CURS POSTUNIVERSITAR U.T.C.B.

- FACULTATEA DE INSTALAŢII:
AUDITUL ENERGETIC AL CLĂDIRILOR ŞI SISTEMELOR AFERENTE DE ALIMENTARE CU CĂLDURĂ -
noiembrie 2005

PARTEA a-II-a
SOLUŢII DE ALCĂTUIRE A ELEMENTELOR DE CONSTRUCŢIE
UTILIZATE PENTRU CLĂDIRILE DE LOCUIT DIN ROMÂNIA
Lector univ. dr. ing. Mihaela GEORGESCU*
*Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu” (UAUIM), Catedra de Ştiinţe Tehnice, str. Academiei nr. 18-20, 70109 Bucureşti,
tel: 30 77 192 sau 30 77 145, Fax: 312 39 54 sau 316 33 33, e-mail: mgeorgescu@ipct.ro sau smgeorge@mailbox.ro

1. NIVELUL DE PROTECŢIE TERMICĂ A ANVELOPEI CLĂDIRILOR DE LOCUIT

EXISTENTE, PREVĂZUT DE STANDARDELE DE CALCUL HIGRO-TERMIC

Nivelul de termoizolare, este reflectat în valorile rezistenţelor termice specifice ale elementelor de
construcţie (pereţi exteriori, terase, planşee peste subsol), în câmp curent, medii ponderate sau
corectate cu influenţa punţilor termice, specificate în reglementările româneşti în domeniul
termotehnic. Acestea au fost:
- STAS 6472-61 (primul standard de calcul higro-termic).
- STAS 6472-68, STAS 6472/3-73, 6472/3-75 “Fizica construcţiilor. Termotehnica. Calculul
rezistenţei la transfer termic şi la stabilitate termică” (care nu au diferit prea mult între ele).
- Normativul P68-74, care acredita metodologia de calcul tehnico-economic pentru protecţia
termică minimă a elementelor de anvelopă ale clădirilor de locuit dotate cu încălzire
centrală. Normativul prevedea şi metode de calculare a cantităţii specifice de căldură
necesară anual pentru încălzirea clădirii qan (kcal/m2 suprafaţă de anvelopă), precum şi a
cantităţii de combustibil necesar anual, determinat în funcţie de qan, de randamentul global al
instalatiei de încălzire şi de tipul combustibilului.
- STAS 6472/3-84, în care s-a introdus calculul mediilor ponderate ale rezistenţelor termice
specifice, care se impun a fi mai mari decât rezistenţele termice minime necesare pentru
asigurarea condiţiilor minime igienico-sanitare: Ronec ≤ Ros (medie ponderata)
- STAS 6472/3-89 care a marcat un progres atât în ceea ce priveşte valorile rezistenţelor
termice minime cerute, cât şi prin impunerea unui mod de calcul mai atent şi mai riguros al
rezistenţelor termice.
- Decretul nr. 256/84 şi Normativul NP15-84, conform cărora elementele de construcţie
perimetrale trebuiau să realizeze valori ale rezistenţelor termice specifice medii, mai mari
decât cele minime.
In NP15-84 se prevedea ca rezistenţa la transfer termic, medie ponderată pe clădire, să fie de
minimum 1,16 m2 K/W.
Aceste rezistenţe au fost în mare măsură respectate de proiectele tip aplicate după anul 1985,
conferindu-le acestora calităţi superioare faţă de clădirile executate până atunci (reducerea
consumurilor energetice cu cca 20%).
Ca materiale termoizolante eficiente se recomandau: vata minerală din zgură topită sau
bazalt topit şi betonul celular autoclavizat, produse în ţară. Era interzisă utilizarea
polistirenului celular care era considerat energofag. La terase era recomandată utilizarea
termoizolaţiei din zgură expandată, zgură şi cenuşă de termocentrală sau din beton celular
autoclavizat.

2. SOLUŢII DE ALCĂTUIRE A ANVELOPEI CLADIRILOR EXISTENTE

2.1 Principalele soluţii de izolare termică practicate la clădirile de locuit din România executate
până în anul 1985 au fost următoarele :

1
2.1.1 Planşee de terasă
Acest sistem de acoperire a fost predominant la blocurile de locuinţe.
S-au utilizat, de regulă, terase cu o structură compactă, fără straturi de aer ventilat, stratul
termoizolant fiind dispus fie direct peste planşeul de peste ultimul nivel locuit, fie pe un strat de
beton de pantă.
In perioada 1955-1985 s-au practicat următoarele soluţii de terase:
− Soluţia practicată în anii 1955-1965 cu “praf hidrofob” - material care avea pretenţia de a realiza
atât izolaţia termică, cât şi pe cea hidrofugă. Materialul nu a fost corespunzător. Situaţia se putea
remedia prin aplicarea unei hidroizolaţii bituminoase, dar în timp s-au pierdut prin umezire şi
slabele proprietăţi termoizolante ale prafului hidrofob, astfel încăt terasele respective sunt foarte
slab termoizolate.
− Soluţia cu beton de pantă peste care este dispus un strat termoizolant de grosime redusă din :
polistiren, plăci B.C.A sau plăci semirigide din vată minerală cu densitatea 350 kg/m3 (produse
înainte de introducerea tehnologiei moderne Hartmann pe baza căreia se fabrică plăcile din vată
minerală G100).
− Soluţia cu umplutură termoizolantă în vrac, în grosime variabilă, destul de mult practicată,
folosind materiale ca : zgura granulată sau expandată, granulit, scorie bazaltică, ş.a.
− Soluţia fără beton de pantă, cu plăci BCA-GBN-T sau GBN 35 dispuse în trepte.
− Soluţia cu umplutură din zgură şi cenuşă de termocentrală - material necorespunzător din punct
de vedere al caracteristicilor termotehnice şi al comportării la umiditate. La această soluţie,
peste umplutura termoizolatoare sunt dispuse plăci din B.C.A, cu distanţe între ele pentru a
creea canale de aerare necesare evacuării vaporilor de apă din stratul de cenuşă sau zgură.
Cu soluţiile enumerate mai sus, s-au obţinut valori în câmp curent : R = 1,00 .... 1,30 m2K/W, dar
valori medii R’ mult mai reduse deoarece, pe de o parte s-au utilizat materiale termoizolante
necorespunzătoare (ca grosime, calitate, densitate şi umiditate) şi pe de altă parte, pe contur, la
racordarea cu pereţii exteriori, în zona aticului sau cornişei, există pierderi de căldură liniare
semnificative. Această zonă prezintă şi un risc foarte ridicat de condens, temperatura minimă pe
suprafaţa interioară fiind foarte scăzută (de 5-6oC).

2.1.2 Planşee de pod

Această soluţie s-a utilizat numai în mică măsură, deşi ea prezintă numeroase avantaje, inclusiv din
punct de vedere termotehnic.
Deşi standardele aniilor 1960-1985 impuneau o rezistenţă termică în câmp de peste 0,90 m2K/W, în
realitate aceasta nu a fost, ăn cele nmai multe cazuri, realizată.
Peste planşeul ultimului nivel, erau prevăzute, cel mai frecvent, umpluturi din zgură de cazan,
alicărie sau moloz - materiale cu calităti slabe şi prevăzute în general cu grosimi insuficiente .
Peste zgură în unele cazuri era prevăzut un strat din mortar de protecţie având 2-3 cm grosime.

2.1.3 Planşee peste subsolul neîncălzit

Soluţia practicată cel mai mult a fost cea cu subsol tehnic general, având la început înălţimea de
1,50 m, apoi de 1,80 m iar în ultimii ani, de 2,20 m şi chiar mai mult în cazul amenajării subsolului
(boxe, adăposturi de protecţie civilă, mai rar spălătorii şi uscătorii).
Într-un număr relativ mare de cazuri, conductele magistrale de termoficare trec prin subsolurile
tehnice
La clădirile de locuit colective nu s-a practicat, în general, soluţia fără subsol, cu placa pe sol.
În perioada de până în anii 1980 şi chiar după aceşti ani, în general, nu s-a acordat suficientă atenţie
măsurilor de termoizolare a planşeelor de peste subsolurile neîncălzite.
Pentru un planşeu neizolat, rezistenţa termică specifică este de numai 0,30-0,40 m2K/W.
La clădirile la care a fost prevăzută o termoizolare a planşeului peste subsol, aceasta a fost de
regulă, dispusă deasupra planşeului, sub pardoseală. Pentru pardoseală, soluţiile frecvente au fost:
covor PVC pe şapă, mozaic turnat sau, în mai mică măsură, parchet pe plăci din beton de rumeguş
sau lipit pe şapa din mortar.
Pentru stratul termoizolant s-au folosit :
− plăci din vată minerală FI 120 (fonoizolatoare, rigide) de 2 cm grosime;
2
− plăci din vată minerală G100 de 3 cm grosime iniţială şi 2-2,5 cm grosime finală, după tasare;
− plăci PFL poros, bitumate şi antiseptizate, în grosime de 3-4 cm ;
− plăci din polistiren celular de 24 mm grosime, prevăzut prin eludarea indicaţiilor şi a legislaţiei
în vigoare care interzicea utilizarea acestora în construcţii.
La un numar redus de clădiri termoizolaţia s-a prevăzut la partea inferioară a planşeului de peste
subsol, folosindu-se :
− plăci BCA GBN-T în grosime de 7,5…12,5 cm, montate în cofraj, în cazul planşeului din beton
armat monolit ;
− plăci din talaş de tip STABILIT, având 6….8 cm grosime sau uneori plăci de vată minerală
G100 în grosime de 3 cm, protejate cu tencuială pe plasă de rabiţ fixată cu bolţuri impuşcate, în
cazul planşeelor prefabricate.
Prin aplicarea soluţiilor de mai sus, ca urmare a grosimilor reduse ale materialelor termoizolante,
dar şi a absenţei unor măsuri de termoizolare a soclurilor şi a punţilor termice de pe conturul
clădirilor, rezistenţele termice medii ale planşeelor de peste subsol, realizate înainte de 1985, nu
depăşesc 0,6 ....0,8 m2K/W.

2.1.4 Pereţi exteriori

Pereţii exteriori structurali şi nestructurali, utilizaţi în perioada anilor 1955-1985, au fost realizaţi
într-o gamă foarte largă de soluţii, dar în general din materiale şi grosimi necorespunzătoare şi cu
un procent ridicat de punţi termice şi deci cu valori scăzute ale rezistenţelor termice şi anume :
0,70...0,90 m2K/W - in câmp şi 0,55 ... 0,75 m2K/W – rezistenţe termice corectate.
Alcătuirea pereţilor exteriori utilizaţi în perioada 1955 – 1985 a fost următoarea:
− Pereţi din zidării, cuprinzând :
• zidării din cărămizi pline sau din cărămizi cu goluri verticale GVP de dimensiuni 240 x 115
x 63 mm sau din cărămizi cu goluri verticale GVP de dimensiuni 290 x 140 x 88 mm,
folosite atât ca pereţi portanţi cât şi ca pereţi de umplutură;
• zidării din blocuri BCA - GBN 50, sau GBN 35, folosite ca pereţi nestructurali la structuri în
cadre sau la structuri cu pereţi structurali din beton armat monolit.
− Pereţi din beton armat monolit, cuprinzând :
• pereţi monostrat - din beton uşor cu agregate din argilă expandată sau din granulit, executaţi
la un număr limitat de clădiri, atât în cofraje metalice plane, cât şi în cofraje glisante;
• pereţi bistrat - alcătuiti din pereţi structurali din beton armat, căptuşiţi la exterior cu fâşii
armate din BCA-GBN 35 ; această soluţie s-a aplicat în special la structurile cu pereţi
structurali din beton armat monolit, la care pereţii exteriori şi în special cei de capăt sunt
termoizolaţi cu fâşii din BCA montate în cofraje înainte de turnarea betonului;
• pereţi din trei straturi - executaţi exclusiv în cofraje glisante, soluţie practicată în anii 1960-
1970, utilizând ca material termoizolant plăci din beton uşor din argilă expandată sau din
beton celular autoclavizat ; legăturile între straturile de beton se realizau cu nervuri din
beton armat.
− Pereţi din panouri mari prefabricate realizaţi în următoarele soluţii:
• panouri monostrat realizate din betoane uşoare (de regulă cu granulit), utilizate atât la pereţi
structurali cât şi la pereţi nestructurali;
• panouri din fâşii BCA armate, asamblate cu tiranţi verticali sau orizontali, utilizate ca
panouri neportante la Constanţa, Oradea, Cluj, etc.;
• panouri “bistrat”, executate în perioada 1980-1984, la pereţi structurali;
• panouri “tristrat”, care au fost cel mai mult folosite, atât ca panouri portante, cât şi ca
panouri neportante; alcătuirea acestora a fost foarte variată, ele diferind atât în ceea ce
priveşte materialul izolant utilizat (vată minerală, plăci B.C.A, ş.a), cât şi în privinţa
grosimii straturilor de beton şi a modului de dispunere a nervurilor de legătură.
În ceea ce priveşte nervurile, panourile executate între anii 1960-1975 erau prevăzute cu nervuri
verticale şi orizontale pe toată înălţimea şi lungimea, atât pe contur, cât şi adiacent golurilor de
fereastră, totalizând un procent de punţi termice de 15 - 20 % şi chiar mai mult.

3
 La panourile executate între anii 1975 şi 1985 prin turnarea cu faţa exterioară în sus, s-au putut
elimina nervurile de pe conturul panourilor, reducându-se procentul de nervuri la sub 15 % din
suprafaţa opacă.

2.1.5 Tâmplărie exterioară

Tâmplăria utilizată la clădirile de locuit a fost, aproape în exclusivitate, tâmplăria de lemn.
Până în anii 1970-1975 s-a utilizat mai ales tâmplăria de lemn dublă cu deschidere interioară. Apoi,
ca urmare a acţiunilor de reducere a materialului lemnos, s-a utilizat exclusiv tâmplăria cu cercevele
cuplate.
S-au folosit geamuri simple de 3 mm grosime. Nu s-au prevăzut garnituri de etanşare.
În ceea ce priveşte tipurile de ferestre standardizate la noi între anii 1950-1985, se poate spune că
rezistenţele termice specifice de 0,39 m2K/W realizate la tâmplăria cuplată şi de 0,43 m2K/W la
tâmplăria dublă, sunt relativ scăzute, ceea ce, alături de calitatea de multe ori necorespunzătoare, a
condus la pierderi mari de căldură prin transmisie şi prin infiltraţie.
Tâmplăria metalică tip SECO, utilizată la câteva blocuri din Bucureşti a avut o comportare
nesatisfacătoare în exploatare.

2.2 Soluţiile constructive, recomandate în NP15-84 şi practicate la clădirile de locuit executate

începând cu anul 1985, care permiteau realizarea rezistenţelor termice specifice arătate în Tabelul
A1.1, erau :

2.2.1 Planşee de terasă

♦ terase cu termoizolaţie din zgură expandată sau granulată, cu grosimea variind între 22 si 40
cm (grosimea medie fiind de cca. 34 cm), din cenuşă sau zgură de termocentrală, sau din
plăci BCA - GBNT sau GBN 35 dispuse în trepte de 25, 30, 35 şi 40 cm grosime; la clădirile
cu faţade prefabricate era recomandată folosirea aticelor prefabricate uşoare finisate din
fabrică, aticele din zidărie fiind admise numai la clădirile cu pereţi exteriori din zidărie;

2.2.2 Planşee de pod

♦ planşee de pod, în cazul acoperişurilor cu şarpante, prevăzute cu termoizolaţie din cenuşă şi
zgură în vrac, în grosime de 30 - 35 cm, protejate cu o şapă din mortar de ciment.

2.2.3 Planşee peste subsolul neîncălzit

♦ planşee peste subsol termoizolate cu plăci din vată minerală de 3-4 cm grosime, poziţionate
sub pardoseala de la parter, sau cu plăci BCA GBNT de 10-15 cm grosime, montate în
cofraj la partea inferioară a planşeelor din beton armat monolit.

2.2.4 Pereţi exteriori

♦ pereţi exteriori structurali din zidărie din blocuri BCA GBN 35 sau GBN 50, de 30 cm
grosime, la clădiri cu P şi P+1E ;
♦ pereţi exteriori structurali din zidărie de cărămidă GVP, de 25 cm grosime, căptuşiţi la
exterior cu zidărie din blocuri de BCA GBN 35, de minimum 20 cm grosime ;
♦ pereţi exteriori nestructurali din zidărie din blocuri BCA GBN 35, de 35 cm grosime, la
clădiri cu sistem constructiv de rezistenţă din pereţi structurali din beton armat monolit sau
din cadre de beton armat monolit ;
♦ pereţi exteriori structurali din beton armat de 15-18 cm grosime, căptuşiţi la exterior cu fâşii
armate din BCA GBN 35 de 20-25 cm grosime ;
♦ panouri prefabricate de faţadă, portante sau neportante, în 3 straturi, cu termoizolaţie din
vată minerală de 8 cm grosime, având un procent de nervuri de cel mult 5% (nerealizat însă
în practică).

4
 2.2.5 Tâmplărie exterioară :
♦ tâmplărie de lemn cu cercevele cuplate, prevăzute cu geamuri simple, cu tocul de 8 cm
grosime; era interzisă utilizarea tâmplăriilor de lemn duble, datorită restricţiilor privind
consumul de lemn, deşi acestea fuseseră practicate în perioada anterioară, având o
comportare mai bună din punct de vedere termotehnic.

3. Caracteristicile termotehnice ale elementelor de construcţie perimetrale utilizate în

perioada 1950…1990.

Alcătuirea principalelor elemente de construcţie perimetrale utilizate la clădirile de locuit executate

în România în perioada 1950-1990, precum şi caracteristicile lor termotehnice, sunt prezentate
sintetic în Tabelele A1.2…A1.5.
dj
În tabele se dau grosimile, conductivităţile termice de calcul şi rezistenţele termice Rsj = ale
λj
straturilor care intră în alcătuirea elementelor de construcţie, cu excepţia stratului termoizolant.
Pentru fiecare soluţie se prezintă, de asemenea, rezistenţa termică unidirecţională totală R , a tuturor
straturilor, cu excepţia stratului termoizolant (care poate varia), la care se adaugă rezistenţele
termice superficiale:
dj
R = Rsi +Rse + ∑ [m2K/W]
λj
Valorile R astfel calculate în Tabelele A1.2….A1.5, trebuie rotunjite la 2 zecimale

ALCĂTUIREA ELEMENTELOR DE CONSTRUCŢIE

PLANŞEE DE TERASĂ *)
TABELUL A1.2
Grosime Conductivitate dj
Nr. crt. Alcătuire (straturi) dj λj λj
m W/(mK) m2K/W
Strat de protecţie (pietriş) 0,04 0,70 0,057
Hidroizolaţie bituminoasă 0,01 0,17 0,059
Şapă din mortar de ciment (2…4 cm) 0,025 0,93 0,027
Strat termoizolant - - -
1 Barieră contra vaporilor 0,002 0,17 0,012
Beton de pantă (dmediu = 10…16 cm) 0,10 1,62 0,062
Placă beton armat (d= 8…14 cm) 0,10 1,74 0,057
Tencuială tavan (1…2 cm) 0,01 0,93 0,011
R - - 0,452
Strat de protecţie (pietriş) 0,04 0,70 0,057
Hidroizolaţie bituminoasă 0,01 0,17 0,059
Şapă din mortar de ciment (3…5 cm) 0,035 0,93 0,038
Umplutură termoizolantă - - -
2
Barieră contra vaporilor 0,002 0,17 0,012
Placă beton armat (d= 8…14 cm) 0,10 1,74 0,057
Tencuială tavan (1…2 cm) 0,01 0,93 0,011
R - - 0,401
2 2 2
*) αi = 8 W/(m K) αe = 24 W/(m K) Rsi +Rse = 0,167 m K/W
1) Straturile sunt enumerate de sus în jos.
2) Solutia de la nr. crt. 2 este valabilă şi în cazul în care stratul termoizolant se realizează din plăci BCA dispuse
în trepte.

5
 PLANŞEE DE POD *)
TABELUL A1.3
Grosime Conductivitate dj
Nr. crt. Alcătuire (straturi) dj λj λj
2
m W/(mK) m K/W
Şapă din mortar de ciment (2…3 cm) 0,02 0,93 0,021
Strat termoizolant - - -
Barieră contra vaporilor (eventual) - - -
3 Placă beton armat (d= 8…14 cm) 0,10 1,74 0,057
Tencuială tavan (1…2 cm) 0,01 0,93 0,011

R - - 0,297
2 2 2
*) αi = 8 W/(m K) αe = 12 W/(m K) Rsi +Rse = 0,208 m K/W
NOTA: Straturile sunt enumerate de sus în jos.

PLANŞEE PESTE SUBSOL NEÎNCĂLZIT *)

TABELUL A1.4
Grosime Conductivitate dj
Nr. crt. Alcătuire (straturi) dj λj λj
2
m W/(mK) m K/W
Şapă din mortar de ciment (4…6 cm) 0,04 0,93 0,043
Stratul Strat termoizolant - - -
4 termoizolant
sub pardoseală Placă beton armat (d= 8…14 cm) 0,10 1,74 0,057

R - - 0,350

Şapă din mortar de ciment (4…6 cm) 0,04 0,93 0,043

Stratul Placă beton armat (d= 8…14 cm) 0,10 1,74 0,057
termoizolant
5 Strat termoizolant (placi BCA)
(neprotejat) - - -
sub planşeu montate în cofraj
R - - 0,350

Şapă din mortar de ciment (4…6 cm) 0,04 0,93 0,043

Stratul Placă beton armat (d= 8…14 cm) 0,10 1,74 0,057
termoizolant
6 Strat termoizolant - - -
(protejat)
sub planşeu Mortar de ciment (3…4 cm) 0,03 0,93 0,032

R - - 0,382
*) αi = 6 W/(m2K) αe = 12 W/(m2K) Rsi +Rse = 0,250 m2K/W
NOTA: Straturile sunt enumerate de sus în jos.

6
 PEREŢI EXTERIORI *) TABELUL A1.5
Grosime Conductivitate dj
Nr. crt. Alcătuire (straturi) dj λj λj
m W/(mK) m2K/W
Tencuială interioară 0,02 0,93 0,021
Strat termoizolant (zidărie, beton uşor monolit) - - -
7
Tencuială exterioară 0,03 0,93 0,032
R - - 0,220
Tencuială interioară 0,01 0,93 0,011
Strat termoizolant (fâşii armate, panouri prefabricate) - - -
8
Tencuială exterioară 0,02 0,93 0,021
R - - 0,199
Tencuială interioară 0,01 0,93 0,011
Beton armat monolit 0,15 1,74 0,086
9 Strat termoizolant (fâşii armate BCA) - - -
Tencuială exterioară 0,02 0,93 0,021
R - - 0,285
Tencuială interioară 0,01 0,93 0,011
Beton armat 0,12 1,74 0,069
10 Panou prefabricat Strat termoizolant (plăci BCA) - - -
Tencuială exterioară (beton) 0,02 1,62 0,012
R - - 0,259
Tencuială interioară 0,01 0,93 0,011
Beton armat (structural) 0,12 1,74 0,069
Perete executat în
Strat termoizolant - - -
11 cofraje glisante
Beton armat (protecţie) 0,05 1,74 0,029
Tencuială exterioară 0,02 0,93 0,021
R - - 0,297
Tencuială interioară 0,01 0,93 0,011
Beton armat monolit 0,15 1,74 0,086
Strat termoizolant - - -
12
Zidărie din cărămizi pline 0,115 0,80 0,144
Tencuială exterioară 0,03 0,93 0,032
R - - 0,440
Panou prefabricat Beton armat (d = 9,5; 10 cm) 0,095 1,74 0,054
structural Strat termoizolant - - -
13 d= 22; 30 cm Beton armat 0,05 1,74 0,029
R - - 0,250
Panou prefabricat Beton armat 0,12 1,74 0,069
structural Strat termoizolant - - -
14 d= 27; 32 cm Beton armat (d = 5; 7 cm) 0,06 1,74 0,034
R - - 0,270
Panou prefabricat Beton armat 0,06 1,74 0,034
nestructural Strat termoizolant - - -
15 d= 27cm Beton armat 0,06 1,74 0,034
R - - 0,235
Panou prefabricat Beton armat (d = 7; 8 cm) 0,075 1,74 0,043
nestructural Strat termoizolant - - -
16 d= 22; 30cm Beton armat 0,07 1,74 0,040
R - - 0,250
2 2 2
*) αi = 8 W/(m K) αe = 24 W/(m K) Rsi +Rse = 0,167 m K/W
NOTA: Straturile sunt enumerate de la interior spre exterior

7
3. PREVEDERI NORMATIVE PRIVIND REABILITAREA TERMO-HIGRO-
ENERGETICĂ A ANVELOPEI CLĂDIRILOR DE LOCUIT EXISTENTE – ASPECTE
GENERALE

În scopul respectării prevederilor Ordonantei guvernamentale nr. 29 din 31.01.2000 privind

reabilitarea termică a fondului construit existent şi stimularea economisirii energiei termice, au fost
elaborate, alături de normativele NP 047, NP048 NP049 şi două reglementări tehnice referitoare la
anvelopa clădirilor existente care fac precizări specifice anvelopei clădirilor existente, faţă de
normativele generale de calcul termotehnic C107/0,1,2,3,4,5,6,7 elaborate anterior :
- NP 060 - 02 Normativ privind stabilirea performanţelor termo-higro-energetice ale
anvelopei clădirilor de locuit existente, în vederea reabilitării şi modernizării lor termice
- SC 007 - 02 Soluţii cadru pentru reabilitarea termo-higro-energetice a anvelopei
clădirilor de locuit existente, care cuprinde prevederi şi soluţii de principiu referitoare la
concepţia şi proiectarea sub aspectul realizării cerinţei esenţiale de izolare termică şi de
economisire a energiei, la nivelul zonelor opace şi a celor vitrate ale elementelor de
închidere ale clădirilor de locuit care se reabilitează şi se modernizează din punct de
vedere higrotermic.

Prevederile cuprinse în SC 007 - 02 se adresează specialiştilor din domeniul proiectării izolării

termice a clădirilor pentru a fi utilizate atât în activitatea de proiectare a reabilitării termice a
clădirilor de locuit, cât şi în cea de verificare a acestor proiecte (cerinţa E Izolatie termică, hidrofugă
şi economia de energie) de către verificatori tehnici atestaţi, în conformitate cu prevederile din
Legea nr.10/1995 privind calitatea în construcţii.
Reglementarea este folosită şi la realizarea auditului energetic al clădirilor de locuit existente,
împreună cu “Normativul pentru realizarea auditului energetic al clădirilor existente şi al
instalaţiilor de încălzire şi preparare a apei calde de consum aferente acestora” - NP 047.

Reglementarea oferă soluţii generale, de principiu, pe baza cărora vor putea fi proiectate mai corect
detaliile de execuţie în cadrul proiectelor de modernizare şi reabilitare termică şi energetică, oferind
un instrument care facilitează proiectarea corectă a detaliilor de izolare termică şi evitarea greşelilor
care se pot face în acest domeniu. Se are în vedere faptul că la o reabilitare higrotermică, o
rezolvare necorespunzătoare a detaliilor constructive poate conduce la o comportare mai proastă
chiar decât în situaţia iniţială necorectată.

Se recomandă ca lucrările de îmbunătăţire a protecţiei termice să se realizeze concomitent cu alte

lucrări de intervenţie la clădirile existente cum sunt cele de consolidare structurală antiseismică şi
cele de reparaţii capitale.
Îmbunătăţirea nivelului de protecţie termică va putea fi însoţită şi de modernizarea funcţională şi
arhitecturală a clădirii şi eventual de ridicarea nivelului de protecţie acustică, în funcţie de opţiunea
utilizatorilor/ beneficiarilor.
Lucrarea conţine soluţii şi detalii curente de izolare termică suplimentară a elementelor de
construcţie perimetrale ale clădirilor de locuit existente (pereţi exteriori, planşee de terasă, planşee
de pod, planşee peste subsol, plăci pe sol, tâmplărie exterioară, ş.a.) care se realizează la reabilitarea
şi modernizarea termică şi energetică a acestora.

Soluţiile şi detaliile cuprinse în lucrare, au caracter general, de principiu, exemplificativ, neavând

pretenţia să epuizeze gama de soluţii posibile, dar reprezintă o bază de date pentru proiectarea
corectă a izolaţiei termice suplimentare şi evitarea unor greşeli de concepţie şi de alcătuire. Soluţiile
cadru conţinute în lucrare trebuie înţelese de către proiectanţi în esenţa şi filosofia lor şi să slujească
acestora ca bază de plecare pentru elaborarea unor soluţii şi detalii de execuţie pentru diferite
situaţii concrete.
Preluarea detaliilor de principiu din prezenta lucrare, în cadrul proiectelor de execuţie, va fi însoţită
în mod obligatoriu de adaptarea acestora la situaţiile concrete, de dezvoltarea lor ca detalii de
execuţie, precum şi de completarea lor cu elemente tehnologice.
8
La elaborarea detaliilor de execuţie, concomitent cu respectarea condiţiilor termotehnice, este
obligatoriu a se verifica şi respectarea exigenţelor de rezistenţă şi stabilitate, durabilitate, izolare
hidrofugă şi fonică, siguranţă în exploatare etc., conform reglementărilor tehnice în vigoare.
Detaliile cuprinse în documentaţiile tehnice ale firmelor vor fi utilizate numai în condiţiile
verificării lor obligatorii din punct de vedere termotehnic de către proiectanţi, verificatori şi experţi
atestaţi sau de către instituţii abilitate în acest sens.

La suplimentarea izolaţiei termice a elementelor de construcţie care compun anvelopa clădirilor de

locuit existente şi la îmbunătăţirea detaliilor de noduri caracteristice ale acestora, este important să
se urmărească:

- prevederea unor izolaţii termice suplimentare adecvate (cu caracteristici higrotermice

corespunzătoare : λ, ρ, µ sau 1/KD etc.), cu o grosime suficientă, evitând materialele care ar
necesita dimensiuni oneroase; se recomandă termoizolaţii eficiente (λ < 0,06 W/mK):
polistiren expandat, polistiren extrudat, plăci rigide din vată minerală sau din sticlă, spumă
poliuretanică ş.a.;

- izolarea termică suplimentară în dreptul punţilor termice, urmărind diminuarea efectului

negativ al acestora asupra pierderilor de căldură şi asupra câmpului de temperaturi de pe
suprafeţele interioare ale elementelor care compun anvelopa clădirii, evitând în acest fel
posibilitatea apariţiei condensului superficial;

- amplasarea judicioasă a izolaţiei termice suplimentare, evitând poziţionarea defectuoasă din

punct de vedere al difuziei vaporilor de apă şi al stabilităţii termice;

- adoptarea unor soluţii eficiente din punct de vedere economic, evitând consumurile de
materiale şi costurile excesive.

Se vor avea în vedere următoarele aspecte importante:

- Corectarea în cât mai mare măsură a punţilor termice, ţinându-se seama şi de zona de
influenţă a acestora.

- Realizarea unei continuităţi a izolaţiei termice, atât fizic cât şi ca valoare a rezistenţei
termice (aceleaşi rezistenţe termice pentru zone cu alcătuiri diferite).

- Realizarea unor coeficienţi liniari de transfer termic - Ψ cât mai reduşi, la nodurile care
reprezintă punţi termice geometrice: colţuri ieşinde, intersecţia pereţilor exteriori cu terasa,
soclul, conturul tâmplăriei exterioare, etc.

- Poziţionarea izolaţiei termice suplimentare de preferinţă spre exteriorul elementelor de

construcţie. În cazurile în care poziţionarea spre interior a stratului termoizolant este
temeinic justificată, se va analiza cu deosebită atenţie comportarea la difuzia vaporilor de
apă, în vederea limitării condensului interior în sezonul de iarnă şi asigurării evaporării
acestuia în sezonul cald. Se vor prevedea în mod adecvat, bariere contra vaporilor.

- Asigurarea unei stabilităţi termice corespunzătoare, atât pentru condiţiile de iarnă, cât şi
pentru cele de vară. În cazul elementelor de construcţie uşoare, prin suplimentarea
corespunzătoare a izolaţiei termice se va urmări realizarea unor soluţii de elemente de
construcţie cu rezistenţe termice sporite.

- Prevederea unor tencuieli adecvate la interior şi la exterior care să asigure impermeabilitate

la apă şi permeabilitate la vaporii de apă.
9
Alegerea soluţiilor de reabilitare se va face de comun acord şi în colaborare cu proprietarii
clădirilor, având în vedere alcătuirea şi starea elementelor de construcţie existente, determinate cu
ocazia întocmirii expertizei tehnice (conform prevederilor cuprinse în NP 048 - Normativ pentru
expertizarea termică şi energetică a clădirilor existente şi a instalaţiilor de încălzire şi preparare a
apei calde de consum aferente acestora), precum şi criteriile prioritare specifice fiecărei situaţii în
parte.

Principalele criterii, exigenţe şi niveluri de performanţă din punct de vedere termo-higro-energetic,

care trebuie avute în vedere la alegerea soluţiilor de îmbunătăţire a protecţiei termice, cu ocazia
elaborării proiectelor de modernizare a clădirilor de locuit, sunt, în principal, următoarele:

─ asigurarea unui confort termic superior în sezonul rece, inclusiv în ceea ce priveşte indicii
PMV şi PPD;

─ îmbunătăţirea microclimatului interior în sezonul cald, în principal prin mărirea stabilităţii

termice, dar şi prin luarea unor măsuri de reducere a efectelor însoririi excesive;

─ reducerea, în cât mai mare măsură, a necesarului anual de energie pentru încălzirea
clădirilor;

─ reducerea emisiei de substanţe poluante şi în primul rând a emisiei de CO2, prin micşorarea
consumului de combustibili şi deci de energie primară (criteriul ecologic);

─ micşorarea substanţială a cheltuielilor de exploatare pentru încălzirea locuinţelor şi

recuperarea cât mai rapidă a cheltuielilor efectuate pentru modernizare.

La întocmirea proiectelor de reabilitare şi modernizare termică a clădirilor de locuit existente este

recomandabil să se folosească, în cât mai mare măsură, facilităţile oferite în acestă privinţă de:

─ materialele termoizolante noi, cu performanţe superioare;

─ soluţiile şi tehnologiile noi de aplicare, fixare şi protejare a straturilor termoizolante

suplimentare, cu un grad ridicat de calitate, siguranţă, comportare în exploatare şi
durabilitate.

Utilizarea materialelor şi procedeelor noi se va face însă cu deosebită atenţie şi responsabilitate, în

condiţii de atestare, omologare, asistenţă tehnică şi control, corespunzătoare.
Problemele tehnice şi tehnologice care apar la proiectarea lucrărilor de reabilitare termo-higro-
energetică a clădirilor de locuit existente sunt deosebit de complexe iar rezolvarea lor corectă
presupune cunoştiinţe temeinice de fizica construcţiilor. Ca urmare, elaborarea proiectelor de
reabilitare şi în special alegerea soluţiilor de principiu şi definitivarea detaliilor se va face de către,
sau cu asistenţa tehnică, a unor specialişti cu cunoştinţe temeinice şi cu experienţă în domeniul
proiectării constructive şi termotehnice.

Se atrage atenţia asupra consecinţelor, uneori foarte grave, ale adoptării unor soluţii şi detalii
necorespunzătoare, fapt care, în unele situaţii, poate determina dezavantaje majore în exploatare,
generând uneori defecte mai mari chiar decât cele existente în situaţia iniţială, necorectată.

Elaborarea proiectelor de reabilitare şi modernizare termică trebuie obligatoriu să aibe la bază o

expertiză tehnică întocmită de un specialist (expert) atestat, în conformitate cu legislaţia în vigoare
şi pe baza actelor normative din acest domeniu.

10
La elaborarea proiectului de reabilitare, proiectantul poate avea în vedere fie varianta realizării
lucrărilor într-o unică etapă, fie în etape succesive, în funcţie de posibilităţile financiare ale
proprietarilor.
Această ultimă abordare este posibilă deoarece reabilitarea diferitelor elemente de construcţie
perimetrale poate fi tratată independent.
Cu toate acestea, ca urmare a conexiunilor existente totuşi între toate elementele de construcţie
componente ale anvelopei, precum şi având în vedere criteriul costului total al investiţiei, se
recomandă varianta execuţiei într-o unică etapă a tuturor lucrărilor de modernizare.

Lucrările de reabilitare şi modernizare termotehnică au numeroase conexiuni şi condiţionări

reciproce cu structura de rezistenţă a clădirii, care trebuie analizate cu deosebită atenţie. Se
menţionează astfel:
─ Greutatea suplimentară rezultată din lucrările de reabilitare trebuie să nu conducă la
depăşirea capacităţii de rezistenţă a elementelor de construcţie structurale, atât la acţiunea
încărcărilor gravitaţionale, cât şi la acţiunea seismică.
─ Lucrările de reabilitare şi modernizare termotehnică trebuie să fie executate în strictă
corelare cu lucrările de consolidare structurală, antiseismică.
─ Prevederea straturilor termoizolante suplimentare la faţa exterioară a anvelopei, creează
condiţii favorabile în ceea ce priveşte comportarea structurii la efectul variaţiei de
temperatură.
─ Prevederea unor straturi termoizolante suplimentare pe ambele feţe ale elementelor de
construcţie (structurale şi nestructurale) împiedică vizualizarea unor eventuale defecte care
pot să apară în timp sub acţiunea seismică, a tasărilor inegale sau a altor acţiuni sau
accidente.

La alegerea materialelor termoizolante se vor avea în vedere, în principal, următoarele criterii:

─ caracteristicile termotehnice, mecanice, de rigiditate, de rezistenţă la foc, comportarea la
umiditate, ş.a;
─ caracteristicile cerute de poziţia materialului termoizolant în construcţie şi de solicitările la
care este supus;
─ criteriul economic, de optimizare;
─ caracteristici privind manipularea şi punerea în operă.

În figurile conţinute în reglementare tehnică, nu sunt precizate grosimile straturilor termoizolante,

ele urmând a fi stabilite în funcţie de condiţiile specifice concrete, pe baza unor calcule
termotehnice şi de optimizare termo-energetică.

O atenţie deosebită trebuie acordată respectării riguroase a tuturor prevederilor din actele normative
în vigoare referitoare la rezistenţa la foc a tuturor materialelor prevăzute în proiectele de
modernizare, dar în primul rând, a materialelor termoizolante, conform.
Se menţionează, de exemplu, că polistirenul expandat, care este unul din materialele termoizolante
cele mai eficiente, este produs în mai multe sortimente, dintre care unele se caracterizează printr-o
comportare necorespunzătoare la acţiunea focului: temperatura de topire scăzută, degajări de gaze
toxice la temperaturi ridicate, ş.a. Ca urmare, utilizarea acestor sortimente impune anumite restricţii
şi condiţionări, referitoare în special la amplasare (la exteriorul sau la interiorul clădirii) şi la
alcătuirea şi grosimea stratului de protecţie.

La întocmirea proiectului de reabilitare şi modernizare termică, o atenţie specială trebuie acordată

realizării unei protecţii corespunzătoare la acţiunea apei, sub diverse forme, astfel:
─ izolarea hidrofugă propriu-zisă, prin prevederea unor straturi hidroizolante;
─ etanşarea hidrofugă pe conturul tâmplăriei exterioare;
─ folosirea unor straturi de protecţie a straturilor termoizolante din materiale hidrofobe, etanşe
şi fără risc de fisurare;

11
 ─ evitarea umezirii excesive a straturilor termoizolante, printr-o corectă rezolvare a problemei
difuziei vaporilor de apă prin elementele de construcţie;
─ uscarea elementelor de construcţie existente umede, ca o condiţie prealabilă prevederii unor
straturi termoizolante suplimentare;
─ asanarea subsolurilor, repararea conductelor de instalaţii termice şi sanitare din subsoluri,
etc.

4. SOLUŢII DE REABILITARE TERMICĂ A ANVELOPEI LA CLĂDIRILE EXISTENTE

4.1 Planşee peste subsol

- Amplasarea termoizolaţiei din poliestiren expandat, în grosimi de 2,5 ...10 cm, la partea
superioară a planşeului, raţională numai în cazurile în care este necesară şi schimbarea
pardoselilor.
- Amplasarea termoizolaţiei la tavanul subsolului, utilizând polistiren celular în grosime de 6....8
cm (pentru a se obţine valori în câmp curent R = 2 m2K/W), aplicat pe tavan prin lipire cu aracet
şi protejat cu tencuială pe plasă de rabiţ prinsă de planşeu cu bolţuri metalice împuşcate sau
înşurubate. Se pot utiliza, ca material termoizolant, şi plăci din vată minerală semirigidă G100,
care au însă inconvenientul tasărilor inegale, a unei sensibilităţi mai mari la umezeală, dar au o
rezistenţă la foc mai bună.
- Spumarea directă pe intradosul planşeului a unui strat de poliuretan, care în cazul subsolurilor
poate rămâne aparent.

EXEMPLE DE CÂMPURI DE TEMPERATURI LA PLANŞEE PESTE SUBSOL

12
Prevederi la socluri, plăci rezemate pe sol şi planşee peste subsol
- Zona de contact între clădire şi teren prezintă o anumită sensibilitate la transferul de căldură,
intervenind cu o pondere însemnată în bilanţul energetic general.
- Măsurile de protecţie termică absolut necesare trebuie adoptate funcţie de particularităţile de
exploatare ale clădirii.
- Astfel, pentru o clădire fără subsol, aplicarea unei protecţii termice verticale (ex: polistiren
extrudat) la nivelul soclului sau orizontale pe o fâşie de 1,2…1,5 m pe conturul plăcii de la
nivelul parterului asigură o reducere considerabilă a fluxurilor termice disipate şi satisfacerea
exigenţelor de confort la nivelul pardoselii.
- La clădirile cu subsol tehnic sau cu rol de depozitare (pivniţă în care trebuie menţinută o
temperatură relativ scăzută) o protecţie termică la partea inferioară a plăcii de peste subsol este
absolut necesară.
- Dacă la subsol sau demisol se urmăreşte amenajarea unor spaţii utile încălzite, se impune o
protecţie termică verticală la faţa exterioară a peretelui cu materiale eficiente termic dar şi cu o
anumită rigiditate (de tip polistiren extrudat), care să nu necesite o protecţie mecanică
suplimentară. Astfel protecţia obişnuită a hidroizolaţiei verticale cu zidărie de cărămidă devine
inutilă.

4.2 Planşee la terase

Realizarea unor acoperişuri terasă care să răspundă nivelurilor actuale de performanţă nu este
posibilă decât prin termoizolarea acestora cu materiale eficiente şi tratarea corespunzătoare a
elementelor de contur.
Realizarea protecţiei termice cu materiale granulare ca zgura granulată, cenuşa de termocentrală sau
chiar cu plăci de beton celular autoclavizat conduce la o creştere exagerată a grosimii terasei spre
atic şi la o încărcare gravitaţională peste cea care poate fi suportată de planşeul peste ultimul nivel.

Se pot distinge 2 categorii, în funcţie de starea hidroizolaţiei:

- In cazul în care starea hidroizolaţiei este bună, nefiind necesare reparaţii, poate fi prevăzut un
strat suplimentar de polistiren peste hidroizolaţia existentă, după îndepărtarea prealabilă a
stratului existent de protecţie a hidroizolaţiei (pietriş, sau dale de beton pe nisip). Peste
polistiren se aşterne stratul de protecţie - nisip sau dale pe nisip - având grosimea cel puţin egală
cu a stratului termoizolator şi minimum 5 cm. Preluarea supraînălţării care rezultă, de cca 10-15
cm se poate face prin:
o refacerea şi supraînălţarea opritorului şi a şorţului din tablă zincată, în cazul în care
nu există hidroizolaţie verticală;
o supraînălţarea aticului şi eventual a hidroizolaţiei verticale, în cazul când înălţimea
de 30 cm cerută de norme nu mai este respectată, datorită straturilor adăugate ;
aspectele de mai sus se pun şi în zonele de racordare cu coşuri, elemente de ventilaţii,
rosturi, racordări cu zone mai înalte, etc.

- In cazul în care straturile hidroizolaţiei nu sunt în stare bună, sunt posibile două variante:
o în cazurile în care există înălţime suficientă la atic, după îndepărtarea prealabilă a
protecţiei existente, se pozează polistirenul + şapa + hidroizolaţia nouă + protecţia
pentru hidroizolaţie;
o în cazurile în care nu există înălţime suficientă la atic sau cornişă, sau când stratul
termoizolant este foarte umed sau deteriorat, se îndepărtează atât hidroizolaţia, cât şi
termoizolaţia, după care se montează polistirenul, se toarnă şapa şi se execută noua
hidroizolaţie şi protecţia acesteia.

- Pot fi adoptate şi soluţii moderne de terasă ranversată (în cazurile în care hidroizolaţia a fost
refăcută de puţin timp şi toate straturile existente sunt în stare bună) sau terasă grădină. Sistemul
constructiv prezintă mai multe avantaje :
13
 - izolaţia hidrofugă nu mai este expusă la radiaţiile solare şi nici la şocurile termice sau
mecanice, ceea ce măreşte durabilitatea ei ;
- intervenţiile ulterioare sunt posibile prin demontarea plăcilor de izolaţie termică;
- dispare necesitatea unor straturi (bariere de vapori) şi riscul umezirii prin condens
acumulat sub hidroizolaţia etanşă.

În cazul teraselor “ranversate” sunt necesare anumite măsuri de precauţie :

- dispunerea, peste termoizolaţie (polistiren extrudat), a unui lest din pietriş sau/şi din
plăci de beton care să prevină smulgerea plăcilor uşoare sub efectul sucţiunii vântului,
cumulat cu cel de plutire pe apa infiltrată ;
- asigurarea scurgerii apelor la suprafaţa superioară a plăcilor termoizolante (cu ajutorul
unui strat de separaţie) dar şi a eventualelor infiltraţii pe sub acestea, la nivelul
hidroizolaţiei ;
- în structura terasei ranversate nu pot fi utilizate materiale care nu rezistă la variaţii de
temperatură, îngheţ şi umiditate ridicată ;
- la dimensionarea termotehnică trebuie considerată influenţa unei uşoare creşteri a
umidităţii stratului de polistiren extrudat şi deci a conductivităţii termice (λ > 0,04
W/m·K).

EXEMPLE DE DETALII LA PLANŞEE DE TERASĂ

4.3 Planşee spre poduri neîncălzite

Imbunătăţirea izolaţiei termice a planşeului spre pod, se poate realiza prin prevederea unui strat de
polistiren având 6....12 cm grosime, care poate fi amplasat în 2 variante :
- peste şapa existentă, dacă aceasta este corespunzăoare ca suport şi dacă micşorarea
înălţimii podului cu cca. 10-15 cm nu constituie un impediment;
- direct pe planşeu, sub stratul de umplutură, îndepărtând provizoriu pe zone, acest strat
existent şi acoperind apoi stratul termoizolant nou cu umplutura veche, la aceeaşi
grosime sau la o grosime mai mică; la racordarea cu peretele de pe conturul podului, este
recomandabilă montarea unui strat vertical de polistiren.
14
Trebuie avute în vedere atenuarea punţilor termice perimetrale, rezolvând detaliile din această zonă
corespunzător.
Realizarea unui spaţiu locuibil la mansardă impune, de asemenea, luarea unor măsuri adecvate de
protecţie termică.

EXEMPLE DE CÂMPURI DE TEMPERATURI LA PLANŞEE SPRE PODURI NEÎNCĂLZITE

4.4 Pereţi exteriori – parte opacă

Soluţiile de îmbunătăţire a protecţiei termice se pot face, în principiu, cu aplicarea termoizolaţiei la

exterior sau la interior.
- Soluţia de aplicare a termoizolaţiei la interior nu este indicată datorită comportării nefavorabile
la difuzia vaporilor de apă şi a migrării şi concentrării condensului în zonele care inevitabil
rămân neizolate. Pe de altă parte, inerţia termică scade.
- Soluţia de aplicare a termoizolaţiei pe exterior, este mai eficientă, conduce la eliminarea
punţilor termice şi la creşterea inerţiei termice. Deşi poate îmbunătăţi considerabil
performanţele termotehnice, este o operaţie relativ complicată şi costisitoare. Uneori se poate
opta pentru izolarea suplimentară numai pe anumite zone, cum sunt calcanele. Izolarea termică
suplimentară este mai eficientă dacă se face la pereţii situaţi spre nord - care vor avea prioritate,
urmaţi de pereţii situaţi spre est sau spre vest.

Amplasarea termoizolaţiei la exterior are următoarele aspecte favorabile :

- influenţa punţilor termice redusă ca urmare a stratului continuu de protecţie termică exterioară ;
- inerţie termică superioară, utilă în cazul încălzirii intermitente iarna şi în zilele fierbinţi de vară ;
- greutatea proprie moderată ;
- procesul de execuţie simplu;
- efectul plastic favorabil la faţade ;
- absenţa riscului de umezire prin condens în masa peretelui deoarece curba presiunilor de
saturaţie rămâne deasupra presiunilor efective ale vaporilor de apă;

15
- absenţa păienjenişului de fisuri care apar frecvent la tencuielile obişnuite, ocazionând infiltraţii
de apă.

EXEMPLE DE CÂMPURI DE TEMPERATURI LA PEREŢI EXTERIORI DIN ZIDĂRIE

Unele măsuri de precauţie sunt necesare :

- materialele de izolaţie termică trebuie să fie ignifugate pentru a nu da naştere la incendii. Faptul
că polistirenul expandat sau extrudat este dispus la exterior elimină efectul gazelor toxice chiar
dacă are loc un incendiu în clădire şi masa plastică se volatilizează. Pentru vata minerală această
problemă nu se pune ;
- pentru clădiri cu peste 7 niveluri sau cu structură flexibilă, sistemul trebuie să fie compatibil cu
deformaţiile periodice ale clădirii (la vânt sau cutremur) ;
- sistemele de prindere a plăcilor de termoizolaţie faţă de peretele de bază, care sunt recomandate
de fiecare furnizor, trebuie să reziste la acţiunea vântului în punctele cu sucţiuni maxime (colţuri
etc.) ;
- la nivelul parterului este utilă o protecţie suplimentară împotriva actelor de vandalism (se
prevăd plase duble de armare a stratului de tencuială).

În principiu există 2 soluţii pentru termoizolarea suplimentară a faţadelor la exterior:

- cu polistiren fixat prin lipire şi mecanic, protejat cu tencuială subţire armată cu plase din fibre de
sticlă cu ochiuri dese.

16
- cu termoizolaţie fixată într-un caroiaj din lemn sau metalic prins de peretele exterior, cu stratul
de protecţie aparent din plăci de piatră, ceramice, metalice, având în spate un strat de aer ventilat
de cca 4 cm prevăzut cu orificii de intrare şi de ieşire a aerului.

4. 5. Tâmplărie exterioară – partea vitrată a pereţilor exteriori

Imbunătăţirea protecţiei termice în zona ferestrelor se poate face, fie prin modernizarea celei
existente, fie prin inlocuirea cu tâmplărie nouă.

4.5.1. Îmbunătăţire a tâmplăriei de lemn cuplate sau duble existente, prin crearea a încă unui spaţiu
de aer, sunt următoarele :
- var.1 - prin montarea pe cerceveaua interioară a unui geam termoizolant prin intermediul unui
profil metalic suplimentar;
- var.2 -prin montarea pe cerceveaua interioară a unei cercevele metalice suplimentare din profil de
tablă îndoită; cercevelele suplimentare sunt mobile şi sunt prevăzute cu geamuri simple.
- var.3 - prin montarea pe cerceveaua interioară a unei cercevele suplimentare din lemn, mobilă şi
prevazută cu un geam simplu.
Prin soluţiile propuse, se obtine o creştere semnificativă a rezistenţelor termice specifice cu 30-46%
la tâmplăria cuplată şi cu 28-42 % la tâmplăria dublă.

4.5.2. In cazul în care se optează pentru înlocuirea tâmplariei existente cu tâmplărie nouă, piaţa
românească oferă în ultimul timp o gamă variată de produse. In principal pentru ferestrele moderne
se utilizează :
2
- rame din lemn stratificat cu rezistenţe termice de 0,43-0,5 m K/W,
2
- rame din PVC cu 2-3 camere de aer având rezistenţe termice de 0,45-0,5 m K/W,
- rame din aluminiu cu sau fără întreruperea punţii termice.

Vitrajul – partea de sticlă a tâmplăriei.

Evoluţia cea mai dinamică în privinţa descoperirii de noi soluţii pentru economisirea energie s-a
înregistrat în domeniul sticlei. Performanţele termice ale vitrajelor au evoluat în trei etape:
- înlocuirea vitrajului simplu (un singur strat) cu vitraj dublu,
- utilizarea de straturi puţin emisive,
- utilizarea unui gaz inert (argon sau kripton), altul decât aerul, în spaţiul dintre cele două foi de
sticlă (lamă).
Prin aceste metode, coeficientul de transmisie de suprafaţă (transmitanţa termică U) în zona curentă
a vitrajului s-a redus de 5 ori.În tabelul următor se dau câteva valori ale transmitanţei termice a
geamului Ug din componenţa tâmplăriilor exterioare.

Valori pentru cazul cu lamă de aer 100 %

Ug în partea curentă a a vitrajului W/(m2K)
grosime Vitraje netratate Vitraje cu emisivitate normală en
strat aer în mm 0,05 0,1 0,15 0,20
6 3,3 2,5 2,6 2,6 2,7
8 3,1 2,1 2,2 2,3 2,4
10 2,9 1,9 2,0 2,1 2,2
12 2,8 1,7 1,8 1,9 2,0
14 2,8 1,5 1,7 1,8 1,9
15 2,7 1,5 1,6 1,7 1,8
16 2,7 1,4 1,6 1,7 1,8
18 2,7 1,4 1,6 1,7 1,8
20 2,7 1,5 1,6 1,7 1,8

17
Apariţia tâmplăriei cu performanţe termice ameliorate se datorează evoluţiei vitrajelor, astfel s-au
dezvoltat variante mereu îmbunătăţite ale următoarelor tipuri:
- tâmplăria PVC cu camere de aer multiple şi
- tâmplăriile metalice cu rupere de punţi termice
În prezent, coeficientul pierderilor de căldură prin suprafaţă (transmitanţa termică U) al tâmplăriilor
curente este de:
2
7-8 W/m K pentru tâmplăria metalică fără rupere de punte termică,
2
3-5 W/m K pentru tâmplăria metalică cu rupere de punte termică,
2
5-2,5 W/m K pentru tâmplăria PVC

Au apărut tâmplării performante - dar relativ scumpe - din lemn lamelar ("fâşii" din lemn sănătos,
curăţate de defecte, noduri şi putregaiuri, îmbinate şi lipite în fabrică cu tehnologii actuale,
asigurând înalte performanţe mecanice).

Etanşarea între toc si cercevea se face prin suprafeţele de bătaie sau cu garnituri de cauciuc.
Tipurile moderne de tâmplarie din lemn au şi elemente realizate din alte materiale, care conferă
performanţe superioare ansamblului (lăcrimar din aluminiu, garnituri de cauciuc, etanşare între
baghete şi sticlă din răşini siliconice, etc)
Utilizarea de vitraje cu emisivitate redusă favorizează obţinerea de performanţe mai bune decât
2
valorile normate. Cu un vitraj perfomant, se poate realiza o transmitanţă termică U sub 2 W/(m K).

Au apărut tâmplării mixte, din combinaţii de materiale:

- lemn cu aluminiu (lemnul la interior, asigurând aspectul "cald" şi fiind protejat de intemperii),
- lemn şi plastic, în aceleasi condiţii,
- aluminiu şi plastic.

Trebuie precizat că, aceste combinaţii nu se fac pe şantier, ci în fabrici specializate.

Trebuie ţinut cont la fabricaţie şi de variaţia dimensională a lemnului dependentă de condiţiile

atmosferice

BIBLIOGRAFIE

- C107/0-02 Normativ pentru proiectarea şi execuţia lucrărilor de izolaţii termice la clădiri - (Revizuire C107- 82) –
(Buletinul Construcţiilor nr. 8/2003)

- C107/1-97 Normativ privind calculul coeficientilor de izolare termica la cladirile de locuit (Buletinul Construcţiilor
nr. 14/1998)

- C107/2 Normativ privind calculul coeficientilor de izolare termica la cladirile cu alta destinatie decat cele de locuit
(Buletinul Construcţiilor nr. 14/1998)

- C107/3-97 Normativ privind calculul termotehnic al elementelor de constructie ale cladirilor (Buletinul
Construcţiilor nr. 13/1998)

- C107/4-97 Ghid pentru calculul performantelor termotehnice ale cladirilor de locuit (Buletinul Construcţiilor nr.
14/1998)

- C107/5-97 Normativ privind calculul termotehnic al elementelor de constructie in contact cu solul (Buletinul
Construcţiilor nr. 1/1999)

- C107/6-2002 Normativ general privind calculul transferului de masă (umiditate) prin elementele de construcţie
(înlocuieşte STAS 6472/4) – (Buletinul Construcţiilor nr. 14/2002)

- C107/7-02 Normativ pentru proiectare la stabilitate termică a elementelor de închidere ale clădirilor - (Revizuire
NP200/89) – (Buletinul Construcţiilor nr. 8/2003).

18
- GP 058/2000 Ghid privind optimizarea nivelului de protectie termica la cladirile de locuit (Buletinul Construcţiilor
nr. 2/2002 şi în Broşură IPCT 2001)

- GT 039-02 Ghid de evaluare a gradului de confort higrotermic din unităţile funcţionale ale clădirilor existente
(Buletinul Construcţiilor nr. 8/2003).

- GT 040-02 Ghid de evaluare a gradului de izolare termică a elementelor de construcţie la clădirile existente, în
vederea reabilitării termice (Buletinul Construcţiilor nr. 5/2003)

- NP 064 – 02 Normativ privind proiectarea mansardelor (Buletinul Construcţiilor nr. 7/2003)

- NP 057-02 Normativ privind proiectarea clădirilor de locuinţe - revizuire NP 016-96 (Buletinul Construcţiilor nr.
9/2003)

- NP 048 Normativ pentru expertizarea termică şi energetică a clădirilor existente şi a instalaţiilor de încălzire şi
preparare a apei calde de consum aferente acestora (Buletinul Construcţiilor nr. 4-2001).

- NP 049 Normativ pentru elaborarea şi acordarea certificatului energetic al clădirilor existente (Buletinul
Construcţiilor nr. 5-2001).

- NP 047 Normativ pentru realizarea auditului energetic al clădirilor existente şi al instalaţiilor de încălzire şi
preparare a apei calde de consum aferente acestora (Buletinul Construcţiilor nr. 5-2001).

- GT 036-02 Ghid pentru efectuarea expertizei termice şi energetice a clădirilor de locuit existente şi a instalaţiilor de
încălzire şi preparare a apei calde de consum aferente acestora (Buletinul Construcţiilor nr. 3-2003).

- MP 024-02 Metodologie privind efectuarea auditului energetic al clădirilor existente şi a instalaţiilor de încălzire şi
preparare a apei calde de consum aferente acestora (Buletinul Construcţiilor nr. 10-11/2002).

- NP 060 – 02 Normativ privind stabilirea performanţelor termo-higro-energetice ale anvelopei clădirilor de locuit
existente, în vederea reabilitării şi modernizării lor termice (publicat în broşură IPCT - ianuarie 2003, Buletinul
Construcţiilor nr. 18-2003)

- SC 007 - 02 Soluţii cadru pentru reabilitarea termo-higro-energetice a anvelopei clădirilor de locuit existente
(publicat în broşură IPCT noiembrie 2002, Buletinul Construcţiilor nr. 18-2003)

- MP 013-01 Metodologie privind stabilirea ordinii de prioritate a măsurilor de reabilitare termică a clădirilor şi
instalatiilor aferente (Buletinul Construcţiilor nr. 5-2002)

- GT 043-02 Ghid privind imbunatatirea calitatilor termoizolatoare ale ferestrelor, la cladirile civile existente
(Buletinul Construcţiilor nr. 5/2003)

- MP 019-02 Metodologie privind reabilitarea si modernizarea anvelopei si a instalatiilor de incalzire si apa calda de
consum la blocurile de locuinte cu structura din panouri mari (Buletinul Construcţiilor nr.7 -2004)

19