale
sau în angajarea în noi activităţi.
DIAGNOSTIC DIFERENTIAL: Tulburarea de personalitate
schizoidă (lipseşte dorinţa de a avea relaţii); fobia sociala.

Tulburare de personalitate evitanta

Acest tip de tulburare este caracterizat de anxietate
sociala extrema. Adesea, pacientii evita evenimentele
sociale si opteaza pentru locurile de munca care nu
presupun contactul cu alte persoane.
Persoanele cu aceasta tulburare se tem ca vor fi
respinsi, exagereaza asupra dificultatii de socializare si
isi creaza o lume fantastica pentru a o substitui pe cea
reala. Spre deosebire de tulburarea de personalitate
schizoida, persoanele cu aceasta tulburare isi doresc sa
socializeze, sa fie implicate in relatii de cuplu, insa simt
ca nu le pot obtine.
Mai mult, aceste persoane sufera de depresie si nu au
incredere in sine.

Simptome:
- inhibare sociale, se retrag de teama respingerii;
- preocupare excesiva ca ar putea fi respinsi sau
criticati;
- teama pentru rezultatele activitatilor prestate, motiv
pentru care se evita realizarea de noi activitati;
- sentimente de incapacitate sociala;
- imagine de sine distorsionata;
- dorinta permanenta de imbunatatire a relatiilor
sociale.
Tulburarea de personalitate de tip evitant sau anxios este
o tulburare de personalitate caracterizata de inhibitie
sociala, sentimente de inadecvare, sensibilitate extrema
la evaluarile negative si evitarea interactiunilor sociale.

Persoanele care au o tulburare de personalitate de tip

evitant se considera inadecvati din punct de vedere
social si evita interactiunile sociale de teama de a fi
ridiculizati, umiliti sau de a fi neplacuti. In mod tipic
aceste persoane sunt singuratice si au sentimentul ca
sunt alienati de societate.

De obicei o tulburare de personalitate de tip evitant este

observata in perioada de adult si se asociaza cu rejetul
perceput sau real din partea parintilor sau a copiilor in
perioada copilariei.
Criteriile diagnostice pentru tulburarea de personalitate
de tip evitant cuprind:

-          Evitarea ocupatiilor si activitatilor care implica

contactul interpersonal semnificativ, de teama criticilor,
lipsei de aprobare sau rejectiei.
-          Nu doreste sa se implice in relatii de teama ca
celorlalti nu le va place de el.
-          Nu se angajeaza in relatii intime pentru ca se
teme ca va fi ridiculizat sau respins.
-          Este preocupat de critici si respingere in situatiile
sociale.
-          Este inhibat in situatiile interpersonale noi
datorita sentimentelor de inadecvare.
-          Se vede ca fiind inapt din punct de vedere social,
sau inferior altora.
-          De obicei nu doreste sa isi asume riscuri sau sa se
implice in activitati noi pentru ca acestea ar putea fi
stanjenitoare.
De obicei persoanele cu personalitate de tip evitant isi
monitorizeaza foarte atent reactiile interne atunci cand
sunt implicati in interactiuni sociale. Din aceasta
monitorizare rezulta o tensiune extrema, care duce la
ezitari in vorbire si astfel multe asemenea persoane
devin taciturne. Sunt atat de preocupate de sine incat
este dificil sa vorbeasca coerent.
Tulburarea de personalitate de tip evitant se asociaza
frecvent cu tulburarile de anxietate, respectiv 10-50%
din persoanele cu atacuri de panica au si o asemenea
tulburare de personalitate, ca si 45-56% din cei cu
anxietate generalizata.

Cauza tulburarii de personalitate de tip evitant nu

este clar definita si poate fi influentata de o combinatie
de factori sociali, genetici si biologici. De asemenea
intervin factori temperamentali mosteniti. Tulburarile
de anxietate in copilarie si adolescenta au fost asociate
cu inhibitia comportamentala, incluzand teama de
timiditate si retragerea in situatii noi.

Multe persoane disgnosticate cu tulburare de

personalitate de tip evitant au avut experiente dureroase
in copilarie datorita criticilor si rejectiei din partea
parintilor. Nevoia de legatura cu parintii face ca
persoana evitanta sa doreasca relatiile, dar dorinta lor
se transforma treptat intr-o protectie impotriva
criticilor parentale repetate.
Simptomele tulburarii de personalitate de tip evitant
cuprind:
-          Hipersensibilitatea la critici sau rejectie
-          Izolare sociala autoimpusa
-          Timiditatea extrema in situatii sociale, desi simte
nevoia de relatii apropiate
-          Evita relatiile interpersonale
-          Sentimente de inadecvare
-          Stima de sine scazuta
-          Lipsa de incredere in altii
-          Timiditate sau rusine extrema
-          Distantare emotionala privitor la intimitate
-          Foarte constienti de sine
-          Auto-critici legat de problemele lor in relatie cu
altii
-          Probleme in functionarea ocupationala
-          Perceptia ca sunt singuri
-          Sentimente de inferioritate fata de altii
-          Abuz sau dependenta de diverse substante
-          Investitia in fantezii fixe

Tratamentul tulburarii de personalitate de tip evitant este

psihoterapeutic, incluzand antrenamentul abilitatilor
sociale, terapia cognitiva, tratamentul prin expunere
pentru a creste gradat contactele sociale si uneori
administrarea de medicamente.
Un aspect important este castigarea increderii
pacientului, deoarece persoanele cu tulburare de
personalitate de tip evitant nu au incredere in terapeut
din frica de rejet. Scopul principal al terapiei este
modificarea credintelor negative exagerate despre sine.
  

ALTE TULBURARI DE PERSONALITATE

I.PASIV-AGRESIVĂ. Obstrucţionism, tărăgănare,
încăpăţinare, ineficienta. Certăreţ, se plânge ca nu este
apreciat, invidios, exagerează ghinionul personal.
II.DEPRESIVĂ. Pesimism, anhedonie, devotament fata
de datorie, cronic nefericiţi, nesiguri pe sine.
III.SADICĂ. Relaţiile sunt dominate de
comportamentul crud sau înjositor.
Cum putem ajuta persoanele care suferă de tulburări de
personalitate?

Chiar dacă uneori e dificil să menținem o relație de

armonie cu o persoană care se confruntă cu o tulburare
de personalitate și nu știm mereu ce să spunem sau să
facem, există câteva moduri prin care o putem susține.
Deoarece psihologii spun că și o singură legătură de
încredere cu o rudă, un prieten sau un profesor poate
preveni dezvoltarea unei tulburări de personalitate ori
poate contribui la ținerea sub control a efectelor ei, iată
ce putem face:

Să încercăm să fim răbdători. Dacă persoana iubită se

luptă cu emoțiile sale, trebuie să evităm implicarea într-
o ceartă în acele clipe intense. Ar putea fi mai bine să
așteptăm până când persoana se va simți mai liniștită și
dispusă să discute despre problema care o deranjează.
Să vorbim cu calm și compasiune. Atunci când cineva se
confruntă cu gânduri și sentimente greu de gestionat,
comportamentul său poate fi neașteptat sau supărător,
făcându-ne să ne simțim neliniștiți.
E de ajutor să încercăm să înțelegem ce experimentează
persoana respectivă și ce îi afectează gândurile,
sentimentele și comportamentul – acest lucru ne va ajuta
să rămânem calmi.
Să nu îi judecăm. Este important să încercăm să îi
ascultăm fără să le spunem că nu ar trebui să se simtă
așa cum se simt sau că sunt prea sensibili. Este posibil să
nu înțelegem de ce se simt așa, dar poate însemna mult
să le arătăm că suntem conștienți de sentimentele lor și
că pentru noi contează.
Să le amintim de alte aspecte ale personalității lor. Un
diagnostic de tulburare de personalitate nu împiedică pe
cineva să fie simpatic, inteligent, amuzant, amabil,
extrem de motivat sau creativ. Poate fi liniștitor să le
amintim acestor persoane dragi de celelalte lucruri pe
care le vedem în ele, în special dacă ele însele se luptă să
le vadă.
Să stabilim limite și așteptări clare. Acest lucru ne poate
ajuta să gestionăm sentimentele și situațiile dificile.
Lucruri utile de clarificat pot fi felul în care vorbim și ne
așteptăm să ni se vorbească sau cu ce ne putem ajuta
unii pe alții sau nu.

Să planificăm din timp. Poate fi înspăimântător să ne

facem griji că cineva de care ne pasă se rănește sau se
luptă cu gânduri suicidare. Putem preveni asta
întrebându-i cum am putea ajuta atunci când lucrurile
devin extrem de dificile.
Să aflăm ce le declanșează stările de criză. Vorbind cu
persoana dragă, putem afla ce situații sau conversații o
fac să gândească sau să simtă emoții intense.
Să-i ajutăm să caute tratament și sprijin.
Să învățăm mai multe despre tulburările de personalitate
și să luptăm împotriva stigmei. Tulburarea de
personalitate este un diagnostic complicat, iar persoana
iubită poate avea de-a face cu concepțiile greșite ale
altor persoane, pe lângă a lupta cu propria problemă de
sănătate mintală.
Să avem grijă de noi înșine. Sprijinirea unei persoane
dragi care se luptă cu o tulburare de personalitate poate
fi cu adevărat dificilă. De aceea, trebuie să ne amintim
că este importantă și propria noastră sănătate mintală.
Deoarece tulburările de personalitate pot provoca
probleme legate de relații, de muncă sau de școală și pot
duce la izolare socială sau abuz de alcool sau droguri,
trebuie să fim atenți la semnele acestor tulburări.

Surse:
https://www.psychiatry.org/patients-families/personality-disorders/what-are-personality-
disorders

https://www.apa.org/topics/personality-disorders/causes
https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/schizotypal-personality-
disorder/symptoms-causes/syc-20353919

https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/schizoid-personality-disorder/symptoms-
causes/syc-20354414

https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/borderline-personality-
disorder/symptoms-causes/syc-20370237

https://www.mind.org.uk/information-support/types-of-mental-health-
problems/personality-disorders/for-friends-family/

https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/9743-histrionic-personality-disorder

https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/9657-antisocial-personality-disorder

https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/9490-obsessive-compulsive-disorder

https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/9783-dependent-personality-disorder

https://ru.scribd.com/document/146942055/Tulbur%C4%83ri-de-personalitate

https://www.romedic.ro/tulburarile-de-personalitate

https://www.clinicaoananicolau.ro/tulburari-de-personalitate/