Fizica pentru ingineri 2020

SEMINARUL 2
CAPITOLUL 3.
Sisteme de coordonate trigonale. Operatori.

3.1. Definirea sistemelor de coordinate trigonale

Definiţie: prin sistem de coordonate trigonale se înţelege un sistem de referinţă definit de
trei familii de suprafeţe care se intersectează ortogonal şi sunt marcate într-o anumită ordine q1,
q2, q3, numite coordonate.
A. Sistem de coordonate carteziene.
Sistemul de coordonate carteziene este definit de trei familii de plane perpendiculare între
ele două câte două (figura 3.1).

Figura 3.1

Coordonatele sistemului trigonal transcrise pentru sistemul cartezian sunt:

q1 = x; q2 = y; q3 = z
Vectorul de poziţie în sistemul de coordonate carteziene se defineşte prin :
   
r  x i  yj  zk ,
  
unde i , j, k sunt versorii coordonatelor în sistemul cartezian.
Se pot determina :
a) elementele de linie : dl1 = dx ; dl2 = dy ; dl3 = dz
b) elementele de suprafaţă : dS1 = dy dz ; dS2 = dx dz ; dS3 = dx dy
c) elementul de volum : dV = dx dy dz.

1
 Fizica pentru ingineri 2020

B. Sistem de coordonate cilindrice.

Sistemul de coordonate cilindrice se defineşte prin:
- o familie de suprafeţe cilindrice coaxiale marcate de parametrul q1 =  (raza suprafeţei
cilindrice),
- o familie de plane ce conţin axa cilindrului marcate de q2 =  (unghiul făcut de planul xOz
cu planul de origine al familiei),
- o familie de plane paralele marcate de q3 = z (distanţa de la planul origine al familiei)
(figura 3.2).

Din figura 3.2 se pot determina relaţiile care leagă coordonatele x, y şi z de ,  şi z.

x   cos 

 y   sin  (3.1.)
z  z


Se pot calcula :
a) elementele de linie :
dl1 = d ; dl2 =  d ; dl3 = dz
b) elementele de suprafaţă :
dS1 =  d dz ; dS2 = d dz ;
dS3 =  d d
c) elementul de volum : Figura 3.2
dV =  d d dz.

C. Sistem de coordonate sferice.

Sistemul de coordonate sferice se defineşte prin
-o familie de sfere concentrice marcate de parametrul q1 =  (raza sferei),
- o familie de conuri coaxiale marcate de q2 =  (semiunghiul la vârf)
-o familie de plane meridiane trecând prin centrul sferei marcate de q3 =  (unghiul
făcut de planul xOz cu planele ce trec prin Oz) (figura 3.3).

2
 Fizica pentru ingineri 2020

Relaţiile de legătură dintre coordonatele carteziene şi cele sferice se scriu :

x   sin  cos 

 y   sin  sin  , (3.2.)
z   cos 

Se determină :
a) elementele de linie : dl1 = d ; dl2 =  d ; dl3 =  sin d
b) elementele de suprafaţă : dS1 = 2 sin d d ; dS2 =  sin d d ; dS3 =  d d
c) elementul de volum : dV = 2 sin d d d.

Figura 3.3

3.2. Operatori diferenţiali în coordonate curbilinii ortogonale

3.2.1. Gradientul unei funcţii scalare V
Gradientul unei funcţii scalare este o funcţie vectorială reprezentând viteza spaţială de
variaţie a funcţiei scalare ; are sensul şi direcţia creşterii maxime a funcţiei scalare.
În coordonate curbilinii ortogonale gradientul se calculează cu relaţia :

1 V  1 V  1 V 
gradV  V   e1   e2   e3 , (3.3.)
h1 q1 h 2 q 2 h 3 q 3

unde simbolul  se numeşte operator nabla şi reprezintă simbolul operatorului diferenţial.

3
 Fizica pentru ingineri 2020

V  V  V 
a) În coordonate carteziene : gradV  i j k .
x y z
V  1 V  V 
b) În coordonate cilindrice : gradV  e  e  ez .
   z
V  1 V  1 V 
c) În coordonate sferice : gradV  e  e  e .
    sin  


3.2.2. Divergenţa unei funcţii vectoriale G
Divergenţa unei funcţii vectoriale este o funcţie scalară care, în coordonate curbilinii
ortogonale, se calculează astfel :

  1   h 2 h 3G1  h 3 h1G 2   h1h 2 G 3 

divG    G   
h1h 2 h 3  q1 q 2 q 3 
 (3.4.)
 G x G y G z
a) În coordonate carteziene : divG    .
x y z
 1   G   G   G z 
divG    
z 
b) În coordonate cilindrice : .
   

c) În coordonate sferice :
 1    sin G     sin G    G  
2

divG     .
 2 sin      


3.2.3. Rotorul unei funcţii vectoriale G
Rotorul unei funcţii vectoriale este tot o funcţie vectorială, iar în coordonate curbilinii
ortogonale se defineşte prin relaţia:

  1   h 3G 3   h 2 G 2   1   h1G1   h 3G 3  
rotG  xG     e1   e2 
h 2 h 3  q 2 q 3  h1h 3  q 3 q1 
1   h 2 G 2   h1G1  
 
h1h 2  q1 q 2 
e3
(3.5)

4
 Fizica pentru ingineri 2020

a) În coordonate carteziene :
  
i j k
  G z G y    G x G z    G y G x      
rotG    i    j  k ,sau xG  .
 y z   z x   x y  x y z
Gx Gy Gz

b) În coordonate cilindrice:
  G  G    1   G  G z    (G  ) G   1 
rotG   z   e    e     ez .
  z    z       

c) În coordonate sferice :
    sin G    G   1   G    sin G   1 
rotG    e      sin  e  
     2 sin     
  G   G   1 
 
  
e
 

3.5.4. Laplacianul
Laplacianul este un operator diferenţial de ordinul II care operează asupra funcţiilor
scalare dar şi a celor vectoriale, operând asupra fiecărei componente în parte.
În coordonate curbilinii ortogonale laplacianul se defineşte astfel:

lapV   2 V  div gradV 

1    h 2 h 3 V    h1h 3 V    h 2 h1 V  . (3.6)
       
h1h 2 h 3  q1  h1 q1  q 2  h 2 q 2  q 3  h 3 q 3 

2V 2V 2V

a) În coordonate carteziene: 2 V    .
x 2 y 2 z 2

1    V    1 V    V 
b) În coordonate cilindrice : 2 V          .
           z  z 

c) In coordonate sferice :

1   2 V    V    1 V 
2 V     sin     sin    
 sin    
2
        sin   

5
 Fizica pentru ingineri 2020

3.2.5. Derivata mărimilor vectorilale

Lemă : derivata unui vector variabil, dar de modul constant este perpendiculară pe acest
vector adică :
       
u  u  u 2  const ; ( u 2 )'  2u  u  0  u u (3.7)
 
unde derivata u are semnificaţia vitezei de variaţie a lui u sau a vitezei de deplasare a vârfului
 
vectorului u . Dacă vectorul u se mişcă prin translaţie, derivata sa este nulă, deoarece el nu
suferă nici o variaţie. Rezultă că, un vector de modul constant nu se poate scurta sau lungi, ci
 
doar roti. Se introduce viteza unghiulară momentană de rotaţie (  ) a vectorului u astfel încât :
     
u   x u ; u  const. ; u (3.8)
Dacă vectorul este constant în direcţie dar nu este constant în modul, derivata sa este un
vector de aceeaşi direcţie cu vectorul şi în acelaşi sens dacă modulul vectorului creşte.
Teoremă : derivata unui vector este în general oblică faţă de vector şi se descompune într-
o componentă longitudinală (paralelă cu vectorul dat) care provine din variaţia modulului şi una
perpendiculară pe vectorul dat care provine din variaţia direcţiei vectorului.

Formulele lui Poisson :

Derivatele versorilor unui SC ortogonal mobil se exprimă, în orice moment, prin
produsele vectoriale :
   
i  x i

   
 j  x j
   
 k   x k
  
i j k
   
unde :  x i  x y z  j(z )  k(y ) , în mod analog reprezentându-se şi celelalte produse
1 0 0

vectoriale,  reprezentând viteza unghiulară de rotaţie a sistemului (S') faţă de sistemul fix.