Despre globalizare

Nu existã soluții miraculoase

1. Prima dintre problemele fãrã soluție o constituie regimul valutar. Orice regim ar
prevala, el este menit sã fie deficitar. Cursurile de schimb fixe sunt prea rigide, iar
cursurile de schimb flotante (se caracterizează prin flexibilitate, în funcție de cererea și
oferta pentru valuta de rezervă) pot sã inducã tendințe de autosusținere care, ulterior,
pot duce în zone situate departe de echilibru. Cursurile de schimb raportate la o valutã
de referințã, constând în raportarea unei monede la dolar, euro sau un coș valutar, nu
pot fi nici ele susținute.
2. Cea de-a doua problemã de nerezolvat este absența unei bãnci centrale globale. FMI
nu poate acționa ca împrumutãtor de ultimã instanțã deoarece nu exercitã nici un
control asupra sistemelor bancare naționale. Absența unui împrumutãtor de ultimã
instanțã obligã țãrile de la periferie sã ducã politici monetare anti-keynesiene și pro-
ciclice. De politica macroeconomicã mondialã se ocupã Federal Reserve System și
Trezoreria Statelor Unite, cu toate că și celelalte țãri membre G7 au un cuvînt de spus.
Cîteva propuneri cu caracter practic
Societatea deschisã este o societate imperfectã, ea însãși rãmânând deschisã la perfecționãri.
 O îmbunãtãțire importantã ar fi utilizarea Drepturilor Speciale de Tragere (DST)
pentru furnizarea ajutoarelor internaționale. Acestea ar putea sluji la reducerea
disparitãților dintre centru și periferie. Ar putea sluji totodatã ca instrument politic
anti-ciclic care ar sfârși prin a se dovedi valoros în special într-o economie mondialã
alunecatã în deflație (retragere din circulație a unei cantități de bancnote în timpul unei
inflații, pentru a face să crească puterea de cumpărare a banului).
Douã sunt deficiențele sau, mai curând, asimetriile pe care le-am putea identifica în modul
cum a funcționat FMI-ul pînã în zilele noastre. Cea dintâi este disparitatea dintre prevenirea
crizei și intervenția în caz de criză; a doua este disparitatea dintre modurile cum sunt tratați
cei ce acordã și cei ce contracteazã împrumuturi.
 Este necesar un echilibru mai bun între prevenirea crizei și intervenția în caz de crizã,
precum și un echilibru mai bun între oferta de stimulente pentru țãrile care aplicã
politici sãnãtoase și sancționarea celor care nu o fac.
o FMI a fãcut unele progrese în domeniul preventiv, introducând Liniile de
Credite Neprevãzute (LCN/CCL). Liniile de Credite Neprevãzute rãsplãtesc

1
 acele țãri care urmeazã politici sãnãtoase oferindu-le acces la linii de creditare
FMI înainte de apariția unei crize, și nu dupã izbucnirea ei.
Pe lângã Liniile de Credite Neprevãzute, pot fi fãcuți și alți pași în direcția dezvoltãrii
stimulentelor destinate aplicãrii unor politici sãnãtoase și pentru reducerea dezechilibrelor
dintre centru și periferie. Ar putea fi avute în vedere urmãtoarele:
 FMI ar putea evalua diversele țãri. Ratingul cel mai înalt ar face automat o țarã
eligibilã pentru CCL cu un cost foarte redus sau chiar fãrã costuri. Pentru țãrile cu
rating redus, FMI va arãta în mod clar cã nu are disponibilitatea de a finanța un
program decât dacã sarcina va fi împãrțitã cu sectorul privat.
 Acordul de la Basel, care a stabilit standarde privind capitalul - acceptate pe plan
internaþional - pentru bãncile comerciale, ar putea converti ratingul acordat de FMI în
cerințe diferite cu privire la capital în cazul bãncilor comerciale.
 Federal Reserve, Banca Centralã Europeanã (BCE), Banca Angliei și Banca Japoniei
ar putea accepta pentru ferestrele lor de scontare (discount windows = an instrument of
monetary policy that allows eligible institutions to borrow money from the central
bank, usually on a short-term basis, to meet temporary shortages of liquidity caused by
internal or external disruptions) anumite bonuri de tezaur emise de țãrile selectate. Un
astfel de avantaj ar putea fi rezervat anumitor țãri sau în anumite situații periculoase.
 Aceleași bãnci centrale ar putea sã accepte pentru ferestrele lor de scontare obligațiuni
pe termen mai lung emise de țãrile selectate, impunând reduceri care ar putea varia
periodic. Aceasta ar reduce primele de risc și ar ajuta țãrile situate la periferie sã
prelungeascã termenul de maturitate al debitelor lor. Și mai important, aceasta le-ar
permite sã ducã politici anti-ciclice - cu condiția ca bãncile centrale sã stabileascã
discount-uri la niveluri convenabile.
 În paralel, Federal Reserve, BCE, Banca Angliei și Banca Japoniei ar putea cãdea de
acord sã coordoneze operațiunile de tip open-market utilizând cele mai sigure emisiuni
de hârtii de valoare guvernamentale din țãrile situate la periferie cu cel mai mare
rating acordat de FMI.