Dănilă Prepeleac

Ion Creangă face parte, după afirmatia lui G. Calinescu din epoca marilor clasici
alaturi de M. Eminescu, I.L. Caragiale și Ioan Slavici.

Basmul cult este o specie a genului epic în proză, cu numeroase persoaneje

simbolice, unde este prezenatătă confruntarea între bine și rău, printr-un final
fericit.

Subiectul basmului porneşte de la o situaţie de echilibru: un om instărit este agasat

de faptul că mereu trebuie să-şi ajute fratele sărac, cu diverse obiecte din
gospodărie. Intervenţia soţiei celui bogat in defavoarea fratelui îl determină pe soţ
să renunţe la a-şi mai ajuta fratele, propunându-i să se descurce singur.
Protagonistul basmului se vede astfel nevoit să întreprindă o serie de actiuni, să se
confrunte cu propria fire şi chiar cu forţe supranaturale, dracii, spre a-şi găsi
echilibrul financiar de care are nevoie.

Titlul basmului reproduce numele personajului principal, completat de porecla dată

de consăteni, Prepeleac. Aceasta, in sens denotativ, desemnează un par cu braţe
înfipt în pământ, utilizat drept suport pentru atârnatul oalelor; conotaţia ei insă,
conduce la date esenţiale despre personaj, dezvăluindu-i condiţia materială precară
care derivă din lipsa lui de iniţiativă.

În cel mai original mod se dezvoltă tema operei epice, anume confruntarea dintre
bine şi rău, care cunoaşte două coordonate: una concretă, intre eroul central, Dănilă
şi personajele negative, dracii, şi una deductibilă, între isteţime şi prostie, in cadrul
aceleiaşi personalităţi, cea a lui Dănilă.

Motivele prezente in basm, care particularizează tema sunt: fratele sărac, fratele
bogat, prostia, călătoria, schimbul păgubos, dracul, propele, inavuţirea.

Acţiunea este relatată la persoana a III-a, de către un narator a cărui perspectivă

narativă obiectivă este completată de multiple comentarii subiective. Aceste
completări umoristice, ironice, lămuritoare sunt specifice stilului autorului lon
Creangă.

Acţiunea basmului este lineară, alcătuită fiind din secvenţe înlănţuite. Ea debutează
cu antiteza puternică dintre doi fraţi, cu o situaţie materială şi familială total
diferită

Basmul este structurat în două părţi, marcând cele două călătorii ale protagonstului
si delimitând două planuri narative: real şi fabulos.

Partea întâi prezinta calatoria păguboasă a lui Danilă, dornic de a-şi schimba
destinul în situaţia in care fratele se hotărăşte să nu-l mai imprumute cu cele
folositoare într-o gospodărie.

Partea a doua debutează cu dorinţa lui Dănilă de a construi o mănăstire pentru a

delimita spaţiul călugăriei sale, pe o pajişte, lângă un heleşteu.

------------------------------------------------------------------------------------------------

! CARACTERIZAREA :

Dănilă Prepeleac este personajul principal şi eponim (care dă numele operei) al

basmului cult scris de Ion Creangă. Porecla Prepeleac o primise eroul din cauza
singurului lucru construit vreodată în gospodărie cu mâna lui si de care era foarte
mândru (prepeleac = construcţie improvizata din prăjini, pe care se întinde fânul
sau nutreţul la uscat). Naratorul omniscient explica în mod direct semnificaţia
poreclei într-o paranteza: „Dar cine poate sta împotriva lui Dănilă Prepeleac? (că
aşa îi era porecla, pentru că atâta odor avea şi el pe lângă casă, făcut de mâna lui)”.

Dănilă Prepeleac este un ţăran sărac, naratorul omniscient caracterizându-l direct

încă de la începutul basmului şi motivând, de altfel, şi lipsurile în care se zbătea
familia lui: „leneş, nechitit la minte şi nechibzuit la trebi”. Dănilă este însurat şi are
„o mulţime de copii”, pe când bogatul său frate, căsătorit şi el, nu are nici un copil.

Protagonistul este un om anapoda, „toate trebile pe care le făcea, le făcea pe dos”,

prost şi indolent, încât „îi mâncau câinii din traistă”, naratorul reliefând, indirect,
aceste trăsături prin modalităţi paremiologice (proverbe). Singura lui avere era o
pereche de boi tineri, puternici şi graşi, dar când avea nevoie de căruţă, împrumuta
de la fratele bogat, care îl sfătuieşte să meargă la târg şi, cu banii obţinuţi pe boi,
să-şi cumpere un car şi doi boi mai mici.
------------------------------------------------------------------------------------------------

În ceea ce priveşte arta narativă a lui Creangă, critica literară remarcă oralitatea
stilului său, prin care autorul lasă impresia adresării directe către un public vast.
Aceasta este obţinută prin folosirea în mod original a exprimării populare,
dominată de regionalisme, expresii populare, ziceri, interjecţii, exclamații,
exprimare locuţională, „nechitit", „păreche", „a face treampa", „a şugui",
„bărbânță", „Aho!", „Mă!", „Măi! măi! măi!, „măl!", „laca", „sângele apă nu se
face", : „Hărți!", „scârți!", „la vale cu proptele şi la deal cu opintele" etc.

O altă notă de unicitate a stilului său o constituie umorul inconfundabil, care

inglobează diferite forme de manifestare, de la ironie şi până la tratarea comică a
situaţiilor dramatice. În prima parte, el derivă din acţiunile intreprinse de Dănilă
din prostie („Oi fi eu vrednic să trag un car, mai ales dacă merge singur. "), iar în a
doua parte - din maniera savuroasă în care el discuta cu dracii („Măi, Michiduță!
doar eu te credeam mai tare decât eşti! Aşa-i că tu ai luat iapa in spate? Însă eu ți-oi
lua-o numai între picioare..."). Ironia naratorului şi autoironia lui Dănilă
completează nota de originalitate formală a basmului.

Criticul literar G. Călinescu formulează o definiţie a basmului cu o profundă

semnificaţie: „Basmul este o operă literară, cu o geneză specială, o oglindire în
orice caz a vieţii în moduri fabuloase". Viziunea despre lume reflectată ân basmul
„Dănilă Prepeleac" dezvăluie aspecte din viaţa reală, privită din perspectivă
umoristică, în maniera specifică autorului lon Creangă, din care se pot extrage
invăţăminte.