Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
METODICĂ
CRIMINALISTICĂ
CURS UNIVERSITAR
Editura EstFalia
Bucureşti, 2008
ISBN: 978-973-7681-41-6.
2
CUPRINS
Cuprins 3
1.
2. Cuvânt înainte 5
3
Metodica investigării unor infracŃiuni din domeniul
14. 176
afacerilor
Metodica cercetării faptelor de corupŃie şi a celor
15. 192
asimilate acestora
Metodica investigarii unor infractiuni de
16. 203
trafic si consumilicit de droguri
Metodica investigării infracŃiunilor săvârşite la regimul
17. 217
circulaŃiei pe drumurile publice
4
Cuvânt înainte
Autorii
5
SECłIUNEA A II-A
METODICĂ CRIMINALISTICĂ
6
METODICA CERCETĂRII INFRACłIUNILOR DE OMOR
1.NoŃiuni generale
ViaŃa este bunul cel mai de preŃ al unei persoane, pe care l-a căpătat odată
cu naşterea. Acest bun odată pierdut, duce la dispariŃia persoanei. Nimeni nu a
reuşit până în prezent să redea viaŃa unei persoane.
Din acest considerent omenirea a căutat din totdeauna să işi protejeze
dreptul la viaŃă.
Cum era şi normal, dreptul la viaŃă a fost şi este consfinŃit în ConstituŃie,
convenŃii internaŃionale cu privire la drepturile omului, legi speciale etc.
ConstituŃia României, in art 22 garantează dreptul la viaŃă şi, mai mult,
interzice pedeapsa cu moartea (art. 22, alin. 3).
ConvenŃia pentru protecŃia omului şi a libertăŃilor fundamentale, adoptată în
noiembrie 1951, convenŃie la care a aderat în mai 1994 şi România, stipuleaza clar:
“dreptul oricarei persoane la viată este protejat de lege. Moartea nu poate fi aplicată
în mod intenŃionat în afară de executarea unei sentinŃe capitale pronunŃată de către
un tribunal în cazul în care infracŃiunea este sancŃionată de lege cu această
pedeapsă.
Codul Penal al României, cu ultimele modificări aduse prin Legea nr.
278/2006, incriminează:
-omorul – uciderea unei persoane (art. 174)
-omorul calificat – omorul savârşit în următoarele împrejurări (art. 175):
-cu premeditare;
-din interes material;
-asupra soŃului sau unei rude apropiate;
-profitând de starea de neputinŃă a victimei de a se apăra;
-prin mijloace ce pun in pericol viaŃa mai multor persoane;
-în legatură cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau publice ale
persoanei;
-pentru a se sustrage ori pentru a sustrage pe altul de la urmărire,
arestare sau executarea unei pedepse;
-pentru a înlesni sau ascunde săvârşirea altei infracŃiuni;
-în public.
-omorul deosebit de grav – omorul săvârşit în următoarele împrejurări
(art.176):
-prin cruzimi;
-asupra a două sau mai multor persoane;
-de către o persoană care a mai săvârşit un omor;
-pentru a săvârşi sau a ascunde săvârşirea unei tâlhării sau
piraterii;
-asupra unei femei gravide;
7
-asupra unui magistrat, poliŃist, jandarm, militar;
-de către un judecător, procuror, poliŃist, jandarm, militar, în timpul
sau în legatură cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu.
În practica judiciară se consideră fapta prevăzută de art. 174, „omor în
formă simplă”, chiar dacă textul de lege nu menŃionează expres acest lucru.
Trebuie menŃionat faptul că legea procesual penală atribuie competenŃa de
cercetare a infracŃiunii de omor în exclusivitate procurorului.
Având în vedere, însă, faptul că activitatea organelor de poliŃie este
supravegheată de către procuror, implicit şi organele de poliŃie au atribuŃii şi
întreprind o serie de activităŃi în ceea ce priveşte investigarea infracŃiunii de omor.
De asemenea, întreaga activitate de identificare a cadavrului, ridicarea de
urme, strângerea de informaŃii, identificarea, urmărirea şi prinderea autorului,
precum şi o serie de activităŃi de cercetare a acestuia din urmă sunt efectuate de
către organele de poliŃie, bineînŃeles sub supravegherea procurorului.
9
- Moarte patologică – deşi se produce fără intervenŃia vreunui factor
extern este necesară efectuarea unei autopsii medico – legale, deoarece în cele mai
multe din cazuri, moartea este rapidă şi crează suspiciuni.
- Moarte violentă – apare ca urmare a acŃiunii unui factor extern. În
acest caz moartea este rapidă sau lentă şi impune efectuarea investigării
criminalistice respectiv a unei autopsii medico – legale.
c. Cauza nemijlocită a morŃii.
Pentru a exista infracŃiunea de omor trebuie să existe o legătură de
cauzabilitate între activitatea infracŃională desfăşurată de făptuitor, mijloacele
folosite de acesta şi rezultatul produs.
Având în vedere faptul că infracŃiunea de omor este o infracŃiune comisivă,
ea poate fi săvârşită atât printr-o acŃiune cât şi printr-o inacŃiune.
Prin urmare vom avea trei ipostaze:
• Omorul comis prin „acŃiune directă” – autorul provoacă moartea
victimei acŃionând direct (prin împuşcare, lovire, sufocare).
• Omorul prin “acŃiune indirectă” – autorul pentru a-şi atinge scopul
pune în mişcare o forŃă materială (asmute un câine asupra
victimei) ori expune victima la situaŃii periculoase.
• Omorul săvârşit prin “inacŃiune” – autorul nu îndeplineşte un act
la care era obligat prin lege.
Activitatea infracŃională desfăşurată de autor, trebuie să aibă ca urmare
moartea victimei, deci între acŃiunea sau inacŃiunea făptuitorului şi decesul victimei
să existe neaparat o legătură de cauzalitate. Nu are relevanŃă timpul parcurs de la
acŃiunea făptuitorului până la decesul victimei.
d. Stabilirea locului şi timpului săvârşirii infracŃiunii.
Stabilirea exactă a locului faptei ajută organul de anchetă din următoarele
considerente:
-se stabileşte dacă locul unde a fost găsit cadavrul coincide cu locul comiterii faptei.
Ex: prezenŃa plăgilor şi a altor lovituri pe corpul victimei şi inexistenŃa petelor de
sânge pe jos, duce la concluzia că victima a fost omorâtă în alt loc.
-oferă posibilitatea descoperirii, fixării, ridicării tuturor categoriilor de urme şi mijloace
materiale de probă.
-ambianŃa locului faptei dă posibilitatea prefigurării acŃiunilor desfăşurate de
făptuitor, înainte, în timpul şi după comiterea infracŃiunii.
-în funcŃie de locul faptei se pot trage concluzii cu privire la modul de operare folosit,
la relaŃia victimă-autor, reacŃiile victimei, mobilul şi scopul faptei.
Stabilirea cu exactitate sau chiar cu aproximaŃie a timpului (momentului)
săvârşirii faptei prezintă importanŃă din următoarele considerente:
a)ajută la asigurarea probaŃiunii şi la înlăturarea alibiului fabricat de criminal.
b) în funcŃie de aceasta se face încadrarea juridică.
10
c)se poate stabili traseul parcurs de victimă, activităŃile desfăşurate de aceasta până
la deces, persoanele care au văzut-o ultima dată.
d)se stabilesc persoanele care se aflau în acel moment în zonă pentru a se căuta
martori.
e.Determinarea metodelor şi mijloacelor folosite la comiterea faptei
Pe baza interpretării datelor şi urmelor cu privire la activitatea desfăşurată
de autor se determină metodele şi mijloacele folosite pentru săvârşirea omorului,
respectiv modul de suprimare a vieŃii victimei.
-pentru a se demonstra premeditarea, de exemplu, este necesar să se
stabilească dacă victima a fost atrasă în cursă, a fost urmărită sau luată prin
surprindere.
-modul concret de operare ajută la încadrarea corectă a faptei - ex. Omor
prin cruzime ori pentru a înlesni săvârşirea altei infracŃiuni.
-se pot stabili activităŃile desfăşurate de autor pentru ascunderea faptei sau
pentru a se sustrage urmăririi penale.
-se realizează legătura cu alte fapte de omor comise prin aceleaşi mijloace
şi rămase cu autor necunoscut, în vederea extinderii cercetărilor.
f.Identificarea victimei
Stabilirea identităŃii victimei poate fi considerată punct de plecare în
derularea activităŃii de urmărire penală, în cazul infracŃiunii de omor. În funcŃie de
aceasta se realizează cercul de bănuiŃi, se poate stabili mobilul şi scopul săvîrşirii
infracŃiunii.
De precizat faptul că unul din punctele principale privind acest aspect este
stabilirea stării în care se afla victima anterior agresiunii. Ex: neputinŃa de a se
apăra şi faptul că făptuitorul a profitat de acea stare.
Practica judiciară a demonstrat faptul că identificarea victimei este
necesară şi obligatorie ori de câte ori se găseşte un cadavru a cărei identitate este
necunoscută chiar dacă nu există suspiciuni de violenŃă.
g.Identificarea făptuitorului şi a celorlalŃi participanŃi.
Obiectivul principal al investigării criminalistice a unei infracŃiuni de omor îl
constituie identificarea autorului faptei şi probarea vinovăŃiei acestuia. De aceea se
pune necondiŃionat întrebarea: “Cine a comis omorul?”.
Subiect al infracŃiunii de omor poate fi orice persoană fizică. De asemenea
această faptă poate fi comisă de mai multe persoane în calitate de coautori,
instigatori sau complici. Deci se pune problema ca pe parcursul investigării
criminalistice să se stabilească foarte clar calitatea fiecărui participant.
Pentru a stabili participaŃia uneia sau a mai multor persoane la comiterea
faptei este necesară o analiză amănunŃită a urmelor ridicate de la faŃa locului. Ex:
existenŃa mai multor urme de pantof, a mai multor resturi de Ńigări de mărci diferite,
11
obiecte de îmbrăcăminte de mărimi diferite, etc, duce la concluzia că la locul
comiterii faptei au fost mai multe persoane.
Analizând urmele găsite pe corpul victimei se poate trage o concluzie cu
privire la profilul psihic al făptuitorului. ExistenŃa unor muşcături sau plăgi urâte ne
pot conduce la concluzia că autorul este un psihopat.
În cazul participării mai multor persoane la comiterea faptei este imperios
necesară stabilirea exactă a persoanei care a aplicat lovitura mortală. Pentru
identificarea făptuitorului, de un real folos sunt rezultatele activităŃilor medico-legale
efectuate de medicul legist asupra cadavrului.
h.Stabilirea mobilului sau scopului infracŃiunii.
Stabilirea mobilului sau scopului omorului ajută organul de anchetă la
stabilirea cercului de suspecŃi precum şi la încadrarea juridică a faptei. De regulă
marea majoritate a infracŃiunilor de omor se comit spontan. Se porneşte de la
consumul de alcool, discuŃii contradictorii, certuri şi folosirea unor corpuri
contondente pentru definitivarea disputei.
Ca motive principale ale omorului, practica judiciară a reŃinut: răzbunarea,
gelozia, jaful, disputa între rude, ascunderea altor fapte.
Nu trebuiesc neglijate nici infracŃiunile de omor cu premeditare. Asemenea
fapte se comit tot mai des în ultima perioadă de timp datorită unor interese politice,
pentru funcŃii, pentru bani, sau alte interese.
Conform prevederilor art. 209 punctul 3 din Cpp, urmărirea penală , în cazul
infracŃiunilor prev de art. 174-179, se efectuează în mod obligatoriu de către
procuror. Această prevedere legală scoate total din competenŃa organelor de poliŃie
cercetarea infracŃiunii de omor, dar având în vedere atribuŃiile poliŃiei în general şi
legătura parchet-poliŃie, organele de anchetă ale poliŃiei participă la următoarele
activităŃi:
1.Cercetarea la faŃa locului.
2.Dispunerea constatărilor sau a expertizelor medico-legale.
3.Dispunerea constatărilor tehnico-ştiinŃifice sau a expertizelor
criminalistice.
4.Elaborarea şi verificarea versiunilor de urmărire penală.
5.Identificarea şi ascultarea martorilor.
6.Efectuarea de percheziŃii.
7.Identificarea, urmărirea, prinderea şi ascultarea făptuitorilor.
8.Reconstituirea.
12
1.Cercetarea la faŃa locului.
Cercetarea locului faptei, în cazul infracŃiunii de omor este obligatorie şi
constituie baza în strângerea de probe şi mijloace materiale de probă.
Această activitate se pregăteşte de către procuror şi se execută de către
acesta cu ajutorul organelor de poliŃie şi al medicului legist. Este normal ca de
producerea evenimentului să fie sesizate organele de poliŃie, care vor sosi primele la
faŃa locului. Odată ajunse la faŃa locului, organelor de poliŃie le revin o serie de
sarcini de primă urgenŃă:
-verificarea sesizării;
-măsuri urgente pentru salvarea victimei şi acordarea primului ajutor;
-conservarea locului faptei şi interzicerea oricăror persoane de a pătrunde
în interior;
-înlăturarea persoanelor curioase şi stabilirea persoanelor suspecte;
-identificarea martorilor oculari;
-raportarea evenimentului;
-anunŃarea echipei de cercetare, a procurorului şi a medicului legist.
În momentul sosirii la faŃa locului a echipei de cercetare, a procurorului şi a
medicului legist se începe cercetarea propriu-zisă a locului faptei.
În cazul investigării unei infracŃiuni de omor, cercetarea la faŃa locului se
derulează în modul următor:
-în câmpul infracŃiunii intră numai procurorul şi medicul legist, pentru a se
evita distugerea urmelor infracŃiunii.
-constatarea morŃii victimei se realizează de către medicul legist.
-examinarea generală a locului faptei. În scopul de a-şi forma o imagine de
ansamblu asupra zonei unde a avut loc omorul, procurorul, examinează locul, Ńine
cont sau ia cunoştinŃă de modificările survenite în câmpul infracŃional şi stabileşte
punctul de unde va începe cercetarea.
-folosirea câinelui de urmărire. Decizia de a se folosi câinele de urmărire se
ia în funcŃie de timpul trecut de la omor la constatarea faptei, spaŃiul în care s-a
produs fapta, numărul persoanelor care au circulat în câmpul infracŃional şi condiŃiile
atmosferice.
-fixarea tuturor constatărilor prin fotografie sau înregistrarea pe bandă
video.
De menŃionat faptul că procesul verbal de cercetare la faŃa locului va fi
întocmit obligatoriu de procuror. După marcarea căilor de acces în câmpul
infracŃional, activitate desfăşurată de procuror şi specialistul criminalist, se trece la o
altă activitate şi anume examinarea cadavrului.
Examinarea cadavrului se execută de către medicul legist şi procuror şi are
o rezonanŃă deosebită în desfăşurarea ulterioară a anchetei. Prin examinarea
cadavrului se obŃin date privind:
• Sexul, vârsta victimei
13
• Cauza şi natura morŃii
• Dacă între agresor şi victimă a existat o luptă
• Leziunile suferite de victimă
• Legătura între locul unde s-a comis fapta şi locul unde s-a găsit
victima
• Data omorului
• Mijloacele, urmele, instrumentele folosite la comiterea faptei
• Îmbrăcămintea şi încălŃămintea victimei
• ExistenŃa altor fapte (viol, tâlhărie)
• Mobilul, scopul omorului
Examinarea propriu-zisă a cadavrului cuprinde două faze:
-faza statică.
În această fază se stabileşte locul unde este amplasat cadavrul, poziŃia
acestuia faŃă de ambientul din jurul său, distanŃa faŃă de anumite obiecte.
De asemenea se va stabili cu aproximaŃie vârsta victimei, sexul acesteia,
poziŃia corpului şi a membrelor, lipsa unor componente ale corpului uman.
-faza dinamică.
Impune o examinare amănunŃită a cadavrului. Se începe cu îmbrăcămintea
şi încălŃămintea victimei, care va cuprinde o descriere amănunŃită privind materialul,
culoarea, croiala, integritatea, lipsa unor obiecte.
Se pune importanŃă pe urmele existente pe îmbrăcăminte, urme de târâre,
de violenŃă, de substanŃe. Urmează examinarea corpului care începe de la cap
(culoarea părului, ochi, nasul, cavitatea bucală) apoi corpul şi membrele.
Toate amănuntele constatate sunt menŃionate în procesul verbal de către
medicul legist.
14
-leziunile aplicate înainte de decesul victimei şi cele realizate după moarte;
-intensitatea şi succesiunea loviturilor;
-raportul de cauzalitate dintre leziunile constatate şi producerea morŃii;
-identificarea victimei în cazul cadavrelor descompuse (sex, vârstă, grupa
sanguină şi alte particularităŃi).
Pentru obŃinerea unor rezultate optime în urma expertizelor este necesară o
colaborare permanentă între organul de anchetă şi medicul legist, de aceea este
indicat ca organul care efectuează ancheta să participle la necropsia cadavrului.
O problemă hotărâtoare în efectuarea unei investigaŃii corecte a infracŃiunii
de omor este diferenŃierea dintre omor, moarte naturală, sinucidere şi moartea
produsă prin accident.
15
• Expertiza urmelor de dinŃi, buze, urechi, nas
Asemenea urme se găsesc mai rar la locul faptei dar expertizarea lor poate
ajuta substanŃial la identificarea făptuitorului.
• Expertiza balistică
Este genul de expertiză care se realizează în colaborare cu medicul legist şi
cu ajutorul căreia se stabileşte arma cu care s-a tras, direcŃia, distanŃa de la care s-a
tras, orificiile create.
• Expertiza traseologică
Expertiza traseologică în cazul infracŃiunii de omor are scopul de a stabili
obiectul folosit la suprimarea vieŃii.
• Expertiza biologică sau biocriminalistică
Expertiza se bazează pe analiza urmelor de sânge, spermă, salivă, păr
furnizând indicii pentru identificarea victimei, a agresorului şi împrejurărilor în care s-
a comis omorul.
• Expertiza genetică (A.D.N.)
Este o expertiză folosită de puŃin timp, la noi în Ńară din anul 2000 şi
reprezintă cel mai avansat material de investigare medico-legală în vederea
identificării autorului. Expertiza genetică se bazează pe urmele de sânge, spermă,
fire de păr, fragmente de Ńesuturi sau organe, de oase.
Probabilitatea de coincidenŃă este de la 1 la 394 miliarde de persoane.
• Expertiza grafică
Acest gen de expertiză se dispune în cauzele în care se ridică de la faŃa
locului diferite înscrisuri rezultate de la victimă sau autor.
16
- înscrisurile găsite la locul faptei sau ridicate cu ocazia unor
activităŃi.
Este lesne de înŃeles faptul că nu poate fi elaborată toată gama de versiuni
în cazul unei fapte, unele versiuni fiind neverosimile. Este însă indicat să se aibă în
vedere şi chiar să se verifice şi aceste versiuni neverosimile.
După elaborare, toate versiunile vor fi consemnate în planul de urmărire
penală, împreună cu activităŃile necesare verificării acestora. Verificarea versiunilor
se face concomitent pentru a se realiza, într-un timp scurt, restrângerea cercului de
suspecŃi.
Pentru verificarea versiunilor se folosesc: investigaŃii; ascultări de martori şi
alte persoane; dispunerea de constatări tehnico-ştiinŃifice şi expertize; percheziŃii;
recunoaşteri din grup; reconstituiri; confruntări; examinări poligraf; prezentarea spre
recunoaştere a cadavrului.
17
viciile victimei, relaŃiile acesteia cu alte persoane (de duşmănie, extraconjugale), ce
obiecte purta de obicei, ce bunuri existau în locuinŃă.
Persoanele care au luat la cunoştinŃă întâmplător de diferite aspecte ale
faptei sunt acele persoane care se învârt în mediul victimei sau al persoanelor
bănuite ori prin natura serviciului au acces la astfel de informaŃii.
Aceste persoane pot relata de exemplu, modul de comportare al persoanei
bănuite înainte şi după comiterea faptei, starea sa, efectuarea unor cheltuieli,
dispariŃia de la domiciliu sau de la locul de muncă.
6.Efectuarea de percheziŃii
18
Pe baza datelor obŃinute cu ocazia ascultării persoanelor şi a investigaŃiilor
se realizează portretul robot al persoanei suspecte. Imaginea persoanei suspecte se
poate folosi la darea în urmărire locală, generală sau internaŃională prin INTERPOL.
Este posibilă recunoaşterea autorului de către martori, din albumele şi
fotografiile existente în evidenŃele poliŃiei. În această situaŃie se va dispune darea în
urmărire locală, generală sau internaŃională a persoanei.
După identificare şi prindere, făptuitorul este audiat amănunŃit pentru
clarificarea tuturor problemelor cum ar fi:
-mobilul şi scopul comiterii faptei
-modul de comitere a faptei
-obiectele folosite la suprimarea vieŃii victimei
-legătura şi relaŃiile cu victima
-dacă fapta a fost premeditată sau s-a produs spontan
-modul în care şi-a petrecut timpul înainte şi după comiterea faptei
-dacă a existat o stare de provocare sau de legitimă apărare
-alibiurile prezentate, în caz că neagă comiterea faptei
-locul unde a depozitat eventualele bunuri sau valori luate de la victimă
-existenŃa şi a altor persoane care au contribuit la comiterea faptei şi
contribuŃia fiecăruia.
Toate declaraŃiile învinuitului vor fi verificate şi coroborate cu alte probe şi
mijloace materiale de probă. Din moment ce a fost prins, autorul faptei este
confruntat cu martorii sau alte persoane pentru lămurirea eventualelor contradicŃii
existente în declaraŃiile date. Cu această ocazie trebuie avut în vedere faptul că
unele dintre aceste persoane se tem de învinuit sau doresc să-l acopere pe acesta.
8.Reconstituirea
O altă activitate care dă posibilitatea clarificării unor probleme privind modul
de comitere al omorului precum şi verificarea unor versiuni este “reconstituirea”.
Această activitate se poate realiza parŃial şi în lipsa autorului dar cu participarea
acestuia are rezultate optime.
Efectuarea acestei activităŃi procedurale este posibilă, legal, numai în
prezenŃa făptuitorului. De asemenea, este interzisă reconstituirea unor activităŃi
desfăşurate de autor, care ar pune în pericol viaŃa, sănătatea ori integritatea
corporală a persoanelor participante la reconstituire.
19
ParticularităŃi ale cercetării omorului în funcŃie de mijloacele şi
procedeele folosite de făptuitor pentru suprimarea vieŃii victimei
Bibliografie:
21
(Propunere de) LUCRARE PRACTICĂ
SPEłĂ :
SE CERE :
22
REZOLVARE :
23
4. Procesul-verbal se va întocmi după modelul prezentat la tema
„Tactica cercetării la faŃa locului”.
Martori oculari;
Persoanele care au găsit cadavrul;
Persoane din anturajul victimei (rude, prieteni, colegi de serviciu);
Alte persoane (paznicii lacului);
Persoanele suspecte de comiterea faptei (cercul de bănuiŃi).
24
METODICA INVESTIGĂRII FURTULUI ŞI TÎLHĂRIEI
1.Notiuni introductive
25
bunului furat sau pentru înlăturarea urmelor infracŃiunii ori pentru ca făptuitorul să-şi asigure
scăparea”
Observăm o foarte mare asemănare între infracŃiunea de furt şi tîlhărie, atît din
punct de vedere al comiterii şi urmărilor faptei, cît şi al incriminării acestora în legea penală.
Acest aspect ne permite să tratăm împreună cele două infracŃiuni, în ceea ce priveşte
metodica de cercetare.
La fel ca şi infracŃiunea de furt şi infracŃiunea de tîlhărie prezintă o serie de
împrejurări care dacă se regăsesc în activitatea infracŃională constituie forme agravante. Nu
vom face o dezbatere pe această temă deoarece sediul materiei se află în dreptul procesual
penal.
26
În cazul infracŃiunii de tîlhărie, un element important, pe lîngă condiŃiile prezentate
la infracŃiunea de furt, este “existenŃa unei acŃiuni violente.” Nu are importanŃă modul de
realizare al violenŃelor, existenŃa lor clară şi deposedarea victimei de un bun conduce către
existenŃa infracŃiunii de tîlhărie.
27
-se pot stabili mijloacele folosite la comiterea faptei şi luarea măsurilor pentru
identificarea şi ridicarea lor.
-se realizează cu uşurinŃă formarea cercului de suspecŃi, folosindu-se evidenŃele
după modul de operare.
-ajută organele de anchetă la extinderea cercetărilor la alte fapte rămase cu autori
necunoscuŃi.
Modurile de operare in cazul infracŃiunilor de furt şi tîlhărie sunt multe şi diverse,
cunoscînd totodată o adaptare la evoluŃia societăŃii.
28
7.Stabilirea destinaŃiei bunurilor sau valorilor sustrase.
O obligaŃie majoră a organelor de anchetă o constituie cunoaşterea destinaŃiei
bunurilor şi valorilor sustrase. Aceasta se realizează analizînd declaraŃiile tuturor părŃilor
implicate, a martorilor, precum şi a informaŃiilor descoperite cu ocazia investigaŃiilor
efectuate în cauză.
ImportanŃa clarificării acestei probleme constă în :
• Oferă garanŃia recuperării prejudiciului prin restituirea bunurilor şi
valorilor sustrase persoanei păgubite.
• Constituie un mijloc de probă în dovedirea vinovăŃiei făptuitorului.
• Dă posibilitatea descoperirii eventualilor complici sau tăinuitori la
infracŃiunea comisă.
• Dă posibilitatea stabilirii bunei sau relei credinŃe a persoanelor care au
achiziŃionat bunurile de la făptuitor.
• Identificarea unor martori.
29
10.Depistarea cauzelor, condiŃiilor şi împrejurărilor care au favorizat
săvîrşirea acestor fapte şi stabilirea măsurilor de prevenire.
Una din atribuŃiile organelor de poliŃie este “prevenirea şi combaterea săvîrşirii de
infracŃiuni”.
Pentru a putea realiza acest deziderat este absolut necesară cunoaşterea cauzelor
şi condiŃiilor care au favori comiterea infracŃiunilor, lucru ce nu se poate face mai bine decît
în timpul cercetării infracŃiunilor constatate.
Este evidentă multitudinea cauzelor şi condiŃiilor care favorizează comiterea
infracŃiunilor de furt şi tîlhărie, dar numai cunoscînd aceste cauze putem stabili măsurile de
prevenire.
Exemplu: Se constată comiterea mai multor infracŃiuni de tîlhărie într-o zonă
întunecoasă şi nepăzită dintr-un parc, pe unde trec mai multe persoane în drum către şi de
la serviciu.
Cunoscînd aceasta se poate interveni pentru iluminarea zonei respective, paza
acesteia şi supravegherea atentă în orele critice.
30
De regulă astfel de cazuri se întîlnesc în locuri publice unde se află mai multe
persoane şi autorul este urmărit de victimă, de strigătul public , de alte persoane sau chiar
de către organele de ordine publică aflate în timpul serviciului.
De asemenea putem considera flagrantă prinderea autorului în apropierea locului
faptei, avînd asupra sa obiecte sau bunuri de natură a-l presupune participant la comiterea
ei. Şi acest caz înlesneşte cercetarea, avînd în vedere existenŃa făptuitorului, a
instrumentelor folosite şi a bunului produs al infracŃiunii.
În toate cazurile de constatare în flagrant a infracŃiunilor de furt şi tîlhărie se
impune efectuarea unei cercetări amănunŃite a locului faptei. Constatările făcute cu această
ocazie vor fi menŃionate în procesul verbal de constatare în flagrant.
Cele prezentate mai sus, se referă la infracŃiunile flagrante constatate în mod
spontan. Pentru infracŃiunile de furt şi tîlhărie constatate în flagrant în urma unor activităŃi
pregătite şi organizate de organele judiciare, pe baza informaŃiilor deŃinute, se urmează
aceeaşi metodologie, inclusiv efectuarea amănunŃită a cercetării locului faptei.
31
Pentru infracŃiunea de tîlhărie este indicată audierea imediată a victimei, cel putin
referitor la semnalmentele făptuitorilor, avînd în vedere faptul că victima a suferit o serie de
agresiuni fizice şi poate deceda în perioada imediat următoare.
Prin realizarea activităŃii de ascultare a persoanei vătămate se realizează o serie
de obiective:
• ObŃinerea de date concrete cu privire la modul în care se prezinta locul faptei
inainte de infracŃiune şi cum se prezintă după.
• ObŃinerea de date concrete cu privire la bunurile furate( elemente de identificare,
caracteristici, semne particulare).
• ObŃinerea de date concrete privind semnalmentele făptuitorului sau datele de
identificare cînd acesta este cunoscut de victimă.
• ObŃinerea unor date privind persoanele bănuite de comiterea faptei, persoanele
care aveau cunoştinŃă de locul şi existenŃa bunurilor furate.
• Valoarea totală a prejudiciului.
• Date privind modul în care victima şi-a petrecut timpul înainte, în timpul şi după
comiterea faptei. Toate informaŃiile primite de la victimă precum şi toate afirmaŃiile
acesteia sunt consemnate în declaraŃii.
4. Efectuarea de percheziŃii.
Efectuarea de percheziŃii este recomandată de practica judiciară în investigarea
unei marje mari de infracŃiuni, dar cu precădere în cazul infracŃiunilor de furt şi tîlhărie.
Utilitatea percheziŃiei în investigarea infracŃiunilor de furt şi tîlhărie constă în:
a)posibilitatea descoperirii obiectelor care au fost folosite la comiterea infracŃiunii.
b)descoperirea probelor şi mijloacelor materiale de probă în vederea documentării
activităŃii infracŃionale.
c)descoperirea bunurilor furate.
d)descoperirea unor bunuri sau valori ce fac obiectul unor fapte comise anterior
sau deŃinute contrar dispoziŃiilor legale.
e)descoperirea unor obiecte de îmbrăcăminte sau încălŃăminte purtate de făptuitor
în momentul săvîrşirii faptei, care au lăsat urme la faŃa locului, sau pe care se pot găsi
resturi de urme materiale sau urme biologice.
f)descoperirea unor bunuri sau valori ce aparŃin făptuitorului şi care pot servi la
acoperirea prejudiciului.
Pe parcursul investigării infracŃiunilor de furt şi tîlhărie constatate în flagrant se
efectuează percheziŃii corporale şi domiciliare la persoanele implicate imediat.
32
agende, scrisori), înscrisurile care dovedesc existenŃa bunurilor reclamate ca furate precum
şi înscrisurile care dovedesc legătura autorului cu partea vătămată( contracte de vînzare-
cumpărare, de închiriere, facturi telefonice).
În cazul furturilor săvîrşite asupra proprietăŃii publice vor fi verificate şi ridicate
documentele contabile şi alte documente de evidenŃă precum şi documente de
corespondenŃă.
Prin verificarea amănunŃită şi profesională a înscrisurilor se realizează:
-aprecierea oportunităŃii dispunerii unor expertise sau constatări tehnico-ştiinŃifice.
-stabilirea întinderii reale a prejudiciului.
-descoperirea unor aspecte negative legate de înscenarea comiterii faptei cu
scopul de a acoperi alte infracŃiuni comise anterior.
-extinderea cercetărilor la alte fapte comise de învinuit.
33
Alte activităŃi care se întreprind pentru administrarea probelor
Pentru atingerea scopului final al activităŃii de cercetare şi anume prinderea şi
tragerea la răspundere a celor ce încalcă legea, organele judiciare trebuie să “administreze
probe”.
ActivităŃile care conduc la administrarea probelor sunt:
1. Planificarea cercetării.
2. Ascultarea învinuitului.
3. Ascultarea martorilor şi a altor persoane.
4. Dispunerea de constatări medico-legale, tehnico-ştiinŃifice şi expertize.
5. Efectuarea de confruntări.
6. Efectuarea de prezentări pentru recunoaştere.
7. Efectuarea de reconstituiri.
8. Efectuarea de conduceri în teren.
9. Identificarea şi ridicarea de bunuri, valori şi înscrisuri.
1. Planificarea cercetărilor.
O bună organizare a activităŃilor de cercetare impune planificarea acestora.
Planificarea activităŃii de cercetare se materializează în planuri de cercetare întocmite
întotdeauna în formă scrisă care trebuie să Ńină seama de trei principii:
-respectarea legalităŃii şi a drepturilor omului;
-individualitatea fiecărui plan;
-caracterul dinamic al planificării.
Planul de cercetare va cuprinde toate versiunile posibile, problemele ridicate de
fiecare versiune, metodele folosite pentru rezolvarea problemelor şi timpul necesar acestor
activităŃi.
Pentru cauzele mai simple planul de cercetare se mai numeşte şi “notă de sarcini”.
În cazul unei infracŃiuni de furt din locuinŃă se va lua în calcul şi versiunea unei
înscenări şi se va verifica această versiune.
Problemele de lămurit în acest caz diferă de problemele ce trebuie lămurite în
cazul unei infracŃiuni de furt din buzunare sau din autovehicule.
Cercetând o versiune de tîlhărie comisă cu o armă de foc se vor lămuri şi
problemele referitoare la folosirea armei, felul armei, urmele lăsate, găsirea armei.
În cazul unei versiuni de tîlhărie cu moartea victimei, specifice vor fi problemele
referitoare la cauza morŃii, mijloacele folosite, mobilul, împrejurările care au concurat la
decesul victimei.
2. Ascultarea învinuitului.
Activitate indispensabilă atît din punct de vedere legal, cît şi tactic, ascultarea
învinuitului trebuie realizată cu mare atenŃie şi profesionalism.
Practica judiciară a demonstrat faptul că în cazul infracŃiunilor de furt şi tîlhărie de
cele mai multe ori învinuitul încearcă să ascundă adevărul sau demascarea altor persoane
care au participat la comiterea faptei (coautori, complici, instigatori, tăinuitori).
De asemenea pe parcursul anchetei şi chiar în faza de judecată, învinuitul revine
asupra primei declaraŃii în unele cazuri de mai multe ori.
34
Pentru evitarea acestor aspecte negative, organul judiciar va verifica operativ toate
afirmaŃiile învinuitului şi va stabili coroborat cu alte probe dacă versiunile sale sunt reale sau
false.
35
5.Efectuarea de confruntări.
Este cunoscut faptul că activitatea de confruntare se realizează în vederea
înlăturării contrazicerilor dintre declaraŃiile părŃilor precum şi pentru a întări unele declaraŃii.
În cazul infracŃiunilor de furt şi tîlhărie se vor putea efectua confruntări între învinuit
şi partea vătămată, învinuit şi martori şi dacă se impune chiar între martori.
Cu ajutorul confruntării se pot lămuri aspecte cum ar fi:
- persoana făptuitorului.
- mobilul comiterii faptei.
- bunurile sustrase.
- numărul participanŃilor la faptă.
- modificările survenite în cîmpul infracŃional.
- sinceritatea persoanei audiate.
7. Efectuarea de reconstituiri.
Este o activitate procedurală de mare utilitate în cercetarea infracŃiunilor de furt şi
tîlhărie. Prin reconstituire se poate reprezenta experimental o parte din fapta comisă sau
întreaga faptă.
Reconstituirea ajută la lămurirea următoarelor aspecte:
- verificarea declaraŃiilor învinuitului, martorilor şi a persoanei vătămate.
- posibilitatea sau imposibilitatea comiterii faptei în condiŃiile date.
- reproducerea unor activităŃi desfăşurate de autor.
- posibilităŃile martorilor sau a persoanei vătămate de a vedea sau a auzi cele
declarate.
- verificarea unor versiuni.
- existenŃa unei eventuale înscenări a infracŃiunii.
36
9. Identificarea de bunuri, valori şi înscrisuri.
Pentru documentarea solidă a activităŃii infracŃionale a unui autor de furt sau
tîlhărie, organul de anchetă este obligat să strîngă absolut toate probele. Bunurile, valorile,
înscrisurile care au legătură cu fapta trebuie ridicate şi folosite ca atare.
În cazul în care bunurile sau înscrisurile constituie probe iar deŃinătorul acestora
refuză să le predea organelor judiciare, se procedează la ridicarea silită conform
prevederilor art. 99 din C.P.P.
37
Documentele însoŃitoare ale mărfii – cu ocazia cercetării locului faptei se ridică
obligatoriu documentele care însoŃesc marfa. Acestea vor fi verificate şi analizate foarte
atent pentru a se lămuri existenŃa sau inexistenŃa mărfii sau o eventuală simulare a furtului
cu scopul de a se acoperi alte fapte.
38
BIBLIOGRAFIE:
39
(propunere de) LUCRARE PRACTICĂ
SPEłĂ :
SE CERE :
40
REZOLVARE :
41
5. Se va efectua prezentarea pentru recunoaştere din grup a autorului
de către martor.
Folosind datele speŃei şi rezultatele celorlalte activităŃi se va întocmi de
către fiecare student procesul-verbal de prezentare pentru recunoaştere, conform
modelului de la capitolul „Tactica criminalistică”.
Martori oculari;
Persoanele care au găsit cadavrul;
Persoane din anturajul victimei (rude, prieteni, colegi de serviciu);
Alte persoane (paznicii lacului);
Persoanele suspecte de comiterea faptei (cercul de bănuiŃi).
42
METODICA INVESTIGĂRII UNOR INFRACłIUNI PRIVITOARE LA VIAłA
SEXUALĂ
1.NoŃiuni generale.
InfracŃiunile privitoare la viaŃa sexuală sunt stipulate în Codul Penal al
României, partea specială, Capitolul III , articolele 197- 203¹.
Această aşezare imediat după infracŃiunile privind viaŃa persoanei, arată pe
de o parte gravitatea acestor infracŃiuni şi pe de altă parte dorinŃa şi grija legiutorului
faŃă de libertatea la viaŃa sexuală, de a dispune liber de corpul ei, a persoanei.
Odată cu dezvoltarea societăŃii noastre, a libertăŃilor largi greşit înŃelese, a
extravaganŃei din rândul tinerilor, s-au creat condiŃii de creştere a numărului
infracŃiunilor la viaŃa sexuală.
Practica judiciară şi legislaŃia în domeniu au condus la următoarele categorii
de fapte considerate a aduce atingere libertăŃii sexuale a persoanei:
• Violul – art. 197 C.P.- constă în constrângerea la raport sexual sau
exploatarea stării de inconştienŃă ori de neputinŃă de a se apăra şi de a
consimŃi la un asemenea raport
• Actul sexual cu un minor – art 198 C.P. Această faptă constă în
determinarea unei persoane de sex diferit sau de acelaşi sex la raport
sexual prin exploatarea lipsei de experienŃă datorită vârstei de până la
15 ani.
• SeducŃia – art. 199 C.P.- faptă concretizată în determinarea unei minore
sub 18 ani la raport sexual prin promisiuni.
• Perversiunea sexuală – art.201 C.P.- faptă ce constă în realizarea
perversiunii sexuale care să producă scandal public.
• CorupŃia sexuală -art.202 C.P.- fapte ce au ca obiect pervertirea
sentimentului pudorii la un minor.
• Incestul – art. 203 C.P. – fapta priveşte viaŃa sexuală în raportul dintre
rude.
• HărŃuirea sexuală – art. 203 C.P. – fapta are ca obiect obŃinerea de
satisfacŃii de natură sexuală folosind o serie de calităŃi sau funcŃii.
Analiza obiectului juridic material, subiectului activ, pasiv, laturii obiective şi
subiective a acestor categorii de fapte duce la concluzia că acestea sunt relativ
aceleaşi dar analiza face obiectul altei discipline.
43
Ca şi alt gen de infracŃiuni, investigarea infracŃiunii de viol presupune
stabilirea şi cunoaşterea problemelor ce urmează a fi lămurite şi activităŃile necesare
administrării probelor în vederea rezolvării cauzei.
44
Referitor la cel de-al doilea aspect, investigarea propriu-zisă, relaŃiile
anterioare dintre făptuitor şi victimă creează pentru organele de urmărire penală
serioase dificultăŃi în aprecierea corectă a situaŃiei de fapt.
Exemple în acest sens sunt multiple, dar prezentăm numai unul singur:
există numeroase cazuri în care victima a convieŃuit în concubinaj cu autorul şi chiar
au unul sau mai mulŃi copii împreună.
Analizând relaŃia dintre victimă şi autor sau alte personae, organele de
urmărire penală stabilesc o serie de ipoteze ce constituie baza cercetărilor
ulterioare.
3.Urmările infracŃiunii.
LegislaŃia penală prevede pentru infracŃiunea de viol existenŃa constrângerii,
iar în cazul unor vătămari corporale infracŃiunea este agravată.
Astfel art. 197 punctul 2 lit.c din C.P. menŃionează pentru agravantă faptul
că “s-a cauzat victimei o vătămare gravă a integrităŃii corporale sau a sănătăŃii” iar la
acelaşi art. la punctul 3 găsim “dacă fapta a avut ca urmare moartea sau
sinuciderea victimei”.
Interpretând menŃiunile de mai sus tragem concluzia că pentru a se reŃine o
agravantă nu este de ajuns o vătămare corporală ci o vătămare corporală gravă,
moartea sau sinuciderea victimei.
45
Din aceste motive pe parcursul investigării unei infracŃiuni de viol este
absolut necesară stabilirea urmărilor faptei. Pentru aceasta victima va fi prezentată
la I.N.M.L. în vederea efectuării unei constatări medico-legale. Constatarea medico-
legală va stabili:
- ce urme de violenŃă prezintă corpul victimei.
- modul de producere al leziunilor.
- dacă s-a consumat actul sexual.
- durata de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea leziunilor.
- grupa sanguină a autorului.
- dacă există legatură de cauzalitate între leziunile produse şi urmările faptei.
În cadrul urmărilor infracŃiunii de viol se înscriu şi sechestrarea victimei după
viol ori deposedarea acesteia de bunuri. Sunt probleme care o dată lămurite
prezintă sau nu şi existenŃa altor fapte în concurs cu infracŃiunea de viol.
Am menŃionat anterior faptul că se reŃine ca agravantă sinuciderea victimei.
Pentru aceasta este absolut necesar să se stabilească provocarea autorului prin
acŃiunile de viol.
Chiar dacă victima într-un moment de neatenŃie al autorului, înainte de a se
consuma actul sexual, se aruncă pe geam de la etaj, se reŃine agravantă.
Un alt exemplu este acela al victimei care după consumarea infracŃiunii de
viol suferă o depresie psihică şi se sinucide.
47
Un loc deschis, populat permite victimei să strige, să ceară ajutor. Dacă
violenŃele au avut loc acolo unde s-a consumat violul se pot găsi urme ale luptei
dintre victimă şi autor.
Referitor la momentul producerii violenŃelor, se impune în principal să se
stabilească dacă acestea au fost exercitate înainte sau după consumarea violului.
-Constrângerea morală constă în ameninŃări adresate de autor părŃii
vătămate, cu un pericol grav pentru ea sau pentru o altă persoană.
Pentru existenŃa constrângerii morale, investigarea infracŃiunii de viol va
lămuri şi faptul dacă ameninŃarea a fost făcută într-o asemenea manieră încât să-i
inspire victimei teama că pericolul respectiv nu va putea fi înlăturat decât prin
acceptare actului sexual.
Pe lângă existenŃa constrângerii fizice sau morale, organul de anchetă va
proba cert refuzul categoric al victimei de a avea un act sexual cu autorul.
b) Imposibilitatea victimei de a se apara ori de a-şi exprima dorinŃa este o
a doua formă de constrângere, constând în aceea că autorul se foloseşte de
împrejurarea că victima nu este în stare să se opună actului sexual.
Starea de imposibilitate de a se opune actului sexual apare ca urmare a
unor şocuri psihice, a consumului de alcool sau de alte substanŃe, droguri, a stării de
sănătate, boli psihice.
Nu are relevanŃă faptul că autorul a găsit victima în această stare sau a
provocat-o el, dar organul de anchetă urmează să clarifice clar faptul că autorul
avea cunoştinŃă de starea în care se află victima şi a profitat de această stare pentru
a întreŃine actul sexual.
Practic imposibilitatea victimei de a se apăra ori de a-şi exprima dorinŃa
poate fi considerată o constrângere mijlocită.
49
1. Verificarea plângerii
Activitatea de verificare a plângerii este o activitate comună tuturor
infracŃiunilor la care acŃiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă.
În prima fază verificarea plângerii constă în verificarea legalităŃii termenului
de introducere a plângerii şi apoi verificarea competenŃei de cercetare.
Organul de urmărire penală verifică dacă plângerea penală a fost depusă în
termenul de două luni din momentul în care persoana vătămată a ştiut cine este
autorul. Aceasta nu înseamnă că victima are obligaŃia de a indica obligatoriu autorul
dacă nu-l cunoaşte. ReclamaŃia se depune la organul competent care are obligaŃia
să identifice autorul şi să încunoştiinŃeze victima despre aceasta.
Plângerea trebuie depusă la organul competent în termen. Se consideră,
însă, depusă în termen plângerea care nu a fost depusă la organul competent în
termenul prevăzut de lege. De aceea organul care a primit plângerea verifică
competenŃa şi în cazul cînd constată că este competent alt organ va înainta
plângerea către acesta.
CompetenŃa se verifică atât din punct de vedere teritorial cât şi material.
Este posibil, şi s-a demonstrat acest lucru, ca plângerea să fie depusă la cel
mai apropiat organ de locul comiterii faptei, dar acesta să nu fie competent din punct
de vedere teritorial.
De asemenea există cazuri de viol urmate de moartea victimei. În acest caz
competenŃa revine organului competent în cercetarea infracŃiunii de omor.
Din punct de vedere strict formal organul de urmărire penală verifica
existenŃa menŃiunilor expres prevăzute de lege, respectiv:
-Descrierea faptei care formează obiectul plângerii
Nu este necesară o descriere amanunŃită dar se impune precizarea locului
şi a modului de comitere a faptei.
-Indicarea autorului faptei
Indicarea autorului faptei se realizează concret dacă este posibil, dacă este
cunoscut de victimă. Este necesar însă, să rezulte din plângere o descriere a
autorului, şi eventual al altor persoane care au participat la comiterea faptei.
-MenŃionarea mijloacelor materiale de probă
Victima sau persoana împuternicită să facă plângerea va menŃiona o serie
de probe şi mijloace materiale de probă cu care susŃine cele reclamate.
5. Efectuarea de percheziŃii
Pe parcursul investigării unei infracŃiunii de viol se efectuează percheziŃii la :
- domiciliile presupusului sau presupuşilor autori şi în alte locuri ce au
legatură cu aceştia
- la locul unde a avut loc violul , în cazul în care victima a fost dusă într-o
locuinŃă, violată şi apoi alungată
- la domiciliul părŃii vătămate
- în orice alt loc unde există date că se găsesc probe ale infracŃiunii sau
participanŃi la comiterea faptei
Cu ocazia efectuării percheziŃiei se urmăreşte:
- descoperirea de urme papilare sau plantare
- descoperirea de obiecte de îmbrăcăminte şi lenjerie de corp ce poartă urme
ale infracŃiunii
- descoperirea şi ridicarea de obiecte de lenjerie de pat purtând urme ale
violului ( sânge, spermă, fire de păr, etc.)
- descoperirea de arme utilizate de făptuitor pentru constrângerea victimei
- descoperirea şi ridicarea de produse ori substanŃe folosite de autor pentru
a pune victima în imposibilitatea de a se apăra
- descoperirea de obiecte folosite la imobilizarea victimei (funii, frânghii,
căluşi, etc.)
- descoperirea de obiecte, bunuri sau valori de care a fost deposedată
victima
- descoperirea de înscrisuri din care rezultă relaŃiile anterioare dintre autor şi
victimă (scrisori, jurnale, albume foto, etc.)
- descoperirea şi prinderea unor persoane care au participat la comiterea
faptei , în cazul coautorului
- descoperirea unor bunuri sau valori interzise la deŃinere sau care provin din
alte fapte.
Rezultatele activităŃii de percheziŃie domiciliară se materializează într-un
proces verbal de percheziŃie.
Nu trebuie uitat faptul că percheziŃia se va efectua cu autorizaŃia instanŃei
competente şi cu respectarea normelor de tactică criminalistică.
53
6.Ascultarea martorilor şi a altor persoane
În cazul investigării infracŃiunii de viol se impune o alegere corectă a
persoanelor care pot depune marturie şi a altor persoane care deŃin date despre
comiterea faptei.
Din depoziŃiile martorilor trebuie să rezulte în principal următoarele :
- împrejurările în care a luat cunoştiinŃă despre săvârşirea faptei
- raportul şi relaŃiile sale cu victima
- dacă cunoştea victima şi dacă i-a acordat prim ajutor sau alt sprijin
- modul de comportare al victimei în societate şi legăturile cu alte persoane
- timpul şi locul cât mai exact unde s-a produs fapta
- dacă victima a strigat după ajutor
- dacă îl cunoaşte pe autor sau l-a văzut cu ocazia comiterii faptei
- dacă există legături între autor şi victimă
- acŃiunile înteprinse de victimă după consumarea violului
- dacă au mai participat şi alte persoane la comiterea faptei şi contribuŃia
fiecăruia
- dacă există şi alte persoane care au cunoştinŃă de comiterea faptei
DepoziŃia martorilor se consemnează într-o declaraŃie amănunŃită.
În afara martorilor, investigarea infracŃiunii de viol impune şi ascultarea unor
persoane care nu deŃin date strict legate de comiterea faptei dar deŃin date
colaterale ce pot ajuta la lămurirea unor probleme.
Aceste persoane fac parte din anturajul victimei, prieteni, rude, vecini, colegi
de muncă, etc.
55
ParticularităŃile cercetării celorlalte infracŃiuni privitoare la viaŃa
sexuală
56
infracŃiunii de viol. Şi în situaŃia acestei infracŃiuni apare violenŃa, persoane minore
ca victime şi materiale pornografice .
Problema care se cere lamurită din prima fază a cercetărilor este “ existenŃa
actelor de perversiune sexuală”, deci nu acte sexuale.
De asemenea actele de perversiune sexuală să fie săvârşite în public şi să
fi produs un scandal public.
Această problemă poate fi lamurită de organele de anchetă cu ocazia
constatării faptei prin audierea persoanelor care au luat act personal de emiterea
faptei precum şi ulterior pe parcursul investigării prin audierea martorilor.
- CorupŃia sexuală
La fel ca şi infracŃiunea “ actul sexual cu un minor “ şi infracŃiunea “ corupŃia
sexuală” apără interesele minorilor.
Atît în varianta simplă cât şi în cazul celor prevăzute de legea penală,
victima este minor. Deci putem considera că o problemă specifică de lămurit cu
ocazia investigării acestei fapte este “identificarea victimei”.
O altă problemă specifică este existenŃa “ actelor cu caracter obscen” .
Pentru a lămuri problema încadrării juridice a faptei este neapărat nevoie să se
lămurească problema existenŃei actelor cu caracter obscen.
Probarea existenŃei actelor cu caracter obscen se realizează prin
constatarea infracŃiunii flagrante. Înregistrarea video a activităŃii infracŃionale precum
şi prin audierile martorilor şi a altor persoane ce au legatură cu fapta.
- Incestul
Incestul este o infracŃiune pentru a cărei investigare se pun două probleme
principale şi specifice şi anume :
*existenŃa raportului sexual
*participanŃii la comiterea faptei să fie rude în linie directă sau fraŃi şi surori
Cercetarea infracŃiunii impune probarea existenŃei unui raport sexual normal
şi nu a unui act sexual de orice natură cum întâlnim la infracŃiunea de viol.
ParticipanŃii la faptă fiind persoane de sex opus vor fi cercetaŃi pentru
comiterea aceleiaşi infracŃiuni dacă nu există alte cauze care să înlăture
răspunderea penală.
Specific acestei fapte este existenŃa concursului de infracŃiuni, problemă ce
se lămureşte pe toată perioada de investigare. Spre exemplu raportul sexual dintre
tată şi fiică şi care nu a împlinit vârsta de 15 ani, constituie infracŃiunea de incest în
concurs cu infracŃiunea “ actul sexual cu un minor”.
- HărŃuire sexuală
Având în vedere specificul acestei infracŃiuni în sensul că spre deosebire de
celelalte de acelaşi gen, nu impune existenŃa unui act sexual sau a unui raport
sexual ori a unor acŃiuni materiale în acest sens.
57
Problema specifică şi principală, am putea spune, ce trebuie lămurită cu
ocazia investigării unei astfel de fapte este “scopul făptuitorului de-a obŃine satisfacŃii
de natură sexuală”.
Din punct de vedere al cercetării această problemă este mai greu de
lămurit. Dacă probarea ameninŃărilor, a constrângerii exercitate de autor împotriva
victimei, precum şi faptul că autorul are o anumită influenŃă faŃă de victimă, sunt
probleme uşor de lămurit, legatura de cauzalitate între acestea şi scopul de a obŃine
satisfacŃii de natură sexuală este mai greu de probat şi implică o serie de activităŃi
specifice.
Având în vedere gravitatea acestor fapte precum şi relaŃiile sociale pe care
le apără, legea penală sancŃionează şi tentative la aceste fapte cu excepŃia
infracŃiunii prevăzute de art. 199 Cod Penal, respectiv “ SeducŃia”.
De-a lungul timpului atât legislaŃia care a incriminat infracŃiunile la viaŃa
sexuală cât şi metodica investigării acestor infracŃiuni a suferit mai multe modificări.
Este normal ca şi în viitor să asistăm la astfel de modificări.
BIBLIOGRAFIE:
58
(propunere de) LUCRARE PRACTICĂ
SPEłĂ :
SE CERE :
59
REZOLVARE :
61
METODICA INVESTIGĂRII INFRACłIUNILOR DE ULTRAJ ŞI ULTRAJ CONTRA
BUNELOR MORAVURI ŞI TULBURAREA LINIŞTII PUBLICE
Notiuni generale
Autoritatea şi ordinea publică sunt valori fundamentale ale statului de drept,
fără de care societatea modernă, democratică n-ar putea exista, căzând pradă
haosului şi fărădelegii.
Facem de la început precizarea că ultrajul este o infracŃiune îndreptată
împotriva autorităŃii publice, a cărei anchetare este de competenŃa procurorului
(art.209 C.pr.pen.) în timp ce ultrajul contra bunelor moravuri este o faptă prin care
se aduce atingere normelor generale de convieŃuire socială, în principiu de
competenŃa de cercetare a poliŃiei judiciare.
Din punct de vedere metodic, criminalistic ele pot fi tratate laolaltă, mai ales
că adesea în practică se şi săvârşesc împreună, mai ales cu prilejul unor
manifestatii, tulburări de ordine la meci, scandaluri în localuri etc. când turbulenŃii nu
se mulŃumesc doar cu încălcarea regulilor de bună cuviinŃă ci se dedau şi la
agresarea organelor de ordine venite să intervină pentru aplanarea stărilor
conflictuale şi asigurarea liniştii publice.
De aceea, în finalul acestei teme, vom face şi câteva precizări referitoare la
anchetarea ultrajului săvârşit asupra lucrătorilor M.I.R.A. şi mai ales asupra
măsurilor de precauŃie pe care să le aibă în vedere cadrele M.I.R.A. cu prilejul
constatării şi cercetării acestui gen de infracŃiuni.
64
f).Cauzele, condiŃiile şi împrejurările care au determinat, favorizat,
înlesnit comiterea faptelor
Este necesar a fi stabilite cât mai exact cu putinŃă deoarece în raport cu
acestea pot fi luate cele mai adecvate măsuri de prevenire. Practica a demonstrat
că acest gen de fapte se datorează în principal consumului exagerat de alcool, pe
fondul lipsei de educaŃie, violenŃei, frustrărilor şi chiar ineficienŃei activităŃii unor
organe de ordine.
66
părŃile vătămate şi făptuitorii care trebuie izolaŃi şi apoi conduşi la sediul unităŃii
(poliŃie, jandarmerie) pentru cercetarea lor penală.
În raport cu specificul fiecărui caz pot fi luate şi alte măsuri corespunzătoare
(prin ajutor acordat victimelor, înlăturarea pericolelor iminente, deblocarea căilor de
circulaŃie, ridicarea de obiecte etc.) toate acestea urmând a fi consemnate în
procesul-verbal de constatare.
Referitor la fixarea rezultatelor constatării, este indicat ca pe lângă procesul-
verbal care să cuprindă toate cele procedate şi stabilite, să se efectueze şi filmarea
intervenŃiei, pe de o parte pentru a înlătura orice dubii privitoare la legalitatea
acesteia, iar pe de altă parte pentru probaŃiune, la vizionarea filmului putându-se
identifica participanŃii şi acŃiunile lor.
b).Identificarea şi ascultarea detaliată a martorilor şi persoanelor
vătămate
Persoanele implicate, identificate cu ocazia constatării faptelor sau ulterior,
prin alte activităŃi de anchetă(sau operative) vor fi ascultate în detaliu cu privire la
împrejurările faptelor petrecute, urmărindu-se obŃinerea cât mai multor date
referitoare la modul cum s-au întâmplat şi evoluat lucrurile, persoanele implicate,
consecinŃe, pretenŃii etc.
c).Identificarea şi ascultarea învinuiŃilor (inculpaŃilor)
Şi aceştia trebuie ascultaŃi amănunŃit cu privire la faptele săvârşite şi
apărările ce le formulează spre a putea fi temeinic verificate, în conformitate cu
dispoziŃiile legale şi regulile tactice criminalistice.
Având în vedere specificul faptelor, este necesar ca ascultarea făptuitorilor
să aibă loc după înlăturarea stărilor tensionate, pentru a se asigura obiectivitatea
cercetărilor. DeclaraŃiile învinuiŃilor (inculpaŃilor) trebuie atent analizate, verificate şi
coroborate cu celelalte probe administrate în cauză spre a servi la soluŃionarea
acesteia în spiritul adevărului şi justiŃiei.
d).Efectuarea de percheziŃii, ridicări de obiecte şi înscrisuri
După caz, pot fi efectuate, cu respectarea strictă a dispoziŃiilor legale în
materie, percheziŃii vizând descoperirea şi ridicarea obiectelor sau instrumentelor
folosite sau destinate să folosească la comiterea agresiunilor şi tulburărilor, arme,
diferite bunuri provenite din înscrisuri doveditoare etc. De asemenea, trebuie
identificate şi ridicate diverse acte (medicale, de prejudiciu ş.a.) necesare stabilirii
tuturor împrejurărilor cauzei. Iar dacă ultrajul contra bunelor moravuri se comite în
concurs cu alte fapte vor fi ridicate şi actele sau documentele care atestă comiterea
acestora (de exemplu, în cazul concursului cu ultrajul contra autorităŃii vor fi ridicate
şi înscrisurile care probează calitatea de funcŃionar public).
e).Dispunerea şi efectuarea de constatări tehnico-ştiinŃifice şi expertize
criminalistice şi medico-legale
La fel ca şi în cazul ultrajului (vezi secŃiunea anterioară) pot fi dispuse şi
efectuate după caz constatări tehnico-ştiinŃifice şi expertize criminalistice
67
traseologice, dactiloscopice, grafice, balistice, a vocii şi vorbirii, a fotografiei de
portret etc. în raport cu urmele şi obiectele ridicate în cauză. De asemenea, pot fi
dispuse şi expertize sau constatări medico-legale în cazul vătămării corporale a unor
persoane, psihiatrice şi chiar toxicologice a alcoolemiei faŃă de turbulenŃii aflaŃi în
avansată stare de beŃie.
f).Prezentări pentru recunoaştere
Atunci când este necesar a fi identificată una sau mai multe persoane
implicate, fie după semnalmente, fie după fotografie sau film se va proceda la
prezentarea pentru recunoaştere în conformitate cu regulile tactice criminalistice
consacrate.
g).Alte activităŃi în raport cu specificul cazului
În afara celor menŃionate şi care de regulă sunt nelipsite în cazul cercetării
ultrajului contra bunelor moravuri şi mai ales în cauzele complexe cu multitudine de
fapte şi participanŃi (exemplu: mineriade, scandaluri în discoteci, bătăi la meci etc.)
pot fi efectuate şi alte activităŃi de anchetă, precum reconstituiri, confruntări, măsuri
asiguratorii etc.*
Măsuri de precauŃie pe care trebuie să le aibă în vedere lucrătorii
M.I.R.A. cu prilejul constatării şi anchetării faptelor de acest gen (în legătură
cu autoritatea şi ordinea publică)*
Pentru preîntâmpinarea aspectelor negative ce pot surveni cu prilejul
constatării şi anchetării faptelor de acest fel (amplificarea stărilor conflictuale şi
tulburărilor; distrugerea de bunuri, provocarea de pagube materiale; încercarea de a
fugi de sub pază, dispariŃia, sustragerea de la anchetă şi răspundere; distrugerea
compromiterea probelor; agresarea/lovirea martorilor, părŃilor vătămate, altor
persoane, publicului; agresarea oamenilor de ordine, dezarmarea lor, atac armat
asupra acestora sau a cetăŃenilor; luarea de ostatici, uciderea de persoane,
sinucideri, acte de terorism) este necesar a fi luate o serie întreagă de măsuri de
precauŃie, dintre care evidenŃiem:
-îndeplinirea exemplară a atribuŃiunilor de serviciu şi a misiunilor încredinŃate, cu
respectarea strictă a dispoziŃiilor legale şi regulilor tactice consacrate;
-comportare demnă, civilizată, cu mult tact, calm şi stăpânire de sine în orice ocazie;
-intervenŃie fermă, hotărâtă, responsabilă;
-obiectivitate, nepărtinire, principialitate, echidistanŃă în toate cazurile;
-evitarea conflictelor, tulburărilor, dezordinilor, preîntâmpinarea sau aplanarea din
faşă a tensiunilor şi stărilor de spirit negative;
-uzul de armă cu oportunitate şi cu respectarea strictă a normelor legale în materie;
-raportarea urgentă a evenimentelor, informarea de îndată a procurorului competent
a constata faptele, a prelua şi coordona ancheta. Constatarea faptelor date în
*
Nicolae Văduva - CURS DE TACTICĂ ŞI METODICĂ CRIMINALISTICĂ, Editura
Universitaria, Craiova, 2002, pag.229-265
68
competenŃă (în condiŃiile legii procesual-penale cu respectarea întocmai a
prevederilor legale şi procedeelor tactice criminalistice cunoscute);
-neangajare politică, transparenŃă, colaborare şi conlucrare cu organele judiciare,
factorii administrativi locali, O.N.G. şi alte organisme implicate în prevenirea şi
combaterea criminalităŃii.
Bibliografie selectivă
-Gavrilă Pop, ş.a. – ANCHETA JUDICIARĂ ŞI CRIMINALISTICA, Ed. Triton,
Bucureşti, 2005
-Colectiv – SecŃia de Jandarmi, Ed. M.A.I., Bucureşti, 2004
-Dr. Vasile Bercheşan – METODICA INVESTIGĂRII INFRACłIUNILOR, Ed.
Paralela 45, Piteşti, 2000.
69
LUCRARE PRACTICĂ
SPEłĂ :
Organele de poliŃie din cadrul Serviciului InvestigaŃii Criminale, au fost
sesizaŃi cu privire la faptul că numitul C.A., domiciliat în Bucureşti, str. Nucilor nr. 4,
sector 6, a agresat pe numitul T.D., executor judecătoresc şi a proferat ameninŃări
agentului şef de poliŃie T.C. şi agentului de poliŃie M.D. din cadrul SecŃiei 21 PoliŃie,
Biroul Ordine Publică.
Din primele verificări au rezultat următoarele :
În baza unei hotărâri judecătoreşti rămasă definitivă şi executorie, numitul
C.A. urma să fie evacuat din imobilul de la adresa de mai sus, pe care îl ocupa
abuziv.
În ziua de 08.06.2007, numitul T.D., executor judecătoresc, însărcinat cu
executarea sentinŃei de evacuare, însoŃit de agent şef de poliŃie T.C. şi agent de
poiŃie M.D. s-au prezentat la domiciliul numitului C.A.
După ce executorul judecătoresc i-a prezentat numitului C.A. baza legală şi
motivul prezentării, şi i-a solicitat să părăsească locuinŃa, numitul C.A. a luat din
curte o bucată de lemn şi l-a lovit peste picior pe executorul judecătoresc. În această
situaŃie cei doi agenŃi de poliŃie au intervenit în vederea aplanării scandalului dar
numitul C.A. a început să-i înjure şi să-i ameninŃe pe cei doi poliŃişti.
S-a întocmit proces-verbal cu privire la cele întâmplate.
SE CERE :
REZOLVARE :
1. Probleme ce urmează a fi lămurite cu ocazia investigării infracŃiunii.
ExistenŃa infracŃiunii de ultraj;
Calitatea de funcŃionari publici a persoanelor ultragiate;
Activitatea ilicită desfăşurată de autor şi modalitatea de acŃiune;
Urmările activităŃii ilicite şi scopul urmărit;
Cunoaşterea făptuitorului;
ExistenŃa concursului de infracŃiuni.
2. ActivităŃi necesare a fi efectuate în vederea administrării probelor.
Ascultarea amănunŃită a părŃilor vătămate;
Cercetarea la faŃa locului;
Identificarea şi ascultarea martorilor;
Ridicarea de înscrisuri;
Dispunerea de expertize.
70
METODICA INVESTIGĂRII UNOR INFRACłIUNI DIN DOMENIUL AFACERILOR
1.NoŃiuni generale
Când spunem domeniul afacerilor, ne gândim în primul rând la dreptul
afacerilor. RaŃiunea este corectă dar trebuie să cunoaştem şi să Ńinem seama de
faptul că dreptul afacerilor are un domeniu de cercetare mai întins decît dreptul
comercial.
Astfel vom găsi incluse aici şi aspecte de drept public, drept fiscal, drept
civil, dreptul muncii.
Literatura de specialitate relevă faptul că dreptul afacerilor se impune ca
ramură distinctă în condiŃiile în care dreptul comercial evoluiază în direcŃia
accentuării rolului intreprinderii în activitatea comercială. Se evidenŃiază totodată
rolul dreptului comercial de nucleu al dreptului afacerilor.
NoŃiunile variate de drept sunt necesare deoarece conducerea şi
gestionarea unei societăŃi comerciale, fie că este S.R.L., S.A., companie, regie
impune o activitate complexă.
În această activitate complexă, se dezvoltă un număr impresionant de
afaceri ilegale, fapt ce a generat un fenomen denumit generic criminalitatea
afacerilor.
Criminalitatea afacerilor a fost şi este discutată şi în Consiliul Europei care
prin Recomandarea nr. 81 12 din 25 iunie 1981 a menŃionat activităŃile ilegale în
acest domeniu.
Criminalitatea în domeniul afacerilor cunoaşte o dezvoltare ascendentă
având în vedere veniturile ilicite ce se pot obŃine.
ParticularităŃile criminalităŃii afacerilor caracterizate prin autori inteligenŃi cu
un nivel ridicat de instrucŃie şi cultură, moduri de operare rafinate implicând
cunoştinŃe de specialitate, economice, financiare, etc, consilierea făptuitorilor de
către anumiŃi specialişti pentru a conferi o aparenŃă de legalitate operaŃiunilor ilegale
efectuate, determină conform principiului simetriei, particularităŃi ale metodologiei de
cercetare criminalistică a infracŃiunilor din această categorie.
De asemenea, aceste infracŃiuni prezintă pericol social atât prin frecvenŃa
lor şi prejudiciile create, cât şi prin multiplele posibilităŃi de acoperire prin acte fictive
a activităŃii infracŃionale.
Şi nu în ultimul rând, rezultatul infracŃiunilor din domeniul afacerilor se
răsfrânge atât asupra patrimoniului public cât şi asupra patrimoniului privat.
Investigarea infracŃiunilor din domeniul afacerilor este îngreunată de mai
mulŃi factori:
-Volumul mare de documente ce trebuie examinate.De foarte multe ori ofiŃerii care
efectuează investigaŃia faptei ridică sute de documente sau chiar evidenŃe întregi
pentru verificări, examinări sau expertize.
71
-Terminologia specifică folosită în desfăşurarea afacerilor. Ca în orice domeniu şi în
domeniul afacerilor se folosesc o serie de termeni tehnici care nu sunt cunoscuŃi de
orice persoană şi nici chiar de către toŃi ofiŃerii de poliŃie.
-Recurgerea de către făptuitori la diferite activităŃi, tot ilicite, pentru ascunderea
activităŃii infracŃionale. Pentru a acoperi sau a îngreuna depistarea faptei ilicite,
autorii caută o serie de tertipuri, întocmesc alte documente false, Ńin evidenŃe
contabile duble, etc.
-Implicarea mai multor societăŃi comerciale în astfel de fapte şi refuzul acestora de a
colabora cu organele de anchetă. Este bine cunoscut sistemul suveică folosit la
comiterea multor infracŃiuni economice. Acest sistem este folosit şi în cazul nostru.
De exemplu, o anumită marfă trece prin mai multe firme doar în scripte, fizic
aceasta nu există.
-Folosirea de către făptuitori a unor persoane cu influenŃă în zone politice,
administrative, economice. De cele mai multe ori autorii de înşelăciuni se folosesc
de diferite persoane din politică pe care le cunosc întâmplător sau chiar le dă
anumite sume de bani sau alte foloase.
-Schimbarea legislaŃiei în materie, la intervale mici de timp, creându-se perioade
lungi de incertitudine. Nu este de condamnat faptul că legislaŃia în materie se
modifică des, deoarece este un lucru necesar având în vedere dezvoltarea rapidă a
societăŃii, dar nu putem ascunde nici faptul că de multe ori nu se poate Ńine pasul cu
aceste schimbări.
InfracŃiunile din domeniul afacerilor sunt incriminate în Codul Penal al
României şi în o serie de legi speciale cum ar fi: Legea nr. 12/1990, Legea
nr.31/1990, Legea nr.11/1991, Legea nr.87/1994.
Prezentul curs îşi presupune o prezentare a metodelor de cercetare pentru
infracŃiunile de genul:
-Înşelăciunea – art.215 C.P.
-Evaziunea fiscală – art. 1 din Lg. 87/1994
-Specula – art. 295 C.P.
-Înşelăciunea la măsurătoare – art. 296 C.P.
-Înşelăciunea cu privire la calitatea mărfurilor – art. 297 C.P.
Cea mai cunoscută şi reprezentativă infracŃiune în domeniul afacerilor este
“Înşelăciunea”, faptă pe care ne vom axa explicaŃiile următoare.
În general, problemele care se pun cu ocazia investigării infracŃiunii de
înşelăciune se întâlnesc la investigarea tuturor infracŃiunilor din domeniul afacerilor.
72
Conform art. 215 C.P. înşelăciunea este: “Inducerea în eroare a unei
persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă
a unei fapte adevărate, în scopul de a obŃine pentru sine sau pentru altul un folos
material injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă se pedepseşte cu închisoare de la 6
luni la 12 ani.”
În acelaşi articol întâlnim înşelăciunea cu ocazia încheierii unor contracte,
cunoscută şi sub numele de înşelăciune în convenŃii, precum şi o modalitate
agravantă când fapta a fost comisă “prin folosirea de nume sau calităŃi mincinoase
ori de alte mijloace frauduloase.”
Ca o necesitate impusă de practica judiciară prin modificările Codului Penal
din 2006 a fost introdus la art. 215 un aliniat 4 care stipulează: “ Emiterea unui cec
asupra unei instituŃii de credit sau unei persoane, ştiind că pentru valorificarea lui nu
există provizia sau acoperirea necesară, precum şi fapta de a retrage , după
emitere, provizia în toul sau în parte, ori de a interzice trasului de a plăti înainte de
expirarea termenului de prezentare, în scopul de a obŃine pentru sine sau pentru
altul un folos material injust, dacă s-a pricinuit o pagubă posesorului cecului se
pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani”.
În practica judiciară se mai foloseşte pentru această infracŃiune termenul de
înşelăciune cu cecuri sau file cec. Fenomenul a avut o ascensiune mai mare în
perioada 1993 -2000, când nu era pusă la punct legislaŃia privind cursul filelor cec
între contractanŃi şi între aceştia şi bancă, iar vânzătorul nu avea posibilitatea
permanentă de a verifica corectitudinea filei cec la banca emitentă.
Analizând cerinŃele legiutorului din definiŃia prezentată mai sus, constatăm
că specific acestei infracŃiuni este prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase
sau ca micinoasă a unei fapte adevărate.Este lesne de înŃeles că anchetatorul
cauzei are de lămurit ca o problemă principală,în ce constă fapta adevărată
prezentată ca mincinoasă sau fapta minciunoasă prezentată ca adevărată.
De asemenea, se mai poate constata că parte vătămată poate fi orice
persoană (fizică sau juridică) faŃă de care însă s-a produs o pagubă.
Metodica investigării infracŃiunii de înşelăciune constă de fapt în stabilirea
cu precizie a problemelor ce trebuiesc rezolvate cu ocazia investigării, precum şi a
activităŃilor ce se impun pentru rezolvarea problemelor stabilite anterior.
74
Cunoaşterea făptuitorilor se realizează ca şi în cazul victimei atât din punct
de vedere al identităŃii, cât şi privind latura psiho-comportamentală.
Aceste trăsături ajută la stabilirea modului de operare, a cauzelor care au
favorizat comiterea infracŃiunii precum şi la stabilirea cercului de suspecŃi.
În general, trăsăturile întâlnite la escroci sunt:
-Au îndeplinit sau îndeplinesc o funcŃie publică. De regulă funcŃia publică îndeplinită
a avut legătură cu publicul, astfel încât făptuitorul cunoaşte bine dorinŃele
presupuselor victime precum şi modalitatea de rezolvare a acestor dorinŃe, pe căi
ocolite.
-Au relaŃii personale şi profesionale cu personalităŃi din diferite domenii.RelaŃiile se
referă la legături de rudenie, relaŃii de prietenie, vecini, colegi de serviciu, foşti colegi
sau persoane care acceptă diferite servicii sau foloase necuvenite.
-Manifestă o largă sociabilitate. Sunt tot timpul în locuri frecventate de diferite
persoane şi intră în discuŃie foarte lejer cu fiecare dintre acestea, dând senzaŃia că
sunt foarte bine pregătiŃi şi cunosc orice domeniu de activitate.
-Au tehnică conspirativă în discuŃiile purtate la telefon sau în întîlnirile directe. La
început discută deschis orice subiect după care dă o notă de importaŃă majoră
activităŃii pe care o promite în favoarea victimei, prezentând chiar unele riscuri la
care se supune. De aceea discuŃiile purtate cu victima sunt voalate, de multe ori
chiar cifrate.
-Vin la întâlniri cu persoane neutre, sau persoane care nu au legătură cu fapta dar
prezenŃa lor influenŃează victima. Excrocii crează o impresie de cinste ,de
corectitudine pentru victimă, iar pentru aceasta se foloseşte de diferite persoane
influente, cunoscute sau chiar persoane publice.
-Primesc bunuri sau valori cu precauŃie şi prin intermediul unei persoane sigure.
Pentru a da o notă de conspirativitate şi în acelaşi timp pentru a nu oferi victimei
prea multe indicii şi probe acuzatoare, autorii interpun între ei şi victimă, pentru
încasarea sumelor de bani sau a unor produse, diferite persoane, necunoscute
victimei şe care nu se prezintă şi nu dau date despre identitatea lor.
-Prezintă inteligenŃă, inventivitate şi perspicacitate în alegerea stratagemelor prin
care să inducă în eroare victima. Amplifică greutatea activităŃii pe care urmează să o
desfăşoare, câte odată dând de îneŃeles că practic solicitarea victimei este imposibil
de realizat.
În ceea ce priveşte contribuŃia fiecărui făptuitor la comiterea faptei, prezintă
importanŃă la încadrarea juridică a faptei recuperarea prejudiciului şi extinderea
cercetărilor.
75
Cunoaşterea activităŃii ilicite desfăşurate de făptuitor ajută organele de
urmărire penală la o încadrare juridică corectă a faptei şi la alegerea unei
metodologii adecvate de cercetare.
De cele mai multe ori făptuitorii se folosesc de nume false, calităŃi false pe
care şi le atribuie, documente oficiale false sau contrafăcute.
-Folosirea unui nume fals= este un mod de operare frecvent întâlnit în practica
judiciară şi se realizează fie prin prezentarea unor nume false fără a prezenta
victimei documente în acest sens, fie prin prezentarea unor documente de identitate
falsificate. Este lesne de înŃeles că în acest caz pe lângă infracŃiunea de înşelăciune
mai apar în concurs infracŃiuni ca: fals, uz de fals etc.
-Însuşirea unei calităŃi false= este un mod de operare adesea întâlnit împreună cu
nume false sau documente false. Făptuitorul desfăşoară activitatea ilicită în numele
unei instituŃii de stat, a unei societăŃi sau a unei persoane fizice cu care nu are
legătură. Practica judiciară a demonstrat faptul că de fiecare dată făptuitorii folosesc
calităŃi pe care le cunosc bine, pe care ei însăşi le-au deŃinut şi cunosc atribuŃiile,
precum şi numele unor instituŃii ale statului despre a căror activitate cunosc foarte
mult.
-Prezentarea unui înscris victimei= este un mod de operare întâlnit singur sau
împreună cu alte manevre frauduloase. Făptuitorul prezintă victimei fie un înscris
falsificat, fie unul real dar pe care nu este îndreptăŃit să-l folosească.
ModalităŃile pe care le îmbracă fapta ilicită diferă în funcŃie de persoana
păgubită, înşelată:
a. Înşelăciuni comise în paguba unor persoane fizice:
1.promisiunea efectuării anumitor servicii (repartizare de locuinŃe, obŃinere de
credite, admiterea în diferite forme de învăŃămînt, obŃinerea unui loc de muncă). Nu
de puŃine ori diferite persoane care nu îndeplinesc toate condiŃiile legale pentru
obŃinerea anumitor drepturi, caută să ocolească legalul prin oferirea de foloase unor
persoane care promit că pot realiza dorinŃa. Acest gen de persoane cad foarte uşor
în plasa autorilor de înşelăciuni.
2.înşelarea unor persoane cu ocazia schimburilor valutare (şmen). Este un gen de
înşelăciune care a apărut odată cu dezvoltarea activităŃilor cu diferite valute şi de
regulă se săvârşesc în preajma caselor de schimb valutar şi în perioade în care
cursul valutar este fluctuant. Autorii acestui gen de infracŃiuni profită de naivitatea şi
neatenŃia victimei, înlocuind la un moment propice banii cu hârtii fără valoare.
3.vânzarea unor bijuterii sau articole de podoabă ca fiind din metale preŃioase.
Bijuteriile şi podoabele seamănă izbitor cu unele originale dar în realitate sunt
confecŃionate din metale fără valoare. Un semn de întrebare se poate pune cu
privire la preŃ, care de regulă este mai mic.
4.organizarea unor jocuri de întrajutorare (tip caritas).
76
5.înşelăciuni comise prin apelarea la farmece, vrăji ori prezicerea viitorului. Acest tip
de înşelăciune este foarte greu de probat şi din această cauză foarte puŃine cazuri
de acest fel ajung pe rolul instanŃelor.
b.Înşelăciuni comise în paguba unor societăŃi comerciale:
-Folosirea unor legitimaŃii de călătorie ce aparŃin altor persoane sau sunt false.(
bilete C.F.R., legitimaŃii de călătorie pentru studenŃi).
-Falsificarea libretelor de economii.
-Înşelăciuni prin falsificarea actelor de studii sau de vechime în muncă.
-Înşelăciuni comise prin decontarea fictivă a cheltuielilor ocazionate de deplasările
efectuate în interesul serviciului.
-Înşelăciuni săvârşite cu ocazia încheierii sau derulării contractelor economice.
-Înşelăciuni comise prin pontarea fictivă a unor persoane şi încasarea sumelor de
bani.
-Înşelăciuni cu privire la calitatea mărfurilor ( în cazul schimburilor de mărfuri între
firme).
Activitatea ilicită desfăşurată de autor poate dura o perioadă mai mare sau
mai mică de timp, fapt ce obligă anchetatorul să documenteze tot acest interval cu
probe concludente.
3.Ascultarea martorilor.
Ca şi în cazul ascultării părŃii vătămate, anterior ascultării martorilor este
necesară identificarea acestora. Avînd în vedere specificul acestui gen de
infracŃiuni, precum şi categoriile de persoane din rândul cărora putem alege martorii,
activitatea de identificare este greoaie.
De exemplu se pot alege martori din rândul rudelor apropiate ale
făptuitorului sau din rândul prietenilor sau anturajului. Ambele categorii de persoane
sunt greu accesibile organelor de anchetă şi numai măiestria profesională poate
duce la obŃinerea unor rezultate pozitive.
Mai lejeră este ascultarea martorilor desemnaŃi de partea vătămată care
sunt de acord să ajute organele de urmărire penală.
Cu ocazia ascultării martorilor se vor rezolva următoarele probleme:
- identitatea şi cunoaşterea făptuitorului şi a persoanei vătămate.
- stabilirea activităŃii infracŃionale desfăşurate de autor şi modul de operare.
- sumele de bani, bunurile şi valorile primite de autor de la partea vătămată.
80
-identificarea altor persoane care au fost victime ale activităŃii infracŃionale
desfăşurate de autor.
- posibilitatea prinderii în flagrant a făptuitorului.
81
6.Dispunerea de constatări tehnico-ştiinŃifice şi expertize.
În funcŃie de fapta comisă şi de modul de operare folosit de autor, în
general, pe parcursul investigării infracŃiunilor din domeniul afacerilor se dispun
următoarele constatări tehnico-ştiinŃifice:
a).constatări tehnico-ştiinŃifice pentru examinarea tehnică a documentelor
(vechimea documentelor, materialele folosite la scriere, autenticitatea).
b).constatarea tehnico-ştiinŃifică grafică sau expertiza grafică (pentru identificarea
scriptorului, dacă înscrisurile au fost executate de una şi aceeaşi persoană).
7.Efectuarea de confruntări.
Activitatea de confruntare este recomandată în investigarea tuturor
infracŃiunilor dar cu atât mai mult pentru investigarea infracŃiunilor din domeniul
afacerilor.
Acest gen de infracŃiuni se comit de regulă fiind de faŃă un număr restrîns
de persoane sau chiar numai autorul şi partea vătămată, fapt ce dă posibilitatea
creării unor puncte de vedere contradictorii. Există cazuri în care anumite episoade
ale activităŃii infracŃionale s-au petrecut numai în prezenta autorului şi a părŃii
vătămate, creindu-se situaŃia de unu la unu.
Pentru lămurirea contradicŃiilor constatate în declaraŃiile părŃilor, organul de
urmărire penală are la dispoziŃie activitatea tactică de confruntare. Se pot efectua
confruntări între făptuitor şi partea vătămată şi între aceştia şi martori.
82
De aceea pregătirea ascultării învinuiŃilor sau a inculpaŃilor în cazul acestui
gen de infracŃiuni trebuie făcută cu multă atenŃie, avându-se în vedere şi laturile
psihice şi de comportament ale inculpaŃilor.
Cu ocazia ascultării învinuiŃilor sau a inculpaŃilor se urmăreşte lămurirea
următoarelor probleme:
-cunoaşterea învinuiŃilor sau inculpaŃilor atât din punct de vedere al datelor de
identificare cât şi date psiho comportamentale.
-împrejurările în care au cunoscut victimele.
-obiectul tranzacŃiei şi garanŃiile oferite.
-calităŃile şi înscrisurile folosite pentru inducerea în eroarea a părŃii vătămate.
-sumele de bani, bunurile, valorile sau alte avantaje primite.
-modul în care au intrat în posesia actelor sau a documentelor false.
-înŃelegerile cu alte persoane sau alŃi furnizori pentru a comite fapta.
Bibliografie:
-Codul Penal al României
-Codul de procedura penală al României
-N. Văduva, Criminalistică, Curs universitar de tactică şi metodică, edit.
Universitaria, 2006
-V. Bercheşan, Metodica investigării infracŃiunilor, Edit. Paralela 45, Piteşti 2000
84
(propunere de) LUCRARE PRACTICĂ
SPEłĂ :
În urma unui control efectuat de către ofiŃeri din cadrul Serviciului Investigarea
Fraudelor, la S.C. REAL S.A., Bucureşti, s-a constatat că numitul A.C., angajat în
anul 2003 în funcŃia de director de vânzări, a prezentat la angajare o diplomă de
absolvire a liceului falsă.
Din primele verificări s-a stabilit că A.C., deşi a absolvit doar 10 clase, şi-a
depus dosarul pentru angajare la S.C. REAL S.A. în funcŃia de director vânzări,
funcŃie care prevede obligatoriu absolvirea liceului cu diplomă de bacalaureat.
Deoarece nu absolvise cursurile unui liceu, A.C. a luat legătura cu unul dintre
angajaŃii liceului economic, obŃinând o diplomă falsă contra unei sume de bani.
AngajaŃii Serviciului Resurse Umane a S.C. REAL S.A. nu au putut observa
falsul şi au permis angajarea numitului A.C. în funcŃia de director vânzări. Pe
perioada de 4 ani cât a deŃinut această funcŃie, A.C. a primit un salariu lunar de
1000 lei, plus alte sporuri aferente funcŃiei.
SE CERE :
REZOLVARE :
85
2. Vor fi audiate următoarele persoane :
Numitul A.C.;
Persoana (persoanele) care au contrafăcut şi eliberat diploma falsă;
Martorii (angajaŃii) liceului de unde a fost eliberată diploma;
Martorii (angajaŃii) firmei S.C. REAL S.A., Bucureşti;
Persoane care au absolvit liceului în cauză, în promoŃia ce
corespunde datei de eliberare a diplomei;
Persoanele care aveau atribuŃii de verificare şi control asupra
activităŃii desfăşurate de liceul emitent al diplomei false;
Persoanele care aveau atribuŃii de verificare şi control asupra
activităŃii de resurse umane desfăşurate de către S.C. REAL S.A.,
Bucureşti.
86
METODICA CERCETĂRII FAPTELOR DE CORUPłIE ŞI A CELOR
ASIMILATE ACESTORA
NoŃiuni generale
CorupŃia ca fenomen a cuprins, mai ales în ultima perioadă, majoritatea
statelor, bineînŃeles cu un grad mai mic sau mai mare de dezvoltare.
Acest fenomen care este departe de a fi eradicat, considerat o abatere de la
moralitate, o folosire abuzivă a funcŃiei, a unei demnităŃi, a poziŃiei sociale, a apărut
odată cu primele forme de organizare statală.
În literatura de specialitate actuală, modernă am putea spune, corupŃia
este definită ca fiind, acele cazuri în care funcŃionarii pretind, primesc diferite
avantaje materiale ori le acceptă tacit sau expres, direct sau indirect, ca
urmare a exercitării unor influenŃe.
Începând cu cărŃile sfinte şi până în zilele noastre, corupŃia a fost permanent
blamată şi reprimată.
În prezent, în toate statele democratice se duce o luptă continuă de limitare
a corupŃiei. La această luptă participă cu succes şi o serie de organizaŃii
internaŃionale care organizează diferite manifestări ştiinŃifice internaŃionale pe
această temă.
O astfel de manifestaŃie ştiinŃifică a organizat şi Ńara noastră la Bucureşti în
martie 2000, respectiv ConferinŃa Ńărilor din Europa Centrală şi de Est, având ca
temă „JustiŃia, forŃele de ordine şi societatea în lupta contra corupŃiei”.
Comitetul Miniştrilor al Consiliului Europei a înfiinŃat în anul 1994, Grupul
Multidisciplinar privind CorupŃia. Acest organism studiază flagelul modial
„corupŃia” şi crează pîrghii de prevenire şi contracarare. În opinia Grupului
Multidisciplinar „corupŃia cuprinde comisioanele oculte şi toate celelalte
demersuri care implică persoanele investite cu funcŃii publice sau private,
care şi-au încălcat obligaŃiile ce decurg din calitatea lor de funcŃionar public,
de angajat privat, de agent independent sau dintr-o relaŃie, de acest gen, în
vederea obŃinerii de avantaje ilicite, idiferent de ce natură, pentru ele însele
sau pentru alŃii”.
La o analiză sumară a definiŃiilor în materie, ne dăm seama că infracŃiunile
de corupŃie, au două modalităŃi de realizare, de săvârşire :
-CorupŃia activă, unde se includ actele de promisiune, oferire sau dare, cu intenŃie
de către orice persoană, direct sau indirect, a oricărui folos necuvenit, către un
funcŃionar public, pentru sine sau pentru altul, în vederea îndeplinirii, ori abŃinerii de
la îndeplinirea unui act în exerciŃiul funcŃiilor sale;
-CorupŃia pasivă – care constă în solicitarea ori primirea, cu intenŃie, de către un
funcŃionar public, direct sau indirect, a unui folos necuvenit pentru sine sau pentru
altul, ori acceptarea unei oferte sau promisiuni a unui astfel de folos, în vederea
îndeplinirii ori abŃinerii de la îndeplinirea unui act în exerciŃiul funcŃiilor sale.
87
Caracteristici generale ale corupŃiei :
-CorupŃia adânceşte sărăcia; Când afirmăm acest lucru ne referim la aspectul de
sărăcire a majorităŃii populaŃiei, deoarece o parte , cei drept mică a populaŃiei adună
o serie de profituri şi averi.
-CorupŃia alimentează punctele slabe din administraŃia publică (justiŃie, poliŃie,
parchet); datorită dorinŃei de înavuŃire a angajaŃilor acestor instituŃii.
-Prin corupŃie se realizează acapararea statului de către structurile criminalităŃii
organizate;
-CorupŃia afectează mediul de reglementare şi decizie;
-CorupŃia este considerată un fenomen extins care nu poate fi combătut, eradicat
sau înlăturat ăn totalitate ci doar controlat şi combătut.
Pentru prevenirea şi combaterea corupŃiei se fac eforturi mari mai ales pe
plan legislativ, care este de fapt punctul forte în această bătălie. S-au înfiinŃat şi o
serie de organisme menite să lupte împotriva corupŃiei ca de exemplu DirecŃia
NaŃională AnticorupŃie la nivel naŃional, sau DirecŃia Generală AnticorupŃie, structură
în cadrul Ministerului AdministraŃiei şi Internelor.
LegislaŃia naŃională incriminează următoarele fapte de corupŃie :
1.Codul penal al României
-Luarea de mită – art. 254;
-Darea de mită – art. 255;
-Primirea de foloase necuvenite – art. 256;
-Traficul de influenŃă – art. 257.
2.Legea nr. 78/2000, pentru prevenirea, descoperirea şi sancŃionarea faptelor de
corupŃie.
Această lege reglementează faptele de corupŃie pe secŃiuni :
-infracŃiuni de corupŃie (face referire la infracŃiunile prevăzute în Codul penal şi
alte legi speciale).
-infracŃiuni asimilate infracŃiunilor de corupŃie.
În această categorie intră infracŃiunile prevăzute în articolele 10 – 13 din
Legea nr. 78/2000. Specific acestor fapte este folosirea funcŃiei, a influenŃei ori
autorităŃii, ori utilizarea unor informaŃii obŃinute în virtutea funcŃiei, pentru obŃinerea
de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite.
-infracŃiuni în legătură directă cu infracŃiunile de corupŃie.
Genul acesta de infracŃiuni este stipulat în art. 17, punctele a – i din Legea
nr. 78/2000 şi se referă la infracŃiuni cum ar fi : tăinuirea bunurilor provenite din
săvârşirea infracŃiunilor de corupŃie, falsul şi uzul de fals, abuzul în serviciu contra
intereselor publice, infracŃiunile de spălare a banilor şi altele.
Referitor la infracŃiunile în legătură directă cu infracŃiunile de corupŃie se pot
menŃiona modificările efectuate prin Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru
88
asigurarea transparenŃei în exercitarea demnităŃilor publice, a funcŃiilor publice şi în
mediul de afaceri, prevenirea şi sancŃionarea corupŃiei
Mai precis, în materie sunt art. 5; 61; 81; 82; 131 şi 17 lit. j şi k din titlul 1 art. 1
al Legii nr. 161/2003.
Pe lângă legislaŃia adoptată în materie, autorităŃiile Ńării noastre au decis
înfiinŃarea unor organisme care să lupte cu acest flagel.
Exemplul semnificativ în acest sens este înfiinŃarea în aprilie 2002 a
Parchetului NaŃional AnticorupŃie, transformat în anul 2006 în DirecŃia NaŃională
AnticorupŃie.
O altă problemă care se pune este aceea a sesizării organului judiciar,
în cazul nostru D.N.A. referitor la comiterea acestor fapte, având în vedere faptul că
nu pot fi constatate cu uşurinŃă.
Pentru aceasta, Legea nr. 78/2000 precum şi O.U.G. nr. 43/2003 instituie
obligaŃia următoarelor categorii de persoane, de a înştiinŃa organul specializat de
urmărire penală.
-Persoanele cu atribuŃii de control, cu privire la orice date din care rezultă indicii, că
s-a efectuat o operaŃiune sau un act ilicit;
-Persoanele care realizează, controlează sau acordă asistenŃă specializată în
măsura în care participă la luarea deciziilor sau le pot influenŃa;
-Persoanele din cadrul serviciilor şi organelor specializate în culegerea şi
prelucrarea informaŃiilor.
InfracŃiunile de corupŃie, infracŃiunile asimilate infracŃiunilor de corupŃie şi
infracŃiunile în legătură directă cu infracŃiunile de serviciu sau în legătură cu serviciul
au o metodologie proprie de investigare.
Deşi metodica investigării acestui gen de infracŃiuni are un specific aparte,
ghidul general urmat de anchetator este asemănător cu cel al investigării
infracŃiunilor în general.
Pornind de la acest principiu, investigarea infracŃiunilor de corupŃie impune
următoarele:
A.Principalele probleme pe care trebuie să le lămurească cercetarea
1.ExistenŃa infracŃiunii. Analizând conŃinutul actului de sesizare precum şi
datele care rezultă din primele verificări şi documente, se naşte posibilitatea stabilirii,
în primă fază, binenŃeles, existenŃa unei infracŃiuni din genul ‘ corupŃie’.
2.Făptuitorii, calitatea acestora şi contribuŃia fiecăruia la comiterea
faptei. Făptuitor al infracŃiunii de luare de mită este persoana care are calitatea de
funcŃionar. Conform codului penal,art.147” prin funcŃionar se înŃelege orice persoană
care exercită permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost investită,
o însărcinare de orice natură, retribuită sau nu, în serviciul unei personae juridice,
alta decît cele prevăzute la art. 145. Pentru infracŃiunea de luare de mită, subiect
activ poate fi orice persoană fizică inclusiv funcŃionarul sau funcŃionarul public, care
acŃionează ca persoană particulară. In mod asemănător şi celelalte acte normative
89
în materie, stipulează clar calitatea de subiect activ. Stabilirea cu exactitate a
identităŃii făptuitorilor precum şi a calităŃii şi contribuŃiei acestora este de un real
folos pentru o încadrare juridică corectă a faptei precum şi pentru a se stbili exact
vinovăŃia fiecăruia şi primirea unei pedepse pe măsură.
3.Activitatea ilicită desfăşurată de autor. Pentru o încadrare juridică a
faptei căt mai corectă, nu este de ajuns cunoaşterea făptuitorului ci prezintă
importanŃă majoră, activitatea desfăşurată de acesta. Verificănd legalitatea activităŃii
făptuitorului se stabilesc concret porŃiunile ilicite. Deasemeni o obligaŃie de bază a
organelor de anchetă penală este extinderea cercetărilor. Cunoscând întreaga
activitate infracŃională desfăşurată de autor, anchetatorul va proba şi alte fapte
comise de acesta, astfel încât să se realizeze dezideratul “ nici o persoană să nu
rămână nepedepsită pentru faptele sale ilegale”
4.Locul şi timpul săvârşirii infracŃiunii. Dacă la alte genuri de infracŃiuni
se poate stabili cu uşurinŃă locul şi timpul săvîrşirii infracŃiunii, pentru infracŃiunile de
corupŃie problema se pune in alt mod. Astfel, infracŃiunea constatată în flagrant ne
prezintă fără dubii locul şi timpul săvîrşirii infracŃiunii, însă pentru infracŃiunile
constatate prin modurile de sesizare legale, problema stabilirii locului şi timpului de
săvîrşire va fi lămurită pe parcursul investigării, în principal prin audierea amănunŃită
a persoanelor implicate şi verificarea unor documente. Nu se poate nega rolul
timpului şi locului săvârşirii infracŃiunii în strângerea de probe şi mijloace materiale
de probă în vederea documentării vinovăŃiei autorului.
5.Cunoaşterea părŃii vătămate. Pentru rezolvarea competentă şi legală a
cauzei se impune cunoaşterea părŃii vătămate nu numai din punct de vedere al
identităŃii ci şi al profilului moral, al preocupărilor şi legăturilor acesteia.
6.Scopul activităŃii ilicite desfăşurate de autor. ImportanŃa acestei
probleme rezidă din necesitatea probării pertinente a activităŃii infracŃionale a
autorului precum şi a realizării unei încadrări juridice corecte a faptei. De regulă
scopul activităŃii ilicite este obŃinerea de foloase necuvenite.
7.Valorile, bunurile sau alte foloase necuvenite ce au constituit
obiectul activităŃii infracŃionale. Este bine cunoscut faptul că bunurile produs al
infracŃiunii sau care au stat la comiterea ei, reprezintă o probă indubitabilă pentru
încriminarea autorului. Pe lîngă acest aspect, în cazul nostru organul de anchetă are
obligaŃia de a stabili concret aceste bunuri pentru a putea lua măsurile legale
referitor la acestea. În acest context se încadrează recuperarea prejudiciului şi
revenirea la situaŃia anterioară.
8.Măsurile ce trebuiesc luate pentru recuperarea prejudiciului şi pentru
aplicarea dispoziŃiilor legale privind confiscarea specială. Această problemă se
urmăreşte de către echipa de anchetatori, inclusiv procuror, pe tot parcursul
investigării infracŃiunii constatate.
9.ExistenŃa concursului de infracŃiuni şi posibilităŃile de extindere a
cercetărilor (contrabanda). De cele mai multe ori infracŃiunile de corupŃie se comit
90
în concurs cu alte infracŃiuni, fie de acelaşi gen, fie infracŃiuni diferite. De exemplu
infracŃiunea de dare de mită se poate comite în concurs cu infracŃiuni cum sunt;
contrabada, trafic de influienŃă, fals, uz de fals. etc.
10.Cauzele, condiŃiile şi împrejurările care au generat şi favorizat
săvârşirea infracŃiunii. Luate la un loc, cauzele, condiŃiile şi împrejurările
generatoare sau favorizatoare de astfel de infracŃiuni sunt multiple. Cu titlu de
exemplu menŃionăm; dorinŃa de înavuŃire, de a câştiga foloase necuvenite cât mai
uşor, lipsa de control, de continuitate a verificărilor programate, vidul de legislaŃie în
unele domenii de activitate şi mai ales în administraŃie, lipsa condiŃiilor necesare
desfăşurării unei activităŃi sociale corecte.
11.Măsurile ce se impun pentru prevenirea comiterii de asemenea
infracŃiuni. Un obiectiv important urmărit de toate cadrele cu atribuŃiuni în
constatarea şi anchetarea infracŃiunilor este şi acela de prevenirea a acestora. Pe
parcursul anchetei penale şi până la definitivarea acesteia organul de anchetă
constată cu certitudine cauzele şi împrejurările care au favorizat comiterea
infracŃiunilor investigate. Astfel este normal ca organul de anchetă să fie indreptăŃit
să propună o serie de măsuri care să înlăture cauzele care au dus la comiterea
faptelor.
B.ActivităŃi ce se intreprind pentru administrarea probelor
1.Constatarea infracŃiunii flagrante. Organele abilitate legal pentru
constatarea infracŃiunilor au la dispoziŃie activitatea tactică de constatare în flagrant.
Baza legală a acestei activităŃi se regăseşte în art. 465 din titlul IV al codului de
procedură penală. Este flagrantă infracŃiunea descoperită în momentul săvârşirii sau
imediat după săvârşire. Pentru investigarea infracŃiunilor de corupŃie şi celor
asimilate acestora, constatarea infracŃiunii în flagrant este foarte benefică şi chiar
indicată de practica judiciară. Constatarea infracŃiunii flagrante pune la dispoziŃia
anchetatorului, încă din faza incipientă a investigării, o gamă largă de probe şi
mijloace materiale de probă, care ar fi mai greu de obŃinut în condiŃiile constatării
infracŃiunii în alt mod. Totodată constatarea infracŃiunii în flagrant permite folosirea
procedurii speciale de urmărire şi judecare a cauzei realizându-se astfel cerinŃa de
apropiere a momentului prinderii de cel al tragerii la răspundere a autorului. Practica
judiciară a demonstrat faptul că o constatare în flagrant a unei infracŃiuni de
corupŃie, bine pregătită şi realizată de organul constatator, înlătură orice posibilitate
de contracarare sau înlăturare a probatoriului întocmit de constatator.
2.Efectuarea de percheziŃii. Conform legislaŃiei în vigoare, respectiv art.
100 C.P.P. percheziŃia poate fi domiciliară sau corporală. In ambele cazuri, această
activitate tactică, efectuată cu respectarea cerinŃelor legale, pune la dispoziŃia
organelor de anchetă o multitudine de documente, înscrisuri, obiecte, bunuri, valori
care pot fi folosite ca material probator al activităŃii infracŃionale desfăşurate de
autor. De exemplu cu ocazia percheziŃiei domiciliare se găsesc o serie de
documente, bunuri, valori care probează mita acceptată de autor, sau cu ocazia
91
percheziŃiei corporale se găsec asupra autorului sumele de bani primite ca mită sau
foloase necuvenite, bani care anterior putau fi marcaŃi criminalistic. Deasemeni se
poate proceda la efectuarea contrilului asupra autoturismelor. MulŃi autori primesc
folosul necuvenit în locuri dosnice , ferite de ochii persoanelor, unde se deplasează
cu autoturismul. Un alt mod de operare este acela de a inmâna cheile autoturismului
mituitorului pentru a plasa folosul necuvenit în autoturism, autorul aflându-se în alt
loc.
3.Ridicarea de obiecte şi înscrisuri. Art. 96 din c.p.p. menŃionează; ‘
Organul de urmărire penală sau instanŃa de judecată are obligaŃia să ridice obiectele
şi înscrisurile ce pot servi ca mijloc de probă în procesul penal. Analizând la prima
vedere textul de lege observăm că organul de anchetă are expres obligaŃia de a
ridica obiecte şi înscrisuri şi nu doar posibilitatea, ceea ce ar lăsa la latitudinea
acestora efectuarea acestei activităŃi. Audierea invinuiŃilor, martorilor, a altor
persoane implicate în cauză, aduce pe masa investigatorului o serie de informaŃii cu
privire la locul unde se află documentele sau bunurile produs al infracŃiunii. Aceste
informaŃii sun valorificate cu ajutorul activităŃii tactice de ridicare de obiecte şi
înscrisuri.
4.Dispunerea constatărilor tehnico-ştiinŃifice şi a expertizelor.
MenŃionate, ca bază legală, în articolele 112 – 127, constatările tehnico ştiinŃifice şi
expertizele au o pondere probatorie uriaşă în probaŃiunea infracŃiunilor de corupŃie.
Investigarea acestui gen de infracŃiuni permite dispunerea şi efectuarea unei game
largi de constatări tehnico ştiinŃifice şi expertize. Astfel dacă ne referim la autor
putem exemplifica expertiza medico legală psihiatrică, expertiza criminalistică, iar
referitor la activitatea infracŃională se pot dispune ; expertiza grafică, expertiza
dactiloscopică, expertiza bancnotelor, expertiza chimică, expertiza tehnică a actelor
şi documentelor. Activitatea de dispunere a constatărilor tehnice şi expertizelor este
realizată de către organelle de anchetă, iar activitatea de efectuare propriuzisă a
acestora este realizată de către experŃi specialişti în diferite domenii, din cadrul
M.I.R.A, Ministerul JustiŃiei, alte instituŃii de specialitate.
5.Ascultarea martorilor. Sediul materiei care legiferează această activitate
se regăseşte în art. 78 – 86 din c.p.p. În cdrul investigării infracŃiunilor de corupŃie
sau în legătură cu corupŃia, poate fi audiată o gamă largă de persoane ca martor,
datorită specificului activităŃii infracŃionale. Asfel pot fi audiate ca martori persoane
din anturajul autorului, al părŃii vătămate, din rândul rudelor celor implicaŃi , al
vecinilor, al colegilor de serviciu e.t.c. Facem precizarea că audierile se vor efectua
cu respectarea strictă a legislaŃiei in viguare, care face referire la procedura audierii
fiecărei categorii de persoane în parte. Deşi gama de persoane din rândul cărora se
pot alege martori este foarte largă, numărul de persoane care accepră să ajute
organul de anchetă este foarte mic. Majoritatea persoanelor care cunosc date
despre comiterea unei infracŃiuni de corupŃie au diferite legături cu autorul, pentru că
92
altfel nu ar avea acces la informaŃii, motiv pentru care de cele mai multe ori refuză
să spună adevărul.
6.Ascultarea învinuiŃilor sau inculpaŃilor. Conform prevederilor procesual
penale activitatea procedurală de ascultare a învinuiŃilor sau inculpaŃilor se
realizează de către persoane abilitate cu această competenŃă, după începerea
urmăririi penale în cauză. Obligatoriu şi de această dată se va respecta cu sfinŃenie
prevederile legale care diriguiesc acest domeniu şi se va evita încălcarea drepturilor
omului, chiar dacă persoana ascultată este autor al uneia sau mai multor infracŃiuni,
reŃinut, arestat sau în stare de libertate. Anterior începerii urmăririi penale sau
punerii în mişcare a acŃiunii penale, deci anterior căpătării calităŃii de învinuit sau
inculpat, făptuitorul poate fi audiat şi de alte persoane abilitate pentru efectuarea de
activităŃi în cadrul minvestigării de infracŃiuni.
7.Confruntări sau prezentări pentru recunoaştere. Confruntarea,
activitate procedurală de tactică criminalistică, este stipulată în art. 87 c.p.p. şi se
realizează când se constată că există contraziceri între declaraŃiile persoanelor
ascultate în aceeaşi cauză. Confruntarea se efectuiază pe parcursul urmăririi penale
şi al judecăŃii de către organele de anchetă penală şi instanŃa de judecată.
Prezentarea pentru recunoaştere este o activitate de tactică criminalistică ce se
efectuiază de către organele de urmărire penală în anumite cazuri, de regulă când
autorul faptei nu este cunoscut de celelalte persoane anterior inceperii activităŃii
infracŃionale. Nu trebuie să se înŃeleagă faptul că pe parcursul investigării
infracŃiunilor de corupŃie se pot efectua doar prezentări pentru recunoaşteri din grup.
Tot atât de bine se poate proceda la prezentarea pentru recunoaşterea unor obiecte
sau bunuri provenite din infracŃiune sau care aulegătură cu infracŃiunea.
În cadrul acestui capitol nu s-a făcut referire la activitatea de cercetare a
locului faptei, activitate care în cadrul investigării infracŃiunilor oferă cea mai mare
cantitate de material probator, avân în vedere specificul acestui gen de infracŃiuni.
Nimic nu impiedică organul de anchetă să efectuieze şi vervetarea locului faptei
dacă acesta este bine cunoscut şi se consideră că activitatea este necesară.
Practica judiciară a demonstrat faptul că cercetarea loculi faptei în cazul investigării
infracŃiunilor de corupŃie, nu este o activitate specifică dar nici interzisă.
C.Măsuri specifice de investigare a infracŃiunilor de corupŃie
1.Punerea sub supraveghere a conturilor bancare şi a conturilor asimilate acestora.
Supravegherea conturilor bancare şi a celor asimilate acstora se efectuiază de
către persoane specializate, competente şi abilitate legal pentru acestă activitate.
De regulă alte persoane decât cele care efectuiază cercetarea penală. Secretul
bancar nu este opozabil organelor de urmărire penală. Organul de urmărire penală
are doar posibilitatea de a solicita punerea sub supraveghere şi de a obŃine
autorizarea legală pentru acasta.
2.Punerea sub supraveghere operativă a suspecŃilor. Şi această activitate este
efectuată de către alte organe, de regulă specializate în acest domeniu, la
93
solicitarea organelor care efectuiază ancheta. Punerea sub supraveghere se
efectuiază conform legislaŃiei în viguare fără a se încălca drepturile omului, în cazul
când există probe concludente.
3.Interceptarea comunicaŃiilor făptuitorilor şi înregistrările audio video a activităŃii
infracŃionale desfăşurate de aceştia. Legea procesual penală prevede expres în
articolul 91 ind. 1 pct. 1 modul de realizare al intercept[rilor, iar prevederile aceluiaşi
articol pct. 2 permit folosirea interceptărilor şi înregistrărilor audio video în cazul
infracŃiunilor prevăzute de Legea 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şI
sancŃionarea faptelor de corupŃie, cu completările şi modificările ulterioare. Această
activitate este efectuată de personae abilitate şi pentru realizarea ei sunt necesare o
serie de aprobări de la mai multe instituŃii. Procedura a fost foarte riguros stabilită şi
stipulată în legi speciale.
4.Interceptarea şi inregistrarea convorbirilor, efectuate prin orice mijloace de
comunicare de către făptuitori. Se realizează cu autorizarea motivată a
judecătorului, la cererea procurorului care efectuiază sau supraveghează urmărirea
penală. Autorizarea se dă pentru o perioadă de cel mult 30 de zile şi poate fi
prelungită cu perioade care să nu depăşească 30 zile. Durata totală a interceptărilor
şi înregistrărilor autorizate, cu privire la aceeaşi persoană şi aceeaşi faptă, nu poate
depăşi 120 zile. Deasemeni interceptarea şi înregistrarea convorbirilor nu trebuie să
aducă atingere drepturilor cetăŃeneşti ale persoanei şi alte informaŃii, personale care
nu privesc infracŃiunea sau nu depăşesc cadrul legal, trebuie să rămână secrete.
5.Accesarea sistemelor informatice folosite de suspecŃi ori de complicii acestora.
Practica judiciară a demonstrat faptul că folosirea unor programe de interceptare
autorizată a sistemelor informatice folosite de suspecŃi contribuie foarte bine la
constatarea infracŃiunilor de corupŃie şi la prinderea făptuitorilor. Aceste programe
sunt din ce în ce mai necesare având în vedere folosirea tot mai frecventă a
sistemelor informatice la comiterea de infracŃiuni.
6.Investigarea sub acoperire. În cazul în care infracŃiunea de corupŃie sau
identificarea autorilor nu sunt posibile prin alte mijloace legea permite investigarea
sub acoperire, sau altfel spus folosirea ofiŃerilor sub acoperire. Este o activitate mai
sensibilă şi cu un grad mai ridicat de risc dar poate conduce la rezultate foarte bune.
Şi această activitate este inserată în legislaŃia penală, procesual penală şi în legi
speciale. Investigarea sub acoperire este un procedeu folosit foarte des la
constatarea infracŃiunilor de corupŃie şi a celor de crimă organizată. Finalitatea
activităŃii este însă o constatare în flagrant a infracŃiunii.
7.Verificarea autenticităŃii datelor di declaraŃia de avere. Ca punct de plecare în
constatarea şi investigarea infracŃiunilor de corupŃie, datele din declaraŃia de avere
sun de unreal folos. Este adevărat că nu toate persoanele au obligaŃia de a
completa şi face public declaraŃia de avere, dar majoritatea celor care au această
obligaŃie au şi posibilitatea de a comite infracŃiuni de corupŃie.
94
Specificul infracŃiunilor de corupŃie a dus la concluzia că o constatare a
infracŃiunii în flagrant conferă siguranŃă activităŃii de probaŃiune.
Luarea de mită, darea de mită şi traficul de influenŃă sunt infracŃiuni ce se
consumă instantaneu, fapt ce îngreunează constatarea în flagrant.
Mai rare, sesizările infracŃiunilor de corupŃie, au totuşi o pondere mare în
lupta pentru eradicarea corupŃiei.
Sesizările apar frecvent din următoarele medii :
-Din mediul familial–rude apropiate, nemulŃumiŃi, invidioşi, răzbunători;
-Din mediul profesional–colegi de serviciu, şefi, subordonaŃi, unii oneşti, alŃii
răzbunători, invidioşi sau sunt complici la faptă şi nu s-au bucurat de câştig;
-Din mediul celor antrenaŃi în actul de corupŃie–cei obligaŃi să plătească mai
mult, cei care beneficiază de pe urma denunŃului;
Având în vedere că cele mai multe infracŃiuni di genul corupŃie sun date
legal în competenta parchetelor, în speŃă procurorului, acesta din urmă are obligaŃia
de a conduce întreaga anchetă, el fiind chiar conducătorul echipei de constatare în
flagrant a infracŃiunii.
Facem precizarea că se folosesc martori la întreaga activitate de prindere în
flagrant dar dar obligatoriu trebuie să fie martori oculari la predarea banilor sau
bunurilor către autor.
Pentru o mai bună probaŃiune a activităŃii infracŃionale se folosesc capcane
criminalistice sau alte mijloace tehnice criminalistice.
Bibliografie :
-Codul Penal al României;
-Codul de procedură penală al României;
-Legea nr. 78/2000, pentru prevenirea, descoperirea şi sancŃionarea faptelor de
corupŃie;
-Legea nr. 161/2003 privind combaterea corupŃiei;
-E. Stancu – „Tratat de Criminalistică”, Ed. Universul Juridic, 2004;
-N. Văduva – „Criminalistică” – Curs universitar de tactică şi metodică” – Ed.
Universitară, 2006;
-V. Bercheşan – „Metodica investigării infracŃiunilor”, Ed. Paralela 45, 1998.
95
(propunere de) LUCRARE PRACTICĂ
SPEłĂ :
SE CERE :
REZOLVARE :
1. InfracŃiunea comisă este luare de mită, faptă prev. şi ped. de art.
254 C.P.
4. Măsuri specifice.
97
METODICA INVESTIGARII UNOR INFRACłIUNI DE
TRAFIC SI CONSUMILICIT DE DROGURI
1.NoŃiuni generale
Dacă alte state şi regiuni ale globului se confruntă de mai mult timp cu
traficul şi consumul ilicit de droguri, în Ńara noastră acest “ flagel al lumii
contemporane” a apărut după anul 1989.
AutoritaŃile române şi legislaŃia în vigoare, respectiv art. 312 din C.P.
incriminau doar producerea şi transportul substanŃelor toxice. Nimeni nu se gândea
atunci că Ńara noastră cunoscută ca o Ńară de tranzit să fie invadată de această “
moarte albă” sau “ beŃie albă” cum se mai numeşte traficul si consumul ilicit de
droguri.
Prinsă pe nepregătite din punct de vedere legislativ, Ńara noastră, autorităŃile
in materie, au fost nevoite să ia măsuri urgente de elaborare a unor legi şi să
combată acest flagel.
Astfel Parlamentul României a elaborat în anul 1996 lenea nr. 1940 care a
modificat esenŃial art. 312 din c. p. Ulterior s-a adoptat legea nr. 143/26.07.2000
privind prevenirea şi combaterea traficului ilicit de droguri, actualizată în perioada
următoare, practic cadrul legal principal în materie de droguri.
LegislaŃia în acest domeniu a fost completată, mai nou, cu OrdonanŃa de
UrgenŃă nr. 121 di 21. 12. 2006, privind regimul juridic al precursorilor de droguri.
In cuprinsul acestei ordonanŃe de urgenŃă, la capitolul IV, sunt prevăzute o
serie de contravenŃii şi infracŃiuni. InfracŃiunile de bază sunt prevăzute de art.22 din
ordonanŃă, astfel:
1.Punerea pe piaŃă, importul, exportul, producerea fabricarea, oferirea,
furnizarea, vânzarea, transportul, livrarea cu orice titlu, trimiterea, plasarea pe piaŃă,
procurarea, cumpărarea, sinteza, extracŃia, experimentarea, activităŃile intermediare,
cumpărarea sau deŃinerea de substante clasificate, echipamente ori materiale, fară
drept, constituie infracŃiune şi se pedepsesc cu închisoare de la 1 la 5 ani.
2.Constituie infracŃiune şi comercializarea de substanŃe clasificate către
operatori economici ori persoane fizice neautorizate sau neînregistrate, în
conformitate cu Regulamentul 111/2005, pentru activitatea cu astfel de substanŃe şi
se sancŃionează cu pedeapsa prevăzută la alin.1.
3.Săvîrşirea faptelor prevăzute la alin. 1 şi 2 în scopul utilizării lor la
cultivarea, producerea sau fabricarea ilicită a drogurilor se pedepseşte cu închisoare
de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi.
Pentru prevenirea acestui flagel şi Ńinerea sub control a stării infracŃionale în
acest domeniu a fost înfiinŃată AgenŃia NaŃională Antidrog, care are rol şi de
structură de monitorizare a operatorilor şi operaŃiunilor cu substanŃe clasificate şi
neclasificate.
98
Metodica investigării infracŃiunilor de trafic şi consum ilicit de droguri impune
în primil rând o cunoaştere a noŃiunii de “drog”.
Drogul este acea plantă, substanŃă stupefiantă sau psihotropă, ori
amestecuri ce conŃin astfel de plante sau substanŃe dăunătoare organismului şi care
introduse abuziv în corpul uman produce toleranŃă, dependentă, sevraj, stări
euforice, halucinaŃii, afectând grav sănătatea şi viaŃa persoanei.
Legea 143/2000, actualizată incriminează ca infracŃiuni următoarele fapte:
Art. 2
Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea,
transformarea, oferirea, punerea în vînzare, vînzarea cu orice titlu, trimiterea,
transportul, procurarea, cumpărarea, deŃinerea ori alte operaŃiuni privind circulaŃia
drogurilor de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 5 ani şi
interzicerea unor drepturi.
Dacă faptele prevăzute la alin.1 au ca obiect droguri de mare risc, pedeapsa este
închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.
Art. 3
Introducerea sau scoaterea din Ńară, precum şi importul sau exportul de droguri de
risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor
drepturi.
Art. 4
Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea,
transformarea, cumpărarea sau deŃinerea de droguri de risc pentru consum propriu,
fără drept, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau amendă.
Dacă faptele prevăzute la alin. 1 privesc droguri de mare risc, pedeapsa este
]nchisoarea de la 2 la 5 ani.
Art. 5
Punerea la dispoziŃie, cu ştiinŃă, cu orice titlu, a unui local, a unei locuinŃe sau a
oricărui alt loc amenajat, în care are acces publicul, pentru consumul i8licit de
droguri ori tolerarea consumului ilicit în asemenea locuri se pedepseşte cu
închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi.
Art. 6
Prescrierea drogurilor de mare risc, cu intenŃie, de către medic fără ca aceasta să fie
necesară din punct de vedere medical, se pedepseşte cu închisoare de la 1 an la 5
ani.
Cu aceeaşi pedeapsă se sancŃionează şi eliberarea sau obŃinerea, cu intenŃie, de
droguri de mare risc, pe baza unei reŃete medicale prescrise în condiŃiile prevăzute
la alin 1 sau a unei reŃete medicale falsificate.
Art. 7
Administrarea de droguri de mare risc unei persoane, în afara condiŃiilor legale, se
pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani.
Art. 8
99
Furnizarea, în vederea consumului, de inhalanŃi chimici toxici unui minor se
pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.
Art. 9
Producerea, fabricarea, importul, exportul, oferirea, vînea, transportul, livrarea cu
orice titlu, trimiterea, procurarea, cumpărarea sau deŃinerea de precursori,
echipamente ori materiale, în scopul utilizării lor la cultivarea, producerea sau
fabricarea ilicită de droguri de mare risc, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10
ani si interzicerea unor drepturi.
Art. 10
Organizarea, conducerea sau finanŃarea faptelor prevăzute la art. 2-9 se
pedepseşte cu pedepsele prevăzute de lege pentru aceste fapte, limitele maxime
ale acestora sporindu-se cu 3 ani.
Art. 11
Îndemnul la consumul ilicit de droguri, prin orice mijloace, dacă este urmat de
executare, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.
Dacă îndemnul nu este urmat de executare, pedeapsa este de la 6 luni la 2 ani sau
amenda.
Art. 12
Dacă faptele prevăzute la art.2, 6-8 şi 11 au avut ca urmare moartea victimei,
pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.
Pe lîngă aceste fapte, legislaŃia penală, respectiv Codul penal roman, incriminează
în atr.312 traficul ilicit de droguri.
Pentru a obŃine rezultate bune, corecte şi pentru a se evita erorile judiciare este bine
ca ofiŃerul anchetator să cunoască cel puŃin cîteva date generale despre substanŃele
şi drogurile al căror trafic şi consum ilegal sunt incriminate de lege.
Astfel o ierarhizare pe categorii o întîlnim în legea 143/2000 actualizată:
a)droguri de mare risc – drogurile înscrise în tabelele I şi II
b)droguri de risc – drogurile înscrise în tabelul nr. III
c)precursori – substanŃele utilizate frecvent în fabricarea drogurilor, înscrise în
tabelul nr. IV
d)inhalanŃi chimici toxici – substanŃele stabilite ca atare prin ordin al ministrului
sănătăŃii şi familiei
e)consum ilicit de droguri – consumul de droguri aflate sub control naŃional, fără
prescripŃie medicală.
De asemenea tot legea 143/2000 face o serie de precizări referitoare la
subiectul activ al infracŃiunii astfel:
Consumator–persoana care îşi administrează sau permite să i se administreze
droguri, în mod ilicit, prin înghiŃire, fumat, injectare, inhalare, prizare sau alte căi prin
care drogul poate ajunge în organism.
100
Consumator dependent–consumatorul care ca urmare a administerării drogului în
mod repetat şi sub necesitate ori nevoie, prezintă consecinŃe fizice şi psihice
conform criteriilor medicale şi sociale.
Având în vedere gama de noŃiuni pregătitoare menŃionate mai sus vom
analiza în continuare activitatea de investigare a infracŃiunilor incriminate de
legislaŃia în materie.
I.Problemele pe care trebuie sa le lămureasca cercetarea
1.Stabilirea cu exactitate a faptei comise
2.Aspecte pe care le îmbracă activitatea ilicită
3.Făptuitorii, calitatea acestora şi contribuŃia fiecăruia la săvârşirea infracŃiunii
4.Produsele sau substanŃele care au făcut obiectul activităŃii ilicite
5.Locul şi timpul săvârşirii infracŃiunii
6.Modul de operare folosit de făptuitor
7.ExistenŃa concursului de infracŃiuni
8.Cauzele si condiŃiile care au favorizat comiterea faptei
9.Măsuri ce se impun pentru prevenirea comiterii acestui gern de infracŃiuni.
101
a).persoana care a comis infracŃiunea îndeplinea o funcŃie ce implica exerciŃiul
autorităŃii publice, iar fapta a fost comisa în exercitarea acestei funcŃii;
b).fapta a fost comisa de un cadru medical sau de o persoană care are, potrivit legii,
atribuŃii în lupta împotriva drogurilor;
c).drogurile au fost trimise sau livrate, distribuite sau oferite unui minor, unui bolnav
psihic, unei persoane aflate într-un program terapeutic ori s-au efectuat alte
asemenea activităŃi interzise de lege;
d).folosirea minorilor în săvârşirea faptelor prevăzute la art. 2-11;
e).drogurile au fost amestecate cu alte substanŃe care le-au mărit pericolul pentru
viaŃa şi integritatea persoanelor.
Organele de urmărire au sarcina de a stabili faptul dacă făptuitorul a
întreprins activităŃi specifice, traficului propriu-zis, de înlesnire a traficului sau de
favorizare a traficului şi consumului ilicit de droguri.
3.Făptuitorii, calitatea acestora şi contribuŃia fiecăruia la săvârşirea
infracŃiunii
Practica judiciară în materie a demonstrat faptul că infracŃiunile privitoare la
traficul şi consumul ilicit de droguri sunt comise de obicei de două sau mai multe
persoane Aceşti făptuitori provin de regulă din următoarele categorii de persoane :
-CetăŃenii străini veniŃi ca turişti, ca specialişti, la studii ori în interes de afaceri;
-Conducătorii auto de camioane, marinari, piloŃi;
-CetăŃenii români care se deplasează des în străinătate;
-CetăŃenii români care fac parte din reŃele de proxeneŃi şi trafic de persoane;
-Persoane care prin diferite împrejurări au devenit toxicomani;
-Bolnavii care datorită tratamentului administrat greşit au devenit toxicomani;
-Cadre medicale, medici, farmacişti;
-Personalul fabricilor de medicamente;
-Personalul vamal;
-Persoane care cultiva plante ce conŃin droguri.
Gama largă a categoriilor de persoane ce pot fi implicate în infracŃiuni de
trafic şi consum ilicit de droguri impune organelor de anchetă sa stabilească
ocupaŃia, cetăŃenia, Ńara din care provin şi contribuŃia fiecăruia la comiterea faptei.
Stabilind aceste aspecte precum şi activitatea concretă întreprinsa de
fiecare înainte, în timpul şi după comiterea faptei ajută la încadrarea juridică a faptei
în mod corect precum şi la stabilirea calităŃii fiecărei persoane (autor, coautor,
complice, instigator).
4.Produsele sau substanŃele ce au făcut obiectul activităŃii ilicite
Produsele sau substanŃele întâlnite în investigarea infracŃiunilor privind
traficul şi consumul ilicit de droguri, au anumite proprietăŃi şi nu pot fi cunoscute de
toate persoanele.
Drogurile se împart în două categorii :
a). Droguri de mare risc :
102
-Heroina;
-Morfina;
-Amfetamina;
-Cocaina;
-Opiu.
b). Droguri de risc :
-Canabis;
-Ulei de canabis;
-Diazepam;
-Meprobamat.
Dacă luăm în calcul acŃiunea asupra organismului uman, stupefiantele se
împart în :
-Depresive;
-Stimulente;
-Halucinogene.
Practica judiciară a documentat faptul că în traficul ilicit de droguri apar cel
mai frecvent : opiul, morfina, heroina, canabisul, cocaina şi L.S.D.
Este firesc ca o cunoaştere teoretică a acestor substanŃe să nu ne permită
stabilirea la locul faptei, a tipului de drog, dar avem la indemna o serie de tehnici de
analiză în laborator care să stabilească exact acest lucru.
5.Locul şi timpul săvârşirii infracŃiunii.
Locul comiterii faptelor de trafic şi consum ilicit de droguri este diversificat şi
constituie punctul de plecare pentru identificarea făptuitorilor, complicilor,
toxicomanilor şi chiar al martorilor.
Astfel, acest gen de fapte se comit în :
-Punctele de trecere al frontierei;
-StaŃii C.F.R., garnituri de tren, aeroporturi, porturi, oficii poştale, firme de curierat;
-Discoteci, baruri şi locuri de cazare;
-Spitale, policlinici, dispensare, farmacii;
-Fabrici care produc medicamente pe bază de stupefiante;
-Depozite legale de stupefiante;
-Campusuri studenŃeşti, unităŃi de învăŃământ şi locurile limitrofe acestora;
-Terenuri cultivate cu mac sau cânepă (soiuri din care se pot produce stupefiante).
În „locul faptei” privind infracŃiunile de trafic şi consum ilicit de droguri se
include şi locurile şi mijloacele de ascundere a drogurilor.
Referitor la acest aspect s-a comentat că făptuitorii sunt foarte inventivi. Ca
exemple de asemenea locuri amintim :
-Locuri special amenajate în mijloacele de transport, auto, feroviare, navale şi
aeriene;
-Obiecte de îmbrăcăminte, de uz casnic, alimente, băuturi etc.;
-Corpul uman;
103
-Impregnarea drogurilor în Ńesături.
Cunoaşterea locurilor pretabile comiterii acestor infracŃiuni ajută la
organizarea unor prinderi în flagrant, precum şi la supravegherea permanentă a
acestor zone.
În ceea ce priveşte timpul de comitere la acest gen de fapte, este de regulă
mai lung, de aceea, pe parcursul investigării faptei este necesară lămurirea acestei
probleme pentru a se stabili perioada de timp în care autorul sau autorii şi-au
desfăşurat activitatea şi pentru o încadrare juridică corectă a faptei.
6.Modurile de operare folosite de făptuitori.
Având în vedere veniturile ilicite care se pot realiza din acest gen de
infracŃiuni, grupurile infracŃionale caută în permanenŃă să se specializeze în
cultivarea, producerea, transportul şi valorificarea drogurilor.
Specific Ńării noastre sunt următoarele moduri de operare :
-Aducerea drogurilor din străinătate, introducerea clandestină în Ńară şi vânzarea
prin reŃele specializate;
-Sustragerea unor cantităŃi de stupefiante din procesul de producere legală a
acestora, din depozite, farmacii, spitale sau pe timpul transportului;
-Prescrierea de reŃete pe numele unor persoane care au nevoie de stupefiante,
sau reŃete fictive;
-Furtul de reŃete cu timbru sec si completarea lor ulterioară folosind parafe false;
-Cultivarea clandestină a unor plante din care se pot extrage stupefiante;
-Prelucrarea de substanŃe stupefiante din alte substanŃe în laboratoare clandestine.
Pentru valorificarea drogurilor grupările infracŃionale caută să creeze pieŃe
de desfacere, prin diferite moduri.
Un exemplu în acest sens este oferirea gratuită spre consum a Ńigărilor sau
dulciurilor care conŃin substanŃe stupefiante, în discoteci sau unităŃi de învăŃământ.
Ulterior, o parte dintre aceste persoane sunt încântate de efectul stupefiantelor sau
devin chiar dependente şi solicită contra-cost droguri.
7.ExistenŃa concursului de infracŃiuni
InfracŃiunile privind traficul şi consumul ilicit de droguri se comit în concurs
cu o gama largă de alte infracŃiuni, prevăzute de Codul Penal sau alte legi speciale.
Din aceasta cauză organele de urmărire penala au datoria de a cerceta complet
faptele sub toate aspectele.
Faptele pretabile de a fi comise în concurs cu infracŃiunile la acest regim pot
fi :
-Darea şi luarea de mită;
-Falsul şi uzul de fals;
-Traficul de influenŃă;
-Favorizarea infractorului;
-Furt, tâlhărie şi omor;
-ProstituŃia şi proxenetism.
104
8.Cauzele, condiŃiile şi împrejurările care au favorizat comiterea infracŃiunilor
Pentru o mai bună prevenire şi constatare a infracŃiunilor la regimul
drogurilor se impune ca pe parcursul urmăririi penale, lucrătorii de poliŃie să
stabilească cauzele şi condiŃiile favorizante.
Practica judiciară a demonstrat că aceste cauze, condiŃii şi împrejurări sunt
multiple, cele mai reprezentative fiind :
-Organizarea şi efectuarea necorespunzătoare a controalelor la trecerea frontierei :
-Organizarea necorespunzătoare a procesului de producŃie în unităŃile de profil,
facilitând sustragerea;
-Organizarea necorespunzătoare a pazei depozitelor legale de stupefiante şi a Ńinerii
unei evidenŃe stricte;
-Nerespectarea regimului reŃetelor cu timbru sec;
-Nesesizarea organelor de poliŃie a cazurilor de toxicomanie de către organele
sanitare;
-Nesupravegherea modalităŃilor de distracŃie a minorilor.
Măsuri ce se intreprind pentru prevenirea comiterii acestui gen de infracŃiuni.
Având în vedere gravitatea infracŃiunilor la regimul drogurilor şi materialelor
stupefiante, a impactului asupra sănătăŃii persoanelor şi în general asupra întregii
societăŃi, instituŃiile statului abilitate să constate şi să sancŃioneze aceste infracŃiuni,
au şi obligaŃia legală şi morală de a lupta pentru prevenirea lor. Ori cum am
prezentat anterior, organele de anchetă trebie să cunoască cauzele condiŃiile şi
împrejurările care au favorizat comiterea infracŃiunii, este firesc ca eceste organe să
poată stabili şi măsurile de prevenire. Chiar şi legislaŃia în materie se poate modifica
în funcŃie de realităŃile stabilite de anchetatori pe parcursul investigării uno
asemenea fapte.
105
1.Constatarea infracŃiunii flagrante
În principiu, infracŃiunile de trafic şi consum illicit de droguri se constată în
flagrant. Pentru pregătirea şi realizarea flagrantului se impune în primul rînd o
cunoaştere a legislaŃiei în vigoare.
După aceasta se realizează o analiză a cazurilor sesizate, a informaŃiilor
operative, a situaŃiei operative în general şi se stabileşte dacă se impune şi se poate
realiza prinderea în flagrant.
În cadrul pregătirii activităŃii de prindere în flagrant este necesară
cunoaşterea autorilor şi o pregătire minuŃioasă a mijloacelor tehnico-criminalistice şi
a celor de comunicare între membrii echipei.
Fixarea rezultatelor obŃinute se realizează printr-un proces-verbal de
prindere în flagrant, care pe lîngă datele generale studiate la tactica criminalistică,
va cuprinde şi următoarele aspecte specifice:
-Starea făptuitorului în momentul depistării.
Ex:-înainte de momentul ingerării drogului, toxicomanul este irascibil, nervos,
lacrimează.
- după ingerarea drogului toxicomanul este somnolent, apatic, puŃin comunicativ,
caută izolarea.
-Descrierea amănunŃită a substanŃelor sau produselor găsite asupra făptuitorului şi
care par a fi stupefiante.
-Rezultatul folosirii trusei cu reactivi pentru testarea stupefiantelor.
-ExplicaŃiile făptuitorului cu privire la activităŃile pe care le desfăşura în momentul
depistării precum şi natura şi provenienŃa substanŃelor găsite asupra sa.
Pentru fixarea rezultatelor activităŃii de prindere în flagrant este indicată
filmarea.
De multe ori autorii de infracŃiuni la regimul drogurilor, pentru a beneficia de
reducerea legală a pedepse, colaborează cu organele de anchetă şi denunŃă alte
persoane despre care au cunoştinŃă că au comis sau comit asemenea fapte. În
acest caz se va proceda la organizarea unei acŃiunu de prindere în flagrant,
activitate care se va baza pe datele şi informaŃiile primite de la autorul denunŃător.
107
Deşi legea penală nu obligă la efectuarea vreunui gen de constatare
tehnico-ştiinŃifică sau expertiză, practic nu se poate soluŃiona cauza fără dispunerea
şi efectuarea constatărilor tehnico-ştiinŃifice sau expertizelor.
În cazul infracŃiunilor la regimul drogurilor se impun constatări tehnico-
ştiinŃifice sau expertize:
-fizice
-chimice
-toxicologice
-biologice
-medico-legale
-dactiloscopice
-grafice
Important, pentru ofiŃerul anchetator este să cunoască ce aspecte trebuie să
lămurească expertiza, ce întrebări să pună cu ocazia întocmirii rezoluŃiei motivate.
Exemplificăm mai jos o parte dintre întrebările cu caracter general:
- dacă substanŃa este sau nu stupefiant
- ce substanŃă este
- dacă substanŃa conŃine stupefiante
- care este puritatea, concentraŃia, greutatea sau alte caracteristici ale substanŃei
- care este originea substanŃelor
- dacă provin dintr-o fabrică de specialitate sau au fost fabricate illicit
- dacă substanŃa provine din plante naturale sau a fost fabricată artificial.
Pe lîngă constatările tehnico-ştiinŃifice şi expertizele efectuate în legătură cu
substanŃa în litigiu, se pot efectua şi expertise medico-legale şi psihiatrice privind
toxicomanul care a săvîrşit fapta prevăzută de legea penală.
108
Organul de urmărire penală este pus în situaŃia de a cunoaşte foarte bine
manifestările unui toxicoman şi să dirijeze ascultarea în funcŃie de starea în care se
află acesta în momentul ascultării.
Bibliografie:
-Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit
de droguri.
-OrdonanŃa de UrgenŃă nr. 121 din 21. 12. 2006 privind regimul juridic al
precursorilor de droguri.
-ConvenŃia NaŃiunilor Unite împotriva traficului de droguri şi de substanŃe psihotrope
–Viena 20.12.1988.
-N.Vaduva – Curs universitar de tactică si metodică- Editura Universitaria 2006.
-V. Bercheşan, Cercetarea la faŃa locului principal mijloc de probă în procesul
penal. Editura Little Star–Bucureşti-2006
109
(propunere de) LUCRARE PRACTICĂ
SPEłĂ :
SE CERE :
REZOLVARE :
111
METODICA INVESTIGĂRII INFRACłIUNILOR SĂVÂRŞITE
LA REGIMUL CIRCULAłIEI PE DRUMURILE PUBLICE
1.NoŃiuni generale
Dezvoltarea societăŃii noastre, din toate punctele de vedere, s-a realizat în
strânsă legătură cu circulaŃia pe drumurile publice.
CirculaŃia pe drumurile publice trebuie privită şi analizată atât din punct de
vedere al necesităŃii de deplasare al cetăŃenilor, dintr-un loc în altul, la serviciu, la
plimbare, cât şi din punct de vedere al transportului de mărfuri.
Pentru aceasta s-a constatat o necesitate continuă a dezvoltării
infrastructurii, fără de care nu poate exista s-au dezvolta traficul rutier.
S-a observat, însă, că dezvoltarea rapidă a tehnicii, a industriei
constructoare de autovehicule, în general, a surclasat infrastructura făcând ca
aceasta din urmăsă fie depăşită în permanenŃă.
Pornind o logică la cele prezentate mai sus, se poate observa necesitatea
coordonării, verificării şi legiferării traficului rutier. Asfel a apărut necesitatea
adoptării unei legislsŃii care să reglementeze circulaŃia pe drumurile publice şi care
să sancŃioneze contravenŃiile sau infracŃiunile care se comit pe drumurile publice.
2.LegislaŃia în materie
Legea de bază care reglementează circulaŃia pe drumurile publice şi care
prevede infracŃiunile şi sancŃionarea acestora este ‘’CODUL RUTIER‘’.
Codul rutier a fost adoptat prin OrdonanŃa de UrgenŃă a Guvernului nr. 195/2002
privind circulaŃia pe drumurile publice, republicată în temeiul art. III DIN Legea nr.
49/2006 pentru aprobarea O.U.G nr. 195/2002, privind circulaŃia pe drumurile
publice publicată în Monutorul Oficial al României partea aI-a nr. 246 din 20 martie
2006 şi rectificată în M.O.al României partea aI-a nr. 519 din 15 iunie 2006, dându-
se textelor o nouă numerotare. OrdonanŃa de UrgenŃă a Guvernului nr. 195/2002
privind circulaŃia pe drumurile publice a fost publicată în M.O. al României partea aI-
a nr. 958 din 28 decembrie 2002 şi ulterior adoptării a mai fost modificată şi
completată.
Pentru aplicarea coerentă a acestei legi rutiere, a fost adoptat şi
Regulamentul de aplicare a OrdonanŃei de UrgenŃă a Guvernului nr. 195/2002
privind circulaŃia pe drumurile publice, prin Hotărârea Guvernului României nr. 1391
din 4 octombrie 2006 publicată în M.O. al României, partea a I-a nr. 876 din 26
octombrie 2006.
După cum s- a observat, din cele prezentate anterior, ne vom ocupa în
acest capitol de faptele privind circulaŃia rutieră, respectiv circulaŃia pe drumurile
publice. Termenul de circulaŃie considerăm că nu necesită explicaŃii, aşa că ne vom
referi sumar la termenul de ‘’ drum public’’.
112
Prin drum public se înŃelege orice cale de comunicare terestră, cu
excepŃia căilor ferate, amanajată pentru circulaŃia vehiculelor şi aflată în
administrarea unui organ de stat, dacă este deschisă circulaŃiei rutiere.
În această categorie se includ şi podurile, tunelurile, viaductele, pasajele
subterane sau supra terane, dacă sunt deschise circulaŃiei autovehiculelor.
Toate acestea sunt în prorpietatea publică şi totodată administrate de
anumite instituŃii ale administraŃiei publice, primării locale, judeŃene, Compania
NaŃională de Drumuri, sau alte instituŃii de stat. Din acest motiv, dacă pe timpul
investigării faptei există dubii cu privire la calitatea drumului, respectiv dacă este
public sau nu, organul de anchetă poate verifica în evidenŃele unităŃii
administratoare, acest aspect.
Constatarea şi investigarea infracŃiunilor prevăzute de codul rutier aduc în
faŃa anchetatorului o serie de termeni cu totul specifici, care de fapt sunt explicaŃi
amănunŃit în conŃinutul legilor în materie, cum sunt:
-autovehicul–orice vehicul prevăzut cu dispozitiv mecanic de propulsie, care se
deplasează prin mijloace proprii şi care circulă în mod obişnuit pe drumurile publice.
-vehicul–sistemul mecanic care se deplasează pe drum, cu sau fără mijloace de
autopropulsare.
-intersecŃie–orice încrucişare, bifurcare sau joncŃiune de drumuri la nivel, inclusiv
spaŃiile formate de acestea.
-parte carosabilă–porŃiunea din platforma drumului destinată circulaŃiei vehiculelor.
Un drum poate cuprinde mai multe părŃi carosabile.
-bandă de circulaŃie-spatiu longitudinal al partii carosabile, materializat sau
nu prin marcaje rutiere, daca are o latime corespunzatoare pentru circulatia
cu usurinta a unui sir de vehicule, altele decât vehiculele care se deplaseaza
pe doua roti;
-permis de conducere–actul care conferă titularului dreptul de a conduce pe
drumurile publice autovehicule din categoria sau categoriile pentru care a fost
eliberat.
InfracŃiunile incriminate de Codul rutier, sunt prevăzute în capitolul VI
articolele 84 – 94 al acestei legi, astfel;
Art. 85 – punerea ăn circulaŃie sau conducerea pe drumurile publice a unui
autovehicul sau tramvai neimatriculat sau neînregistrat.
Art. 86 – conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai,
de către o persoană care nu posedă permis de conducere.
Art. 87 – conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul ori tramvai de
către o persoană care are o îmbibaŃie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în
sânge.
Considerăm cele trei infracŃiuni ca fiind infracŃiunile reprezentative prevăzute
de codul rutier.
113
3.Metodica investigării criminalistice a infracŃiunilor de punere în
circulaŃie sau conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul
neimatriculat ori cu număr fals de inmatriculare
Articolul 11 din Codul rutier prevede obligaŃia proprietarilor sau
mandatarilor de vehicule să le imatriculeze sau să le înregistreze, după caz, înainte
de a le pune în circulaŃie. Încălcarea acestei reguli a fost încriminată ca infracŃiune
deoarece aduce atingere relaŃiilor sociale privitoare la evidenŃa autovehiculelor care
au dreptul să circule pe drumurile publice.
În noul cod rutier, în vigoare în prezent, fapta de care ne ocupăm are
următorul conŃinut.
Punerea în circulaŃie sau conducerea pe drumurile publice a unui
autovehicul sau tramvai neînmatriculat sau neînregistrat, se pedepseşte cu
închisoare de la unu la 3 ani.
De la conŃinutul cadru deducem că infracŃiunea poate fi comisă, conform
legii, şi în formă agravantă;
‘’punerea în circulaŃie sau conducerea pe drumurile publice a unui
autovehicul sau tramvai cu număr fals de înmatriculare sau înregistrare se
pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani.’’
Legea rutieră mai sancŃionează ‘’tractarea unei remorci neînmatriculate sau
neînregistrate ori cu număr fals de înmatriculare sau înregistrare se pedepseşte cu
închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă’’. Precum şi ‘’conducerea pe
drumurile publice a unui autovehicul sau tractarea unei remorci ale cărei plăcuŃe cu
numărul de înmatriculare sau de înregistrare au fost retrase sau a unui vehicul
înmatriculat în alt stat, care nu are drept de circulaŃie în România se pedepseşte cu
închisoare de la 6 luni la 2 ani’’.
Înainte de a trece la investigarea propriuzisă a acestei infracŃiuni trebuie să
facem o precizare referitor la termenul folosit de legiuitor’’ punerea în circulaŃie’’.
Această expresie trebuie ănŃeleasă ca un acord o încuviinŃare dată de o persoană
care are în proprietate sau administrare autovehiculul neînmatriculat şi care are
totodată obligaŃia de a efectua această activitate.
115
Trebuie menŃionată însă aici, obligaŃia tuturor conducătorilor auto de a se asigura că
totul este legal, de fiecare dată când urcă la volanul unui autovehicul.
5.ExistenŃa concursului de infracŃiuni
Practica judiciară a demonstrat faptul că de cele mai multe ori infracŃiunile la
regimul circulaŃiei se comit în concurs cu alte infracŃiuni de acelaşi gen sau cu
infracŃiuni prevăzute de codul penal sau alte legi. Astfel infrscŃiunea de punerea ăn
circulaŃie sau conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai
neînmatriculat sau înregistrat poate fi comisă în concurs cu alte infracŃiuni la regimul
circulaŃiei cum sunt:
-conducerea pe drumurile publice a unui aotovehicul sau tramvai de către o
persoană care nu posedă permis de conducere, sau posedă permis
necorespunzător categoriei din care face parte autovehiculul..
-conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul ori tramvai de către o persoană
care are o îmbibaŃie alcoolică de peste 0,80g/l alcool pur ăn sânge.
-sustragerea de recoltarea probelor biologice.
-parăsirea locului accidentului fără încuviinŃarea organelor de poliŃie.
Deasemeni, cum am menŃionat şi anterior, infracŃiunea de care ne ocupăm,
poate fi comisă şi în concurs cu infracŃiuni prevăzute de codul penal:
-uciderea din culpă
-vătămarea gravă a integrităŃii corporale ori sănătăŃii persoanelor.
-vătămare corporală din culpă.
-furt.
Specific investigării acestei infracŃiuni este o controversă mai veche a
specialiştilor în materie, şi anume; la încadrarea juridică a faptei sa va reŃine concurs
real sau ideal, respectiv art. 33 lit. a sau art. 33 lit b c.p.p.
Având în vedere modul concret de comitere al infracŃiunii considerăm că
soluŃia corectă este art. 33 lit. a c.p.p.
116
Constatarea infracŃiunii falgrante se efectuiază de către organele abilitate
legal în acest sens şi cu respectarea întocmai a regulilor tactice. Materializarea
activităŃii se realizează printr-un proces verbal de prindere în flagrant. Documentul
cuprinde o serie de menŃuini specifice, asupra cărora nu insistăm în aces capitol, ele
fiin dezvoltate la capitolul de tactică criminalistică. Trebuie menŃionat însă că din
conŃinutul procesului verbal de constatare a infracŃiunii flagrante va rezulta în mod
obligatoriu:
-Organul carea făcut constatarea,
-Locul şi data constatării,
-Datele autovehiculului depistat – marca, nr. de înmatriculare, culoare,
proprietate, etc.
-Datele de identitate ale conducătorului auto, activitatea desfăşurată de acesta şi
declaraŃia sa.
-DeclaraŃiile martorilor.
-Starea în care se afla conducătorul auto.
-Măsurile luate de organul de poliŃie cu acazia constatării faptei.
-identificarea şi ascultarea învinuitului sau inculpatului
Identificarea învinuitului sau inculpatului se impune ca activitate din faza
iniŃială a investigării infracŃiunii. Identificarea impune atât stabilirea cu exactitate,
probat cu documente, a datelor de stare civilă cât şi cunoaşterea altor date de
interes operativ despre invinuit sau inculpate.
Ascultarea învinuitului sau inculpatului se realizează pe întreg parcursul
investigării faptei şi se poate repeat de câte ori este nevoie sau apar elente noi.
InfracŃiunea de punerea în circulaŃie sau conducerea pe drumurile publice a unui
autovehicul neînmatriculat sau cu număr fals de înmatriculare, impune modalităŃi
diferite de ascultare a invinuitului sau inculpatului, în raport de modalităŃile
alternative de comitere a faptei. Intr-un anumit fel vom pregăti , vom întocmi planul
de ascultare al învinuitului sau inculpatului în sarcina căruia s-a reŃinut conducerea
pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat şi în alt mod vom pune
problema în cazul unui învinuit sau inculpat în sarcina căruia s-a reŃinut punerea în
circulaŃie a unui autovehicul neînmatriculat.
Dacă în primul caz se va insista pe parcursul ascultării învinuitului sau
inculpatului, asupra modului de conducere al autovehicului, al existenŃei sau nu a
posibilităŃii de cunoaŃterii a situaŃiei autovehiculuilui, al condiŃiilor de circulaŃie e.t.c.
în cel de-al doilea caz se va insista pe obligaŃia de înmatriculare a autovehiculuilui,
cauzele care au dus la nerealizarea înmatriculării, condiŃiile care au dus la punerea
în circulaŃie e.t.c.
-identificarea şi ascultarea martorilor
Şi această activitate tactică este puŃin diferită faŃă de alte infracŃiuni, cauza
fiind aceeaşi, modurile multiple de comitere a faptei. Ascultarea martorilor se
117
realizează tot pe baza unui plan de ascultare care diferă însă de categoria de
persoane din care provine martorul şi cunoştinŃele despre faptă pe care le deŃine.
Martorii pot fi identificaŃi din rândul următoarelor categorii de persoane;
-Persoanele aflate ăn autovehicul la momentul constatării faptei, altele decât
conducătorul auto.
-Persoanele care se aflau pe stradă în locul depistării autoturismului în trafic.
-Conducerea şi angajaŃii unităŃilor care deŃin, sub orice titlu, autovehiculul
-Rudele autorului sau ale altor persoane implicate în comiterea faptei.
-Vecinii sau orice alte persoane care cunosc autorul sau activitatea desfăşurată de
către acesta.
-Pesoane din cadrul unităŃilor abilitate cu înmatricularea autovehiculelor.
Cu ocazia ascultării martorilor se insistă pe obŃinerea unor date referitoare
la:
-Persoana care a comis infracŃiunea, fie că este conducătorul autovehiculului fie că
este cel care a pus în circulaŃieautovehiculul.
-Persoana care a dispus punerea în circulaŃie a autovehiculului neînmatriculat.
-Împrejurările în care s-a dispus sau încuviinŃat punerea în circulaŃie sau conducerea
autovehiculului.
-Persoana care a montat pe autoturism plăcuŃele cu numere de înmatriculare false.
-Împrejurările în cae s-a comis fapta şi persoanele care cunosc aceste împrejurări.
-verificarea şi ridicarea de înscrisuri.
Pentru documentarea activităŃii infracŃionale şi a fatei prevăzută de legea
penală este necesară adunarea de probe iar în cazul investigării infracŃiunii de faŃă
acete probe constau tocmai într-o serie de înscrisuri, de documente. De exemplu
satbilirea cu certitudine a proprietarului autovehiculului depistat în trafic
neînmatriculat sau cu număr fals de înmatriculare se realizează pe baza unui act de
proprietate.
Deci actul de proprietate este obligatoriu ridicat de la deŃinător de către
organele de anchetă şi verificat. Faptul că autovehiculul este înmatriculat sau nu se
stabileşte cu certitudine tot pe baza unui înscris, a unui document care poate fi găsit
atât la proprietar cât şi la instituŃia care este abilitată să efectuieze înmatricularea
autovehiculelor în circulaŃie. AtribuŃiile lucrătorilor unităŃilor deŃinătoare de
autovehicule se găsesc în evidenŃele acestor unităŃi.
Se poate concluziona că activitatea de verificare şi ridicare de înscrisuri
este o activitate nu numai necesară dar şi obligatorie pentru economia metodologiei
de investigare criminalistică a infracŃiunii de punera în cir culaŃie sau conducerea
pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat sau cu număr fals, ca de fapt
pentru toate infracŃiunile la regimul circulaŃiei.
Pe lângă aceste activităŃi specifice, am putea spune, la investigarea ecestui
gen de infracŃiuni este posibilă şi folosirea următoarelor activităŃi tactice:
118
-percheziŃii domiciliare la domiciliul autorului, al persoanei care a falsificat numerele
de înmatriculare sau la sediile unităŃilor deŃinătoare.
-prezentarea pentru recunoştere a persoanelor.
-constatări tehnico-ştiinŃifice şi expertize.
-extinderea cercetărilor, cu privire la comiterea altor fapte sau la existenŃa altor
făptuitori.
-verificări în evidenŃele poliŃiei sau ale altor instituŃii.
Considerând prezentarea de mai sus o prezentare pertinentă pentru
majoritatea infracŃiunilor la regimul circulaŃiei, ne vo referi încontinuare punctual la o
serie de probleme şi activităŃi specifice altor infracŃiuni la regimul circulaŃiei.
121
LUCRARE PRACTICĂ
SPEłĂ :
SE CERE :
REZOLVARE :
3. ActivităŃi tactice
123
124