Literatura constructivistă sintetizează următorul format pentru o lecţie de factură postmodernă:

- implicarea eleviilor, trezindu-le interesul pentru subiectul (care se subsumează unui concept mai larg) aflat în
discuţie; în acest scop, se poate utiliza o demonstraţie, un film scurt, se pot prezenta anumite date etc.

- prin întrebări cu răspuns deschis profesorul poate sesiza care sînt ideile preconcepute ale elevilor în raport cu
subiectul dat; apoi profesorul ar trebui să prezinte date şi informaţii care vin în contradicţie cu ideile preconcepute ale
elevilor, lăsîndu-i în acelaşi timp pe aceştia să caute singuri soluţii.

- elevii pot fi organizaţi în grupuri de lucru, care să încerce să formuleze ipoteze şi experimente apte să reconcilieze
ideile lor anterioare cu noile date şi informaţii; în timp ce elevii lucrează pe grupuri, rolul profesorului este de a oferi
consultanţă şi informaţii acestora.

- grupurile se reunesc, fiecare prezentînd problemele cu care s-au confruntat în conturarea posibilelor soluţii de
rezolvare. Evaluarea se poate realiza în mod tradiţional (teste hîrtie-creion, de exemplu), dar se pot utiliza şi alte variante;
profesoral poate evalua grupul prin intermediul unui reprezentant al acestuia sau poate interoga fiecare membru al grupului
pentru a evalua ceea ce au învăţat aceştia în timpul muncii în comun.

Referindu-se la scenariul unei lecţii de tip constructivist, Yager pare un pic mai analitic, chiar dacă avertizează că nu oferă
decît una dintre multele posibilităţi pentru asemenea concretizări:
1. începutul lecţiei: - a utiliza mediul pentru a descoperi întrebări;
- a pune întrebări;
- a lua în considerare posibile răspunsuri;
- a pune în evidenţă fenomenele neobişnuite;
- a identifica situaţiile în care percepţiile elevilor variază;
2. desfăşurarea lecţiei: - a implica elevii în situaţii reale;
- a organiza dezbateri care să elaboreze alternative;
- a căuta informaţii;
- a experimenta cu ajutorul materialelor disponibile;
- a observa fenomenele specifice;
- a schiţa un model, tipar etc. ;
- a strînge şi a organiza date şi informaţii;
- a utiliza strategii de rezolvare a problemelor;
- a selecta resurse adecvate;
- a discuta cu întreaga clasă soluţiile unor elevi;
- a încuraja elevii să conceapă şi să organizeze experimente;
- a încuraja elevii să opteze şi să evalueze opţiunile respective;
- a încuraja elevii să identifice posibilele riscuri şi consecinţe;
- a defini parametrii unei investigaţii;
3. elaborarea unor explicaţii şi soluţii: - a comunica idei şi informaţii;
- a construi şi a explica un model;
- a elabora o altă explicaţie;
- a critica şi revizui soluţiile propuse;
- a utiliza evaluarea colegilor;
- a integra soluţia descoperită în cadrul cunoaşterii şi experienţelor anterioare;
4.a iniţia activităţi: - a lua decizii;
- a aplica informaţii şi a face apel la deprinderile adecvate;
- a transfera dintr-un domeniu în altul idei şi informaţii;
- a împărtăşi idei şi informaţii;
- a pune întrebări noi;
- a dezvolta produse şi a promova idei;
- a utiliza idei şi modele pentru a submina ideile şi concepţiile acceptate deja .
Rolul profesorului, din perspectiva teoriei constructiviste a învăţării, poate fi concretizat prin următoarele exigenţe:
1. a utiliza ideile şi întrebările elevilor în orientarea lecţiilor şi capitolelor;
2. a promova responsabilitatea şi capacitatea de a decide a elevilor, colaborarea cu aceştia, ca parteneri în propriul
proces de formare;
3. a încuraja şi a accepta încercarea elevilor de a dezvolta propriile lor idei;
4.a utiliza modul de a gîndi, experienţele şi interesele elevilor în structurarea lecţiilor;
5. a încuraja utilizarea surselor alternative de informaţii, atât materiale, cât şi scrise, cît şi apelul la experţi în domeniu;
6. a încuraja încercările elevilor de a descoperi cauzele unor evenimente şi situaţii, precum şi consecinţele acestora;
7. a pune în lumină ideile elevilor cu privire la o problemă dată înainte de prezentarea ideilor profesorului şi înainte de a
fa nual sau la alte surse de informare;
8. a încuraja elevii să infirme ideile şi conceptualizările colegilor
9. a oferi o durată temporală adecvată pentru analiză şi reflecţie; a respecta şi a utiliza toate ideile elevilor;
10. a încuraja introspecţia, colectarea de probe materiale care să sprijine anumite idei, precum şi reformularea ideilor în
lumina noilor date şi dovezi;
11. a utiliza problemele şi interesele locale identificate de elevi în proiectarea unui obiect de studiu;
12. a utiliza resursele locale (umane şi materiale) drept surse originale de informaţii în rezolvarea unor probleme;
13. a implica elevii în descoperirea de informaţii care pot fi aplicate în rezolvarea unor probleme reale, ale vieţii cotidiene;
14. a extinde procesul de învăţare dincolo de ora de clasă, dincolo de sala de clasă sau de perioada şcolarităţii;
15.a se concentra pe impactul ştiinţei asupra fiecărui elev în parte;
16. a nu se raporta la conţinutul diferitelor ştiinţe ca la cunoştinţe care trebuie învăţate doar pentru a trece anumite teste;
17. a dezvolta conştiinţa elevilor în raport cu posibilele opţiuni pentru o carieră sau alta (Susan Hanley).
Henry Giroux preciza că pare mai important să-i deprindem pe elevi să teoretizeze în mod diferit înţelesul muncii în lumea
postmodernă. Principiul fundamental al pedagogiei ar trebui să fie mai degrabă indeterminarea, pentru că numai aşa se
pot releva perspective, posibilităţi şi diferenţe multiple în încercarea de a «citi» viitorul mai degrabă ca un orizont al
indeterminării, şi mai puţin din perspectiva unei metapovestiri ca-şi asumă şi nu problematizează noţiimi ca muncă,
progres, responsabilitate.

BIBLIOGRAFIE
1.Susan Hanley, On Constructivism, http://www.towson.edu/ csme/ metp/ Essays/ Constructivism.txt.
2. Ilenry A. Giroux, SJacking Off: Border Youth and Postmodern Edu-
ca//o,http://www.education.miami.edu/ep/contemporaryed/'Henry-Giroux/henry-giroux.html.