Apa este lichidul cu cea mai mare raspandire ( ocupand aproximativ ¾ din

suprafata globului terestru ) si, fara exagerare, cel mai important pentru viata.
Apa este „matricea vietii”.
Ea este importanta nu numai pentru faptul ca este, din punct de vedere
cantitativ,componentul major al organismelor vii, dar si pentru motivul ca ia
parte la organizarea structurala a biosistemelor si la activitatea metabolica
celulara.

Apa este sinonimul vieţii biologice, fiind constituentul major al materiei vii, în
medie 80%, la animalele superioare între 60-70%, 98% la organismele
marine, la bacteriile sporulate 50%.
Până la apariţia apei, acum mai bine de 3 miliarde de ani, nu existase nici o
formă de viaţă cu excepţia unor bacterii şi a algelor albastre. Datorită apei au
apărut vieţuitoare ce s-au diversificat, au populat mările şi oceanele, s-au
extins pe uscat, rămând însă dependente de apă.
Element major al lumii minerale şi biologice apa reprezintă deasemenea un
suport al vieţii şi activităţii umane, consumul de apă pentru cerinţele populaţiei
şi a a activităţilor acesteia, per locuitor, la nivel mondial este de 250 m 3 pe
an,. 100 m3 în ţările în curs de dezvoltare şi 1500 m3 în SUA.

Datorita ponderii sale foarte mari in lumea vie, apa constituie „cadrul
molecular” in care se desfasoara procesele vietii.
1. Apa constituie solventul universal al materiei vii, atat la nivelul intracelular
cat si interstitial.
2. In interiorul celulelor apa intervine intr-o serie de reactii biochimice, cum ar
fi de exemplu, reactiile de hidroliza, de oxidare si de condensare.
3. In cazul plantelor, apa constituie unul din cei doi reactanti in procesul de
fotosinteza ( celalalt fiind dioxidul de carbon ).
4. Apa constituie mediul de transport al moleculelor, ionilor macromoleculelor
si al celulelor de la un organ la altul. Acest transport se realizeaza de catre
fluidele circulante extracelulare.
5. Apa este agentul de eliminare a catabolitilor toxici in afara organismului, in
procesele de transpiratie si mictiune.
6. Apa constituie mediul de flotatie al unor celule libere cum ar fi eritrocitele,
limfocitele, leucocitele.
7. Apa asigura protectia la socuri mecanice a unor sisteme ( sistemul nervos
central ) sau a embrionului si fatului.
8. In cazul animalelor homeoterme, apa intervine substantial si eficient in
procesele de termoreglare.
 Cum circulă apa în organismul nostru şi de ce este această informaţie
importantă?

Pe suprafaţa fiecărei din celulele noastre se află circa două milioane de

orificii, canale sau pori prin care intră apa. Acea “apă” este de fapt o soluţie
apoasă minerală care trebuie “strecurată” cu cheltuieli mari energetice de
celulele noastre.

Aquaporinele sau canalele de intrare a apei în celule au fost descoperite în

1986, după ani de cercetări, de Profesorul român Gheorghe Benga Şeful
catedrei de biochimie de la Facultatea de Medicină din Cluj Napoca. În 2003
el îi prezintă la un Congres caietele cu cercetări lui Peter Agree care, câteva
luni mai târziu obţine Premiul Nobel pentru descoperirea “din întâmplare” a
aquaporinelor.

Aquaporina este o proteină formată din patru unităţi de alfa-aminoacizi, cu o

structură hexagonală extrem de complexă. Forma acesteia este perfect
adaptată transportului de apă, (formă de clepsidră care străbate toată
membrana celulară). Părţile largi ale acestei clepsidre proteice sunt variabile
în functie de tipul de celulă în care se afla, dar partea îngustată este
constantă pentru toate celulele şi are un diametru identic cu cel al unei
singure molecule de apă! Este un exemplu dintre sutele de mii de perfectă
adaptabilitate de care dă dovadă organismul nostru – o veritabilă maşinărie
ce atinge perfecţiunea. Tot la nivelul membranei celulare există o mulţime de
mecanisme biochimice de protecţie (consumatoare de energie) care “pun
ordine” în ceea ce intră în aquaporine (în celulă). Acest amănunt este
deosebit de important, pentru sănătatea noastră şi aşa se explică afirmaţia
corectă a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (dar şi altor celebrităţi de-a lungul
istoriei – Hipocrate, Paracelsus, Pasteur, Snow, Knapp, şi mulţi alţii). Pentru
că, dacă ar putea trece şi alte molecule de substanţă în afară de H2O
(mineralele metalice aducătoare de boală, clor folosit la dezinfecţie, plumb din
reţelele vechi şi cârpite, pesticide, hidrocarburi din zecile de deversări în
fluviu, etc), ar putea provoca dezechilibre grave intracelulare, uneori fatale
pentru întregul organism. Ele sunt însă oprite (“strecurate”) la intrarea în
celule apoi sunt fie eliminate (tot de apă, desigur, prin dizolvare şi direcţionate
spre organele de excreţie) fie depozitate (fenomenul de “bioacumulare” care
ne ucide lent înainte de vreme).

Rolul apei pentru organismul uman.

 Fiziologic
Cantitatea totală din organismul uman reprezintă la adult 60-70% din
greutatea corporală, astfel la un adult de 70 de kg, 46 sunt apă. În ţesuturile
tinere conţinutulde apă este mai mare: 80-90% în embrion şi 70 % în nou-
născutul la termen.
În organism cantitatea de apă cea mai mare este în plasmă. 90%, în ţesutul
nervos 70-80%.
Apa din organism constituie mediu pentru desfaşurarea proceselor fiziologice
(absorţie, difuzie, excreţie), menţinerii constantelor fiziologice ca de exemplu
temperatura corpului.
Organismul nostru elimină zilnic 2,5 litri de apă; prin alimente aportul de apă
este de aproximativ 1 litru în consecinţă ar trebui consumaţi cel putin 1,5 litri
de apă pe zi pentru a compensa pierderile hidrice.
Organismul uman nu poate suporta lipsa de apă mai mult de 4-5 zile deşi
poate trăi 30 fără hrană. Pierderea a 15 % din apa din ţesuturi duce la moarte.
Pentru sănătate şi pentru a fi in formă este esenţial băutul apei din
abundenţă. În plus trebuie ca apa pe care o bem să aibă o compoziţie
echilibrată şi satisfacatoare în sărurile minerale şi oligo-elementele
indispensabile metabolismului şi menţinerii homeostaziei mediilor biologice.

Fatul uman, dezvoltat intr-un mediu lichid, are corpul alcatuit din apa in
proportie de 90%. Continutul de lichid din organism scade treptat, pe masura
ce omul inainteaza in varsta; totusi, chiar si la maturitate, corpul nostru
contine circa 50% apa. O continua curgere de molecule de apa, o
neintrerupta miscare a lor intre fluidul intracelular si cel extracelular tine in
functiune fantastica alcatuire care este organismul viu. Complicate
mecanisme hormonale regleaza cu finete echilibrul hidric, ajustand absorbtia
si eliminarea apei astfel incat delicata balanta sa nu se incline primejdios in
nici o parte. In mod normal, apa este introdusa in corp gratie sistemului
digestiv, prin mijlocirea a mai tot ce inghitim, fie ca este vorba despre bauturi
sau despre ceea ce numim in mod obisnuit mancare – de la alune, care
contin doar 6% apa, pana la legume si fructe zemoase, care inglobeaza
adesea apa in proportie de peste 80%. Dar apa este fabricata si in interiorul
corpului, datorita reactiilor biochimice din tabloul complex al metabolismului.
Numeroase reactii au ca rezultat dioxidul de carbon si apa, care primeste
diverse roluri. O mare parte este folosita pentru eliminarea din organism a
substantelor inutile sau toxice rezultate in urma reactiilor metabolice.
O alta parte e utilizata pentru controlul temperaturii corpului; transpiratia
ramane un mijloc extrem de eficient de a preveni supraincalzirea
organismului. Si, in fine, o cantitate importanta este pur si simplu retinuta in
corp, pentru a face posibila desfasurarea tuturor proceselor vitale, de vreme
ce acestea implica substante solubile si reactii ce se desfasoara in prezenta
apei. Apa este deci atat mediu, cat si participant in cadrul interactiunilor
moleculare: actioneaza ca solvent, dar si ca factor de separare, transporta
nutrientii produsi de metabolism, hormonii si alte substante esentiale; face
curatenie, eliminand deseurile; pastreaza forma celulelor, regleaza
temperatura corpului etc. etc. De fapt, are atat de multe functii, incat chiar si
sumara insiruire a catorva ne face sa intelegem de ce e indispensabila.

 Igienic
Apa este un element de bază pentru satisfacerea igienei individuale, a
locuinţei, prepararea hranei. Cantitatea de apă necesară pentru nevoile
gospodăreşti este estimată între 40-280/l/om/zi.
Apa este un facor indispensabil pentru salubritatea unei localităţi: spălatul
stăzilor, clădirilor, udatul florilor, ierbii din parcuri:
 Economic
Dezvlotarea economică presupune consum de apă în scopuri extrem de
variate: ca materie primă, ca solvent sau separator de substanţe, etc.
 Social
Satisfacerea cerinţelor de apă ale unei comunităţii conduce la progres social:
posibilitate de dezvoltare economică, igienă şi salubritate la nivel înalt,
prevenirea îmbolnăvirilor.
Relaţia dintre apă şi sănătate este condiţionată de trei probleme esenţiale:
 Constrângerile în apă şi consecinţele lor asupra activităţilor umane.
 Menţinerea calităţii apei în condiţile cererii crescânde de apă.
 Legătura directă existentă între apă şi sănătate, vizibilă îndeosebi în cazul
îmbolnăvirilor asociate insuficienţei calitative şi cantitative de apa potabilă
şi lipsei sistemelor adecvate de tratare a apelor uzate.
Marea majoritate a îmbolnăvirilor asociate apei sunt boli transmisibile,
clasificate în general după natura agentului patogen; din punctul de vedere al
igienei îmbolnăviril sunt clasificate în funcţie de situaţiile în care asupra apei
intervine omul.
Astfel, îmbolnăvirile asociate apei sunt grupate în patru categorii:
 Îmbolnăvirile transmise de apă. Ele rezultă din contaminarea apei cu
bacterii patogene eliminate de om sau animale infectate fiind transmise
direct prin folosirea apei la băut. prepararea hranei sau în scop de
îmbăiere, ca bolile diareice, hepatita, parazitoze intestinale.
Holera şi febra tifoidă sunt exemplele clasice de astfel de îmbolnăviri (apa
contaminată nu reprezintă singura cauză de îmbolnăvire, alimentele şi calea
fecal-orală sunt de asemenea căi de transmitere). Alte îmbolnăviri precum
leptospiroza (şobolani) pot fi contractate prin contactul direct al pielii zgâriate
cu apa contaminată.
 Îmbolnăvirile prin lipsă de apă. Apa în cantitate insuficientă sau greu
accesibilă pentru satisfacerea nevoilor de igienă individuală generează
unele boli diareice sau boli infecţioase ale pielii care, în asemenea situaţii,
pot deveni endemice. Practic, toate îmbolnăvirile posibil transmise prin
apă pot fi induse prin lipsa sau insuficienţa de apă. Această categorie de
 boli cuprinde, de asemenea, şi boli parazitare, ca de exemplu variate
forme de tifos. Bolile prin lipsă de apă pot fi reduse prin asigurarea unei
cantităţi suficiente.
 Îmbolnăvirile cu suport hidric. În gazdele intermediare care trăiesc în apă,
se petrece o parte din ciclul de viaţă al unor paraziţi, putând conduce
direct sau indirect la boli parazitare la om, prin ingerarea de către acesta a
organismelor acvatice, vegetale sau animale (crustacee, peşte) infestate
şi consumate crude sau insuficient preparate..
 Îmbolnăvirile legate de apă. Apa poate fi un habitat pentru insecte acvafile
vectoare ale unor boli ca malaria, filarioza, encefalita sau menigita virală.
 Îmbolnăvirile propagate prin apă. Cele patru categorii de boli asociate
apei descrise mai sus constituie o preocupare pentru ţările în curs de
dezvoltare, în schimb, această a cincea categorie apare în prezent în ţările
dezvoltate. Sunt îmbolnăviri infecţioase ai căror agenţi pot prolifera în apă
şi pot pătrunde în corpul uman pe cale respiratorie: meningita generată de
amoebe, pneumonia produsă de bacteriile din genul Legionella (bacterii
care proliferează în sistemele de aer condiţionat sau de încălzire a apei).
Este previzibilă însă, apariţia şi a altor agenţi patogeni oportunişti care să
găsească mediu favorabil de dezvoltare în diverse noi dispozitive
tehnologice în care se utilizează apă. Alte infecţii sunt cele cauzate de
Cryptosporidium cu semnificaţie clinică din cauza imunodeficienţei pe care
o provoacă.

regimul de apă al plantelor

Plantele superioare terestre absorb apa în mod pasiv şi activ.

Absorbţia pasivă
Datorită transpiraţiei la nivelul frunzelor, celulele acestora se află
într-o stare de nesaturaţie mărind forţa de sucţiune (franceză: succion =
sugere). Aceasta se transmite prin tulpină şi rădăcină până la perii absorbanţi.
Aceştia pătrunşi printre particulele solului, aderând la acesta. Are loc
absorbţia apei de capilaritate din spaţiile rămase între particulele solului.
Acest tip de absorbţie asigură cea mai mare cantitate de apă absorbită de o
plantă terestră superioară.

Absorbţia activă se realizează prin apariţia unei presiuni

pozitive în rădăcina plantei (presiune radiculară) bine aprovizionată cu apă
.Astfel, apa este absorbită de rădăcină şi condusă prin tulpină până la frunză.
Ascensiunea apei în corpul plantei este determinată de presiunea
radiculară mai ales primăvara, înainte de apariţia primelor frunze, astfel încât,
apa ajunge până la muguri. Astfel, rădăcina absoarbe cantităţi mari de apă şi
transpiraţia este redusă. Ascensiunea apei este generată de forţa de sucţiune
a celulelor din frunze abia după apariţia acestora.
Intensitatea absorbţiei apei este condiţionată de: cantitatea de
apă din mediul înconjurător, temperatură, pH, substanţe toxice din sol.
Ofilirea se manifestă atunci când apare un dezechilibru în
aprovizionarea cu apă a unei plante. Datorită unei accentuate lipse de
umiditate, în cazul unor secete, apare ofilire de durată.
 Combaterea secetei se realizează prin irigaţie, folosindu-se ape
cu un conţinut mic de săruri dizolvate. Apa de irigaţii se introduce în pământ
prin udări, preferabil până la adâncimea de 1 m (la această adâncime ajung
majoritatea rădăcinilor plantelor de cultură).
Administrarea unor cantităţi prea mari de apă în sol nu este de
dorit căci, prin evaporare apa antrenează cantităţi mari de săruri, având ca
rezultat sărăturarea solului.
Cantităţi prea mari de apă, străbătând doar o porţiune mică din
sol, se evaporă repede, ceea ce de asemenea nu este indicat.
Iată suficiente aspecte ce relevă importanţa biologică a apei,
motiv pentru care este considerată pe drept cuvânt ‚‚izvorul vieţii’’.

Apa, chimia vietii

        De cate ori incercam sa determinam daca viata, asa cum o stim, exista
pe Marte sau alte planete, primul lucru pe care il fac oamenii de stiinta este sa
stabileasca daca apa este prezenta sau nu. De ce? Pentru ca viata pe
Pamant depinde de apa.

        Un mare procent al lucrurilor vii, plante sau animale, se gaseste in apa.

Viata pe Pamant se presupune ca a aparut din apa. Aproximativ 70 – 90% din
toata materia organica este apa.

Reactiile chimice in toate plantele si animalele au loc intr-un mediu apos. Apa
nu asigura numai mediul care face aceste reactii posibile, apa insasi este un
important reactant sau un produs al acestor reactii. Pe scurt, chimia vietii este
chimia apei.