Sunteți pe pagina 1din 12

DEZVOLTARE UMANA

CAPITOLUL I

TERMINOLOGIE SI DEFINITII

Caracteristici fundamentale ale dezvoltarii umane:

- Dezvoltarea se realizează pe tot parcursul vieţii. Procesul de dezvoltare include atât


creşteri, achiziţii cât şi descreşteri, pierderi care interacţionează dinamic pe toată durata
vieţii. ‰
- Dezvoltarea este multidimensională, implicând dimensiuni biologice, sociale, cognitive şi
emoţionale. ‰
- Dezvoltarea este multidirecţională. Într-un anumit moment, unele dimensiuni sau
componente ale unor dimensiuni se află în proces de creştere în timp ce altele descresc.
- Dezvoltarea este plastică. Evoluţia poate lua forme diferite de manifestare în funcţie de
condiţiile de viaţă. Factorii favorabili sau limitările cu care se confruntă individul pot
influenţa atât dezvoltarea fizică cât şi dezvoltare intelectuală şi socială a individului. ‰ -
- Dezvoltarea este influenţată de condiţiile istorice. Experienţa unor evenimente istorice,
precum cel de-Al Doilea Război Mondial, regimuri politice diferite, cataclisme
influenţează diferite dimensiuni ale dezvoltării. ‰
- Dezvoltarea este multidisciplinară, constituie obiectul de studiu şi activitate al mai
multori discipline ştiinţifice şi profesii : psihologie, sociologie, biologie, antropologie,
neuroştiinţe, medicină, ştiinţele educaţiei etc. ‰
- Dezvoltarea este contextuală. Individul acţionează şi reacţionează întrun context care
include datele sale biologice, mediul fizic şi social, specificul istoric şi cultural al epocii
în care trăieşte. Este o fiinţă dinamică, adaptativă aflată într-o lume dinamică,
schimbătoare.
Sisteme care influinteaza dezvoltarea umana:
- Influenţe normative determinate de vârstă. Reprezintă influenţe biologice şi de mediu
care se manifestă similar pentru toţi indivizii de aceiaşi vârstă.
- Influenţe normative determinate istoric reprezintă influenţe biologice şi de mediu asociate
cu evenimente istorice. Sunt comune membrilor unei anumite generaţii. Includ
evenimente cu caracter economic (crize precum cea din anii 1929-1932 sau perioade de
dezvoltare accelerată), războaie, revoluţii tehnologice (precum răspândirea utilizării
computerelor), schimbări politice (de exemplu impactul anului 1989 în Europa de Est). o
- Evenimente de viaţă non-normative. Această categorie cuprinde experienţe de viaţă
neobişnuite / excepţionale care au un impact major asupra evoluţiei ulterioare a
individului. Un anumit eveniment afectează una sau câteva persoane şi nu grupuri mari
de indivizi. Ele sunt impredictibile şi accidentale.

Definitie:
1. Dezvoltarea umană reprezintă un domeniu interdisciplinar de studiu dedicat înţelegerii
schimbărilor pe care le suportă fiinţa umană pe parcursul vieţii.
2. Dezvoltarea umană constituie un model al schimbărilor pe care le suferă individul din
momentul concepţiei şi continuă pe tot parcursul vieţii.4

Perioade ale dezvoltarii umane:


1. Perioada prenatală – reprezintă intervalul de la concepţie până la naştere. Implică – pe
parcursul a aproximativ 9 luni evoluţia de la o singură celulă la un organism complet.
2. Pruncia – constituie perioada de dezvoltare de la naştere până la 18 – 24 de luni (diferă în
funcţie de autor / teorie).
3. Copilăria mică (numită uneori şi vârstă ante-preşcolară şi preşcolară) – intervalul de la finalul
prunciei până la 5-6 ani.
4. Copilăria mijlocie şi târzie (copilăria şcolară) – intervalul 5/6 – 10/12 ani
5. Adolescenţa – perioada de dezvoltare care face legătura între copilărie şi vârsta adultă,
acoperind intervalul de vârstă care începe între 10 şi 12 ani şi se încheie între 18 şi 22 de ani.
6. Vârsta adultă timpurie (tinereţea) – intervalul de la sfârşitul adolescenţei până spre 35-45 de
ani
7. Vârsta adultă – de la 35-45 ani până la 60-70 ani 8. Vârsta adultă - de la 60-70 ani.

Varste ale omului:


- Vârsta cronologică este dată de numărul de ani care au trecut de la naşterea persoanei.
- Vârsta biologică reprezintă descrierea vârstei individului în termeni de sănătate
biologică / somatică.
- Vârsta psihologică este determinată de capacitatea de adaptare a individului raportată la
cea a altor indivizi de aceiaşi vârstă cronologică.
- Vârsta socială se referă la rolurile sociale şi expectanţele legate de vârsta unei persoane.
CAPITOLUL II
TEORII ALE DEZVOLTARII PERSONALITATII:

1. Teoriile behaivioriste ( Watson, Ivan, pavlov, Skinnner)


Se bazeaza pe observatia comportamentului manifestat mai curand decat pe speculatii asupa
motivelor sale ale factorilor neobservabili si intelege dezvoltarea ca pe un proces continuu ce nu
poate fi etapizat.
- Watson (conditionarea clasica) a explicat comportamentul copiilor in situatii de frica.
- Skinner (conditionarea clasica) a explicat comportamentul modificat la tipul de
recompensa sau pedeapsa;
In urma acestui comportament, Skinner afirma ca intarirea pozitiva a unui comportament cu un
zambet, lauda, cadou va favoriza mentinerea si respectarea comportamnetulyi in timp ce
pedeapsa sub forma criticarii, ironiei violentei fizice are un impact negativ asupra
comportamentului compolului.
- Skinner (conditionarea clasica) afirma ca reintarirea comportamentului imitativ va
determina dezvoltarea unei tendinte generale a copilului in aceasta directie.
Teoria (stimul-raspuns)- Clark Hull, Dollard, Miller, considera ca invatarea caracteristicilor de
personalitate (S-R) se formeaza sub influinta modelului de recompensa sau pedepsire utlizat de
parinti. Imitatia (Miller si Dollard), intaresc comportamentele adecvate ale copiilor.
2. Teoria cognitiva a invatarii (Bandura)
Prin studiile sale, bandura afirma ca imitatia cat si observarea pot influinta atat pozitiv cat si
negativ comportamentul copilului (de pilda, expunand copilul in jurul unei personane violente,
acesta va devzolta pe viitor un comportament antisocial, agresiv).
Procesele invatarii unui copil prin observatie. Avand acces la un model de comportament copilul
in prima serie interpreteaza si proceseaza comporatementele pe care le observa, utilizand
propriile comportamente, experiente traite. In al doilea pas, intervin abilitatile cognitive ale
copilului de a memora comportamentele observate. Al preilea pas reprezinta reprodicerea
comportamentelor invatate; motivatia este cea care influinteaza reproducerea actiunilor
modelului .
3. Teoria dezvoltarii cognitive (Jean Piaget)
Prin experintele sale, confirma careia capacitatea intelectuala este caltativ diferita la varste
diferite si copiii au nevoie de interactiune ci mediul inconjurator penru a castiga competenta
intelectuala. Conform acestei teorii copilul interpreteaza in mod activ si acorda sens informatiilor
si evenimentelor cu care vine in contact. Modul in care copilul organizeaza noile informatii
depinde de nivelul sau de dezvoltare. Copilul parcurge mai multe etape de dezvoltare intectuala,
fiecare epata fiind caracterizata de modalitatile calitativ de gandire diferite, organizare a
cunostintelor si rezolvarea probemelor.
4. Teoria socio-culturala (Vagotski)
Sudiaza impactul lumii sociale si culturale asupra copilului. Din perspectiva sa, Vagotski,
considera ca dezvoltarea copilului progreseaza raportat la impactul interactiunii sociale. El
sustine ca fiecare om se naste cu un st de abilitati innascute (perceptuale si de memorie), care
suporta modificari odata cu interactiunile cu adultii. Asemenea lui Piaget, Vagotski, considera ca
dezvoltarea se desfasoara in stadii de dezvoltare. El a foat interesat de „mediatori” sau „unelte
psihologice” ce includ limbajul, numaratul,simboluri algebrice, scrisul.
5. Teorii psiho-dinamice
1. Psihanaliza freudiana a fost dezvoltata de Freud, ca teoria generala a inconstientului.
Modalitatea functiunii proceselor psihice au fost deduse de reuf in special in studiul
semnificatiei viselor, interpretate ca realizare imaginara a indeplinirii dorintelor ce deriva
din aspiratiile refulate ale copilariei. Comform teoriei psihanalitice a dezvoltarii, cresterea
si schimbarea psihica sunt guvernate de pulsiuni inconstieinte si instincte, ce isi au
originea si sunt modelate in special in sanul familiei. Din perspectiva lui Freud,
personalitatea se compune din 3 elemente intercorelate: Sinele, Eul si Supraeul.
Sinele opereaza principiul placerii, orientat spre maximalizare , satisfactii, si implinirea
nevoilor imediate primite.
Eul este partea rationala ce controleaza comportamentele impulsive adaptanadu-le la
realitate intr-o forma adecvata.
Supraeul, este instanta superioara, domeniul constintei, al valorilor, idealurilor si isi
manifesta prezenta atunci cand copilul utilizeaza si accepta normele morale ale familiei si
sociatatii, valorile.
Stadii de dezvoltare:
1. Faza orala (0-1 an): sugerea, hranirea, manipularea unor obiecte, ducerea la gura
2. Stadiul anal (2- 3 ani): copilul invata amanarea unor placeri dictate de nevoi fiziologice,
de ex, utilizarea olitei.
3. Stadiul falic (3-6 ani): consemneaza cresterea curiozitatii sexuale a copilului (Oedipala)
4. Stadiul de latenta (6-12 ani): educatia copilului si preocuparea copilului de ceilalti
5. Stadiul genital – aparitia dorintelor sexuale side cautare a unui pertener fata de care sa-si
arate prietenia
2. Teoria eriksoniana
Are accentul spre influintele mediului social in dzvoltarea individului si implica ca si teoria
dreudiana mai multe stadii de dezvoltare. Deosebirea dintre etapizarea lui Freud, Erikson,
continua cu inca trei stadii spre maturitate. Stadiile au fost construite pe sarcinile personale si
sociale, pe care individul tebuie sa le realizeze la varsta respectiva, dar si factorii de risc cu care
se poate confrunta.
Stadii de dezvoltare:
1. Stadiul prunciei – are ca sarcina punerea bazelor increderii in sine si in ceilalti, riscul
constand in neincrederea in sine.
2. Copilaria mica (1-3 ani) – trebuie sa realizeze invatarea autocontrolului si stabilirea
autonomiei. Riscul consta in aparitia rusinarii si a dubiilor legate de propriile capacitati.
3. Varsta jocului (3-6 ani) – copilul ae sarcina de a dezvolta initiativa dominarii mediului.
Aceasta se poate solda cu vinovatia fata de agresivitatea si indrazneala manifestata.
4. Varsta scolara (7-12 ani) – are sarguinta si implicarea responsabila in dezvoltarea
sarciniolor. Riscul este sentimentul de inferioritate determiniat de esecul real sau
imaginar in indeplinirea sarcinilor.
5. Adolescenta – formeaza sentimentul de identitate si se confrunta cu riscul confuziei de
rol.
6. Tanarul adult- dobandirea intimitatii la nivelul relatiilor de prietenie. Riscyrile apar in
cazul problemelor de identitate , care conduc la izolare.
7. Varsta adulta – este momentul exprimarii individului. Riscul consta in incapacitatea de a
procrea sau a genera idei noi.
8. Maturitatea – dobandirea sentitmetului de integritate. Dubiile sau neindeplinirea unor
stadii anterioare, duc la disperare.
6. Teoria etologica. Teoria atasamentului
Descrie si integreaza stiintific nevoia fiintelor umane de a forma si intretine legaturi emotionale
puternice fata de alte fiinte umane. Aceasta teorie a fost formulata si consolidata de psihiatrul de
copii Bowbly si de catre psihiloaga Ainsworth. Temele principlale ale acestei teorii sunt initierea
si schimbarile care au loc in relatiile emotionale individuale in cursul vietii. Conform teoriei
atasamentului, la baza oricarei relatii emotionale interumane se afla lagatura timpurie mama-
copil. Atasamentul defineste legatura emotionala starnsa dintre oameni. Intre nou-nascut si
parintii acestuia sau alte personane se dezvolta o relatie speciala. Atasamentul determina copilul
mic sa caute sprijin, aparare si liniste la personana de referinta, in caz de pericol. Acest pericol
poate sa fie atat obiectiv cat si sibiectiv (amenintari, teama, durere). Persoanele de referinta, de
care copilul se ataseaza sunt adultii cu care copilul a avut cel mai intens cntact in primele luni de
viata. Odata cu inaintarea in varsta natura relatiilor se modifica.
Din experimentele efectuate, Bowbly scoate in evidenta ca efectele experntelor timpurii sunt
pastrate si retransmise, avand o mare rezistenta la schimbare.
Comportamentul specific atasarii se dezvolta in primul an. Pana la varsta de 6 sapatamani,
persoanele de referinta pot fi inlocuite cu oricine. Apoi odata cu zambetul acordat unei enumite
persoane ia nastere o lagatura mai mult sau mai putin stransa. Astasamentul timpuriu nu este
vazut ca o etapa a dzvoltarii ci ca o constanta chier daca sufera transformari determinate ale
dezvoltarii. Comportamentul tipului de atasament a nou-nascutului se naste prin adaptarea la
comportamentulul persoanelor de referinta care stau la dispozitie in momentul respectiv. In acest
sens, primele 6 luni de viata au cea mai importamenta pondere (imprinting). Totusi se considera
ca fenomenul are o plasticitate: in urma experientelor comportamentulul asociat atasamentului,
se modifica in funtie de experntele avute pe parcursul copilariei. Anumiti factori de risc s-au
dovedit a avea inflyuinte decisive. La maturitate atasamentul e relativ constant si repatabil in
toate relatiile stanse care iau nastere. Interactiunea mama-copil timpurie tinde se se generalizeze.
Dincolo de acest aspect copiii atasati nesigur vor avea la randul lor cand devin parinti, adesea
copii atasati nesigur. In concluzie tipurile de atasament rezulta din relatia parinte-copil, acestea
oglindind calitati interactionale ale comportamentului amabelor parti. Hotaratoare pentru
calitatea de mai tarziu a atasamentului este sensibilitatea persoanelor de referinta, mai exact
reactia promta si adecvata la manifestarile si nevoile copilului. In acest sens, comporatementul
atasant ulteior al copilului, reflecta in primul rand interactiunea cu persoana de referinta si mai
putin temperamentul sau caracterul individului.
7. Teoria centrata pe persoana. (Carl Rogers)
Intreaga sa teoria se bazeaza pe o unica „forta a vietii”, numita de carl Rogers tendinta la
actualizare. Rogers aduce in prim-plan perceptiile, trairile, auto-raporatrea subiectiva, auto-
actualizarea si procesele de schimbare. Cu privire la dezvoltare el descrie mai degraba principii
decat studii; cea mai importanta tema este cea a dezvoltarii self- conceptului de la un self
nediferentiat la a deveni deplin diferentiat. Selful este o structura globala organizat consitent
conceptual, compus din perceptii ale caracteristicilor lui „Eu” sau „mie”si perceptiile relatiilor
lui „Eu” sau „Mie” cu altii si cu diferite aspecte ale vietii impreuna cu valorile atasate acestor
perceptii. Este o structura globala accesibila constientului, desi nu in mod necesar constienta,
este fluid si in continua schimbare, un proces, dar in fiecare moment o entitate specifica.
Conceptul de consistenta (Lecky), implica ideea ca individul nu cauta satisfacerea placerii sau
evitarea dureii, ci mentinerea propriei structuri, construind un sistem de valori in centrul caruia
se afla sinele. Congruienta dintre sine si experienta ca si consistenta cu sine sunt indispensabile
functionarii normale a organelor organismului. Incongruinta se manifesta in situatii de tensiune,
conflict. Raportat la perceptie- subperceptie, devenim constienti de experienta discrepanta si
facem apel la mecanisme defensive: distorsionarea – negarea existentei. Procesul natural de
dezvoltare implica sporirea complexitatii autonomiei, socializarii prin urmare a autoctualizarii.
Pe masura cresterii, individul resimte tot mai puternic nevoia acceptarii pozitive de ceilalti si de
sine. Pentru Rogers, dezvoltarea psihologica normala este conditionata de posibilitatea copilului
de a creste intr-o stare de congruinta cu sine, de capacitatea lui si de auto-actualizare.
8. Teoriile factorilor (trasaturilor) de personalitate.
Pleaca de la ipoteza ca oamenii prezinta predispozitii generale in raspunsurile lor, predispozitii
numite trasaturi, factori.
Allport, unul din unitiatorii acestei teorii definea trasaturile de personalitate ca tendinte
determinate, generalizate si personalizate. Identifica trasaturi cardinale (care influinteaza fiecare
activitate a omului), trasaturi centrale (onestitatea, amabilitatea, un numar mai redus de situatii),
trasaturi secundare (dispozitii mai putin generalizate si constante).
Eysenck, a diferentiat 2 dimensiuni fundamentale ale personalitatii: introvesiune-extraversiune,
nevrotism (stabilitate-instabilitate emotionala), adaugand ulteorir o a treia dimensiune,
psihotismul (solitar, nepasator, in opozie fata de reguli si datorii sociale impuse).
Cattell, identifica trasaturi legate de abilitati (deprinderi si abilitati, inteligenta), trasaturi
temperamentale (privesc viata emotionala si stilul comportamental), trasaturi ale dinamicii (viata
motivationala, scopurile importante pentru individ), trasaturi de suprafata( cele care se observa
prin comporartament), trasaturi sursa (comportamentele care variaza compact, formand o
dimensiune unitara si independenta).
Goldberg , modelul BIGFIVE, cunoscut si sib modelul celor 5 facori ai personalitatii:
- Deschiderea spre experienta- gradul de curiozitate intelectuala, creativitate, preferinta
persoanei spre nou.
- Constiinciozitatea – tendinta de organizare, auto-disciplina, lucruri panificate.
- Extraversia – energia, emotiile pozitive, asertivitatea, sociabilitatea, tendinta de a cauta
stimulare in compania altora.
- Agreabilitatea – tendinta de compasiune si cooperare comparativ cu suspiciunea si
autogonismul fata de ceilalti.
- Neuroticismul – tendinta de a simti emotii cu usurinta (furie, anxietate, depresie,
vulnerabilitate)
Eysenck si Cattell afirma ca trasaturile de personalitate sunt determinate genetic.
9. Teoria cognitiva a constructelor personale ( Kelly)
Kelly afirma ca indivizii umani privesc lumea intr-un mod asemanator oamenilor de stiinta,
formand ipoteze si apoi testandu-le. Ei observa evenimente si le interpreteaza. Kelly a incercat sa
defineasca si sa inteleaga toate aspectele personalitatii in termenilor proceselor cognitive care nu
sunt vazute ca elemente ale acesteia ci ca fiind pesonalitatea in sine. Postulatul fundamental in
teoria lui Kelly este „Procesele unei persoane sunt canalizate psihologic in functie de modul in
care aceasta anticipeaza evenimentele”. Utilizand cuvantul procese, Kelly scoate din calcul
existenta unei energi mentale; procesele phihologice sunt ghidate de constructe,
comporatementul uman fiind relativ stabil.
Simlaritatea si contrastul duc la formarea constructului (identificandu-se 2 dimensiuni, polul
similaritatii, and 2 trasaturi se apropie si polul contrastului.
Teoria introduce conceptele de anxietate, frica si pericol. S-au evidentiat 2 tpuri de schimbari in
cadrul teoriei: cresterea complexiatii sistemului (odata cu inaintarea in varsta), schimbari
calitative ale naturii constructelor si ale capacitatii copilului de a fi constient de sistemul de
construct al altora. Pe masura ce cresc copiii sunt tot mai constienti ca evenimentele din jurul lor
nu sunt legate de ei insisi si isi formeaza capacitatea de cunoastere si analiza.
10. Teoria sistemelor
1. Teoria sistemelor dinamice- evidentiaza interactiunea regulata a unor grupuri sau parti
independente. Dezvoltarea dupa teoria sistemelor dinamice apare ca rezultat al
contradictiilor dintre ceea ce stie individul si mediul real existent.
2. Teoria ecologica
Bronfenbrenner – se refera la influinta mediului social asupra dezvoltarii oamenilor. Astfel
modul de gandire, emotiile pe care le simtim sau gusturile, preferintele noastre, sunt determinate
de diferiti factori sociali.
In viziunea autorului, universul copilului este organizat printr-un sistem de structuri incluse
unele in altele, respectiv:
- Microsistemul – este universul unde copilul traieste si interactioneaza cu persoanele si
iinstitutiile apropiate;
- Mezosistemul – reprezinta interactiunile dintre componenetele microsistemului
- Exosistemul – locatii, persoane si iinstitutii care intervin in dezvoltarea copilului, dar nu
in mod direct;
- Macrosistemul – reprezinta modelele ideologice si institutionale oferite de cultura de
aparenta a individului
- Cronosistemul – schimbari suferite in dezvoltarea copilului.

III. TREBUINTELE COPILULUI SI RELATIILE SALE


1. Tipuri de nevoi ale copilului
- Dragostea si securitatea
Prin dragostea parintilor, copilul este acceptat si valorizat neconditionat, indiferent de sex,
apartenenta, abilitati sau personalitate. Stabilirea indeplineste climatul familial afectiv stabil
ogerit de parinti, asigurarea unui spatiu securizant familial si activitati zilnice de rutina bine
conoscute. Dezaprobarea este interpretata de copil ca fiinf retragerea temporara a afectiunii
pentru cei dragi, apropiati.
- Noi experiente, capacitatea copilului de a exlora, de a descoperi prin joc si limbaj.
Gandirea creativa si logica necesita ca persoanele sa fie parteneri in jocul copiilor.
- Incurajarea si aprecierea – porneste din mediul familial si continua ci institutiile de
educatie, unde copilul trece prin mai multe procese de auto-stimulare, avand langa ei
educatorii/profesorii. Castigarea si recunoasterea treptata de care ceilalti, joaca un rol
important in modelarea independentei copilului.
- Responsabilitate . nevoile sunt vazute ca fiind constructe motivationale cu componenta
afectiva si care determina ce este important pentru ersoana respectiva, pentru a obtine
rezultatele dorite.
Coresunzatoare nevoii de maximizare a placerii si reducere a suferintei, este imaginea
individului pe care si-o formeaza fata de lume, varind de la neconditionatul ajutor pana la
imposibilitatea de a avea incredere in cineva.
Corespunzator nevooo de a reprezenta realitatea intr-un sistem conceptual stabil si coorent, se
regeseste dmensiunea prezentei sau absentei semnificatiei, logicei evenimentelor. In primul caz
se gaseste prediscibilitatea, controlul, implicarea, iar in cel de-al doilea se gaseste alinare,
desertaciune, haos.
Corespunzator nevoii de relationare se regaseste dimensiunea credintelor, care variaza de la
incredere, acceptare, sprijin, confort, la neincredere, respingere, pericol. Trasaturile de
personalitate asociate sunt incrderea si sociabilitatea opuse suspiciunii si ostilitatii.

CAPITOLUL IV – ADOLESCENTA

1. Influente asupra dezvoltarii copilului


- Influinte normative determinitae de varsta – sunt influinte legate de varsta cronologica
manigestate pentru majoritatea populatiei
- Influente normative determinate istoric (razboaie, epidemii)
- Evenimenete de viata non-normative (evenimenete cu impact negativ aparutute in viata
unei persoane, probleme de sanatate severe, deces) sau evenimenete cu imact
pozitiv(insanatosire brusca, castiguri)

2. Adolescenta ca stadiu al dezvoltarii


Debutul stadiului de dezvoltare este varsta de 12-13 ani, iart trecerea stadiului ulterior este in
jurul varstei de 18 ani. Primul reper este influentat de particularitatile dezvolarii fizice care pot
grabi sau intarzia pubertatea, iar al doilea stadiu este legat de fatorii sociali si culturali, care
permit mai devreme sau mai tarziu atingerea nivelului de independenta.
3. Dezvoltarea fizica a adolescentilor
Cresterile accelerate in inaltime si greutate debuteaza in jurul varstei de 10 ani la fete si la baieti
la 12 -13 ani. procesul este incheiat la 18 ani, fiind considerat un indicator al atingerii in scurt
timp al maturitatii sexuale.
4. Imcaptul psihic al schimbarilor fizice
Modificarile fizice aparute in aceasta etapa de dezvoltare au un efect puternic asupra
adolescentului, manifestat de constructia de sine dezvoltata, faptul ca este privat de ceilalti din
jur. Reactiile psohologice sunt influentate de o multime de factori culturali, subcultra la care
adera adolescentul.
5. Dezvoltarea intelectuala in adolescenta
Conform luiPiaget, in perioada adolescentei, tanarul atinge cel mai inalt nivel de dezvoltare
intelectuala, exlicat prin maturitatea cerebrala si a largirii mediului social la cre are acces tanrul,
unde accesntul este pus de eductorii aceli perioade, pe stiintele exacte in devafoarea celor umane.
David Elkind, scoate in evidenta o serie de comportamente si atitudini speciafice incadrate in
tendinta spere egocentrism a gandirii adolescentului:
- Respingerea autoritatii (tanarul cauta sa-si construiasca lumea confortului fara ingradiri)
- Argumentare (abilitatea de a observa multitidinea de probleme din jur)
- Constiinta de sine (preocuparea despre sine si ce gandesc ceilalti despre el)
- Centrare pe sine (considerat ca este o pesoana unica, fara supunere la reguli)
- O parenta ipocrizie (nerecunoasterea diferentei dintre ideal si actiunea implinirii lui).

6. Perspective privind dezvoltatea pesonalitatii in adolescenta

Stanley Hall - teoria despre adolescenta, conform careia marile transformari specifice varstei
determina schimbari majore in adolescenta. Efortul e care-l depun tinerii pentru a se adapta la
modificarile corpului, determina a doua nastere, adolescentul fiind fortificat nu doar fizic ci si
psihic, intelectual, moral.

Margaret Mead a subliniat rolul factorului cultural in dezvoltare, afirmand ca atitudinea


culturala fata de schimbarile fizice ale adolescentei afecteaza natura tranzitiei.
Sigismund Freud . Adolescenta „stadiu genital” , subordoneaza toate instinctele cu o compoenta
sexuala primatului organelor genitale, in care se reintareste stasamentul de tip oedipal, nevoia de
independenta crescuta si afectiunea catre „obiecte de dragoste”.
Ana Freud, pune accentul pe impotanta anilor adolescentei asupra dezvoltarii psihologice,
Specifice sunt intelctualizarea (angajarea in rationamente abstracte pentru evitarea emotiilor
neplacute) si ascentismul (negarea de siine, mecanism de aparare utilizat de adolescent daprta
fricii pierderii controlului impulsurilor ce ii determina pe unii dintre ei sa-si refreze unele
comportamete sau placeri ale vietii.
Erikson – a pus accentul pe sarcini psihologice ale etapei adolescentei , sarcine principala consta
in rezolvarea conflictului intre identitate si confuzia identitara. Erikson, afirma ca aspectul in
conturarea identitatii este alegerea unei cariere. Pentru Erikson adolescenta ofera un moratoriu
psiho-social , asolescentul modelandu-si personalitate prin exploatare.

Jean Piget – adolescenta este caracterizata de capacitatea de gandie abstracta si confruntarea cu


realitatea.
Kohberg – adolescenta implica trecerea prin nivelul conventional si incercarea atngerii stadiilor
nivelului post conventional ale dezvolatrii morale. Nivelul conventional este reprzentat de
standardele morae ale celorlalti care fiind preluate de adolescenti sunt conformate la conventiile
sociale, supunerea legilor. Nu toti tinerii reusesc sa treaca la nivelul post conventional,
caracterizar de increderea puternica in princiiile morale.

Cautarea identitatii
In stadiile de dezvoltare psiho-sociale ale lui Erikson, aparitia crizei de identitate se petrece in
timpul adolescentei, atnci cand oamenii duc o lupta intre sentimente de identitate si
confuzie.Cercetatorul Marcia a dezvoltat teoria lui Erikson si potrivit lui, echilibrul dintre
identitate si confuzie se gaseste in lurare unui angajament fata de o identitate. Pentru oamenii cu
angajament fata de o identitate anume, exista tendinta de a fi mai sanatosi, fericiti. Pentru cei cu
o identitate difuza au tendinta de a simti ca nu-si gasesc locul pe lume si ca nu reusesc sa capete
o identitate.
James Marcia, identifica 4 statusuri in functie de prezenta sau absenta crizei si implicarii pentru
depasirea ei, elemente care determina formarea identitatii:
- Identitate castigata – se petrece in momentul cand individul a exploatat diferite identitati
si a luat un angajament fata de una singura
- Prevenire – implicare in absenta crizei. Este conforma indivizilor care accepta plannurile
facute de altii in locul lor
- Confunzie a identitatii – lipsa de imlicare si absenta crizei. Se regasesc persoanele lipsite
de un tel, confuze.
- Moratoriu – criza lipsita de impplicare. Staea unei persoane care este implicata activ in
explorarea diferitelor identitati, dar nu a facut nici un angajament.