SIMBOLISMUL

PLUMB
de George Bacovia

Este un curent literar aparut in franta ca reactive impotriva romantismului si parnasianismului.

Numele simbolismului a fost imprumutat dintr-un manifest publicat de Jean Moreas in 1886. El
a fost considerat initiatorul acestei miscari literare.
Reprezentanti in Franta:
- Charles Baudelaire
- Paul Verlaire
- Arthur Rimbaud
Reprezentanti in Romania:

- George Bacovia
- Stefan Petica
- Ion Minulescu
- Alexandru Macedonki
- Dimitrie Anghel

Teme si motive simboliste:

-Tema naturii receptata ca stare sufleteasca
-Tema “marii plecari” conceputa ca o malatorie spre necunoscut [moarte]
-Motivul citadin al orasului, al targului providencial, ale caror monotonie si mediocritate
provoaca nevoia de evadare spiritual in taramuri necunoscute.
-Motivul ploii si al toamnei
-Tema iubirii resimtita ca nevroza
-Motivul instrumentelor muzicale care acompaniaza melancolia
-Motivul solitudinii [ care vine din poezia romantic]
-Splinul care este un amestec de tristate, dezolare si plictiseala
 Eseu

Simbolismul este o miscare artistica si literatura de la sfarsitul secolului XIX care a aparut ca
reactie a romantismului si parnasianismului. Simbolismul romanesc s-a manifestat aproape
sincron cu simbolismul francez gratie lui Alexandru Macedonski.
Poezia simbolista “Plumb” de George Bacovia, deschide volumul cu acelasi titlu aparand in
anul 1916, definindu-l in totalitate.
Tema poeziei o constituie conditia poetului intr-o societate lipsita de aspiratii si artificiala.
Lumea ostila si stranie conturand de cateva pete de culoare, este proectia universului interior
[ cee ace este in sufletul lui], de un tragism asumat cu luciditate.
Titlul poeziei este simbolul “plumb” reluat obsesiv in poezie, pentru a sugera apasarea,
angoasa, greutatea sufocanta, cenusiul vietii, uivrsul monoton si inchiderea definitiva a
spatiului evidential, fara solutii de iesire.
Textul este structurat in doua catrene constituite pe baza cuvantului “plimb”. Cele doua
strofe corespund celor doua planuri ale realitatii: realitatea exterioara, obiectiva simbolizata de
cimitir si de cavou, si realitatea interioara, subiectiva, simbolizata de sentimental iubirii a carui
invocare se face cu disperare, fiind si el conditonat de medii.
Lirismul subiectiv, este redat la nivelul expresiei, prin marcile subiectivitati: prsoana I a
adjectivului posesiv [“amorul meu”].
Strofa intai, surprinde elementele cadrului spatial inchis, apasator, sufocant in care eul poetic
se simte claustrat : un cavou simbolizand universal exterior.