Draghia Andreea Cls XF

Eseu final 1

Dorinta-Mihai Eminescu

Vino-n codru la izvorul Fruntea albă-n părul galben

Care tremură pe prund, Pe-al meu braţ încet s-o culci,
Unde prispa cea de brazde Lăsând pradă gurii mele
Crengi plecate o ascund. Ale tale buze dulci...

Şi în braţele-mi întinse Vom visa un vis ferice,

Să alergi, pe piept să-mi cazi, Îngâna-ne-vor c-un cânt
Să-ţi desprind din creştet vălul, Singuratece izvoare,
Să-l ridic de pe obraz. Blânda batere de vânt;

Pe genunchii mei şedea-vei, Adormind de armonia

Vom fi singuri-singurei, Codrului bătut de gânduri,
Iar în păr înfiorate Flori de tei deasupra noastră
Or să-ţi cadă flori de tei. Or să cadă rânduri-rânduri.

Publicată la 1 septembrie 1876, in revista ”Convorbiri literare”, poezia

”Dorința” este o creație definitorie pentru intreaga viziune a marelui poet asupra
naturii și iubirii. Construită in jurul temei iubirii și a naturii, motivele tipic
romantice (codrul, izvorul, floarea de tei) reprezinta o expresie a bogăției
sufletești a poetului. 

Poezia Dorinta scrisa de autorul Mihai Eminescu, descoperit de criticul literar

Titu Maiorescu, unul dintre creatorii societatii literare Junimea, este redactata in a
doua etapa a societatii, numita si etapa de glorie sau Epoca Marilor Clasici
cuprinsa intre 1874 si 1885.

Societatea Junimea a aparut in anul 1863 la Iasi ,fiind fondata de mai multi tineri
entuziasti, absolventi a unor doctorate care-si propuneau sa ridice gradul de
cultura al poporului roman. Titu Maiorescu se distinge drept mentor al societatii
 Draghia Andreea Cls XF

Junimea. El este cel care il sprijina si il indruma pe Mihai Eminescu, cel care
strange poeziile eminesciene si se ingrijeste de publicarea celei dintai editii a 2
versurilor eminesciene.Aceste creatii se impart de asemenea in 3 etape.

Prima etapa este etapa poeziei de tinerete ce cuprinde poeziile scrise intre 1866 si
1870 . Se caracterizarea printr-un limbaj poetic neprecizat si prin influenta poeziei
predecesorilor,precum Vasile Alecsandri sau Dimitrie Bolintineanu. Tot in aceasta
etapa se remarca si prezenta influentelor folclorice insuficient asimilate.

A doua etapa a creatiei lui Mihai Eminescu ,curpinsa intre 1870-1876 este
cunoscuta de asemennea si sub denumirea de etapa romantic sau Ieseana.

In aceasta perioada au fost redactate mai multe texte printre care si poezia
“Dorinta” ,ce se incadreaza in aceasta etapa datorita urmatoarelor caracteristici
indeplinite.

In primul rand poezia abordeaza unele dintre marile teme romantice ,respectiv
Iubirea si Natura.

Versurile poeziei alcatuiesc un al doilea argument pentru incadrarea creatiei in

etapa a doua.Acestea se caracterizeaza prin muzicalitate,poetul dand o sonoritate
specifica versurilor prin constructia acestora.O caracteristica specifica acestor
tipuri de versuri este si abundenta stilistica,Eminescu oferind un stil aparte poeziei
prin figuri de stil precum epitetele “Fruntea alba” “parul galben”, repetitia
“randuri-randuri” sau “singuri-singurei” sau personificari ca si “codrului batut de
ganduri “ “blanda batere de vant” ce contine si o inversiune .

Un ultimul argument ce sustine incadrarea poeziei este preferinta pentru

imaginile artistice concrete.Ca exemplu avem imaginea “care tremura pe prund”
de tip motorie,sau cea vizuala “crengi plecate o ascund”.

A treia etapa a creatiei sale este etapa de maturitate sau reclasicizanta si incepe
din anul 1878. Versurile acestei etape sunt marcate de renuntarea la figurile de
stil abundente si de preferinta pentru abstractizarea imaginilor artistice. Eminescu
valorifica acum inspiratia folclorica in poezii precum ''Revedere'' sau ''Povestea
codrului'' . Apeleaza de asemenea la structura cantecului sau a romantei in texte
 Draghia Andreea Cls XF

ca ''Mai am un singur dor'' , ''Sara pe deal'' si cultiva poezia cu forma fixa,cum ar fi

sonetul pe care il regasim in poezia “Trecut-au anii” ,glosa sau oda. 3

Pe langa incadrarea in aceste etape, opera “Dorinta” de Mihai Eminescu se

incadreaza in specia literara numita idila.In urma definitiei, idila este o specie a
liricii erotice in care iubirea este prezentata intr-o forma idealizata si plasata intr-
un cadru feeric.In centrul poeziei se gasesc cei doi indragostiti, care impartasesc o
iubire ideala.Prin prisma idilel ,viata si dragostea sunt prezentate intr-o maniera
optimista.Elementele ce contribuie la conturarea cadrului idilic sunt izvorul,ploaia
de flori de tei,vantul si codrul batut de vanturi,toate acestea reprezentand
corespondenta dintre trairile indragostitilor asemanatori cuplului adamic si
natura paradisiaca.

Caracterul romantic al poetului este ilustrat inca din titlu,creatia fiind initial
redactata ca o scrisoare de dragoste. Titlul poeziei “Dorinta”, format dintr-un
substantiv derivat de la cuvantul de baza “dor” ,subliniaza ideea generala a
poemului ,aspiratia spre o iubire idealizata dar neimplinita pe care Eminescu
incearca sa o transmita prin versurile sale.Prin intermediul titlului se face trimitere
la sentimentele indragostitului in asteptarea fiintei iubite. Astfel, „Dorință”
exprimă intenția eului liric de a atinge o iubire pură, pasională, ce depășește
planul real și se manifestă pe deplin într-un plan imaginar. De asemenea, titlul
sugerează nerăbdarea iubitului de a-și vedea iubita și a interacționa cu ea, dar și
nerăbdarea de a atinge, împreună cu aceasta, culmea iubirii ce este percepută ca
fiind completă, ideală și perfectă.

Creatia este structurata in sase catrene, in care apare alternarea planurilor

prezent-viitor si a tablourilor de natura cu cele erotice.Fiecarui catren ii este
asociata o etapa a scenariului erotic specific liricii eminesciene,astfel poezia
continua linear ,strofele prezentand pe rand chemarea,asteptarea,intalnirea,jocul
gesturilor erotice si in final adormirea in armonia codrului ,etapa ce se impleteste
de-a lungul ultimelor doua strofe.In legatura cu structura poeziei observam si ca
masura versurilor este de 7-8 silabe, pozitionate intr-o rima incrucisata la nivelul
versurilor 2 si 4 cu ritm trohaic.
 Draghia Andreea Cls XF

Tema este construita dintr-un domeniu, o idee, o atitudine, un sentiment în

jurul carora se încheaga actiunea operei,aici impletindu-se tema iubirii cu cea a 4
naturii, formandu-se un cadru protejat de catre codru pentru cei doi indragostiti,
iar motivele consta în simboluri sau imagini reluate ori subliniate care contribuie
la definirea mesajului. Acestea sunt multiple si amplifica imaginea conturata in
jurul cuplului,ele fiind motivul visului, codrului, izvorului, florilor de tei.

Inca de la inceputul poeziei regasim un element important in reprezentarea

mesajului, acela fiind imperativul “vino” plasat in cea dintai strofa.Rolul sau este
de a conferi textului un caracter epistolar permitand in acelasi timp incadrarea
intr-un monolog liric adresat,astfel cititorilor li se creaza ideea ca Eminescu i se
adreseaza direct iubitei sale, printr-un intermediu romantic precum cel al unei
scrisori.

Compusă dintr-o suită de metafore, Dorinţa este expresia lirică a dragostei

poetului, iubire realizabilă în vis. Eminescu îşi cheamă iubita sub puterea
ocrotitoare a codrului, ca în multe poezii de dragoste .Codrul este personificat ca
şi izvorul care „tremură pe prund“ ce tine loc de corespondenta dintre trairile
indragostitilor si natura partasa la bucuria dragostei. Alte elemente ce contureaza
cadrul edenic in care se afla indragostitii sunt metafora “prispa cea de brazde” si
epitetul “crengile plecate”, acestea formand un spatiu intim, protector,
invaluindu-i pe cei doi in mister.

Cadrul ofera si o nota meditative textului, insusi codrul parand un batran intelept
care mediteaza asupra fericirii celor 2 indragostiti, dar si familiala, comfortabila
pentru indragostiti, prin forma verbal inversata “sevea-vei “ si cuvantul popular
“singurei”.

In mijlocul acestui cadru de natura se afla cuplul din opera “Dorinta” ,asimilar
cuplului primordial format din Adam si Eva prin inocenta actiunilor si prin
plansarea intr-un spatiu paradisiac completat de florile de tei ce cad in parul
iubitei ca o binecuvantare si mangaiere a naturii vesnic tinere.Ploaia de flori ce
creaza o atmosfera magica intinde o perdea intre lumea reala si universal
indragostitilor, suplimentat de prosperitatea pe care tanara iubita o emana.
 Draghia Andreea Cls XF

Portretul femeii realizat prin intermediul versurilor este unul tipic cu imaginea
idealizata in viziunea poetului, un portret adesea intalnit in poetica eminesciana. 5
Prin imaginea sinestezica “fruntea alba-n parul galben” este sugerata frumusete si
puritate, prin albul pielii ,iar prin sintagma “ “buze dulci” ,de asemenea
sinestezica, reiese senzualitate.In a doua strofa , in versul “sa-ti desprind din
crestet valul” , este indicat un simbol al puritatii femeii iubite,trasatura pe care
potentiala iubita le capata in viziunea indragostitului aflat in asteptare.

Verbele au un rol important in sublinierea mesajului si a sentimentelor

autorului.Prin succesiunea verbala :” sa alergi”, “sa-mi cazi”, “sa-ti desprind”, “sa-l
ridic”, ii este imprimat stofei un caracter diamic cu rol in marcarea nerabdarii
indragostitului aflat in asteptarea iubitei.Verbele conjunctive sublinieaza
caracterul ideal al povestirii si faptul ca avem de a face cu eprimarea unei dorinte
a eului liric.Cele la viitor precum “o sa-ti cada” subliniaza dorinta tinerilor de
intimidate si faptul ca este vorba de o poveste de iubire proiectata in
ideal,nefinalizata.

Poetul isi lasa amprenta asupra textului printr-o maniera artistica, senzuala,
ilustrata prin prezenta modului conjunctiv in strofa a II-a, la inceput de vers „Să
alergi, pe piept să-mi cazi / Să-ţi desprind din creştet vălul, / Să-l ridic de pe
obraz“.Senzuala este si sintagma “singuri-singurei” reprezentata de o repetitie
sustinuta de epitetul personificator “infiorate” .Acestea impreuna subliniaza
dorinta de intimidate a indragostitilor iar epitetul are rolul de a marca legatura
dintre starea sufleteasca a cuplului si elementele naturii.

O nota unica ii este oferita operei in finalul strofei a IV-a unde sunt adaugate
puncte de suspensie.Acestea arata ca jocurile erotice dintre cei 2 indragostiti sunt
incomplete si lasa loc cititorului la continuarea povestii.

Simbolul relatiiei pe care Eminescu o pune in cadru este codrul ce simbolizeaza

permanenta vegetala,de aici sugerandu-se eternitatea iubirii .In jurul acestuia se
coboara o mantie a visului, realizata prin contopirea imaginilor vizuale “crengi
plecate o ascund” cu cele auditive “care tremura pe prund” pentru a reda mai
expresiv locul ocrotitor.
 Draghia Andreea Cls XF

In final, poezia “Dorinta” sugereaza traseul initiatic de la dorinta la vis printr-

un limbaj figurat de mare expresivitate.Ea este in conceptia poetului un imn al 6
naturii eterne si frumusetii iubirii.