FETITA CAREIA NU I PLACEA NUMELE SAU

Viaţa celor mari era mai uşoară. Ei nu erau conştienţi de asta. Pentru că uitaseră prin ce trecuseră în
copilărie. Dacă şi-ar fi amintit, ar fi înţeles cât de norocoşi sunt. Dar ei se plângeau mereu.”
Şi cum o fi viaţa fără un astfel de nume, Sakiz Sardunya? Cum adică să te cheme Muşcata Curgătoare? Ce
nume e ăsta? Mai mult decât orice, Sakiz Sardunya îşi urăşte numele. Îi este mai antipatic chiar şi decât
profesorul de matematică, domnul Sinan, care o pedepseşte dându-i teme în plus şi o face să-şi dorească să
fie în altă parte a globului pământesc.
De altfel, chiar un glob îi va schimba felul de a privi lumea. Mergând la biblioteca şcolii, în spatele
romanului Cuore – oh, Cuore, inimă de copil, ce amintiri! – găseşte acest glob, care aparent nu are ce să
caute acolo. Mai ales că nu l-a mai văzut niciodată, deşi trece des pe aici, şi că, în comparaţie cu ordinea şi
curăţenia din bibliotecă, este murdar şi prăfuit. Şi mai ciudat, când ia globul în mână, pietricelele de pe el
încep să pâlpâie. Globul acesta este cu atât mai interesant cu cât pare să lumineze mai puternic atunci când se
află în apropierea cărţilor. De ce? Ei bine, o fetiţă curioasă precum Sakiz Sardunya (care, printre altele,
întreabă la şcoală „de ce numim Japonia Orientul Îndepărtat?”) va dori să afle ce este cu acest glob, ce
mistere ascunde el, mai ales după ce, nevoită să petreacă o vreme cu bunicii, va cunoaşte doi copii tare
ciudaţi, care măcar la prima vedere nu sunt din lumea asta…

Rezumat 2
Sakiz Sardunia este o fetita normala. Are doua testoase, si îi place sa priveasca norii cu forme ciudate. La
scoala copiii rad de ea din cauza ca numele ei este mai ciudat. Numele ei inseamna muscata curgatoare.
Oricum, lui Sakiz ii plac enciclopediile, si la ora de stiinte ea este cea mai buna.
Intr-o zi, ea observa ca o carte se misca, si are miscari ciudate. Atunci intalneste doi copii, care au ceva in
comun cu ea. Numele. Ei o duc pe fetita intr-o lume speciala din care se pot intoarce doar daca un glob de
sticla se umple daca copii citesc. Ei reusesc sa salveze lumea pivestilor. Astfel Sakiz isi recastiga increderea
in ea.

Rezumat 3
Pe scriitoarea turcă Elif Shafak o ştii datorită romanului controversat Bastarda Istanbululuişi personajelor
feminine puternice. Tot un personaj feminin pe care îl vei ţine minte apare şi în Fetiţa căreia nu-i plăcea
numele său, prin care autoarea şi-a încercat condeiul şi în lumea cărţilor pentru copii şi pentru adulţii care
vor să-şi mai amintească din când în când şi de copilărie.
Eroina romanului care anunţă noua colecţie Junior din portofoliul editurii Polirom ţi se va lipi de suflet dacă
ai fost un copil pasionat de lectură, care se refugia în lumea călătoriilor fantastice sau în dramele marilor
clasici descoperiţi prea devreme ori de câte ori era şicanat la şcoală de colegi. Sakiz Sardunya era tachinată
din cauza numelui considerat ieşit din comun şi care se traduce prin Muşcată Curgătoare. Inteligentă,
profundă, visătoare şi îndrăgostită de lectură, copila îşi mai descoperă încă o mare pasiune: geografia. Până
şi marea aventură a vieţii ei de şcolăriţă izolată va fi legată de un glob pământesc rar, pe care zăreşte un
continent nou ce are forma unei cărţi deschise. Pentru a salva lumea poveştilor, ea trebuie să ducă acest glob
magic într-un loc în care să fie mereu în preajma cărţilor, astfel încât să ajute nişte personaje fantastice să se
ghideze în lumea fermecată.
Elif Shafak ia toate elementele unui basm plin de metafore şi ale unui roman de aventuri şi le îmbină
original astfel încât să obţină o pledoarie candidă pentru lectură şi binefacerile ei, şi pentru implicarea
timpurie în conservarea naturii. Un alt mesaj al cărţii este legat de rolul cititului în cultivarea unor resurse
interioare ce îi pot ajuta pe copiii timizi să se adapteze mai uşor şi să ofere semnificaţii creative unor situaţii
stânjenitoare sau unor cuvinte răutăcioase. Personajul central este un astfel de copil retras în lumea lui, care
se simte în siguranţă printre cărţi, dar fără a refuza prieteniile sau contactul cu alţi copii. Lectura devine un
partener de nădejde care o ajută pe această eroină să transforme singurătatea în poveşti care să o ajute să îşi
exprime temerile şi să oprească efectele distructive ale tachinărilor de la şcoală.
Folosindu-se de metafore şi de nişte personaje expresive, Elif Shafak abordează teme spinoase din
psihologia copilului, printre care inadecvarea, izolarea, teama de eşec sau blocajele apărute în comunicarea
din mediul familial. O face într-un mod creativ şi optimist, departe de a fi unul nerealist. Asemenea unui
expert în terapia prin artă şi poveşti, scriitoarea oferă un mesaj lucid şi încurajant, accentuând rolul toleranţei
faţă de alteritate, ce ar trebui cultivată încă din copilărie mai ales prin intermediul creativităţii. Personajul ei
învaţă să se cunoască, să îşi accepte limitele şi să găsească soluţiile salvatoare în propriile calităţi. Nu sunt
nişte soluţii care fac miracole peste noapte, dar care îi ajută pe copii să observe că problemele care apar sunt
normale odată ajunşi la vârsta care face trecerea spre pubertate, că nu sunt ei singurii debusolaţi, luaţi cu
asalt de situaţii şi emoţii noi, de care se tem la început.
Cel mai important mesaj transmis de fetiţa numită Muşcată Curgătoare este unul de autoacceptare, de
rezistenţă interioară prin dezvoltarea imaginaţiei privite nu ca formă de evaziune alienantă, ci doar ca sursă a
unor soluţii ingenioase care permit supravieţuirea într-un mediu în care un copil poate întâlni şi oameni ale
căror vorbe îl pot rani. Protagonista îşi descoperă cu ajutorul cărţilor hobby-uri noi şi noi domenii de interes,
cum ar fi protecţia mediului. Urmându-şi pasiunile şi găsind modalităţi de a le împărtăşi cu alţi colegi, ea
ajunge să fie apreciată şi privită nu doar ca fata cu nume ciudat. Dezvoltarea creativităţii şi cultivarea
intereselor faţă de anumite domenii de studiu sunt câteva dintre ideile vitale în jurul cărora se pot derula şi
discuţiile dintre părinţi şi copii, dintre profesori şi elevi, după citirea acestei cărţi.