Mihail Sadoveanu 

(n. 5 noiembrie 1880, Pașcani, Iași, România – d. 19

octombrie 1961,Vânători-Neamț, Neamț, România) a fost un scriitor,
povestitor, nuvelist, romancier, academician și om politic român. Este unul
dintre cei mai importanți și prolifici prozatori români din prima jumătate a
secolului al XX-lea, având o carieră ce se întinde pe parcursul a cincizeci
de ani. Este cunoscut mai ales pentru romanele sale istorice și de aventuri,
deși autorul a creat pagini nemuritoare despre lumea țărănească din
Moldova, despre natura României și a scris, de asemenea, reportaje și
pagini memorialistice. Sadoveanu a fost unul din primii colaboratori ai
revistei tradiționaliste Sămănătorul, înainte de a deveni un scriitor realist și
adept al curentului poporanist reprezentat de revista literară Viața
Românească. Opera sa se poate grupa în câteva faze care corespund unor
direcții sau curente literare dominante într-o anumită epocă: o primă
etapă sămănătoristă, cea de început, a primelor încercări, nuvele și
povestiri, o a doua mitico-simbolică, din perioada interbelică (reflectată în
romane precum Creanga de aur sau Divanul persian). În această etapă,
acțiunea operelor sale are loc în general în regiunea istorică a Moldovei, cu
teme preluate din istoria medievală și modernă timpurie a României, în
romane precum Neamul Șoimăreștilor, Frații Jderi și Zodia Cancerului. Prin
intermediul operelor precum Venea o moară pe Siret..., Baltagul și alte
scrieri, Sadoveanu acoperă o mai mare perioadă de timp, ajungând până în
istoria contemporană, în care abordează și alte stiluri precum romanul
psihologic și naturalismul. Ultima etapă corespunde realismului socialist, în
acord cu perioada socialist-comunistă la care Sadoveanu va adera
ideologic.

Biografie
Origini
Mihail Sadoveanu s-a născut la Pașcani, în estul Moldovei. Părinții lui Mihail
Sadoveanu au fost avocatul Alexandru Sadoveanu (d. 1921) din Oltenia,] și
Profira Ursache (d. 1895), fată de răzeși analfabeți[11] din
localitatea Verșeni. Părinții nefiind căsătoriți, paternitatea scriitorului și a
fratelui său Dimitrie (mort de scarlatină în 1888) au fost recunoscute abia în
anul 1891. Familia își avea originile în Sadova, conform numelui ales (lit.
„din Sadova”), adoptat de aceasta abia în 1891. Tatăl Alexandru avea o
căsnicie nefericită, iar izolarea din viața publică a avut un impact negativ
asupra întregii familii. Istoricul literar Tudor Vianu considera că acest
contrast dintre identitățile regionale și sociale au avut rolul lor în formarea
autorului, deschizându-i calea spre o „universalitate românească”, notând
totodată că Sadoveanu era atașat de rădăcinile sale moldovenești. Mihail a
mai avut un frate, tot cu numele de Alexandru, a cărui soție a fost criticul
literar Izabela Morțun (cunoscută mai târziu ca Sadoveanu-Evan, verișoara
activistului socialist Vasile Morțun) Celălalt frate, Vasile Sadoveanu, a fost
inginer agronom.

Primele încercări literare, căsătoria și familia

În 1896, la vârsta de 16 ani, Sadoveanu intenționează să alcătuiască,
împreună cu un coleg, o monografie asupra domnitorului Ștefan cel Mare,
renunțând, însă, din lipsă de izvoare istorice. Debutează în revista
bucureșteană Dracu în 1897, cu schița Domnișoara M din Fălticeni, pe care
îl semnează cu pseudonimul Mihai din Pașcani. În 1898 începe să
colaboreze la foaia Viața nouă a lui Ovid Densusianu, alături de Gala
Galaction, N.D. Cocea, Tudor Arghezi ș.a., semnând cu numele său, dar și
cu pseudonimul M.S. Cobuz,]cu un alt scheci și un poem.]Totuși,
Sadoveanu nu era de acord cu agenda lui Densusianu, criticând mișcarea
simbolistă românească la care adera revista .Începe să scrie pentru reviste
non-simboliste precum Opinia și Pagini Literare. În paralel, a fondat și tipărit
manual pentru o scurtă perioadă un jurnal cunoscut sub numele de Aurora
sau Lumea.