Noţiuni de psihologie, etică şi deontologie medicală Prof.

ANA Sabina

MEMORIA
Să ne imaginăm pentru o clipă cum ar fi viața omului fără memorie!
Cazul muzicianului Clive Wearing, care s-a îmbolnăvit de encefalită în urma unei
infecții virale, reprezintă o ilustrare dramatică a consecințelor pierderii memoriei. „
”El a fost afectat într-o asemenea măsură, încât nu-și mai poate aminti decât ceea ce
s-a întâmplat cu câteva minute înainte și, în consecință, consideră că abia în
momentul respectiv și-a recăpătat conștiența..
Fără memorie viața omului ar fi practic imposibilă. Am trăi într-un prezent
continuu, fără trecut și fără viitor, incapabili să înregistrăm schimbările. Toate
obiectele care acționează asupra noastră ni s-ar părea absolut noi, necunoscute. Nu
am avea posibilitatea să folosim rezultatele cunoașterii și ar trebui să o luăm de
fiecare dată de la început. Din punctul de vedere al dezvoltării și al organizării,
memoria umană, în raport cu formele existente la alte specii, a atins gradul maxim de
complexitate.

I.DEFINIȚIE ȘI CARACTERIZARE
Memoria este procesul psihic care asigură întipărirea, stocarea și
reactualizarea experienței anterioare.
De reținut : imaginile, impresiile nu se pierd, ci se sedimentează pentru a putea
fi scoase la lumină si refolosite

Caracteristicile memoriei
a)-activă- aduce modificări în subiectul ce memorează și în materialul memorat
(materialul se restructurează)
b)-situațională ( depinde de timp, spațiu și starea internă a subiectului )
c)-selectivă(nu retinem si nu ne reamintim totul, ci doar ce corespunde
interelor)
d)-relativ fidelă (amintirile prezintă deosebiri mai mici sau mai mari față de
datele percepute initial; nu reținem exact în forma în care ne-au fost
prezentate informațiile, nu le reactualizăm exact la fel;
e)-mijlocită(ne folosim de instrumente cu rol de memorare: sublinieri, notițe..)
f)-inteligibilă (presupune înțelegerea celor memorate)

II. PROCESELE ȘI FORMELE MEMORIEI

a) MEMORAREA - este primul proces al memoriei, cel în care are loc întipărirea,
fixarea experienței noastre.
-de el depind celelalte procese
Noţiuni de psihologie, etică şi deontologie medicală Prof. ANA Sabina

-nu este pasiv (ca în fotografiere), ci activ și selectiv

-se produce extrem de diferențiat
Forme
1. după prezența/absența scopului, efortului voluntar
Memorarea involuntară- fără efort, neintenționată, căreia îi datorăm cea mai
mare parte din experiența achiziționată. Depinde de implicarea subiectului.
Memorarea voluntară- intenționată, presupuneprezența scopului, a efortului
voluntar
-este organizată
- utilă în activitățile grele, monotone, neinteresante
- depinde de efortul voluntar, de utilizarea unor procedee
speciale (plan, schemă)

2. După prezența/absența gândirii, înțelegerii

Memorarea mecanică - efectuată în lipsa înțelegerii, presupune simpla
repetare a materialului, fără stabilirea de legături logice
Duce la o învățare formală, fiind aparent sau pe moment eficientă.

Memorare logică bazată pe înțelegerea semnificației materialului; duce la

progresul nostru intelectual.

! Nu există forme necesare și nenecesare (depind de condițiile concrete)

! Nu există forme productive și neproductive, ci inegal productive
APLICAȚIE: In ce situații memorarea mecanică este utilă?

b)PĂSTRAREA – presupune reținerea pentru un timp mai scurt sau mai lung a
celor memorate
-este un proces activ (implică reorganizarea informațiilor)
-unele informații, deși păreau uitate sunt readuse cu ușurință în memorie
(caracter activ și dinamic)
Formele păstrării
-păstrarea de scurtă durată 8-10 min
-păstrarea de lungă durată – de la 8- 10 min..până la ani

Durata și calitatea păstrării depinde de :

-condițiile în care a avut loc memorarea
-particularitățile materialului
Noţiuni de psihologie, etică şi deontologie medicală Prof. ANA Sabina

c)RECTUALIZAREA –al treilea proces al memoriei, proces in care cele păstrate

in memoria noastră un timp oarecare sunt scoase la iveală și folosite ,
valorificate. Se realizează prin recunoasterea sau reproducere.
Recunoașterea- Intâlnind un obiect, un fapt cunoscut in trecut noi il
recunoaștem, ne dăm seama că am mai avut de-a face cu el in experiența
noastră anterioară . Recunoasterea poate fi mai vagă sau mai precisă.
Reproducerea- se face in absența materialului, presupunând o confruntare
mentală a modelelor

FORMELE MEMORIEI
Memoria senzoriala: constă în parcurgerea drumului de catre excitaţia
provocata de organele de simt pana la nivelul cortexului, drum a cărui durată
este intre 0.20-0.30 sec. Se referă la scurta inerţie a simulării.
Memoria de scurta durată: constă in fixarea unei părţi din simulările senzoriale,
care se păstrează ca imagine la acest nivel, pana la 18 sec. Caracteristica sa este
limitarea ca volum din durata conservării.
Memoria de lunga durată: (nelimitata) presupune o persistenţă foarte mare a
informaţiei. Se ajunge la acest tip de memorie prin mijlocirea memoriei de
scurtă durată, prin repetiţii, asociaţii, încărcătură emoţională, înţelegere,
legături logice. Continuitatea se manifestă prin prelucrarea informaţiei la nivel
cognitiv, semantic (intervenind gândirea şi limbajul). Memoria de lunga durată
nu este unitară. Se pot distinge memoria episodică şi memoria semantică.
• Memoria episodică: se referă la evenimente trăite personal de un
subiect, fiind alcătuită din fapte si întâmplări localizabile in spaţiu şi timp.
• Memoria semantică: este alcătuită din fapte, idei, concepte cu referire la
ceea ce este general, opuse singularului, individualului. Imaginea lui Moş
Crăciun cu sacul cu daruri lângă pomul de iarna împreuna cu familia,
este o imagine personală spre deosebire de termenii generali fără nici o
conotaţie specifică de Moş Crăciun şi pom de iarnă.

III. FACTORII , LEGILE ȘI OPTIMIZAREA MEMORIEI

Factori și legi
Procesele memoriei se realizează mai greu sau mai ușor în funcție de o
serie de factori ce țin de:
Noţiuni de psihologie, etică şi deontologie medicală Prof. ANA Sabina

-particularitățile materialului (1-7)

-caracteristicile ambianței (8)
-trăsăturile psihofiziologice ale subiectului(9)

1.Natura materialului. Materialele intuitiv-senzoriale, verbal-semnificative se

întiparesc și se reactualizează mai usor decit cele simbolic-abstracte sau verbal-
nesemnificative (imaginile mai usor decit cuvintele, cuvintele asociaii mai usor
decit cele izolate). Vârsta modifică aceasta lege, studenții reproducând mai
ușor cuvintele abstracte decât imaginile intuitive.
2.Organizarea si omogenitatea materialului. Materialele organizate,
structurate logic, se retin mai bine decit celt neorganizate si nestructurate; cele
omogene mai greu deci cele neomogene.
3.Volumul materialului. Materialul extins ca volum necesită un număr mare de
repetiții; dacă materialul de memorat crește in progresie aritmetica, timpul de
memorare crește în progresie geometrică.
4.Familiaritatea materialului. Materialele familiare subiectului vor fi reținute și
reactualizate mai ușor.
5.Modul de prezentare a materialului (simultan, secvențial, serial). E mai
dificilă memorarea simultană decit cea serială;
6.Locul ocupat de material in structura activității subiectului. Materialele care
constituie mijloace de realizare a scopului sunt mai bine reținute, dacaă au
semnificație pentru subiect;
7.Pozitia materialului in structura seriei. Inceputul si șfârsitul seriei se reține
mai bine decât mijlocul.
8.Ambianța in care se prezintă stimulul (stimulatoare, inhibitoare, indiferenta).
O ambianță facilitatoare stimulează memoria;
9.Starea generală a subiectului (odihna, oboseala, boala, sănătate, experiența
anterioară, motivație, atitudini, interese, înclinații etc. asociati cu factorii de
personalitate). Se rețin mai ușor materialele in acord cu atitudinile subiectului,
precum și materialele agreabile, iar cele dezagreabile mai bine decit cele
indiferente.
Optimizarea memoriei –modalități si procedee
1.Intensificarea interacțiunii cu materialul
Noţiuni de psihologie, etică şi deontologie medicală Prof. ANA Sabina

Ex. simpla citire a unui text este insuficientă (e nevoie de alcătuirea unui plan,
stabilirea de asemănări si deosebiri)

2.Stabilirea unor repere, a unor mnemoscheme – care declanșează aducerea

aminte (ex. sublinierea)
3.Sistematizarea cunoștințelor (segmentate pe unități de sens)
4.Activarea sistemului motivațional și atitudinal al subiectului (asigură
caracterul selectiv al memoriei, trăinicia ei)
5.Utilizarea celor mai eficiente acțiuni cognitive (Sunt persoane care rețin mai
usor informația atunci când este primită pe cale vizuală, altele rețin mai ușor
lucrurile pe care le aud, iar alte persoane fac apel la celelalte simțuri pe care le
au. Trebuie să învățăm să ne cunoaștem si să folosim metoda care ne pune cel
mai mult în valoare memoria.

IV.DIFERENȚE INDIVIDUALE
Se întâlnesc la următoarele niveluri:
-la nivelul proceselor memoriei (unii întipăresc mai ușor, alții mai greu, unii
păstrează mai mult timp informația, alții mai puțin)
-la nivelul organelor de simț (vorbim de memorie vizuală, auditivă..
-la nivelul conținutului activității psihice- unii au memorie verbal-logică (rețin
idei, gânduri), alții afectivă (rețin trăiri afective), alții mtorie (rețin mișcări)

Cauzele acestor diferențieri

-predispoziții înnăscute ale organelor de simț
-particularități de personalitate (temperament, caracter)
-experiența de viață
-profesia

Calitățile memoriei
-Volumul - se referă la cantitatea de informaţie ce poate fi stocată. Aceasta
diferă de la o persoană la alta.
-Mobilitatea - se referă la capacitatea de a acumula cunoştinţe noi, de a le
corela cu alte cunoştinţe, de a le modifica.
-Rapiditatea fixării - vizează uşurinţa întipăririi, efortul depus pentru realizarea
ei.
-Trăinicia păstrării- calitatea conservării celor memorate
Noţiuni de psihologie, etică şi deontologie medicală Prof. ANA Sabina

-Fidelitatea reactualizării - se referă la măsura in care informaţia actualizata

corespunde cu cea întipărită .
-Promptitudinea reactualizării - se referă la viteza realizării recunoașterii și
reproducerii

V. MEMORIE ȘI UITARE
Uitarea –fenomen natural, normal și relativ necesar – o supapă prin care se
elimină ceea ce nu mai corespunde noilor solicitări.
-este fenomen pozitiv (in raport cu necesitățile practice)
-este un fenomen negativ (în raport cu memoria)

Formele uitării:
-Uitarea totală (suprimarea totală a datelor memorate)
-Uitarea parțială (Recunoașteri și reproduceri parțiale)
-Lapsusul(uitarea momentana,chiar în momentul când ne este necesară)

Ce uităm?
-informații învechite
-detalii informații neesențiale
-informații care ne sunt necesare

De ce uităm?
-oboseala
- insuficiența efortului de învățare
-proasta organizare a învățării
-subînvățare (cu mai puține repetiții decât este necesar)
-supraînvățare (cu mai multe repetiții decît cele optime)

Combaterea uitării
-Repetiția suplimentară
-Repetiția eșalonată(bazată pe separarea în timp a repetițiilor)
-Repetiția efectuată la anumite intervale de timp (optim fiind la 5-20 min , fie la
câteva zile 1-2 zile după memorare)
-Repetarea activă, bazată pe aprofundarea înțelesului si pe încercări de
reproducere cu cuvintele proprii, s-a dovedit a fi eficientă.